Appeal inadmissible against irrecevable judgment in post-expropriation indemnity dispute
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appellant’s appeal as inadmissible, thereby leaving in force the Court of Appeal's decision that had previously rejected the underlying civil complaint. The dispute concerned a claim by an individual to compel the National Real Property Agency (ANRP) and the State (represented by the Ministry of Public Finance) to issue an indemnity title for an immovable property that could not be returned in kind, governed by the procedures for post-expropriation restitutions. The court determined that the appeal was procedurally invalid because it was directed against a final, irrecevable judgment rendered by the Court of Appeal in the second instance. Relying on Article 299(1) of the Code of Civil Procedure, the court held that judgments are subject to appeal only if they are rendered without the right to appeal, rendered on appeal, or issued by other jurisdictional organs as specifically provided by law; since the challenged decision did not fall into these categories and was irrecevable, it could not be further challenged. Additionally, the lower court had previously established that the ANRP and the Ministry of Public Finance lacked passive standing, as the obligation to issue the indemnity title legally belongs exclusively to the Central Commission for Establishing Indemnities, and actions against the State without following the specific statutory procedures under Law No. 247/2005 are inadmissible.
Legislator headnote
AI generatedart. 137 alin. (1) C. proc. civ, art. 299 alin. (1) C. proc. civ, art. 137 C. proc. civ; Appeal inadmissible against irrecevable judgment in post-expropriation indemnity dispute: Examinând cu prioritate, în conformitate cu dispozițiile art. 137 alin. (1) C. proc. civ., excepția inadmisibilității invocată din oficiu, Înalta Curte constată că aceasta este întemeiată, drept pentru care va respinge recursul ca inadmisibil, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedCited Case Law
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin decizia civilă nr. 1336/CA din 27 iunie 2013, Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a respins ca nefondat recursul contencios administrativ declarat de recurentul-reclamant N.G. împotriva sentinței civile nr. 530 din 21 noiembrie 2012, pronunțată de Curtea de Apel Constanța în Dosarul nr. 870/36/2012, în contradictoriu cu intimata-pârâtă A.N.R.P., intimatul-pârât Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, intimata-pârâtă V.A.M.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut, în esență, că, în cauză, în raport de obiectul cererii de chemare în judecată, de părțile chemate ca să răspundă pretențiilor reclamantului și de dispozițiile legale aplicabile, se constată că întemeiat prima instanță a admis excepțiile invocate de pârâți și a respins acțiunea reclamantului ca fiind îndreptată împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă.
Instanța de fond a mai reținut că recurentul a solicitat obligarea A.N.R.P. a emite decizia reprezentând titlul de despăgubire pentru imobilul său situat în Medgidia, str. G. și care nu mai poate fi restituit în natură; că, pretențiilor reclamantului, astfel cum corect a reținut și prima instanță, în ce privește emiterea titlului de despăgubire, îi sunt aplicabile dispozițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005, cu modificările și completările ulterioare, astfel încât excepția lipsei calității procesuale pasive a A.N.R.P. este întemeiată, aceasta neavând obligația legală de a emite titlul de despăgubire pentru imobilul recurentului ce nu mai poate fi restituit în natură, obligația revenindu-i exclusiv Comisiei Centrale de Stabilire a Despăgubirilor.
S-a apreciat că și excepția lipsei calității procesuale pasive a Statului prin Ministerul Finanțelor Publice a fost corect respinsă, prin raportare la dispozițiile legale speciale reglementate de art. 19 alin. (1) Titlul VII Capitolul 6 din Legea nr. 247/2005, conform cărora, Statul este reprezentat prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor și nu de Ministerul Finanțelor Publice, acțiunea îndreptată direct împotriva Statului Român, fără parcurgerea procedurii prevăzută de Legea nr. 247/2005 fiind inadmisibilă, cum s-a stabilit și prin decizia nr. 27/2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție într-un recurs în interesul legii.
În ce privește restul pretențiilor exprimate de recurent în recursul său, s-a constatat că acestea nu pot fi admise, față de soluția de respingere a recursului ca nefondat.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul N.G., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Examinând cu prioritate, în conformitate cu dispozițiile art. 137 alin. (1) C. proc. civ., excepția inadmisibilității invocată din oficiu, Înalta Curte constată că aceasta este întemeiată, drept pentru care va respinge recursul ca inadmisibil, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Astfel, Înalta Curte constată că a fost învestită cu soluționarea unui recurs declarat împotriva unei hotărâri judecătorești irevocabile, prin care s-a respins ca nefondat recursul declarat de reclamant împotriva sentinței instanței de fond.
Declarând recurs împotriva unei hotărâri irevocabile, reclamantul N.G. nu s-a conformat condiției specifice de admisibilitate a recursului în această materie, încălcând dispozițiile art. 299 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora sunt supuse recursului „hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel, precum și, în condițiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe cu activitate jurisdicțională”.
Din interpretarea textului de lege menționat rezultă că hotărârile judecătorești care potrivit legii sunt irevocabile nu mai pot fi atacate cu recurs.
Cum decizia civilă nr. 1336/CA din 27 iunie 2013 a Curții de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, nu se circumscrie categoriilor de hotărâri prevăzute de art. 299 alin. (1) C. proc. civ., fiind irevocabilă, recursul declarat în cauză urmează a fi respins ca inadmisibil.
În consecință, în raport de cele mai sus reținute și față de dispozițiile art. 137 C. proc. civ., cu referire la dispozițiile art. 299 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca inadmisibil.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de reclamantul N.G. împotriva deciziei civile nr. 1336/CA din 27 iunie 2013 a Curții de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibil.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 28 februarie 2014.