Territorial jurisdiction in administrative sanction appeals: non-retroactivity of domicile-based competence norms versus locus delicti rule

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Cornetu, reclamantul C.F. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta C.N.A.D.N.R. SA, anularea procesului-verbal de constatare a contravenției din 21 martie 2012 încheiat de autoritatea pârâtă.

Prin sentința nr. 4020 din 23 mai 2013, Judecătoria Cornetu a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Constanța, reținând că sunt aplicabile dispozițiile art. XXIII alin. (1) și alin. (4) din Legea nr. 2/2013.

Prin sentința nr. 11595 din 30 septembrie 2013, Judecătoria Constanța a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cornetu, reținând că sunt aplicabile dispozițiile art. 32 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, conform cărora competența de judecată aparține judecătoriei în a cărei circumscripție a fost săvârșită contravenția.

Constatându-se ivirea conflictului negativ de competență, dosarul a fost înaintat la Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, pentru pronunțarea regulatorului de competență, potrivit art. 22 C. proc. civ.

Examinând actele dosarului, se constată că, în raport cu dispozițiile legale în vigoare la data formulării plângerii contravenționale, competența teritorială revine Judecătoriei Cornetu.

Astfel, obiectul acțiunii în cauza de față îl constituie anularea procesului-verbal de contravenție din 21 martie 2012 încheiat de autoritatea pârâtă, prin care reclamantul a fost sancționat pentru săvârșirea contravenției prevăzute de dispozițiile art. 8 alin. (1) din O.G. nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, conform cărora „Fapta de a circula fără a deține rovinieta valabilă constituie contravenție continuă și se sancționează cu amendă”.

Potrivit art. 32 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, competența de judecată a plângerii formulate împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției aparține judecătoriei în a cărei circumscripție a fost săvârșită contravenția.

De asemenea, conform prevederilor art. 10 pct. 8 C. proc. civ., în cererile ce izvorăsc dintr-un fapt ilicit, competentă este instanța în circumscripția căreia s-a săvârșit acel fapt.

Or, din conținutul procesului-verbal de contravenție contestat reiese că fapta pentru care reclamantul a fost sancționat a fost săvârșită în localitatea G., județul Ilfov, competența de soluționare a plângerii contravenționale revenind, deci, potrivit dispozițiilor legale susmenționate, Judecătoriei Cornetu, în a cărei circumscripție se află locul săvârșirii contravenției.

În cauză nu sunt aplicabile dispozițiile art. XXIII alin. (1) și alin. (4) din Legea nr. 2/2013 și art. 101 din O.G. nr. 15/2002.

Se reține, astfel, că normele de procedură pentru stabilirea competenței de judecată nu pot fi aplicate retroactiv, decât în mod excepțional, atunci când prin legea nouă se prevede în mod expres aceasta.

Or, dispozițiile art. 101 din O.G. nr. 15/2002, conform cărora, „Prin derogare de la dispozițiile O.G. nr. 2/2001 (…) plângerea, însoțită de copia procesului-verbal de constatare a contravenției, se introduce la judecătoria în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul contravenientul”, nu erau în vigoare la data de 17 aprilie 2012, când a fost formulată plângerea contravențională, fiind introduse prin Legea nr. 2/2013, act normativ care nu conține dispoziții care să prevadă că această normă de procedură retroactivează.

Legea nr. 2/2013 prevede, într-adevăr, la art. XXIII alin. (1), ca normă tranzitorie, că „Procesele în primă instanță, precum și căile de atac în materia contenciosului administrativ și fiscal, în curs de judecată la data schimbării, potrivit dispozițiilor prezentei legi, a competențelor instanței legal investite, se judecă de instanțele devenite competente potrivit prezentei legi”.

Așa cum rezultă, însă, în mod explicit, din textul de lege citat, acesta vizează exclusiv materia contenciosului administrativ și fiscal, nefiind, deci, aplicabil plângerilor contravenționale.

Așadar, dispozițiile art. XXIII alin. (1) și alin. (4) din Legea nr. 2/2013 nu sunt incidente în cauză, prevederile art. 32 din O.G. nr. 2/2001 păstrându-și aplicabilitatea pentru cauzele având ca obiect plângere contravențională, întemeiată pe dispozițiile O.G. nr. 15/2002, înregistrate la instanță înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 2/2013.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe petentul C.F. și pe intimata C.N.A.D.N.R. SA, CESTRIN, în favoarea Judecătoriei Cornetu.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 18 martie 2014.