Influence peddling charges dismissed for lack of proof that solicited funds were intended to improperly influence police examiners.

Asupra recursului de față.

În baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 183 din 7 aprilie 2011, pronunțată de Tribunalul Arad, în Dosarul nr. 1195/108/2011, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a fost achitat inculpatul M.M. pentru infracțiunea de trafic de influență comisă în formă continuată, prevăzută de art. 257 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) din același cod.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus reținerea și arestarea preventivă de la 23 februarie 2011 la 28 februarie 2011.

A fost revocată măsura obligării de a nu părăsi țara.

S-a dispus comunicarea tuturor instituțiilor cu atribuții în domeniul acestei măsuri preventive.

În baza art. 191 C. proc. pen., cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.

Instanța de fond, pentru a pronunța această hotărâre a avut în vedere următoarele:

Prin Rechizitoriul nr. 260/P/2010 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Arad, din 24 februarie 2011, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului M.M. pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență, în formă continuată, prevăzută de art. 257 alin. (1) C. pen., raportat la art. 6 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., reținându-se în sarcina acestuia că:

La începutul anului 2010, inculpatul M.M. a solicitat denunțătorului M.N. suma de 3.000 euro, pentru a interveni pe lângă agenți de poliție, cu atribuții în examinarea cursanților care absolveau cursurile școlii de șoferi, în vederea dobândirii permiselor de conducere de către numiții M.D. și T.D.

Întrucât inculpatul nu și-a ținut promisiunea, M.N. a formulat denunț împotriva acestuia la organele de poliție, iar pentru efectuarea cercetărilor s-a autorizat investigatorul sub acoperire, P.A.

Denunțătorul l-a prezentat pe investigator inculpatului, solicitându-i-se ca, în schimbul sumei de 1.500 euro, să intervină pe lângă polițiștii examinatori, pentru a obține ilegal permisul de conducere.

Instanța de fond a reținut că din înregistrările audio efectuate în cauză, ca și din declarațiile martorilor C. și P. nu rezultă că inculpatul ar fi pretins vreo sumă de bani, pentru el sau polițiști, în schimbul permiselor de conducere.

De asemenea, din actele efectuate rezultă că, în ciuda insistențelor denunțătorului sau ale investigatorului, inculpatul a refuzat primirea altor sume de bani, cu excepția taxelor de școlarizare și contravaloarea investigațiilor medicale și întocmirea dosarului.

Singura afirmație în sensul că inculpatul a pretins și primit suma de 3.000 euro aparține denunțătorului.

De altfel, declarațiile denunțătorului sunt contradictorii, după cum a reținut instanța de fond, aceleași oscilații având și cu ocazia cercetării în faza cercetării judecătorești, cu privire la momentul discuțiilor și al predării banilor.

Suspiciuni asupra veridicității declarațiilor denunțătorului a generat și faptul că nu s-a făcut dovada existenței candidatului „T.D.”.

În raport de aceste considerente, Tribunalul Arad, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a dispus achitarea inculpatului M.M., pentru infracțiunea prevăzută de art. 257 alin. (1) C. pen., raportat la art. 6 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Împotriva Sentinței penale nr. 183 din 7 aprilie 2011 a Tribunalului Arad, a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad.

În motivarea apelului, parchetul a susținut că se impune condamnarea inculpatului pentru fapta reținută în sarcina sa în actul de sesizare, deoarece:

- declarațiile denunțătorului au fost constante și relevă aceeași stare de fapt, care se coroborează cu cea din declarația martorului C.Ș., cu procesele-verbale încheiate de investigatorul P., înregistrările audio, ambientale etc.

- însăși instanța, în faza de urmărire penală, prin Încheierea din 24 februarie 2011, a dispus arestarea preventivă a inculpatului, apreciind că a săvârșit fapta.

Analizând motivele de apel, instanța de prim control judiciar a apreciat că este nefondat.

Astfel, Curtea de Apel Timișoara a constatat că instanța de fond a apreciat corect că, din probele administrate nu rezultă, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că inculpatul intimat este autorul faptei pentru care a fost trimis în judecată.

Totodată, contrar susținerilor din motivele de apel, sentința nu se bazează pe aceleași probe avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, ci are în vedere întreg materialul probator al cauzei.

Așadar, instanța este îndreptățită să considere că, deși există indicii cu privire la o activitate inițial infracțională a inculpatului, acestea nu sunt suficiente pentru a răsturna prezumția de nevinovăție.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, invocând cazul de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 18 C. proc. pen.

În motivarea scrisă a recursului se arată că instanțele de fond și apel nu au acordat importanță materialului probator în ansamblul său, ignorând părți din declarațiile martorilor și din înregistrările convorbirilor purtate în mediu ambiental sau prin telefon, care ar demonstra, fără putință de tăgadă, faptul că inculpatul a pretins sumele de bani pentru a interveni pe lângă polițiștii examinatori, în vederea obținerii permiselor de conducere de prietenii denunțătorului.

Recursul declarat este nefondat.

Astfel, analiza minuțioasă a tuturor mijloacelor de probă existente la dosar nu duce, fără îndoială, la o asemenea concluzie.

Astfel, însuși investigatorul sub acoperire, P.A., audiat fiind de instanța de fond, a declarat că din discuțiile dintre inculpat și martorul denunțător M.N. nu a rezultat că suma de 3.000 euro urma să fie dată unor polițiști.

De asemenea, martorul C.Ș., cu ocazia cercetării judecătorești nu a confirmat situația de fapt expusă în rechizitoriu, cu privire la măsura în care urma să-i ajute inculpatul pe cei doi candidați, și anume să intervină pe lângă polițiștii examinatori, în schimbul unor sume de bani.

Nici chiar convorbirile telefonice interceptate nu relevă că inculpatul ar fi pretins sau primit sumele de bani, lăsând să se înțeleagă că are influență asupra examinatorilor, astfel încât să-i determine să elibereze, ilegal, permisele de conducere.

În raport de cele expuse, se impune respingerea recursului ca nefondat.

Onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu a intimatului inculpat M.M., în cuantum de 50 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Văzând dispozițiile art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., art. 189 C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara împotriva Deciziei penale nr. 107 din 7 iunie 2011 a Curții de Apel Timișoara, secția penală.

Onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu a intimatului inculpat M.M., în sumă de 50 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi 13 martie 2012.

Procesat de GGC - LM