Tax evasion conviction: Scope of cassation review excluding factual determination of civil interest calculation start date

Asupra recursului de față,

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 27 din 23 ianuarie 2013 pronunțată de Tribunalul Dolj în Dosarul cu nr. 14606/63/2012, în baza art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și cu aplic. art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul P.I. (studii medii, necăsătorit, fără antecedente penale) la pedeapsa de 1 an și 8 luni închisoare și s-a făcut aplic. 64 lit. a) teza II, lit. b) și lit. c) C. pen. - constând în interzicerea dreptului de a fi administrator, pe durata prev. de art. 71 C. pen.; în baza art. 81 C. pen., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate, pe durata termenului de încercare prev. de art. 82 C. pen., compus din durata pedepsei, la care s-a adăugat un interval de 2 ani, stabilit de lege; s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C. pen.; în baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării executării pedepsei închisorii, s-a suspendat și aplicarea pedepselor accesorii prev. de disp. art. 64 lit. a) teza II, lit. b), c) C. pen. - constând în interzicerea dreptului de a fi administrator.

S-a respins acțiunea civilă formulată împotriva părții responsabile civilmente SC S. SRL Craiova.

A fost obligat inculpatul la plata sumei de 127.385 RON, despăgubiri civile către partea civilă Statul Român prin A.N.A.F. - București, la care s-au adăugat dobânzile și penalitățile de întârziere, calculate de la data săvârșirii infracțiunii și până la data achitării integrale a debitului, conform Codului de procedură fiscală.

În baza art. 163 alin. (1) și (2) C. proc. pen., s-a dispus instituirea măsurii asigurătorii a sechestrului asupra bunurilor mobile și imobile, prezente și viitoare ale inculpatului P.I., până la concurența sumei de 127.385 RON, la care se adaugă dobânzile și penalitățile de întârziere, calculate conform modalității menționate anterior.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că la data de 03 septembrie 2012, s-a înregistrat cauza ce are ca obiect infracțiunea de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, privind pe inculpatul P.I. și s-a atașat dosarul de urmărire penală cu nr. 4778/P/2009, al Parchetului de pe lângă Judecătoria Craiova.

În fapt, instanța de fond a constatat că inculpatul, în perioada septembrie - decembrie 2008, prin intermediul SC S. SRL Craiova a livrat cantități de floarea-soarelui către SC C.A. SRL și SC N.U. SRL, în baza unor contracte de vânzare-cumpărare, semnate de el însuși, mărfurile fiind achitate de beneficiar, dar nu a depus la organul fiscal, declarația recapitulativă privind livrările și achizițiile interne (Formular 394), aferentă trimestrului al II-lea din anul 2008, și nici declarațiile privind achizițiile intracomunitare (Formular 390), aferente trimestrelor III și IV ale anului 2008 .

De asemenea, SC S. SRL Craiova a depus la organul fiscal decontul de TVA (Formular 300), pentru lunile septembrie și decembrie 2008, cu valori la livrări, achiziții și TVA aferent, egale cu zero. Aceeași societate a depus Formularul 100 pentru lunile septembrie și decembrie 2008, cu valori zero. Prin acestea s-a comis o evaziune fiscală estimată la un cuantum de 127.216 RON, sumă compusă din impozitul pe profit nedeclarat, în cuantum de 58.156 RON, plus TVA de plată nedeclarată, în cuantum de 69.060 RON.

Astfel, s-a apreciat de prima instanță că faptele inculpatului P.I., descrise anterior, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală, faptă prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., iar la individualizarea pedepsei, având în vedere pericolul social concret al faptelor săvârșite, dar și persoana inculpatului, care nu este recidivist și a avut o atitudine sinceră pe întreg parcursul procesului penal, instanța dar și reducerea limitelor pedepsei cu o treime a pedepsei, conf. art. 3201 C. proc. pen., a aplicat o pedeapsă de 1 an și 8 luni închisoare.

Apreciind că scopul preventiv-educativ al pedepsei aplicate poate fi realizat și fără privarea de libertate a inculpatului, instanța de fond, în baza art. 81 C. pen., a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata termenului de încercare de 3 ani închisoare, stabilit conform art. 82 C. pen. și a atras atenția inculpatului asupra disp. art. 83 C. pen.

Astfel, în ceea ce privește pedeapsa accesorie, instanța de fond a apreciat - având în vedere cauza Sabou și Pîrcălab contra României - că, pentru a se interzice drepturile accesorii prevăzute de lege, trebuie să existe o nedemnitate în exercitarea acestor drepturi. S-a reținut că natura faptei săvârșite, reflectând o atitudine de sfidare de către inculpat a unor valori sociale importante, relevă existența unei nedemnități în exercitarea drepturilor de natură electorală prevăzute de art. 71 C. pen. - 64 lit. a) teza a II-a lit. b). Prin urmare, dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice sau de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat vor fi interzise pe durata executării pedepsei. În ceea ce privește dreptul de a alege, având în vedere cauza Hirst contra Marii Britanii, prin care Curtea Europeană a statuat că interzicerea automată a dreptului de a participa la alegeri, aplicabilă tuturor deținuților condamnați la executarea unei pedepse cu închisoarea, deși urmărește un scop legitim, nu respectă principiul proporționalității, reprezentând, astfel, o încălcare a art. 3 Protocolul 1 din Convenție, instanța apreciind că, în raport de natura infracțiunii săvârșite de inculpat, acesta nu este nedemn să exercite dreptul de a alege, motiv pentru care nu îi va interzice exercițiul acestui drept.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării executării pedepsei închisorii, s-a suspendat și aplicarea pedepselor accesorii prev. de disp. art. 64 lit. a) teza II, lit. b), c) C. pen. - constând în interzicerea dreptului de a fi administrator.

În ceea ce privește latura civilă a cauzei, instanța de fond a constatat că prin adresa nr. 555647 din 10 decembrie 2012, s-a comunicat instanței că societatea S. SRL Craiova figurează "radiată" încă din data de 14 noiembrie 2012, motiv pentru care, constatând că această societate nu mai poate figura în cauză în calitate de parte responsabilă civilmente și nu se mai poate angaja răspunderea sa juridică, a respins acțiunea civilă formulată de partea civilă Statul Român prin A.N.A.F. - București, față de această parte.

Pe de altă parte, constatând îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale, potrivit cărora cel ce a produs cu intenție un prejudiciu, este ținut să-l repare, instanța de fond a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă Statul Român prin A.N.A.F. - București și a obligat inculpatul la plata sumei de 127.385 RON, despăgubiri civile, la care s-au adăugat dobânzile și penalitățile de întârziere calculate de la data săvârșirii infracțiunii și până la data achitării integrale a debitului, conform Codului de procedură fiscală.

De asemenea, în temeiul art. 163 alin. (1) și (2) C. proc. pen., s-a dispus instituirea măsurii asigurătorii a sechestrului asupra bunurilor mobile și imobile, prezente și viitoare ale inculpatului P.I., până la concurența sumei de 127.385 RON, la care s-au adăugat dobânzile și penalitățile de întârziere, calculate conform modalității menționate anterior.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel în termenul prevăzut de lege - atât Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj, cât și partea civilă Direcția Generală a Finanțelor Publice Dolj - în numele Statului Român și pentru Agenția Națională de Administrare Fiscală.

Ministerul Public a criticat sentința pronunțată de instanța de fond pentru nelegalitate și netemeinicie.

Primul motiv de apel privește nelegalitatea sentinței, constând în omisiunea primei instanțe de a dispune înscrierea în Registrului Comerțului a dispozitivului hotărârii de condamnare a intimatului inculpat, pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

Cel de-al doilea motiv de apel vizează netemeinicia sentinței, cu referire la modalitatea de executare a pedepsei stabilite, dar și a cuantumului acesteia, apreciindu-se că, față de caracterul continuat al infracțiunii, se impunea aplicarea unei pedepse mai mari, raportat la gravitatea faptei și la criteriile generale de individualizare prev. de art. 72 și art. 52 C. pen.

De asemenea, invocându-se amploarea activității infracționale desfășurată de inculpat, poziția procesuală oscilantă a acestuia, dar și prejudiciul infracțional, s-a susținut că nu se justifică suspendarea condiționată a executării pedepsei, în conformitate cu dispozițiile art. 81 C. pen., impunându-se aplicarea unei pedepse într-un cuantum sporit, cu executare într-un loc de deținere, prin privare de libertate.

S-a concluzionat în sensul admiterii apelului, desființării sentinței, înscrierea în Registrul Comerțului a dispozitivului hotărârii de condamnare a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, majorarea pedepsei și schimbarea modalității de executare a acesteia, în sensul aplicării dispozițiilor art. 57 C. pen.

Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală a Finanțelor Publice Dolj a criticat sentința pentru nelegalitate, în sensul că, prin sentința apelată nu s-a precizat data de la care urmează să fie calculate accesoriile aferente sumei de 127.385 RON reprezentând prejudiciul cauzat bugetului de stat, respectiv de la 01 septembrie 2008 (data producerii prejudiciului) și până la data achitării integrale a sumei datorate.

Prin Decizia penală nr. 129 din 15 aprilie 2013, Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, a respins apelurile Parchetului de pe lângă Tribunalul Dolj și Direcția Finanțelor Publice Dolj în numele Statului Român și pentru A.N.A.F., declarate împotriva Sentinței penale nr. 27 de la 23 ianuarie 2013 pronunțată de Tribunalul Dolj în Dosarul cu nr. 14606/63/2012, privind pe intimatul-inculpat P.I., ca neîntemeiate.

A obligat apelanta Direcția Generală a Finanțelor Publice Dolj la plata cheltuielilor de judecată.

Pentru a pronunța această hotărâre instanța de apel a reținut următoarele:

Criticile formulate de Ministerul Public au fost apreciate ca neîntemeiate, apelul fiind respins pentru următoarele considerente:

Critica de nelegalitate invocată în cadrul primului motiv de apel, în sensul că prima instanță a omis să dispună înscrierea în Registrul Comerțului a dispozitivului hotărârii de condamnare a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală a fost apreciată ca neîntemeiată.

Astfel, în conformitate cu dispozițiile art. 13 din Legea nr. 241/2005, la data rămânerii definitive a hotărârii judecătorești de condamnare pentru vreuna din infracțiunile prevăzute de prezenta lege, instanța va comunica Oficiului Național al Registrului Comerțului o copie a dispozitivului hotărârii judecătorești definitive, pentru ca acesta să facă mențiunile corespunzătoare în Registrul Comerțului.

În articolul respectiv se stipulează în mod expres obligația comunicării de către instanță la Oficiul Național al Registrului Comerțului a unei copii a dispozitivului hotărârii, numai după rămânerea definitivă a acesteia.

S-a arătat că în cauză, această operațiune urmează să fie efectuată de instanța de fond după rămânerea definitivă a hotărârii, respectiv după exercitarea căilor de atac sau după împlinirea termenelor stabilite de lege pentru exercitarea acestora (art. 263 și următoarele C. proc. pen.).

Și cel de-al doilea motiv de apel s-a apreciat a fi nefondat, Curtea constatând că prima instanță a făcut o justă individualizare a pedepsei atât în ceea ce privește cuantumul, dar și modalitatea de executare a acesteia.

Cauza a fost soluționată potrivit procedurii simplificată instituită de dispozițiile art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., instanța de fond conformându-se criteriilor de individualizare stabilite de art. 72 C. pen., constatând că intimatul inculpat P.I. nu posedă antecedente penale, fiind integrat social și manifestând sinceritate în fața instanței de fond.

Și apelul declarat în cauză de Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală a Finanțelor Publice Dolj a fost respins ca nefondat. Apelanta a susținut că prin sentința pronunțată de instanța de fond nu s-a precizat data de la care urmează să fie calculate accesoriile aferente sumei de 127.385 RON reprezentând prejudiciul cauzat bugetului de stat, motivând că aceasta este 01 septembrie 2008 (data producerii prejudiciului) și până la data achitării integrale a sumei datorate.

Or, în dispozitivul sentinței apelate se precizează în mod legal că inculpatul P.I. este obligat la plata sumei de 127.385 RON, la care se adaugă dobânzile și penalitățile de întârziere calculate de la data săvârșirii infracțiunii și până la data achitării integrale a debitului, conform Codului de procedură fiscală.

Prin urmare, Curtea a constatat că instanța de fond a respectat dispozițiile impuse de Codul Fiscal (art. 14) coroborate cu prevederile O.G. nr. 92/2003.

Împotriva acestei din urmă decizii a declarat recurs partea civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală a Finanțelor Publice Dolj, reiterând motivele invocate în fața instanței de apel. Astfel în motivele scrise depuse la dosar partea civilă solicită admiterea recursului, desființarea în parte a deciziei penale atacate, pronunțarea unei noi hotărâri în ceea ce privește latura civilă a cauzei, în sensul precizării datei de la care urmează a fi calculate accesoriile aferente sumei de 127.385 RON, reprezentând prejudiciul cauzat bugetului de stat de către inculpatul P.I. prin activitatea infracțională a acestuia.

Recursul declarat de partea civilă este nefondat urmând a fi respins ca atare pentru următoarele considerente.

Criticile formulate de partea civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală a Finanțelor Publice Dolj vizează exclusiv latura civilă a cauzei, solicitându-se precizarea datei de la care urmează a fi calculate accesoriile aferente sumei de 127.385 RON, reprezentând prejudiciul cauzat bugetului de stat de către inculpatul P.I. prin activitatea infracțională a acestuia.

Înalta Curte amintește ca Decizia penală nr. 129 a fost pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, la data de 15 aprilie 2013, după intrarea în vigoare a Legii nr. 2 din 12 februarie 2013, astfel încât va supune analizei numai acele critici care se circumscriu cazurilor de casare în vigoare, în forma stabilită de Legea nr. 2/2013.

Din expunerea de motive ce stă la baza Legii nr. 2/2013 rezultă că unul din scopurile ce au determinat emiterea acestei legi a fost tocmai transformarea Înaltei Curți de Casație și Justiție într-o Curte de Casație, astfel încât exercitarea controlului judiciar să se realizeze numai asupra chestiunilor de drept.

Întrucât cuantumul prejudiciului, în noua reglementare, nu poate fi cenzurat de instanța de recurs prin niciunul din cazurile de casare prevăzute de art. 3859 C. proc. pen. rămase în vigoare, Înalta Curte în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. va respinge ca nefondat, recursul declarat de partea civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală a Finanțelor Publice Dolj împotriva Deciziei penale nr. 129 din 15 aprilie 2013 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori.

În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen. va obliga recurenta parte civilă plata sumei de 500 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care suma de 200 RON reprezintă onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat P.I.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de partea civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală a Finanțelor Publice Dolj împotriva Deciziei penale nr. 129 din 15 aprilie 2013 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă recurenta parte civilă plata sumei de 500 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care suma de 200 RON reprezintă onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat P.I.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 13 decembrie 2013.

Procesat de GGC - GV