Admission to magistracy: Suspension of competition decisions denied, appeal rejected as unfounded.

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată la data de 2 februarie 2010, R.I. a chemat în judecată C.S.M., solicitând suspendarea parțială a executării hotărârilor Plenului C.S.M. nr. 1880 din 29 octombrie 2009, nr. 2064 din 19 noiembrie 2009 și 2151 din 10 decembrie 2009.

În motivarea cererii, reclamantul a învederat că a participat la concursul de admitere la I.N.M., desfășurat în perioada 25 iunie - 25 septembrie 2009, fiind declarat admis după susținerea probelor, cu media 7,245, pentru ca, după derularea testării psihologice, să fie respins, aceeași soluție fiind pronunțată și după reexaminarea sa, în urma contestației formulate.

Referitor la această situație, reclamantul a arătat că hotărârea C.S.M. nr. 1889/2009 este nelegală, întrucât potrivit Legii nr. 303/2004, îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 14 alin. (2) din Lege, inclusiv aceea de a fi apt din punct de vedere medical și psihologic, trebuie să fie efectuată, anterior desfășurării concursului și nu ulterior.

Sub acest aspect, reclamantul a precizat că se impune suspendarea parțială a executării hotărârii Plenului C.S.M. nr. 1880/2009, fiind îndeplinite cerințele art. 14 din Legea nr. 554/2004, privind existența cazului bine justificat și necesitatea prevenirii unei pagube iminente.

Prin acțiune reclamantul a solicitat și suspendarea executării Hotărârilor nr. 2064/2009 și 2151/2009 prin care pârâtul a continuat procedura pentru ocuparea locurilor de auditori de justiție rămase neocupate, în număr de 7, acte prin care ar fi încălcate dispozițiile legale și regulamentare în vigoare.

Prin sentința civilă nr. 828 din 16 februarie 2010, Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea ca neîntemeiată.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut în esență că nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, astfel cum sunt definite sintagmele „cazul bine justificat” și „paguba iminentă” prin art. 2 lit. t) și respectiv art. 2 lit. ș) din aceeași Lege.

Astfel, instanța a constatat că legea nu impune verificarea aptitudinilor psihologice înaintea desfășurării concursului și a reținut totodată că, referitor la modalitatea de realizare a examinării psihologice, nu există nereguli vădite care să reprezinte un argument suficient pentru a se dispune suspendarea executării.

Împotriva sentinței a declarat recurs reclamantul R.I., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Astfel, reclamantul a reiterat susținerea din acțiune privind obligativitatea verificării prealabile de către comisia de admitere a concursului a îndeplinirii condițiilor prevăzute de art. 14 alin. (2) din Legea nr. 303/2004, cerință prevăzută în Regulamentul privind concursul de admitere la I.N.M.

S-a mai arătat că, din însăși formularea art. 14 alin. (2) din Legea nr. 303/2004, care precizează că se poate înscrie la concurs persoana care îndeplinește condițiile prevăzute la lit. a) - e), rezultă că verificarea întrunirii acestor cerințe trebuie să fie prealabilă desfășurării concursului, astfel încât există indicii temeinice cu privire la nelegalitatea actelor contestate.

Reclamantul a precizat că, în cauză, este îndeplinită și condiția pagubei iminente, cât timp a fost lipsit de drepturile bănești cuvenite în funcția pe care a deținut-o până la 1 octombrie 2009, având totodată, dreptul la o compensație cu titlu de daune morale pentru șocul suferit urmare a respingerii la testarea psihologică.

Analizând actele și lucrările dosarului în raport de motivele invocate și de prevederile art. 304 și 3041 C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este nefondat, urmând a fi respins ca atare.

Astfel, suspendarea executării actelor administrative este un instrument procedural pus la dispoziția instanței de judecată în vederea respectării principiului legalității, reprezentând o situație de excepție, aplicabilă când sunt îndeplinite condițiile impuse de art. 14 din Legea nr. 554/2004.

Conform art. 2 lit. t) din Lege, cazul bine justificat presupune împrejurări legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ.

Or, în cauză, instanța de fond a reținut în mod corect că nu se regăsesc argumente juridice aparent valabile cu privire la nelegalitatea Hotărârii nr. 1880/2009 și subsecvent, a celorlalte două acte atacate, cât timp Legea nr. 303/2004 nu impune ca verificarea aptitudinilor pentru exercitarea funcției de judecător sau procuror, din punct de vedere medical și psihologic, să se desfășoare înaintea susținerii probelor concursului de admitere.

În consecință, nu se poate susține că există un indiciu temeinic de nelegalitate a actelor administrative în litigiu care să fie apreciat ca un caz bine justificat pentru a se putea dispune suspendarea executării.

Nici cea de-a doua cerință a prevenirii unei pagube iminente nu este îndeplinită, reclamantul neadministrând probe în acest sens.

De altfel, hotărârile a căror suspendare s-a solicitat au fost deja puse în executare, posturile de auditor de justiție scoase la concursul de admitere din iunie - septembrie 2009 fiind deja ocupate.

În raport de cele expuse mai sus, Curtea va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de R.I. împotriva sentinței civile nr. 828 din 16 februarie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 iunie 2010.