Failure to apply Art. 75 lit. a) aggravation and incorrect Art. 10 lit. d) acquittal ground for organized group members in extortion and illegal detention offenses.

Asupra recursurilor de față,

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 362 din 12 august 2011 pronunțată de Tribunalul Arad în Dosarul nr. 2619/108/2011, în baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 modificată și republicată, a fost condamnat inculpatul M.F.D., la 5 ani închisoare pentru infracțiunea de inițiere sau constituire a unui grup infracțional organizat

S-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi, respectiv cele prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., cu excepția dreptului de a alege, pe o perioadă de 4 ani.

În baza art. 194 alin. (1) C. pen. a fost condamnat același inculpat la 3 ani închisoare pentru infracțiunea de șantaj - (subiect pasiv fiind martorul sub o altă identitate C.F.).

În baza art. 194 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., prin schimbarea încadrării juridice din rechizitoriu în sensul completării cu art. 41 alin. (2) C. pen., a fost condamnat același inculpat la: 3 ani închisoare pentru infracțiunea de șantaj în formă continuată - (subiect pasiv fiind martorul sub o altă identitate C.I. - 5 acte materiale).

În baza art. 189 alin. (2) C. pen., a fost condamnat același inculpat la 7 ani închisoare pentru infracțiunea de lipsire de libertate în mod ilegal - (subiect pasiv fiind martorul sub o altă identitate C.F.).

În baza art. 189 alin. (2) C. pen., a fost condamnat același inculpat la 7 ani închisoare pentru infracțiunea de lipsire de libertate în mod ilegal - (subiect pasiv fiind martorul sub o altă identitate C.I.).

În baza art. 189 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. a fost condamnat inculpatul M.F.D. la 7 ani închisoare pentru infracțiunea de lipsire de libertate în mod ilegal - (subiect pasiv fiind martorul sub o altă identitate T.A. - 2 acte materiale).

În baza art. 194 alin. (1) C. pen., prin extinderea procesului penal, a fost condamnat același inculpat la două pedepse de câte 3 ani închisoare pentru două infracțiuni de șantaj - (subiect pasiv fiind martorul sub o altă identitate C.F.).

În baza art. 194 alin. (1) C. pen., prin extinderea procesului penal, a fost condamnat același inculpat la două pedepse de câte 3 ani închisoare pentru două infracțiuni de șantaj - (subiect pasiv fiind martorul sub o altă identitate T.A.).

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b), 35 alin. (1) C. pen. s-au contopit pedepsele aplicate inculpatului M.F.D. în pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare, care a fost sporită cu 2 ani închisoare, urmând ca acest inculpat să execute pedeapsa rezultantă de 9 ani închisoare în regim de detenție și 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi respectiv cele prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., cu excepția dreptului de a alege.

În baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 modificată și republicată, a fost condamnat inculpatul R.O., la 5 ani închisoare pentru infracțiunea de inițiere sau constituire a unui grup infracțional organizat.

S-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi respectiv cele prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., cu excepția dreptului de a alege, pe o perioadă de 4 ani.

În baza art. 194 alin. (1) C. pen., a fost condamnat același inculpat Ia 3 ani închisoare pentru infracțiunea de șantaj - (subiect pasiv fiind martorul sub o altă identitate C.F.).

În baza art. 194 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., prin schimbarea încadrării juridice din rechizitoriu în sensul completării cu art. 41 alin. (2) C. pen., a fost condamnat același inculpat la 3 ani închisoare pentru infracțiunea de șantaj în formă continuată - (subiect pasiv fiind martorul sub o altă identitate C.I. - 5 acte materiale).

În baza art. 189 alin. (2) C. pen., a fost condamnat același inculpat la 7 ani închisoare pentru infracțiunea de lipsire de libertate în mod ilegal - (subiect pasiv fiind martorul sub o altă identitate - C.F.).

În baza art. 189 alin. (2) C. pen., a fost condamnat același inculpat la 7 ani închisoare pentru infracțiunea de lipsire de libertate în mod ilegal - (subiect pasiv fiind martorul sub o altă identitate C.I.).

În baza art. 194 alin. (1) C. pen., prin extinderea procesului penal, a fost condamnat inculpatul R.O., la două pedepse de câte 3 ani închisoare pentru două infracțiuni de șantaj - (subiect pasiv fiind martorul sub o altă identitate C.F.).

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul R.O. pentru infracțiunea prevăzută de art. 189 alin. (2) C. pen., subiect pasiv fiind martorul sub o altă identitate T.A..

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b), 35 alin. (1) C. pen. s-au contopit pedepsele aplicate inculpatului R.O. în pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare, care a fost sporită cu 2 ani închisoare, urmând ca acest inculpat să execute pedeapsa rezultantă de 9 ani închisoare în regim de detenție și 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi, respectiv cele prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., cu excepția dreptului de a alege.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen. a fost achitat pe inculpatul S.I. zis „F.", pentru infracțiunea prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 modificată și republicată.

În baza art. 194 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. și art. 37 lit. b) C. pen., prin schimbarea încadrării juridice din rechizitoriu în sensul completării cu art. 75 lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul S.I. la 3 ani închisoare pentru infracțiunea de șantaj - (subiect pasiv fiind martorul sub o altă identitate C.I.).

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen. a fost achitat acest inculpat pentru infracțiunea prevăzută de art. 194 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., subiect pasiv fiind martorul sub o altă identitate C.I..

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen. a fost achitat inculpatul S.I. pentru infracțiunea prevăzută de art. 189 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., subiect pasiv fiind martorul sub o altă identitate C.I.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen. a fost achitat inculpatul Ș.A.S., pentru infracțiunea prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, modificată și republicată.

În baza art. 194 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. și art. 75 lit. a) C. pen., prin schimbarea încadrării juridice din rechizitoriu în sensul completării cu art. 75 lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul Ș.A.S., la 3 ani închisoare pentru infracțiunea de șantaj - (subiect pasiv fiind martorul sub o altă identitate C.I.).

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen. a fost achitat inculpatul A.G.A. zis „T.", nume purtat anterior „S.", „Tud.", pentru infracțiunea prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, modificată și republicată.

În baza art. 26 C. pen. raportat la art. 194 alin. (1) C. pen., a fost condamnat inculpatul A.G.A., la 1 an închisoare pentru infracțiunea de complicitate la șantaj - (subiect pasiv fiind martorul sub o altă identitate C.I.).

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen. a fost achitat acest inculpat pentru infracțiunea prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 189 alin. (2) C. pen. - subiect pasiv fiind martorul sub o altă identitate C.I.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen. a fost achitat inculpatul M.I.D. zis „M.", pentru infracțiunea prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, modificată și republicată.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., a fost achitat același inculpat pentru infracțiunea prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 194 alin. (1) C. pen., prin schimbarea încadrării juridice din rechizitoriu în sensul completării cu art. 75 lit. a) C. pen. - subiect pasiv fiind martorul sub o altă identitate C.F.

În baza art. 26 C. pen. raportat la art. 194 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., prin schimbarea încadrării juridice din rechizitoriu în sensul completării cu art. 26 C. pen. și art. 75 lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul M.I., la 1 an și 6 luni închisoare pentru infracțiunea de complicitate la șantaj - (subiect pasiv fiind martorul sub o altă identitate T.A.).

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., a fost achitat același inculpat pentru 3 infracțiuni prevăzute de art. 26 C. pen. raportat la art. 194 alin. (1) C. pen., prin schimbarea încadrării juridice din rechizitoriu în sensul completării cu art. 26 C. pen. - subiect pasiv fiind martorul sub acoperire C.I. - 3 acte materiale.

În baza art. 26 C. pen. raportat la art. 194 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., prin schimbarea încadrării juridice din rechizitoriu în sensul completării cu art. 26 C. pen. și art. 75 lit. a) C. pen., a fost condamnat același inculpat, la 1 an și 6 luni închisoare pentru complicitate la infracțiunea de șantaj - (subiect pasiv fiind martorul sub o altă identitate C.I.).

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen. a fost achitat inculpatul M.I. pentru infracțiunea prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 189 alin. (2) C. pen., prin schimbarea încadrării juridice din rechizitoriu în sensul completării cu art. 26 C. pen., subiect pasiv fiind martorul sub o altă identitate C.I.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen. s-au contopit pedepsele aplicate inculpatului M.I. în pedeapsa cea mai grea de 1 an și 6 luni închisoare, care a fost sporită cu 6 luni închisoare, urmând ca acest inculpat să execute pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare în regim de detenție.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul C.V.C., pentru infracțiunea prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, modificată și republicată.

În baza art. 26 C. pen. raportat la art. 194 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., prin schimbarea încadrării juridice în sensul completării cu art. 26 C. pen. și art. 75 lit. a) C. pen., a fost condamnat același inculpat la două pedepse de câte 1 an închisoare pentru două infracțiuni de complicitate la șantaj - (subiect pasiv fiind martorul sub o altă identitate C.I.).

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen. a fost achitat inculpatul C.V.C. pentru infracțiunea prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 194 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., prin schimbarea încadrării juridice din rechizitoriu în sensul completării cu art. 26 C. pen. și art. 41 alin. (2) C. pen., subiect pasiv fiind martorul sub o altă identitate C.I. - 3 acte materiale.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen. a fost achitat inculpatul C.V.C. pentru infracțiunea prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 189 alin. (2) C. pen., subiect pasiv fiind martorul sub o altă identitate C.I.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen. s-au contopit pedepsele aplicate inculpatului C.V.C. în pedeapsa cea mai grea de 1 an închisoare, pe care urmează să o execute în regim de detenție.

Pe durata și în condițiile prevăzute de art. 71 C. pen. s-a interzis inculpaților exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., cu excepția dreptului de a alege.

S-a confiscat în favoarea statului de la inculpații F.I.V., M.F.D. și R.O. câte 101.891 Euro sau contravaloarea în RON la data executării.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție -Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Arad nr. 114 D/P/2006 înregistrat la instanță la data de 23 martie 2011, au fost trimiși în judecată inculpații F.I.V. pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 modificată și republicată, art. 194 alin. (1) C. pen. (13 infracțiuni), art. 189 alin. (2) C. pen. (4 infracțiuni); M.F.D. pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 modificată și republicată, art. 194 alin. (1) C. pen. (6 infracțiuni), art. 189 alin. (2) C. pen. (4 infracțiuni); R.O. pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 modificată și republicată, art. 194 alin. (1) C. pen. (6 infracțiuni), art. 189 alin. (2) C. pen. (3 infracțiuni); S.I. pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 modificată și republicată, art. 194 alin. (1) C. pen. (2 infracțiuni), art. 189 alin. (2) C. pen.; Ș.A.S. pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 modificată și republicată, art. 194 alin. (1) C. pen.; A.G.A. pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/21003 modificată și republicată, art. 26 C. pen. raportat la art. 194 alin. (1) C. pen., art. 26 C. pen. raportat la art. 189 alin. (2) C. pen.; M.I.D. pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 modificată și republicată, art. 194 alin. (1) C. pen. (6 infracțiuni), art. 189 alin. (2) C. pen.; C.V.C. pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 modificată și republicată, art. 194 alin. (1) C. pen. (5 infracțiuni), art. 189 alin. (2) C. pen.

S-a reținut prin rechizitoriu că în perioada 2005 - 2006, pe teritoriul municipiul Arad au acționat în mod coordonat mai multe grupări infracționale specializate în comiterea de fapte antisociale (șantaj, lipsiri de libertate în mod ilegal, violări de domiciliu, tâlhării, operațiuni de cămătărie) pentru a obține beneficii materiale și financiare.

Cu ocazia efectuării urmăririi penale în Dosarul nr. 51 D/P/2006 au apărut informații referitoare la existența unui grup infracțional organizat condus de inculpatul F.I.V., care în cursul anului 2006 a devalizat mai multe firme. În urma cercetărilor efectuate s-a reținut că în esență, ea a constat în deposedarea prin acte de șantaj și lipsire de libertate în mod ilegal, de toate bunurile mobile aparținând firmelor SC S. SRL Arad, SC P.C. SRL Arad, SC D. SRL Ineu, respectiv un număr de patru bunuri imobile și un autoturism A aparținând părții vătămate/martorului sub altă identitate C.I., autori, instigatori sau complici, după caz, fiind inculpații F.I.V., M.F.D., R.O., F.F.L., S.I., Ș.A.S., A.G.A., M.I.D., K.L.C. și C.V.C.

Faptele au fost comise în perioada decembrie 2005 - iunie 2006, în condițiile existenței unui grup infracțional organizat așa cum este el definit la art. 2 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 39/2003 modificată și republicată.

Rolul de inițiatori și constituenți ai grupului le-a revenit inculpaților F.I.V., M.F.D. și R.O., iar cel de aderenți și sprijinitori ai structurii le-a aparținut celorlalți. Toți au acționat în mod coordonat pentru săvârșirea unor infracțiuni grave (art. 194 alin. (1) C. pen. și art. 189 alin. (2) C. pen.) în scopul de a obține direct sau indirect, pentru sine ori pentru altul, beneficii financiare/materiale.

Atribuțiile fiecărui membru al grupului infracțional organizat au fost următoarele:

Inculpatul F.I.V. avea calitatea de leader, identifica „țintele" asupra cărora se opera, din rândul persoanelor juridice cu nevoi de lichidități (SC S. SRL Arad, SC P.C. SRL Arad și SC D. SRL Ineu) sau a persoanelor fizice cu o situație financiară consistentă (partea vătămată/martorul sub altă identitate „C.I.") cu care încheia contracte de împrumut a unor sume de bani în valută cu dobândă împovărătoare, a căror termene și condiții nu puteau fi respectate, respectiv înfățișa unele datorii fictive și cesiuni de creanță asupra unor drepturi bănești, după care îi „executa" de bani, bunuri sau alte valori, prin acte de constrângere exercitate direct sau indirect prin intermediari, iar pentru a da o aparență de legalitate operațiunilor, încheia cu victimele o serie de acte juridice simulate, ce nu reprezentau voința reală a părților, mare parte din produsul infracțiunii revenindu-i acestuia; inculpații M.F.D.

și R.O. aveau calitatea de leaderi, ocupându-se cu încheierea unor contracte de împrumut a unor sume de bani în valută cu dobândă împovărătoare la persoane juridice (SC S. SRL Arad) a căror termene și condiții nu puteau fi respectate, ori asistau în calitate de martori la încheierea unor asemenea tranzacții cu persoane juridice (SC P.C. SRL Arad) ori persoane fizice (partea vătămată/martorul sub altă identitate „C.I.") de către inculpatul F.I.V., după care „îi executa" de bani, bunuri sau alte valori, prin acte de constrângere exercitate direct sau indirect prin intermediari, iar mare parte din produsul infracțional le revenea acestora; numita F.F.L. era executantă a ordinelor inculpatului F.I.V., iar în virtutea calității de avocat în Baroul Arad, a dat girul tuturor operațiunilor juridice fictive încheiate de către leaderii și membrii grupului infracțional organizat, prin întocmirea și redactarea personală a contractelor de împrumut în euro cu cele trei persoane juridice, a unui înscris sub semnătură privată pe o pretinsă datorie încheiat cu partea vătămată/martorul sub altă identitate „C.I." și a promisiunii bilaterale de vânzare-cumpărare asupra imobilului situat în municipiul Arad, respectiv prin „asistența juridică" dată părților la încheierea actelor viciate (promisiuni de vânzare-cumpărare, declarații, contracte de vânzare-cumpărare) perfectate în fața notarilor publici, ea regăsindu-se în multe dintre aceste înscrisuri ca beneficiară a produsului infracțiunilor; inculpații S.I.

și Ș.A.S., în calitate de membri care au aderat și sprijinit grupul infracțional organizat inițiat și constituit de inculpații F.I.V., M.F.D. și R.O., aveau „la vedere" sarcina de a proteja și apăra interesele părții vătămate/martorului sub altă identitate „C.I.", însă în realitate scopul lor era de a-l supraveghea permanent, a-l prezenta în fața notarilor publici și a-l determina pe acesta să renunțe fără nici un fel de opoziție la bunurile personale, pentru „serviciile" respective, cei doi învinuiți fiind recompensați din produsul infracțional cu un imobil (inculpatul S.I.) și un autoturism A (inculpatul Ș.A.S.), ambele aparținând părții vătămate/martorului sub altă identitate „C.I."; inculpatul A.G.A., în calitate de membru, a avut ca atribuție ademenirea părții vătămate/martorului sub altă identitate „C.I." la Cazinoul din municipiul Arad și generarea conflictului artificial de natură violentă din Piața Soarelui din municipiul Arad, menit să-i inspire un sentiment de teamă și insecuritate părții vătămate/martorului sub altă identitate „C.I." și să-l determine să renunțe la bunurile imobile/mobile din proprietate, în urma acestor manopere dolosive, sus-numitul beneficiind din produsul infracțiunii de un imobil aparținând părții vătămate/martorului sub altă identitate „C.I."; inculpatul M.I.D., în calitate de membru a executat direct și nemijlocit ordinele inculpaților M.F.D.

și R.O. și a participat prin acte de constrângere exercitate asupra reprezentanților SC S. SRL Arad și SC P.C. SRL Arad, respectiv prin violențe, amenințări și acte de lipsire de libertate în mod ilegal efectuate asupra părții vătămate/martorului sub altă identitate „C.I.", la deposedarea de bunurile mobile/imobile ale celor două persoane juridice și a persoanei fizice, fiind cel care a gestionat și administrat în depozite produsul infracțional provenit de la firmele sus-menționate prin activitățile ilicite ale grupului organizat, obținând pentru alții (inculpatul M.F.D.

și R.O.) avantaje patrimoniale; numita K.L.C. avea calitatea de concubină și executantă a ordinelor inculpatului M.F.D. și a executat acte de constrângere (amenințări) asupra reprezentanților SC P.C. SRL Arad pentru a-i determina să transfere produsul infracțiunii (3 autovehicule în valoare de 26.250 RON) prin facturi și chitanțe fictive, în favoarea sa; inculpatul C.V.C., în calitate de membru și angajat al inculpatului F.I.V., executa nemijlocit ordinele date de acesta și a participat, prin acte de constrângere și de lipsire de libertate în mod ilegal exercitate direct asupra părții vătămate/martorului sub altă identitate „C.I.", la deposedarea de bunurile imobile ale acestuia, pentru a dobândi pentru altul (inculpatul F.I.V. - șeful său) foloase materiale.

Beneficiile financiare/materiale obținute de către leaderi și membrii grupului infracțional organizat din activitatea ilicită au fost în valoare totală de 429.000 euro (88.500 euro de la SC S. SRL Arad; 183.275 euro de la SC P.C. SRL Arad; 118.000 euro de la SC D. SRL Ineu și 39.425 euro de la partea vătămată/martorul sub altă identitate C.I.).

Prin Sentința penală nr. 224 din 2 mai 2011 pronunțată de Tribunalul Arad în Dosarul nr. 1958/108/2011, s-a soluționat acțiunea penală față de inculpatul F.I.V., care a recunoscut comiterea faptelor reținute în sarcina sa prin rechizitoriu și a dorit să uzeze de dispozițiile art. 3201 C. proc. pen., astfel că s-a aplicat acestuia pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare în regim de detenție. Această hotărâre a fost apelată, și prin Decizia penală nr. 92 A din 21 august 2011 a Curții de Apel Timișoara s-a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Arad și s-a desființat sentința sub aspectul pedepsei complementare. Această hotărâre nu este definitivă, fiind atacată cu recurs de către inculpatul F.I.V. De asemenea, prin această hotărâre s-a disjuns acțiunea penală față de inculpații M.F.D., R.O., S.I., Ș.A.S., A.G.A., M.I.D. și C.V.C.

Ca urmare a disjungerii cauzei, instanța a procedat la cercetarea judecătorească dispunându-se ascultarea inculpaților, a martorilor propuși prin rechizitoriu și a celor propuși în apărare, s-au administrat probe cu înscrisuri.

Inculpatul M.F.D. în faza de urmărire penală și cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală, nu a dorit să dea declarații, prevalându-se de dreptul la tăcere conferit de art. 70 alin. (2) C. proc. pen. În fața instanței, acest inculpat a fost asistat de apărător desemnat din oficiu și nu a recunoscut comiterea faptelor de care este acuzat, recunoscând că a acordat împrumuturi cu dobândă diferitelor persoane și a dorit recuperarea sumelor împrumutate, folosind în acest sens, uneori, o atitudine necorespunzătoare. De asemenea, inculpatul M.F.D. a depus la dosarul cauzei un memoriu scris personal prin care a relatat faptele și înscrisuri.

Inculpatul R.O. în faza de urmărire penală și cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală, nu a dorit să dea declarații, prevalându-se de dreptul la tăcere conferit de art. 70 alin. (2) C. proc. pen. În fața tribunalului, inculpatul a fost asistat de avocat desemnat din oficiu și nu a recunoscut comiterea faptelor deduse judecății, susținând că este vinovat că s-a aflat în locurile respective în momente nepotrivite și că a acordat împrumuturi cu dobândă din dorința de a câștiga și pentru a ajuta persoanele respective. Aceste susțineri au fost reiterate de inculpatul R.O. prin memoriul depus la dosarul cauzei.

Inculpatul S.I. în faza de urmărire penală nu a recunoscut comiterea faptelor reținute în sarcina sa, afirmând că a dorit să medieze conflictul dintre martorul sub o altă identitate C.I. și inculpații A.G.A., F.I.V., M.F.D. și R.O.. În fața instanței, inculpatul S.I. a fost asistat de apărător desemnat din oficiu și, fiind ascultat, a arătat că nu se consideră vinovat de faptele de care este acuzat, susținând că martorul sub o altă identitate C.I. i-a propus să-i cedeze un imobil în schimbul medierii și soluționării conflictului pe care îl avea cu inculpatul F.I. A recunoscut că a primit acel imobil de la martorul sub o altă identitate C.I. fără a plăti vreo sumă de bani, a locuit în respectiva locație unde a realizat lucrări de investiții până în anul 2009, dată la care l-a restituit acestuia.

Inculpatul Ș.A.S. în faza de urmărire penală nu a recunoscut comiterea faptelor de care este acuzat, afirmând că a cumpărat în condiții legale autoturismul de la martorul sub o altă identitate C.I. Cu ocazia ascultării sale în fața primei instanțe, în prezența apărătorului ales - avocat P.I., acest inculpat nu a recunoscut comiterea faptelor, susținând că a plătit martorului sub o altă identitate C.I. suma de 6.000 euro (4.000 euro și o brățară din aur în valoare de 2.000 euro) pentru autoturismul marca A.

Inculpatul A.G.A. în faza de urmărire penală nu a dorit să dea declarații, uzând de dreptul la tăcere conferit de art. 70 alin. (2) C. proc. pen. Cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală, acest inculpat a arătat că nu se consideră vinovat de comiterea faptelor reținute în sarcina sa, susținând că a dobândit în condiții legale imobilul de la martorul sub o altă identitate C.I.. În fața instanței, inculpatul A.G.A. a fost asistat de avocat ales - dl. U.L. și a menținut declarația la care s-a făcut referire anterior.

Inculpatul M.I.D. în faza de urmărire penală nu a recunoscut comiterea faptelor, afirmând că s-a aflat în anturajul inculpaților M.F.D. și R.O. din considerente de prietenie și nu pentru a comite infracțiuni. La prezentarea materialului de urmărire penală, în prezența apărătorului ales - avocat I.D., acest inculpat a afirmat că inculpații F.I., M.F.D. și R.O. au format un grup infracțional organizat. Cu ocazia ascultării sale în fața instanței, în prezența aceluiași apărător ales, acest inculpat a declarat că nu este vinovat de acuzațiile care i se aduc, nu a comis faptele pentru care este trimis în judecată, iar declarațiile date în faza de urmărire penală au fost scrise de procuror și le-a semnat după ce i-au fost citite.

Inculpatul C.V.C. în faza de urmărire penală nu a recunoscut comiterea faptelor pentru care este trimis în judecată, susținând că fiind angajat al inculpatului F.I.V. l-a însoțit pe acesta de mai multe ori, dar nu a obținut nici un avantaj material din comiterea de infracțiuni. Cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală, în prezența apărătorului ales - avocat I.N., acest inculpat a precizat că grupul infracțional organizat îl avea ca lider pe inculpatul F.I. iar ca executanți pe inculpații M.F.D. și R.O. În fața instanței, inculpatul C.V.C. a beneficiat de asistență juridică din partea doamnei avocat I.N., apărător ales, și în declarația dată a menținut declarațiile date anterior, susținând că nu a cunoscut dispozițiile legale, context în care a afirmat că a existat un grup infracțional organizat.

Situația de fapt și vinovăția inculpaților au fost dovedite pe baza materialului probator administrat în cauză atât în faza de urmărire penală cât și în mod nemijlocit, în condiții de oralitate și contradictorialitate în fața primei instanțe și anume - declarația martorilor sub altă identitate „C.F.", „R.C.", „A.F.", „C.A.", „S.V.", „T.A.", „D.I.", „G.D.", „C.I.", „P.O.", „B.A.", copie după Ordonanța nr. 1.103 din 18 aprilie 2007 a Tribunalului Arad, declarațiile martorilor F.A., S.I.F., P.F.R., V.F.S., M.I., B.P., Z.D.R., V.D.D., B.F., P.D., B.S., Ț.I., P.F., G.V., M.E., F.I.F., D.F., K.A., C.N., P.N., C.T., S.A., N.T.S., M.L., M.F., L.D.F., K.L., M.V., copii după facturile fiscale dintre SC S. SRL Arad și P.F. M.F.D., înscrisuri din care rezultă trecerea pe documentele fiscale Ia rubrica delegat, de nume și date de identificare fictive, procesul-verbal de lăsare a custodiei produselor aparținând inculpatului M.F.D., ce au fost ridicate de la SC S. SRL Arad și depozitate la SC P.C. SRL Arad, procesul-verbal de redare a convorbirilor din mediu ambiental dintre „C.F." și inculpatul F.I.V., respectiv inculpatul M.F.D., facturile fiscale și avizele de însoțire a mărfii încheiate între SC B. SRL Arad și SC P.C. SRL Arad, respectiv după instrumentele de plată aferente, procesul-verbal de audiere a numitei C.C.A., CF-ul apartamentului unde apare mențiunea din 26 septembrie 2006 privind vânzarea lui la SC A.R. SRL Arad, copie după promisiunea sinalagmatică de vânzare-cumpărare din 22 aprilie 2006 asupra imobilului, chitanțe și facturi fiscale între SC P.C. SRL Arad și P.F. K.L.C. asupra celor trei autovehicule, chitanțe, facturi fiscale și avize de însoțire a mărfii încheiate între SC P.C. SRL Arad și Ț.I., respectiv SC MD G.C. SRL Brusturi, reprezentată de Ț.I., înscrisurile litigioase emanate de la OCPI Arad, declarațiile coinculpatului F.I.V. și ale celorlalți inculpați respectiv - M.F.D., R.O., S.I., Ș.A.S., A.G.A., M.I.D., C.V.C.

Curtea de Apel Timișoara, secția penală, prin Decizia penală nr. 122/A din 20 iunie 2012, în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. a respins ca nefondate apelurile formulate de D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Arad și inculpații M.F.D., R.O., Ș.A.S., A.G.A., M.I.D. și C.V.C. împotriva Sentinței penale nr. 362 din 12 august 2011 pronunțată de Tribunalul Arad în Dosarul nr. 2619/108/2011, însușindu-și argumentația instanței de fond.

Împotriva sus-menționatei decizii au declarat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată, Serviciul Teritorial Timișoara și inculpații M.I.D., R.O., S.I., Ș.A.S., A.G.A., C.V.C. și M.F.D.

Procurorul a arătat că susține recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată, Serviciul Teritorial Timișoara, acesta fiind întemeiat pe cazurile de casare prevăzute de art. 3859 pct. 18, 17, 172 și 14 C. proc. pen.

Referitor la critica întemeiată pe cazul de casare prev. de dispozițiile art. 3859 pct. 18 din C. proc. pen. a susținut că aceasta vizează greșita achitare a inculpaților S.I., Ș.A.S., A.G.A., M.I.D. și C.V.C. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de dispozițiile art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003.

În esență, instanța fondului și instanța de prim control judiciar au reținut pentru inculpații F.I.V., M.F.D. și R.O. faptul că au constituit un grup infracțional organizat care în perioada decembrie 2005 - iunie 2006 au deposedat de bunuri mobile și imobile, prin șantaj și lipsire de libertate, în mod ilegal, mai multe persoane fizice și juridice.

A apreciat că au fost greșit achitați inculpații la care a făcut referire pentru infracțiunea prevăzută de dispozițiile prevăzute de art. 7 alin. (2) din Legea nr. 39/2003 în condițiile în care din probe a rezultat ajutorul dat de cei cinci inculpați grupului infracțional constituit de ceilalți trei inculpați în actele de șantaj împotriva martorului cu altă identitate, C.I.

Astfel, în ceea ce-i privește pe inculpații S.I. și Ș.A.S., din actele dosarului rezultă că aceștia aveau sarcina reală de a-l supraveghea permanent pe martorul cu altă identitate C.I., iar toate acțiunile lor s-au subsumat acestui scop, ei fiind cei care l-au prezentat permanent la notar și l-au determinat prin constrângere să renunțe la bunurile personale.

Din probe rezultă că pentru ajutorul dat la șantajarea martorului cu altă identitate C.I., inculpatul S.I. a primit din partea membrilor grupului un imobil, iar inculpatul Ș.A.S. a primit un autoturism A, ambele bunuri aparținând martorului cu altă identitate C.I.

În ceea ce-l privește pe inculpatul A.G.A. acesta a avut sarcina precisă de a-l ademeni pe C.I. la Cazinoul din Arad, a generat un conflict artificial, violent, în Piața Soarelui, cu scopul de a-i inspira temere acestui martor cu altă identitate și care s-a soldat cu determinarea sa la renunțarea la mai multe bunuri.

Pentru activitatea desfășurată de inculpatul A.G.A., acesta a beneficiat de un imobil care și el aparținea aceluiași martor cu altă identitate, C.I.

Inculpatul M.I.D., rezultă din acte, că a executat ordinele directe ale inculpatului R.O. și a exercitat acte directe de constrângere asupra reprezentanților mai multor societăți comerciale și asupra martorului cu altă identitate C.I., obținând mai multe avantaje patrimoniale în folosul său, dar și al inculpaților M.F.D. și R.O.

În ceea ce-l privește pe inculpatul C.V.C. a rezultat din acte că acesta i-a sprijinit pe inculpați în activitatea de constrângere și șantaj asupra aceluiași martor cu altă identitate C.I.

Astfel, acțiunile care intră în conținutul infracțiunii de șantaj a cărei victimă a fost martorul cu altă identitate C.I. au fost realizate repetat, conjugat și după un plan coordonat și dinainte stabilit de liderii grupului, despre care toți inculpații la care s-a făcut referire aveau cunoștință și care s-au implicat în activitatea grupului infracțional din interes material direct pentru sine sau în interesul celorlalți, astfel că este evident că și ei au acționat ca membri ai aceluiași grup infracțional.

Împrejurarea că unii dintre inculpați au acoperit paguba ce a fost produsă martorului cu altă identitate sau că alții nu au beneficiat în mod direct de foloase materiale, nu are relevanță sub aspectul întrunirii elementelor constitutive ale infracțiunii pentru care ei au fost achitați și nu exclude vinovăția acestora.

Referitor la cazul de casare prevăzut de dispozițiile art. 3859 pct. 17 C. proc. pen. a susținut că s-a avut în vedere greșita nereținere a dispozițiilor art. 75 lit. a) C. pen. în ceea ce privește complicitatea la infracțiunea de șantaj în privința inculpatului A.G.A. referitor la martorul cu identitate protejată C.I.

În acest sens, a arătat că la fila 30 din hotărârea instanței de fond a fost analizată această infracțiune și s-a reținut expres că inculpatul A.G.A., care a și fost de altfel condamnat pentru această infracțiune, a însoțit pe ceilalți inculpați cunoscând intenția acestora, a asistat la deposedarea de bunuri a martorului și a și beneficiat de pe urma acțiunilor sale de foloase materiale.

De altfel, în ceea ce îi privește pe autori și pe complici s-au reținut dispozițiile art. 75 lit. a) C. pen. în legătură cu infracțiunea de șantaj, astfel că se impunea a fi reținute aceste dispoziții și în privința infracțiunii de șantaj reținute în sarcina inculpatului A.G.A.

Cazul de casare prevăzut de dispozițiile art. 3859 pct. 172 C. proc. pen. are în vedere temeiul greșit al achitării în ceea ce-i privește pe inculpații S.I., Ș.A.S., A.G.A., M.I.D. și C.V.C., respectiv art. 10 lit. c) în loc de art. 10 lit. d) C. proc. pen., în condițiile în care ambele instanțe au reținut ca fiind stabilită participația sub forma pluralității subiecților activi, adică a tuturor inculpaților la aceste acțiuni, este evident că temeiul achitării este greșit, corect urmând a fi dispusă În baza art. 10 lit. d) Cod proc. pen.

Referitor la cazul de casare prevăzut de dispozițiile art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., a arătat că acesta vizează pe toți inculpații, respectiv M.F.D., R.O., S.I., Ș.A.S., A.G.A., M.I.D. și C.V.C., considerând că pedepsele nu sunt corespunzător individualizate în raport de gradul de pericol social deosebit pe care îl prezintă infracțiunile deduse judecății, de modalitatea în care acestea au fost comise, dar și de valoarea însemnată a bunurilor însușite.

Pentru toate aceste motive, a solicitat admiterea recursului declarat de parchet, casarea în parte a ambelor hotărâri și pronunțarea unei hotărâri conforme criticilor formulate.

Recurentul intimat inculpat M.I.D., prin apărătorul ales, a solicitat admiterea recursului așa cum se află motivat la dosar, invocând, în principal, prevederile pct. 18 din art. 3859 C. proc. pen.

A apreciat că prima instanță și instanța de apel au comis o eroare gravă de fapt având drept consecință pronunțarea unei hotărâri de condamnare, referitor la cele două infracțiuni de șantaj care au fost reținute în sarcina sa și pentru care a fost condamnat la pedepsele de 1 an și 6 luni închisoare.

A mai arătat că a fost trimis în judecată pentru săvârșirea a cinci infracțiuni de șantaj, reținându-se de către prima instanță și cea de apel care a reluat motivarea primei instanței, că inculpatul M.I.D. a avut o participație sub forma unei așa-zise complicități morale, reprezentând practic prezența sa pur și simplu la un anumit moment și într-un anumit loc, fără însă a acționa în mod direct, în sensul de acorda ajutor sau sprijin celorlalți inculpați în vederea comiterii unor infracțiuni,

A apreciat că în mod corect a fost achitat pentru cele trei infracțiuni de șantaj, solicitând ca pe aceleași considerente, pentru aceleași motive, să se dispună achitarea sa și pentru celelalte două infracțiuni de șantaj, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) Cod proc. pen.

Referitor la cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., așa cum rezultă din înscrisurile depuse la dosarul cauzei, a arătat că situația sa este una deosebită, mai ales sub forma celei familiale și a precizat că nu a putut fi prezent la termenul de azi în instanță și nici la termenul anterior, întrucât are calitatea de angajat în cadrul primăriei Olari, angajat ca asistent permanent al unei persoane cu grad avansat de handicap, și anume mama sa. În aceste condiții, este singura persoană care o poate întreține pe mama sa și care de fapt o întreține de ani de zile, acesta fiind motivul pentru care nu a putut fi prezent.

Față de toate circumstanțele sale personale, a solicitat să i se rețină art. 74 lit. a) și c) C. pen. și a apreciat, în subsidiar, în situația în care ar rămâne cele două pedepse pentru șantaj, scopul pedepsei poate fi atins fără executare și în funcție de raportul Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul Arad care arată că, în trecut, cu foarte mult timp în urmă, a abandonat cercul de așa-ziși prieteni care l-au adus în această situație și s-a retras în comuna Olari, unde își are domiciliul și unde o are în îngrijire pe mama sa.

Recurentul intimat inculpat R.O., a solicitat admiterea recursului, și în principal, casarea deciziei penale și a sentinței instanței de fond, invocând disp. art. 3859 pct. 5 C. proc. pen. întrucât, așa după cum s-a dovedit, nu a participat, deși era necesar, la judecarea cauzei sale. În acea perioadă era arestat în Penitenciarul Aiud și nu a fost citat pentru a fi prezent la instanța de judecată.

Din acest motiv cauza s-a soluționat fără prezența sa și nu a reușit să depună la dosar nici un fel de probe care să îi justifice nevinovăția, aspecte în raport de care a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond.

În subsidiar, având în vedere declarația sa dată la acest termen, în care nu recunoaște săvârșirea faptelor de sechestrare, a solicitat admiterea recursului, achitarea sa pentru acestea În baza prevederilor art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 pct. 1 lit. c) C. proc. pen., iar pentru faptele de șantaj pe care le-a recunoscut, a solicitat o redozare a pedepsei aplicate, având în vedere și faptul că a formulat niște denunțuri confirmate, la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sibiu, două denunțuri pentru fapte de tâlhărie și la Parchetul de pe lângă Judecătoria Hunedoara pentru o faptă de omor, în toate cele trei cazuri ale denunțurilor începându-se urmărirea penală.

A mai arătat că toate acestea vin în sprijinul său ca circumstanțe atenuante, dovedind faptul că, pe de o parte a recunoscut faptele de șantaj, iar pe de altă parte a dat dovadă de bunăvoință prin faptul că a colaborat cu organele de anchetă, pentru soluționarea corectă atât a cauzei actuale, acum când a luat cunoștință de dosar, dar și la soluționarea altor cauze cu infracțiuni grave.

A solicitat să fie avut în vedere că la faptele de sechestrare, s-a aflat într-un concurs de împrejurări total nefavorabil, fiind în momentul nepotrivit în locul respectiv, aceasta datorându-se unor prieteni, cu toții implicați în cauză, și cu care se afla în relații de afaceri.

Deși este cunoscut cu antecedente penale, deși în prezent este arestat în altă cauză, a solicitat să fie avut în vedere faptul că a încercat să ducă o viață normală, iar în prezent, faptul că regretă acțiunile și colaborează cu organele de anchetă, ceea ce diminuează pericolul social.

A mai solicitat să fie reținut faptul că are doi copii minori în întreținere, fiind principalul susținător moral și material al familiei, precizând că nu a fost prezent când a dat declarație F.I. cu care era în relații de dușmănie și nu a putut să-i pună întrebări pentru a lămuri situația contradictorie din cauză, solicitând admiterea recursului astfel cum a fost formulat și să se ia act de actele depuse la dosar în ceea ce privește denunțurile formulate și care s-au confirmat.

Recurentul intimat inculpat S.I., a arătat faptul că nu a declarat apel, recursul apărând astfel ca inadmisibil, precizând că este vinovat pentru că la solicitarea martorului cu altă identitate C.I., a făcut demersuri pentru obținerea respectivului imobil, cu toate că i-a spus acestuia de mai multe ori să meargă la poliție. A mai arătat că el consideră că din anul 2006 până în prezent s-a reabilitat, iar în anul 2009 i-a dat înapoi acel imobil în care a făcut investiții.

Recurentul intimat inculpat Ș.A.S., prin apărătorul ales, a solicitat, în principal, casarea hotărârii recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare, la Tribunalul Arad pentru motivul că domnul judecător care a pronunțat soluția de condamnare a inculpatului F.I. era incompatibil, reținând și vinovăția sa, invocând cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 3 C. proc. pen.

A mai solicitat achitarea sa, în temeiul art. 10 lit. c) C. proc. pen., pentru infracțiunea de șantaj și a apreciat că din probele administrate în cauză a rezultat evident că nu are nici un fel de vinovăție în ceea ce privește deposedarea lui C.I. de acel autoturism, martorul cu altă identitate făcând în fața parchetului unele declarații, iar în fața instanței de judecată a arătat că a dat de bună voie în anul 2006 acel autoturism, iar ulterior i s-a achitat contravaloarea acestuia în bani și în aur, invocând temeiul de casare prev. de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen.

În motivele scrise de recurs depuse la dosar, un alt caz de casare invocat îl reprezintă disp. art. 3859 pct. 5 C. proc. pen., arătând că inculpatul R.O., inculpat aflat în stare de detenție, nu a fost prezent la termenul de judecată din data de 10 mai 2011, termen la care, în lipsa acestuia, s-au administrat probe (audieri de martori).

Într-un ultim subsidiar, în temeiul cazului de casare prev. de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., a solicitat reducerea pedepsei, apreciind că pedeapsa de 3 ani este foarte mare raportat și la pedepsele altor inculpați.

Recurentul intimat inculpat C.V.C. a solicitat achitarea sa pentru cele două infracțiuni de complicitate morală la șantaj apreciate în mod aleatoriu de instanța de fond, condamnare bazată pe declarația martorului C.I., care a venit în fața instanței și a arătat tot timpul că inculpatul C.V.C. nu i-a adresat nici măcar un cuvânt, nu a discutat cu el, nu a făcut presiuni asupra lui, iar acest martor îl plasează pe inculpatul C.V.C. doar la incidentul de la Piața Soarelui, incident la care a asistat de la 50 de metri fără să intervină în vreun fel.

În subsidiar, a solicitat să se observe faptul că este singurul inculpat din această cauză care nu este cunoscut cu antecedente penale, are studii superioare, este încadrat în câmpul muncii, are o familie organizată, este infractor primar, s-a prezentat la absolut toate termenele de judecată la toate instanțele și la organele de cercetare, fără a obține beneficii de pe urma infracțiunilor, aspecte în raport de care a apreciat ca se poate face aplicarea disp. art. 81, 82 C. pen.

Recurentul intimat inculpat A.G.A., prin apărătorul desemnat din oficiu, a invocat cazurile de casare prev. de dispozițiile art. 3859 pct. 18 și 14 C. proc. pen.

În concluziile scrise depuse la dosar, în principal, a solicitat achitarea sa în temeiul disp. art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) Cod proc. pen. pentru complicitate la infracțiunea de șantaj prev. de art. 26 raportat la art. 194 alin. (1) C. pen., precizând că a arătat constant că nu a comis această infracțiune, vânzarea-cumpărarea ce a avut loc între el și martorul sub altă identitate C.I., cu privire la imobilul de 1 cameră fiind un contract civil, pentru care a și achitat suma de 8.000 euro.

A mai arătat ca ambele instanțe au reținut împrejurarea că nu a efectuat nici un fel de act material de constrângere asupra martorului C.I., de nicio natură, apreciind astfel că lipsește atât latura obiectivă a infracțiunii, respectiv ajutorul concret dat celorlalți inculpați la săvârșirea infracțiunii de șantaj, cât și cea subiectivă, respectiv intenția directă sau indirectă a sa de a dobândi vreun folos injust.

În subsidiar, față de circumstanțele reale și personale ale sale a solicitat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 1 an închisoare la care a fost condamnat.

Recurentul intimat inculpat M.F.D. a invocat dispozițiile art. 3859 pct. 5 C. proc. pen. și a solicitat să fie avut în vedere faptul că la judecarea în fond a cauzei nu a fost prezent la termenul când a fost audiat inculpatul F.I., deși prezența acestuia era obligatorie, fiind arestat în altă cauză.

A mai invocat dispozițiile art. 3859 pct. 18 C. proc. pen. și a solicitat să fie avut în vedere faptul că implicarea sa a fost doar în sensul că acesta a fost doar prieten cu inculpatul F.I., care l-a implicat în acțiunile sale, folosindu-se de numele lui. Singurul lucru pe care l-a făcut a fost acela de a împrumuta diferite sume de bani, pe care nu le-a recuperat nici azi, încercând în diferite forme, dar nu prin loviri și amenințări și fără a sechestra pe nimeni să-și recupereze sumele de bani împrumutate.

De asemenea, a solicitat să fie avute în vedere înscrisurile pe care le-a depus la acest termen, apreciind că pedeapsa aplicată este prea mare.

Recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, Serviciul Teritorial Timișoara este fondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Recursul declarat de inculpatul S.I. este inadmisibil.

Recursurile declarate de inculpații M.I.D., R.O., Ș.A.S., A.G.A., C.V.C. și M.F.D. sunt nefondate.

Analizând decizia atacată prin prisma motivului de recurs susținut de procuror vizând cazul de casare prevăzut de dispozițiile art. 3859 pct. 17 C. proc. pen. referitor la greșita nereținere a dispozițiilor art. 75 lit. a) C. pen. în ceea ce privește complicitatea la infracțiunea de șantaj în privința inculpatului A.G.A. cu privire la martorul cu identitate protejată C.I., Înalta Curte constată că la fila 30 din Sentința nr. 362 din 12 august 2011 instanța de fond a analizat infracțiunea prevăzută de art. 26 raportat la art. 194 alin. (1) C. pen. comisă de inculpatul A.G.A. precizând că acest inculpat i-a însoțit pe ceilalți inculpați cunoscând intenția acestora de a-l constrânge pe martorul cu identitate protejată C.I., să cedeze bunurile sale, a asistat la deposedarea de bunuri, a beneficiat de pe urma acțiunilor, dând un ajutor cu adeziune deplină la activitatea celorlalți inculpați fiind răsplătit cu un imobil cedat de martor sub amenințările din partea inculpaților F.I.V., M.F.D. și R.O.

Așa după cum chiar prima instanță a reținut, pentru existența circumstanței agravante legale prevăzute de art. 75 lit. a) C. pen. este necesar să se constate o simplă cooperare materială concomitentă, indiferent de atitudinea psihică a celorlalți inculpați și față de împrejurarea că la săvârșirea faptei descris anterior au participat mai multe persoane.

În atare situație nu se justifică nereținerea circumstanței agravante prevăzută de art. 75 lit. a) C. pen. față de inculpatul A.G.A., aplicarea acesteia rezultând din însăși considerentele hotărârii de condamnare, cu atât mai mult cu cât pentru coautorii infracțiunii de șantaj cât și față de ceilalți complici la această faptă s-au aplicat aceste prevederi de agravare a răspunderii penale.

Pe cale de consecință, cum de altfel în ceea ce îi privește pe autori și pe complici s-au reținut dispozițiile art. 75 lit. a) C. pen. în legătură cu infracțiunea de șantaj, Înalta Curte constată că se impune a fi reținute aceste dispoziții și în privința infracțiunii de șantaj reținute în sarcina inculpatului A.G.A.

Cu privire la cazul de casare invocat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Timișoara, prevăzut de dispozițiile art. 3859 pct. 172 C. proc. pen. ce vizează temeiul greșit al achitării în ceea ce-i privește pe inculpații S.I., Ș.A.S., A.G.A., M.I.D. și C.V.C., respectiv art. 10 lit. c) în loc de art. 10 lit. d) C. proc. pen., Înalta Curte constată că în condițiile în care ambele instanțe au reținut ca fiind stabilită participația sub forma pluralității subiecților activi, adică a tuturor inculpaților la aceste acțiuni, este evident că temeiul achitării este greșit, corect urmând a fi dispusă în baza art. 10 lit. d) C. proc. pen.

În această ordine de idei, analizând hotărârile pronunțate prin prisma ansamblului probator administrat la dosar, Înalta Curte achiesând la soluția de achitare a inculpaților, constată că temeiul indicat, respectiv disp. art. 10 lit. c) C. proc. pen. este nelegal.

În situația dată, dacă s-ar admite această motivare în drept, ar însemna că s-au comis acte materiale de sprijinire și aderare la grupul infracțional inițiat și organizat de inculpații F.I., M.F.D. și R.O., însă ele au fost realizate de alte persoane decât inculpații achitați. Or, nici rechizitoriul și nici hotărârile judecătorești pronunțate nu rețin o astfel de stare de fapt.

Așadar, câtă vreme tribunalul și curtea de apel au reținut ca fiind stabilită participația sub forma pluralității subiecților activi, adică a tuturor inculpaților, achitarea trebuia dispusă în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen, respectiv lipsa vinovăției ca element constitutiv al infracțiunii.

În ceea ce privește recursul declarat de inculpatul S.I., Înalta Curte constată că acesta este inadmisibil, urmând a fi respins, ca atare.

Potrivit dispozițiilor legale în materie, prevederile art. 3851 alin. (4) teza a II-a C. proc. pen., arată că „persoanele prevăzute în art. 362 pot declara recurs împotriva deciziei pronunțate în apel, chiar dacă nu au folosit apelul, dacă prin decizia pronunțată în apel a fost modificată soluția din sentință și numai cu privire la aceasta modificare".

Or, verificând actele aflate la dosar, Înalta Curte constată ca inculpatul S.I. nu a avut apel, iar apelul procurorului nu l-a vizat și nu i-a modificat situația juridică din prezenta cauză, prin Decizia penală nr. 122 din 20 iunie 2012 pronunțata de Curtea de Apel Timișoara, fiind respinse ca nefondate apelurile formulate de D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Arad și inculpații M.F.D., R.O., Ș.A.S., A.G.A., M.I.D. și C.V.C. împotriva Sentinței penale nr. 362 din 12 august 2011, pronunțată de Tribunalul Arad în Dosarul nr. 2619/108/2011, astfel că soluția primei instanțe a rămas nemodificată.

Analizând decizia atacată prin prisma cazului de casare prev. de art. 38515 pct. 3 C. proc. pen. invocat de inculpatul Ș.A.S. vizând casarea hotărârii recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare, la Tribunalul Arad pentru motivul că doamna judecător care a pronunțat soluția de condamnare a inculpatului F.I.V. era incompatibilă, reținând și vinovăția sa, Înalta Curte constată că este nefondat.

Verificând dispozițiile Cap. II din C. proc. pen., intitulat „Incompatibilitatea și strămutarea", în speță disp. art. 46 - 48, Înalta Curte constată că motivul invocat de către inculpatul Ș.A.S. nu se regăsește între cele expres și limitativ prevăzute de lege în această materie.

Astfel, analizând Sentința penală nr. 224 din 2 mai 2011 pronunțată de Tribunalul Arad în Dosarul nr. 1958/108/2011, Înalta Curte constată că deși președinta completului de judecată a fost tot doamna judecător C.B.M., prin această hotărâre, prima instanță a hotărât următoarele:

În baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 modificată și republicată cu aplicarea art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. și art. 74 lit. a), 76 lit. c) C. pen. a fost condamnat inculpatul F.I.V., arestat în altă cauză în Penitenciarul Arad, la:

- 2 (doi) ani închisoare pentru infracțiunea de inițiere, constituire a unui grup infracțional organizat.

În baza art. 194 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. și art. 74 lit. c) și 76 lit. e) C. pen. a fost condamnat același inculpat la 13 pedepse de câte:

- 3 (trei) luni închisoare pentru 13 infracțiuni de șantaj

În baza art. 189 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. și art. 74 lit. c), 76 lit. c) C. pen. a fost condamnat același inculpat la 4 pedepse de câte:

- 4 (patru) ani închisoare pentru 4 infracțiuni de lipsire de libertate.

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) C. pen. au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului în pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare, fără aplicarea vreunui spor.

Pe durata și în condițiile prevăzute de art. 71 C. pen. i-au fost interzise inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen.

A fost obligat inculpatul F.I.V. să plătească statului suma de 1.200 RON cheltuieli judiciare.

A fost disjunsă cauza penală privind pe inculpații M.F.D., R.O., S.I., Ș.A.S., A.G.A., M.I.D., C.V.C. precum și acțiunea civilă și s-a fixat termen de judecată la 10 mai 2011 orele 11:00, pentru când se vor cita inculpații M.F.D. și R.O. cu dispoziție de transfer din Penitenciarul Aiud, dispunându-se totodată și alte măsuri procesuale, astfel cum au fost consemnate în hotărâre.

În aceeași succesiune logico-juridică, Înalta Curte constată că în partea introductivă a Sentinței penale nr. 362 din 12 august 2011, instanța fiind compusă din președinte C.B.M. sunt consemnate următoarele: „S-a luat în examinare, în urma disjungerii Dosarului nr. 1958/108/2011, acțiunea penală pusă în mișcare prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Arad împotriva inculpaților M.F.D. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută și pedepsită de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, mod. și rep., art. 194 alin. (1) C. pen., art. 189 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a), art. 34 lit.

b) C. pen., R.O. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută și pedepsită de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, mod. și rep., art. 194 alin. (1) C. pen., art. 189 alin. (2) C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a), art. 34 lit.

b) C. pen., S.I. zis „F." pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută și pedepsită de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, mod. și rep., cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit.

b) C. pen., art. 194 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit.

b) C. pen., art. 189 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit.

b) C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a), art. 34 lit.

b) C. pen., Ș.A.S. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută și pedepsită de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, mod. și rep., cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit.

b) C. pen. și art. 194 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit.

b) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a), art. 34 lit.

b) C. pen., A.G.A. zis „T." pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută și pedepsită de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, mod. și rep., art. 26 raportat la art. 194 alin. (1) C. pen., și art. 26 raportat la art. 189 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a), art. 34 lit.

b) C. pen., M.I.D. zis „M." pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută și pedepsită de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, mod. și rep., art. 194 alin. (1) C. pen., art. 189 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a), art. 34 lit.

b) C. pen. și C.V.C. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută și pedepsită de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, mod. și rep., art. 194 alin. (1) C. pen., art. 189 alin. (2) C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a), art. 34 lit.

b) C. pen.

În lumina argumentelor anterior prezentate, Înalta Curte constată că la data de 2 mai 2005 Tribunalul Arad, luând act de declarația inculpatului F.I. Vizi a pronunțat Sentința penală nr. 224 din 02 mai 2011 soluționând cauza în ceea ce-l privește pe acesta, întrucât a solicitat să fie judecat conform dispozițiilor art. 3201 C. proc. pen. și a disjuns cauza în ceea ce-i privește pe ceilalți inculpați.

În procesul-verbal aflat la fila 81 din Dosarul nr. 2619/108/2011, „încheiat în data de 2 mai 2011, cu ocazia repartizării manuale a dosarului cu numărul de mai sus, privind pe F.I.V., având ca obiect Legea nr. 39/2003 s-a consemnat că prin sentința cu nr. 224 din data de 02 mai 2011, s-a disjuns cauza față de inculpatul F.I. și s-a dispus formarea unui nou dosar, cu termen de judecată la data de 10 mai 2011, potrivit art. 99 alin. (4) din Regulamentul de Ordine Interioară al instanțelor judecătorești, care prevede că, în caz de disjungere, dosarul nou format se repartizează aceluiași complet pentru respectarea principiului continuității", acesta fiind dosarul în care inculpații au fost subiecții activi ai infracțiunilor deduse judecății și în care începând cu data de 10 mai 2011 au fost cu toții audiați, fiind prezenți la judecată.

Totodată, așa cum rezultă din Sentința penală nr. 224 din 02 mai 2011 a Tribunalului Arad, respectiv din modul în care a fost redactată, aceasta nu atrage incompatibilitatea judecătorului care nepronunțându-se cu privire la vinovăția inculpaților din prezenta cauză și fără a se afla în niciuna din situațiile expres și limitativ prevăzute de lege în aceasta materie, nu este incompatibil.

În ceea ce privește motivul de recurs prev. de art. 3859 pct. 5 C. proc. pen., invocat de recurenții inculpați R.O., M.F.D. și Ș.A.S. vizând lipsa primilor doi inculpați la judecarea în fond a cauzei, deși era necesar întrucât se aflau în stare de arest, Înalta Curte constată că nu este fondat.

Verificând încheierea din ședința publica din data de 5 august 2011 de la dezbaterea cauzei când s-au consemnat concluziile orale ale părților și care face parte integrantă din Sentința penală nr. 362 din 12 august 2011 a Tribunalului Arad, secția penală, Înalta Curte constată că, așa după cum și instanța de apel a reținut, rezultă că inculpații care s-au aflat în stare de arest la data respectivă, M.F.D. și R.O., au fost prezentați în fața Tribunalului Arad, li s-a dat și ultimul cuvânt, astfel că nu se poate reține încălcarea disp. art. 314 C. proc. pen., iar în cazul în care s-ar fi ascultat vreun martor, vreo parte din proces fără participarea inculpaților arestați, exista posibilitatea reaudierii acestora la solicitarea părții interesate.

Ca atare, inculpații R.O. și M.F.D., personal, ambii aflați în stare de arest, au fost prezenți la judecarea cauzei, astfel că motivul invocat este nefondat, fără a avea suport probator.

Analizând motivul de recurs invocat de parchet vizând cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 18 din C. proc. pen. referitor la greșita achitare a inculpaților S.I., Ș.A.S., A.G.A., M.I.D. și C.V.C. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de dispozițiile art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, în condițiile în care din probe a rezultat ajutorul dat de cei cinci inculpați grupului infracțional constituit de ceilalți trei inculpați în actele de șantaj împotriva martorului cu altă identitate, C.I., precizând că acțiunile care intră în conținutul infracțiunii de șantaj a cărei victimă a fost martorul cu altă identitate C.I. au fost realizate repetat, conjugat și după un plan coordonat și dinainte stabilit de liderii grupului, despre care toți inculpații la care s-a făcut referire aveau cunoștință și care s-au implicat în activitatea grupului infracțional din interes material direct pentru sine sau în interesul celorlalți, astfel că este evident că și ei au acționat ca membri ai aceluiași grup infracțional, Înalta Curte constată că este nefondat.

Mai mult decât atât, aceasta critică a fost inițial invocată în fața instanței de apel, care a motivat amplu și temeinic respingerea ei.

Astfel, așa după cum au reținut ambele instanțe, în privința inculpaților S.I., A.G.A., Ș.A.S., M.I.D. și C.V.C., s-a constatat că pentru existența grupului se cere existența unei subordonări ierarhice prestabilite și o ierarhizare a membrilor grupului, care nu este îndeplinită. Din descrierea stării de fapt a reieșit că acești inculpați nu au acționat după un plan bine stabilit, iar inițierea discuțiilor și agresiunile fizice și verbale dovedește dezorganizarea acestora. Astfel, între inculpați au existat relații de prietenie (inculpații M.F.D.), relații de amiciție (inculpații S.I. - A.G.A. - Ș.A.S.) și relații angajator-angajat (inculpații F.I. - C.V.C.), relații pe care le confirmă atât inculpații cât și martorii audiați în cauză. Din punct de vedere obiectiv, nu s-a putut reține că inculpații S.I., A.G.A., Ș.A.S., M.I.D. și C.V.C. au acționat după o activitate de planificare, organizare și constituire în calitate de membri ai unui grup infracțional organizat și nici nu au aderat sau sprijinit grupul infracțional constituit de inculpații F.I., M.F.D. și R.O. Din punct de vedere subiectiv, de asemenea, nu s-a putut reține că inculpații susmenționați au avut o atitudine psihică de natura apartenenței lor la un grup infracțional organizat, că trebuiau să acționeze după anumite reguli prestabilite, să îl perceapă pe inculpatul F.I. ca și conducător la grupului, considerente în raport de care Înalta Curte constată că în mod corect tribunalul a dispus achitarea acestor inculpați pentru infracțiunea prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2002 modificată și republicată, soluție temeinică și legală, menținută de către instanța de prim control judiciar.

Referitor la motivele de recurs vizând cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen., invocate de inculpații M.I.D., R.O., Ș.A.S., C.V.C. și M.F.D. în raport de care aceștia au solicitat achitarea în temeiul disp. art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen. - M.I. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 194 C. pen., R.O. pentru infracțiunea prev. de art. 189 C. pen., Ș.A.S. cea prev. de art. 194 C. pen., C.V.C. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 26 raportat la art. 194 C. pen. și M.F.D. pentru toate infracțiunile reținute în sarcina sa, respectiv art. 7 din Legea nr. 39/2003, art. 194 și art. 189 C. pen., precum și de inculpatul A.G.A., care a solicitat achitarea în temeiul disp. art. 10 lit. d) C. proc. pen. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 26 raportat la art. 194 C. pen., Înalta Curte constată că sunt nefondate.

În această ordine de idei, Înalta Curte constată că așa după cum s-a dovedit pe baza materialului probator administrat în faza de urmărire penală și, nemijlocit, pe parcursul cercetării judecătorești, faptele deduse judecății au fost comise în perioada decembrie 2005 - iunie 2006, în condițiile existenței unui grup infracțional organizat așa cum este el definit la art. 2 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 39/2003 modificată și republicată.

Prin analizarea întregului material aflat la dosar, Înalta Curte constată că în mod corect s-a stabilit, din ansamblul probator administrat în cauză, astfel cum se află reținut la dosar și dezvoltat pe larg în motivările instanțelor de fond și apel, că atribuțiile fiecărui membru al grupului infracțional organizat au fost următoarele:

- inculpații M.F.D. și R.O. aveau calitatea de leaderi, ocupându-se cu încheierea unor contracte de împrumut a unor sume de bani în valută cu dobândă împovărătoare la persoane juridice (SC S. SRL Arad) a căror termene și condiții nu puteau fi respectate, ori asistau în calitate de martori la încheierea unor asemenea tranzacții cu persoane juridice (SC P.C. SRL Arad) ori persoane fizice (partea vătămată/martorul sub altă identitate „C.I.") de către inculpatul F.I.V., după care „îi executau" de bani, bunuri sau alte valori, prin acte de constrângere exercitate direct sau indirect prin intermediari, iar mare parte din produsul infracțional le revenea acestora;

- inculpații S.I. și Ș.A.S., aveau „la vedere" sarcina de a proteja și apăra interesele părții vătămate/martorului sub altă identitate „C.I.", însă în realitate scopul lor era de a-l supraveghea permanent, a-l prezenta în fața notarilor publici și a-l determina pe acesta să renunțe fără nici un fel de opoziție la bunurile personale, pentru „serviciile" respective, cei doi învinuiți fiind recompensați din produsul infracțional cu un imobil (inculpatul S.I.) și un autoturism A (inculpatul Ș.A.S.), ambele aparținând părții vătămate/martorului sub altă identitate „C.I.";

- inculpatul A.G.A., a avut ca atribuție ademenirea părții vătămate/martorului sub altă identitate „C.I." la Cazinoul din municipiul Arad și generarea conflictului artificial de natură violentă din Piața Soarelui din municipiul Arad, menit să-i inspire un sentiment de teamă și insecuritate părții vătămate/martorului sub altă identitate „C.I." și să-l determine să renunțe la bunurile imobile/mobile din proprietate, în urma acestor manopere dolosive, sus-numitul beneficiind din produsul infracțiunii de un imobil aparținând părții vătămate/martorului sub altă identitate „C.I.";

- inculpatul M.I.D. a participat prin acte de constrângere exercitate asupra reprezentanților SC S. SRL Arad și SC P.C. SRL Arad, respectiv prin violențe, amenințări și acte de lipsire de libertate în mod ilegal efectuate asupra părții vătămate/martorului sub altă identitate „C.I.", la deposedarea de bunurile mobile/imobile ale celor două persoane juridice și a persoanei fizice, fiind cel care a gestionat și administrat în depozite produsul infracțional provenit de la firmele susmenționate prin activitățile ilicite ale grupului organizat, obținând pentru alții (inculpatul M.F.D. și R.O.) avantaje patrimoniale;

- inculpatul C.V.C., în calitate de membru și angajat al inculpatului F.I.V., executa nemijlocit ordinele date de acesta și a participat, prin acte de constrângere și de lipsire de libertate în mod ilegal exercitate direct asupra părții vătămate/martorului sub altă identitate „C.I.", la deposedarea de bunurile imobile ale acestuia, pentru a dobândi pentru altul (inculpatul F.I.V. - șeful său) foloase materiale.

Beneficiile financiare/materiale obținute de către leader și membrii grupului infracțional organizat din activitatea ilicită au fost în valoare totală de 429.000 euro (88.500 euro de la SC S. SRL Arad; 183.275 euro de la SC P.C. SRL Arad; 118.000 euro de la SC D. SRL Ineu și 39.425 euro de la partea vătămată/martorul sub altă identitate C.I.).

Fără a mai relua motivarea instanței de fond, Înalta Curte constată că analizându-se conținutul constitutiv al infracțiunilor pentru care a fost trimis în judecată inculpatul M.F.D., în ceea ce privește latura obiectivă a infracțiunii prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 modificată și republicată, se reține că la inițiativa inculpatului F.I.V., acest inculpat împreună cu coinculpații F.I.V. și R.O. au constituit un grup infracțional organizat în scopul comiterii unor infracțiuni grave - infracțiuni de șantaj și lipsire de libertate în mod ilegal - pentru a obține direct sau indirect avantaje patrimoniale.

În ceea ce privește latura obiectivă a infracțiunii prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 modificată și republicată, instanța a reținut că „grupul infracțional organizat" în accepțiunea Legii nr. 39/2003 reprezintă grupul structurat, format din trei sau mai mult persoane, care există pentru o perioadă și acționează în mod coordonat în scopul comiterii uneia sau mai multor infracțiuni grave, pentru a obține direct sau indirect un beneficiu financiar sau un alt beneficiu material.

Astfel, pentru ca un grup de persoane să poată fi caracterizat ca un grup infracțional organizat, trebuie să îndeplinească mai multe condiții cumulative: grupul să fie alcătuit din cel puțin trei persoane; grupul să fie structurat, respectiv să existe o subordonare ierarhică prestabilită și roluri bine determinate din punct de vedere subiectiv; grupul să acționeze coordonat în scopul comiterii uneia sau mai multor infracțiuni grave; grupul să urmărească direct sau indirect un folos material; grupul să existe o anumită perioadă de timp.

Elementul material al infracțiunii prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 modificată și republicată, se realizează prin mai multe modalități, respectiv inițierea, constituirea, aderarea, sprijinirea.

Inițierea presupune comunicarea proiectului de constituire a grupului infracțional organizat, cu particularitățile cerute de lege pentru ca o asociere de mai multe persoane să fie caracterizată ca un grup infracțional organizat.

Constituirea presupune asocierea unui număr de cel puțin trei persoane conform unui proiect și consensul neechivoc al acestora cu privire la constituire.

În ceea ce privește latura subiectivă, s-a reținut de către prima instanță că elementul subiectiv al infracțiunii se caracterizează prin intenție directă, scopul trebuind să fie cunoscut și urmărit de cei care inițiază sau constituie grupul, respectiv de cei care aderă sau sprijină grupul infracțional organizat.

Vinovăția inculpatului M.F.D. cu privire la săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 modificată și republicată de către acesta, fără putință de tăgadă, este dovedită prin coroborarea declarațiile inculpatului F.I.V., ale martorilor sub o altă identitate C.F., R.A., C.A., A.F., C.I., T.A., D.I., G.D., R.C., ale martorilor V.F.S., F.I. și declarațiile inculpaților M.I.D. și C.V.C., date cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală.

De altfel, Înalta Curte constată că atât apărările inculpatului M.F.D., cu privire la achitarea sa pentru infracțiunea prev. de art. 194 C. pen., ca și ale coinculpaților M.I.D. și Ș.A.S., respectiv C.V.C. pentru complicitate la săvârșirea infracțiunii de șantaj au fost inițial susținute în fața primei instanțe care a motivat amplu, temeinic și pertinent respingerea lor. Ulterior, inculpații antemenționați au reiterat aceleași apărări în fața instanței de apel, care le-a găsit nefondate.

Pe cale de consecința, fără a mai relua motivările instanțelor inferioare, Înalta Curte constată că faptele reținute în sarcina inculpaților și pentru care aceștia au fost condamnați la instanța de fond, condamnare menținută și de către instanța de prim control judiciar au fost săvârșite fără dubiu de către aceștia, astfel cum a fost dovedit pe baza materialului probator administrat în cauză, după cum s-a reținut în motivările ambelor hotărâri.

Astfel, s-au avut în vedere declarațiile coroborate ale inculpatului F.I.V., ale martorilor sub altă identitate C.I. și B.A., C.F., S.V., R.A., C.A., A.F., ale martorilor V.F.S., S.A., M.E., N.A., D.F., K.A., P.F., C.I., M.V., N.T. și C.T. (martori indirecți).

În această succesiune logico-juridică, Înalta Curte constată că infracțiunea de șantaj presupune sub aspectul elementului material, o constrângere exercitată asupra unei persoane, fie de natură fizică, fie de natură psihică. Nu este necesar ca acțiunea de constrângere să fi produs o stare de alarmare, de temere, este suficient ca ea să fie obiectiv susceptibilă de a conduce la o astfel de stare, iar pentru existența circumstanței agravante legale prevăzute de art. 75 lit. a) C. pen. este necesar să se constate o simplă cooperare materială concomitentă, indiferent de atitudinea psihică a celorlalți inculpați, astfel că față de împrejurarea că la săvârșirea faptei au participat mai multe persoane (inculpații F.I., M.F.D., R.O., S.I.) instanța de fond, în baza art. 334 C. proc. pen., în mod corect a schimbat încadrarea juridică din rechizitoriu în sensul completării cu dispozițiile art. 75 lit. a) C. pen.

Referitor la infracțiunea de șantaj reținută în sarcina inculpatului M.F.D. comisă asupra martorului sub o altă identitate C.F., din materialitatea faptelor reținute de instanță, s-a constatat că în perioada februarie - martie 2006, împreună cu inculpații F.I. și R.O., prin amenințări, l-au constrâns pe acesta să le remită toți banii obținuți din încasări de către angajații SC S. SRL Arad, în favoarea inculpatului F.I., bani pe care i-au împărțit între ei. Tribunalul a apreciat că aceste acțiuni se circumscriu elementului material al laturii obiective a infracțiunii de șantaj prevăzută de art. 194 alin. (1) C. pen. Pentru a reține vinovăția inculpatului M.F.D. în comiterea acestei fapte, s-au avut în vedere declarațiile coroborate ale inculpatului F.I., ale martorilor sub altă identitate C.F., S.V., R.A., C.A., A.F. și ale martorului V.F.S.

În privința infracțiunilor de șantaj reținute în sarcina acestui inculpat (5 acte materiale) comise asupra martorului sub altă identitate C.I., din probele administrate respectiv declarația inculpatului F.I., a martorului sub o altă identitate C.I., ale martorilor V.F.S., M.E., N.A., D.F., K.A., P.F., C.I., M.V., N.T. (declarații indirecte), ale inculpaților, instanța a reținut că în perioada 10 ianuarie - 24 ianuarie 2006, prin amenințări și violențe, l-a constrâns pe martorul sub altă identitate C.I. să se prezinte la cabinetul de avocatură F.I. și să încheie un înscris sub semnătură privată prin care recunoștea o pretinsă datorie de 50.000 euro față de inculpatul F.I., iar în cazul în care nu achită obligațiile la termen se angaja să le garanteze cu două imobile al căror proprietar era și să se prezinte la notarul public și să cedeze gratuit prin acte viciate imobilele proprietatea sa în favoarea inculpatului F.I. În privința acestor fapte, respectiv 5 acte materiale, instanța a reținut că acestea au fost comise de către inculpatul M.F.D. În baza aceleiași rezoluții infracționale unice, astfel că În baza art. 334 C. proc. pen. a procedat la schimbarea încadrării juridice din 5 infracțiuni prevăzute de art. 194 alin. (1) C. pen. aflate în concurs, într-o singură infracțiune prevăzută de art. 194 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În ședința publică din 8 iunie 2011 În baza art. 336 C. proc. pen. procurorul a solicitat extinderea procesului penal față de inculpatul M.F.D. pentru alte fapte și a declarat că pune în mișcare acțiunea penală împotriva acestui inculpat pentru comiterea a patru infracțiuni prevăzute de art. 194 alin. (1) C. pen., comise în 6 - 7 martie 20006, prin constrângerea reprezentantului SC S. SRL Arad de a întocmi facturi pentru marfa existentă în depozitul firmei; la mijlocul lunii aprilie 2006, prin constrângerea reprezentantului SC S. SRL Arad de a preda suma de 25000 euro; în perioada 20 - 22 aprilie 2006 prin constrângerea reprezentantului SC P.C. SRL Arad de a întocmi facturi pentru marfa existentă în depozitul firmei în valoare de 2 miliarde ROL; în perioada 20 - 22 aprilie 2006 prin constrângerea reprezentantului SC P.C. de a întocmi facturi și chitanțe fiscale pentru trei autovehicule.

În temeiul dispozițiilor art. 336 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. instanța, ascultând concluziile părților și raportat la probațiunea administrată în cauză, a apreciat cererea ca fiind întemeiată și a extins procesul penal față de inculpatul M.F.D. pentru două infracțiuni prevăzute de art. 194 alin. (1) C. pen., subiect pasiv fiind martorul sub altă identitate C.F. și pentru două infracțiuni prevăzute de art. 194 alin. (1) C. pen., subiect pasiv fiind martorul sub altă identitate T.A.

Cu privire la infracțiunea de șantaj reținută în sarcina inculpatului Ș.A.S., subiect pasiv fiind martorul sub o altă identitate C.I., din materialitatea faptelor reținute În baza probelor administrate, respectiv declarația inculpatului F.I., a martorilor sub altă identitate C.I. și B.A., a martorilor M.F., M.L., L.D., D.F., V.F.S. (martori indirecți), instanța de fond a reținut că vinovăția inculpatului Ș.A.S. este dovedită, întrucât constatându-se din analizarea infracțiunii de șantaj, că aceasta presupune sub aspectul elementului material, o constrângere exercitată asupra unei persoane, fie de natură fizică, fie de natură psihică, nefiind necesar ca acțiunea de constrângere să fi produs o stare de alarmare, de temere, fiind suficient ca ea să fie obiectiv susceptibilă de a conduce la o astfel de stare, este evident că martorul sub altă identitate a cedat gratuit, fără plata unui preț, autoturismul său marca A cu nr. de înmatriculare ............. inculpatului Ș.A.S., ca urmare a amenințărilor adresate acestuia de către inculpați. Este adevărat că inculpatul Ș.A.S. a plătit martorului sub altă identitate C.I. suma de 4.000 euro, în anul 2010, cu titlu de preț al respectivului autoturism, valoarea acestuia fiind apreciată de martor la suma de 10.000 euro, dar această împrejurare nu înlătură răspunderea penală a inculpatului pentru fapta comisă.

Pentru considerentele expuse anterior cu privire la circumstanța agravantă prevăzută de art. 75 lit. a) C. pen., instanța de fond a schimbat încadrarea juridică în sensul completării cu art. 75 lit. a) C. pen.

Prin rechizitoriu s-a reținut în sarcina inculpatului M.I.D. infracțiunea prevăzută de art. 194 alin. (1) C. pen., comisă în perioada 20 - 22 aprilie 2006 asupra martorului sub altă identitate T.A. și din coroborarea declarației inculpatului F.I., ale martorilor sub altă identitate T.A., D.l., G.D., R.A., a martorului V.F.S. cu declarațiile inculpaților M.F.D., R.O., a rezultat fără putință de tăgadă că acest inculpat a executat acte de complicitate la infracțiunea de șantaj, vinovăția fiind dovedită, iar în privința infracțiunilor prevăzute de art. 194 alin. (1) C. pen. pentru care s-a reținut vinovăția acestui inculpat, având în vedere considerentele expuse anterior, instanța de fond a schimbat încadrarea juridică în sensul completării cu dispozițiile art. 75 lit. a) C. pen.

Referitor la infracțiunea prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 194 alin. (1) C. pen., comisă de către inculpatul C.V.C. asupra martorului sub alta identitate C.I. la începutul lunii ianuarie 2006, coroborând declarația inculpatului F.I.V., cu cea a martorului sub altă identitate C.I., a martorului V.F.S. (martor indirect), instanța de fond a apreciat că vinovăția inculpatului C.V.C. în săvârșirea acesteia este dovedită.

Participația inculpatului C.V.C. sub forma complicității morale la infracțiunea descrisă la pct. VIII. 1 lit. e) din rechizitoriu referitor la infracțiunea comisă la 17 ianuarie 2006 asupra martorului sub altă identitate C.I., este dovedită prin coroborarea declarațiilor inculpaților F.I.V., M.F.D., R.O., S.I., a martorului sub altă identitate C.I., a martorilor N.T., C.T. (martori indirecți).

Cu privire la faptele descrise în rechizitoriu la pct. II 3 lit. a) și b), instanța a reținut că acțiunea inculpatului M.F.D., care împreună cu inculpatul F.I.V., în data de 6 martie 2006, l-au amenințat și reținut în mod ilegal, mai multe ore, în barul „U." din municipiul Arad, pe martorul sub altă identitate C.F., adresând amenințări și având ca urmare încălcarea libertății de mișcare a acestuia conform propriei voințe, realizează conținutul laturii obiective a infracțiunii prevăzută de art. 189 alin. (2) C. pen. S-a apreciat că vinovăția inculpatului în comiterea acestei fapte rezultă din declarațiile inculpatului F.I.V., ale martorilor sub altă identitate C.F., R.A. și C.A. (declarație indirectă). La sfârșitul lunii martie 2006, inculpatul M.F.D. împreună cu inculpații F.I. și R.O. l-au lipsit de libertate mai multe ore pe martorul sub altă identitate C.F., în barul „U." din Arad, adresându-i amenințări verbale și cu un cuțit, condiționând eliberarea de transferul unor proprietăți și de plata sumei de 25.000 euro pentru răscumpărarea mărfurilor confiscate, împrejurări rezultate din coroborarea declarațiilor inculpatului F.I.V., ale martorului sub altă identitate C.F. și ale martorului S.A. (declarație indirectă) și care constituie infracțiunea prevăzută de art. 189 alin. (2) C. pen.

Referitor la infracțiunea prevăzută de art. 189 alin. (2) C. pen. având ca subiect pasiv pe martorul sub altă identitate T.A., din coroborarea declarațiilor inculpatului F.I.V., ale martorilor sub altă identitate T.A., D.I. și a martorilor M.I., C.C. (declarații indirecte), s-a reținut că în perioada 20 - 22 aprilie 2006, inculpatul M.F.D. împreună cu inculpatul F.I.V. l-au sechestrat pe acesta într-un imobil situat în cartierul M municipiul Arad, unde l-au amenințat verbal și cu un pistol, condiționând eliberarea de transferul proprietății imobilului tatălui și de cedarea mijloacelor de transport și a mărfurilor existente în depozitul SC P.C. SRL Arad, faptă ce constituie infracțiunea de lipsire de libertate în mod ilegal prevăzută de art. 189 alin. (2) C. pen.

Declarațiile martorilor F.F. și K.L., soția inculpatului F.I. și respectiv fosta concubină a inculpatului M.F.D. privind această faptă, au fost înlăturate, poziția subiectivă a acestora fiind evidentă mai ales în declarațiile date în fața instanței, acreditând ideea că s-au aflat și au rămas în locuința martorului sub altă identitate T.A. la solicitare acestuia.

În privința infracțiunii descrise în rechizitoriu la pct. III 5, probele administrate în cauză, respectiv declarația inculpatului F.I., a martorilor sub altă identitate C.I., B.A., a martorului V.F.S. (declarații indirecte), dovedesc că la începutul lunii ianuarie 2006, inculpatul M.F.D. împreună cu inculpații F.I. și R.O., timp de două zile, l-au lipsit de libertate în mod ilegal, timp de aproximativ 11 ore, pe martorul sub altă identitate C.I., la trei locații diferite (autoturismul B al inculpatului F.I., cazinoul din Piața Avram Iancu din Arad și biroul de avocatură al numitei F.F.), timp în care a fost agresat și amenințat el și familia sa și i s-a condiționat eliberarea de transferarea unor bunuri în favoarea inculpaților. Fapta descrisă anterior constituie infracțiunea de lipsire de libertate în mod ilegal prevăzută de art. 189 alin. (2) C. pen.

Sub aspectul laturii subiective, s-a apreciat că inculpatul M.F.D. a acționat cu intenție directă, cunoscând atât caracterul ilegal al acțiunilor sale, cât și prevăzând și urmărind producerea rezultatului, în sensul lipsirii de libertate a persoanelor menționate anterior.

Susținerile inculpatului M.F.D. că a încercat să-și recupereze sumele împrumutate martorilor sub alta identitate C.F. și T.A., sens în care uneori a avut o atitudine fermă, nu au putut fi primite de instanță, întrucât împrumuturile s-au acordat pe baza unor contracte încheiate între părți, a căror executare se putea realiza pe calea unor demersuri legale.

Cu privire la infracțiunea reținută în sarcina acestui inculpat și descrisă la pct. III. 3, instanța de fond a reținut că la sfârșitul lunii martie 2006, inculpatul R.O. împreună cu inculpații F.I. și M.F.D., l-au lipsit de libertate mai multe ore, pe martorul sub altă identitate C.F., în barul „U." din Arad, adresându-i amenințări verbale și cu un cuțit, condiționând eliberarea de transferul unor proprietăți și de plata sumei de 25.000 euro pentru răscumpărarea mărfurilor confiscate, împrejurări rezultate din coroborarea declarațiilor inculpatului F.I.V., ale martorului sub altă identitate C.F. și ale martorului S.A. (declarație indirectă) și care constituie infracțiunea prevăzută de art. 189 alin. (2) C. pen.

În privința infracțiunii descrise în rechizitoriu la pct. III 5, probele administrate în cauză, respectiv declarația inculpatului F.I., a martorilor sub altă identitate C.I., B.A., a martorului V.F.S. (declarații indirecte), au dovedit ca la începutul lunii ianuarie 2006, inculpatul R.O. împreună cu inculpații F.I. și M.F.D., timp de două zile, l-au lipsit de libertate în mod ilegal, timp de aproximativ 11 ore, pe martorul sub altă identitate C.I., la trei locații diferite (autoturismul B al inculpatului F.I., cazinoul din Piața Avram Iancu din Arad și biroul de avocatură al numitei F.F.), timp în care a fost agresat și amenințat el și familia sa și i s-a condiționat eliberarea de transferarea unor bunuri în favoarea inculpaților. Fapta descrisă anterior constituie infracțiunea de lipsire de libertate în mod ilegal prevăzută de art. 189 alin. (2) C. pen.

Sub aspectul laturii subiective, s-a apreciat că inculpatul R.O. a acționat cu intenție directă, cunoscând atât caracterul ilegal al acțiunilor sale, cât și prevăzând și urmărind producerea rezultatului, în sensul lipsirii de libertate a persoanelor menționate anterior.

Inculpatul R.O. a fost trimis în judecată pentru comiterea infracțiunii prevăzută de art. 189 alin. (2) C. pen., comisă asupra martorului sub altă identitate T.A., în perioada 20 -22 aprilie 2006, reținându-se prin rechizitoriu că împreună cu inculpații F.I. și M.F.D. au lipsit de libertate în mod ilegal acest martor timp de 3 zile, într-un imobil situat în cartierul M al municipiului Arad. Din probele administrate în cauză respectiv declarațiile inculpaților F.I., M.F.D., R.O., ale martorilor sub altă identitate T.A., D.I., ale martorilor F.F., K.L., M.I. (declarație indirectă) a rezultat că inculpatul R.O. nu a fost prezent în respectiva locație, astfel că instanța de fond l-a achitat pentru această infracțiune.

În ședința publică din 8 iunie 2011 În baza art. 336 C. proc. pen. procurorul a solicitat extinderea procesului penal față de inculpatul R.O. pentru alte fapte și a declarat că pune în mișcare acțiunea penală împotriva acestui inculpat pentru comiterea a două infracțiuni prevăzute de art. 194 alin. (1) C. pen., comise în 6 - 7 martie 20006, prin constrângerea reprezentantului SC S. SRL Arad de a întocmi 58 facturi pentru marfa existentă în depozitul firmei; la mijlocul lunii aprilie 2006, prin constrângerea reprezentantului SC S. SRL Arad de a preda suma de 25.000 euro.

În temeiul dispozițiilor art. 336 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. instanța de fond, ascultând concluziile părților și raportat la probațiunea administrată în cauză, a apreciat cererea ca fiind întemeiată și a extins procesul penal față de inculpatul R.O. pentru două infracțiuni prevăzute de art. 194 alin. (1) C. pen., subiect pasiv fiind martorul sub altă identitate C.F.

Susținerile inculpatului R.O. că a încercat să-și recupereze sumele împrumutate martorului sub altă identitate C.F., sens în care uneori a avut o atitudine fermă, nu au putut fi primite întrucât împrumuturile s-au acordat pe baza unor contracte încheiate între părți, a căror executare se putea realiza pe calea unor demersuri legale.

În ceea ce privește solicitarea inculpatului A.G.A. de achitare În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 26 raportat la art. 194 C. pen., comisă asupra martorului sub altă identitate C.I., cu motivarea că nu a comis această infracțiune, vânzarea-cumpărarea ce a avut loc între el și martorul sub altă identitate C.I., cu privire la imobilul de 1 cameră fiind un contract civil, pentru care a și achitat suma de 8.000 euro și mai mult, pentru că nu a efectuat nici un fel de act material de constrângere asupra martorului C.I., de nicio natură, apreciind astfel că lipsește atât latura obiectivă a infracțiunii, respectiv ajutorul concret dat celorlalți inculpați la săvârșirea infracțiunii de șantaj, cât și cea subiectivă, respectiv intenția directă sau indirectă a sa de a dobândi vreun folos injust, Înalta Curte constată ca nu poate fi primită întrucât nu are suport probator.

Infracțiunea de șantaj presupune sub aspectul elementului material, o constrângere exercitată asupra unei persoane, fie de natură fizică, fie de natură psihică. Nu este necesar ca acțiunea de constrângere să fi produs o stare de alarmare, de temere, este suficient ca ea să fie obiectiv susceptibilă de a conduce la o astfel de stare.

Pe cale de consecință, fapta inculpatului A.G.A., care deși nu a efectuat acte materiale de executare specifice infracțiunii de șantaj, dar i-a însoțit pe ceilalți inculpați, cunoscând intenția acestora de a-l constrânge pe martorul sub altă identitate C.I. să cedeze bunurile sale, s-a aflat în imediata apropiere a acestuia, a asistat la deposedarea lui, a beneficiat de pe urma acțiunilor, reprezintă acte de ajutor, efectuate cu adeziune deplină la activitatea coinculpaților și în drept, constituie acte de complicitate morală. Este evident că martorul sub altă identitate a cedat gratuit, fără plata unui preț, imobilul, proprietatea sa situat în municipiul Arad, str. MK, în favoarea inculpatului A.G.A., ca urmare a amenințărilor adresate acestuia de către inculpații F.I., M.F.D., R.O.

Așa fiind, instanța de fond, coroborând declarația inculpatului F.I.V. cu cea a martorului sub altă identitate C.I., a martorilor M.E., N.A. (martori indirecți), în mod corect a reținut vinovăția inculpatului A.G.A. în comiterea acesteia.

În ceea ce privește motivul de recurs vizând cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., invocat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, Serviciul Teritorial Timișoara și de inculpații A.G.A., Ș.A.S., M.I.D., C.V.C. și R.O., prin care a fost criticată de parchet, dar și de inculpați modalitatea în care au fost individualizate pedepsele aplicate, parchetul solicitând majorarea, iar inculpații solicitând micșorarea pedepselor și schimbarea modalității de executare, Înalta Curte constată că în raport de considerentele referitoare la criteriile generale de individualizarea a pedepselor prev. de art. 72 C. pen., raportat la disp. art. 52 C. pen. privind pedeapsa și scopul acesteia, acestea sunt nefondate.

În această ordine de idei, Înalta Curte constată că pedepsele astfel cum au fost inițial stabilite de către prima instanța ca și cuantum și modalitate de executare și menținute ulterior de către instanța de prim control judiciar, sunt corespunzătoare în raport de criteriile generale de individualizarea a pedepselor potrivit textelor de lege anterior menționate referitoare la pedeapsa și scopul acesteia.

Astfel, ambele instanțe au avut în vedere atât criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen., cât și intervalul de timp scurs de la comiterea faptelor, precum și persoana și conduita inculpaților.

În privința pedepselor aplicate, solicitările unora dintre inculpați de a le fi reduse pedepsele, nu pot fi primite, având în vedere că sancțiunile cu închisoarea au fost corect dozate, prin prisma criteriilor art. 72 C. pen., ce impun evaluarea prin coroborare a datelor ce caracterizează persoana autorilor și a împrejurărilor ce conturează pericolul social al faptelor, ce determină, implicit, modalitatea de antrenare a răspunderii penale.

În cazul de față, gravitatea infracțiunilor pentru care au fost condamnați inculpații, modalitatea și împrejurările comiterii faptei, rezultatul produs, circumstanțele personale existente, respectiv împrejurarea că nici unul dintre inculpații condamnați în prezentul dosar nu au recunoscut săvârșirea faptelor, majoritatea având antecedente penale, cu excepția inculpatului C.V.C., Înalta Curte constată ca așa după cum instanța de fond a stabilit, iar instanța de apel și-a însușit, acestea au fost corect dozate, raportat la toate aceste elemente și nu se impune majorarea acestora, dar nici micșorarea lor, ele fiind de natură să conducă la reeducarea inculpaților, nefiind posibilă astfel reținerea vreunei circumstanțe atenuante facultative în favoarea acestora, care să conducă la reducerea sub minimul special a pedepsei.

Cu privire la modalitatea de individualizare a executării pedepselor, Înalta Curte constată că în mod judicios s-a stabilit că se impune executarea în regim de deținere a pedepselor aplicate raportat la gravitatea faptelor, modalitatea de comitere a acestora, de consecințele lor, în special că o parte dintre inculpați posedă antecedente penale (M.F.D., R.O., A.G.A., M.I.D.), inculpatul S.I. fiind chiar în stare de recidivă post executorie, singurul fără antecedente penale fiind inculpatul C.V.C., astfel că nu se impune aplicarea disp. art. 81 sau 861 C. pen. referitoare la suspendarea condiționată sau suspendarea sub supraveghere a executării pedepselor aplicate în cauză.

Referitor la solicitarea formulata de inculpatul R.O. de reducere a pedepsei pe considerentul ca a formulat mai multe denunțuri care s-au materializat, Înalta Curte constată că potrivit, disp. art. 19 din Legea nr. 682/2002 privind protecția martorilor, „Persoana care are calitatea de martor, în sensul art. 2 lit. a) pct. 1 și 2, și care a comis o infracțiune gravă, iar înaintea sau în timpul urmăririi penale ori al judecații denunță sau facilitează identificarea și tragerea la răspundere penală a altor persoane care au săvârșit astfel de infracțiuni beneficiază de reducerea la jumătate a limitelor pedepsei prevăzute de lege".

Verificând actele aflate la dosar, se constată că la fila 101 din prezenta cauză se află adresa Parchetului de pe lângă Tribunalul Hunedoara în care se arată că inculpații R.O., M.F.D. și D.K. au fost audiați, în calitate de martori într-un dosar aflat pe rolul acestei unități de parchet.

De asemenea, la filele 113, respectiv 114 din dosar, se afla adrese de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu, respectiv Parchetul de pe lângă Judecătoria Aiud în care se arată că denunțul depus de către R.O. a fost trimis spre competenta soluționare la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sibiu, respectiv ca denunțul formulat împotriva numitului C.G.F. a fost trimis Politiei municipiul Aiud în vederea efectuării de cercetări.

Or, față de relațiile aflate la dosar raportat la prevederile textului de lege menționat, Înalta Curte constată că nu sunt îndeplinite cerințele legale, denunțurile formulate fără a se finaliza prin tragerea la răspundere penală a altor persoane care au săvârșit astfel de infracțiuni, astfel că inculpatul R.O. nu poate beneficia de dispozițiile acestui articol în sensul reducerii la jumătate a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege.

În raport de toate argumentele prezentate, Înalta Curte constată că individualizarea pedepselor s-a făcut avându-se în vedere gradul de pericol social deosebit al acestui gen de fapte, împrejurările în care acestea au fost comise, modalitatea de săvârșire, caracterul organizat și de amploare al infracțiunilor comise, atitudinea procesuala a inculpaților, circumstanțele personale ale acestora, aspecte față de care se apreciază că pedepsele astfel aplicate de către instanța de fond și menținute de cea de prim control judiciar au fost just individualizate, potrivit criteriilor prev. de art. 72 C. pen., corespunzând scopului educativ-preventiv prev. de art. 52 C. pen., singura modalitate de executare a pedepselor și care poate asigura atingerea scopului educativ preventiv al acestora, fiind cea în regim de detenție, astfel că nu se impune redozarea acestora, nici reținerea de circumstanțe atenuante și nici schimbarea modalității de executare.

Conform dispozițiilor legale anterior menționate, pedeapsa este o măsura de constrângere și un mijloc de reeducare. Cu toate că pedeapsa este întotdeauna o măsura cu caracter represiv, de natură să provoace infractorului o anumită suferință, atât de ordin moral, cât și de ordin fizic ea are în mod firesc și un puternic rol și efect educativ.

Realizarea scopului pedepsei include atât preîntâmpinarea săvârșirii de noi infracțiuni de către cel condamnat, cât și de către alte persoane predispuse să săvârșească fapte penale.

Executarea pedepsei în condiții privative de libertate este o garanție a realizării scopului preventiv educativ al pedepsei, astfel cum rezultă din dispozițiile art. 52 C. pen., în sensul corijării comportamentului inculpaților în societate și, al atitudinii pe care aceștia trebuie să o aibă față de valorile sociale ocrotite de legea penală.

În contextul arătat, reducerea pedepsei și schimbarea modalității de executare, într-una neprivativă de libertate, ar compromite scopul pentru care a fost instituită pedeapsa. În aceste condiții, nu s-ar mai atinge reeducarea inculpaților, formarea unei atitudini corecte față de muncă, față de ordinea de drept și față de regulile de conviețuire socială.

Chiar dacă inculpații vor executa pedeapsa în condiții de penitenciar, această dispoziție nu cauzează suferințe fizice și nici nu înjosește persoana inculpaților pentru că modalitatea de executare constituie o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a acestora.

Ca atare, pentru toate considerentele anterior expuse, după verificarea cauzei și în raport de disp. art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte, în baza art. 38515 pct. 2 lit. d C. proc. pen., urmează a admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată, Serviciul Teritorial Timișoara împotriva Deciziei penale nr. 122/A din data de 20 iunie 2012 a Curții de Apel Timișoara, secția penală

În baza art. 38515 pct. 1 lit. a) teza II C. proc. pen. urmează a respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de inculpatul S.I. împotriva aceleiași decizii penale.

În baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. urmează a respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații M.I.D., R.O., Ș.A.S., A.G.A., C.V.C. și M.F.D. împotriva Deciziei penale nr. 122/A din data de 20 iunie 2012 a Curții de Apel Timișoara, secția penală și a dispune potrivit dispozitivului prezentei decizii.

Văzând și disp. art. 192 alin. (2) și alin. (3) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată, Serviciul Teritorial Timișoara împotriva Deciziei penale nr. 122/A din data de 20 iunie 2012 a Curții de Apel Timișoara, secția penală.

Casează, în parte, atât decizia penală atacată, cât și Sentința penală nr. 362 din 12 august 2011 a Tribunalului Arad și, rejudecând:

Aplică dispozițiile art. 75 lit. a) C. pen. în cazul inculpatului A.G.A. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute și pedepsite de art. 26 C. pen. raportat la art. 194 alin. (1) C. pen., menținând pedeapsa de 1 an închisoare aplicată pentru această infracțiune.

Schimbă temeiul achitării inculpaților S.I., Ș.A.S., A.G.A., M.I.D. și C.V.C. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute și pedepsite de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 din dispoziția art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen. în art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen.

Menține celelalte dispoziții ale hotărârilor.

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de inculpatul S.I. împotriva aceleiași decizii penale.

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații M.I.D., R.O., Ș.A.S., A.G.A., C.V.C. și M.F.D. împotriva Deciziei penale nr. 122/A din data de 20 iunie 2012 a Curții de Apel Timișoara, secția penală.

Obligă recurenții inculpați R.O., S.I., A.G.A. și M.F.D. la plata sumei de câte 600 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 400 RON, reprezentând onorariul pentru apărătorii desemnați din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Obligă recurenții inculpați M.I.D., Ș.A.S. și C.V.C., la plata sumei de câte 275 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 75 RON, reprezentând onorariile parțiale pentru apărătorii desemnați din oficiu, până la prezentarea apărătorilor aleși, se vor avansa din fondul Ministerului Justiției.

Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluționarea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată, Serviciul Teritorial Timișoara, rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 20 februarie 2013.

Procesat de GGC - LM