Discrimination by mandatory centralized heating zones: validity of local zoning ordinances under anti-discrimination law

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei.

1. Obiectul acțiunii.

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, reclamanta SC E. SA Târgu-Mureș a solicitat în contradictoriu cu pârâtul C.N.C.D. anularea Hotărârii Consiliului Director al C.N.C.D. din 17 februarie 2009.

2. Motivele de fapt și de drept care au stat la baza formulării cererii.

În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că petiționara K.G. a învestit autoritatea pârâtă cu o sesizare de acte de discriminare, constând în aceea că încercând să depună documentația prevăzută de lege pentru „debranșare” de la sistemul centralizat de încălzire la registratura furnizorului de energie termică din Târgul Mureș, funcționarii au refuzat să o preia; pe motiv că debranșările sunt oprite în zona unde intenționează să locuiască.

A mai arătat reclamanta că Hotărârea atacată este nelegală întrucât art. 8 alin. (2) lit. i) din Legea nr. 325/2006 obligă administrația locală să stabilească zone unitare de încălzire, sens în care Municipiul Târgu-Mureș a adoptat strategia de alimentare cu căldură prin Hotărârea Consiliului Local din 25 ianuarie 2007 care la art. 2 prevede zona unitară de termie, unde se asigură o singură soluție de încălzire, respectiv furnizarea energiei termice prin sistem centralizat.

Mai precizează reclamanta că obligația instituirii zonei unitare de încălzire a fost impusă și de prevederile H.G. nr. 462/2006, iar prin Ordinul A.N.R.S.C. nr. 91/2007 s-au stabilit condițiile cumulative pentru debranșare și deconectare.

3. Apărările formulate de pârâtul C.N.C.D.

Pârâtul legal citat nu a formulat întâmpinare.

4. Hotărârea instanței de fond.

Prin sentința nr. 3186 din 13 octombrie 2009, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanta SC E. SA.

5. Motivele de fapt și de drept care au stat la baza formării convingerii instanței.

Potrivit dispozițiilor legale incidente, Legea nr. 325/2006, administrația publică locală are obligația să stabilească zone unitare de încălzire.

În zona unde locuiește petenta nu se asigură alimentarea cu energie termică exclusiv prin sistemul centralizat de termoficare, conform principiului „o clădire” - un singur sistem de asigurare cu energie termică", așa cum impune H.G. nr. 462/2006 pentru aprobarea programului „Termoficare 2006-2015, căldură și confort”.

În aceste condiții refuzul de a emite avizul de deconectare de către reclamantă constituie o faptă de discriminare, sancționată de dispozițiile O.G. nr. 137/2000, așa cum în mod legal a apreciat și autoritatea pârâtă prin Hotărârea nr. 98/2009.

6. Recursul declarat de SC E. SA Târgu-Mureș împotriva sentinței nr. 3186 din 13 octombrie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Motive de recurs întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 3041 C. proc. civ.

Recurenta arată că instanța de fond a interpretat și aplicat greșit actele normative incidente în speță, întrucât a apreciat că prevederile art. 5 pct. 37 și art. 8 alin. (2) din Legea nr. 325/2006, precum și prevederile Anexei 1 a H.G. nr. 462/2006 nu pot fi aplicate în acele imobile (blocuri de locuințe) sau într-un areal geografic/zone în care există apartamente deconectate de la sistemul de alimentare centralizată cu energie termică.

Actele normative sus-menționate nu prevăd obligativitatea municipalității sau Guvernului să realizeze delimitarea zonei unitare de încălzire în așa manieră încât în aceasta să nu intre imobile de timp condominiu unde s-ar fi produs deconectări anterioare.

Zona unitară în sensul reglementat de legiuitor are menirea de a tranșa includerea sa într-un program de dezvoltare, modernizare viitoare și revitalizare a sistemului.

7. Întâmpinarea formulată de intimatul-pârât C.N.C.D.

Intimatul solicită respingerea recursului ca nefondat, deoarece refuzul de a emite avizul de deconectare, motivând că locuința se află în zona unitară unde încălzirea se realizează exclusiv în sistem centralizat, conform Hotărârii Consiliului Local Târgu Mureș din 2007, constituie o faptă de discriminare așa cum este definită de prevederile O.G. nr. 137/2000.

Se mai arată că, prin sentința civilă nr. 436 din 10 iunie 2009 a Tribunalului Mureș s-a constatat nelegalitatea Hotărârii din 2007 a Consiliului Local Târgu Mureș, atât timp cât impune un sistem centralizat într-o zonă în care termoficarea nu este asigurată exclusiv în sistem centralizat.

II. Considerentele instanței de recurs.

1. Recursul este nefondat.

2. În primul rând, se constată că deși recurenta a fost citată în calitate de reclamantă în fața C.N.C.D., Hotărârea adoptată din 17 februarie 2008 a privit numai Consiliul Local Târgu-Mureș.

Acestei autorități i s-a aplicat sancțiunea contravențională „avertisment”și i s-a recomandat, în temeiul art. 18 alin. (1) din O.G. nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, republicată, să depună toate diligențele pentru a înlătura elementele discriminatorii din aplicarea Hotărârii Consiliului Local din 25 ianuarie 2007.

Consiliul Local Târgu-Mureș nu a contestat hotărârea C.N.C.D.

SC E. SA contestând Hotărârea din 17 februarie 2008 a C.N.C.D. și ulterior recurând sentința nr. 3186 din 13 octombrie 2009 a Curții de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal, nu a demonstrat vătămarea vreunui drept sau interes legitim, astfel cum obligă prevederile art. 1 alin .2 din Legea nr. 554/2004 modificată și completată.

3. În al doilea rând, prin sentința nr. 436 din 10 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Mureș, secția contencios administrativ și fiscal, rămasă irevocabilă prin respingerea recursului de către Curtea de Apel Târgu Mureș, în data de 18 martie 2010, s-a dispus anularea în parte a Hotărârii Consiliului Local Târgu-Mureș din 25 ianuarie 2007, respectiv a art. 2 și anexei II, prin care au fost aprobate zonele în care se asigură exclusiv serviciul de termoficare în sistem centralizat.

4. În ultimul rând, cu referire strictă la motivele de recurs, se reține că interpretarea textelor legale incidente a fost realizată corect de către instanța de fond.

Promovarea unei zone unitare de încălzire presupune o singură soluție tehnică de încălzire.

Stabilirea unor zone în care se asigură exclusiv serviciul de termoficare în sistem centralizat nu se poate interpreta decât în sensul că în acele zone nu va mai exista în viitor decât acest sistem.

Din acest motiv instanțele judecătorești au hotărât anularea în parte a Hotărârii Consiliului Local Târgu Mureș, deoarece s-a stabilit sistemul unic în zone în care foarte multe persoane se debranșaseră de la sistemul centralizat.

Fapta Consiliului Local Târgu Mureș constituie discriminare, având în vedere că tratamentul diferențiat nu a fost justificat obiectiv de un scop legitim, de unde rezultă îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 1 alin. (3) din O.G. nr. 137/2000, republicată.

5. Față de acestea, nefiind întrunite motivele de recurs, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ. și art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 modificată și completată, recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de SC E. SA Târgu-Mureș împotriva sentinței nr. 3186 din 13 octombrie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 iunie 2010.