Recusal of judge for bias; appeal allowed and judgment quashed

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 239 din data de 28 mai 2012 pronunțată de Tribunalul Constanța, în Dosarul penal nr. 7164/118/2011, s-a hotărât:

În baza art. 334 C. proc. pen.: schimbarea încadrării juridice a unor fapte reținute în sarcina inculpatului C.Ș.:

- din infracțiunea de falsificare a instrumentelor de plată electronice, în formă continuată, prev. de art. 24 alin. (2) din Legea nr. 365/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în o infracțiune de falsificare a instrumentelor de plată electronice, în formă continuată, prev. de art. 24 alin. (2) din Legea nr. 365/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. pentru faptele din februarie 2008, și o infracțiune de falsificare a instrumentelor de plată electronice, prev. de art. 24 alin. (2) din Legea nr. 365/2002 pentru fapta din 6 aprilie 2009.

- din infracțiunea de efectuare de operațiuni financiare în mod fraudulos în formă continuată, prev. de art. 27 alin. (1) din Legea nr. 365/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în o infracțiunea de efectuare de operațiuni financiare în mod fraudulos în formă continuată, prev. de art. 27 alin. (1) din Legea nr. 365/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. pentru faptele din februarie 2008, și o infracțiune de tentativă la efectuare de operațiuni financiare în mod fraudulos, prev. de art. 20 C. pen. - art. 27 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 - pentru fapta din 6 aprilie 2009.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen.: a fost achitat inculpatul C.Ș. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de falsificare a instrumentelor de plată electronice, în formă continuată, prev. de art. 24 alin. (2) din Legea nr. 365/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (faptele din februarie 2008).

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen.: a fost achitat inculpatul C.Ș. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de falsificare a instrumentelor de plată electronice, prev. de art. 24 alin. (2) din Legea nr. 365/2002 (fapta din 6 aprilie 2009).

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen.: a fost achitat inculpatul C.Ș. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de efectuare de operațiuni financiare în mod fraudulos, în formă continuată, prev. de art. 27 alin. (1) din Legea nr. 365/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (faptele din februarie 2008).

În baza art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 C. pen., cu aplicarea art. 4 C. pen.: a fost condamnat inculpatul C.Ș. la pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de inițiere sau constituire ori aderare sau sprijinire sub orice formă a unui grup, în vederea săvârșirii de infracțiuni, care nu este un grup infracțional organizat.

În baza art. 20 C. pen. raportat la art. 27 alin. (1) din Legea nr. 365/2002: a fost condamnat inculpatul C.Ș. la pedeapsa de 10 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la efectuarea de operațiuni financiare în mod fraudulos.

În baza art. 33 lit. a) - art. 34 lit. b) C. pen.:

S-au contopit pedepsele și s-a dispus ca inculpatul C.Ș. să execute pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare.

În baza art. 71 C. pen., s-au interzis inculpatului, pe durata executării pedepsei, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 88 C. pen.: s-a scăzut din durata pedepsei aplicate perioada reținerii și arestării preventive, de la 14 decembrie 2010 la 7 iulie 2011 inclusiv.

În baza art. 350 C. proc. pen.: s-a menținut măsura liberării provizorii sub control judiciar luată față de inculpatul C.Ș. prin Decizia penală nr. 652/P din 7 iulie 2011 a Curții de Apel Constanța, pronunțată în Dosarul penal nr 769/36/2011.

În baza art. 14 și 346 C. proc. pen. raportat la art. 998 C. civ. 1864:

S-a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă R.B. SA București, cu sediul în Piața C.G. sector 1, împotriva inculpaților S.R.M. și T.G.F.

S-a respins acțiunea civilă formulată de partea civilă R.B. SA împotriva inculpaților C.Ș. și G.S.

A fost obligat inculpatul S.R.M. să plătească părții civile R.B. SA București suma de 30.127,92 RON reprezentând despăgubiri civile.

A fost obligat inculpatul T.G.F. să plătească părții civile R.B. SA București suma de 22.500 RON reprezentând despăgubiri civile.

În baza art. 118 lit. d) C. pen.: s-a dispus confiscarea sumei de 14.000 RON de la inculpatul T.G.F.

S-a dispus confiscarea sumei de 6.200 RON de la inculpatul G.S.

S-a dispus confiscarea sumelor de 14.848,79 RON, 650 dolari SUA în echivalent în RON la data executării și 87,33 euro în echivalent în RON la data executării, de la inculpatul S.R.M.

În baza art. 357 alin. (2) C. proc. pen.:

S-a menținut măsura sechestrului asigurător dispusă asupra sumelor de 20 euro, 13.321 dolari SUA și 14.870 pesos ridicate din posesia inculpatului S.R.M., prin Ordonanța nr 202/D/P/2009 din 25 februarie 2011 a D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Constanța.

S-a menținut măsura sechestrului asigurător dispusă asupra sumelor de 600 euro și 4.600 RON ridicate din posesia inculpatului G.S., prin Ordonanța nr 202/D/P/2009 din 25 februarie 2011 a D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Constanța.

S-a dispus ridicarea sechestrului asigurător cu privire la sumele de 5.200 dolari SUA și 450 dolari SUA ridicate din posesia inculpatului G.S., instituit prin Ordonanța nr 202/D/P/2009 din 25 februarie 2011 a D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Constanța.

În baza art. 168 alin. (2) C. proc. pen.:

S-a admis în parte plângerea formulată de petenta B.S.M., privind restituirea către aceasta a unor bunuri indisponibilizate în cursul urmăririi penale prin actele și măsurile procurorului - 1.200 dolari SUA, o tabletă A.I.P. de capacitate 32 GB, un laptop, stick-uri de memorie, aparat foto.

În baza art. 109 C. proc. pen.:

S-a dispus restituirea către petenta B.S.M. a unei tablete A.I.P. de capacitate 32 GB ridicată de organele de urmărire penală cu ocazia percheziției din 14 decembrie 2010 la adresa: municipiul Constanța, strada A.I. Respinge cererea privind restituirea celorlalte bunuri solicitate.

În baza art. 191 alin. (2) C. proc. pen.:

A fost obligat inculpatul C.Ș. să plătească statului suma de 1.500 RON reprezentând cheltuieli judiciare, și au fost obligați inculpații S.R.M., G.S. și T.G.F. să plătească statului câte 200 RON fiecare, reprezentând cheltuieli judiciare.

În baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen.:

Celelalte cheltuieli judiciare avansate de stat au rămas în sarcina statului.

Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarele:

Urmare a cererii de comisie rogatorie adresată Autorităților Judiciare competente din Stockholm, Suedia, s-a stabilit că la data de 12 aprilie 2006 inculpații S.R.M. și C.Ș., precum și învinuitul B.I. au fost depistați împreună în Stockholm, fiind reținuți și ulterior judecați de Judecătoria Stockholm pentru fraudă cu carduri bancare falsificate, respectiv infracțiunea de înșelăciune gravă folosind documente false, fiind condamnați la pedeapsa de 6 luni cu privare de liberate și îndepărtare din Suedia, prin Sentința nr. 9032-06 din 16 mai 2006. Investigațiile efectuate de autoritățile din Stockholm, Suedia, au relevat că aceștia au făcut uz de carduri false, titularii celor originale fiind cetățeni italieni, băncile afectate fiind italiene.

Așa cum au comunicat Autoritățile Judiciare competente din Stockholm, Suedia, cei doi inculpați și învinuitul au utilizat cardurile falsificate pentru a face cumpărături, cheltuind în mai puțin de o zi, aproximativ 30.000 de coroane suedeze, echivalent cu 3.000 euro.

În acest sens, s-a apreciat că sunt relevante concluziile sentinței din 16 mai 2006 a Judecătoriei Stockholm, și actele judiciare încheiate în acea cauză, după cum urmează:

„I.B., C.Ș. și R.S. au primit pedeapsa privativă de libertate sub formă de arestare, respectiv deținere (câte 6 luni închisoare).

În fapt, la 11 - 12 aprilie B., C. și S., împreună și de comun acord, în Stockholm, într-un total de 17 cazuri, au indus în eroare atât personalul din butic spre a li se da mărfuri precum și un șofer de taxi spre a le presta servicii de transportare, cât și personalul din restaurant ca să le dea mâncare și băutură, până la un nivel total de 27/8.774 coroane suedeze. Inducerea în eroare a constat în faptul că B. s-a folosit în mod ilegal de carduri de cont falsificate pe care le-a prezentat drept mijloace de plată.

C. și S. au favorizat faptele păstrând atât cardurile falsificate de care s-a făcut uz cât și bunurile dobândite prin înșelăciune.

I.B. și-a recunoscut infracțiunea. C.Ș. și R.S. au negat ceea ce le-a pus în seamă acuzarea.

I.B. a afirmat că îi cunoaște pe C.Ș. și R.S. Împreună cu C.Ș. a venit în Suedia pentru a-și petrece un scurt concediu. La câteva zile de la sosirea în Suedia și puțin înainte de a fi ridicat de poliție, s-a dus în gara centrală din Stockholm pentru a-l aștepta pe R.S. ce urma să vină în Suedia pentru a-și cumpăra un automobil. În gară a intrat în vorbă cu un bărbat care vorbea românește, l-a dat bărbatului informațiile despre sine, iar după un timp l-a întâlnit din nou pe bărbat, prilej cu care a primit mai multe carduri. Bărbatul i-a spus că poate dobândi eu cardurile ce dorește, precum și să-i dea (bărbatului) ceea ce a dobândit. (B.) nu a întrezărit să fie ceva ilegal în a utiliza cardurile, din care unele erau întocmite pe numele său care era ortografiat greșit. În intervalul de timp indicat de acuzare a utilizat cardul primit spre a plăti mărfuri și servicii. (Potrivit susținerilor lui B.) C.Ș. și R.S. nu au avut nici o implicare în propriile cumpărături. Totuși el a fost împreună cu aceștia pe când utiliza cardurile, aceștia cărând pungile cu obiectele plătite cu cardurile, C.Ș. și el au locuit la același hotel.

C.Ș. și R.S. au declarat amândoi că nu aveau nimic de a face cu cumpărăturile respective făcute de B., fiind totuși împreună cu acesta în timp ce circula prin Stockholm făcând cumpărături. Ei au primit de la I.B. cardurile care s-au găsit asupra lor. R.S. a adăugat că a venit în Suedia să cumpere un autoturism.

Investigația a scos la iveală că plățile menționate de acuzare au avut loc folosind carduri falsificate și că informația de pe carduri provenea de la alte carduri ce au fost copiate ilicit, printre altele, în restaurante și magazine din Toscana, Italia.

Declarațiile lui I.B. s-a reținut că apar atât de fantasmagorice și neverosimile încât erau lipsite de orice credibilitate. Astfel, a susținut la început că a primit de la un necunoscut, în Gara Centrală din Stockholm, chiar la prima întâlnire, cardurile falsificate purtând propriul său nume stanțat în plastic.

I.B., C.Ș. și R.S.. nu au putut fi convingători în a justifica motivele pentru care au venit în Suedia. Astfel, în ce privește afirmația lui R.S. cum că a venit în Suedia să-și cumpere cumva autoturism este privită ca exagerată, în ideea că dacă el stă într-o țară situată relativ îndepărtat de Suedia, ar fi putut găsi posibilitatea să-și cumpere autoturismul într-o țară mai apropiată de țara sa de origine, și chiar la un preț mai scăzut, I.B. și C.Ș. au prezentat complet vag scopul venirii lor, în sensul că au dorit să petreacă un număr de zile în Suedia. Față de cele de mai sus s-a putut reține că intențiile privind sejurul celor trei se orienta pe cu totul alte planuri decât cele declarate.

I.B., C.Ș. și R.S. au fost găsiți cu carduri false în buzunar, și s-a reținut că deja acest fapt este grăitor asupra vinovăției acestora și pentru faptul că împreună, de conivență, s-au implicat în infracțiunea de înșelăciune.

R.S., care a lucrat ca paznic civil în centrul Stockholm de circa 8 ani, a declarat că în ziua respectivă i-a observat pe I.B., C.Ș. și R.S. și a avut bănuiala că aceștia se pregăteau să comită o infracțiune, că apoi i-a urmărit, prilej cu care R.S. a făcut o retragere de pe card și i I-a dat apoi lui I.B., că I.B. a intrat într-un butic Expres, că C.Ș. a intrat apoi după el în butic, că apoi I-a pus pe C.Ș. să țină pungile cu mărfuri, că a schimbat mărfurile între pungi, că R.S. era șeful, în timp ce C.Ș. era cel care se îngrijea de pază.

Fapta se înscrie într-o activitate infracțională bine ticluită, pusă în aplicare în mod organizat.

Potrivit constatării de la fața locului, paznicii civili A., S. și H. i-au observat pe cei trei după ora 16. Au început să aibă bănuieli că ar fi vorba despre cărți de credit manipulate cu care făceau cumpărători, deoarece unul dintre ei intra și cumpăra, apoi primea un alt card, al unuia ce rămânea afară din butic. Acest episod s-a repetat de mai multe ori. Cel care era înăuntru și cumpăra s-a dovedit a fi B. După ce acesta a plătit cu cardul de credit a primit un nou card de la S., care stătea afară.

Asupra celor 3 au fost găsite carduri V. Multe din carduri erau pe numele de B.I. C.Ș. avea trei carduri de credit, ochelari de soare marca A, o cheie cu nr. .... . Pe timpul reținerii telefoanele au înregistrat numeroase chemări iar paznicii au mai consemnat că cei trei, pe perioada cât au fost filați, au dat diverse telefoane.

Din lista bunurilor găsite asupra inculpaților, în 8 pungi, tribunalul a reținut că au fost cumpărate mai multe obiecte de îmbrăcăminte/încălțăminte/dintre care unele de același tip, cum ar fi: 13 perechi de pantofi sport, din care 2 perechi VL, 2 perechi V.N., 2 perechi L.B., 3 pulovere H fără mâneci A, 2 mermory Stick.

Asupra inculpaților C.Ș. și S.R. au fost găsite două chei, despre care s-a stabilit că provin de la Căminul Solna, Suedia. S-au efectuat percheziții la camerele .... și .... la căminul sus-menționat, și s-a stabilit că în camerele respective au locuit cinci bărbați români. Una din camere a fost închiriată în intervalul 11 aprilie - 13 aprilie de către T.G., iar cealaltă de către G.S. în perioada 8 - 13 aprilie.

În urma verificării ieșirilor/intrărilor din/în România a rezultat că anterior arestării din data de 12 aprilie 2006, inculpatul S.R.M. și învinuitul T.G.F. au părăsit România la data de 8 aprilie 2006 prin Punctul de Trecere a Frontierei HC, respectiv O, iar inculpații C.Ș. și G.S. și învinuitul B.I. la data de 7 aprilie 2006 prin Punctul de Trecere a Frontierei Aeroport Constanța, cu aceeași cursă.

Tribunalul a reținut astfel că toate cele cinci persoane - S.R.M., T.G.F., G.S., C.Ș. și B.I. s-au deplasat în Stockholm conform unei înțelegeri prestabilite și cunoscând unii despre ceilalți. Astfel, cei 4 inculpați și B.I. au locuit în Stockholm la aceeași adresă, în urma unei rezervări făcute de doi dintre aceștia; deși autoritățile suedeze au constatat că C.Ș. se afla în Stockholm împreună cu S.R.M. și cu B.I. (fiind reținuți împreună), inculpatul C.Ș. nu a plecat din România cu ceilalți doi, ci a plecat împreună cu G.S. și cu B.I.; totodată, deși T.G.F. nu s-a aflat împreună cu S.R. și cu C.Ș. în momentul reținerii acestora, acest inculpat a plecat din țară cu destinația Stockholm în aceeași zi cu S.R.M., dar prin puncte de trecere frontieră diferite, și a rezervat o cameră în care a locuit cu unii dintre ceilalți inculpați.

În ce privește scopul deplasării acestor persoane în Suedia, probele au relevat următoarele:

- în Stockholm, inculpații S.R.M., C.Ș. și numitul B.I. au fost surprinși în flagrant efectuând operațiuni de cumpărare produse cu carduri contrafăcute, fapte pentru care au și fost condamnați de instanțele suedeze.

- autoritățile din Franța au informat autoritățile române că inculpatul S.R.M. și învinuitul T.G.F. sunt cunoscuți în bazele de date franceze pentru contrafacerea cardurilor bancare, fiind depistați împreună la data de 20 martie 2008 având asupra lor 85 de carduri falsificate și suma de 4.260 euro, despre care au declarat că le-au găsit într-o geantă în parcul turnului Eiffel din Paris.

Totodată, din cercetările efectuate de autoritățile franceze, respectiv BFMP Paris, Franța, a rezultat faptul că cele 85 de carduri falsificate erau inscripționate cu date ale unor carduri emise de banca "H.B.N. N.A.", inculpatul S.R.M. și învinuitul T.F.G. fiind condamnați la pedeapsa de 1 an închisoare, a cărei executare a fost suspendată condiționat. Autoritățile Judiciare competente din Franța au înaintat și fotografiile celor mai sus menționați din momentul depistării lor, respectiv din data de 20 martie 2008.

- în cauza disjunsă (Dosar nr 4016/118/2011), cu privire la inculpații S.R.M., T.G.F. și G.S., s-a pronunțat o hotărâre definitivă de condamnare a acestora pentru infracțiuni referitoare la falsificarea cardurilor bancare și folosirea acestora neautorizată, cu consecința retragerii de numerar sau de achitare a unor bunuri în mod electronic. S-a reținut săvârșirea faptelor în perioada 2008 - 2009, precum și o activitate infracțională extinsă, relevată de numărul mare de carduri falsificate și pregătite spre a fi falsificate, găsite la inculpați, mai multe dispozitive de clonare a cardurilor, numărul mare de extrageri de sume de bani/încercări de extragere, de la bancomate, numărul mare de informații obținute ilegal în scopul falsificării cardurilor bancare.

Aceste date au relevat, între altele, o bună cunoaștere de către cei trei inculpați condamnați - în special de către S.R.M. - a modului de utilizare a sistemelor informatice în scopul obținerii ilegale de informații despre instrumentele de plată electronică, a modului de procurare a cardurilor blank și a dispozitivelor MSR de clonare a cardurilor, a modului de utilizare a acestor dispozitive, a modului de folosire la bancomate a cardurilor falsificate, ceea ce a demonstrat în ansamblu activitatea îndelungată și insistentă a inculpaților în acest domeniu infracțional.

În consecință, probele de mai sus au demonstrate că, încă din perioada, anului 2006 inculpații săvârșeau împreună infracțiuni referitoare la falsificarea și utilizarea frauduloasă a cardurilor bancare.

În ce îl privește pe inculpatul C.Ș., probele au demonstrat că acesta a făcut parte din grupul celorlalți inculpați, în perioada în care s-au deplasat în Suedia, fiind implicat cu vinovăție în ajutorul dat la utilizarea de carduri falsificate și cumpărarea de bunuri cu acestea, și de asemenea probele au demonstrat că, în luna aprilie 2009, inculpatul C.Ș. era în continuare în raporturi apropiate cu S.R.M., în așa fel încât acesta i-a înmânat un card falsificat pentru a extrage bani cu el din bancomatul Băncii Românești;

Însuși faptul că cei 4 inculpați și B.I. au plecat în Suedia în zile diferite și prin puncte de trecere a frontierei diferite, dar odată ajunși la Stockholm s-au reunit și au locuit împreună, probează faptul că aceștia s-au înțeles cu toții să se deplaseze în capitala Suediei, iar în acest context, plecarea separată, ca și cum nu s-ar cunoaște, a relevat că au urmărit să evite să atragă atenția asupra grupului lor. Evident, plecarea separată s-a apreciat că poate avea și alte motive, dar ea se coroborează în cazul concret cu faptele infracționale a trei dintre ei, săvârșite la 4 zile după ajungerea în Stockholm ceea ce nu a lăsat dubiu asupra scopului urmărit de cei 4 - 5 inculpați și un făptuitor.

Tribunalul mai reținut împrejurarea că, la momentul ajungerii în Suedia, inculpații dețineau deja cardurile bancare contrafăcute, deoarece, în raport de materialele și aparatura necesare pentru clonarea lor, nu aveau posibilitatea de a le falsifica în Stockholm, și nu este verosimil ca inculpații să fi luat hotărârea infracțională abia după ce au ajuns la destinație.

Referitor la motivația oferită de inculpați autorităților suedeze, și menținută și în fața instanței, potrivit căreia inculpatul S.R. a intenționat să achiziționeze un autoturism, tribunalul a constatat-o ca fiind nereală, din mai multe puncte de vedere:

- inculpatul a oferit aceeași explicație - a cumpărării unui autoturism - și în momentul în care a fost reținut în Franța având asupra sa o sumă mare de bani alături de carduri falsificate, aspect ce demonstrează falsitatea acestei justificări.

- nu a rezultat în nici un mod că în cele 4 zile petrecute în Stockholm, până la momentul surprinderii în flagrant, inculpatul S.R. a făcut demersuri concrete pentru achiziționarea unui autoturism.

- rezultând că acest presupus autoturism era unul second hand, inculpatul nu a oferit o explicație verosimilă asupra motivului deplasării la o distanță așa de mare de România în condițiile în care există organizate piețe de autoturisme second hand și în zone mai apropiate - spre exemplu în Germania - iar deplasarea înapoi în țară urma a se face pe șosea.

- în ce privește pe ceilalți trei inculpați și pe B.I., nu a rezultat nici necesitatea de a-l însoți pe S.R., nici resursele materiale legale deținute de aceștia pentru a se deplasa și a rămâne în Suedia o perioadă de timp. În acest sens, inculpatul C.Ș. a arătat în cursul judecății că în perioada respectivă lucra, având un salariu de 900 RON lunar, sumă total insuficientă pentru a avea resursele necesare deplasării în vacanță în Suedia.

Referitor la declarațiile din fața autorității suedeze potrivit cărora o persoană neidentificată l-ar fi abordat în gara Stockholm pe B.I. și i-ar fi oferit mai multe carduri bancare pe care acesta să le folosească, tribunalul le-a apreciat ca fiind complet necredibile, întrucât nici acțiunea presupusei persoane nici reacția inculpatului nu se înscriu în comportamentul normal uman pentru astfel de situații.

Acea presupusă persoană neidentificată, din moment ce deținea carduri falsificate - astfel cum s-a demonstrat - nu putea lua decizia de a aborda o persoană necunoscută în scopul de a-i propune o activitate ilegală, deoarece nu știa cum va reacționa persoana respectivă și dacă nu cumva o va denunța de îndată poliției. De asemenea, nu se întrevede care ar fi fost scopul și beneficiul presupusei persoane necunoscute, prin oferirea cardurilor respective fără a mai avea ulterior controlul asupra lor și fără a avea posibilitatea de a beneficia de o parte din sumele de bani obținute ca urmare a folosirii cardurilor falsificate.

Nu mai puțin, s-a apreciat că este neverosimilă coincidența ca acea presupusă persoană neidentificată să se adreseze tocmai unei persoane - necunoscute/observate aleatoriu în gară - despre care s-a demonstrat ulterior că este implicată în săvârșirea de infracțiuni cu carduri bancare.

În ce privește explicațiile date de inculpatul C.Ș. în cursul judecății, tribunalul a constatat o serie de inadvertențe ce relevă faptul că acestea sunt mincinoase.

Astfel, inculpatul a susținut că s-a întâlnit cu B.I. în centrul orașului Stockholm, deși s-a probat că a plecat împreună cu acesta din țară, și au locuit la același cămin din Suedia. A mai susținut că nu știe dacă în același hotel/locație în care a stat el au stat și ceilalți inculpați, deși s-a dovedit că cele două camere de cămin au fost închiriate de T.G.F. și de G.S., iar cheile s-au găsit în posesia sa și a lui S.R.M., camerele fiind apropiate - nr. .... și nr. .... . A mai susținut inculpatul că nu s-a întâlnit cu T.G.F. și G.S. în Suedia, deși a locuit într-o cameră închiriată de unul dintre aceștia, și a plecat din țară împreună cu G.S., cu aceeași destinație.

În ce privește activitatea sa infracțională, inculpatul a susținut că intenționa să cumpere de la B.I., cu prețuri mult sub prețul de cumpărare, bunurile achiziționate, spre a le revinde tot în Stockholm, inculpatul recunoscând că și-a dat seama de caracterul ilegal al activității lui B.I., dar acceptând să se implice întrucât avea nevoie de bani.

Prin aceste susțineri, inculpatul s-a contrazis singur, întrucât, din moment ce avea nevoie de bani, nu se înțelege de unde avea banii pentru a cumpăra produsele - chiar la prețuri mai mici - și rezultând că de fapt nu avea bani disponibili pentru un sejur de relaxare în Suedia, și deci scopul călătoriei sale a fost altul. De asemenea, susținerile inculpatului s-a reținut că sunt neadevărate în partea în care declară că ar fi cumpărat bunurile de la B.I., pentru că în realitate cei trei au fost surprinși în timp ce achiziționau unele din acele bunuri, neexistând timpul necesar vânzării-cumpărării între B.I. - C.Ș., iar în posesia celor doi nefiind găsite sume de bani.

În schimb, a rezultat din declarația inculpatului, coroborată cu constatările și probele administrate de instanța suedeză, că într-adevăr scopul deplasării grupului celor 5 în Suedia a fost acela de a folosi carduri falsificate cu care să achiziționeze produse de firmă ușor vandabile; în acest context, S.R. era cel ce punea la dispoziție cardurile și tot el era cel ce dispunea de sume mari de bani cu care să asigure deplasarea grupului, B.I. era cel care folosea efectiv cardurile pentru a achiziționa bunuri din magazine în timp ce C.Ș. asigura paza și se dovedește din declarația dată la instanță - asigura valorificarea bunurilor, pentru ca inculpații să obțină sume de bani. Ceilalți doi inculpați au asigurat închirierea spațiului de cazare.

În consecință, din probele administrate în cauză tribunalul a reținut că inculpații S.R.M., C.Ș. și G.S. T.G.F. și înv. B.I. s-au constituit în cursul anului 2006 într-un grup infracțional, pentru a comite infracțiuni în Suedia cu instrumente de plată electronică (carduri) contrafăcute, primii doi inculpați, precum și inc. T.G.F. și înv. B.I. fiind depistați, reținuți, arestați și condamnați - unii de mai multe ori - pentru același gen de infracțiuni ca cele din prezenta cauză.

Probele din care a rezultat constituirea grupului infracțional constau în: - hotărârile de condamnare din țară și din străinătate - Suedia, Franța - ale inculpaților și numitului B.I., precum și operațiunea la bancomat a inculpatului C.Ș. din aprilie 2009, probată și recunoscută de acesta, din care a rezultat cu certitudine o hotărâre infracțională generală a acestora în sensul de a obține sume de bani prin falsificarea și utilizarea fără drept a cardurilor bancare.

- deplasarea în Suedia în grupuri separate și reunirea în aceeași locație de cazare a celor cinci persoane;

- relațiile de prietenie strânsă între inculpați, reliefate de deplasările acestora împreună în diferite țări străine, de faptul că se cunosc „din cartier", de faptul că au avut preocupări comune, toate acestea dovedind că inculpații au încredere unii în alții și prin urmare își comunică reciproc activitățile, inclusiv cele infracționale cu carduri bancare.

- activitățile unitare efectuate de grupul celor 5 persoane, împărțirea atribuțiilor: inc S.R. și B.I. folosind cardurile falsificate pentru cumpărarea de bunuri, inculpatul C.Ș. asigurând paza și transportul/valorificarea bunurilor achiziționate prin folosirea cardurilor contrafăcute, iar inculpații G.S. și T.G.F. asigurând cazarea.

Conform art. 8 din Legea nr. 39/2003, inițierea sau constituirea ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui grup, în vederea săvârșirii de infracțiuni care nu este, potrivit prezentei legi, un grup infracțional organizat, se pedepsește potrivit art. 323 C. pen.

În speță s-a confirmat existența unui grup, din perspectiva numărului de membri, inculpații și B.I. fiind în total 5 persoane.

Din perspectiva coeziunii acestor persoane și a urmăririi/realizării unor scopuri comune, grupul este dovedit prin aceea că cei 5 se cunosc de mult timp, au desfășurat o multitudine de activități împreună atât anterior cât și ulterior faptelor din 12 aprilie 2006, fiind demonstrat că printre aceste activități comune au fost și unele de anvergură importantă ce constituie infracțiuni.

În ce privește scopul constituirii grupului, tribunalul a reținut că acest scop al săvârșirii de infracțiuni a fost dovedit prin surprinderea în flagrant judecarea și condamnarea numiților S.R., C.Ș. și B.I. pentru infracțiuni de înșelăciune cu carduri bancare, folosire de documente (electronice) false, ce au corespondent în Legea nr. 365/2002.

Inculpatul C.Ș. fiind cetățean român, sunt aplicabile dispozițiile art. 4 C. pen., potrivit cărora „legea penală se aplică infracțiunilor săvârșite în afara teritoriului țării, dacă făptuitorul este cetățean român.

Pentru considerentele de mai sus, în drept, tribunalul a reținut că sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 C. pen., în ce îl privește pe inculpatul C.Ș.

S-a mai reținut în sarcina inculpatului C.Ș. că la datele de 15, 16, 17, 18 și 19 februarie 2008 și 6 aprilie 2009, în baza aceleiași rezoluții infracționale a falsificat instrumente de plată electronică în forma punerii acestora în circulație, și a efectuat operațiuni financiare în mod fraudulos, constând în operațiuni de retragere de numerar la ATM-uri ale R.B. - agențiile Murfatlar și Soveja, Banca C., B., Agenția B. Constanța B., Agenția D., respectiv ale B.R. la data de 6 aprilie 2009.

Astfel, s-a reținut, că la data de 15 februarie 2008, la ATM-ul R.B., Agenția M. Constanța a încercat să retragă suma de 500 RON, folosind cardul contrafăcut nr. ........, al cărui emitent legitim era banca „BNP P." din Franța, titular Societatea MJ C., codul de răspuns ale tranzacției fiind „22", respectiv „tranzacție nefinalizată, utilizare suspectă a cardului",suma de 500 RON, folosind cardul contrafăcut nr. ......, al cărui emitent legitim era „Banca P." din Franța, titular V.A., codul de răspuns al tranzacției fiind „01", respectiv „tranzacție invalidă", suma de 1.000 RON, folosind cardul contrafăcut nr. ..........., al cărui emitent legitim era C.E. din Franța, titular D.V., codul de răspuns ale tranzacției fiind „22", respectiv „tranzacție nefinalizată, utilizare suspectă a cardului" și suma de 500 RON, folosind cardul contrafăcut nr. ..........., al cărui emitent legitim era banca „S.B.-CIC" din Franța, titular V.B., codul de răspuns ale tranzacției fiind „20", respectiv „tranzacție nefinalizată, card raportat pierdut/furat", pe parcursul acestor operațiuni fiind însoțit în permanență de inculpatul S.R.M., care privește în jur pentru a preveni depistarea lor;

- La ATM-urile nr. 10115 și 10013 ale Băncii Comerciale C. Constanța a încercat să retragă sumele de 400 RON, 400 RON și 800 RON, folosind cardul contrafăcut nr. ....., al cărui emitent legitim era banca „BNP P." din Franța, titular Societatea MJ C., mesajul tranzacției fiind „nu onorați".

Totodată, la data de 16 februarie 2008, inculpatul C.Ș. a efectuat mai multe operațiuni financiare frauduloase cu aceleași carduri contrafăcute, după cum urmează:

- la ATM-ul R.B., Agenția M. Constanța a încercat să retragă sumele de 500 RON și 300 RON, folosind cardul contrafăcut nr. ......, al cărui emitent legitim era banca „BNP P." din Franța, titular Societatea MJ C., codul de răspuns ale tranzacției fiind „24", respectiv „tranzacție nefinalizată, fonduri insuficiente".

S-a mai reținut că la data de 17 februarie 2008, inculpatul C.Ș. a efectuat mai multe operațiuni financiare frauduloase cu aceleași carduri contrafăcute, după cum urmează:

- la ATM-ul R.B., Agenția M. Constanța a încercat să retragă suma de 500 RON, folosind cardul contrafăcut nr. ......., al cărui emitent legitim era banca „BNP P." din Franța, titular Societatea MJ C., codul de răspuns ale tranzacției fiind „60", respectiv „tranzacție nefinalizată, eroare de ATM", suma de 500 RON, folosind cardul contrafăcut nr. ..........., al cărui emitent legitim era banca „BNP P." din Franța, titular F.M., codul de răspuns ale tranzacției" fiind „60", respectiv „tranzacție nefinalizată, eroare de ATM";

- la ATM-ul R.B., Agenția Soveja Constanța a încercat să retragă suma de 300 RON, folosind cardul contrafăcut nr. ..........., al cărui emitent legitim era banca „BNP P." din Franța, titular Societatea MJ C., codul de răspuns ale tranzacției fiind „60", respectiv „tranzacție nefinalizată, eroare de ATM", suma de 500 RON, folosind cardul contrafăcut nr. ..........., al cărui emitent legitim era banca „BNP P." din Franța, titular F.M., codul de răspuns ale tranzacției fiind „60", respectiv „tranzacție nefinalizată, eroare de ATM";

- la ATM-ul nr. ........... al Băncii Comerciale C. Constanța a încercat să retragă suma de 500 RON, folosind cardul contrafăcut nr. ..........., al cărui emitent legitim era banca „BNP P." din Franța, titular F.M., mesajul tranzacției fiind „fonduri insuficiente";

- la ATM-ul B., Agenția B. Constanța a încercat să retragă suma de 400 RON, folosind cardul contrafăcut nr. ..........., al cărui emitent legitim era C.E. din Franța, titular D.V., tranzacție respinsă.

Totodată, în rechizitoriu s-a reținut că la data de 18 februarie 2008, inculpatul C.Ș. a efectuat mai multe operațiuni financiare frauduloase cu aceleași carduri contrafăcute, după cum urmează:

- la ATM-ul B., Agenția B. Constanța a retras suma de 200 RON folosind cardul contrafăcut nr. ..........., al cărui emitent legitim era C.E. din Franța, titular D.V. și a încercat să retragă suma de 400 RON, folosind cardul contrafăcut nr. ..........., al cărui emitent legitim era C.E. din Franța, titular D.V., tranzacție respinsă;

- la ATM-ul nr. ........... al Băncii Comerciale C. Constanța, a încercat să retragă suma de 500 RON, folosind cardul contrafăcut nr. ..........., al cărui emitent legitim era banca „BNP P." din Franța, titular F.M., mesajul tranzacției fiind „fonduri insuficiente";

- la POS-ul instalat la benzinăria L. Constanța plătește echivalentul sumei de 15,42 euro, folosind cardul contrafăcut nr. ..........., al cărui emitent legitim era C.E. din Franța, titular D.V.

S-a mai reținut că la data de 19 februarie 2008, inculpatul C.Ș. a efectuat mai multe operațiuni financiare frauduloase cu aceleași carduri contrafăcute, după cum urmează:

- la ATM-ul B., Agenția Delavrancea Constanța a retras sumă de 400 RON folosind cardul contrafăcut nr. ..........., al cărui emitent legitim era C.E. din Franța, titular D.V. și a încercat să retragă suma de 400 RON, folosind cardul contrafăcut nr. ..........., al cărui emitent legitim era C.E. din Franța, titular D.V., tranzacție respinsă.

Pentru a se reține aceste fapte în actul de sesizare, organul de urmărire penală a analizat imaginile captate de camerele de supraveghere ale ATM-urilor Băncii R.B. Agențiile Murfatlar și Soveja, în care este surprinsă o persoană ce efectuează operațiunile de retragere/încercare de retragere de numerar cu cardurile nominalizate anterior, persoană însoțită în unele situații de inculpatul S.R.M. În cauză a fost efectuată o constatare tehnico-științifică antropometrică, iar prin Raportul de constatare nr. 742201 din 11 iunie 2010 al Institutului pentru Tehnologii Avansate s-a concluzionat că persoana care poartă un fes pe cap și, în cursul lunii februarie 2008, efectuează operațiuni la ATM-urile R.B. cu carduri contrafăcute, ai căror emitenți legitimi erau bănci din Franța, prezintă trăsături similare cu inculpatul C.Ș.

În ce privește operațiunile efectuate la ATM-urile celorlalte bănci - B., Banca C. - s-a stabilit că operațiunile au fost efectuate cu aceleași carduri bancare folosite și la R.B., iar întrucât s-a concluzionat că la ATM-urile R.B. persoana ce a folosit cardurile respective ar fi inculpatul C.Ș., s-a concluzionat și faptul că aceste carduri au rămas în posesia sa și le-a folosit în continuare și la celelalte bănci.

În ce privește faptele din februarie 2008, în urma obținerii imaginilor video capturate de camerele de supraveghere ale celor două ATM-uri ale R.B., în cauză a fost efectuat în cursul urmăririi penale un Raport de constatare tehnico-științifică criminalistică de către Institutul pentru Tehnologii Avansate nr. 742201 din 11 iunie 2010 - pentru a stabili dacă una dintre persoanele ce efectuează operațiuni cu carduri contrafăcute la datele și orele stabilite prin desfășurătorul operațiunilor la bancomatul respectiv este inculpatul C.Ș. În acest sens, s-au efectuat comparații între fizionomia feței persoanei filmate la ATM - și - fizionomia feței inculpatului C.Ș., preluată dintr-o fotografie a acestuia, datată din anul 2010 (cu 2 ani ulterior faptelor cercetate).

Concluziile acestui raport tehnico-științific au fost următoarele:

Numitul C.Ș. prezintă trăsături similare cu trăsăturile persoanei care apare în înregistrările video purtând un fes pe cap, în sensul amplasării similare a elementelor faciale ce au putut fi puse în evidență, a conturului similar al feței și a amplasării similare a sprâncenelor una față de cealaltă, unghiul măsurat prezentând valori apropiate.

Tribunalul a reținut următoarele observații în legătură cu aceste concluzii: - raportul tehnico-științific nu emite concluzii de certitudine, respectiv nu stabilește că există identitate între persoana cu fes pe cap și inculpatul C.Ș. Formularea „prezintă trăsături similare" nu poate fi interpretată decât în sensul că persoana cu fes pe cap seamănă cu inculpatul C.Ș. Astfel, cele două persoane seamănă în modalitatea în care ar semăna doi frați de vârste apropiate, sau chiar în modalitatea în care persoane necunoscute una pentru cealaltă seamănă între ele, fenomenul fiind de notorietate sub denumirea de „sosie".

- similaritatea dintre persoana în litigiu și inculpatul C.Ș. privește doar câteva elemente faciale, insuficiente pentru a stabili o concluzie de certitudine;

- raportul tehnico-științific cuprinde o concluzie ce nu se regăsește în analiza comparativă, și nu se susține prin materialul examinat; astfel, în concluzii se arată că „prezintă trăsături similare în sensul amplasării similare a sprâncenelor una față de cealaltă". Or, din conținutul raportului se constată că nu a fost efectuată o asemenea comparație, nu se indică nicăieri în conținut despre analiza comparativă a sprâncenelor; mai mult, la fila 165, raportul de constatare tehnico-științifică precizează expres că „Datorită faptului că subiectul poartă fes nu au putut fi puse în evidență și alte trăsături ale fizionomiei acestuia, cum ar fi: forma și amplasarea sprâncenelor ..". Această constatare s-a apreciat că este corectă, întrucât într-adevăr, în fotografiile persoanei în litigiu nu se observă sprâncenele, acestea fiind acoperite de fes în așa fel încât nu Ii se poate stabili forma și dispunerea.

- similaritatea constatată la elementele faciale puse în evidență nu este perfectă, ci este una relativă. Astfel, unghiul dintre comisurile interne ale ochilor și vârful nasului este diferit - 42° față de 45° - punctele esențiale stabilite la ochi și nas de asemenea nu se suprapun ci sunt în unele situații la distanță mare unele de altele - în acest sens sunt fotografiile suprapuse. Tribunalul a reținut, în acest context, că aceste comparații pun în evidență grosimea diferită a nasului celor două imagini comparate - nasul persoanei în litigiu fiind mai gros în mod evident - aspect ce confirmă concluziile expertului criminalist din cursul judecății.

- în știința criminalisticii, similaritatea unor caracteristici generale nu este suficientă pentru a stabili identitatea dintre un subiect infracțional și o persoană anume. Spre exemplu, a fost nevoie de stabilirea regulii celor 12 puncte coincidente (din care trebuie să fie cel puțin patru caracteristici diferite) pentru a se concluziona asupra identității în cazul analizei amprentelor papilare, iar în ce privește analiza ADN, deși aceasta prezintă o mare acuratețe în identificare. Concluziile nu sunt de certitudine absolută, ci se exprimă în probabilități mai mari sau mai mici. Cu atât mai puțin poate fi acceptată identificarea unei persoane pe baza elementelor de similaritate puse în evidență de raportul tehnico-științific efectuat în cauză.

Tribunalul a reținut că o astfel de probă ar putea avea relevanță dacă ar fi coroborată cu alte probe; în speță, însă nu s-a reușit administrarea unui alt mijloc de probă care să certifice că persoana cu fes pe cap este inculpatul C.Ș.

Având în vedere concluziile de probabilitate expuse, în cursul judecății s-a dispus efectuarea unei reconstituiri având ca scop prelevarea de înregistrări video cu inculpatul C.Ș., în aceleași ipostaze cu persoana din înregistrările în litigiu ce urma a fi identificată, astfel existând similaritate de mijloace de probă între imaginile-litigiu și imaginile mijloc de comparație.

Conform concluziilor expertizei criminalistice - expertiză de portret, efectuată în cursul judecății și suplimentului la aceasta, persoana ce poartă un fes cu mențiunea "1978", înregistrată în fișierele video ale Agenției Murfatlar din datele de 15 februarie 2008, 16 februarie 2008, 17 februarie 2008, nu este una și aceeași persoană cu persoana înregistrată în fișierele video model de comparat la data de 21 octombrie 2011.

Pentru a ajunge la această concluzie, expertul criminalist a indicat faptul că: - la persoana în litigiu (ce trebuie identificată) forma feței este ovală, vârful nasului este sferic, buzele sunt groase, bărbia este rotundă, fizionomia reflectă o vârstă cuprinsă între 15 - 20 de ani. - la persoana model de comparație - respectiv inculpatul C.Ș. - forma feței este trapezoidală, vârful nasului este ascuțit, buzele sunt de grosime medie, bărbia este ovală, iar fizionomia reflectă o vârstă cuprinsă între 25 - 30 de ani.

Atât în cuprinsul expertizei efectuate, cât și în cuprinsul notei-raport redactată ulterior, expertul criminalist a arătat, în esență, că diferențele între capturile video litigiu/model de comparat - datorate poziționării diferite a camerelor de supraveghere, diferenței de rezoluție, poziționării diferite a persoanelor la ATM, rezoluția slabă a imaginilor - au făcut imposibilă compararea fizionomiei faciale a inculpatului cu cea a persoanei care operează cu carduri falsificate în februarie 2008, prin utilizarea programului informatic L.F. și prin verificarea diferitelor dimensiuni ale feței.

Din punct de vedere al nivelului științific al celor două lucrări efectuate în cursul judecății, tribunalul reține din conținutul explicațiilor date de expertul criminalist că acesta este deplin calificat în efectuarea lucrărilor solicitate de instanță.

Rezumând, tribunalul a reținut că, în ce privește identificarea persoanei surprinse în imaginile din momentul săvârșirii faptelor, există la dosar două lucrări tehnico-științifice criminalistice, din care prima nu formulează concluzii certe de identificare pozitivă (în sensul că persoana din imagini este inculpatul C.Ș.), iar cea de-a doua formulează concluzii certe negative, în sensul că persoana din imaginile captate în momentul săvârșirii faptelor nu este inculpatul C.Ș.

În plus, din examinarea proprie a materialelor celor două probe tehnico-științifice, tribunalul a reținut următoarele:

- în cadrul expertizei realizate în cursul urmăririi penale, s-au efectuat comparații pentru stabilirea între altele, a identității, dintre numitul B.I. și una din persoanele ce au efectuat operațiuni frauduloase la bancomat.

S-a constatat această identitate pe baza unei suprapuneri de imagini similară celei pentru inculpatul C.Ș.

S-a constatat că punctele esențiale ale fizionomiei numitului B.I. corespund, prin suprapunere cvasitotală, cu aceleași puncte ale persoanei din litigiu.

În schimb, în cazul verificării privind pe inculpatul C.Ș., aceste puncte esențiale ale fizionomiei sunt dispuse asemănător celor ale persoanei în litigiu însă nu sunt suprapuse, ceea ce conduce la concluzia că gradul de certitudine în privința identificării acelei persoane ca fiind C.Ș., este mai redus decât în privința identificării lui B.I. În fapt, analizând numai constatarea tehnico-științifică efectuată în cursul urmăririi penale, s-a reținut că există posibilitatea ca persoana în litigiu să fie inculpatul C.Ș., dar datorită lipsei de corespondență între imaginea prelucrată a feței persoanei în litigiu și imaginea inculpatului C.Ș. preluată dintr-o fotografie să nu existe o corespondență totală; la fel de bine însă, există posibilitatea ca persoana din imaginea în litigiu să aibă o fizionomie a feței asemănătoare cu a inculpatului C.Ș., dar să nu fie inculpatul C.Ș.

- în cadrul expertizei efectuate în cursul judecății, cuprinzând și fotografiile judiciare efectuate cu ocazia reconstituirii, s-a concluzionat că persoana din imaginile în litigiu are o vârstă mult mai mică decât vârsta inculpatului C.Ș. la momentul faptelor; astfel, s-a concluzionat că persoana în litigiu are vârsta de maxim 20 ani, în timp ce C.Ș. avea în anul 2008 vârsta de 27 de ani. Examinând în mod direct imaginile din cadrul expertizei-persoana în litigiu/inculpatul C.Ș., tribunalul a apreciat ca fiind pertinente concluziile expertului criminalist, întrucât, într-adevăr, persoana cu fes pe cap pe care este inscripționat nr. "1978" are fizionomia unui adolescent în vârstă de 18 - 20 de ani. Pentru comparație, tribunalul a reținut că, în imaginile captate de camerele de supraveghere ale ATM-urilor ce îi surprind pe inculpații S.R.M.,T.G.F. și pe B.I., vârsta acestora de aproximativ 25 - 28 de ani este conturată fără dubiu; de asemenea, în imaginile captate la data de 6 aprilie 2009, identitatea și vârsta aproximativă a inculpatului C.Ș. sunt relevate fără dubiu, toate acestea făcând dovada că, pentru situațiile în care într-adevăr inculpații au fost surprinși în imaginile înregistrate, identificarea lor se poate realiza prin examinare directă, fără efort, chiar dacă, de multe ori, aceștia poartă pe cap anumite obiecte vestimentare sau ochelari la ochi. Nu aceeași este și situația persoanei în litigiu (persoana cu fes inscripționat „1978", întrucât identitatea dintre aceasta și inculpatul C.Ș. nu este evidentă).

Un amănunt care a confirmat aprecierea expertului criminalist în sensul vârstei tinere a persoanei din litigiu este lipsa la aceasta a părului în barbă și mustață (bărbierit) specific bărbaților adulți, spre deosebire de aspectul inculpatului C.Ș., la care se observă - inclusiv în imaginile din 6 aprilie 2009 - acest amănunt.

- un alt aspect al concluziilor expertizei efectuate în cursul judecății ce se confirmă este acela că nasul și bărbia persoanei în litigiu diferă de nasul și bărbia inculpatului C.Ș., în sensul că vârful nasului acestuia este mai subțire, iar bărbia nu este proeminentă. Totodată, se poate observa că fața persoanei în litigiu este evident mai rotundă în zona obrajilor și gurii decât cea a inculpatului C.Ș., care are o față relativ triunghiulară (în imaginile captate de camera de supraveghere). În acest sens sunt fotografiile comparative.

Pentru considerentele de mai sus, tribunalul a reținut că există un dubiu important în ce privește identitatea dintre persoana cu fes inscripționat "1978" și inculpatul C.Ș., dubiu ce nu a putut fi înlăturat prin mijloacele de probă administrate în cursul urmăririi penale și judecății. Este de remarcat că nici inculpatul C.Ș., nici ceilalți trei inculpați, în declarațiile lor, nu au recunoscut/susținut că persoana din imaginile în litigiu ar fi inculpatul C.Ș. În ce privește faptul că inculpații S.R.M., T.G. și G.Ș. au formulat declarații de recunoaștere a vinovăției în temeiul art. 3201 C. proc. pen., prin care în mod formal au recunoscut faptele prezentate în rechizitoriu, tribunalul a reținut că o astfel de declarație nu poate produce efecte decât în privința inculpatului care o dă, și nu poate vătăma interesele altui inculpat. Altfel spus, declarația dată în procedura prevăzută de art. 3201 C. proc. pen. se referă numai la faptele inculpatului care o face,.și nu constituie mijloc de probă împotriva altui inculpat.

Având în vedere că dubiul trebuie să profite făptuitorului, tribunalul a reținut că probele dosarului nu dovedesc săvârșirea de către inculpatul C.Ș. a faptelor din datele din luna februarie 2008, rezultând că persoana surprinsă pe camerele de supraveghere ale ATM-urilor R.B. agențiile Murfatlar și Soveja este un terț făptuitor neidentificat.

În ce privește fapta din aprilie 2009 săvârșită la ATM-ul Băncii R. amplasat la Supermarket-ul K., tribunalul a reținut, că aceasta a fost săvârșită de inculpatul C.Ș., astfel cum rezultă din imaginile captate la ATM-ul Băncii R. instalat la supermarket-ul K. coroborată cu declarația de recunoaștere a faptei formulată de inculpat.

De asemenea, din datele furnizate de bancă referitoare la operațiunea efectuată la ATM cu un card bancar contrafăcut, tribunalul a reținut că inculpatul C.Ș. a avut în posesie un card bancar falsificat, pe care l-a folosit introducându-l în aparat și tastând codul PIN, fără a reuși extragerea unei sume de bani.

Având în vedere soluțiile diferite de achitare/condamnare ce se impun în cazul faptelor săvârșite în februarie 2008, respectiv aprilie 2009, precum și perioada mare de timp - peste un an - ce a trecut între cele două fapte, tribunalul a dispus, în temeiul art. 334 C. proc. pen., schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina inculpatului C.Ș.:

- din infracțiunea de de falsificare a instrumentelor de plată electronice, în formă continuată, prev. de art. 24 alin. (2) din Legea nr. 365/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în o infracțiune de falsificare a instrumentelor de plată electronice, în formă continuată, prev. de art. 24 alin. (2) din Legea nr. 365/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. - pentru faptele din februarie 2008, și o infracțiune de falsificare a instrumentelor de plată electronice, prev. de art. 24 alin. (2) din Legea nr. 365/2002 - pentru fapta din 6 aprilie 2009.

- din infracțiunea de efectuare de operațiuni financiare în mod fraudulos în formă continuată, prev. de art. 27 alin. (1) din Legea nr. 365/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în o infracțiunea de efectuare de operațiuni financiare în mod fraudulos în formă continuată, prev. de art. 27 alin. (1) din Legea nr. 365/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. - pentru faptele din februarie 2008, și o infracțiune de tentativă la efectuare de operațiuni financiare în mod fraudulos, prev. de art. 20 C. pen. - art. 27 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 - pentru fapta din 6 aprilie 2009.

În ce privește infracțiunile prevăzute de art. 24 alin. (2) din Legea nr. 365/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., și de art 27 alin. (1) din Legea nr. 365/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (fapte săvârșite în perioada februarie 2008), tribunalul a dispus achitarea inculpatului în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., întrucât faptele nu au fost săvârșite de acesta.

În ce privește fapta săvârșită de inculpatul C.Ș. la data de 6 aprilie 2009, tribunalul a reținut că aceasta nu întrunește toate elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 24 alin. (2) din Legea nr. 365/2002, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 24 alin. (2) din lege, infracțiunea de falsificare a instrumentelor de plată electronică se săvârșește, într-una din modalitățile normative, prin punere în circulație, în orice mod, a instrumentelor de plată electronică falsificate sau deținerea lor în vederea punerii în circulație.

Tribunalul a reținut, în acest context, că prin sintagma „punere în circulație" a instrumentelor de plată electronică se înțelege activitatea similară celei a „punerii în circulație" a monedei sau titlurilor de credit public, titluri de orice fel pentru efectuarea plăților emise de instituții bancare, falsificate - prev. de art. 282 alin. (2) C. pen. -, a punerii în circulație a timbrelor, mărcilor falsificate - prev. de art. 283 C. pen. Astfel, punerea în circulație a instrumentelor de plată electronică, ca act material, constă în operațiuni de transfer de posesie, cu orice titlu, de la o persoană la alta, a acestor instrumente de plată electronică privite ca obiect material.

Prin punerea în circulație a instrumentelor de plată electronică, în înțelesul Legii nr. 365/2002, nu se poate înțelege actul material de accesare, cu ajutorul instrumentului electronic de plată, a datelor informatice din sistemul bancar în vederea retragerii de numerar, întrucât acest act material este incriminat în art. 27 din lege; or, nu este admisibil că unul și același act material să constituie element material a două infracțiuni distincte prevăzute în aceeași lege. Cu alte cuvinte, punerea în circulație nu înseamnă conectarea cardului bancar la sistemul informatic, iar această punere în circulație nu se referă la fluxul de informații electronice între ATM și banca ce a emis cardul bancar, ci se referă la instrumentul de plată electronică ca obiect material.

Folosirea în sine a unui card bancar prin introducerea sa în ATM sau POS și activarea datelor informatice în scopul retragerii de numerar/efectuării de plăți, precum și deținerea cardului în acest scop, nu poate fi disociată de infracțiunea de "Efectuare, de operațiuni financiare în mod fraudulos" prev. de art. 27 alin. (1) din aceeași lege; în fapt, deținerea unui card contrafăcut în scopul efectuării de operațiuni financiare poate fi considerat un act preparator al acestei infracțiuni, motiv pentru care nu poate intra și în conținutul constitutiv al altei infracțiuni.

Raportat la cele de mai sus, tribunalul a reținut că fapta inculpatului C.Ș. a constat în deținerea unui card bancar falsificat în vederea efectuării de operațiuni de retragere de numerar cu el, și nu în vederea transmiterii sale către o altă persoană spre a fi utilizat (punerii în circulație). Astfel, s-a reținut că nu sunt întrunite toate elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 24 alin. (2) din Legea nr. 365/2002, și în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., tribunalul a dispus achitarea inculpatului C.Ș. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de falsificare a instrumentelor de plată electronice, prev. de art. 24 alin. (2) din Legea nr. 365/2002 (fapta din 6 aprilie 2009).

Împotriva acestei sentințe au declarat apel Parchetul pe lângă Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiția - D.I.I.C.O.T. Serviciul Teritorial Constanța, inculpații S.R.M., C.Ș. și petenta B.S.M.

În dezvoltarea motivelor de apel ale Parchetului de pe lângă Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiția - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Constanța s-a solicitat admiterea apelului declarat de către D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Constanța, desființarea sentinței penale apelate și, rejudecând, înlăturarea schimbării încadrării juridice a faptei reținută în sarcina inculpatului C.Ș., condamnarea acestuia și pentru infracțiunea din data de 6 aprilie 2009 și înlăturarea dispoziției de restituire către B.S.M. a dispozitivului A.I.P., cu datele de identificare precizate în scris; procurorul de ședință a precizat cu ocazia dezbaterilor că înțelege să susțină doar trei din cele patru motive de apel cuprinse în memoriul înaintat la dosar de către D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Constanța, în sensul că renunță la motivul ce se regăsește la punctul 2 și care vizează greșita achitare a inculpatului C.Ș. în privința faptelor comise în februarie 2008, față de concluziile raportului de expertiză criminalistică ce a fost solicitat a fi efectuat chiar de către reprezentantul Ministerului Public și în care se consemnează că nu inculpatul C.Ș. este persoana ce apare în înregistrările video surprinse de camerele de supraveghere ale unităților bancare, în mod evident trebuie să se țină seama de împrejurarea că, odată constituit grupul, rezoluția infracțională este una unică, chestiunea invocată fiind doar de acuratețe juridică, întrucât nu-și produce efecte în cuantumul pedepselor aplicate.

Cu privire la cel de-al doilea motiv de apel indicat în scris, s-a solicitat a se lua act de faptul că nu înțelege să-l mai susțină, apreciind ca, în ceea ce privește faptele ce se rețin a fi comise de către inculpatul C.Ș. în februarie 2008, soluția de achitare pronunțată de către prima instanță este legală și temeinică.

Al treilea motiv de apel a vizat greșita achitare a inculpatului C.Ș. pentru fapta din data de 6 aprilie 2009, urmare a interpretării greșite a textelor de lege, dar și a practicii neunitare în acest sens, urmând a se avea în vedere că instrumentele de plată electronice (card-uri bancare) sunt emise cu un anumit scop, iar textele de lege ce incriminează faptele în legătură cu acestea (art. 24 și art. 27 din Legea nr. 365/2002) precizează care sunt operațiunile ce pot fi efectuate prin utilizarea card-urilor bancare; în situația în care o persoană utilizează un card bancar contrafăcut, fie doar pentru a verifica un sold, fără a efectua și o retragere de numerar, acest lucru reprezintă, în mod evident, faptul că acel card a fost pus în circulație; în cazul în care ar fi introdus card-ul și ar fi încercat să retragă o anumită sumă de bani, fără a reuși, atunci persoana respectivă ar comite infracțiunea prev. de art. 24 din Legea nr. 365/2002, în formă consumată, și tentativă la infracțiunea prev. de art. 27 din aceeași lege; față de aceste considerente, dar și în raport de argumentele expuse în scris, s-a solicitat a se constata că inculpatul C.Ș. se face vinovat de săvârșirea ambelor infracțiuni pentru care a fost trimis în judecată, respectiv art. 24 alin. (2) din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 27 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Ultimul motiv de apel îl reprezintă greșita restituire către B.S.M. a unuia dintre bunurile ridicate la percheziția efectuată la locuința inculpatului S.R.M., pentru argumentele expuse detaliat în scris, în sensul că soluția tribunalului de restituire către aceasta a tabletei A.I.P. apare ca fiind inoportună, în condițiile în care procurorul restituise anterior același obiect mamei inculpatului.

În dezvoltarea motivelor de apel ale inculpatului C.Ș. s-a arătat că primul motiv de apel vizează greșita condamnare a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de inițiere sau constituire ori aderare său sprijinire sub orice formă a unui grup, în vederea săvârșirii de infracțiuni, care nu este grup infracțional organizat, prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003; deși în considerentele hotărârii apelate nu rezultă în concret în ce a constat activitatea de asociere, totuși se susține că aceasta prezintă un grad ridicat de pericol social, fiind vorba despre constituirea unui grup infracțional, însă instanța omite împrejurarea că infracțiunea dedusă judecății era aceea de inițiere sau constituire ori aderare sau sprijinire sub orice formă a unui grup, în vederea săvârșirii de infracțiuni, care nu este grup infracțional organizat în atare situație, atâta timp cât s-a motivat condamnarea inculpatului avându-se în vedere o altă încadrare juridică decât cea cu care a fost sesizată instanța, s-a solicitat a se constata că acestuia i-a fost aplicată în mod greșit o pedeapsă; mai mult decât atât, din întreg materialul probator administrat în cauză nu a rezultat existența unei înțelegeri prealabile cu ceilalți coinculpați în vederea comiterii infracțiunii, fapt confirmat și prin declarațiile acestora date în cursul urmăririi penale; cu toate acestea, în mod greșit prima instanță a avut în vedere doar declarațiile coinculpaților din cursul judecății, prin care au solicitat aplicarea prevederilor art. 3201 C. proc. pen., înlăturând în totalitate, cu încălcarea disp. art. 63 C. proc. pen. declarațiile acestora date în cursul urmăririi penale; având în vedere aceste aspecte, s-a solicitat ca, în legătură cu infracțiunea prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003, să se dispună admiterea apelului, desființarea sentinței penale apelate și, rejudecând, pronunțarea unei soluții de achitare a inculpatului C.Ș., în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen.

Al doilea motiv de apel îl reprezintă greșita individualizare a pedepsei aplicată de către instanța de fond inculpatului C.Ș., atât sub aspectul cuantumului, cât și al modalității de executare, considerându-se că prima instanță în mod greșit a reținut că în cauză nu sunt aplicabile circumstanțe atenuante, cu toate că inculpatul se află la primul conflict cu legea penală, a recunoscut fapta de tentativă la efectuarea de operațiuni financiare în mod fraudulos încă, din faza de urmărire penală, având o atitudine sinceră și cooperantă și se află la o vârstă fragedă, depunându-se dovezi din care rezultă că este stăruitor în muncă și pregătire educațională, având un contract de muncă și fiind student; în completare, s-au mai administrat și alte probatorii în circumstanțierea persoanei inculpatului fiind depuse la dosar caracterizări, adeverință emisă de instituția de învățământ unde acesta este student, fiind întocmit și un referat de evaluare psihosocială, ale cărui concluzii sunt favorabile inculpatului; pentru aceste motive, s-a solicitat reținerea circumstanțelor atenuante prezentate anterior în favoarea inculpatului și, pe cale de consecință, conform art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen., reducerea pedepsei rezultante sub minimul special prevăzut de lege, de 3 ani, dar nu mai jos de 3 luni.

Referitor la modalitatea de executare a pedepsei, a considerat că în mod greșit s-a dispus executarea acesteia în regim privativ de libertate, fiind încălcate disp. art. 52 C. pen., întrucât în mod evident în această manieră nu poate fi atins scopul de corijare a comportamentului condamnatului; astfel, fapta recunoscută de către inculpat a fost comisă în anul 2009, iar de la acel moment și până în prezent, acesta și-a corectat comportamentul, având un loc de muncă și urmând cursurile unei facultăți, putând beneficia de clemența legii și prezentând suficiente garanții pentru a se face aplicarea disp. art. 81 C. pen. sau art. 861 C. pen.

În dezvoltarea motivelor de apel ale inculpatului S.R.M. s-a arătat că acestea vizează latura civilă a cauzei, întrucât latura penală a fost soluționată în mod definitiv; astfel, partea civilă R.B. s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 52.627,92 RON iar instanța de fond a obligat, în mod separat, pe inculpatul S.R.M. la plata sumei de 30.127,92 RON și pe inculpatul T.G.F. la plata sumei de 22.500 RON, reprezentând despăgubiri civile.

De asemenea, s-a dispus menținerea sechestrului asigurător și confiscarea unor sume de bani de la inculpatul S.R.M., care, în totalitate, depășesc cu mult suma la care acesta a fost obligat cu titlu de despăgubiri civile, motiv pentru care a solicitat a-i fi restituită diferența de bani ce depășește cuantumul despăgubirilor civile.

Totodată, cu privire la două dintre laptop-urile ce au fost ridicate cu ocazia percheziției domiciliare, a arătat că nu au nici o legătură cu faptele deduse judecății, astfel încât s-a solicitat restituirea acestora.

Curtea a constatat că apelul petentei B.S.M. nu a fost motivat.

La termenul din data 4 decembrie 2013, inculpații C.Ș. a dat declarație în fața instanței de apel, iar inculpații G.S., T.G.F. și S.R.M. au precizat personal că nu doresc să dea declarație în fața instanței de apel, uzând de dreptul la tăcere prev. de art. 70 alin. (2) C. proc. pen.

În apel s-a efectuat un referat de evaluare a inculpatului C.Ș. de către Serviciul de Pobațiune de pe lângă Tribunalul Constanța, Raportul de expertiză criminalistică nr. 161 din 16 mai 2013 întocmit de către Laboratorul Interjudețean de Expertize Criminalistice București și s-au depus caracterizări și o adeverință de la Universitatea SH privindu-l pe inculpatul C.Ș.

Examinând sentința apelată în raport de motivele de apel și de actele și lucrările dosarului, Curtea a constatat că apelurile formulate în cauză de către inculpatul C.Ș. și petenta B.S.M. nu sunt fondate, doar apelurile formulate de către Parchetul de pe lângă Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiția - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Constanța și inculpatul S.R.M. sunt fondate, pentru următoarele:

I. Apelul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiția - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Constanța:

În ceea ce privește primul motiv de apel invocat, cu privire la greșita schimbare a încadrării juridice a faptelor reținute inculpatului C.Ș., Curtea a constatat că acest motiv de apel nu este întemeiat, raportat la perioada mare de timp de peste un an ce a trecut între cele două fapte (februarie 2008, respectiv aprilie 2009), nefiind făcută dovada că între aceste date inculpatul C.Ș. a comis alte fapte de același gen, astfel că nu s-a putut reține că a existat rezoluție infracțională unică pentru comiterea unor fapte la distanță de aprox. 1 an și 2 luni.

În consecință, Curtea a constatat că în mod temeinic instanța de fond a dispus, în temeiul art. 334 C. proc. pen., schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina inculpatului C.Ș.:

- din infracțiunea de de falsificare a instrumentelor de plată electronice, în formă continuată, prev. de art. 24 alin. (2) din Legea nr. 365/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în o infracțiune de falsificare a instrumentelor de plată electronice, în formă continuată, prev. de art. 24 alin. (2) din Legea nr. 365/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. - pentru faptele din februarie 2008, și o infracțiune de falsificare a instrumentelor de plată electronice, prev. de art. 24 alin. (2) din Legea nr. 365/2002 -pentru fapta din 6 aprilie 2009.

- din infracțiunea de efectuare de operațiuni financiare în mod fraudulos în formă continuată, prev. de art. 27 alin. (1) din Legea nr. 365/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în o infracțiunea de efectuare de operațiuni financiare în mod fraudulos în formă continuată, prev. de art. 27 alin. (1) din Legea nr. 365/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. - pentru faptele din februarie 2008, și o infracțiune de tentativă la efectuare de operațiuni financiare în mod fraudulos, prev. de art. 20 C. pen. - art. 27 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 - pentru fapta din 6 aprilie 2009.

S-a reținut că nu este întemeiat nici cel de al doilea motiv de apel, prin care s-a criticat soluția pronunțată de către instanța de fond de achitare a inculpatului C.Ș. în privința faptelor reținute în sarcina acestuia din februarie 2008.

În acest sens, Curtea a constatat că motivarea primei instanțe în sensul reținerii concluziilor expertizei criminalistice - expertiză de portret, efectuată în cursul judecății și suplimentului la aceasta, prin care s-a constatat că persoana ce poartă un fes cu mențiunea "1978", înregistrată în fișierele video ale Agenției Murfatlar din datele de 15 februarie 2008, 16 februarie 2008, 17 februarie 2008, nu este una și aceeași persoană cu persoana înregistrată în fișierele video model de comparat la data de 21 octombrie 2011 (fapt care a justificat reținerea unui dubiu important în ce privește identitatea dintre persoana cu fes inscripționat "1978" și inculpatul C.Ș., dubiu ce nu a putut fi înlăturat prin mijloacele de probă administrate în cursul urmăririi penale și judecății) a fost confirmată în cursul judecății în apel.

Astfel, prin Raportul de expertiză criminalistică nr. 161 din 16 mai 2013 efectuat în apel de către Laboratorul Interjudețean de Expertize Criminalistice București s-a concluzionat că „persoana de sex masculin, purtând pe cap un fes cu inscripția „1978", care apare în înregistrările capturate de sistemele de supraveghere video ale bancomatelor ATM ale R.B. din municipiul Constanța, agenția Murfatlar, la datele de 15 și 16 februarie 2008, precum și al bancomatului agenției Soveja în 17 februarie 2008, nu prezintă trăsături similare cu ale numitului C.Ș. În opinia noastră numitul C.Ș. este exclus ca potențial purtător al fesului cu inscripția „1978" în imaginile menționate în înregistrarea din 18 februarie 2008 provenind de la agenția Murfatlar, nu apare nici o persoană purtând un fes cu inscripția „1978".

În consecință, atât expertiza criminalistică - expertiza de portret, efectuată în cursul judecății în fața instanței de fond, cât și Raportul de expertiză criminalistică nr. 161 din 16 mai 2013 efectuat în apel de către Laboratorul Interjudețean de Expertize Criminalistice București au înlăturat constatările Raportului de constatare tehnico-științifică criminalistică efectuat de către Institutul pentru Tehnologii Avansate - nr. 742201 din 11 iunie 2010 prin care s-a concluzionat că inculpatul C.Ș. prezintă trăsături similare cu trăsăturile persoanei care apare în înregistrările video purtând un fes pe cap, în sensul amplasării similare a elementelor faciale ce au putut fi puse în evidență, a conturului similar al feței și a amplasării similare a sprâncenelor una față de cealaltă, unghiul măsurat prezentând valori apropiate procurorul de ședință, aceste concluzii neavând caracter de certitudine.

Curtea a mai reținut că la termenul din data de 6 iunie 2013, cu ocazia dezbaterilor în apel, procurorul de ședință a precizat că nu înțelege să-l mai susțină, apreciind că soluția de achitare pronunțată de către prima instanță este legală și temeinică.

În ceea ce privește cel de al treilea motiv de apel invocat de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiția - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Constanța, referitor la greșita achitare a inculpatului C.Ș. pentru infracțiunea din 6 aprilie 2009 prev. de art. 24 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, Curtea a constatat că acest motiv de apel este fondat, pentru următoarele:

Potrivit art. 24 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, infracțiunea de falsificare a instrumentelor de plată electronică se săvârșește, întruna din modalitățile normative, prin punere în circulație, în orice mod, a instrumentelor de plată electronică falsificate sau deținerea lor în vederea punerii în circulație.

Pentru a dispune soluția de achitare întemeiată pe dispozițiile art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., instanța de fond a apreciat că prin punerea în circulație a instrumentelor de plată electronică, în înțelesul Legii nr. 365/2002, nu se poate înțelege actul material de accesare, cu ajutorul instrumentului electronic de plată, a datelor informatice din sistemul bancar în vederea retragerii de numerar, întrucât acest act material este incriminat în art 27 din lege, fapta inculpatului C.Ș. constând în deținerea unui card bancar falsificat în vederea efectuării de operațiuni de retragere de numerar cu el, și nu în vederea transmiterii sale către o altă persoană spre a fi utilizat (punerii în circulație).

Curtea a constatat că aceste argumente ale instanței de fond sunt contrazise de practica judiciară, inclusiv a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Astfel, prin Decizia penală nr. 5288 din 15 septembrie 2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală s-a constatat că „faptele de a falsifica instrumente de plată electronică, cum sunt cardurile, de a deține astfel de instrumente falsificate și de a retrage sume de bani în numerar cu ajutorul acestora, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute în art. 24 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 referitoare la falsificarea instrumentelor de plată electronică și ale, infracțiunii prevăzute în art. 24 alin. (2) din aceeași lege referitoare la punerea în circulație a instrumentelor de plată electronică falsificate sau deținerea lor în vederea punerii în circulație, întrucât punerea în circulație a instrumentelor de plată electronică falsificate se poate realiza prin retragerea sumelor de bani în numerar, nefiind necesară transmiterea posesiei instrumentelor de plată electronică falsificate către alte persoane".

De altfel, Curtea a reținut că, chiar în dosarul care a fost disjuns din prezenta cauză, s-a pronunțat Sentința penală nr. 180 din 4 mai 2011 a Tribunalului Constanța, definitivă prin Decizia penală nr. 590 din 24 februarie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală pronunțată în Dosar nr. 4016/118/2011, prin care inculpații S.R.M., G.S. și T.G. au fost condamnați pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 24 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 pentru fapte asemănătoare cu cea reținută în sarcina inculpatului C.Ș. din data de 6 aprilie 2009.

În consecință, Curtea a constatat că fapta inculpatului C.Ș. care în data de 6 aprilie 2009 a deținut un card bancar falsificat în vederea efectuării de operațiuni de retragere de numerar cu el întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de deținere a instrumentelor de plată electronică falsificate în vederea punerii în circulație prevăzute de art. 24 alin. (2) din Legea nr. 365/2002.

La individualizarea judiciară a pedepsei ce s-a aplicat inculpatului C.Ș. pentru această infracțiune, Curtea a avut în vedere criteriile prev.de art. 72 C. pen., respectiv limitele speciale de pedeapsă, gradul concret de pericol social al infracțiunii, apreciat prin prisma împrejurărilor și a modalităților concrete de comitere, a urmărilor produse, a datelor ce caracterizează persoana inculpatului, orientându-se spre o pedeapsă orientată spre minimul special, la fel ca instanța de fond pentru celelalte infracțiuni reținute în sarcina aceluiași inculpat.

În consecință, în baza art. 24 alin. (2) din Legea nr. 365/2002, Curtea a condamnat pe inculpatul C.Ș. la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de falsificare a instrumentelor de plată electronice (fapta din 6 aprilie 2009) și interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b), art. 35 alin. (1) C. pen., s-au contopit pedepsele principale de 3 ani închisoare, 3 ani închisoare și de 10 luni închisoare aplicate inculpatului C.Ș., în final acesta executând pedeapsa principală cea mai grea de 3 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale.

Curtea a constatat că este întemeiat și cel de al patrulea motiv de apel invocat de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiția - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Constanța referitor la greșita restituire către B.S.M. a tabletei A.I.P.

În acest sens, Curtea a avut în vedere că din procesul-verbal de percheziție domiciliară efectuată la data de 14 decembrie 2010 reiese că din locuința folosită în exclusivitate de către inculpatul S.R.M. și B.S. au fost ridicate mai multe bunuri printre care și o tabletă A.I.P. de capacitate 32 GB.

Curte a mai constatat că prin procesul-verbal încheiat la data de 10 februarie 2012 procurorul de caz a dispus restituirea mai multor obiecte către numita S.C. (mama inculpatului S.R.M.), printre care și o tabletă A.I.P., capacitate 32 GB.

Având în vedere că în cursul urmăririi penale a fost ridicată cu ocazia perchezițiilor efectuate o singură tabletă A.I.P. de capacitate 32 GB, Curtea a constatat că aceasta a fost restituită la data de 10 februarie 2012 numitei S.C. (mama inculpatului S.R.M.),astfel că nu se impune a se dispune restituirea aceleiași tablete către numita B.S.

În consecință, Curtea a înlăturat dispoziția de restituire către petenta B.S.M. a unei tablete A.I.P. de capacitate 32 GB ridicată de organele de urmărire penală cu ocazia percheziției din 14 decembrie 2010 la adresa: municipiul Constanța, strada A.I.

Apelul inculpatului C.Ș. - Curtea a constatat că nu este întemeiat primul motiv de apel invocat de către inculpatul C.Ș. prin care s-a criticat greșita condamnare a acestui inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de inițiere, constituire, aderare sau sprijinire sub orice formă a unui grup în vederea săvârșirii de infracțiuni, care nu este grup infracțional organizat, prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 C. pen., cu aplicarea art. 4 C. pen.

În acest sens, Curtea a avut în vedere că instanța de fond a reținut în mod corect că inculpatul C.Ș. a făcut parte, din grupul celorlalți inculpați, în perioada în care s-au deplasat în Suedia, fiind implicat cu vinovăție în ajutorul dat la utilizarea de carduri falsificate și cumpărarea de bunuri cu acestea, și de asemenea probele au demonstrat că, în luna aprilie 2009, inculpatul C.Ș. era în continuare în raporturi apropiate cu S.R.M., în așa fel încât acesta i-a înmânat un card falsificat pentru a extrage bani cu el din bancomatul Băncii R.; faptul că cei 4 inculpați și B.I. au plecat în Suedia în zile diferite și prin puncte de trecere a frontierei diferite, dar odată ajunși la Stockholm s-au reunit și au locuit împreună, a probat faptul că aceștia s-au înțeles cu toții să se deplaseze în capitala Suediei, iar în acest context, plecarea separată, ca și cum nu s-ar cunoaște, a relevat că au urmărit să evite să atragă atenția asupra grupului lor.

În același sens, Curtea a mai avut în vedere și faptul că, urmare a cererii de comisie rogatorie adresată Autorităților Judiciare competente din Stockholm, Suedia, s-a stabilit că la data de 12 aprilie 2006 inculpații S.R.M. și C.Ș., precum și învinuitul B.I., au fost depistați împreună în Stockholm, fiind reținuți și ulterior judecați de Judecătoria Stockholm pentru fraudă cu carduri bancare falsificate, respectiv infracțiunea de înșelăciune gravă folosind documente false, fiind condamnați la pedeapsa de 6 luni cu privare de liberate și îndepărtare din Suedia, prin Sentința nr. 9032-06 din 16 mai 2006. Investigațiile efectuate de autoritățile din Stockholm, Suedia, au relevat că aceștia au făcut uz de carduri false, titularii celor originale fiind cetățeni italieni, băncile afectate fiind italiene; așa cum au comunicat Autoritățile Judiciare competente din Stockholm, Suedia, cei doi inculpați și învinuitul au utilizat cardurile falsificate pentru a face cumpărături, cheltuind în mai puțin de o zi, aproximativ 30.000 de coroane suedeze, echivalent cu 3.000 euro.

În acest sens,s-a reținut că sunt relevante concluziile sentinței din 16 mai 2006 a Judecătoriei Stockholm, prin care s-a reținut, în fapt, la că la 11 - 12 aprilie B.I., C.Ș. și S.R.M., împreună și de comun acord, în Stockholm, într-un total de 17 cazuri, au indus în eroare atât personalul din butic spre a li se da mărfuri precum și un șofer de taxi spre a le presta servicii de transportare, cât și personalul din restaurant ca să le dea mâncare și băutură, până la un nivel total de 27/8.774 coroane suedeze. Inducerea în eroare a constat în faptul că B.I. s-a folosit în mod ilegal de carduri de cont falsificate pe care le-a prezentat drept mijloace de plată; C.Ș. și S.R.M. au favorizat faptele păstrând atât cardurile falsificate de care s-a făcut uz cât și bunurile dobândite prin înșelăciune.

Curtea a mai constatat că nu este întemeiată susținerea inculpatului C.Ș., făcută prin apărătorul său, prin care s-a susținut că din considerentele hotărârii nu rezultă în concret în ce a constatat activitatea de asociere, instanța de fond efectuând o prezentare detaliată și motivată a stării de fapt cu privire la această infracțiune.

Din aceste considerente expuse de către instanța de fond, Curtea a constatat că nu sunt întemeiate susținerile inculpatului în sensul că s-a motivat condamnarea inculpatului C.Ș. avându-se în vedere o altă încadrare juridică decât cea cu care a fost sesizată instanța și că instanța de fond a avut în vedere doar declarațiile coinculpaților S.R.M., G.S. și T.G.F. din cursul judecății care au solicitat aplicarea procedurii simplificate prev. de art. 3201 C. proc. pen.

S-a reținut că nu este întemeiat nici motivul de apel al inculpatului C.Ș. prin care s-a solicitat reținerea în favoarea acestuia a circumstanțelor atenuante facultative prev. de art. 74 lit. a), c) C. pen. și, în consecință, reducerea pedepselor aplicate, conform art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen.

În acest sens, Curtea a avut în vedere gradul concret ridicat de pericol social al infracțiunilor săvârșite, raportat la: - modalitățile concrete de comitere a faptelor: prin deplasare în străinătate, prin asociere cu alte 4 persoane, fiind vorba despre constituirea unui grup infracțional în scopul comiterii infracțiunilor privind comerțul electronic pentru obținere de beneficii materiale, deținere unor instrumente de plată electronică false, având în vedere și impactul pe care-l au folosirea unor astfel de instrumente de plată asupra relațiilor comerciale și a încrederii conferite de sistemul bancar; de asemenea, Curtea a avut în vedere că deși inculpatul C.Ș. a fost condamnat în 2006 în Suedia pentru comiterea unor infracțiuni informatice, după executarea pedepsei aplicate inculpatul C.Ș. a dat dovadă de perseverență infracțională, săvârșind același gen de infracțiuni pe teritoriul României la data de 6 aprilie 2009;

- urmările produse, - circumstanțele personale ale inculpatului C.Ș.: fără antecedente penale, însă a recunoscut numai săvârșirea faptei din 6 aprilie 2009, această atitudine fiind determinată de probele administrate în cauză.

În consecință, față de perseverența infracțională a inculpatului C.Ș. în comiterea de infracțiuni informatice și la recunoașterea parțială a faptelor comise, Curtea a constatat că nu se impune reținerea vreunei circumstanțe atenuante facultative prev. de art. 74 C. pen. în favoarea acestui inculpat și coborârea pedepselor sub minimul special; circumstanțele personale ale inculpatului au fost avute în vedere atât de către instanța de fond cât și de către instanța de apel prin aplicarea unor pedepse orientate spre minimele speciale de pedeapsă.

S-a reținut că nu este întemeiat nici cel de al treilea motiv de apel invocat de către inculpatul C.Ș. referitor la modalitatea de executare a pedepsei rezultante, prin care s-a solicitat suspendarea executării pedepsei rezultante în condițiile art. 81 C. pen. sau art. 861 C. pen.

În acest sens, Curtea a avut în vedere aceleași aspecte expuse mai sus cu privire gradul de pericol social ridicat al infracțiunilor comise și la perseverența infracțională a inculpatului C.Ș., care deși a fost condamnat în 2006 în Suedia pentru comiterea unor infracțiuni informatice, după executarea pedepsei aplicate, inculpatul C.Ș. a dat dovadă de perseverență infracțională, săvârșind același gen de infracțiuni pe teritoriul României la data de 06 aprilie 2009.

De asemenea, Curtea a avut în vedere și faptul că ceilalți coinculpați S.R.M., G.S. și T.G.F., au fost condamnați în dosarul disjuns la pedepse în regim de detenție pentru comiterea unor infracțiuni asemănătoare, aceștia chiar recunoscând în întregime comiterea faptelor reținute în sarcina lor potrivit procedurii de judecată simplificate prev. de art. 3201 C. proc. pen., spre deosebire de inculpatul C.Ș. care nu a recunoscut fapta care constituie infracțiunea prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003.

Apelul inculpatului S.R.M. - Apelul formulat de către acest inculpat a vizat doar latura civilă a cauzei, având în vedere că latura penală în ceea ce-l privește pe inculpatul S.R.M. a fost soluționată definitiv prin Sentința penală nr. 180 din 4 mai 2011 a Tribunalului Constanța, definitivă prin Decizia penală nr. 590 din 24 februarie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală pronunțată în Dosar nr. 4016/118/2011;

Sub aspectul laturii civile, Curtea a constatat că instanța de fond a constatat în mod întemeiat, raportat la faptul că inculpații G.S. și C.Ș. nu au efectuat retrageri efective de sume de bani de la ATM-uri aparținând R.B., conform situației de fapt reținute, doar faptele inculpaților S.R.M. și T.G.F. cauzând părții civile R.B. un prejudiciu material în sumă totală de 57.627,92 RON, din care 32.627,92 RON datorat actelor materiale ale lui S.R.M., iar 25.000 RON datorat actelor materiale ale lui T.G.F.

Având în vedere că R.B. s-a constituit parte civilă numai cu suma de 52.627,92 RON, în mod corect prima instanță a admis acțiunea civilă în limita în care a fost formulată, potrivit principiului disponibilității laturii civile, fiecare dintre cei doi inculpați - S.R.M. și T.G.F. - fiind obligat să suporte prejudiciul cauzat prin propriile acte materiale ilicite, diminuat pentru fiecare cu suma de 2.500 RON.

Cel de al doilea motiv de apel invocat de către inculpatul S.R.M., cu privire la menținerea sechestrului asigurător și confiscarea unor sume de bani, s-a reținut că este întemeiat în parte, pentru următoarele: Cu privire la sechestrul asigurător, Curtea a constatat că instanța de fond a dispus: în baza art. 357 alin. (2) C. proc. pen.: menținerea măsurii sechestrului asigurător dispusă asupra sumelor de 20 euro, 13.321 dolari SUA și 14.870 pesos ridicate din posesia inculpatului S.R.M., prin Ordonanța nr 202/D/P/2009 din 25 februarie 2011 a D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Constanța.

Referitor la suma de 14.870 pesos, Curtea a reținut însă că prin rechizitoriul întocmit de către Parchetul de pe lângă Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiția - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Constanța la data de 8 martie 2011, în Dosar nr. 202D/P/2009, prin care inculpatul S.R.M. a fost trimis în judecată, s-au reținut la pagina 41 parag. 2 a rechizitoriului următoarele:

„Întrucât în cauză există indicii că suma de 14.870 pesos, aparținând inculpatului S.R.M. și suma de 5.200 dolari aparținând inculpatului G.S., ridicate cu ocazia perchezițiilor domiciliare efectuate la data de 14 decembrie 2010 și asupra cărora, prin Ordonanțele nr. 202D/P/2009 din 25 februarie 2011, s-a dispus instituirea sechestrului asigurător, ar proveni din comiterea infracțiunilor de falsificarea instrumentelor de plată electronică, prev. de art. 24 alin. (1) și (2) din Legea nr. 365/2002 și efectuarea de operațiuni financiare în mod fraudulos, prev. de art. 27 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen., se va dispune disjungerea cauzei în vederea continuării cercetărilor față de inculpați", ceea ce s-a și întâmplat prin pct. 4 din rechizitoriu.

În consecință, Curtea a constatat că pentru suma de 14.870 pesos aparținând inculpatului S.R.M. s-a dispus instituirea sechestrului asigurător raportat la comiterea de către acest inculpat a infracțiunilor prev. de art. 24 alin. (1) și (2) și art. 27 alin. (1) din Legea nr. 365/2002, infracțiuni care fac obiectul unui alt dosar penal în urma disjungerii cauzei, astfel cum s-a dispus prin rechizitoriul care face obiectul acestui dosar.

Prin urmare, s-a reținut că instanța de fond a dispus în mod greșit în prezentul dosar menținerea sechestrului asigurător asupra sumei de 14.870 pesos aparținând inculpatului S.R.M., atâta timp cât în prezent această sumă de bani face obiectul unui alt dosar penal.

În consecință, Curtea a înlăturat dispoziția de menținere a sechestrului asigurător dispusă asupra sumei de 14.870 pesos ridicată din posesia inculpatului S.R.M., sechestrul asigurător asupra acestei sume de bani fiind în ființă în dosarul penal disjuns în care inculpatul S.R.M. este cercetat pentru comiterea altor infracțiuni prev. de art. 24 alin. (1) și (2) și art. 27 alin. (1) din Legea nr. 365/2002.

Ca urmare, având în vedere că în prezenta cauză sechestrul asigurător s-a menținut asupra sumelor de 20 euro și 13.321 dolari SUA aparținând inculpatului S.R.M., Curtea a constatat că această sumă este apropiată de suma de 32.627,92 RON la care acest inculpat a fost obligat să o plătească părții civile R.B. în prezentul dosar, reținându-se ca nefiind astfel întemeiată solicitarea inculpatului de restituire a diferenței care depășește cuantumul despăgubirilor civile deoarece ar fi o diferență foarte mare; eventuala diferență va fi restituită inculpatului S.R.M. după despăgubirea părții civile.

Curtea a constatat că nu este întemeiat cel de al treilea motiv de apel al inculpatului S.R.M., prin care a solicitat restituirea celor 2 laptop-uri care i-au fost ridicate cu ocazia percheziției domiciliare, laptop-urile respective neavând legătură cu faptele deduse judecății.

În acest sens, Curtea a avut în vedere faptul că din procesul-verbal de percheziție domiciliară încheiat la data de 14 decembrie 2010 a reieșit că din locuința folosită în exclusivitate de inculpatul S.R.M. și B.S. au fost ridicate 2 laptop-uri.

Curtea a constatat că prin Sentința penală nr. 180 din 4 mai 2011 a Tribunalului Constanța, definitivă prin Decizia penală nr. 590 din 24 februarie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală pronunțată în Dosar nr. 4016/118/2011, s-a dispus în baza art. 118 lit. a), b) C. pen. confiscarea celor 2 laptop-uri menționate mai sus ridicate de la inculpatul S.R.M.

Sentința penală nr. 180 din 4 mai 2011 a Tribunalului Constanța fiind definitivă și intrând astfel sub puterea lucrului judecat sub acest aspect, dispoziția de confiscare specială a celor două laptop-uri s-a apreciat că nu poate face obiectul criticii în acest dosar.

Apelul petentei B.S.M. - Curtea a constatat că apelul formulat de către petenta B.S.M. nu a fost motivat nici în scris și nici oral, apelul acesteia a fost examinat sub toate aspectele de fapt sau de drept potrivit efectului devolutiv prev. de art. 371 C. pen.

Curtea a reținut că petenta B.S.M. a formulat în cursul judecății plângere împotriva sechestrului asigurător instituit în cursul urmăririi penale, arătând în esență că au fost indisponibilizate bunuri care îi aparțin, și anume 1.200 dolari SUA, o tabletă A.I.P., un laptop, stick-uri de memorie, aparat foto.

În ce privește suma de 1.200 dolari SUA revendicați de către petenta, Curtea a constatat că în mod corect instanța de fond a reținut din procesul-verbal de percheziție domiciliară efectuată la data de 14 decembrie 2010. Curtea a mai reținut că suma de bani nu a fost găsită în obiecte personale ale petentei - geanta acesteia, buzunarele hainelor acesteia - ci a fost găsită în obiectele personale ale inculpatului S.R.M.

Susținerea petentei B.S.M. efectuată în cursul percheziției domiciliare, în sensul că îi aparține suma de 1.200 dolari SUA găsită în portofelul inculpatului S.R.M., această sumă de bani fiindu-i dată de către mama ei, s-a reținut că nu a fost dovedită prin nici un mijloc de probă și nici nu s-a prezentat o justificare plauzibilă de ce suma de bani respectivă a fost ținută în portofelul inculpatului și nu în bunurile personale ale petentei.

În ce privește laptop-ul și stick-urile de memorie, Curtea a constatat din conținutul Sentinței penale definitive nr 180 din 4 mai 2011 a Tribunalului Constanța că acesta a fost confiscat, deci s-a stabilit definitiv atât proprietatea asupra acestuia cât și soluția legală de urmat, în acest context petenta neputând să-l mai revendice în prezentul dosar.

În ce privește solicitarea restituirii unui aparat foto, din examinarea procesului-verbal de percheziție, Curtea a constatat că în mod temeinic instanța de fond a reținut că printre obiectele ridicate de organul de urmărire penală nu se regăsește și un aparat foto, astfel încât cererea de restituire s-a apreciat că este nefondată.

Cu referire la tableta A.I.P. de capacitate 32 GB, Curtea a constatat că restituirea greșită a acestui bun a făcut obiectul examinării de către instanța de apel prin motivele de apel ale Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiția - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Constanța prin care s-a constatat că în cursul urmăririi penale a fost ridicată cu ocazia perchezițiilor efectuate o singură tabletă A.I.P. de capacitate 32 GB, Curtea a constatat că aceasta a fost restituită la data de 10 februarie 2012 numitei S.C. (mama inculpatului S.R.M.), astfel că nu se impune a se dispune restituirea aceleiași table către numita B.S.

Față de ansamblul considerentelor expuse, în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Curtea a respins ca nefondate apelurile declarate de către inculpatul C.Ș. și de către petenta B.S.M.

În baza art. 379 pct. 2 lit. d) C. proc. pen. Curtea a admis apelurile formulate de către Parchetul de pe lângă Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiția - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Constanța și inculpatul S.R.M., a desființat în parte Sentința penală nr. 239 din data de 28 mai 2012 pronunțată de Tribunalul Constanța, în Dosarul penal nr. 7164/118/2011, și rejudecând:

1. În baza art. 24 alin. (2) din Legea nr. 365/2002, Curtea a condamnat pe inculpatul C.Ș. la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de falsificare a instrumentelor de plată electronice (fapta din 6 aprilie 2009) și interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b), art. 35 alin. (1) C. pen., s-au contopit pedepsele principale de 3 ani închisoare, 3 ani închisoare și de 10 luni închisoare aplicate inculpatului C.Ș., în final acesta urmând să se execute pedeapsa principală cea mai grea de 3 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale.

2. Curtea a înlăturat dispoziția de menținere a sechestrului asigurător dispusă asupra sumei de 14.870 pesos ridicată din posesia inculpatului S.R.M.

3. Curtea a înlăturat dispoziția de restituire către petenta B.S.M. a unei tablete A.I.P. de capacitate 32 GB ridicată de organele de urmărire penală cu ocazia percheziției din 14 decembrie 2010 la adresa: municipiul Constanța, strada A.I.

S-au menținut restul dispozițiilor sentinței apelate în măsura în care nu contravin prezentei decizii.

Conform art. 192 alin. (2), (3), (4) C. proc. pen., Curtea a obligat pe apelantul inculpat C.Ș. și pe petenta B.S.M. la câte 800 RON fiecare cheltuieli judiciare către stat, restul cheltuielilor judiciare avansate de către stat în apel au rămas în sarcina statului.

În baza art. 189 C. proc. pen., onorariul parțial în cuantum de 75 RON pentru apărătorul desemnat din oficiu V.M. și onorariile apărătorilor din oficiu L.M., M.E. și B.C. în cuantum de câte 300 RON pentru fiecare s-au avansat din fondurile Ministerului Justiției.

Împotriva Deciziei penale nr. 88/P din 12 iunie 2013 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, a declarat recurs inculpatul C.Ș.

În susținerea recursului, apărătorul desemnat din oficiu al recurentului inculpat a invocat cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 12 C. proc. pen. și a solicitat în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. anterior, achitarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 24 alin. (2) din Legea nr. 365/2002 pentru fapta din 6 aprilie 2009, întrucât din probele administrate în cauză nu a rezultat că inculpatul a săvârșit această infracțiune cu intenție, lipsind latura subiectivă, infracțiunea nefiind săvârșită cu vinovăția prevăzută de lege.

Cu privire la aplicarea legii penale mai favorabile, apărarea a solicitat a fi avute în vedere disp. art. 126 din Legea nr. 187/2012 de punere în aplicare a Codului Penal, prin care se abrogă dispozițiile art. 8 din Legea nr. 39/2003, și a solicitat în baza art. 5 și art. 4 C. pen., art. 396 alin. (5) raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) C. proc. pen. și a solicitat achitarea inculpatului întrucât fapta nu este prevăzută de legea penală.

În subsidiar, dacă nu se dispune achitarea, cu privire la infracțiunea prev. de art. 24 alin. (2) din Legea nr. 365/2002, apărarea a solicitat instanței să dispună schimbarea încadrării juridice, în baza art. 334 C. proc. pen. anterior și art. 386 C. proc. pen. în vigoare, în infracțiunea prev. de art. 313 alin. (1) C. pen. în vigoare, considerând că limitele de pedeapsă sunt mai favorabile, pedeapsa prevăzută de lege fiind de la 3 la 10 ani, iar în reglementarea anterioară pedeapsa era de la 3 la 15 ani.

S-a solicitat a se reține în favoarea inculpatului circumstanțele atenuante prev. de art. 74 alin. (1) lit. a), având în vedere că inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale.

Cu privire la infracțiunea prev. de art. 20 raportat la art. 27 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 fapta din 6 aprilie 2009, s-a solicitat schimbarea încadrării juridice, conform art. 334 C. pen. anterior și art. 386 C. pen. în vigoare din infracțiunea prev. de art. 20 raportat la art. 27 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 în infracțiunea prev. de art. 32 raportat la art. 250 alin. (1) C. pen. în vigoare, apreciind că limitele de pedeapsă sunt mai favorabile, deoarece pe legea nouă limitele de pedeapsă sunt de la 2 la 7 ani și anterior erau de la 1 la 12 ani. Și pentru această infracțiune s-a solicitat instanței să facă aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) și a disp. art. 76 alin. (1) lit. d), s-a solicitat, de asemenea, a se avea în vedere dispozițiile art. 32 C. pen. în vigoare prin care limitele pedepsei se reduc la jumătate, având în vedere că este tentativă și că deja inculpatul a executat 8 luni în arest preventiv.

Față de intrarea în vigoare a noului C. pen., la data de 12 februarie 2014 recurentul prin apărător a completat motivele de casare și a solicitat aplicarea legii penale mai favorabile, respectiv Codul penal actual în ceea ce privește încadrarea juridică dată faptei și sancțiunea aferentă atât în ceea ce privește cuantumul acesteia cât și a schimbării modalității de executare prin aplicarea suspendării.

Analizând calea de atac declarată în cauză instanța retine următoarele:

Conform art. 12 din Legea nr. 255/2013, recursurile în curs de judecată la data intrării în vigoare a Codului de procedură penală, declarate împotriva hotărârilor care au fost supuse apelului potrivit legii vechi, rămân în competența aceleiași instanțe și se judecă potrivit dispozițiilor legii vechi privitoare la recurs. În consecință, instanța urmează să analizeze cazurile de casare în conformitate cu normele Codului de procedură penală anterior, respectiv art. 3859 C. proc. pen. anterior.

Cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 12. C. proc. pen., când nu sunt întrunite elementele constitutive ale unei infracțiuni sau când instanța a pronunțat o hotărâre de condamnare pentru o altă faptă decât cea pentru care condamnatul a fost trimis în judecată, cu excepția cazurilor prevăzute în art. 334 - 337;

În ceea ce privește criticile referitoare la lipsa elementelor constitutive ale infracțiunii prev. de art. 24 alin. (2) din Legea nr. 365/2002, infracțiunea de falsificare a instrumentelor de plată electronică se săvârșește, reținută în sarcina inculpatului se constată că aceste critici sunt nefondate, întrucât, astfel cum s-a arătat în mod detaliat anterior, din probele administrate în cauză rezultă fără echivoc că inculpatul a săvârșit această infracțiune.

Potrivit art. 24 alin. (2) din Legea nr. 365/2002, infracțiunea de falsificare a instrumentelor de plată electronică se săvârșește, într-una din modalitățile normative, prin punere în circulație, în orice mod, a instrumentelor de plată electronică falsificate sau deținerea lor în vederea punerii în circulație.

Astfel, prin Decizia penală nr. 5288 din 15 septembrie 2006 a Înaltei Curți, de Casație și Justiție, secția penală s-a statuat că „faptele de a falsifica instrumente de plată electronică, cum sunt cardurile, de a deține astfel de instrumente falsificate și de a retrage sume de bani în numerar, cu ajutorul acestora, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute în art. 24 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 referitoare la falsificarea instrumentelor de plată electronică și ale infracțiunii prevăzute în art. 24 alin. (2) din aceeași lege referitoare la punerea în circulație a instrumentelor de plată electronică falsificate sau deținerea lor în vederea punerii în circulație, întrucât punerea în circulație a instrumentelor de plată electronică falsificate se poate realiza prin retragerea sumelor de bani în numerar, nefiind necesară transmiterea posesiei instrumentelor de plată electronică falsificate către alte persoane".

În ceea ce privește criticile referitoare la individualizarea sancțiunii în raport de criteriile de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. anterior, instanța constată că modificarea adusă cazurilor de casare prin Legea nr. 2/2013, în vigoare la data pronunțării apelului, exclud posibilitatea analizei criticii formulate. Astfel, după data de 15 februarie 2013, cazul de casare de la art. 3859 pct. 14. C. proc. pen. anterior, permite instanței să analizeze sancțiunea doar în ceea ce privește aplicarea unei pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege. Abrogarea dispoziției referitoare la posibilitatea de a examina criteriile de individualizare din art. 72 C. pen. anterior, decurge din limitarea căii de atac a recursului la probleme de drept în același sens, Legea nr. 2/2013 a înlăturat, odată cu abrogarea art. 3859 pct. 18 C. proc. pen. anterior, posibilitatea instanței de recurs de a reaprecia faptele. Orice reformare a hotărârii pronunțate în apel este în consecință strict legată de aplicarea legii. În consecință, având în vedere că înlăturarea textului de lege din art. 3859 pct. 14 C. proc. pen. anterior este echivalentă cu o limitare a cazurilor de casare, instanța de recurs nu poate examina în cauza de față critica referitoare la individualizarea pedepselor în cadrul cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen. anterior. Nici chiar în ceea ce privește aplicarea legii penale mai favorabile instanța de recurs nu poate să facă o nouă individualizare a sancțiunii atât cu privire la cuantum, cât și cu privire la modalitatea de executare, fiind obligată să reducă proporțional sancțiunea stabilită de instanța de apel (către minimum, mediu, sau maximul special), în raport de limitele prevăzute de legea nouă (către minimum, mediu, sau maximul special). Astfel, în aplicarea legii penale mai favorabile, instanța de recurs nu poate stabili o sancțiune către minimul special prevăzut de legea nouă, dacă instanța de apel a stabilit aceeași sancțiune către maximul special prevăzut de legea veche, așa cum nu este posibilă nici situația inversă.

În ceea ce privește efectele dezincriminării art. 8 din Legea nr. 39/2003, în baza art. 17 alin. (2) raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen., se va dispune achitarea inculpatului C.Ș. pentru săvârșirea acestei infracțiuni, având în vedere că din actele dosarului rezultă că inculpatul a folosit cardul falsificat pentru uzul propriu și nu și în beneficiul celorlalți coparticipanți.

În ceea ce privește efectele abrogării art. 24 alin. (2) din Legea nr. 365/2002, și reincriminarea faptei în infracțiunea prev. de art. 311 alin. (2) raportat la art. 313 C. pen., instanța de recurs constată că este în prezența situației descrise de art. 5 C. pen. și anume, aplicarea legii penale mai favorabile până la judecarea definitivă a cauzei.

În cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă. Primul, termen în recurs a fost stabilit aleatoriu la data de 11 decembrie 2013 în speță, de la data pronunțării deciziei din apel, 12 iunie 2013 și până la data soluționării recursului au intrat în vigoare Legea nr. 187/2012 cu referire, în cauza de față, la normele care guvernează aplicarea legii penale în timp și cu privire la normele care guvernează falsificarea de titluri de credit sau instrumente de plată și punerea în circulație de valori falsificate, a fost abrogată Legea nr. 365/2002 și a intrat în vigoare un alt C. pen.

În examinarea legii incidente cu privire la acuzația formulată față de recurent instanța de recurs urmează să analizeze: a) Influența modificărilor legislative cu privire la elementele constitutive ale infracțiunii pentru care este acuzat în examinarea acestui criteriu, instanța verifică dacă fapta mai este incriminată de legea nouă, respectiv dacă legea nouă poate retroactiva, ca fiind mai favorabilă, cu privire la încadrarea juridică; b) Consecințele produse de acuzație cu privire la sancțiune la data săvârșirii faptei și consecințele la data judecării recursului în examinarea acestui criteriu instanța va avea în vedere caracterul unitar al dispozițiilor referitoare la pedeapsă și circumstanțele de individualizare în raport de încadrarea juridică dată faptei;

Influența modificărilor legislative cu privire la elementele constitutive ale infracțiunii pentru care este acuzat.

Examinarea încadrării juridice data faptei ca urmare a situației tranzitorii este necesară atât pentru a verifica dacă abrogarea unor texte de lege este echivalentă cu o dezincriminare, cât și ca situație premisă pentru a face analiza în concret a consecințelor cu privire la sancțiune.

Pedeapsa decurge din norma care incriminează fapta. Unitatea dintre incriminare și pedeapsă exclude posibilitatea, în cazul legilor succesive, de a combina incriminarea dintr-o lege cu pedeapsa dintr-o altă lege. Aceeași unitate împiedică și combinarea dispozițiilor de favoare privitoare la circumstanțe agravante și atenuate, acestea participând în egală măsură la configurarea cadrului legal unitar pe baza căruia se stabilește incriminarea și se individualizează sancțiunea penală. Pentru a compara cele două legi instanța trebuie să analizeze consecințele faptei în legea în vigoare la data săvârșirii ei (încadrarea juridică dată în rechizitoriu și sancțiunile ce decurg din incriminare) și consecințele faptei în urma intrării în vigoare a legii noi. Astfel, pentru a vedea cum este sancționată fapta în legea nouă, trebuie mai întâi să se stabilească dacă și cum anume este încadrată juridic acuzația în legea nouă.

Art. 8 din Legea nr. 39/2003

Inițierea sau constituirea ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui grup, în vederea săvârșirii de infracțiuni, care nu este, potrivit prezentei legi, un grup infracțional organizat, se pedepsește, după caz, potrivit art. 167 sau 323 C. pen.

Art. 24 - Falsificarea instrumentelor de plată electronică

(1) Falsificarea unui instrument de plată electronică se pedepsește cu închisoare de la 3 la 12 ani și interzicerea unor drepturi.

(2) Cu aceeași pedeapsă se sancționează punerea în circulație, în orice mod, a instrumentelor de plată electronică falsificate sau deținerea lor în vederea punerii în circulație.

(3) Pedeapsa este închisoarea de la 5 la 15 ani și interzicerea unor drepturi, dacă faptele prevăzute la alin. (1) și (2) sunt săvârșite de o persoană care, în virtutea atribuțiilor sale de serviciu:

a) realizează operații tehnice necesare emiterii instrumentelor de plată electronică ori efectuării tipurilor de operațiuni prevăzute la art. 1 pct. 11; sau

b) are acces la mecanismele de securitate implicate în emiterea sau utilizarea instrumentelor de plată electronică; sau

c) are acces la datele de identificare sau la mecanismele de securitate implicate în efectuarea tipurilor de operațiuni prevăzute la art. 1 pct. 11.

(4) Tentativa se pedepsește.

Art. 27 - Efectuarea de operațiuni financiare în mod fraudulos

(1) Efectuarea uneia dintre operațiunile prevăzute la art. 1 pct. 11, prin utilizarea unui instrument de plată electronică, inclusiv a datelor de identificare care permit utilizarea acestuia, fără consimțământul titularului instrumentului respectiv, se pedepsește cu închisoare de la 1 la 12 ani.

(2) Cu aceeași pedeapsă se sancționează efectuarea uneia dintre operațiunile prevăzute la art. 1 pct. 11, prin utilizarea neautorizată a oricăror date de identificare sau prin utilizarea de date de identificare fictive.

(3) Cu aceeași pedeapsă se sancționează transmiterea neautorizată către altă persoană a oricăror date de identificare, în vederea efectuării uneia dintre operațiunile prevăzute la art. 1 pct. 11.

4) Pedeapsa este închisoarea de la 3 la 15 ani și interzicerea, unor drepturi, dacă faptele prevăzute la alin. (1) - (3) sunt săvârșite de o persoană care, în virtutea, atribuțiilor sale de serviciu:

a) realizează operații tehnice necesare emiterii instrumentelor de plată electronică ori efectuării tipurilor de operațiuni prevăzute la art. 1 pct. 11; sau

b) are acces la mecanismele de securitate implicate în emiterea sau utilizarea instrumentelor de plată electronică; sau

c) are acces la datele de identificare sau la mecanismele de securitate implicate în efectuarea tipurilor de operațiuni prevăzute la art. 1 pct. 11.

(5) Tentativa se pedepsește.

Art. 126 din Legea nr. 187/2012 cu referire la Legea nr. 39/2003 privind prevenirea și combaterea criminalității organizate, publicată în M. Of. al României, Partea I, nr. 50 din 29 ianuarie 2003, cu modificările ulterioare, se modifica după cum urmează:

1. La art. 2, lit. a) și b) vor avea următorul cuprins:

a) grup infracțional organizat - grupul definit la art. 367 alin. (6) C. pen.;

b) infracțiune gravă - infracțiunea pentru care legea prevede pedeapsa detențiunii pe viață sau pedeapsa închisorii al cărei maxim special este de cel puțin 4 ani, precum și următoarele infracțiuni:

1. supunerea la muncă forțată sau obligatorie, prevăzută la art. 212 C. pen.;

2. divulgarea informațiilor secrete de serviciu sau nepublice, prevăzută la art. 304 C. pen.;

3. ștergerea sau modificarea marcajelor de pe arme letale, prevăzută la art. 344 C. pen.;

4. infracțiuni privind concurența neloială;

5. infracțiuni de corupție, infracțiunile asimilate acestora, precum și infracțiunile împotriva intereselor financiare ale Uniunii Europene;

6. infracțiuni privind traficul de droguri;

7. infracțiuni privind regimul juridic al precursorilor de droguri;

8. infracțiuni privind nerespectarea dispozițiilor privind introducerea în țară de deșeuri și reziduuri;

9. infracțiuni privind organizarea și exploatarea jocurilor de noroc;

2. Art. 7 - 10 și 13 se abrogă.

3. În tot cuprinsul legii, trimiterile la art. 7 se vor considera făcute la art. 367 C. pen.

Art. 77 C. pen. - Circumstanțe agravante

Următoarele împrejurări constituie circumstanțe agravante: a) săvârșirea faptei de trei sau mai multe persoane împreună;

Art. 311 C. pen. - Falsificarea de titluri de credit sau instrumente de plată

(1) Falsificarea de titluri de credit, titluri sau instrumente pentru efectuarea plăților sau a oricăror altor titluri ori valori asemănătoare se pedepsește cu închisoarea de la 2 la 7 ani și interzicerea exercitării unor drepturi.

(2) Dacă fapta prevăzută în alin. (1) privește un instrument de plată electronică, pedeapsa este închisoarea de la 3 la 10 ani și interzicerea exercitării unor drepturi.

(3) Tentativa se pedepsește.

Art. 313 C. pen. - Punerea în circulație de valori falsificate

(1) Punerea în circulație a valorilor falsificate prevăzute în art. 310 - 312, precum și primirea, deținerea sau transmiterea acestora, în vederea punerii lor în circulație, se sancționează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea de falsificare prin care au fost produse.

(2) Punerea în circulație a valorilor falsificate prevăzute în art. 310 - 312, săvârșită de către autor sau un participant la infracțiunea de falsificare, se sancționează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea de falsificare prin care au fost produse.

(3) Repunerea în circulație a uneia dintre valorile prevăzute în art. 310 - 312, de către o persoană care a constatat, ulterior intrării în posesia acesteia, că este falsificată, se sancționează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea de falsificare prin care au fost produse, ale cărei limite speciale se reduc la jumătate.

(4) Tentativa se pedepsește.

Abrogarea textelor de lege care au stat la baza acuzațiilor formulate în cauză nu este echivalentă cu dezincriminarea faptelor. Dezincriminarea operează in rem înlăturând răspunderea subiectului prin aceea că, fapta nu mai este prevăzută de legea penală, în timp ce modificarea textelor de lege incidente în cauză are în vedere o condiție care dădea faptei în legea veche un caracter calificat. La 1 februarie 2014, data abrogării normelor de la art. 24 și 27 din Legea nr. 365/2002 au intrat în vigoare art. 311, art. 313 C. pen., care cuprind toate celelalte elemente din acuzația pentru care a fost trimis în judecată. În ceea ce îl privește pe G.Ș., acuzația față de care a fost condamnat a constat în utilizarea de carduri falsificate și cumpărarea de bunuri cu acestea;

Elementul material al laturii obiective în ceea ce îl privește pe, C.Ș., respectiv punerea în circulație a cardurilor știind că acestea sunt false, nu prezintă diferențe între art. 24 alin. (2) din Legea nr. 365/2002 și art. 311 alin. (2) raportat la art. 313 C. pen.

Caracterul unitar al dispozițiilor referitoare la pedeapsă și circumstanțele de individualizare în raport de încadrarea juridică dată faptei.

Dacă legea nouă nu prevede o agravare a sancțiunii pentru fapta comisă înlăturând un element circumstanțial pe care legea veche îl prevedea și astfel sancționa fapta mai sever, se poate aplica legea nouă.

Față de cele ce preced, instanța va compara efectele acuzației din legea veche (art. 24 alin. (2), și art. 20 C. pen. raportat la art. 27 din Legea nr. 365/2002 și art. 311 alin. (2) raportat la art. 313 C. pen.).

Legea veche prevedea o sancțiune de la 1 la 12 ani închisoare, iar legea nouă prevede o sancțiune de la 2 la 7 ani închisoare, și de la 3 ani la 15 ani închisoare, iar legea nouă prevede o sancțiune de la 3 ani la 10 ani închisoare. Sancțiunile individualizate de instanța de apel au fost la minim și sub minimul prevăzut de lege. Legea nouă, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 311 alin. (2) raportat la art. 313 C. pen., prevede același minimum de 3 ani și este mai favorabilă față de legea veche care prevede același minim însă maximul era de 15 ani închisoare față de legea nouă care prevede un maxim de 10 ani închisoare, astfel că legea nouă va retroactiva, însă doar cu privire la această infracțiune.

Cu privire la fapta prev. de art. 20 C. pen. raportat la art. 27 din Legea nr. 365/2002 legea nouă nu va retroactiva, având în vedere că anterior minimul prevăzut era de 1 an față de cel prevăzut de legea nouă care este de 2 ani închisoare.

Principiul constituțional al aplicării legii penale mai favorabile presupune examinarea în concret a efectelor celor două coduri cu privire la instituțiile autonome. Examinarea cauzei cu privire la legea incidență în cazul unor instituții diferite de incriminare și sancțiune este impusă de lege, jurisprudența Curții Constituționale:

- Instituții autonome definite atare în lege. Legea nr. 187/2012 stabilește legea mai favorabilă distinct față de cea stabilită în raport de încadrarea juridică și sancțiune în cazul recidivei (art. 9), pluralitatea de infracțiuni (art. 10), suspendarea condiționată a executării pedepsei (art. 15, 22), măsuri educative (art. 17). Voința legiuitorului este clară și neechivocă, în aplicarea principiului constituțional al aplicării legii mai favorabile cu privire la situația concretă a persoanei acuzate prin examinarea distinctă a instituțiilor incidente fiecărui caz în parte;

Aplicarea legii penale mai favorabile în raport de instituțiile care funcționează autonom a fost discutată în doctrină și practică încă din anul 1936. Vintilă Dongoroz în Codul penal adnotat din 1936 arăta că „aplicarea legii mai blânde exclude implicit legea mai severă. Nu este deci îngăduit a se îmbina dispozițiunile unei legi cu ale celeilalte pentru a se obține un rezultat mai favorabil, fiindcă aceasta ar însemna crearea pe cale de aplicațiune a unei a treia lege (lex tertia) ceea ce nu este admis. Odată însă fapta stabilită și pedeapsa fixată conform uneia din legi se poate recurge la instituțiunile cari funcționează independent din cealaltă lege, dacă ele sunt mai favorabile infractorului". Aceeași idee este regăsită și în Codul penal comentat și adnotat - 1969, T.Vasiliu, D. Pavel, etc. și este dezvoltată de doctrină - George Antoniu, Costică Bulai în Practica judiciară penală, vol. I, paginile 32 - 41, Constantin Mitrache în Explicații preliminare ale noului C. pen.

Aplicarea legii penale mai favorabile în cadrul fiecărei instituții autonome nu contravine principiului legalității, nu este creată o lex tertia. Lex tertia apare atunci când sunt preluate condițiile de existență ale unei instituții dintr-o lege, iar efectele aceleiași instituții sunt preluate dintr-o altă lege. Lex tertia presupune combinarea dispozițiilor de favoare în cadrul aceleiași instituții juridice din legi diferite. Prin lex tertia se au în vedere acele situații prin care condițiile unui fapt juridic sunt separate de efectele aceluiași fapt juridic, nu și aplicarea unor legi diferite cu privire la instituții juridice diferite (fapte juridice diferite), dar în mod unitar cu privire la condițiile de existență ale unei instituții (faptul juridic) și efectele acelei instituții (faptul juridic),

Conform Constituției României, legea penală mai favorabilă retroactivează în aplicarea acestui principiu legea nouă nu trebuie să devină sub nici un aspect una defavorabilă, pentru că legea penală mai favorabilă se apreciază în raport de situația persoanei acuzată într-o cauză penală sau contravențională, după caz.

În aplicarea acestui principiu, în raport de Legea nr. 187/2012 care stabilește modalitatea aplicării autonome a legii penale mai favorabile într-un anumit număr de cazuri concrete, mecanismul aplicării legii penale mai favorabile în cadrul unor instituții autonome este incident în speță cu privire la efectele concursului de infracțiuni.

Referitor la existența concursului de infracțiuni, instanța constă că legea veche este mai favorabila inculpatului, întrucât aplicarea sporului de pedeapsă are caracter facultativ, în timp ce legea nouă are caracter obligatoriu și având în vedere că inculpatul a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare, cuantum situat la minimul prevăzut de lege și prin neaplicarea sporului de pedeapsă, dispozițiile legii noi nu sunt mai favorabile și nu pot retroactiva.

Conform art. 12 din Legea nr. 187/2012, în cazul succesiunii de legi penale intervenite până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, pedepsele accesorii și complementare se aplică potrivit legii care a fost identificată ca lege mai favorabilă în raport cu infracțiunea comisă, în conținutul și condițiile prevăzute de noua reglementare, astfel încât durata pedepsei complementare se va reduce la maximul prevăzut de legea nouă mai favorabilă.

Se va constată că pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzută de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. anterior, pe o perioadă de 2 ani are corespondent în art. 66 lit. a), b), C. pen., urmând a se executa în acest conținut și pe o perioadă de 2 ani, în condițiile art. 68 C. pen.

De asemenea, pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. anterior, are corespondent în art. 66 lit. a), b) C. pen., urmând a se executa în acest conținut, în condițiile și pe durata prevăzute de art. 65 C. pen.

Față de cele ce preced va admite recursul declarat de inculpatul C.Ș. împotriva Deciziei penale nr. 88/P din 12 iunie 2013 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie.

Va casa în parte decizia recurată cât și Sentința penală nr. 239 din 28 mai 2012 pronunțată de Tribunalul Constanța penală numai în ceea ce îl privește pe acest inculpat și numai în ceea ce privește aplicarea legii penale mai favorabile și rejudecând în aceste limite.

Va descontopi pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale, în pedepsele componente de 3 ani închisoare, 3 ani închisoare și de 10 luni închisoare aplicate inculpatului C.Ș., și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pe o perioadă de câte 2 ani după executarea pedepsei principale, pe care le va repune în individualitatea lor.

În baza art. 17 alin. (2) raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen., va dispune achitarea inculpatului C.Ș. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003, fapta fiind dezincriminată.

În baza art. 334 C. proc. pen. anterior, va schimba încadrarea juridică dată faptelor din infracțiunea prev. de art. 24 alin.2 din Legea nr. 365/2002, în infracțiunea prev. de art. 311 alin. (2) raportat la art. 313 C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen., texte de lege în baza cărora, va condamna pe inculpat la o pedeapsă de 3 ani închisoare și 2 ani pedeapsă complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 lit. a) și b) C. pen.

În baza art. 65 C. pen.,va aplica inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 lit. a) și b) C. pen.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b), art. 35 alin. (1) C. pen. anterior, cu aplicarea art. 5 C. pen., va contopi pedepsele principale de 3 ani închisoare, și de 10 luni închisoare aplicate inculpatului C.Ș., în final acesta executând pedeapsa principală cea mai grea de 3 (trei) ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 lit. a) și b) C. pen. pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale.

Se vor menține restul dispozițiilor sentinței și deciziei recurate care nu contravin prezentei.

Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluționarea recursului declarat de inculpatul C.Ș., vor rămâne în sarcina statului iar suma de 200 RON, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va suporta din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de inculpatul C.Ș. împotriva Deciziei penale nr. 88/P din 12 iunie 2013 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie.

Casează în parte decizia recurată cât și Sentința penală nr. 239 din 28 mai 2012 pronunțată de Tribunalul Constanța penală numai în ceea ce îl privește pe acest inculpat și numai în ceea ce privește aplicarea legii penale mai favorabile și rejudecând în aceste limite.

Descontopește pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale, în pedepsele componente de 3 ani închisoare, 3 ani închisoare și de 10 luni închisoare aplicate inculpatului C.Ș., și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pe o perioadă de câte 2 ani după executarea pedepsei principale, pe care le repune în individualitatea lor.

În baza art. 17 alin. (2) raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen., dispune achitarea inculpatului C.Ș. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003, fapta fiind dezincriminată.

În baza art. 334 C. proc. pen. anterior, schimbă încadrarea juridică dată faptelor din infracțiunea prev. de art. 24 alin. (2) din Legea nr. 365/2002, în infracțiunea prev. de art. 311 alin. (2) raportat la art. 313 C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen., texte de lege în baza cărora, condamnă pe inculpat la o pedeapsă de 3 ani închisoare și 2 ani pedeapsă complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 lit. a) și b) C. pen.

În baza art. 65 C. pen.,aplică inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 lit. a) și b) C. pen.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b), art. 35 alin. (1) C. pen. anterior, cu aplicarea art. 5 C. pen., contopește pedepsele principale de 3 ani închisoare, și de 10 luni închisoare aplicate inculpatului C.Ș., în final acesta executând pedeapsa principală cea mai grea de 3 (trei) ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 lit. a) și b) C. pen. pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale.

Menține restul dispozițiilor sentinței și deciziei recurate care nu contravin prezentei.

Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluționarea recursului declarat de inculpatul C.Ș., rămân în sarcina statului iar suma de 200 RON, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va suporta din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 5 martie 2014.

Procesat de GGC - LM