Territorial competence for collective labor contract disputes under new Labor Code versus prior statute
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice assigned jurisdiction to the Gorj District Court, ruling that it had territorial competence to hear the employment dispute, effectively resolving a negative conflict of jurisdiction between the Gorj and Bucharest District Courts. The case involved a worker challenging the nullity of clauses in an additional agreement to a collective labor contract regarding compensatory payments against a state-owned railway company; the Gorj Court initially declined jurisdiction based on the defendant’s headquarters location in Bucharest under the former 1999 Labor Disputes Law, while the Bucharest Court declined based on the plaintiff’s domicile under the newly effective Labor Code. The High Court held that because the action was filed after the Labor Code’s effective date of March 1, 2003, the old provisions of Law No. 168/1999 were implicitly abrogated by Article 298(2) of the Labor Code, making Article 284(2) of the Labor Code and Article 158 of the Code of Civil Procedure applicable, which establishes territorial competence based on the plaintiff’s domicile rather than the defendant’s seat.
Legislator headnote
AI generatedart. 68 lit. b) din Legea nr. 168/1999, art. 158 C. proc. civ, art. 22 alin. (3) C. proc. civ, art. 72 din Legea nr. 168/1999; Territorial competence for collective labor contract disputes under new Labor Code versus prior statute: Constatând ivirea unui conflict negativ de competență, instanța a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, pentru a decide potrivit art. 22 alin. (3) C. proc. civ.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra conflictului negativ de competență de față:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Pe rolul Tribunalului Gorj a fost înregistrată, în urma disjungerii dispuse în dosarul nr. 2620/CM/2003, acțiunea petentei P.I.I., în contradictoriu cu S.N. T.R. S.A., sucursala F.Ț. Tg. Jiu, prin care a solicitat constatarea nulității clauzelor actului adițional la contractul colectiv de muncă privind plățile compensatorii.
Tribunalul Gorj, prin sentința civilă nr. 2289 din 4 decembrie 2003, a admis excepția de necompetență teritorială invocată de S.N. T.R. S.A. și a declinat competența de soluționare a cererii în favoarea Tribunalului București, reținând că, în raport cu dispozițiile art. 68 lit. b) din Legea nr. 168/1999, este considerat conflict de drepturi acela în legătură cu constatarea nulității contractelor colective de muncă sau unor clauze ale acestora, iar art. 72 din aceeași lege stipulează că cererile referitoare la soluționarea conflictelor de drepturi se adresează instanței judecătorești competente în a cărei circumscripție își are sediul unitatea.
Cum, în speță, actul adițional a fost încheiat cu S.N. T.R. S.A., care are sediul în București, Tribunalul Gorj, în raport și cu dispozițiile art. 158 C. proc. civ., a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București.
La rândul său, prin sentința civilă nr. 868 din 27 februarie 2004, Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și litigii de muncă, și-a declinat competența teritorială în favoarea Tribunalului Gorj, motivându-și hotărârea pe dispozițiile art. 284 C. muncii.
Constatând ivirea unui conflict negativ de competență, instanța a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, pentru a decide potrivit art. 22 alin. (3) C. proc. civ.
În soluționarea conflictului negativ de competență, Curtea reține că acțiunea a fost promovată după 1 martie 2003, data intrării în vigoare a Codului muncii.
Potrivit art. 284 alin. (1) C. muncii, judecarea conflictelor de muncă este de competența instanțelor stabilite conform Codului de procedură civilă. Alin. (2) al aceluiași articol prevede că cererile referitoare la cauzele prevăzute la alin. (1) se adresează instanței competente în a cărei circumscripție reclamantul își are domiciliul sau reședința ori, după caz, sediul.
Așadar, competența materială aparține, în primă instanță, tribunalului, potrivit art. 2 pct. 1 lit. b1) C. proc. civ., iar competența teritorială aparține instanței competente în a cărei circumscripție își are domiciliul reclamantul.
Trebuiesc menționate și prevederile art. 298 alin. (2) C. muncii, potrivit cărora “pe data intrării în vigoare a prezentului cod, se abrogă orice alte dispoziții contrare”.
Cum dispozițiile art. 72 din Legea nr. 168/1999 sunt contrare, se impune concluzia că acestea au fost abrogate implicit.
Întrucât reclamanta P.I. are domiciliul în Tg. Jiu, competența de soluționare a litigiului aparține Tribunalului Gorj.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Stabilește în favoarea Tribunalului Gorj competența soluționării cauzei privind pe P.I. și S. N. T.R. S.A.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 aprilie 2004.