Conflict of jurisdiction over public service litigation involving a central authority: Tribunal competence under Article 109 of Law No. 188/1999
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice resolved a negative conflict of jurisdiction, ultimately assigning competence to the Tribunal of Dâmbovița to adjudicate the dispute. The case involved a civil public service litigation where a public official sought reintegration into a director position at a county youth directorate and payment of salary arrears, against a central public authority. The lower court had initially referred the case to the Court of Appeal based on the respondent's status as a central authority, but the appellate court reversed this, asserting that service relationship matters fall under tribunal jurisdiction. The decisive legal basis was Article 109 of Law No. 188/1999, which grants tribunals exclusive material jurisdiction over cases concerning the service relationship of public officials, regardless of whether the respondent is a central or local public authority.
Legislator headnote
AI generatedart. 109 din Legea nr. 188/1999, art. 135 C. proc. civ, art. 135 alin. (1) C. proc. civ; Conflict of jurisdiction over public service litigation involving a central authority: Tribunal competence under Article 109 of Law No. 188/1999: Constatându-se ivirea conflictului negativ de competență, dosarul a fost înaintat Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, pentru pronunțarea regulatorului de competență, potrivit art. 135 C. proc. civ.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra conflictului negativ de competență de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința nr. 2862 din 30 septembrie 2013, Tribunalul Dâmbovița, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței materiale și a declinat în favoarea Curții de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, competența de soluționare a acțiunii prin care reclamantul N.V., în contradictoriu cu pârâta A.N.S.T., solicita reintegrarea în funcția de director al D.J.T. Dâmbovița și repararea pagubei constând în plata drepturilor salariale aferente perioadei 23 iulie 2009 - 27 aprilie 2010.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut, în esență, că în speță, față de împrejurarea că pârâta este autoritate publică centrală, sunt aplicabile prevederile art. 10 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 554/2004.
Prin sentința nr. 254 din 11 noiembrie 2013, Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței materiale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dâmbovița.
Pentru a pronunța această soluție, curtea de apel a reținut, în esență, că drepturile solicitate de reclamant își au temeiul în raportul de serviciu al reclamantului, funcționar public, cu autoritatea publică pârâtă, ceea ce atrage competența de judecată a tribunalului, indiferent de rangul autorității, conform art. 109 din Legea nr. 188/1999, republicată, cu modificările și completările ulterioare.
Constatându-se ivirea conflictului negativ de competență, dosarul a fost înaintat Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, pentru pronunțarea regulatorului de competență, potrivit art. 135 C. proc. civ.
Verificând cauza, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată că, în speță, competența de soluționare a litigiului aparține Tribunalul Dâmbovița, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.
Obiectul acțiunii formulate de reclamant îl constituie reintegrarea în funcția de director al Direcției Județene pentru Tineret Dâmbovița și plata unor drepturi salariale.
Reclamantul are, deci, calitatea de funcționar public iar obiectul cauzei îl constituie raportul de serviciu al acestuia cu autoritatea publică pârâtă.
Conform art. 109 din Legea nr. 188/1999, republicată, cu modificările și completările ulterioare, „Cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public sunt de competența secției de contencios administrativ și fiscal a tribunalului, cu excepția situațiilor pentru care este stabilită expres prin lege competența altor instanțe”.
Dispozițiile legale citate stabilesc, așadar, în favoarea tribunalelor o plenitudine de competență materială în soluționarea cauzelor având ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public, fără a face distincție după cum autoritatea publică pârâtă este una de nivel central sau local.
Așa fiind, urmează a se stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dâmbovița, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe petentul N.V. în contradictoriu cu intimatul M.T.S. în favoarea Tribunalului Dâmbovița, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.
Definitivă.
Pronunțată, în ședință publică, astăzi 21 ianuarie 2014.