Expropriation compensation upheld; excess payments to nominal beneficiaries ordered repaid, appeals rejected.

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 824/C/2012 pronunțată de Tribunalul Bihor, s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta K.A., în contradictoriu cu pârâta C.N.A.D.N.R. SA.

S-a constatat calitatea de persoană îndreptățită a reclamantei la despăgubiri pentru terenul expropriat în vederea construirii autostrăzii Brașov - Borș din parcela cu nr. top. 1109 Tăuteu în suprafață de 1511 mp corespunzător nr. cadastrale 41 în suprafață de 651 mp, nr. cad. 98 în suprafață de 816 mp, nr. cad. 1471 în suprafață de 44 mp, respingându-se celelalte capete de cerere.

S-a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul I.G., în contradictoriu cu pârâta C.N.A.D.N.R. SA.

S-a constatat calitatea de persoană îndreptățită a reclamantului la despăgubiri pentru terenul expropriat în vederea construirii autostrăzii Brașov - Borș din parcela cu nr. top. 1109 Tăuteu în suprafață de 2066 mp, corespunzător nr. cadastrale: 52 - în suprafață de 909 mp; 41 - în suprafață de 103 mp; 725 - în suprafață de 4 mp, precum și o suprafață de 1050 mp din nr. cad. 703 Tăuteu, respingându-se celelalte capete de cerere.

S-a admis în parte acțiunea formulată de reclamantele M.V. și P.M., în calitate de succesoare a defunctei C.S., în contradictoriu cu pârâta C.N.A.D.N.R. SA.

S-a constatat calitatea de persoane îndreptățite a reclamantelor la despăgubiri pentru terenul expropriat în vederea construirii autostrăzii Brașov - Borș din parcela cu nr. top. 1109 Tăuteu în suprafață de 2770 mp corespunzător nr. cadastrale 66 Tăuteu în suprafață de 2173 mp, nr. cad. 703 în suprafață de 247 mp, nr. cad. 52 în suprafață de 330 mp, respingându-se celelalte capete de cerere.

S-a admis în parte cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenienții F.I., F.R., C.A., F.G., F.R., V.V., F.M., B.M.C., F.I.M., toți în calitate de moștenitori ai defunctului F.I., în contradictoriu cu pârâta C.N.A.D.N.R. SA

S-a constatat calitatea de persoane îndreptățite a intervenienților la despăgubiri pentru terenul expropriat în vederea construirii autostrăzii Brașov - Borș din parcela cu nr. top. 1109 Tăuteu în suprafață de 2965 mp corespunzător nr. cadastrale 66 Tăuteu, respingându-se celelalte capete de cerere.

S-a admis în parte cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenientele H.R.E. și S.M.M., în calitate de moștenitoare a defunctului T.V.C., în contradictoriu cu pârâta C.N.A.D.N.R. SA.

S-a constatat calitatea de persoane îndreptățite a intervenientelor la despăgubiri pentru terenul expropriat în vederea construirii autostrăzii Brașov - Borș din parcela cu nr. top. 1109 Tăuteu în suprafață de 2035 mp corespunzător nr. cadastrale 66 Tăuteu, respingându-se celelalte capete de cerere.

S-a admis în parte cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenientul S.N.

S-a constatat calitatea de persoană îndreptățită a intervenientului la despăgubiri pentru terenul expropriat în vederea construirii autostrăzii Brașov - Borș din parcela cu nr. top. 1109 Tăuteu în suprafață de 2212 mp corespunzător nr. cadastrale 66 Tăuteu, respingându-se celelalte capete de cerere.

S-a admis în parte cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenienții B.F.P., B.D., O.A., M.C.M., B.C., B.G.I.

S-a constatat calitatea de persoane îndreptățite a intervenienților la despăgubiri pentru terenul expropriat în vederea construirii autostrăzii Brașov - Borș din parcela cu nr. top. 1109 Tăuteu în suprafață de 2254 mp corespunzător nr. cadastrale 66 Tăuteu, respingându-se celelalte capete de cerere.

S-au admis în parte cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenienta N.S.C. și cererea de chemare în judecată formulată de reclamanții C.I., M.M., D.V., C.D.M., C.I.M., în contradictoriu cu pârâta C.N.A.D.N.R. SA.

S-a constatat calitatea de persoane îndreptățite a intervenientei și a reclamanților la despăgubiri pentru terenul expropriat în vederea construirii autostrăzii Brașov - Borș din parcela cu nr. top. 1109 Tăuteu în suprafață de 2145mp corespunzător nr. cadastral 66 Tăuteu.

S-a admis în parte cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenienții T.A. și D.E., în contradictoriu cu pârâta C.N.A.D.N.R. SA.

S-a constatat calitatea de persoană îndreptățită a intervenientului T.A. la despăgubiri pentru terenul expropriat în vederea construirii autostrăzii Brașov - Borș din parcela cu nr. top. 1109 Tăuteu în suprafață de 690 mp, din care 3 mp fac parte din nr. cad. 1471 Tăuteu, 11 mp fac parte din nr. cad. 1473 Tăuteu, 52 mp fac parte din nr. cad. 98, iar 624 mp fac parte din nr. cad. 95 Tăuteu.

S-a constatat calitatea de persoană îndreptățită a intervenientei D.E. la despăgubiri pentru terenul expropriat în vederea construirii autostrăzii Brașov - Borș din parcela cu nr. top. 1109 Tăuteu în suprafață de 726 mp, din care 185 mp fac parte din nr. cad. 55 Tăuteu, iar 541 mp fac parte din nr. cad. 58 Tăuteu, respingându-se celelalte capete de cerere.

S-a admis cererea de chemare în garanție formulată de pârâta C.N.A.D.N.R. SA împotriva chematelor în garanție H.R.E. și S.M.M.

Chematele în garanție au fost obligate, în favoarea pârâtei, la plata sumei de 45.263,31 lei încasată cu titlu de despăgubire pentru suprafața de 816 mp din nr. cadastral 98, pentru suprafața de 52 mp din nr. cad. 98 și 624 mp din nr. cad. 95 Tăuteu.

S-a admis cererea de chemare în garanție formulată de pârâta C.N.A.D.N.R. SA împotriva chematului în garanție S.M.

A obligat chematul în garanție în favoarea pârâtei la plata sumei de 16.326,42 lei încasată cu titlu de despăgubire pentru suprafața de 541 mp din nr. cadastral 58 Tăuteu.

În motivarea sentinței, tribunalul a reținut că, în conformitate cu prevederile Legilor nr. 198/2004 și nr. 255/2010, pârâta a expropriat din parcela cu nr. top.1109 Tăuteu suprafață totală de 37.966 mp, astfel:

- Număr cadastral 66, în suprafață de 13.928 mp, având Hotărârile de stabilire a despăgubirii nr. 46 din 8 octombrie 2004 și nr. 76 din 18 februarie 2005 emise de Comisia pentru Aplicarea Legii nr. 198/2604, Tăuteu, jud. Bihor - pentru care s-a stabilit și consemnat o despăgubire de 422.538 lei;

- Număr cadastral 69 în suprafață de 10.636 mp, având Hotărârile de stabilire a despăgubirii nr. 47 din 8 octombrie 2004 și nr. 77 din 18 februarie 2005 emise de Comisia pentru Aplicarea Legii nr. 198/2004, Tăuteu, jud. Bihor - pentru care s-a stabilit și consemnat o despăgubire de 322.667,99 lei;

- Număr cadastral 72 în suprafață de 4.297 mp, având Hotărârile de stabilire a despăgubirii nr. 52 din 29 octombrie 2004 și nr. 75 din 18 februarie 2005 emise de Comisia pentru Aplicarea Legii nr. 198/2004, Tăuteu, jud. Bihor - pentru care s-a stabilit si plătit o despăgubire de 130.359,57 lei;

- Număr cadastral 44 în suprafață de 625 mp, având Hotărârea de stabilire a despăgubirii nr. 69 din 24 noiembrie 2004 emisă de Comisia pentru Aplicarea Legii nr. 198/2004, Tăuteu, jud. Bihor - pentru care s-a stabilit și consemnat o despăgubire de 18.869,82 lei;

- Număr cadastral 58, în suprafață de 572 mp, având Hotărârea de stabilire a despăgubirii nr. 68 din 24 noiembrie 2004 emisă de Comisia pentru Aplicarea Legii nr. 198/2004, Tăuteu, jud. Bihor - pentru care s-a stabilit și consemnat o despăgubire de 17.261, 95 lei;

- Număr cadastral 95 în suprafață de 821 mp, având Hotărârea de stabilire a despăgubirii nr. 66/17 noiembrie 2004 emisă de Comisia pentru Aplicarea Legii nr. 198/2004, Tăuteu, jud. Bihor - pentru care s-a stabilit și plătit o despăgubire de 24.906,96 lei;

- Număr cadastral 98 în suprafață de 868 mp, având Hotărârea de stabilire a despăgubirii nr. 67 din 17 noiembrie 2004 emisă de Comisia pentru Aplicarea Legii nr. 198/2004, Tăuteu, jud. Bihor - pentru care s-a stabilit și plătit o despăgubire de 26.332,81 lei;

- Număr cadastral 47 în suprafață de 599 mp, având Hotărârea de stabilire a despăgubirii nr. 89/20 mai 2005 emisă de Comisia pentru Aplicarea Legii nr. 198/2004, Tăuteu, jud. Bihor - pentru care s-a stabilit și consemnat o despăgubire de 18.172,07 lei;

- Număr cadastral 125 în suprafață de 614 mp, având Hotărârea de stabilire a despăgubirii nr. 87 din 20 mai 2005 emisă de Comisia pentru Aplicarea Legii nr. 198/2004, Tăuteu, jud. Bihor - pentru care s-a stabilit și consemnat o despăgubire de 18.627,13 lei;

- Număr cadastral 55 în suprafață de 453 mp, având Hotărârea de stabilire a despăgubirii nr. 164 din 17 mai 2006 emisă de Comisia pentru Aplicarea Legii nr. 198/2004, Tăuteu, jud. Bihor - pentru care s-a stabilit și consemnat o despăgubire de 11.894,53 lei;

- Număr cadastral 52, 703 în suprafață de 2.564 mp, având Hotărârea de stabilire a despăgubirii nr. 163 din 17 mai 2006 emisă de Comisia pentru Aplicarea Legii nr. 198/2004, Tăuteu, jud. Bihor - pentru care s-a stabilit și consemnat o despăgubire de 67.323.58 lei;

- Număr cadastral 41, 725 în suprafață de 1.931 mp, având Hotărârea de stabilire a despăgubirii nr. 194 din 17 mai 2006 emisă de Comisia pentru Aplicarea Legii nr. 198/2004, Tăuteu, jud. Bihor - pentru care s-a stabilit și consemnat o despăgubire de 50.702,75 lei;

- Număr cadastral 1471, în suprafață de 47 mp, având Decizia de expropriere nr. 45 din 16 ianuarie 2012 (cu o despăgubire consemnată de 27,031ei);

- Număr cadastral 1473 în suprafață de 11 mp, având Decizia de expropriere nr. 45 din 16 ianuarie 2012 (cu o despăgubire consemnată de 6,33 lei).

Din înscrisurile de la dosarul cauzei, s-a reținut că exproprierea imobilelor din parcela cu nr. top. 1109 Tăuteu a avut loc în conformitate cu planul parcelar în vigoare la momentul 16 iulie 2004, semnat și ștampilat de către viceprimarul unității administrativ-teritoriale.

Din concluziile raportului de expertiză întocmit în cauză în vederea identificării și măsurării parcelelor expropriate din nr. topografic 1109 Tăuteu, rezultă același număr de proprietari cu cel identificat prin expertiza din Dosarul nr. 1011/255/2005 invocată de reclamanți și de intervenienți, singura diferență fiind dată de suprafața de teren ce reprezintă drumul de acces.

Astfel, cu privire la acțiunea promovată de către reclamanta K.A., s-au reținut următoarele:

Potrivit raportului de expertiză întocmit în prezentul dosar, din proprietatea reclamantei a fost expropriată o suprafață totală de 1.511 mp (din care 651 mp fac parte din nr. cad. 41 Tăuteu, 816 mp sunt parte din nr. cad. 98 Tăuteu, iar 44 mp din nr. cad. 1471 Tăuteu), pentru care expropriatorul a stabilit o despăgubire de 41.874.04 lei (17.093,47 lei pentru cota-parte din cadastral 41, respectiv 24.755,27 lei și 25,30 lei pentru cotele-părți aferente cadastralelor 98 și 1471).

Sumele stabilite cu titlu de despăgubire urmează a fi eliberate de către expropriator în baza hotărârii judecătorești definitive și irevocabile ce va fi pronunțată în cauză (conform dispozițiilor art. 5, alin. (4) din Legea nr. 198/2004, respectiv art. 19 din Legea nr. 255/2010.

În ceea ce privește suprafețele aferente imobilelor cu numerele cadastrale 40 și identificate prin raportul de expertiză, acestea nu au fost expropriate pentru realizarea autostrăzii Brașov - Borș (nefiind stabilite despăgubiri pentru aceste terenuri), ci au făcut obiectul unui drum de acces provizoriu la lucrările de edificare a autostrăzii.

Astfel, terenurile care compun suprafața pretins ocupată în plus nu au fost expropriate, ele reprezentând un drum tehnologic dezafectat.

Referitor la capetele doi și trei din cererea de chemare în judecată formulata de reclamanta K.A., prin care s-a solicitat stabilirea despăgubirilor aferente suprafeței expropriate, precum și obligarea pârâtei la plata acestora, Tribunalul a apreciat că nu sunt fondate, în condițiile în care, pentru imobilele cu numerele cadastrale 98, 41 și 1471 Tăuteu, despăgubirile au fost deja stabilite de către expropriator prin Hotărârile nr. 67 din 17 noiembrie 2004 și nr. 194 din 17 mai 2006 emise de Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004, Tăuteu, respectiv prin Decizia nr. 45 din 16 ianuarie 2012 emisă de C.N.A.D.N.R. S.A., iar prin cererea introductivă de instanță nu s-a solicitat majorarea cuantumului despăgubirilor (în condițiile art. 9 din Legea nr. 198/2004), în cauză nefiind efectuată o expertiză evaluatorie potrivit art. 25 și 26 din Legea nr. 33/1994.

De asemenea, din actele depuse la dosar (ordin de plată nr. 716 din 15 martie 2005, recipisa de consemnare nr. 451643/1 din 29 august 2006 și recipisa de consemnare nr. 3064366/1 din 09 februarie 2012 din 29 februarie 2012), rezultă că pârâta și-a îndeplinit obligația de plată cu privire la imobilele expropriate (identificate prin numerele cadastrale 98,41 și 1471 Tăuteu).

În ceea ce privește cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenientul S.N., s-a reținut că, potrivit raportului de expertiză întocmit în cauză, din proprietatea intervenientului a fost expropriată o suprafață totală de 2.212 mp din cadastral 66 Tăuteu, pentru care expropriatorul a stabilit o despăgubire de 67.106,12 lei.

Cu referire la suprafața aferentă imobilului cu numărul cadastral 67 Tăuteu, identificată prin raportul de expertiză, aceasta nu a fost necesară pentru realizarea autostrăzii Brașov - Borș (nefiind stabilită o despăgubire pentru acest teren), ci a făcut obiectul unui drum de acces provizoriu la lucrările de construire a autostrăzii.

Referitor la capetele doi și trei din cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenientul S.N., prin care s-a solicitat stabilirea despăgubirilor aferente suprafeței expropriate, precum și obligarea pârâtei la plata acestora, Tribunalul a apreciat că nu sunt fondate, în condițiile în care, pentru imobilele cu numărul cadastral 66 Tăuteu, despăgubirile au fost deja stabilite de către expropriator prin Hotărârile nr. 46 din 08 octombrie 2004 și nr. 76 din 18 februarie 2005 emise de Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004 Tăuteu., iar prin cererea introductivă de instanță nu s-a solicitat majorarea cuantumului despăgubirilor (în condițiile art. 9 din Legea nr. 198/2004), în cauză nefiind efectuată o expertiză evaluatorie potrivit art. 25 și 26 din Legea nr. 33/1994.

De asemenea, din actele depuse la dosar (recipisa de consemnare seria A nr. 0655385 și recipisa de consemnare seria A nr. 0656389, ambele din 19 aprilie 2005), rezultă că pârâta și-a îndeplinit obligația de plată cu privire la imobilele menționate.

În ceea ce privește cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenienții B.F.P., B.D., O.A., M.C.M., B.C., B.G.I., s-a reținut că, potrivit raportului de expertiză întocmit în cauză, din proprietatea intervenienților a fost expropriată o suprafață totală de 2.254 mp din nr. cadastral 66 Tăuteu, pentru care expropriatorul a stabilit o despăgubire de 68.380.29 lei.

Cu referire la suprafața aferentă imobilului cu numărul cadastral 67 Tăuteu, identificată prin raportul de expertiză, aceasta nu a fost necesară pentru realizarea autostrăzii Brașov - Borș (nefiind stabilită o despăgubire pentru acest teren ci a făcut obiectul unui drum de acces provizoriu la lucrările de construire a autostrăzii.

Referitor la capetele doi și trei din cererea de intervenție în interes propriu, prin care s-a solicitat stabilirea despăgubirilor aferente suprafeței expropriate, precum și obligarea pârâtei la plata acestora, Tribunalul a apreciat că nu sunt fondate, în condițiile în care, pentru imobilele cu nr. cad. 66 Tăuteu, despăgubirile au fost deja stabilite de către expropriator prin Hotărârile nr. 46 din 08 octombrie 2004 și nr. 76 din 18 februarie 2005 emise de Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004 Tăuteu, iar prin cererea introductivă de instanță nu s-a solicitat majorarea cuantumului despăgubirilor (în condițiile art. 9 din Legea nr. 198/2004), în cauză nefiind efectuată o expertiză evaluatorie potrivit art. 25 și 26 din Legea nr. 33/1994.

De asemenea, din actele depuse la dosar (recipisa de consemnare seria A nr. 0655385 și recipisa de consemnare seria A nr. 0656389, ambele din 19 aprilie 2005), rezultă că pârâta și-a îndeplinit obligația de plată cu privire la imobilele expropriate.

Ca privire la cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenienții F.I., F.R., C.A., F.G., F.R., V.V., F.M., B.M.C., F.I.M., toți în calitate de moștenitori ai defunctului Farcaș, s-a reținut că, potrivit raportului de expertiză întocmit în cauză, din proprietatea intervenienților a fost expropriată o suprafață totală de 2.965 mp din nr. cadastral 66 Tăuteu, pentru care expropriatorul a stabilit o despăgubire de 89.950,11 lei.

Cu referire la suprafața aferentă imobilului cu numărul cadastral 67 Tăuteu, identificată prin raportul de expertiză, aceasta nu a fost necesară pentru realizarea autostrăzii Brașov - Borș (nefiind stabilită o despăgubire pentru acest teren), ci a făcut obiectul unui drum de acces provizoriu la lucrările de construire a autostrăzii.

Referitor la capetele doi și trei din cererea de intervenție în interes propriu, prin care s-a solicitat stabilirea despăgubirilor aferente suprafeței expropriate, precum și obligarea pârâtei la plata acestora, Tribunalul a apreciat că nu sunt fondate, în condițiile în care, pentru imobilele cu nr. cad. 66 Tăuteu, despăgubirile au fost deja stabilite de către expropriator prin Hotărârile nr. 46 din 8 octombrie 2004 și nr. 76 din 18 februarie 2005 emise de Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004 Tăuteu, iar prin cererea introductivă de instanță nu s-a solicitat majorarea cuantumului despăgubirilor (în condițiile art. 9 din Legea nr. 198/2004), în cauză nefiind efectuată o expertiză evaluatorie potrivit art. 25 și 26 din Legea nr. 33/1994.

Cu privire la cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenienta N.S.C. și cererea de chemare în judecată formulată de reclamanții C.I., M.M., D.V., C.D.M., C.I.M., s-a reținut că, potrivit raportului de expertiză întocmit în cauză, din proprietatea intervenienților a fost expropriată o suprafață totală de 2.145 mp din nr. cadastral 66 Tăuteu, pentru care expropriatorul a stabilit o despăgubire de 65.073,52 lei.

Cu referire la suprafața de 126 mp aferentă imobilului cu numărul cadastral 67 Tăuteu, identificată prin raportul de expertiză, aceasta nu a fost necesară pentru realizarea autostrăzii Brașov - Borș (nefiind stabilită o despăgubire pentru acest teren), ci a făcut obiectul unui drum de acces provizoriu la lucrările de construire a autostrăzii.

Cu privire la acțiunea promovată de către reclamantul I.G., s-a reținut că, potrivit raportului de expertiză întocmit în cauză, din proprietatea reclamantului a fost expropriată o suprafață totală de 2.066 mp din care 909 mp fac parte din cadastral 52 Tăuteu, 103 mp sunt parte din cadastralul 41 Tăuteu, 4 mp. din cadastral 725 Tăuteu, 1.050 mp. provin din cadastral 703 Tăuteu, pentru care expropriatorul a stabilit o despăgubire de 54.247.48 lei (2.809,53 lei pentru cotele-părți din cadastralele 41, 725 Tăuteu, respectiv 51.437,95 lei pentru cotele-părți aferente cadastralelor 52, 703 Tăuteu).

Cu referire la suprafața aferentă imobilului cu numerele cadastrale 40, 702 si 61 Tăuteu, identificată prin raportul de expertiză, aceasta nu a fost necesară pentru realizarea autostrăzii Brașov - Borș (nefiind stabilită o despăgubire pentru acest teren ci a făcut obiectul unui drum de acces provizoriu la lucrările de construire a autostrăzii.

Referitor la capetele doi și trei din cererea de intervenție în interes propriu, prin care s-a solicitat stabilirea despăgubirilor aferente suprafeței expropriate, precum și obligarea pârâtei la plata acestora, Tribunalul a apreciat că nu sunt fondate, în condițiile în care, pentru imobilele cu nr. cad. 41, 725 și 52, 703 Tăuteu, despăgubirile au fost deja stabilite de către expropriator prin Hotărârile nr. 194 din 17 mai 2006 și nr. 163 din 17 mai 2006 emise de Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004, Tăuteu, iar prin cererea introductivă de instanță nu s-a solicitat majorarea cuantumului despăgubirilor (în condițiile art. 9 din Legea nr. 198/2004), în cauză nefiind efectuată o expertiză evaluatorie potrivit art. 25 și 26 din Legea nr. 33/1994.

De asemenea, din actele depuse la dosar (recipisa de consemnare nr. 451643/1 din 29 august 2006 și recipisa de consemnare nr. 454642/1 din 15 septembrie 2006), rezultă că pârâta și-a îndeplinit obligația de plată cu privire la imobilele expropriate.

Cu privire la cererea de chemare în judecată, promovată de reclamanta C.S. și continuată de M.V. și P.M., s-a reținut că, potrivit raportului de expertiză întocmit în cauză, din proprietatea reclamantelor a fost expropriată o suprafață totală de 2.770 mp, din care 2.173 mp fac parte din cadastral 66 Tăuteu, 247 mp sunt parte din cadastral 703 Tăuteu, iar 350 mp provin din cadastral 52 Tăuteu, pentru care expropriatorul a stabilit o despăgubire de 81.598.55 lei (65.922,97 lei pentru cota-parte din cadastralul 66 Tăuteu, respectiv 15.675,58 lei pentru cotele-părți aferente cadastralelor 52, 703 Tăuteu).

În ceea ce privește suprafețele aferente imobilelor cu numerele cadastrale 67, 61 și 702 Tăuteu (în total 242 mp), acestea nu au fost necesare pentru realizarea autostrăzii Brașov - Borș (nefiind stabilite despăgubiri pentru aceste terenuri), ci au făcut obiectul unui drum de acces provizoriu la lucrările de construire a autostrăzii.

Referitor la capetele doi și trei din cererea de chemare în judecată, prin care s-a solicitat stabilirea despăgubirilor aferente suprafeței expropriate, precum și obligarea pârâtei la plata acestora, Tribunalul a apreciat că nu sunt fondate, în condițiile în care, pentru imobilele cu nr. cad. 66 și 52, 703 Tăuteu, despăgubirile au fost deja stabilite de către expropriator prin Hotărârile nr. 46 din 8 octombrie 2004 și nr. 76 din 18 februarie 2005, respectiv nr. 163 din 17 mai 2006 emise de Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004 Tăuteu, iar prin cererea introductivă de instanță nu s-a solicitat majorarea cuantumului despăgubirilor (în condițiile art. 9 din Legea nr. 198/2004), în cauză nefiind efectuată o expertiză evaluatorie potrivit art. 25 și 26 din Legea nr. 33/1994.

De asemenea, din actele depuse la dosar (recipisa de consemnare seria A nr. 0655385 și recipisa de consemnare seria A nr. 0656389, ambele din 19 aprilie 2005 respectiv recipisa de consemnare nr. 454642/1 din 15 septembrie 2006), rezultă că pârâta și-a îndeplinit obligația de plată cu privire la imobilele expropriate.

Cu privire la cererea de intervenție în interes propriu formulată de T.A. și D.E. s-a reținut, potrivit raportului de expertiză întocmit în dosar, că din proprietatea intervenientului T.A. a fost expropriată o suprafață totală de 690 mp, din care 3 mp fac parte din cadastral 1471 Tăuteu, 11 mp sunt parte din cadastral 1473 Tăuteu, 52 mp din cadastral 98 Tăuteu, iar 624 mp din cadastral 95 Tăuteu, pentru care expropriatorul a stabilit o despăgubire de 20.516.10 lei (1,73 lei pentru cota-parte din cadastral 1471, 6,33 lei pentru cota-parte din cadastral 1473, respectiv 1.577,54 lei și 18.930,50 lei pentru cotele-părți aferente cadastralelor 95 și 98).

În ceea ce o privește pe intervenienta D.E., din aceeași lucrare de expertiză a rezultat că din terenul aflat în proprietatea acesteia a fost expropriată o suprafață totală de 726 mp, din care 185 mp fac parte din cadastral 55 Tăuteu, iar 541 mp. provin din cadastralul 58 Tăuteu, pentru care expropriatorul a stabilit o despăgubire de 21.184,01 lei (din care 4.857,59 pentru cota-parte din cadastral 55, iar 16.326,42 lei pentru cota-parte aferentă cadastralului 58).

În ceea ce privește suprafețele aferente imobilelor cu numerele cadastrale 99, 124; 50 și 54 Tăuteu, acestea nu au fost necesare pentru realizarea autostrăzii Brașov - Borș (nefiind stabilite despăgubiri pentru aceste terenuri), ci au făcut obiectul unui drum de acces provizoriu la lucrările de construcție a autostrăzii.

Privitor la capetele doi și trei din cererea de intervenție în interes propriu promovată de T.A. și D.E., prin care s-a solicitat stabilirea despăgubirilor aferente suprafeței expropriate, precum și obligarea pârâtei la plata acestora, Tribunalul a apreciat că nu sunt fondate, în condițiile în care, pentru imobilele cu numerele cadastrale 55, 58, 95, 98, respectiv 1471 și 1473 Tăuteu, despăgubirile au fost deja stabilite de către expropriator prin Hotărârile nr. 164 din 17 mai 2006, nr. 68 din 24 noiembrie 2004, nr. 66 din 17 noiembrie 2004 și nr. 67 din 17 noiembrie 2004, emise de Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004 Tăuteu, respectiv prin Decizia nr. 45 din 16 ianuarie 2012 emisă de C.N.A.D.N.R. S.A., iar prin cererea introductivă de instanță nu s-a solicitat majorarea cuantumului despăgubirilor (în condițiile art. 9 din Legea nr. 198/2004), în cauză nefiind efectuată o expertiză evaluatorie potrivit art. 25 și 26 din Legea nr. 33/1994.

De asemenea, din actele depuse la dosar (ordinele de plată și recipisele de consemnare din 29 februarie 2012), rezultă că pârâta și-a îndeplinit obligația de plată cu privire la imobilele expropriate.

Cu privire la cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenientele H.R.E. și S.M.M. s-a reținut, potrivit raportului de expertiză întocmit în cauză, că din proprietatea intervenientelor a fost expropriată o suprafață totală de 2035 mp (parte din cadastral 66 Tăuteu), pentru care expropriatorul a stabilit o despăgubire de 61.736,42 lei.

Referitor la suprafața de 113 mp aferentă imobilului cu numărul cadastral 67, aceasta nu a fost necesară pentru realizarea autostrăzii Brașov - Borș (nefiind stabilite despăgubiri pentru aceste terenuri), ci a făcut obiectul unui drum de acces provizoriu la lucrările de construire a autostrăzii.

Referitor la capetele doi și trei din cererea de intervenție în interes propriu, prin care s-a solicitat stabilirea despăgubirilor aferente suprafeței expropriate, precum și obligarea pârâtei la plata acestora, Tribunalul a apreciat că nu sunt fondate, în condițiile în care, pentru imobilele cu nr. cad. 66 Tăuteu, despăgubirile au fost deja stabilite de către expropriator prin Hotărârile nr. 46 din 08 octombrie 2004 și nr. 76 din 18 februarie 2005 emise de Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004 Tăuteu, iar prin cererea introductivă de instanță nu s-a solicitat majorarea cuantumului despăgubirilor (în condițiile art. 9 din Legea nr. 198/2004), în cauză nefiind efectuată o expertiză evaluatorie potrivit art. 25 și 26 din Legea nr. 33/1994.

De asemenea, din actele depuse la dosar (recipisa de consemnare seria A nr. 0655385 și recipisa de consemnare seria A nr. 0656389, ambele din 19 aprilie 2005), rezultă că pârâta și-a îndeplinit obligația de plată cu privire la imobilele expropriate.

Cu privire la cererile de chemare în garanție formulate de pârâtă împotriva chemaților în garanție H.R.E. și S.M., S.M., Tribunalul, în baza art. 60 C. proc. civ., a apreciat că sunt întemeiate.

Prin lucrarea de specialitate topografie realizată în prezenta cauză, s-a stabilit că terenurile aflate în proprietatea reclamantei K.A. și a intervenientului T.A. se suprapun cu imobilele expropriate identificate prin numerele cadastrale 95 și 98 Tăuteu. Or, pentru cele două terenuri expropriate despăgubirile au fost plătite domnului T.V.C., în baza actelor de proprietate prezentate la momentul exproprierii și a planului parcelar al nr. top 1109 Tăuteu din 16 iulie 2004.

Astfel, s-a dispus obligarea chematelor în garanție H.R.E. si S.M.M., succesoarele lui T.V.C., la restituirea sumei de 45.263,31 lei încasată cu titlu de despăgubire (dintre care suma de 24.755,27 lei este aferentă suprafeței de 816 m.p. din număr cadastral 98 - suprafață expropriată din proprietatea reclamantei K.A.; respectiv sumele de 1.577,54 lei și 18.930,50 lei care sunt aferente suprafețelor de 52 m.p. din număr cadastral 98 și 624 m.p. din număr cadastral 95 - suprafețe expropriate din proprietatea dlui. T.A.).

S-a apreciat că este inadmisibil ca moștenitoarele defunctului T.V.C. să se bucure atât de despăgubirile aferente terenului expropriat identificat prin număr cadastral 66 (cota-parte de 2.035 mp), cât și de cele stabilite pentru imobilele expropriate având numerele cadastrale 95 și 98 Tăuteu, în condițiile în care suprafața totală ce a fost preluată din proprietatea privată a acestora este de doar 2.035 mp.

În ceea ce privește imobilul expropriat având număr cadastral 58 Tăuteu, prin aceeași lucrare de specialitate s-a concluzionat că acesta s-ar suprapune parțial cu terenul aflat în proprietatea intervenientei D.E. (pe o suprafață de 541 mp). Despăgubirile aferente imobilului expropriat cu număr cadastral 58 Tăuteu au fost plătite chematului în garanție S.M. (fapt care reiese atât din ordinul de plată anexat notelor noastre din 29 februarie 2012 cât și din Hotărârea de stabilire a despăgubirii nr. 68 din 24 noiembrie 2004), motiv pentru care s-a dispus obligarea chematului în garanție S.M. la restituirea sumei de 16.326,42 lei încasată cu titlu de despăgubire pentru suprafața de 541 mp din imobilul cu număr cadastral 58 Tăuteu.

Cu privire la suprafața pretins ocupată în plus de autostradă, de 6.752 mp în raport, s-a reținut că aceasta, conform actelor de la dosarul cauzei, este afectată de un drum de acces provizoriu la lucrările pentru realizarea autostrăzii Brașov - Borș, fiind închiriată temporar de la proprietari. Închirierea acestei suprafețe de teren, se arată în adresa de la dosarul cauzei, a fost necesară în vederea construirii unui drum de acces și nu este necesară pentru lucrările permanente. S-a decis că drumul de acces cuprins între km 24+500 și km 24+650, în suprafață de 6.752 mp nu va mai fi folosit în viitor și prin urmare, suprafața respectivă va fi nivelată și redată proprietarilor, astfel încât suprafețele respective nu sunt expropriate.

Cu privire la cheltuieli de judecată, instanța a apreciat că în speță nu se poate reține culpa procesuală a pârâtei, câtă vreme identificarea terenurilor și stabilirea despăgubirilor s-a făcut în baza planului parcelar pus la dispoziția acesteia de autoritățile competente, motiv pentru care a respins cererea cu acest obiect.

Prin încheierea dată în camera de consiliu la 26 iulie 2012, s-a dispus, la cererea C.N.A.D.N.R. SA., îndreptarea erorii materiale strecurate în dispozitivul sentinței civile nr. 824/C/2012, în sensul menționării suprafeței aferente numărului cadastral 52 Tăuteu, pentru care s-a constatat calitatea de persoană îndreptățită la despăgubiri a reclamantelor M.V. și P.M., respectiv suprafața de 350 mp, în loc de 330 mp, cum greșit s-a trecut.

Prin decizia nr. 27 din 30 aprilie 2013, Curtea de Apel Oradea, secția I civilă, a respins, ca nefondate, apelurile formulate împotriva sentinței menționate de către reclamanții K.A., I.G., M.V., P.M., H.R.E., S.M.M., C.I., M.M., D.V., C.D.M., C.I.M. și intervenientul chemat în garanție S.M.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a confirmat în totalitate situația de fapt reținută de către prima instanță, privind suprafața totală expropriată din parcela nr. top. 1109 Tăuteu, respectiv 37.966 mp, în conformitate cu prevederile Legii nr. 198/2004 și a Legii nr. 255/2010, precum și nr. cadastrale ale diferitelor parcele expropriate de la reclamanți și intervenienți și suprafețele corespunzătoare fiecăruia.

S-a reținut că, în cuprinsul hotărârilor de stabilire a despăgubirilor și a proceselor verbale prin care s-a constatat existența litigiilor între părți privind dreptul de proprietate asupra unor numere cadastrale în litigiu, sunt indicate numerele cadastrale, expropriate și suprafețele pentru care s-au stabilit despăgubirile, precum și cuantumul despăgubirilor stabilite și ulterior consemnate în condițiile stabilite prin aceste hotărâri.

În ceea ce privește suprafețele de teren efectiv expropriate, afectate de construcția autostrăzii și pentru care se cuvin despăgubiri, s-a reținut că, prin raportul de expertiză efectuat în cauză de către experții B.I., P.R. și T.D., în anul 2010, s-a arătat că suprafața de teren propusă spre expropriere este de 38.098 mp, aferentă numerelor cadastrale 72 - 4297 mp; 69 - 10636 mp; 66 - 13928 mp; 52 - 1259 mp; 703 - 1305 mp; 725 - 285 mp; 41 - 1646 mp; 98 - 868mp; 1471 - 47mp; 1473 - 11 mp; 95 - 821 mp; 125 - 614 mp; 47 - 599 mp; 585 - 453 mp; 58 - 572 mp și 44 - 625 mp, în urma măsurătorilor și calculelor efectuate rezultând faptul că s-a ocupat în plus o suprafață de 6752 mp din nr. cadastral 67, 61, 702, 40, 99, 124, 51, 46, 50 și 54 în cotele arătate în tabel.

Această suprafață de 6752 mp menționată de experți ca fiind ocupată în plus, identificată prin numerele cadastrale precizate în cuprinsul raportului de expertiză, nu formează obiect al exproprierii conform hotărârilor prin care s-au stabilit despăgubirile pentru numerele cadastrale expropriate, după cum nici nr. cadastral 585 în suprafață de 453 mp nu formează obiect al acestor hotărâri, respectiv al exproprierii, în cuprinsul schiței efectuate de experți și a planurilor de situație depuse la dosar (filele 266, 267 volumul 1 dosar fond și filele 79, 80 din Dosar nr. 6143/111/2011) fiind evidențiată această suprafață ocupată în plus ca reprezentând drum pietruit.

Cât privește completarea la raportul de expertiză din anul 2012, depusă la dosar de către aceiași experți ca răspuns la obiecțiunile formulate de pârâtă, s-a reținut că experții au redat situația terenurilor afectate de construcția autostrăzii conform planului parcelar nr. 276 din 16 iulie 2004 în baza căruia s-au constituit numerele cadastrale noi, indicându-se și titlurile de proprietate care nu au fost cuprinse în planul parcelar nr. 276 din 16 iulie 2004 și persoanele îndreptățite care nu sunt cuprinse în tabelul pentru despăgubiri precum și suprafața propusă inițial pentru expropriere, numerele cadastrale și suprafețele acestora și faptul că s-a constatat că a fost afectată o suprafață mai mare cu lucrările la autostradă decât cea propusă pentru expropriere, respectiv de 6723 mp, această suprafață de teren fiind ocupată la data efectuării măsurătorilor în teren de un drum de acces la autostradă.

S-a apreciat că, în mod corect, prima instanță a valorificat rapoartele de expertiză întocmite în cauză, în condițiile în care reflectă situația proprietarilor asupra imobilelor din topograficul 1109 Tăuteu ce formează obiectul exproprierii, conform ordinelor de punere în posesie, iar această situație este confirmată prin expertiza efectuată în Dosarul nr. 1011/255/2005 de expertul S.D.

În privința suprafeței de 6752 mp menționate de experți ca fiind ocupată în plus față de cea propusă spre expropriere s-a reținut că, potrivit adresei din 8 septembrie 2010, depusă la dosarul de fond, se confirmă faptul că suprafața de teren de 6752 mp a fost închiriată temporar de la proprietari, în vederea construirii unui drum de acces și nu este necesară pentru lucrările permanente, în sensul că drumul de acces cuprins între Km 24+500 și Km 24+650 (în suprafață de 6752 mp) nu va mai fi folosit în viitor, respectiva suprafață urmând a fi nivelată și redată proprietarilor.

Aceleași aspecte sunt menționate și în adresa nr. 104445 din 27 august 2010 depusă la dosar, respectiv că aceste terenuri nu fac parte din suprafața construită a autostrăzii. În același sens, prin adresa din 29 martie 2012, înregistrată sub nr. 1476/2012, antreprenorul confirmă că a demarat înlăturarea balastului utilizat pentru a construi drumul temporar de acces, iar prin adresa din 9 mai 2012, depusă în apel, a comunicat faptul că parcelele terenului folosit pentru drumul de acces în secțiunea 3C au fost readuse la forma inițială și vor fi returnate proprietarilor.

Referitor la susținerile apelanților reclamanți în sensul că relevantă în cauză este expertiza efectuată de experți în anul 2010, s-a reținut că, astfel cum rezultă din considerentele și dispozitivul hotărârii pronunțate în cauză, instanța de fond a avut în vedere această expertiză, suprafețele de teren pentru care s-a constatat îndreptățirea la despăgubiri, ca fiind expropriate din proprietatea apelanților din număr topo 1109 Tăuteu, conform punerii în posesie, fiind cele menționate în tabelul la raportul de expertiză din anul 2010, pentru fiecare parte, cu excepția cadastralelor care nu au format obiect al exproprierii, nefiind afectate de construcția autostrăzii, suprafețe care reprezintă terenul ocupat pentru drumul de acces provizoriu la care s-a făcut referire anterior.

Astfel, potrivit acestui raport de expertiză, din proprietatea reclamantei K.A. a fost expropriată o suprafață totală de 1511 mp, din care 651 mp fac parte din nr. cadastral 41 Tăuteu, 816 mp din nr. cadastral 98 Tăuteu și 44 mp din nr. cadastral 1471 Tăuteu, diferențele de teren menționate în raportul de expertiză identificate cu nr. cadastral 40 și 99 reprezentând drum de acces provizoriu, neformând obiect al exproprierii.

Aceeași este situația și în cazul apelantelor M.V. și P.M., în calitate de moștenitoare ale reclamantei C.S., în cazul cărora suprafața totală expropriată este de 2770 mp, din care 2173 mp fac parte din nr. cadastral 66 Tăuteu, 247 mp din nr. cadastral 703 Tăuteu, iar 350 mp din nr. cadastral 52 Tăuteu, diferența de teren aferentă numerelor cadastrale 67, 61 și 702 Tăuteu nefiind expropriată și nefiind afectată de construcția autostrăzii.

De asemenea, în cazul apelantului I.G., suprafața totală expropriată din proprietatea acestuia este de 2066 mp, din care 909 mp fac parte din nr. cadastral 52 Tăuteu, 103 mp provin din nr. cadastral 41 Tăuteu, 4 mp din nr. cadastral 725 Tăuteu și 1050 mp din nr. cadastral 703 Tăuteu, diferența de teren indicată de experți din nr. cadastral 40, 702, 61 Tăuteu, nefiind expropriată și afectată de construcția autostrăzii.

În același sens, referitor la cererea apelantelor H.R.E. și S.M.M., s-a reținut că din proprietatea acestora a fost expropriată o suprafață de 2035 mp, parte din nr. cadastral 66 Tăuteu, diferența de 113 mp la care fac referire acestea în cuprinsul apelului ca provenind din nr. cadastral 67, neformând obiect al exproprierii, conform hotărârilor de stabilire a despăgubirilor și nefăcând parte din suprafața aferentă autostrăzii, reprezentând drumul de acces provizoriu, astfel că în mod temeinic instanța de fond a constatat calitatea acestora de persoane îndreptățite la despăgubiri doar pentru suprafața efectiv expropriată.

În cazul apelanților C.I., M.M., D.V., C.D.M., C.I.M., situația este similară, corect avându-se în vedere doar suprafața expropriată din nr. cadastral 66 Tăuteu, diferența de suprafață identificată cu nr. cadastral 67 nefăcând parte din terenul aferent autostrăzii și neformând obiect al hotărârilor de stabilire a despăgubirilor.

Raportat la aspectele anterior reținute, au fost înlăturate ca nefondate susținerile apelanților în sensul că suprafețele expropriate, pentru care sunt îndreptățiți la despăgubiri, sunt mai mari: în mod corect prima instanță a stabilit calitatea de persoane îndreptățite la despăgubiri cu luarea în considerare a suprafețelor efectiv ocupate de autostradă, din parcelele aflate în proprietatea reclamanților și intervenienților din nr. top 1109 Tăuteu și care au format obiectul exproprierii, conform raportului de expertiză și schițelor depuse la dosar de către experții B.I., P.R. și T.D., respectiv a hotărârilor de stabilire a despăgubirilor, fiind excluse doar acele suprafețe care nu au format obiect al exproprierii în condițiile Legii nr. 198/2004, reprezentând drum de acces, care nu fac parte din construcția autostrăzii, suprafețe care, de altfel, conform adreselor anterior menționate au fost readuse la forma inițială.

Or, câtă vreme aceste parcele nu sunt afectate de construcția autostrăzii și în lipsa unei exproprieri a acestora, respectiv în condițiile în care din proprietatea apelanților s-au expropriat doar suprafețele de teren corect reținute de instanța de fond, apelanții nefiind astfel lipsiți de dreptul de proprietate asupra suprafețelor suplimentare invocate, cererile acestora privind acordarea de despăgubiri pentru terenul identificat conform expertizei întocmite de expertul S.D., respectiv pentru toate numerele cadastrale menționate în raportul de expertiză întocmit de experții B.I., P.R. și T.D., nu pot fi primite, drumul de acces provizoriu neformând obiect al exproprierii. Astfel, acordarea de despăgubiri pentru aceste suprafețe suplimentare în temeiul Legii nr. 198/2004 și al Legii nr. 255/2010 nu este justificată, criticile formulate sub acest aspect fiind nefondate.

Referitor la cererile de stabilire a despăgubirilor ce li se cuvin pentru terenul expropriat, s-a constatat că despăgubirile cuvenite au fost stabilite distinct prin hotărârile emise de Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004 Tăuteu, pentru fiecare număr cadastral, astfel că, raportat la constatarea calității de persoane îndreptățite la despăgubiri pentru fiecare parte și indicarea suprafeței de teren din numerele cadastrale expropriate, există suficiente elemente pentru stabilirea și cuantificarea despăgubirilor ce li se cuvin apelanților, instanța de fond făcând trimitere la sumele stabilite cu titlu de despăgubiri pentru fiecare număr cadastral, cu referire și la suprafețele expropriate din proprietatea apelanților reclamanți și intervenienți în interes propriu, în speță nesolicitându-se majorarea despăgubirilor cuvenite pentru imobilele expropriate.

Au fost înlăturate criticile apelanților C.I., M.M., D.V., C.D.M., C.I.M., în sensul că cererea privind stabilirea despăgubirilor echivalează cu o contestație a cuantumului acestora. S-a constatat că, prin cererile formulate, aceștia nu au învestit instanța în sensul prevăzut de art. 9 din Legea nr. 198/2004, nefiind contestat cuantumul despăgubirilor stabilite pentru imobilele expropriate conform Legii nr. 198/2004, despăgubiri care, de altfel, au fost consemnate conform recipiselor depuse la dosar.

Cererea privind obligarea pârâtei la plata acestor despăgubiri în favoarea reclamanților apelanți a fost în mod temeinic respinsă, câtă vreme pârâta și-a îndeplinit obligația privind achitarea despăgubirilor aferente imobilelor expropriate, cu privire la fiecare număr cadastral expropriat din topograficul 1109 Tăuteu, prin consemnarea acestora conform recipiselor de consemnare indicate de instanța de fond, în conformitate cu prevederile art. 5 alin. (5) din Legea nr. 198/2004 și cu hotărârile de stabilire a despăgubirilor, corect reținând instanța de fond că sumele consemnate urmează a fi eliberate persoanelor îndreptățite, potrivit dispozițiilor art. 5 alin. (4) din Legea 198/2004, respectiv art. 19 din Legea 225/2010.

S-a apreciat că nu este justificată cererea apelanților în sensul ca acordarea și calcularea despăgubirilor să se facă prin raportare la echivalentul a 7,5 euro/ mp, de vreme ce despăgubirile aferente imobilelor expropriate au fost stabilite și consemnate de către expropriator în condițiile prevăzute de Legile nr. 198/2004 și 255/2010, în monedă națională, pentru fiecare număr cadastral, aceste valori nefiind contestate.

Referitor la cererile de chemare în garanție, au fost apreciate ca nefondate criticile formulate. Așa cum reține în mod corect instanța de fond, pentru terenurile cu nr. cadastral 95 și 98 Tăuteu, despăgubirile au fost achitate antecesorului apelantelor H.R.E. și S.M., numitul T.V.C., conform hotărârii de stabilire a despăgubirilor nr. 66/2004 și 67/2004, în cuantum de 24906 lei respectiv de 26.332 lei.

Or, potrivit raportului de expertiză, terenurile aflate în proprietatea reclamantei K.A. și a intervenientului T.A., se suprapun cu imobilele identificate cu numerele cadastrale 95 și 98 Tăuteu pentru care s-au achitat despăgubiri lui T.V.C., terenul expropriat de la acesta fiind situat, conform raportului de expertiză din 24 iunie 2010, ca făcând parte din nr. cadastral 66 Tăuteu, pentru care s-a constatat îndreptățirea intervenientelor la despăgubiri.

În mod corect, s-a dispus obligarea chematelor în garanție H.R.E. și S.M.M. la restituirea sumei aferente suprafețelor expropriate din proprietatea reclamantei K.A. și a intervenientului T.A. și care au fost încasate de către antecesorul acestora, fiind incidente dispozițiile art. 60 C. proc. civ.

S-a reținut în acest sens că, în cazul chematelor în garanție, suprafața totală ce a fost preluată din proprietatea acestora cu titlu de expropriere este de 2035 mp din numărul cadastral 66 Tăuteu, acestea neputând beneficia de despăgubiri atât pentru terenul efectiv expropriat din proprietatea acestora, cât și pentru terenul ce aparține altor persoane și pentru care au încasat despăgubirile, criticile formulate de apelante în sensul respingerii cererii de chemare în garanție fiind apreciate ca nefondate.

Situația este similară și în cazul apelantului S.M., criticile formulate de acesta sub aspectul admiterii cererii de chemare în garanție fiind apreciate ca nefondate, în condițiile în care apelantul a încasat despăgubirile aferente imobilului expropriat cu nr. cadastral 58 Tăuteu, conform hotărârii de stabilire a despăgubirilor nr. 68/2004. Or, din nr. cadastral 58, potrivit raportului de expertiză întocmit în anul 2010, necontestat, s-a preluat o suprafață de 541 mp din proprietatea intervenientei D.E., moștenitoarea numitei L.E., pentru această suprafață despăgubirile încasate de apelant cuvenindu-i-se intervenientei.

Împotriva deciziei menționate mai sus au declarat recurs, în termen legal, reclamanții I.G., K.A., M.V., P.M., intervenientele H.R.E. și S.M.M. și, printr-o cerere distinctă, intervenientul chemat în garanție S.M., după cum urmează:

1. În dezvoltarea motivelor de recurs formulate, întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., reclamanții I.G., K.A., M.V., P.M. și intervenientele H.R.E. și S.M.M. au criticat menținerea dispozițiilor de respingere a cererilor de stabilire a cuantumului despăgubirilor pentru expropriere, respectiv a cererii de chemare în garanție formulate de către expropriator împotriva recurentelor H.R. și S.M.

S-a susținut, în primul rând, că argumentările celor două instanțe de fond din cauză sunt în flagrantă contradicție și, cu toate acestea, apelul reclamanților a fost respins.

Astfel, prima instanță a respins cererea de chemare în judecată având ca obiect stabilirea cuantumului despăgubirilor cu motivarea că nu s-a efectuat o expertiză de evaluare în condițiile art. 25 și 26 din Legea nr. 33/1994, în timp ce instanța de apel, deși a menținut sentința, a respins ca inutilă cererea formulată în apel de efectuare a unei asemenea expertize.

În al doilea rând, decizia recurată a fost pronunțată cu aplicarea greșită a prevederilor art. 1 și art. 26 din Legea nr. 33/1994, deoarece nu s-a dat eficiență faptului că solicitarea reclamanților de stabilire a cuantumului despăgubirilor a fost motivată de faptul că hotărârile emise de expropriator, la care face referire instanța, vizează alte parcele și alte suprafețe decât cele efectiv și real expropriate, astfel cum acestea din urmă sunt evidențiate în raportul de expertiză depus la dosar la termenul din 24 iunie 2010.

Astfel, instanța de apel a reținut - confirmând sentința pe acest aspect, în privința suprafeței expropriate efectiv de la reclamanta K.A., că pentru imobilele cu numerele cadastrale 98, 41 și 1471 Tăuteu, despăgubirile au fost deja stabilite și achitate de expropriator prin hotărârile nr. 67 din 17 noiembrie 2004 și 194 din 17 mai 2006, respectiv prin decizia nr. 45 din 16 ianuarie 2012 emisă de C.N.A.N.D.R. Or, exproprierea acestei reclamante a avut loc pentru numerele cadastrale 41, 98, 40, 99 Tăuteu, așa cum rezultă din expertiza datată 24 iunie 2010, astfel încât pentru cad. 99 și 40 nu a fost emisă nicio hotărâre de expropriere.

În privința reclamantului I.G. s-a comis aceeași eroare: se reține că au fost stabilite despăgubiri pentru numerele cadastrale 52, 41, 725, 703 Tăuteu, acest reclamant a fost expropriat, conform aceleiași expertize, pentru terenurile cu numerele cadastrale 40, 52,41,702, 725, 703 Tăuteu. Aceleași erori sunt sesizabile și în cazul numitei C.S.

În privința intervenientelor H.R. și S.M., soluția instanței este greșită deoarece ar fi trebuit să se facă aplicarea dispozițiilor art. 1143 și urm. C. civ. referitoare la compensația legală, în condițiile în care s-au stabilit în favoarea intervenientelor despăgubiri datorate de C.N.A.D.N.R. în sumă de 61.736,42 lei, iar acestea au fost obligate la restituirea către C.N.A.D.N.R. a despăgubirilor deja încasate în sumă de 45.263,31 lei, această din urmă sumă urmând a fi achitată de C.N.A.D.N.R. reclamantei K.A. Astfel, instanța trebuia să dispună obligarea C.N.A.D.N.R. la plata în favoarea intervenientelor a diferenței de 16.473,11 lei, urmând ca cererea numitei K.A. să fie primită în întregime.

În privința suprafețelor efectiv expropriate, s-a arătat că acestea sunt stabilite prin expertiza întocmită la data de 24 iunie 2010, nefiind relevantă expertiza din 2012, care este efectuată pe baza planului parcelar întocmit de Primăria Tăuteu în anul 2005. Acest plan parcelar nu cuprinde pe toți proprietarii cărora li s-au eliberat titluri de proprietate pentru nr. top 1109 și nu are în vedere nici împrejurarea că, prin sentința civilă nr. 626/2005 pronunțată de Judecătoria Marghita în Dosarul nr. 832/2005, a fost anulat titlul de proprietate al intervenientului S.N. pentru suprafața de 25212 mp, acesta rămânând proprietar doar pentru 3452 mp din terenul cu nr. top 1109.

Așa cum se observă și pe schițele care însoțesc expertizele, anularea în parte a titlului de proprietate al intervenientului S.N. a condus la punerea în posesie, pe suprafața vizată de acel titlu, a altor persoane, care sunt îndreptățite la despăgubiri, sens în care s-au formulat cererile de chemare în judecată din cauză.

La stabilirea inițială a despăgubirilor nu s-au avut în vedere suprafețele efectiv și real expropriate, acestea din urmă fiind relevate și determinate abia în 2010, după începerea judecării prezentei cauze. De altfel, reclamanții și intervenienții nu au contestat prețul pentru m.p. stabilit de expropriator, ci au solicitat doar acordarea de despăgubiri și pentru suprafețele suplimentare determinate prin expertiză.

Recurenții au susținut că, pentru lămurirea tuturor aspectelor cauzei, se impune casarea deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecare.

2. În dezvoltarea motivelor de recurs formulate, chematul în garanție S.M. a arătat, în esență, că este nelegală obligarea sa la restituirea sumelor de bani încasate cu titlu de despăgubiri din expropriere prin hotărârea nr. 68 din 24 noiembrie 2004, pentru terenul cu nr. cadastral 68.

Astfel, s-a susținut că, în temeiul art. 6 și următoarele din Legea nr. 198/2004, C.N.A.D.N.R. avea obligația de a identifica persoanele îndreptățite la despăgubiri și de a efectua plățile datorate cu acest titlu persoanelor îndreptățite, eventuala întocmire greșită de către aceasta a documentațiilor cadastrale nefiind imputabilă recurentului.

În condițiile în care recurentul a prezentat C.N.A.D.N.R. titlul său de proprietate, care era intabulat în cartea funciară la data hotărârii de expropriere, plata despăgubirilor a fost efectuată în mod corect.

Prin întâmpinarea depusă la dosar la data de 2 decembrie 2013, intimata pârâtă C.N.A.D.N.R. SA a invocat excepția nulității ambelor recursuri, pentru neîncadrarea criticilor formulate în dispozițiile art. 309 pct. 1 - 9 C. proc. civ., ce a fost reținută spre soluționare odată cu recursurile.

Examinând cu prioritate excepția nulității recursurilor invocată de către intimata - pârâtă, Înalta Curte apreciază că nu este fondată.

În conformitate cu dispozițiile art. 306 alin. (1) și (3) C. proc. civ., neîncadrarea susținerilor din motivarea căii de atac în cazurile din art. 304 C. proc. civ. atrage nulitatea recursului, întrucât echivalează cu nedepunerea motivelor de recurs în termenul prevăzut de art. 303 cu referire la art. 301 C. proc. civ.

Această sancțiune nu operează, însă, dacă din dezvoltarea motivelor de recurs rezultă că este posibilă încadrarea acestora în vreunul dintre cazurile descrise de art. 304.

În cauză, prin cererea de recurs formulată de către reclamanții I.G., K.A., M.V., P.M. și de către intervenientele H.R.E. și S.M.M., s-a susținut, pe de o parte, existența unei contradicții între considerentele și dispozitivul deciziei recurate, iar, pe de altă parte, aplicarea greșită a prevederilor art. 1 și 26 din Legea nr. 33/1994, prin neacordarea de despăgubiri, în condițiile în care, pe de o parte, hotărârile de expropriere la care face referire instanța de apel vizează alte parcele și alte suprafețe decât cele efectiv expropriate iar, pe de altă parte, unele dintre terenuri nu au făcut obiectul hotărârilor de stabilire a despăgubirilor emise de către expropriator, însă au fost efectiv expropriate. S-a susținut, totodată, încălcarea prevederilor art. 1143 și urm. C. civ.

Astfel formulate, criticile pot fi încadrate în cazurile de recurs prevăzute de art. 304 pct. 7, respectiv 9 C. proc. civ. (cu toate că a fost invocat explicit doar cazul descris de art. 304 pct. 9), întrucât vizează modul de argumentare a deciziei în raport de soluția pronunțată, precum și modul de aplicare a dispozițiilor legale indicate în motivarea recursului, context în care urmează a fi analizate, pornindu-se de la situația de fapt stabilită de către instanța de apel, care nu poate fi cenzurată în această fază procesuală și înlăturându-se, în consecință, acele susțineri ale recurenților care tind la modificarea situației de fapt.

În ceea ce privește cererea de recurs formulată distinct de către intervenientul S.M., cu toate că nu a fost indicat temeiul juridic al criticilor concepute, din dezvoltarea acestora și în aplicarea art. 306 alin. (3) C. proc. civ., rezultă că pot fi încadrate în cazul descris de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în condițiile în care se invocă lipsa culpei pentru încasarea despăgubirilor în baza unei hotărâri emise de către C.N.A.D.N.R. S.A.

În consecință, excepția nulității recursurilor este nefondată și va fi respinsă ca atare.

Examinând decizia recurată în raport de criticile formulate și actele dosarului, Înalta Curte apreciază că recursurile sunt nefondate.

1. În ceea ce privește recursul declarat de către reclamanții I.G., K.A., M.V., P.M. și de către intervenientele H.R.E. și S.M.M., se constată următoarele:

După cum au reținut ambele instanțe de fond în prezenta cauză, prin cererile principale conexe formulate de către recurenții - reclamanți (M.V. și P.M., în calitate de moștenitoare a reclamantei inițiale, C.S.) și cererea de intervenție în interes propriu formulată de către recurentele - interveniente, s-a solicitat (alături de alți reclamanți și intervenienți, care nu au declarat recurs în cauză) stabilirea despăgubirilor pentru suprafețele pretins expropriate de la fiecare proprietar în vederea construirii autostrăzii „Transilvania”, parte din parcela cu număr topografic 1109 Tăuteu, și obligarea pârâtei la plata despăgubirilor cuvenite.

Atât tribunalul, cât și instanța de apel, au reținut, în considerentele hotărârilor pronunțate în cauză, că pârâta C.N.A.D.N.R. S.A. a emis hotărâri de stabilire a despăgubirilor în cadrul procedurii de expropriere în favoarea tuturor acestor recurenți, iar prin cererile de față nu s-a solicitat majorarea cuantumului despăgubirilor astfel stabilite, în condițiile art. 9 din Legea nr. 198/2004.

Prin recursul declarat, s-a confirmat că părțile nu au contestat valoarea per mp de teren stabilită de către expropriator, arătându-se că s-a solicitat acordarea de despăgubiri deoarece, la stabilirea inițială a despăgubirilor de către expropriator, nu s-au avut în vedere suprafețele efectiv expropriate, în condițiile în care acestea au fost identificate abia în prezentul proces iar, pe de altă parte, suprafețele suplimentare determinate prin raportul de expertiză întocmit în cauză nu au făcut obiectul hotărârilor emise de către expropriator.

Se reține, astfel, că recurenții susțin, în primul rând, că, deși argumentările celor două instanțe de fond din cauză sunt contradictorii în privința aspectului esențial care a determinat respingerea cererilor părților, apelul reclamanților a fost respins.

Aceste susțineri echivalează cu invocarea unei contradicții chiar între considerentele și dispozitivul deciziei de apel, din moment ce se pretinde că instanța de apel a menținut hotărârea primei instanțe, însă nu și motivarea acesteia, iar criticile cu acest obiect relevă cazul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., în ipoteza inserării în decizie a unor motive străine de natura pricinii ori chiar a nemotivării deciziei, dacă argumentele nelegale erau decisive pentru fundamentarea soluției adoptate.

Susținerile cu acest obiect ale recurenților sunt nefondate, deoarece se bazează pe premisa eronată că prima instanță ar fi respins cererea de chemare în judecată cu motivarea că nu s-a efectuat o expertiză de evaluare în condițiile art. 25 și 26 din Legea nr. 33/1994.

În realitate, tribunalul a reținut că, pentru terenurile ce au format obiectul hotărârilor emise de către expropriator în procedura Legii nr. 198/2004, pretențiile din prezenta cauză ale reclamanților și ale intervenientelor, având ca obiect stabilirea despăgubirilor, sunt nefondate, cât timp despăgubirile au fost deja stabilite de către expropriator, iar prin cererile de față nu s-a solicitat majorarea acelor despăgubiri, motiv pentru care nu s-a efectuat în cauză o expertiză evaluatorie.

Ca atare, contrar susținerilor recurenților, argumentul principal al respingerii cererilor nu a fost acela al neefectuării expertizei (prin care s-ar fi sancționat eventuala culpă a părților pentru neadministrarea probei relevante), ci acela al limitelor învestirii instanței, deoarece nu s-a solicitat majorarea despăgubirilor deja stabilite de către expropriator, aspect confirmat chiar prin motivele de recurs, după cum s-a arătat anterior.

În aceste condiții, aprecierea instanței de apel, în sensul lipsei de interes în solicitarea unei expertize evaluatorii, nu contrazice soluția de menținere a sentinței în privința despăgubirilor deja stabilite de către expropriator, din moment ce reclamanții și intervenientele nu au învestit instanța de judecată pentru majorarea cuantumului acelor despăgubiri, în condițiile art. 9 din Legea nr. 198/2004.

Prin motivele de recurs, dispoziția instanței de apel de menținere a sentinței în privința respingerii cererii de stabilire a despăgubirilor a fost criticată și în considerarea faptului că hotărârile de expropriere la care face referire instanța de apel au fost emise pentru alte parcele și alte suprafețe decât cele efectiv expropriate.

Această critică vizează modul de aplicare, de către instanța de apel, a dispozițiilor art. 9 din Legea nr. 198/2004, chiar dacă această normă nu a fost invocată explicit prin motivele de recurs.

În conformitate cu art. 9 din lege (în forma de la data emiterii hotărârilor de stabilire a despăgubirilor de către expropriator, respectiv cea anterioară modificărilor aduse prin O.U.G. nr. 75/2007), „Expropriatul nemulțumit de cuantumul despăgubirii prevăzute la art. 8, precum și orice persoană care se consideră îndreptățită la despăgubire pentru exproprierea imobilului se poate adresa instanței judecătorești competente în termen de 3 ani de la data intrării în vigoare a hotărârii Guvernului prevăzute la art. 4 alin. (1) sau în termen de 15 zile de la data la care i-a fost comunicată hotărârea comisiei prin care i s-a respins, în tot sau în parte, cererea de despăgubire. Acțiunea formulată în conformitate cu prevederile prezentului articol se soluționează potrivit dispozițiilor art. 21 - 27 din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, în ceea ce privește stabilirea despăgubirii. În acest caz, plata despăgubirii se face de către expropriator în termen de 30 de zile de la data solicitării, pe baza hotărârii judecătorești definitive și irevocabile de stabilire a cuantumului acesteia.”

După cum rezultă din coroborarea raportului de expertiză judiciară întocmit în cauză în anul 2010 și hotărârile de stabilire a despăgubirilor emise de către expropriator, prin acestea din urmă s-a constatat calitatea reclamanților și a intervenienților de persoane aparent îndreptățite la despăgubiri, pentru anumite terenuri care au fost identificate, însă, în prezenta cauză, ca fiind, în realitate, proprietatea altor persoane decât cele menționate în respectivele hotărâri (tot dintre reclamanți și intervenienți).

Această suprapunere de terenuri derivă din faptul că exproprierea imobilelor din parcela cu nr. top 1109 Tăuteu a avut loc în conformitate cu planul parcelar în vigoare la momentul 16 iulie 2004, semnat și ștampilat de către viceprimarul unității administrativ - teritoriale, astfel cum s-a stabilit de către ambele instanțe de fond din cauză, în timp ce raportul de expertiză judiciară a relevat că numerele cadastrale avizate nu respectă planul parcelar (ca urmare a schimbărilor intervenite după anul 2004 în amplasamentul terenurilor din parcela cu nr. top 1109 Tăuteu), experții procedând la identificarea numărului cadastral al fiecărui teren supus exproprierii, dintre cele vizate de pretențiile formulate în cauză.

În acest context faptic - ce nu poate fi cenzurat în această fază procesuală, reclamanții și intervenienții se plasează în categoria persoanelor care se consideră îndreptățite la despăgubire pentru exproprierea imobilului, menționate în art. 9 din lege, respectiv pentru acele terenuri proprietatea lor care figurează, în hotărârile emise de către expropriator, ca fiind preluate de la alte persoane, aparent îndreptățite la despăgubiri.

Este de menționat că, deși pârâtul a invocat tardivitatea formulării cererilor întemeiate pe dispozițiile art. 9 din lege, acest aspect nu face obiectul prezentului recurs, în condițiile în care prima instanță a soluționat în fond cererile, iar pârâtul nu a declarat apel pentru a reitera excepția tardivității cererilor.

Se constată că, menținând dispoziția de respingere a cererilor de stabilire a despăgubirilor, instanța de apel nu a încălcat prevederile art. 9 din Legea nr. 198/2004.

Astfel, după cum s-a constatat în mod corect prin decizia recurată, despăgubirile au fost deja stabilite de către expropriator și nu sunt contestate sub aspectul cuantumului în prezenta cauză.

Împrejurarea că întinderea despăgubirilor este menționată în hotărâri în care figurează alte persoane nu este relevantă, în sensul că nu împiedică plata despăgubirilor, atât timp cât, prin hotărârea primei instanțe, pronunțată în cauză, s-a stabilit, pentru fiecare teren în parte, persoanele îndreptățite la despăgubiri în cuantumul stabilit de către expropriator.

În condițiile art. 5 alin. (4) - (7) din Legea nr. 198/2004, consemnarea despăgubirilor se face de către expropriator pe numele unor persoane aparent îndreptățite, care, însă, vor beneficia de respectivele sume de bani doar prin dovedirea calității de proprietar asupra terenurilor în considerarea cărora s-au consemnat despăgubirile ori pe baza unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile în care se constată calitatea de persoane îndreptățite la despăgubiri.

Dat fiind că, în prezenta cauză, s-a stabilit calitatea de persoană îndreptățită a fiecăruia dintre reclamanți și intervenienți în interes propriu pentru terenurile anume identificate și menționate în sentință (menținută în apel), plata despăgubirilor în cuantumul stabilit de către expropriator pentru fiecare număr cadastral în parte se va face doar acestor persoane, în aplicarea art. 9 teza finală din lege, indiferent de persoana menționată ca fiind aparent îndreptățită în hotărârile emise de către expropriator.

De altfel, în considerentele sentinței s-a indicat pentru fiecare persoană îndreptățită atât suprafața de teren expropriată, cu numărul cadastral aferent, cât și cuantumul despăgubirilor, rezultat din hotărârile emise de către expropriator pentru terenul cu acel număr cadastral, astfel încât, în mod corect, instanța de apel a apreciat că există suficiente elemente privind cuantumul despăgubirilor pentru fiecare număr cadastral.

Astfel, s-a constatat că recurenții sunt îndreptățiți la despăgubiri, după cum urmează: K.A. - suma de 41.874,04 lei, cuvenită pentru suprafața expropriată de 1511 mp din număr cadastral 41 (17.093,47 lei), număr cadastral 98 (24.755,27 lei) și număr cadastral 1471 (25,30 lei), stabilită prin Hotărârile nr. 67 din 17 noiembrie 2004 și nr. 194 din 17 mai 2006, respectiv prin Decizia nr. 45 din 16 ianuarie 2012; I.G. - suma de 54.247,48 lei, cuvenită pentru suprafața expropriată de 2066 mp din numerele cadastrale 52 și 703 (51.437,95 lei), numerele cadastrale 41 și 725 (2.809,53 lei), stabilită prin Hotărârile nr. 194 și 163 din 17 mai 2006; M.V. și P.M. - suma de 81.598,55 lei, cuvenită pentru suprafața expropriată de 2770 mp din numărul cadastral 66 (65.922,97 lei) și numerele cadastrale 52 și 703 (15.675,58 lei), stabilită prin Hotărârile nr. 46 din 8 octombrie 2004, nr. 76 din 18 februarie 2005 și nr. 163 din 17 mai 2006; H.R.E. și S.M.M. - suma de 61.736,42 lei, cuvenită pentru suprafața expropriată de 2035 mp din numărul cadastral 66, stabilită prin Hotărârile nr. 46 din 8 octombrie 2004 și nr. 76 din 18 februarie 2005.

Față de considerentele expuse, urmează ca motivul de recurs pe acest aspect să fie respins ca nefondat.

Se reține, totodată, că prin motivele de recurs s-a mai susținut că instanța de apel ar fi făcut o aplicare greșită a prevederilor Legii nr. 198/2004, în sensul că nu a acordat despăgubiri pentru terenurile pentru care expropriatorul nu a emis hotărâri de stabilire a despăgubirilor, dar pentru care s-a dovedit în cauză, prin raportul de expertiză judiciară întocmit în anul 2010, că sunt afectate în fapt lucrării de utilitate publică.

Susținerile cu acest obiect sunt nefondate.

Contrar celor invocate de către recurenți, instanța de apel a valorificat concluziile expertizei judiciare efectuate în cauză în anul 2010 de experții B.I., P.R. și T.D.D. (file 260 - 267 dosar tribunal), în care s-a arătat că, pe lângă suprafețele pentru care expropriatorul a stabilit despăgubiri în favoarea reclamanților și a intervenientelor, a fost ocupată în plus o suprafață de 6752 mp, reflectată în anumite numere cadastrale, pe care experții le-au indicat.

Argumentul pentru care instanța a apreciat, însă, că recurenților din cauză nu li se cuvin despăgubiri pentru suprafețele, proprietatea lor, regăsite în suprafața de 6752 mp, a fost acela că, deși ocupată temporar, pe parcursul construirii autostrăzii, suprafața de 6752 mp nu este necesară lucrării de utilitate publică, urmând a fi redată proprietarilor.

Așadar, instanța de apel a constatat că această suprafață de teren nu este expropriată în fapt, iar atare apreciere, formulată pe baza înscrisurilor aflate la dosar și menționate în decizia recurată, nu poate fi cenzurată în prezentul recurs, întrucât reevaluarea situației de fapt și a probatoriului administrat excede atribuțiilor acestei instanțe de control judiciar, circumscrise cazurilor strict și limitativ prevăzute de art. 304 C. proc. civ., care vizează doar legalitatea, nu și temeinicia deciziei.

Pe temeiul celor constatate în fapt de către instanța de apel, rezultă că nu a operat transferul dreptului de proprietate în favoarea statului, iar proprietarii nu au pierdut prerogativele dreptului lor asupra porțiunilor cuprinse în suprafața de 6752 mp, motiv pentru care nu sunt îndreptățiți la despăgubiri (pentru următoarele suprafețe: reclamanta K.A. - 1029 mp cu număr cadastral 40 și 1104 mp cu număr cadastral 99; reclamantul I.G. - 24 mp cu număr cadastral 40, 332 mp cu număr cadastral 702 și 245 mp cu număr cadastral 61; reclamantele M.V. și P.M. - 55 mp cu număr cadastral 61, 150 mp cu număr cadastral 67 și 37 mp cu număr cadastral 702; intervenientele H.R.E. și S.M.M. - 113 mp cu număr cadastral 67).

În ceea ce privește referirile la intervenientul S.N., pe lângă faptul că acesta nu a declarat recurs în prezenta cauză, astfel încât situația juridică a terenului proprietatea sa nu poate fi cercetată de către această instanță, se constată că sunt formulate în contextul renumerotării parcelelor după emiterea hotărârilor de stabilire a despăgubirilor de către expropriator, situație de fapt ce a fost avută în vedere prin raportul de expertiză judiciară întocmit în anul 2010 și valorificată ca atare de către instanța de apel.

Înalta Curte constată, totodată, că prin motivele de recurs a fost criticată soluția de menținere a dispoziției primei instanțe asupra cererii de chemare în garanție formulate de către C.N.A.D.N.R. S.A. împotriva intervenientelor H.R.E. și S.M.M. (care au formulat și cerere de intervenție în interes propriu, analizată prin considerentele expuse anterior).

Astfel, nu a fost criticată însăși legalitatea obligării acestora la restituirea sumei de 45.263,31 lei, prin admiterea cererii pârâtei, și nici nu s-a contestat că pârâta ar datora intervenientelor suma de 61.736,42 lei, astfel cum a reținut instanța de apel, ci doar s-a susținut că instanța trebuia să facă aplicarea prevederilor art. 1143 și următoarele C. civ., în sensul compensării acestor sume de bani, urmând a obliga doar pe pârâtă la diferența de 16.473,11 lei.

Aceste susțineri nu pot fi primite.

Prevederile legale invocate (art. 1143 - 1153 C. civ.) reprezintă temeiul compensației, ca modalitate de stingere a două obligații reciproce, până la concurența celei mai mici dintre ele.

Compensația poate fi legală, atunci când operează în puterea legii, dacă sunt îndeplinite mai multe condiții, astfel cum au fost indicate în doctrină, deduse din normele arătate anterior, anume ca obligațiile reciproce să aibă drept obiect bunuri fungibile (inclusiv sume de bani), iar creanțele să fie certe, lichide și exigibile.

De asemenea, compensația poate fi judecătorească, atunci când instanța o dispune, exclusiv în cazurile în care creanțele reciproce nu sunt lichide (nu este determinat cu certitudine cuantumul lor) ori nu au ca obiect bunuri fungibile, așadar, în alte cazuri decât cele în care operează compensația legală.

În speță, nu este întrunit niciunul dintre cazurile în care s-ar putea dispune stingerea obligațiilor reciproce pe calea compensației judecătorești, deoarece creanțele din cauză constau în sume de bani al căror cuantum este cert, potrivit celor reținute, necontestat, de către instanța de apel.

În ceea ce privește compensația legală, potrivit dispozițiilor art. 294 alin. (2) C. proc. civ., este posibilă solicitarea compensației legale direct în apel, iar această cerere nouă poate fi formulată, indiferent de momentul în care a operat compensația, respectiv înainte ori după pronunțarea sentinței.

Intervenientele nu au invocat, însă, compensația prin cererea de apel, ci abia în faza recursului, astfel încât susținerile pe acest aspect sunt formulate omisso medio, fiind, așadar inadmisibile, în aplicarea art. 316 cu referire la art. 294 C. proc. civ.

La aceeași concluzie se ajunge și prin reținerea invocării compensației prin întâmpinarea la cererea de chemare în garanție, depusă în fața primei instanțe, împrejurare invocată de către recurentele - interveniente: atât timp cât prima instanță nu a dat curs unei astfel de solicitări, eventuala omisiune de soluționare a acesteia ar fi trebuit criticată în apel, ceea ce nu s-a întâmplat în cauză.

Pe de altă parte, chiar dacă s-ar reține admisibilitatea invocării direct în recurs a compensației legale, tot nu s-ar putea adopta o dispoziție de obligare doar a pârâtei la diferența de 16.473,11 lei, în favoarea intervenientelor, astfel cum acestea preconizează, întrucât stingerea datoriilor reciproce, până la concurența cotităților respective, poate fi invocată în cursul unui proces doar cu privire la creanțe reciproce decurgând din dispoziții adoptate chiar de către instanță, ce reprezintă, astfel, titluri executorii.

Or, după cum s-a arătat deja, creanța de 61.736,42 lei nu a fost stabilită, sub aspectul cuantumului, în prezenta cauză, și nu s-a dispus obligarea pârâtei la plata acestei sume de bani către interveniente. Dispoziția primei instanțe, menținută în apel, fiind aceea de constatare a calității intervenientelor de persoane îndreptățite la despăgubiri pentru o anumită suprafață de teren, pentru care despăgubirile au fost stabilite prin hotărâri emise de către expropriator.

Întrucât, potrivit art. 1144 C. civ., efectele compensației legale se produc de drept, în măsura în care creanțele reciproce sunt certe, lichide și exigibile, nu există niciun impediment pentru invocarea compensației în cursul executării. Dacă partea căreia i se opune compensația nu îi recunoaște efectele, partea interesată va putea sesiza instanța, însă tot în cadrul executării silite.

Față de considerentele expuse, Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat, în aplicarea art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

2. În ceea ce privește recursul declarat de către intervenientul chemat în garanție S.M., se constată că recurentul nu a susținut că nu ar fi întrunite condițiile admiterii cererii de chemare în garanție formulate de către C.N.A.D.N.R. SA împotriva sa, din perspectiva situației juridice a terenului vizat de această cerere de intervenție forțată și a prevederilor art. 60 C. proc. civ.

Astfel, se va porni de la premisa că, într-adevăr, pârâta a căzut în pretenții împotriva intervenientei D.E. pentru suma de 16.326,42 lei, cuvenită pentru suprafața de 541 mp din numărul cadastral 58, care a fost stabilită prin Hotărârea nr. 68 din 24 noiembrie 2004, iar recurentul - intervenient, ce figurează ca persoană aparent îndreptățită în cuprinsul acelei hotărâri, a încasat efectiv suma de bani menționată, cu toate că intervenienta D.E. este îndreptățită în acest sens.

Prin motivele de recurs, s-a susținut că recurentul nu este culpabil pentru situația juridică greșită reținută în hotărârea de stabilire a despăgubirilor, pe baza căreia s-a făcut plata, din moment ce a făcut dovada dreptului său de proprietate la data emiterii respectivei hotărâri emise de către expropriator.

Înalta Curte apreciază că aceste susțineri nu relevă nelegalitatea dispoziției instanței de obligare a recurentului la restituirea sumei de 16.326,42 lei, întrucât dispoziția nu se fundamentează pe răspunderea civilă delictuală pentru a fi relevantă existența vinovăției, în forma intenției sau a culpei, drept condiție de întrunire a unei asemenea răspunderi în persoana debitorului obligației.

Restituirea sumei de bani încasate este un efect al unei plăți nedatorate, făcute în temeiul unei obligații valabile din punct de vedere juridic, însă către o altă persoană decât creditorul, așadar în absența unui raport juridic obligațional între cel care a efectuat plata (solvens) și cel care a încasat acea sumă de bani (accipiens).

Buna - credință a accipiensului, în sensul că nu a știut că plata este nedatorată, nu îl scutește de obligația restituirii, având relevanță exclusiv pentru întinderea obligației de restituire, anume doar în privința obiectului plății (art. 994 C. civ.).

După cum s-a arătat deja cu ocazia analizării celuilalt recurs, persoana menționată în cuprinsul unei hotărâri de stabilire a despăgubirilor beneficiază de despăgubirea consemnată doar prin dovedirea calității de proprietar asupra terenului ori pe baza unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile în care se constată calitatea de persoane îndreptățite la despăgubiri.

Or, cât timp, în prezenta cauză, s-a constatat calitatea de persoană îndreptățită la despăgubiri pentru terenul menționat în Hotărârea nr. 68 din 24 noiembrie 2004 a unei alte părți din proces decât recurentul, respectiva hotărâre a rămas fără efecte juridice în privința îndreptățirii recurentului la eliberarea sumei de bani consemnate, astfel încât, în mod corect, s-a dispus obligarea recurentului la restituirea sumei deja încasate, dar nedatorate de către expropriator.

Față de considerentele expuse, Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat, în aplicarea art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTREU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția nulității recursurilor.

Respinge ca nefondate recursurile declarate de reclamanții I.G., K.A., M.V., P.M., de intervenientele H.R.E. și S.M.M. și de chematul în garanție S.M. împotriva deciziei nr. 27 din 30 aprilie 2013 a Curții de Apel Oradea, secția I civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 17 ianuarie 2014.