Competence threshold for fiscal-qualified EU fund sanctions: exclusivity of Court of Appeal jurisdiction inapplicable if action predated legislative entry into force

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința nr. 3267 din 23 august 2013, Tribunalul Tulcea, secția civilă, de contencios administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței materiale și a declinat în favoarea Curții de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, competența de soluționare a acțiunii prin care reclamanta SC I.E. SRL, în contradictoriu cu pârâta A.P.I.A., Centrul Județean Tulcea, solicita anularea deciziei din 2012 de acordare a plăților în cadrul schemelor de sprijin pe suprafață, campania 2012 emisă de autoritatea pârâtă.

Pentru a pronunța această soluție, tribunalul a reținut, în esență, că în speță sunt aplicabile prevederile art. XXIII alin. (1) și alin. (4) din Legea nr. 2/2013 și art. 10 alin. (11) din Legea nr. 554/2004, introdus prin art. 54 pct. 3 din Legea nr. 76/2012, conform cărora „Toate cererile privind actele administrative emise de autoritățile publice centrale care au ca obiect sume reprezentând finanțarea nerambursabilă din partea Uniunii Europene, indiferent de valoare, se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel”.

Prin sentința nr. 7/CA din 8 ianuarie 2014, Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței materiale și a declinat în favoarea Tribunalului Tulcea competența de soluționare a pricinii, reținând în esență că, în raport cu criteriul cuantumului sumei stabilite prin actul administrativ atacat, de până la 500.000 RON, competența de soluționare se stabilește exclusiv conform dispozițiilor art. 10 alin. (1) teza I din Legea nr. 554/2004.

Constatându-se ivirea conflictului negativ de competență, dosarul a fost înaintat la Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, pentru pronunțarea regulatorului de competență, potrivit art. 22 C. proc. civ.

Verificând cauza, Înalta Curte constată că, în speță, competența de soluționare a litigiului aparține Tribunalul Tulcea, secția civilă, de contencios administrativ și fiscal, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.

În speță, suma în litigiu, în cuantum de 25.787,80 RON, reprezentând sancțiune aplicată reclamantei prin actul contestat, a fost calculată în urma verificării modului de obținere de către aceasta a unor sume avansate din fonduri comunitare nerambursabile, provenite din fonduri europene de garantare agricolă și de dezvoltare rurală, în temeiul O.G. nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea și sancționarea neregulilor apărute în obținerea și utilizarea fondurilor europene și/sau a fondurilor publice naționale aferente acestora.

Conform dispozițiilor art. 46 din actul normativ susmenționat, „Împotriva titlului de creanță se poate formula contestație în condițiile prezentei ordonanțe de urgență” [alin. (1)] iar „Contestația este o cale administrativă de atac și nu înlătura dreptul la acțiune al celui care se consideră lezat în drepturile sale printr-un act administrativ, în condițiile legii” [alin. (2)].

De asemenea, potrivit art. 51 alin. (2) din același act normativ, „Deciziile pronunțate în soluționarea contestațiilor pot fi atacate de către contestatar la instanța judecătorească de contencios administrativ competentă, în conformitate cu prevederile Legii nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare”.

În temeiul normei de trimitere, prevăzută de acest din urmă text legal în ceea ce privește stabilirea instanței de contencios administrativ competente să soluționeze contestația formulată împotriva deciziei emise de autoritatea administrativă emitentă a titlului de creanță atacat, sunt aplicabile dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

În interpretarea și aplicarea normelor de competență prevăzute de art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în jurisprudența Instanței Supreme s-a reținut, în mod unitar, că aceste dispoziții instituie două criterii de determinare a competenței materiale a instanței de fond, după cum urmează:

- criteriul poziționării în cadrul sistemului administrației publice (rangul autorității centrale sau locale) a autorității publice emitente a actului atacat, în cazul actelor administrative cu caracter general;

- criteriul valoric, stabilit pe baza cuantumului impozitului, taxei, contribuției sau datoriei vamale care face obiectul actului administrativ contestat, în cazul actelor administrativ-fiscale.

Așadar, dacă litigiul are caracter fiscal, în sensul că privește taxe, impozite, contribuții, datorii vamale și accesorii ale acestora, competența se stabilește în funcție de valoarea debitului contestat, pragul instituit de lege pentru departajarea competenței tribunalului de cea a curții de apel fiind suma de 500.000 RON.

În speță, fiind vorba de un litigiu având ca obiect o creanță bugetară, conform art. 2 alin. (1) lit. j) din O.U.G. nr. 66/2011, în sumă de 25.787,80 RON, asimilată creanțelor fiscale, în sensul prevederilor C. proc. fisc., conform art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, competența materială a instanței de contencios administrativ se stabilește în funcție de criteriul valoric și revine Tribunalului Tulcea.

În mod greșit a reținut această din urmă instanță, în motivarea soluției de declinare a competenței, că în cauză ar fi aplicabile dispozițiile art. 10 alin. (11) din Legea nr. 554/2004; prevederile legale respective au fost introduse prin art. 54 pct. 3 din Legea nr. 76/2012 și au intrat în vigoare la data de 15 februarie 2013, conform art. 82 raportat la art. 81 alin. (1) din același act normativ, astfel cum a fost modificat prin O.U.G. nr. 4/2013, nefiind deci aplicabile la data de 7 februarie 2013, când a fost formulată acțiunea.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta SC I.E. SRL și pe pârâta A.P.I.A., Centrul Județean Tulcea, în favoarea Tribunalului Tulcea, secția civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 18 martie 2014.