Acceptance of goods by public officials as "small attentions": distinction between bribery and receiving undue benefits under in dubio pro reo

Deliberând asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 366 din 16 decembrie 2011, pronunțată de Tribunalul Harghita, secția penală, s-au dispus următoarele:

- În baza art. 334 C. proc. pen. s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor pentru care au fost trimiși în judecată inculpații C.R.C., Ș.L. și L.I. din infracțiunea prevăzută de art. 254 alin. (1) și (2) C. pen. în infracțiunea prev. de art. 254 alin. (1) C. pen.

1) În baza art. 254 alin. (1) C. pen. a fost condamnat inculpatul C.R.C. la pedeapsa de 3 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen. pe doi ani, pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită.

În baza art. 254 alin. (1) C. pen. a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 3 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen. pe doi ani, pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită.

În baza art. 254 alin. (1) C. pen. a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 3 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen. pe doi ani, pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită.

Conform art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen. inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen. pe doi ani.

În temeiul art. 861 alin. (2) C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.

Potrivit art. 86 C. pen. a obligat inculpatul să se supună măsurilor de supraveghere și să respecte obligațiile prevăzute de alin. (1), respectiv să se prezinte o dată la 3 luni, la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Gorj, să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea, să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă, să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

Sa atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 864 C. pen. S-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării preventive începând cu 05 martie 2009 și până la 24 iulie 2009.

În conformitate cu art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a fost achitat inculpatul pentru infracțiunea de primire de foloase necuvenite prev. de art. 256 C. pen.

2) În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen. a fost achitată inculpata Ș.L. pentru infracțiunea de luare de mită, prev. 254 alin. (1) C. pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a fost achitată inculpata pentru infracțiunea de primire de foloase necuvenite, prev. de art. 256 C. pen.

3) În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a fost achitată inculpata M. (C.) D. pentru infracțiunea de primire de foloase necuvenite, prev. de art. 256 C. pen.

4) În baza art. 26 raportat la art. 254 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) și c) și art. 76 lit. c) C. pen. a fost condamnată inculpata L.I. la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la luare de mită.

În temeiul art. 81 C. pen. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, pe un termen de încercare de 3 ani.

S-a atras atenția inculpatei asupra disp. art. 83 C. pen. S-a dispus confiscarea în favoarea statului de la inculpatul C.R.C. a sumei de 1.500 RON, rezultați din infracțiunile comise.

S-a făcut aplicarea art. 191 alin. (1) C. proc. pen. referitor la plata cheltuielilor judiciare.

Pentru a dispune în acest sens, instanța de fond a reținut următoarele: La data de 03 iulie 2009 s-a înregistrat la Tribunalul Harghita rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Gorj prin care au fost trimiși în judecată inculpații C.R.C. pentru săvârșirea a 3 infracțiuni de luare de mită, prev. de art. 254 alin. (1) și (2) C. pen. și o infracțiune de primire de foloase necuvenite prev. de art. 256 C. pen., Ș.L. pentru săvârșirea unei infracțiuni de luare de mită, prev. de art. 254 alin. (1) și (2) C. pen. și o infracțiune de primire de foloase necuvenite prev. de art. 256 C. pen., L.I. pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la luare de mită prev. de art. 26 raportat la art. 254 alin. (1) și (2) C. pen. și C.D. pentru săvârșirea infracțiunii de primire de foloase necuvenite prev. de art. 256 C. pen.

Potrivit actului de sesizare a instanței, faptele au constat în următoarele: La nivelul organelor de cercetare penală existau de mai multă vreme informații privitoare la împrejurarea că anumiți funcționari din cadrul Comisiei de evaluare complexa a persoanelor adulte cu handicap Gorj, obișnuiau să primească diferite sume de bani de la pacienții care se prezentau pentru obținerea certificatului de încadrare în grad de handicap, în scopul arătat de dispozițiile art. 254 alin. (1) și (2) C. pen. În ideea celor menționate, în ziua de 4 martie 2009, la sediul I.P.J. Gorj, s-a prezentat martora N.M. din Târgu Jiu, care a denunțat împrejurări legate de pretinderea unor sume de bani de inculpatul C.R.C., președintele Comisiei de evaluare complexă a persoanelor adulte cu handicap Gorj, - aceasta susținând că în luna iulie 2008, în urma unor investigații medicale a fost diagnosticată cu leucemie granulocitară cronică, fapt pentru care urma să fie inclusă într-un program social, respectiv să primească un ajutor bănesc. Pentru a beneficia de acest program era necesară întocmirea unui dosar și examinarea de către o comisie medicală.

La nivelul județului Gorj, Comisia de evaluare complexă a persoanelor adulte cu handicap funcționează în subordinea Direcției de Asistență Socială și protecția Copilului Gorj, desfășurându-și activitatea până în luna ianuarie 2009, în clădirea Policlinicii Spitalului 700 Târgu Jiu, iar ulterior într-un imobil din cadrul Spitalului Județean Pasarelă. Comisia a fost condusă până în ziua de 5 martie 2009 de inculpatul C.R.C., medic specialist, în calitate de președinte.

Pacienții care solicitau comisiei încadrarea într-un grad de handicap urmau să parcurgă un anumit circuit până la obținerea certificatului de handicap, respectiv:

- după ce dosarul era înregistrat la secretariatul unității în registrul general de intrări - ieșiri, persoanele se prezentau la Biroul de asistență socială unde dosarul era analizat de martorii B.C. - psiholog, R.M.A.O. - asistent social specialist I. Aici dosarul era analizat din punct de vedere social și administrativ, respectiv ce statut social are persoana, ce venituri realizează, dacă este angajată în muncă. În această etapă, pacientul putea fi amânat, cele două funcționare transmițându-i ce acte urmează a fi depuse când constatau că dosarul nu este complet. Dacă dosarul era complet, se întocmea un raport de evaluare, obligatoriu în analiza cererii de stabilire și încadrarea persoanei în grad de handicap.

În sfârșit, cea de a treia etapă impunea prezența pacienților la Comisia medicală condusă de inculpatul C.R.C. (în calitate de medic specialist) din care făceau parte și inculpatele Ș.L. (inspector clasa I-a, grad profesional asistent) - conform fișei postului secretarul comisiei, respectiv C.D. (inspector clasa I-a, grad profesional asistent). Aici inculpatul C.R.C. analiza documentele medicale depuse de solicitanți și dacă consideră că persoana respectivă se încadrează într-un grad de handicap făcea propunere de încadrare către Comisia de evaluare complexa (stabilea gradul de handicap și aviza prin semnătură și parafare) ce se întrunea zilnic, de luni până vineri, în jurul orelor 12:00 pentru stabilirea gradului de handicap, admiterea sau respingerea solicitării. Comisia de evaluare, întrunită în plen pentru analiza propunerilor făcute de inculpat la comisia medicală, era condusă de acesta în calitate de președinte, având ca membrii martorii R.N. - medic specialist, B.C. - asistent social R.M.A.O. - asistent social, M.C. - președinte al Asociației Surdo-Muților-Filiala Gorj și inculpata Ș.L. în calitate de secretar.

Din declarațiile martorilor R.N., B.C., M.C. și R.M.A.O. s-a reținut că întrunirea Comisiei de evaluare în plen era formală, pentru că inculpatul, în calitatea avută - președinte și principalul factor de decizie, stabilea de unul singur încadrarea solicitantului în grad de handicap, după analiza dosarului la comisia medicală spunându-i pacientului să se prezinte, în vederea ridicării certificatului de handicap, fără a mai aștepta întrunirea comisiei. Certificatele de handicap erau redactate, la cererea inculpatului, de inculpatele Ș.L. și C.D. care erau prezente în permanență în cabinetul folosit de inculpatul C.R.C.

N.M. s-a prezentat în fața comisiei medicale condusă de inculpatul C.R.C. care, după ce a analizat dosarul a respins-o motivând că acesta nu este complet fără a preciza ce acte medicale lipsesc, menționând că trebuie să revină după o săptămână. Aceasta s-a prezentat în săptămâna următoare însă nu a mai reușit să intre la comisie, una din funcționarele de aici susținând că în ziua respectivă nu se soluționează cazuri noi cum era situația sa. Vineri 27 februarie 2009, martora s-a prezentat din nou la comisie și conform celor auzite anterior, între actele dosarului, într-un plic a așezat suma de 300 RON. A fost primită la comisia medicală de inculpatul C.R.C. care după ce a analizat actele dosarului și plicul i-a spus martorei să revină în ziua de 5 martie 2009, fără a spune dacă lipsește vreun act medical sau care este motivarea pentru care nu primește un răspuns în ziua în care se prezentase.

În ziua de 5 martie 2009, orele 10,00, martora N.M. însoțită de fiica sa - A.M.L. s-a prezentat la comisia medicală, după ce în prealabil a înregistrat dosarul la secretariat sub nr. 1555 din 5 martie 2009, așteptând să-i vină rândul pentru a fi analizat.

Însoțită de fiica sa, martora a intrat în cabinet, aici aflându-se inculpatul și inculpatele C.D., respectiv, Ș.L., postându-se în apropierea biroului acestuia și înmânându-i dosarul, cu actele medicale, apoi din buzunarul din interior al gecii pe care o purta a scos un plic în care se află suma de 600 RON. Inculpatul l-a prins cu mâna stângă așezându-l pe birou în partea dreaptă, fiind ușor de observat bancnotele de 100 RON, deoarece capacul era introdus în interior sub acestea, ulterior acoperindu-l pentru camuflare cu acte scoase din dosar. Între martoră și inculpat s-a derulat o conversație al cărui conținut a fost în totalitate înregistrat și filmat în baza autorizației emisă de Tribunalul Gorj, prin Încheierea nr. 38 din 9 martie 2009, pronunțată în Dosarul nr. 39/S/2009, cuprinsul acesteia fiind redat în scris, în procesul-verbal încheiat la 6 martie 2009.

În cursul discuțiilor dintre inculpat și martoră, primul și-a exprimat disponibilitatea de a rezolva favorabil cererea acesteia primind confirmarea că urmează să se prezinte în cursul aceleiași zile pentru ridicarea certificatului de încadrare în gradul de handicap II.

După ce martora și fiica sa au părăsit cabinetul medical aici au pătruns membrii echipei ce a participat la organizarea și constatarea flagrantului, însoțit de martorii asistenți, ocazie cu care s-au constatat următoarele:

După declinarea calității, în cabinet au fost identificate 3 persoane care constituiau comisia medicală, respectiv inculpatul C.R.C. - președinte al Comisiei de evaluare care ocupa unul din cele trei birouri dispuse în forma literei „L" (biroul din fața ușii de acces), inculpatele C.D. și Ș.L. care ocupau birourile din partea dreaptă a intrării.

La întrebarea adresată de procuror inculpatului C.R.C. câți bani are în sertarul de la birou, sertar care era deschis, acesta a menționat că are aproximativ suma de 400 RON, spunând că-i aparțin.

S-a trecut la identificarea conținutului sertarului și într-un plic de culoare albă, format mic, a fost găsit suma de 600 RON, inculpatul susținând că-i aparțin.

Trecând la o analiză atentă asupra plicului s-a constatat că acesta avea capacul introdus în interior (cum fusese aranjat anterior de echipa ce a participat la organizarea flagrantului) pentru a fi observate cele 6 bancnote de 100 RON înseriate.

Tot în sertarul de la biroul inculpatului au fost găsite mai multe bancnote aruncate neregulat, respectiv 2 bancnote de 100 RON, 8 bancnote de câte 50 RON 1 bancnotă de 10 RON seria și 29 bancnote de câte 1 leu, ale căror serii au fost menționate în anexa 1 a procesului-verbal de constatare a infracțiunii flagrante.

De asemenea, tot în sertarul biroului folosit de către inculpat a fost găsită o folie de plastic în care se afla o cerere adresată președintelui Comisiei de evaluare complexă a persoanelor adulte cu handicap Gorj de numitul V.V. din Tismana datată 5 martie 2009 însoțită de documente medicale și sociale, iar între acestea un plic de culoare albă, format mic, sigilat, în interiorul căruia se afla suma de 500 RON, respectiv 2 bancnote de 200 RON și 1 bancnotă de 100 RON.

Cu ocazia flagrantului organizat la Comisia medicală din cadrul Comisiei de evaluare complexă a persoanelor adulte cu handicap Gorj, într-un fișete situat în partea dreaptă a cabinetului folosit de inculpatul C.R.C. și de inculpatele Ș.L. și C.D. au fost descoperite mai multe bunuri, respectiv:

- Cafea J a 250 gr pachetul, culoare ambalaj verde - 6 pachete;

- Cafea J a 500 gr pachetul, culoare ambalaj roșie - 1 pachet;

- Cafea J a 125 gr pachetul, culoare ambalaj verde - 3 pachete;

- Cafea LW a 250 gr pachetul, culoare ambalaj roșie - 1 pachet;

- Cafea DCE a 100 gr pachetul, culoare ambalaj roșie ~2 pachete;

- Cafea A a 100 gr cutia - 1 cutie;

- Ciocolată A a 100 gr - 4 bucăți;

- Ciocolată P a 90 gr - 2 bucăți;

- Ciocolată N a 100 gr - 1 bucată;

- Ciocolată M a 300 gr - 1 bucată;

- Bomboane de ciocolată K a 150 gr - 2 cutii;

- Bomboane de ciocolată N a 140 gr - 1 cutie;

- Bomboane de ciocolată M a 120 gr - 1 cutie;

- Bomboane de ciocolată P a 250 gr - 1 cutie;

- Vin PVC, recipient de 750 ml - sticlă;

- AF, 750 ml - 1 sticlă;

- 1 pachet țigări K.

bunuri menționate în Anexa 1 a procesului-verbal de constatare a infracțiunii flagrante și care, în urma cercetărilor efectuate, s-a constatat că provin de la diverși pacienți care se prezentaseră în ultimele 2 săptămâni în vederea obținerii sau revizuirii certificatului de handicap la membrii comisiei medicale, respectiv inculpatul C.R.C., în calitate de președinte, inculpata C.D. inspector gradul I asistent și inculpata Ș.L. - inspector gradul I asistent, dar având calitatea de secretar.

Din declarațiile martorilor R.N., R.M.A.O., B.C., și M.C., s-a reținut că aceste bunuri au fost primite de cei trei membrii ai comisiei medicale, aceștia fiind singurii care foloseau fișetul din cabinetul medical, că pacienții nu aveau tangență cu ceilalți membrii ai comisiei de evaluare complexă în momentul în care aceasta se întrunea în plen.

S-a menționat că, în cursul urmăririi penale, inculpatul C.R.C. și inculpatele C.D., respectiv Ș.L., au recunoscut primirea acestor bunuri de la pacienți, menționând că le-au considerat „mici atenții" și că au folosit din acestea.

Nu s-a putut stabili cu certitudine ce bunuri au fost primite de fiecare din cei trei membrii ai comisiei medicale întrucât activitatea acestora nu se desfășoară separat, bunurile fiind date de pacienți în momentul în care veneau la comisia medicală pentru a fi evaluați medical fiind folosite în comun.

Urmare a flagrantului organizat la Comisia medicală din cadrul Comisiei de evaluare complexă a persoanelor adulte cu handicap Gorj, în sertarul biroului folosit de inculpatul C.R.C. a fost găsită o folie din plastic transparentă, în care pe lângă mai multe acte medicale pe numele V.V. din Tismana, însoțite de o cerere prin care se solicita reevaluarea gradului II de handicap, datată 5 martie 2009 și înregistrată sub nr. 1570 din 5 martie 2009 și un plic de culoare albă, format mic, sigilat cu suma de 500 RON, în bancnote de 200 RON (2 bucăți), 1 bancnotă de 100 RON, inculpatul susținând că nu cunoaște persoana respectivă și cum a ajuns folia în sertarul biroului său.

În ziua de 5 martie 2009, în fața organelor de cercetare penală s-a prezentat V.G. din orașul Tismana care s-a autodenunțat cu privire la săvârșirea unor infracțiuni de corupție, arătând că în cursul lunilor ianuarie - februarie 2009 a dat sume de bani inculpatului C.R.C., prin intermediul inculpatei L.I. pentru reevaluarea certificatului de handicap de care dispune cumnatul său V.V. din gradul II în gradul I cu însoțitor. Fiind efectuate cercetări s-a reținut următoarea situație de fapt:

Martora V.G. a cunoscut-o pe inculpata L.I. infirmieră la Policlinica Spitalului 700 Târgu Jiu, în cursul anului 2007 - constatând că aceasta este din aceeași localitate cu tatăl său, respectiv comuna Padeș.

În discuțiile purtate între cele două martora i-a spus că are un cumnat în vârstă de peste 50 ani, bolnav psihic care beneficiază de certificat gradul II handicap, dar părinții acestuia sunt bătrâni, nu-l mai pot supraveghea și ar dori să-i facă o reevaluare privind obținerea gradului I cu însoțitor.

În aceste împrejurări inculpata L.I. a afirmat că are cunoștințe în rândul membrilor comisiei de evaluare, respectiv medicul C.R.C. și va discuta cu acesta pentru a fi ajutată urmând a ține legătura.

În luna octombrie 2008, martora V.G. s-a prezentat la Comisia medicală din cadrul Comisiei de evaluare complexă ce funcționa la acea vreme în Policlinica Spitalului 700 Târgu Jiu, cu dosarul cumnatului său V.V.V., obținând tot gradul II nerevizuibil.

În cursul lunii ianuarie 2009, data nu a putu fi stabilită, din declarațiile inculpatei L.I. reținându-se ca fiind în prima jumătate a lunii ianuarie martora V.G. a venit la Târgu Jiu pentru a discuta cu inculpata legat de promisiunea făcută anterior, în sensul obținerii gradului I de handicap cu însoțitor pentru cumnatul său, mai ales că îi murise soacra și nu mai avea cine să-l supravegheze.

În Policlinica Târgu Jiu, martora s-a întâlnit cu inculpata L.I. și însoțită de aceasta a mers la cabinetul medicului C.R.C., fiind prezentată de aceasta inculpatului, din discuțiile purtate în sensul de a fi obținut pe viitor gradul I de handicap cu însoțitor pentru cumnatul său, primind promisiunea că se va rezolva, dar costă.

La sugestia martorei, inculpata L.I. l-a întrebat pe inculpat cât, iar acesta a spus că pentru gradul I de handicap costă 2.000 RON.

După câteva zile de la această discuție V.G. a revenit la Târgu Jiu, având asupra sa suma de 2.000 RON, pusă într-un plic R.

S-a întâlnit cu inculpata L.I. în Policlinică unde aceasta își desfășoară activitatea zilnică, i-a dat banii și actele medicale ale cumnatului său V.V. puse într-o folie transparentă urmând să țină legătura.

Inculpata L.I. s-a deplasat la biroul medicului C.R.C. unde i-a dat plicul retrăgându-se în baia situată vis-a-vis unde efectua curățenia, după câteva momente inculpatul venind și el reproșându-i că i-a făcut o farsă, că i-a dat plicul gol.

Din declarațiile inculpatei coroborate cu declarațiile martorei V.G. s-a reținut că L.I. a alergat în direcția în care plecase martora, găsind-o în apropierea policlinicii lângă un magazin P, spunându-i ce s-a întâmplat, iar aceasta privind în plasa unde avusese plicul a constatat că suma de 2.000 RON căzuse aici.

l-a dat banii, iar inculpata i-a remis inculpatului C.R.C., în biroul comisiei medicale.

La sfârșitul lunii februarie 2009 martora V.G. a venit la Târgu Jiu pentru a discuta legat de dosarul medical al cumnatului său, s-a întâlnit din nou în policlinică cu inculpata L.I., întrebând-o ce răspuns îi dă iar aceasta i-a transmis că dosarul este la ea, că lipsește ancheta socială ce trebuie încheiată la Primăria Tismana și să-i mai aducă suma de 500 RON, întrucât i-a fost solicitată de inculpatul C.R.C. pentru obținerea gradului I cu însoțitor.

Martora a revenit în orașul Tismana, a efectuat ancheta socială a doua zi, deplasându-se la Târgu Jiu unde, i-a dat inculpatei L.I. la locul său de muncă suma de 500 RON și o pasăre tăiată (o curcă - sugerându-i să o folosească pentru ea).

În baza discuțiilor avute cu inculpatul C.R.C., una din acestea purtându-se pe scările Policlinicii Târgu Jiu, spre sfârșitul lunii februarie 2009, când i-a atras atenția să rezolve cazul V., mai ales că membrii comisiei se mutaseră în altă locație respectiv Spitalul Passarelă Târgu Jiu, întrucât i-a dat bani, inculpata L.I. a sunat-o în ziua de 4 martie 2009 pe inculpata Ș.L. secretara comisiei de expertizare complexă a persoanelor adulte cu handicap Gorj și una din apropiatele inculpatului C.R.C., solicitându-i să vină la locul său de muncă, să discute o problemă.

Aceasta a amânat-o pentru moment spunând că se vor întâlni a doua zi la prima oră, respectiv 5 martie 2009. La orele 7:30 (5 martie 2009) inculpata Ș.L. s-a prezentat la Policlinica Spitalului 700 Târgu Jiu, la locul de muncă al inculpatei L.I. și a primit de la aceasta folia în care se aflau actele medicale pe numele V.V. precum și suma de 500 RON, care nu erau puși într-un plic, bani pe care inculpata i-a numărat, transmițând că se va ocupa personal de completarea cererii aferente, înregistrarea acesteia, dosarul și banii urmând a ajunge la medicul C.R.C.

Inculpata Ș.L. a completat cererea pe numele V.V. adresată președintelui Comisiei de evaluare a persoanelor, datând-o 05 martie 2009 și semnând în numele acestuia, a înregistrat-o sub nr. 1570 din 05 martie 2009 în registrul de intrări-ieșiri al instituției respective a completat parțial raportul de evaluare complexă (nume, prenume și localitatea solicitantului) după care a pus suma de 500 RON în 2 bancnote de 200 RON și 1 bancnotă de 100 RON între actele medicale din folie, așezând-o pe biroul inculpatului C.R.C.

Nu s-a făcut dovada că inculpata Ș.L. a primit de a inculpata L.I. suma de 1.000 RON, declarațiile date de martora V.G. demonstrând că acestea au fost date în două tranșe, respectiv 2.000 RON și 500 RON, niciodată 1.500 RON, respectiv 1.000 RON.

Conform înțelegerii anterioare cu inculpata L.I. și martora V.G., inculpatul observând cererea completată de inculpata Ș.L. și actele medicale pe numele V.V., a luat folia și a pus-o în sertarul de la biroul propriu, fără a întreba ce-i cu actele medicale respective.

În declarațiile date, inculpatul C.R.C. a recunoscut că a găsit pe biroul său o folie transparentă în care se afla cererea prin care se solicita reevaluarea deoarece boala s-a agravat, însă, a considerat că acesta trebuia să se prezinte în altă zi la comisie și neavând timp să studieze actele medicale a pus folia cu acte în sertar.

A mai menționat inculpatul că una din colegele de birou, fără a preciza dacă Ș.L. sau C.D. i-a spus că ar fi dosarul unei persoane cu schizofrenie.

Toate aceste împrejurări au demonstrat că inculpatul C.R.C. a pretins și primit suma de 2.500 RON de la martora V.G. în sensul de a elibera un act care intra în atribuțiile sale de serviciu, motiv pentru care a fost pusă în mișcare acțiunea penală fiind trimis în judecată pentru infracțiunea prev. de art. 254 alin. (1) și (2) C. pen.

Nici inculpata Ș.L. nu a recunoscut că a primit de la inculpata L.I. folia în care se aflau actele medicale ale numitului V.V. și suma de 500 RON, recunoscând însă că a fost sunată de L.I. în ziua de 4 martie 2009 și au hotărât să se întâlnească în dimineața zilei de 5 martie 2009 în Policlinica Târgu Jiu, pe considerentul că îi solicitase anterior să-i facă rost de cloramină.

Inculpata L.I. a declarat că în activitatea pe care o prestează în Policlinica Târgu Jiu nu a mai lucrat de ani buni cu cloramină și nici nu a discutat niciodată cu Ș.L. despre acest aspect, scopul pentru care aceasta a venit a fost să-i dea dosarul V. și suma de 500 RON, promițând că va completa și înregistra cererea aferentă și se va ocupa de celelalte acte anterioare prezentării la comisia medicală.

Prezența inculpatei în Policlinica Târgu Jiu și primirea foliei în care se aflau actele medicale pe numele V. a fost confirmată și de martorul I.L. care a transportat-o pe aceasta pe aceasta cu autoturismul propriu observând că avea asupra sa geanta personală, iar în mână o folie făcută sul în care se aflau mai multe acte.

Apărarea inculpatei, în sensul că a completat cererea pe numele V. la solicitarea unei bătrâne aflată pe holul instituției și că folia cu actele medicale a fost pusă pe biroul inculpatului C.R.C. de un bărbat cu părul neîngrijit a fost înlăturată prin actele materiale pe care le avusese le-a desfășurat, în sensul discuțiilor pe care le avusese anterior cu inculpata L.I., respectiv completarea cererii, datarea și semnarea în locul numitului V., înregistrarea acesteia în registrul de intrări-ieșiri sub nr. 1570 din 5 martie 2009 și completarea referatului de evaluare complexă.

Martora Ț.E.G., referent în cadrul comisie a menționat că inculpata Ș.L. a înregistrat cererea între orele 09:00 - 10:00 și că existau situații repetate în care, atât Ș.L., cât și C.D., veneau și înregistrau cereri pe care le luau apoi la comisia medicală unde-și desfășurau activitatea, ocolind celelalte etape obligatoriu a fi parcurse până la comisia medicală.

Inculpata nu a putut să explice de ce a semnat în locul numitului V.V. dacă nu ar fi existat o înțelegere anterioară și nici alte semnalmente ale persoanelor care i-au solicitat să înregistreze cererea sau au depus folia cu acte medicale pe biroul inculpatului C.R.C., mulțumindu-se să declare că ajuta persoanele care se prezentau la comisie să completeze cererile la solicitarea directorului adjunct Ș.I.K. Fiind audiată aceasta a menționat că niciodată nu a dat o dispoziție scrisă sau verbală funcționarelor de la comisia respectivă în acest sens.

În ziua de 9 martie 2009, N.S. din comuna Padeș, sat Orzești, județul Gorj s-a autodenunțat, susținând în fața organelor de poliție că, la sfârșitul lunii februarie 2009, prezentându-se la comisia medicală din cadrul Comisiei de evaluare complexă a persoanelor adulte cu handicap Gorj a dat suma de 400 RON inculpatului C.R.C., președintele comisiei care refuzase să-i prelungească certificatul gradul II de handicap pe care-l obținuse anterior. Efectuându-se cercetări s-a reținut următoarea situație de fapt: Martorul N.S. a fost diagnosticat în urma unui control efectuat în anul 2000 cu retinopatie diabetică, boală ce i-a conferit dreptul să se înscrie într-un program de ajutor financiar din partea statului pentru persoanele cu handicap.

În cursul lunii februarie 2009, martorul s-a prezentat la Comisia de evaluare complexă a persoanelor adulte cu handicap Gorj și, a obținut Certificatul 992 din 21 februarie 2009.

Întrucât boala i s-a agravat fiind aproape lipsit de simțul văzului, în cursul lunii februarie 2009, prin intermediul familiei a întocmit dosarul cu acte medicale și sociale, urmând a-l prezenta comisie.

Pe considerentul că actele de care dispunea erau suficiente pentru a convinge comisia de reevaluare a certificatului, în ziua de 25 februarie 2009, martorul l-a trimis la Târgu Jiu pe fiul său N.S.G. pentru a prezenta dosarul medical pentru revizuire.

Din declarația, martorului N.S.G. s-a reținut că s-a deplasat la comisie, înregistrând cererea la secretariat sub nr. 1257 din 25 februarie 2009 și așteptând apoi să fie primit de comisia medicală condusă de inculpatul C.R.C., în vederea analizării acesteia.

După ce a analizat dosarul răsfoind actele medicale de mai multe ori, inculpatul pe un ton superior, după ce i-a aruncat dosarul pe birou, i-a spus martorului că tatăl său nu se mai încadra pentru a primi ajutor special și ar fi bine să se pensioneze.

Făcând legătura cu ce constatase anterior când aștepta pe hol intrarea la comisia medicală, martorul observând când unei persoane i-au căzut bani din dosarul pe care-l avea asupra sa și față de comportamentul inculpatului care-i respinsese cererea, deși actele medicale dovedeau fără reținere că tatăl său întrunește condițiile pentru a primi un ajutor social și-a dat seama că dacă nu se dau bani nu va rezolva problema prelungirii certificatului.

Aceste aspecte au fost prezentate la locuința tatălui său, acesta hotărând ca împreună a doua zi să revină la comisie.

În ziua de 26 februarie 2009, N.S. și fiul său s-au deplasat la Târgu Jiu la Comisia de evaluare complexă a persoanelor adulte cu handicap Gorj, primul așteptând la rând intrarea la comisia medicală.

Fiind ultima zi când putea să se adreseze comisiei și, pornind de la ideea că putea fi respins existând pericolul pierderii ajutorului social, martorul a așezat între actele medicale ale dosarului ce urma să-l prezinte inculpatului suma de 400 RON, în bancnote de câte 100 RON.

La intrarea în cabinetul inculpatului, în care se mai aflau inculpatele C.D. și Ș.L., acesta a analizat actele, iar în momentul în care a observat banii i-a luat din dosar, prinși între două coli de hârtie și ia așezat în sertarul biroului, după care a dat dosarul uneia dintre cele două învinuite, pentru redactarea certificatului spunându-i martorului să se prezinte în jurul orelor 12:30 pentru ridicarea certificatului.

Cu privire la aceste aspecte, inculpatul a menționat că nu cunoștea nimic, că nu a primit sume de bani și nu știe ce avea în vedere martorul când a declarat aceste aspecte.

Examinând actele și lucrările dosarului, prima instanță a stabilit următoarele:

Cauza a fost strămutată la Tribunalul Harghita prin Încheierea nr. 1264 din data de 23 iunie 2009 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție. Prin încheiere au fost menținute actele îndeplinite de Tribunalul Gorj.

Inculpatul C.R.C. a condus, până la data de 05 martie 2009 în calitate de președinte Comisia de evaluare complexă a persoanelor adulte cu handicap în subordinea Direcției de Asistență Socială și Protecția Copilului din cadrul Consiliului Județean Gorj. S-a arătat că, în această calitate, nu exercita atribuții de control, neavând calitatea de funcționar public cu atribuții de control, aspect dovedit prin fișa postului, Adresa nr. 8275 din 01 septembrie 2009, H.G. României nr. 430/2008, Legea nr. 448/2006 coroborate cu disp. art. 13 alin. (1) lit. b) din O.U.G. nr. 43/2002.

Văzând aceste dispoziții legale, instanța de fond, în baza art. 334 C. proc. pen., a dispus schimbarea juridică a infracțiunilor de luare de mită, respectiv de complicitate la luare de mită din fapta prev. de art. 254 alin. (1) și (2) C. pen. în cea prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen.

S-a mai reținut că la data de 5 martie 2009 în urma denunțului făcut de martora N.M. a fost organizat un flagrant la comisia condusă de inculpat. Cu această ocazie, martora (fiind respinsă înainte) însoțită de fiica sa a intrat în cabinet cu dosarul medical înregistrat și a înmânat dosarul cu acte medicale și un plic cu suma de 600 RON. Primind dosarul, inculpatul și-a exprimat disponibilitatea de a rezolva favorabil cererea, urmând ca martora să se prezinte în aceeași zi pentru ridicarea certificatului de încadrare în gradul de handicap II. După ce martora și fiica sa au părăsit cabinetul medical au pătruns membrii echipei ce a participat la organizarea și constatarea flagrantului.

În cabinetul medical pe lângă inculpat s-au mai aflat inculpatele Ș.L. și C.D. În sertarul deschis de la biroul inculpatului s-a găsit într-un plic alb suma de 600 RON, inculpatul susținând că îi aparțin. Bancnotele din plic erau aceleași cu cele 6 bancnote de 100 RON înserate anterior. Tot în sertarul biroului folosit de către inculpat s-au găsit mai multe bancnote aruncate neregulat și o folie de plastic în care se afla o cerere adresată președintelui comisiei de către V.V. datată 05 martie 2009 însoțită de documente medicale și sociale și un plic de culoare albă, sigilat, în care se afla suma de 500 RON.

În data de 5 martie 2009 martora V.G. s-a autodenunțat, arătând că în cursul lunilor ianuarie - februarie 2009 a dat sume de bani inculpatului prin intermediul inculpatei L.I. pentru reevaluarea certificatului de handicap de care dispunea cumnatul său V.V. din gradul II în gradul I cu însoțitor.

Prin declarația dată în fața instanței martora V.G. s-a arătat că a fost dusă la inculpat de inculpata L.I. pentru a rezolva situația cumnatului pentru a fi trecut în gradul de handicap I. Inculpatul i-a spus că o să o coste și se rezolvă, iar inculpata i-a spus că o să o coste 2.500 RON.

Prima dată i-a înmânat inculpatei suma de 2.000 RON, iar după câteva zile s-a întors cu ancheta socială și 500 RON.

Martorul N.S.G. a arătat că știa că tatăl său a dat 400 RON inculpatului pentru a fi încadrat în gradul de handicap I.

Instanța de fond a mai reținut că inculpatul C.R.C. nu a recunoscut săvârșirea infracțiunilor pentru care a fost trimis în judecată. Inculpatele Ș.L. și C.D. nu au recunoscut săvârșirea infracțiunii pentru care au fost trimise în judecată. Inculpata L.I. a recunoscut săvârșirea infracțiunii, arătând că a înmânat plicul cu banii aduși de V.G., dar nu a fost prezentă la discuția între inculpat și martoră.

Cu privire la faptele imputate inculpatului C.R.C. instanța de fond a reținut următoarele:

Cele trei infracțiuni de luare de mită au fost dovedite prin procesul-verbal încheiat cu ocazia organizării flagrantului, declarațiile martorilor N.M., A.M.L., V.G., N.S. și N.S.G.

Martorii au declarat că au dat inculpatului diferite sume de bani pentru a obține certificate de încadrare în diferite grade de handicap. Banii oferiți de N.M. și V.V. au fost găsiți în biroul inculpatului la efectuarea flagrantului. Martora V. a apelat la inculpata L.I. care lucra ca femeie de serviciu la policlinică să intermedieze darea mitei pentru inculpat. S-a reținut că probatoriul administrat, atât în faza de urmărire penală, cât și în fața instanței este legal și a dovedit vinovăția inculpatului.

Cu privire la infracțiunea de primire de foloase necuvenite prevăzută de art. 256 C. pen., reținută în sarcina inculpatului C.R.C. și M. (C.) D. și Ș.L. instanța de fond a stabilit că, cu ocazia flagrantului, în dulapul cabinetului medical au fost găsite mai multe bunuri. Cele două inculpate își desfășurau activitatea în calitate de inspector de specialitate, respectiv de secretară în comisia condusă de inculpat. S-a considerat că nu există nicio dovadă a provenienței bunurilor găsite în cabinet, că nu s-a dovedit cu ce scop au fost date și de cine și cui i-au fost date, astfel că simpla înșirare a acestor bunuri - de mică valoare de altfel (ciocolată, cafea, etc.) - fără alte probe, nu au putut conduce instanța de fond la concluzia că inculpații au săvârșit această infracțiune. În consecință, instanța de fond a apreciat că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de primire de foloase necuvenite, prev. de art. 256 C. pen.

De asemenea, instanța de fond a mai reținut că inculpata Ș.L. a fost trimisă în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită. S-a arătat că acuzația adusă acestei inculpate prin declarația inculpatei L.I. nu a putut constitui o probă în dovedirea vinovăției acesteia, fiind fără dubiu că plicul care se afla în dosarul V. era pentru inculpatul C.R.C. În opinia instanței de fond, împrejurarea că mai mulți martori au văzut-o pe inculpată completând cereri pentru persoane în vârstă și ducând dosare nu constituie infracțiunea de luare de mită. Astfel, nu s-a putut reține că inculpata a săvârșit infracțiunea de luare de mită, prev. de art. 254 alin. (1) C. pen.

În consecință, față de cele de mai sus instanța de fond a reținut că s-a dovedit săvârșirea a trei infracțiuni de luare de mită de inculpatul C.R.C. și a unei infracțiuni de complicitate la luare de mită de inculpata L.I.

La individualizarea pedepsei pentru inculpatul C.R.C. instanța de fond a reținut că acesta este la primul conflict cu legea penală și, după cum rezultă și din declarațiile martorilor audiați de instanță, era cunoscut ca un om cu reputație bună în societate. De asemenea, s-a reținut că inculpata L.I. a avut o atitudine sinceră, era la primul conflict cu legea penală.

Împotriva sentinței au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Harghita, precum și inculpații C.R.C. și L.I.

Parchetul de pe lângă Tribunalul Harghita a solicitat condamnarea inculpaților C.R.C., S.L. și M. (C.) D. pentru săvârșirea infracțiunii de primire de foloase recurente, confiscarea specială a sumei de bani obținută din valorificarea bunurilor care au făcut obiectul ordonanței de instituire a sechestrului asigurător, condamnarea inculpatei S.L. pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită, majorarea pedepselor aplicate inculpaților C.R.C. și L.I. și stabilirea termenului de încercare pentru inculpatul C.R.C. conform art. 862 C. pen.

Inculpatul C.R.C. a solicitat achitarea sa pentru toate acuzațiile aduse motivat de faptul că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor de luare de mită. în subsidiar, a solicitat reducerea pedepselor și aplicarea art. 81 C. pen.

Inculpata L.I., în apel, a solicitat aplicarea disp. art. 3201 C. proc. pen. solicitând reducerea pedepsei, respectiv aplicarea art. 181 C. pen.

Prin Decizia penală nr. 49 A din 08 iunie 2012, Curtea de Apel Târgu Mureș, secția penală, a dispus următoarele:

A admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Harghita și de către inculpații C.R.C. și L.I. împotriva Sentinței penale nr. 366 din 16 decembrie 2011 a Tribunalului Harghita, a desființat, în parte sentința atacată și, în rejudecare:

În baza art. 334 C. proc. pen. a schimbat încadrarea juridică a faptelor reținute în sarcina inculpatului C.R.C. din trei infracțiuni de luare de mită prev. de art. 254 alin. (1) C. pen. într-o singură infracțiune de luare de mită în formă continuată, prev. de art. 254 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 334 C. proc. pen. a schimbat încadrarea juridică a faptelor reținute în sarcina inculpaților C.R.C., Ș.L. și M. (fostă C.) D. din infracțiunea de primire de foloase necuvenite prevăzută de art. 256 C. pen., în aceeași infracțiune, dar în formă continuată, prev. de art. 256 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

1) În baza art. 254 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. cu reținerea art. 74 lit. a) și art. 76 lit. c) C. pen. a condamnat pe inculpatul la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare, fără aplicarea pedepsei complementare.

În baza art. 256 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. cu reținerea art. 74 lit. a) și art. 76 lit. e) C. pen. a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de 5 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de primire de foloase necuvenite în formă continuată.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., a contopit pedepsele stabilite și a aplicat pedeapsa cea mai grea, urmând ca inculpatul C.R.C. să execute pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare.

În baza art. 71 C. proc. pen. s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen. pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 81 C. pen. a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate inculpatului C.R.C. pe durata termenului de încercare de 3 ani și 6 luni stabilit potrivit art. 82 C. pen.

S-au pus în vedere inculpatului dispozițiile art. 83 C. pen. cu privire la condițiile revocării beneficiului suspendării condiționate a executării pedepsei.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. s-a suspendat executarea pedepselor accesorii.

2) În baza art. 256 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. cu reținerea art. 74 lit. a) și art. 76 lit. e) C. pen. a condamnat pe inculpata Ș.L. la pedeapsa de 5 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de primire de foloase necuvenite în formă continuată.

În baza art. 71 C. proc. pen. s-a interzis inculpatei exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen. pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 81 C. pen. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate inculpatei Ș.L. pe durata termenului de încercare de 2 ani și 5 luni stabilit potrivit art. 82 C. pen.

S-au pus în vedere inculpatei dispozițiile art. 83 C. pen. cu privire la condițiile revocării beneficiului suspendării condiționate a executării pedepsei.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. s-a suspendat executarea pedepselor accesorii.

3) În baza art. 256 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. cu reținerea art. 74 lit. a) și art. 76 lit. e) C. pen. a fost condamnată inculpata M. (fostă C.) D. la pedeapsa de 5 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de primire de foloase necuvenite în formă continuată. În baza art. 71 C. proc. pen. s-a interzis inculpatei exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen. pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 81 C. pen. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate inculpatei M. (fostă C.) D. pe durata termenului de încercare de 2 ani și 5 luni stabilit potrivit art. 82 C. pen.

S-au pus în vedere inculpatei dispozițiile art. 83 C. pen. cu privire la condițiile revocării beneficiului suspendării condiționate a executării pedepsei.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. s-a suspendat executarea pedepselor accesorii.

4) În baza art. 26 C. pen. raportat la art. 254 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. și art. 74 lit. a) și c) C. pen., art. 76 lit. d) C. pen. a fost condamnată inculpata L.I. la pedeapsa de 8 luni închisoare.

În baza art. 71 C. proc. pen. s-a interzis inculpatei exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen. pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 81 C. pen. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate inculpatei L.I. pe durata termenului de încercare de 2 ani și 8 luni stabilit potrivit art. 82 C. pen.

S-a pus în vedere inculpatei dispozițiile art. 83 C. pen. cu privire la condițiile revocării beneficiului suspendării condiționate a executării pedepsei.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. s-a suspendat executarea pedepselor accesorii.

În baza art. 118 alin. (1) lit. e) și alin. (4) C. pen. s-a dispus confiscarea specială de la fiecare dintre inculpații C.R.C., Ș.L. și M. (fostă C.) D. sumei de câte de 51,33 RON.

Au fost obligate inculpatele Ș.L. și M. (fostă C.) D. la plata sumei de câte de 250 RON fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare.

Au fost menținute celelalte dispoziții din hotărârea atacată. Pentru a dispune în acest sens, instanța de prim control judiciar a reținut următoarele:

Inculpatul C.R.C., în calitate de președinte al comisiei de evaluare complexă a persoanelor adulte cu handicap Gorj, a pretins și primite de la numiții N.M., V.H. și N.S.G. diferite sume de bani pentru a le elibera certificate de încadrare în diferite grade de handicap. Astfel, în urma denunțului făcut de martora N.M. s-a organizat un flagrant la comisia condusă de inculpat ocazie cu care martora i-a înmânat inculpatului, pe lângă actele medicale, și un plic care conținea suma de 600 RON, bani care au fost găsiți asupra inculpatului sens în care s-a încheiat un proces-verbal de constatare a flagrantului.

Cu aceeași ocazie a mai fost găsită, în biroul inculpatului, și suma de 500 RON, sumă remisă cu același scop inculpatului de către V.G. pentru rezolvarea favorabilă a cererii de obținere a certificatului de handicap privind pe V.V. În legătură cu aceiași persoană martora V.G. s-a autodenunțat și a arătat că a mai înmânat inculpatului, prin intermediul inculpatei L.I., care confirmă susținerile martorei, suma de 2.000 RON.

în aceeași perioadă de timp, martorul N.S.G. a arătat că tatăl său La dat inculpatului C.R.C. suma de 400 RON pentru obținerea unui certificat de handicap gradul I.

Dat fiind faptul că inculpatul a săvârșit la diferite intervale de timp, dar în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, faptele de pretindere a unor diferite sume de bani pentru a elibera certificate de handicap aceste fapte întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de luare de mită, prev. de art. 254 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., respectiv în formă continuată. Așa cum corect s-a reținut de prima instanță, faptele de luare de mită săvârșite de inculpatul C.R.C. sunt dovedite cu procesul-verbal încheiat cu ocazia organizării flagrantului și declarațiile martorilor N.M., A.M.L., V.G., N.S., N.S.G. și inculpata L.I. care, în fața instanței de apel, a uzat de disp. art. 3201 C. proc. pen. recunoscând fără rezerve faptele comise și probele pe care se bazează acestea.

Cu ocazia organizării flagrantului menționat mai sus, într-un fișet aflat în cabinetul unde își desfășurau activitatea inculpații C.R.C., S.L. și M. (fostă C.) D. au fost găsite mai multe bunuri precum cafea, ciocolată, bomboane, vin, lichior și țigări. Din cercetările efectuate, respectiv declarațiile martorilor R.N., R.M.A.O., B.C. și M.C., precum și din însăși declarațiile inculpaților menționați, rezultă că cei trei inculpați au primit aceste bunuri de la diverși pacienți, de-a lungul timpului, bunuri pe care le considerau „mici atenții", bunuri pe care le și foloseau. Din cercetările efectuate rezultă, așadar, că aceste bunuri erau date celor trei inculpați menționați care alcătuiau membrii comisiei de evaluare, bunuri care de altfel erau folosite de inculpații C.R.C., S.L. și M. (fostă C.) D. în interes propriu.

Or, în opinia instanței de apel, fapta celor trei inculpați de a primi diverse bunuri - cafea, ciocolată, băuturi, țigări, etc. -, în mod direct de la solicitanții certificatului de handicap, acte ce intră în virtutea atribuțiilor de serviciu și care erau obligați să le efectueze, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 256 C. pen. Cum aceste fapte au fost săvârșite la diferite intervale de timp, dar în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, instanța de control judiciar a făcut aplicarea art. 334 C. proc. pen. în sensul că a schimbat încadrarea juridică în cea prev. de art. 256 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen.,

În opinia instanței de apel, cu referire la acuzația adusă inculpatei S.L. de luare de mită, hotărârea de achitare a primei instanțe este legală și temeinică. Astfel, inculpata L.I. a arătat, de la bun început, că suma de "2.500 RON a fost pretinsă de inculpatul C.R.C. pentru a rezolva cazul V., iar acești bani au ajuns la acest inculpat. Astfel, prima tranșă de 2.000 RON a fost înmânată inculpatului C.R.C. de însăși inculpata L.I., iar diferența de 500 RON a fost găsită cu ocazia efectuării flagrantului în sertarul biroului folosit de inculpatul C.R.C. Chiar dacă inculpata L.I. a afirmat că cei 500 RON au fost dați inculpatei S.L. împreună cu niște acte medicale s-a apreciat că actele înfăptuite de inculpata S.L. nu întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de luare de mită atâta vreme cât martora V.G. a arătat în mod explicit că suma a fost pretinsă de inculpatul C.R.C., că această sumă a fost de 1.500 RON, iar această sumă a fost înmânată inculpatului C.R.C., în două tranșe, mai întâi, 2.000 RON, iar apoi 500 RON. Este adevărat, a menționat instanța de apel, că inculpata S.L. a purtat unele discuții cu inculpata L.I. și că a transportat acele acte medicale privind pe numitul V.V., dar nu există nicio dovadă, în afara declarației martorei L.I., că suma de 500 RON a fost pusă în acea mapă cu acte, sau chiar dacă a fost pusă în acea mapă, există un dubiu că inculpata S.L. știa de acei bani, pe care nu și i-a însușit, aceștia fiind găsiți, așa cum s-a dovedit prin procesul-verbal de constatare a flagrantului, la inculpatul C.R.C.

În ceea ce privește fapta inculpatei L.I. de complicitate la săvârșirea infracțiunii de luare de mită, instanța de apel a constatat că această inculpată a depus în cursul judecării apelului o declarație autentică prin care a arătat că recunoaște faptele reținute în actul de sesizare și probele pe care se bazează acestea, sens în care dorește să beneficieze de disp. art. 3201 C. proc. pen.

Astfel, a menționat instanța de apel că din declarațiile martorei V.G. și a inculpatei L.I. rezultă că inculpata L.I. l-a întrebat pe inculpatul C.R.C. cât ar costa obținerea unui certificat de handicap gradul I, iar după ce a aflat suma a fost cea care a luat suma de 2.000 RON de la martora V.G. și a înmânat-o inculpatului menționat, trecând prin acea „pățanie", cel puțin hazlie.

La individualizarea pedepselor aplicate inculpatului C.R.C. s-au avut în vedere criteriile prev. de art. 72 C. pen., privind gradul ridicat de pericol social al faptelor comise, împrejurările în care acestea au fost săvârșite, dar și de persoana inculpatului care nu a recunoscut comiterea faptelor, dar a avut o conduită bună înainte de săvârșirea infracțiunilor, fiind cunoscut ca un membru marcant al comunității din care provine, reținându-se în favoarea acestuia disp. art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. De asemenea, s-a apreciat că reeducarea inculpatului C.R.C. poate avea loc și fără ca acesta să execute pedeapsa în regim de detenție, acesta întrunind condițiile aplicarea disp. art. 81 C. pen. privind suspendarea condiționată a executării pedepsei.

În ceea ce privește inculpatele Ș.L. și M. (C.) D. s-a apreciat că acestea se fac vinovate de săvârșirea infracțiunii de primire de foloase necuvenite în formă continuată, prev. de art. 256 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. La individualizarea pedepselor aplicate celor două inculpate s-au avut în vedere disp. art. 72 C. pen. relativ la gradul de pericol social al faptelor comise, împrejurările în care acestea au fost săvârșite, dar și de persoana fiecărei inculpate, care nu au recunoscut comiterea faptelor. Având în vedere că acestea sunt la primul conflict cu legea penală și au avut o bună comportare înainte de comiterea acestor fapte au fost reținute în favoarea acestora circumstanța atenuantă prev. de art. 74 lit. a) C. pen.

De asemenea, s-a apreciat că reeducarea inculpatelor S.L. și M. (C.) D. poate avea loc fără ca pedepsele să fie executate în regim de detenție, respectiv sunt întrunite condițiile aplicarea disp. art. 81 C. pen. privind suspendarea condiționată a executării acestor pedepse.

Instanța de apel a apreciat că în mod greșit prima instanță a omis să dispună confiscarea specială de la fiecare dintre cei trei inculpați menționați a sumei de câte 51,33 RON, sume care reprezintă contra-echivalentul bunurilor (cafea, dulciuri, țigări, etc), care au făcut obiectul infracțiunii de primire de foloase necuvenite, prev. de art. 256 C. pen., procedând astfel a aplicarea aliniatul 2 al art. 256 C. pen.

În final, instanța de apel a menționat că, în ceea ce o privește pe inculpata L.I., prima instanță a stabilit o încadrare juridică corectă. întrucât această inculpată poate beneficia de disp. art. 3201 C. proc. pen. instanța de control judiciar a avut în vedere limitele de pedeapsă reduse potrivit art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. De asemenea, s-a reținut în beneficiul acestei inculpate circumstanțele atenuante prev. de art. 74 lit. a) și c) C. pen., respectiv că inculpata L.I. nu a mai intrat în conflict cu legea penală și a avut o bună comportare înainte de comiterea faptei din prezentul dosar și este singura care a avut un comportament sincer în cursul procesului. De asemenea, s-a apreciat că scopul pedepsei poate fi atins și fără ca aceasta să fie executată în regim de detenție, fiind astfel aplicabile disp. art. 81, 82, 83 și 71 alin. (5) C. pen.

Instanța de apel a apreciat că pericolul social al infracțiunii săvârșite de inculpata L.I. este unul mare, astfel că cererea acesteia de aplicare a disp. art. 181 C. proc. pen. nu sunt temeinice.

Împotriva deciziei au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureș și inculpatele L.I., Ș.L. și M. (fostă C.) D., motivele de apel și cazurile de casare fiind menționate în încheierea de dezbateri și amânare a pronunțării hotărârii din data de 15 ianuarie 2013. Asupra recursului declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureș.

Cazurile de casare invocate au fost cele prevăzute de art. 3859 pct. 14, 17, 172 și 18 C. proc. pen. motivele de recurs vizând individualizarea pedepselor aplicate inculpaților, greșita achitare a inculpatei Ș.L., greșita încadrare juridică a faptelor cu referire la bunurile găsite în biroul inculpaților (apreciindu-se că încadrarea juridică corectă ar fi în infracțiunea prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.) și, în sfârșit, omisiunea deducerii duratei reținerii de 24 de ore pentru inculpatele L.I. și Ș.L.

Recursul va fi respins ca nefondat, pentru motivele ce se vor arăta, cu precizarea că deducerea duratei reținerii se poate dispune fără casarea hotărârilor atacate deoarece, potrivit art. 38517 alin. (4) cu referire la art. 383 alin. (2) C. proc. pen., în expunere și dispozitiv trebuie să se arate timpul care se deduce din pedeapsă.

Examinând probatoriul administrat, Înalta Curte apreciază că este neîntemeiată critica vizând achitarea inculpatei Ș.L., această soluție nefiind consecința unei „grave erori de fapt" comisă de cele două instanțe.

Așa cum corect au reținut ambele instanțe, inculpata L.I. a arătat, de la bun început, că suma de 2.500 RON a fost pretinsă de inculpatul C.R.C. pentru a rezolva cazul V., iar acești bani au ajuns la acest inculpat. Astfel, prima tranșă de 2.000 RON a fost înmânată inculpatului C.R.C. de însăși inculpata L.I., iar diferența de 500 RON a fost găsită cu ocazia efectuării flagrantului în sertarul biroului folosit de inculpatul C.R.C. Chiar dacă inculpata L.I. a afirmat că cei 500 RON au fost dați inculpatei S.L., împreună cu niște acte medicale, s-a concluzionat corect că actele săvârșite de inculpata S.L. nu întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de luare de mită deoarece martora V.G. a arătat, în mod explicit, că suma a fost pretinsă de inculpatul C.R.C., că această sumă a fost înmânată inculpatului C.R.C., în două tranșe, mai întâi, 2.000 RON, iar apoi 500 RON. Este adevărat că inculpata S.L. a purtat unele discuții cu inculpata L.I. și că a transportat acele acte medicale privind pe numitul V.V. dar, pe de o parte, nu există nicio probă, în afara declarației martorei L.I., că suma de 500 RON a fost pusă în acea mapă cu acte iar, pe de altă parte, chiar dacă suma a fost pusă în acea mapă, există un dubiu rezonabil că inculpata S.L. știa de acei bani, pe care nu și i-a însușit, aceștia fiind găsiți, așa cum rezultă din procesul-verbal de constatare a flagrantului, la inculpatul C.R.C.

Argumentele pentru susținerea cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen. sunt aceleași cu cele expuse la instanța de apel și - chiar în motivele scrise de recurs - se menționează că „soluția dispusă este rezultatul unei greșite interpretări a probelor administrate", iar nu consecința unei „grave erori de fapt" comisă de cele două instanțe. Înalta Curte constată că ambele instanțe, dispunând soluția criticată, nici nu au comis o „gravă eroare de fapt" și nici nu au „interpretat greșit probele administrate", făcând însă o corectă aplicare a regulii „in dubio pro reo", constatând că probatoriul administrat nu a fost de natură să înlăture, cu privire la această acuzație, dubiul rezonabil ca o consecință a respectării principiului prezumției de nevinovăție.

Neîntemeiată este și critica referitoare la încadrarea juridică dată faptelor inculpaților cu referire la bunurile găsite în biroul acestora, mai precis în fișetul comun aflat în acest birou.

Pentru reținerea infracțiunii de luare de mită, prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., ar fi fost obligatoriu, printre altele, să se facă dovada - prin probatoriul administrat - că respective bunuri ar fi fost pretinse, acceptate, oferite, primite anterior îndeplinirii îndatoririlor de serviciu și în legătură cu aceste îndatoriri.

Or, în condițiile nedovedirii acestei condiții, instanța de apel corect a reținut, în temeiul aceleiași reguli „in dubio pro reo", ca întemeiată apărarea inculpaților, apărare constând în aceea că bunurile „ne-au fost lăsate de pacienți la plecarea din cabinet, spunând că sunt mici atenții".

De altfel, varietatea sortimentală și valoarea fiecărui produs (pungi de cafea, ciocolate, cutii de bomboane, sticle de vin, pachet de țigări, etc.) sugerează în mod rezonabil temeinicia apărării inculpaților în sensul că le-au considerat „mici atenții".

Cu toate acestea, mai ales din perspectiva naturii speciale a activității de serviciu a comisiei respective (Comisia de evaluare complexa a persoanelor adulte cu handicap, pacienții prezentându-se pentru obținerea certificatului de încadrare în grad de handicap), se apreciază că inculpaților le era interzis să accepte, chiar și ulterior îndeplinirii atribuțiilor de serviciu, primirea acestor bunuri, cu titlul de „mici atenții", chiar dacă valoarea individuală a fiecăruia era relativ redusă.

Acesta a fost motivul pentru care, pe de o parte, instanța de apel a reținut infracțiunea de primire de foloase necuvenite, prevăzută de art. 256 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., iar nu infracțiunea de luare de mită, prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., iar pe de altă parte, a individualizat judiciar în modul arătat pedepsele aplicate (cuantum și modalitate de executare fără privare de libertate).

În sfârșit, Înalta Curte apreciază că reducerea pedepselor sub minimul special prevăzut de textul incriminator (art. 256 C. pen.), prin reținerea unor circumstanțe atenuante, este justificată și din perspectiva împrejurării că inculpații au recunoscut, încă de la primele declarații, primirea respectivelor bunuri, fiecare cu o valoare redusă, precum și condițiile în care au făcut această primire.

Asupra recursului declarat de inculpata L.I. Așa cum s-a arătat anterior, în baza art. 26 C. pen. raportat la art. 254 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. și art. 74 lit. a) și c) C. pen., art. 76 lit. d C. pen. instanța de apel a condamnat inculpata L.I. la pedeapsa de 8 luni închisoare.

Conform art. 71 C. proc. pen. s-a interzis inculpatei exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen. pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 81 C. pen. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate inculpatei L.I. pe durata termenului de încercare de 2 ani și 8 luni stabilit potrivit art. 82 C. pen.

Înalta Curte constată că instanța de apel a aplicat două dispoziții legale (art. 3201 alin. (7) C. proc. pen și, respectiv, art. 74 alin. (1) lit. a) și c) din C. pen.) care au avut ca efect juridic aplicarea unei pedepse de 8 luni închisoare - în modalitatea de executare fără privare de libertate - pentru săvârșirea unei infracțiuni cu grad ridicat de pericol social.

Critica inculpatei - care în recurs a susținut că se putea dispune achitarea sa pe temeiul art. 10 lit. b1) C. proc. pen. cu referire la art. 181 C. proc. pen. - este astfel vădit neîntemeiată comparând faptele săvârșite - și pentru care a fost condamnată (fapte recunoscute necondiționat ca urmare a solicitării aplicării dispozițiilor art. 3201 C. proc. pen.) - cu dispozițiile art. 181 C. pen. care prevăd criteriile pe baza cărora organele judiciar pot reține că „fapta nu prezintă gradul de pericol social al infracțiunii".

Astfel, conform art. 181 C. pen. „Nu constituie infracțiune fapta prevăzută de legea penală, dacă prin atingerea minimă adusă uneia din valorile apărate de lege și prin conținutul ei concret, fiind lipsită în mod vădit de importanță, nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni. La stabilirea în concret a gradului de pericol social se ține seama de modul și mijloacele de săvârșire a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările în care fapta a fost comisă, de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce, precum și de persoana și conduita făptuitorului, dacă este cunoscut".

De asemenea, așa cum s-a menționat, deducerea duratei reținerii se poate dispune fără casarea hotărârilor atacate deoarece, potrivit art. 38517 alin. (4) cu referire la art. 383 alin. (2) C. proc. pen., în expunere și dispozitiv trebuie să se arate timpul care se deduce din pedeapsă.

Asupra recursurilor declarate de inculpatele Ș.L. și M. (fostă C.) D.

În recurs, inculpata M. (C.) D. a criticat decizia atacată pentru greșita aplicare a dispozițiilor art. 334 C. proc. pen., greșita neaudiere în raport cu soluția de achitare dispusă la fond și în raport cu soluția de schimbare a încadrării juridice; de asemenea, a susținut că nu au fost indicate probele care dovedesc fapta pentru care a fost condamnată.

Inculpata Ș.L., în recurs, a criticat decizia atacată pentru greșita neaudiere în raport cu soluția de achitare dispusă la fond, greșita condamnare pe fondul lipsei probelor care dovedesc fapta respectivă, dar și pe fondul sarcinilor de serviciu avute (lipsa elementelor constitutive ale infracțiunii), greșita dispoziție de confiscare a sumei de 51,53 RON cu privire la ea.

Așa cum s-a arătat, instanța de apel, în baza art. 256 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. cu reținerea art. 74 lit. a) și art. 76 lit. e) C. pen. a condamnat inculpatele Ș.L. și M. (fostă C.) D. la pedeapsa de 5 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de primire de foloase necuvenite în formă continuată.

În baza art. 71 C. proc. pen. s-a interzis inculpatelor exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen. pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 81 C. pen. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepselor aplicate pe durata termenului de încercare de 2 ani și 5 luni stabilit potrivit art. 82 C. pen.

S-au pus în vedere inculpatelor dispozițiile art. 83 C. pen. cu privire la condițiile revocării beneficiului suspendării condiționate a executării pedepsei.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. s-a suspendat executarea pedepselor accesorii.

Înalta Curte constată că, pentru ambele inculpate, instanța de apel - chiar în condițiile reținerii dispozițiilor art. 41 alin. (2) C. pen. - a înțeles să dea eficiență juridică numai circumstanțelor atenuante, reducând pedeapsa sub minimul special de 6 luni închisoare prevăzut de textul incriminator al faptei.

Sub acest aspect, se apreciază că nu este întemeiată critica din recursul Ministerului Public cu privire la reducerea pedepsei sub minimul special de 6 luni închisoare prevăzut de textul incriminator al faptei, cel puțin pe considerentul că acestea au recunoscut săvârșirea faptelor încă de la primele declarații.

De asemenea, Înalta Curte apreciază că modalitatea de executare a pedepsei - fără privare de libertate - constituie o justă aplicare a principiului echilibrului între gravitatea concretă a faptei și datele personale ale făptuitorului, pedepsele aplicate de instanța de fond fiind de natură - atât prin cuantum, cât și prin modalitatea de executare - să realizeze scopul prevăzut de art. 52 C. pen.

Recursurile celor două inculpate vor fi respinse ca nefondate pentru motivele ce se vor arăta:

Ambele inculpate au fost asistate de avocați aleși în cursul urmăririi penale și în cursul judecății, la toate gradele de jurisdicție.

În cursul judecății în primă instanță, în prezența avocaților aleși, acestea au menționat expres „S-au găsit în fișet diverse bunuri, respectiv, cafea, ciocolată. Cunosc că au fost lăsate de anumite persoane care veneau în birou, însă nu pot preciza numele acestora. Aceste bunuri erau lăsate la plecare, când ieșea pacientul din birou. Noi observam aceste lucruri după terminarea activității" (inculpata Ș.L., care mai menționează, cu referire la atribuțiile de serviciu, că ea întocmea certificatul cu grad de handicap. În baza raportului de evaluare pe care îl întocmea doctorul C.R.C.); audiată la un alt termen, inculpata C.D. a menționat expres „Mențin în totalitate declarațiile date la parchet. În fișetul pe care-l foloseam eu, împreună cu dr. C. și Ș. au fost găsite câteva pungi de cafea, țigări, ciocolată. Nu cunosc proveniența acestor bunuri, însă cunosc faptul că, la sfârșitul consultației bănuiesc, aceste bunuri erau lăsate de către pacienți. Cunosc faptul că bunurile descoperite în fișetul comun se aflau de mai mult timp acolo, cred că din luna ianuarie 2009".

În sfârșit, audiat de instanța de fond, în prezența avocatului ales, inculpatul C.R.C. a menționat: „Cu privire la celelalte bunuri găsite în fișet, respectiv cafea, țigări, provin de la diferite persoane care veneau la cabinet .. care erau lăsate după instrumentarea dosarului".

În apel, la termenul din 10 februarie 2012, instanța de apel a adus la cunoștința inculpaților dispozițiile art. XI din O.U.G. nr. 121/2011 cu referire la art. 3201 C. proc. pen., singurul inculpat care a înțeles să uzeze de aceste dispoziții legale fiind L.I. Ceilalți 3 inculpați au precizat expres că nu doresc aplicarea dispozițiilor art. 3201 C. proc. pen.

La termenul de judecată din 09 martie 2012, instanța de apel a solicitat inculpaților să precizeze dacă doresc să dea declarații în fața instanței de apel, inculpații C.R.C., Ș.L. și M.D. arătând că își mențin declarațiile anterioare și nu doresc să facă noi declarații în fața instanței de apel.

Potrivit art. 334 C. proc. pen. „Dacă în cursul judecății se consideră că încadrarea juridică dată faptei prin actul de sesizare urmează a fi schimbată, instanța este obligată să pună în discuție noua încadrare și să atragă atenția inculpatului că are dreptul să ceară lăsarea cauzei mai la urmă sau eventual amânarea judecății, pentru a-și pregăti apărarea".

În consecință, Înalta Curte urmează a verifica dacă au fost respectate aceste obligații procesuale de către instanța de apel, reținându-se astfel următoarele:

Instanța de apel, prin Încheierea din 20 aprilie 2012, a dispus repunerea cauzei pe rol în vederea punerii în discuție contradictorie a schimbării de încadrare juridică dată faptelor prin rechizitoriu, precizându-se expres în ce constau noile încadrări juridice.

La termenul din 4 mai 2012, au fost prezenți inculpații C.R.C., Ș.L. și M. (C.) D., precum și apărătorii aleși ai acestora, fiind pusă în discuție noua încadrare juridică; avocații au pus ample concluzii cu privire la noua încadrare juridică, nefiind formulate cereri pentru amânarea cauzei în vederea pregătirii apărării. De asemenea, așa cum rezultă din încheierea din data de 4 mai 2013, avocații aleși nu au solicitat administrarea altor probe cu privire la noua încadrare juridică, și nici nu au solicitat reaudierea inculpaților cu privire la această nouă încadrare juridică a faptelor. Cauza a fost amânată, inclusiv la cererea avocaților, pentru clarificări cu privire la valorificarea produselor/bunurilor menționate în actele de urmărire penală (documentul solicitat de instanța de apel fiind depus ulterior).

La noul termen acordat, din 1 iunie 2012, când au avut loc dezbaterile în apel, au fost prezenți inculpații C.R.C., Ș.L. și M. (C.) D., precum și apărătorii aleși ai acestora. Și la acest termen, instanța de apel a repus în discuție eventuala schimbare a încadrării juridice a faptelor, avocații - în esență - menținându-și concluziile de la termenul anterior. Așa cum rezultă din încheiere, nici la acest termen avocații aleși nu au solicitat administrarea altor probe cu privire la noua încadrare juridică, și nici nu au solicitat reaudierea inculpaților cu privire la această nouă încadrare juridică a faptelor, deși aveau posibilitatea să o facă dacă ar fi apreciat necesar din perspectiva apărării. Apărătorul ales al coinculpatelor Ș.L. și M. (C.) D., a pus ample concluzii cu privire la ambele încadrări juridice (luare de mită și primire de foloase necuvenite), ambelor inculpate acordându-li-se ultimul cuvânt.

Față de cele arătate, Înalta Curte apreciază ca neîntemeiate criticile recurentelor-inculpate cu privire aplicarea dispozițiilor art. 334 C. proc. pen. „schimbarea încadrării juridice", atât în ce privește respectarea drepturilor și garanțiilor procesuale impuse de schimbarea încadrării juridice, cât și în ce privește ascultarea acestora în raport cu soluția de achitare dispusă de instanța de fond.

De altfel, se constată că inculpatele au fost asistate de avocat ales, specialist în domeniul dreptului, astfel încât, în exercitarea drepturilor procesuale conferite de lege și în măsura în care acestea doreau să fie ascultate ori reascultate de instanța de apel aveau posibilitatea, fie personal, fie prin avocat, să solicite acest lucru completului de judecată (art. 301 C. proc. pen.), instanța de apel conformându-se obligației prevăzute de art. 378 alin. (11) C. proc. pen. la termenul de judecată din 09 martie 2012, când a solicitat inculpaților să precizeze dacă doresc să dea declarații în fața instanței de apel, inculpații C.R.C., Ș.L. și M.D. precizând că își mențin declarațiile anterioare și că nu doresc să facă noi declarații în fața instanței de apel.

În fața instanței de recurs cele două inculpate nu au făcut declarații suplimentare cu privire la faptele pentru care au fost trimise în judecată.

Neîntemeiate sunt și criticile referitoare la „neindicarea probelor" sau la „lipsa probelor" care dovedesc faptele pentru care instanța de apel a dispus condamnarea lor, respectiv infracțiunea „primirea de foloase necuvenite".

Potrivit art. 256 C. pen. „Primirea de către un funcționar, direct sau indirect, de bani ori de alte foloase, după ce a îndeplinit un act în virtutea funcției sale și la care era obligat în temeiul acesteia, se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 5 ani. Banii, valorile sau orice alte bunuri primite se confiscă, iar dacă acestea nu se găsesc, condamnatul este obligat la plata echivalentului lor în bani".

Din examinarea textului legal rezultă condițiile care trebuie îndeplinite; în sinteză, funcționarul -după ce a îndeplinit un act în virtutea funcției sale și la care era obligat în temeiul acesteia - primește direct sau indirect bani sau alte foloase.

Or, Comisia de evaluare complexă a persoanelor adulte cu handicap Gorj, la care pacienții se prezentau pentru obținerea certificatului de încadrare în grad de handicap, a fost condusă, până în ziua de 5 martie 2009, de inculpatul C.R.C., medic specialist, în calitate de președinte. Cea de a treia etapă a procedurii impunea prezența pacienților la Comisia medicală condusă de inculpatul C.R.C. (în calitate de medic specialist) din care făceau parte și inculpatele Ș.L. (inspector clasa l-a, grad profesional asistent), conform fișei postului secretarul comisiei, respectiv C.D. (inspector clasa I-a, grad profesional asistent). Inculpatul C.R.C. analiza documentele medicale depuse de solicitanți și, dacă considera că persoana respectivă se încadrează într-un grad de handicap, făcea propunere de încadrare către Comisia de evaluare complexă (stabilea gradul de handicap și aviza prin semnătură și parafare) ce se întrunea zilnic, de luni până vineri, în jurul orelor 12:00 pentru stabilirea gradului de handicap, admiterea sau respingerea solicitării. Comisia de evaluare întrunită în plen pentru analiza propunerilor făcute de inculpat la comisia medicală era condusă de acesta, în calitate de președinte, având ca membrii martorii R.N. - medic specialist, B.C. - asistent social R.M.A.O. - asistent social, M.C. - președinte al Asociației Surdo-Muților-Filiala Gorj și inculpata Ș.L. în calitate de secretar. Certificatele de handicap erau redactate, la cererea inculpatului, de inculpatele Ș.L. și C.D. care erau prezente în permanență în cabinetul folosit de inculpatul C.R.C. (fișele posturilor pentru cei 3 coinculpați fiind depuse la dosarul de urmărire penală).

În consecință, se constată că în mod legal și temeinic instanța de apel a apreciat că bunurile găsite în fișetul existent în încăperea în care își desfășurau activitatea coinculpații C.R.C., Ș.L. și M. (C.) D. au fost primite de acești funcționari după ce au îndeplinit un act în virtutea funcției lor și la care erau obligați în temeiul acesteia.

Este lipsită de rezonabilitate apărarea inculpatelor în sensul că nu se știe în considerarea cărui motiv bunurile erau lăsate de către pacienți/solicitanți, că ar fi fost lăsate numai coinculpatului C.R.C. ori că nu aveau nicio legătură cu atribuțiile de serviciu ale coinculpaților.

Inculpata Ș.L., în fața instanței de fond a arătat că bunurile „..au fost lăsate de anumite persoane care veneau în birou, însă nu pot preciza numele acestora. Aceste bunuri erau lăsate la plecare, când ieșea pacientul din birou. Noi observam aceste lucruri după terminarea activității". Chiar și coinculpata M. (C.) D., în fața instanței de fond - după ce a precizat că menține declarațiile date în cursul urmăririi penale - a arătat că „în fișetul pe care-l foloseam eu, împreună cu dr. C. și Ș. au fost găsite câteva pungi de cafea, țigări, ciocolată. Nu cunosc proveniența acestor bunuri, însă cunosc faptul că, la sfârșitul consultației bănuiesc, aceste bunuri erau lăsate de către pacienți".

În cursul judecății la instanța de fond coinculpații și-au „nuanțat" declarațiile, însă se constată că în cursul urmăririi penale, în prezența avocaților aleși, aceștia au fost mai expliciți arătând că bunurile proveneau de la pacienții evaluați, că aceștia le aduceau cu ocazia evaluării, că aceste bunuri au fost găsite în fișetul pe care îl foloseau în comun, că au folosit toți trei din ele - se făcea cafea și se servea ciocolată, recunoscând că erau primite de la pacienți, le foloseau toți cei trei membri ai comisiei, știind că sunt aduse de pacienți ca „mici atenții" (declarații inculpată C.D.); de altfel, inculpata C.D., în prezența avocatului ales, a menționat „recunosc faptele pentru care sunt cercetată". De asemenea, inculpata Ș.L., în cursul urmăririi penale, în prezența avocatului ales, a menționat că bunurile au fost aduse de persoanele care au solicitat încadrarea în grad de handicap, că au fost lăsate pe biroul din încăpere, că fișetul era folosit de toți cei trei coinculpați, că le-au folosit ea și coinculpata C.D., recunoscând că „foloseam și noi știind că sunt mici atenții" (declarații inculpata Ș.L.).

În sfârșit, cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală, ambele coinculpate, în prezența avocatului ales, au arătat că recunosc că au primit de la diverși pacienți, împreună cu ceilalți membri ai comisiei medicale, bunuri pe care le-au considerat „mici atenții".

Declarațiile celor două coinculpate se coroborează cu declarațiile date, în prezența avocaților aleși, de coinculpatul C.R.C. atât în cursul urmăririi penale, cât și în cursul judecății, acesta menționând, în sinteză, că diverși pacienți care s-au prezentat la începutul anului la cabinet, la plecare, au lăsat o mică atenție constând în cafea sau ciocolată, din care a folosit împreună cu ceilalți membrii ai comisiei. Primirea unor bunuri, de natura celor menționate, este confirmată și de martorul M.C. - președintele asociației de suro-muți din Gorj, autorizat ca interpret pentru persoanele cu handicap - acesta afirmând în declarația dată în cursul urmăririi penale: „Comisia medicală compusă din C. - președinte, C. și Ș. - secretare, a primit de nenumărate ori de la pacienți bunuri constând în cafea, ciocolată, băuturi alcoolice etc, observându-i cum le transportau la mașinile personale, de multe ori aici fiind folosită L.I. - o femeie de serviciu în policlinică, o apropiată a acestora, care aducea dosare de la diverși pacienți din zona Cloșani - Padeș, constatând în ultima perioadă că trata direct cu Ș.L., care părea intermediarul dintre L. și C.", chiar dacă martorul a revenit în fața instanței asupra acestor paragrafe din declarația anterioară, însă motivarea revenirii este lipsită de temeinicie (nu ar fi citit declarația deoarece procurorul s-ar fi grăbit, i-ar fi fost frică de procuror, declarația nu a fost scrisă de el).

Potrivit art. 86 C. proc. pen. dispozițiile art. 71 - 74 C. proc. pen. se aplică în mod corespunzător și la ascultarea martorului. Or, conform art. 73 alin. (1) C. proc. pen. declarația se consemnează în scris, se citește acestuia sau, dacă cerere, i se dă să o citească și, în final, dacă este de acord cu conținutul ei, o semnează pe fiecare pagină și la sfârșit. Declarația martorului M.C., dată în cursul urmăririi penale, este consemnată de procuror pe formular tipizat „Declarație de martor", înseriat, prin dactilografiere, ascultarea având loc între orele 10:30 - 11:05, neexistând aspecte rezonabile care să sugereze temeinicia afirmațiilor martorului cu privire la condițiile în care s-a făcut ascultarea, consemnarea celor declarate și semnarea înscrisului (declarației).

Față de cele arătate, Înalta Curte apreciază legală și temeinică concluzia instanței de apel în sensul că este dincolo de orice îndoială rezonabilă faptul că bunurile respective, găsite în fișetul comun al comisiei, au fost aduse de pacienții care veneau la evaluarea medicală, că acestea au fost date în considerarea îndeplinirii de către membrii comisiei a atribuțiilor de serviciu (după ce aceștia au îndeplinit un act în virtutea funcției lor și la care erau obligați în temeiul acesteia), și că „beneficiau" toți trei de respectivele bunuri, cei 3 inculpați fiind pe deplin conștienți de proveniența lor și de rațiunea pentru care erau aduse și înmânate de către pacienți. Este lipsită de relevanță juridică împrejurarea că nu a fost identificată fiecare persoană (pacient) care a dat fiecare bun găsit în fișetul comun al coinculpaților, fiind esențial că inculpații au conștientizat că acestea au fost aduse de pacienții care veneau la evaluarea medicală, că au fost date/primite în considerarea îndeplinirii de către membrii comisiei a atribuțiilor de serviciu, cu titlul de „mici atenții" (după ce aceștia au îndeplinit un act în virtutea funcției lor și la care erau obligați în temeiul acesteia), și că „beneficiau" toți trei de respectivele bunuri, cei trei coinculpați fiind astfel pe deplin conștienți de proveniența lor și de rațiunea pentru care erau aduse și înmânate de către pacienți.

În consecință, afirmația din motivele de recurs în sensul că cele două inculpate nu ar fi recunoscut niciodată săvârșirea faptelor de primire de foloase necuvenite este vădit neîntemeiată, după cum este neîntemeiată și afirmația acestora în sensul că instanța de apel ar fi dat relevanță numai declarațiilor date în cursul urmăririi penale. în esență, declarațiile date în cursul judecății nu contrazic pe cele date în cursul urmăririi penale, ci numai le „nuanțează" pe primele cu scopul înlăturării sau atenuării răspunderii penale.

Nicio dispoziție legală nu prevede obligația înlăturării declarațiilor date în cursul urmăririi penale motivat prin simplu fapt că inculpatul sau martorul revine asupra acestora în cursul judecății; revenirea asupra declarațiilor date în cursul urmăririi penale - mai ales că în prezenta cauză învinuitele/inculpatele au fost cercetate în stare de liberate și au beneficiat, permanent, de asistența calificată a unui avocat ales - trebuie să fie rezonabil motivată de inculpate, în caz contrar întreaga activitate de urmărire penală (care în sistemul de drept penal român este deosebit de amplă și însoțită de un complex de drepturi și garanții procesuale), ar fi lipsită de utilitate și eficiență juridică.

În acest context, Înalta Curte menționează și dispozițiile art. 70 alin. (2) C. proc. pen. care prevăd că dacă - după ce i se aduce la cunoștință învinuitului/inculpatului că are dreptul să refuze darea unor declarații în fața organului judiciar, putând invoca „dreptul la tăcere" - acesta este totuși de acord să fie ascultat, ceea ce declară poate fi folosit și împotriva lui. Or, așa cum rezultă din actele de urmărire penală, după aducerea la cunoștință a acestor dispoziții legale, ambele învinuite/inculpate, cercetate în libertate, în prezența avocatului ales, au fost de acord să fie ascultate, iar aceste declarații - potrivit legii - pot fi folosite și împotriva lor. Prezența avocatului/avocaților ales/aleși la ascultarea învinuitelor/inculpatelor Ș.L. și M. (C.) D. este de natură să înlăture orice dubiu cu privire la respectarea drepturilor și garanțiilor procesuale cu ocazia audierilor în cursul urmăririi penale, respectiv, cu privire la conținutul declarațiilor existente în dosarul de urmărire penală.

În final, se constată neîntemeiată și critica referitoare la confiscarea sumelor de câte 51,33 RON, această dispoziție fiind consecința condamnării pentru infracțiunea de primire de foloase necuvenite și a aplicării dispozițiilor art. 256 alin. (2) C. pen.

Față de cele arătate, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) din C. proc. pen. vor fi respinse ca nefondate recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureș și de inculpatele L.I., Ș.L. și M. (fostă C.) D. împotriva Deciziei penale nr. 49/A din 08 iunie 2012 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Potrivit art. 38517 alin. (4) cu referire la art. 383 alin. (2) C. proc. pen., din durata pedepselor aplicate inculpatelor L.I. și Ș.L. se va deduce reținerea de 24 de ore.

Având în vedere și dispozițiile art. 192 alin. (2) și alin. (3) C. proc. pen. cu privire la cheltuielile judiciare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Cu majoritate:

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureș și de inculpatele L.I., Ș.L. și M. (fostă C.) D. împotriva Deciziei penale nr. 49/A din 08 iunie 2012 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatei L.I. și inculpatei Ș.L. durata reținerii de 24 ore din data de 09 martie 2009.

Obligă recurentele intimate inculpate L.I., Ș.L. și M. (fostă C.) D. la plata sumei de câte 400 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 100 RON reprezentând onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Onorariul parțial, în sumă de 100 RON, cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat C.R.C. se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 26 februarie 2013.

Cu opinia separata a doamnei judecător S.C.N. în sensul că:

Admite recursurile declarate de inculpatele Ș.L. și M. (fostă C.) D. împotriva Deciziei penale nr. 49/A din 08 iunie 2012 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Casează, în parte, decizia atacată și în parte, Sentința penală nr. 366 din 16 decembrie 2011 pronunțată de Tribunalul Harghita în Dosarul nr. 2976/95/2009 și achită inculpatele M. (fostă C.) D. și Ș.L. pentru infracțiunea de primire de foloase necuvenite, prevăzută de art. 256 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. cu reținerea art. 74 lit. a) și art. 76 lit. e) C. pen. în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen.

Înlătură măsura de siguranță a confiscării speciale de la inculpatele M. (fostă C.) D. și Ș.L. sumei de câte 51,33 RON.

Menține celelalte dispoziții ale hotărârilor atacate.

Onorariile parțiale, în sumă de câte 100 RON, cuvenite apărătorilor desemnați din oficiu pentru recurentele intimate inculpate Ș.L. și M. (fostă C.) D. se vor plăti din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 26 februarie 2013.

OPINIE SEPARATĂ,

În motivarea soluției de condamnare a inculpatelor Ș.L. și M.D. pentru infracțiunea de primire de foloase necuvenite prevăzută de art. 256 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., instanța de apel a reținut următoarele:

Cu ocazia flagrantului (ce s-a referit Ia inculpatul C.R.C.), într-un fișet aflat în cabinetul unde își desfășurau activitatea inculpații C.R.C., Ș.L. și M.D. au fost găsite mai multe bunuri precum cafea, ciocolată, bomboane, vin, lichior și țigări. Din cercetările efectuate, respectiv declarațiile martorilor R.N., R.M.A.O., B.C. și M.C., precum și din declarațiile inculpaților a rezultat că cei trei inculpați au primit aceste bunuri de la diverși pacienți, de-a lungul timpului, bunuri pe care le considerau „mici atenții" pe care le și foloseau. Din cercetările efectuate a rezultat că bunurile au fost date celor trei inculpați care alcătuiau membrii comisiei de evaluare, bunuri folosite de inculpații C.R.C., Ș.L. și M.D. în interes propriu.

S-a concluzionat că fapta celor trei inculpați de a primi diverse bunuri - cafea, ciocolată, băuturi, țigări - în mod direct de la solicitanții certificatului de handicap, acte ce intră în atribuțiile de serviciu și care erau obligați să le efectueze întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 256 C. pen.

Se apreciază, în opinia separată, că probele administrate constând tocmai în depozițiile inculpaților C.R.C., Ș.L., M.D. și martorilor R.N., R.M.A.O., B.C. și M.C., considerate de instanța de apel edificatoare pentru condamnarea inculpatelor Ș.L. și M.D. pentru primirea de foloase necuvenite, pe care de altfel, instanța nici nu le analizează ci doar le enumera, impune achitarea celor două inculpate pentru această infracțiune în temeiul disp. art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen.

De altfel, instanța de apel nici nu a realizat o analiză a probelor care au condus la condamnarea inculpaților, cu atât mai mult cu cât prima instanță le achitase și nu a examinat apărările celor două inculpate expuse în motivele de apel, preluând din rechizitoriu argumentele în acuzarea inculpatelor.

Se reține că martora R.N. - membră a Comisiei de evaluare a persoanelor adulte cu handicap Gorj a precizat că nu a văzut vreodată ca un pacient să dea vreun bun - ciocolată, țigări, băuturi alcoolice membrilor comisiei de evaluare pentru obținerea certificatului de handicapat.

În același sens au declarat și martorii R.M.A.O., B.C. - membrii ai aceleiași comisii, cu excepția martorului M.C., care a relatat că inculpații Ș.L., M.D. și C.R.C. primeau de la pacienți cafea, ciocolată, băuturi alcoolice, pe care pe transportau la autoturismele personale.

În cursul judecății, martorul revine asupra celor declarate la urmărirea penală, precizând că nu a văzut vreo persoană dând produse membrilor comisiei de evaluare.

Din procesul-verbal de constatare a infracțiunii flagrante din 5 martie 2009 a reieșit că pe lângă banii identificați asupra inculpatului C.R.C. - medic și președinte al Comisiei de evaluare a persoanelor cu handicap pentru adulți Gorj - într-un dulap al cabinetului medical unde lucrau atât inculpatul C.R.C. cât și inculpatele Ș.L. și M.D., au fost găsite bunuri - cafea, țigări, bomboane - inculpatul C.R.C. recunoscând că le-a primit de la pacienții care s-au prezentat la comisie pentru obținerea certificatului de handicapat.

Inculpata M.D. - inspector, asistent la Serviciul de evaluare complexă a persoanelor adulte cu handicap - a declarat că bunurile găsite în fișetul cabinetului medical au fost aduse în ultimele două luni inculpatului C.R.C. de către pacienții care se prezentau comisiei, recunoscând că ulterior, împreună cu colega sa de birou Ș.L. au consumat din produsele respective.

Inculpata Ș.L., inspector asistent în cadrul Secretariatului Comisiei de evaluare - a confirmat că produsele respective au fost primite de la diferiți pacienți de inculpatul C.R.C. care le și depozita în fișetul unde au fost găsite.

Așadar, din nicio probă nu a rezultat că produsele enumerate au fost primite de către inculpatele Ș.L. și M.D., niciunul dintre martori sau inculpați neconfirmând o asemenea împrejurare. Este adevărat că martorul M.C. a susținut în faza urmăririi penale că inculpatele primeau de la pacienți cafea, țigări ce le transportau la autoturismele personale, însă depoziția sa este singulară și nu coroborează cu procesul-verbal de constatare a infracțiunii flagrante, bunurile fiind găsite într-un fișet al cabinetului medical și nu în autoturismele inculpatelor. De altfel, în cursul judecății, martorul și-a retractat declarația, ceea ce face ca mărturia sa să devină una necredibilă de vreme ce se modifică substanțial de la urmărirea penală la judecată și nu se coroborează cu celelalte probe administrate.

Elementul material al laturii obiective a infracțiunii de primire de foloase necuvenite constă în acțiunea făptuitorului de a primi bani sau alte foloase.

Această acțiune trebuie să aibă loc după îndeplinirea de către făptuitor a unui act.

Actul după a cărui îndeplinire făptuitorul primește banii sau foloasele trebuie să fie un act îndeplinit în virtutea funcției și, în același timp, un act la care făptuitorul era obligat în temeiul acesteia.

Pe lângă faptul că nu s-a dovedit că inculpatele Ș.L. și M.D. au primit foloase de la pacienți, în cuprinsul deciziei de condamnare nu se indică ce acte au îndeplinit inculpatele în virtutea funcțiilor la care erau obligate în temeiul acestora și pentru care au primit bunurile respective.

Distinct de aceasta, se arată în aceeași decizie că cele două inculpate, alături de inculpatul C.R.C. erau membrii ai comisiei de evaluare.

Prin Adresa nr. 16373 din 22 iulie 2012, Consiliul Județean Gorj - Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Gorj a comunicat instanței că, în cadrul Consiliului județean Gorj, comisia de evaluare a persoanelor adulte cu handicap este organizată și funcționează ca organ de specialitate fără personalitate juridică, constituirea și componența nominală a comisiei făcându-se prin hotărâre a Consiliului Județean Gorj conform art. 1 și 8 din anexa Metodologia la H.G. nr. 430/2008. S-a precizat că, potrivit Hotărârii Consiliului județean Gorj nr. 79 din 24 noiembrie 2005, inculpatele Ș.L. și M.D. nu erau membre ale Comisiei de evaluare a persoanelor adulte cu handicap.

Prin Hotărârea nr. 12.943 din 28 noiembrie 2005 a Consiliului județean Gorj s-a reorganizat Comisia de expertiză medicală a persoanelor cu handicap pentru adulți Gorj, în următoarea componență: dr. C.R.C. președinte și membrii P.E. (medic primar expertiză medicală a capacității de muncă), M.C. (reprezentant al Asociației Naționale a Surzilor din România), B.C. (psiholog) și R.M.A.O. (asistent social).

De asemenea, prin Hotărârea 25.562 din 4 noiembrie 2010 a Consiliului județean Gorj s-a stabilit o nouă componență a Comisiei de evaluare a persoanelor adulte cu handicap Gorj, astfel: R.N. (medic primar medicină de familie) președinte interimar, M.C.I. (medic de medicină generală) membru, U.C. - membru, S.E. (psiholog) - membru și S.M.G. (asistent medicale) membru.

Potrivit metodologiei din 16 aprilie 2008 publicată în M. Of. nr. 339 din 1 mai 2008, privind organizarea și funcționarea comisiei de evaluare a persoanelor adulte cu handicap, comisia de evaluare, printre alte atribuții le avea și pe acelea de a stabili încadrarea adultului în grad de handicap, a capacității de muncă, eliberând certificatul de încadrare în grad și tip de handicap.

Din înscrisurile enumerate reiese cu evidență că inculpatele Ș.L. și M.D. nu erau membre ale Comisiei de evaluare și nu aveau nicio atribuție în stabilirea gradului de handicap și nici în eliberarea certificatelor de handicapat.

Se reține din fișa postului că inculpata Ș.L. asigura lucrările de secretariat ale comisiei de evaluare, iar potrivit art. 10 alin. (2) din Metodologie la ședințele comisiei de evaluare participa în mod obligatoriu secretarul comisiei de evaluare, fără a fi implicat în soluționarea cazurilor.

De asemenea, inculpata M.D. avea ca atribuții evaluarea/reevaluarea psihologică a persoanelor adulte cu handicap în cadrul Serviciului de evaluare complexă și tehnoredacta certificatele de handicap, nefiind implicată în luarea deciziilor de către Comisia de evaluare.

Ca atare, nu s-a dovedit că inculpatele au primit foloase - cafea, țigări, ciocolată - de la vreo persoană, nu au fost identificați pacienții care au remis bunurile, acuzarea dar nici instanța de apel nu au stabilit ce acte au îndeplinit inculpatele conform atribuțiilor de serviciu pentru care s-au dat produsele și nu în ultimul rând M.D. și Ș.L. nu făceau parte din comisia de evaluare și nu aveau atribuții în luarea deciziilor privind stabilirea gradului de handicap și eliberarea certificatelor.

Inculpatele Ș.L. și M.D. nu au recunoscut fapta de primire de foloase necuvenite, ci au precizat că foloasele au fost aduse de pacienți inculpatului C.R.C. și ulterior, au consumat din produsele respective.

Această din urmă împrejurare nu înseamnă și realizarea elementelor constitutive ale infracțiunii de primire de foloase necuvenite, legea prevăzând o altă modalitate de realizare a elementului material al laturii obiective a acestei infracțiuni.

Pe de altă parte, se reține că pe baza acelorași probe, curtea de apel a desființat sentința primei instanțe care dispusese achitarea și le-a condamnat pe cele două inculpate pentru primirea de foloase necuvenite.

Curtea Europeană a statuat prin jurisprudența sa (cauza Constantin și Stoian v. România, Ieremciov v. România, Popa și Tănăsescu c. României ș.a.) că atunci când se solicită unei curți de apel să examineze cauza în fapt și drept și să se pronunțe la aspectul vinovăției sau nevinovăției inculpatului, aceasta nu poate, în ceea ce privește procesul echitabil, să stabilească faptele în mod corespunzător fără o examinare directă a probelor, în cazul în care acesta susține că nu a săvârșit fapta presupusă a constitui infracțiune.

În prezenta cauză, curtea de apel nu a examinat nicio probă și nici nu a audiat direct inculpații cu privire la fondul acuzațiilor, faptul că recurenții nu au solicitat administrarea unor probe suplimentare de către curtea de apel nu împiedica instanța respectivă să ia măsuri pozitive în acest sens.

În astfel de situații, Curtea Europeană a constatat încălcarea art. 6 parag. 1 din Convenție.

Ca atare, în temeiul dispozițiilor art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., se impune admiterea recursurilor declarate de inculpatele Ș.L. și M. (fostă C.) D. împotriva Deciziei penale nr. 49/A din 08 iunie 2012 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Casării, în parte, a deciziei atacate și în parte, a Sentinței penale nr. 366 din 16 decembrie 2011 pronunțată de Tribunalul Harghita în Dosarul nr. 2976/95/2009 și achitării inculpatelor M. (fostă C.) D. și Ș.L. pentru infracțiunea de primire de foloase necuvenite, prevăzută de art. 256 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. cu reținerea art. 74 lit. a) și art. 76 lit. e) C. pen. în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen.

Cu înlăturarea măsurii de siguranță a confiscării speciale de la inculpatele M. (fostă C.) D. și Ș.L. a sumei de câte 51,33 RON ca urmare a soluției dispuse și menținerii celorlalte dispoziții ale hotărârilor atacate.

Onorariile parțiale, în sumă de câte 100 RON, cuvenite apărătorilor desemnați din oficiu pentru recurentele intimate inculpate Ș.L. și M. (fostă C.) D. se vor plăti din fondul Ministerului Justiției.

ÎNCHEIERE

Ședința din data 5 noiembrie 2013

Deliberând asupra omisiunii vădite:

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

La data pronunțării Deciziei penale nr. 677 din 26 februarie 2013 a înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. 2976/95/2009*, dintr-o omisiune, consecință a tehnoredactării, nu a fost inserată în fraza referitoare la deducerea măsurilor preventive și numele inculpatei Ș.L. cu privire la deducerea din pedeapsa aplicată a duratei reținerii de 24 de ore din data de 09 martie 2009, ordonanța de reținere și pentru această inculpată fiind la dosar.

Înalta Curte, văzând dispozițiile art. 195 - art. 196 C. proc. pen., urmează a înlătura omisiunea vădită din minuta Deciziei penale nr. 677 din 26 februarie 2013 a înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. 2976/95/2009*, în sensul că alineatul 2 va avea următorul conținut:

„Deduce din pedeapsa aplicată inculpatei L.I. și inculpatei Ș.L. durata reținerii de 24 ore din data de 09 martie 2009."

Pentru aceste motive

D I S P U N E

Înlătură omisiunea vădită din minuta Deciziei penale nr. 677 din 26 februarie 2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. 2976/95/2009*, în sensul că alineatul 2 va avea următorul conținut:

„Deduce din pedeapsa aplicată inculpatei L.I. și inculpatei Ș.L. durata reținerii de 24 ore din data de 09 martie 2009."

Despre îndreptarea efectuată, se face mențiune la sfârșitul actului corectat (minutei).

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi 5 noiembrie 2013.

Procesat de GGC - LM