Murder by Cruelties Recharacterization: Mandatory Psychiatric Expertise Requirement and Remand for Procedural Violation

Asupra recursurilor de față,

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 359 pronunțată la 9 octombrie 2012 de către Tribunalul Prahova, în baza art. 334 C. proc. pen., s-a respins cererea de schimbare a încadrării juridice a faptelor inculpaților N.C., N.M. și N.I., formulată de partea civilă P.A., din infracțiunile prev. de art. 174 C. pen. cu aplic. art. 75 lit. a) C. pen. în infracțiunea prev. de art. 176 alin. (1) lit. a) C. pen. și respectiv din infracțiunea prev. de art. 189 alin. (2) C. pen. (victima P.I.), în infracțiunea prev. de art. 189 alin. (6) C. pen., ca neîntemeiată.

În baza art. 334 C. proc. pen., s-a respins cererea de schimbare a încadrării juridice a faptelor inculpaților N.C., N.I. și N.M., din infracțiunea prev. de art. 174 cu aplic. art. 75 lit. a) C. pen., în infracțiunea prev. de art. 183 C. pen., ca neîntemeiată.

1. A fost condamnat inculpatul N.C., după cum urmează: în baza art. 174 C. pen. cu aplic. art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. pentru infracțiunea de omor, la pedeapsa de 13 ani și 4 luni închisoare, și 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen. cu excepția dreptului de a alege, după executarea pedepsei principale; în baza art. 319 C. pen., cu aplic. art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., pentru infracțiunea de profanare de morminte, la pedeapsa de 2 ani închisoare; în baza art 189 alin. (2) C. pen. (victima P.I.), cu aplic. art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. pentru infracțiunea de lipsire de libertate în mod ilegal, la pedeapsa de 10 ani închisoare; în baza art. 189 alin. (2) C. pen. (victima P.A.), cu aplic. art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., pentru infracțiunea de lipsire de libertate în mod ilegal, la pedeapsa de 8 ani închisoare.

Potrivit art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 13 ani și 4 luni închisoare, și 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen., cu excepția dreptului de a alege, după executarea pedepsei principale.

2. Inculpatul N.I. a fost condamnat după cum urmează: în baza art. 174 C. pen. cu aplic. art. 37 alin. (1) lit. b) C. pen., pentru infracțiunea de omor, la pedeapsa de 10 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen., cu excepția dreptului de a alege, după executarea pedepsei principale; în baza art 189 alin. (2) C. pen. (victima P.I.), pentru infracțiunea de lipsire de libertate în mod ilegal, la pedeapsa de 10 ani închisoare; în baza art. 189 alin. (2) C. pen. (victima P.A.), pentru infracțiunea de lipsire de libertate în mod ilegal, la pedeapsa de 8 ani închisoare.

Potrivit art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 10 (zece) ani închisoare, și 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen., cu excepția dreptului de a alege, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 C. pen., au fost interzise celor doi inculpați drepturile prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen., cu excepția dreptului de a alege, pe perioada executării pedepsei.

În baza art. 88 C. pen., ambilor inculpați li s-au dedus perioada reținerii și arestării preventive, de la 6 septembrie 2011, la zi.

În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menținut starea de arest a celor doi inculpați.

3. Prin aceeași sentință, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. c) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul N.M., pentru infracțiunea de omor, prev. de art. 174 C. pen., faptă din 2 septembrie 2011, întrucât fapta nu a fost săvârșită de inculpat.

În baza art. 26 C. pen. rap. la art. 189 alin. (2) C. pen. (victima P.I.), a fost condamnat inculpatul N.M., pentru infracțiunea de complicitate la lipsire de libertate în mod ilegal, faptă din 2 septembrie 2011, la pedeapsa de 6 ani și 6 luni închisoare.

În baza art. 71 C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen., cu excepția dreptului de a alege pe perioada executării pedepsei.

4. În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a fost achitată inculpata A.O.L., pentru infracțiunea de favorizare a infractorului prev. de art. 264 C. pen., faptă din perioada 2 septembrie - 9 septembrie 2011, întrucât faptei îi lipsește unul din elementele constitutive ale infracțiunii.

Inculpații N.C., N.I. și N.M. au fost obligați în solidar la plata despăgubirilor civile, astfel: 10.000 RON daune morale către partea civilă P.A. (victima P.I.); 10.000 RON daune morale către partea civilă P.M.

Inculpații N.C. și N.I. au fost obligați în solidar la despăgubiri civile în cuantum de 15.000 RON daune morale, către partea civilă P.A.

În rest pretențiile părților civile au fost respinse ca neîntemeiate.

Inculpații N.C., N.I. și N.M. au mai fost obligați la 35.000 RON fiecare, cheltuieli judiciare către stat, din care 100.000 RON reprezintă cheltuieli judiciare efectuate în faza de urmărire penală.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:

Prin Rechizitoriul nr. 1134/P/2011 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Prahova s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților: N.C., pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 174 C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen.; art. 319 C. pen.; art. 189 alin. (2) C. pen. (victimă P.I.), art. 189 alin. (2) C. pen. (victimă P.A.), toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.; N.I., sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 174 C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. și art. 37 alin. (1) lit. b) C. pen. - art. 189 alin. (2) C. pen. (victimă P.I.) cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. b) C. pen., art. 189 alin. (2) C. pen. (victimă P.A.) cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. b) C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

De asemenea, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpaților: N.M., pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 174 C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen.; art. 26 C. pen. rap. la art. 189 alin. (2) C. pen. (victimă P.I.), ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.; A.O.L., pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 264 alin. (1) C. pen.

În faza de urmărire penală s-au administrat următoarele probe: plângerea și declarația părții vătămate P.A., raportul de expertiză medico-legală a victimei P.A., procesul-verbal de cercetare la fața locului, raportul medico-legal necropsie, raportul medico-legal exhumare, fișa medicală a victimei, procesul-verbal de cercetare la fața locului (descoperiri de resturi cadaverice), raportul de expertiză biocriminalistică de genotipare efectuată de I.N.M.L. Mina Minovici, proces-verbal de reconstituire a faptelor, procesul-verbal de reconstituire a traseului parcurs de inculpatul N.C. cu corpul victimei, procese-verbale încheiate cu ocazia căutărilor victimei P.I., procese-verbale încheiate cu ocazia examinării criminalistice a autovehiculelor numiților N.M. și N.C., declarațiile inculpaților, procese-verbale confruntări, interceptările și înregistrările audio a convorbirilor telefonice și declarațiile martorilor M.I., S.C.G., E.M., alte acte.

În faza de cercetare judecătorească, înainte de citirea actului de sesizare al instanței, inculpatul N.C. a declarat că înțelege să fie judecat conform art. 3201 C. proc. pen. și a dat declarații în fața instanței conform dispozițiilor prevăzute de textul de lege sus-menționat.

În ceea ce îi privește pe ceilalți inculpați, întrucât aceștia nu au recunoscut săvârșirea infracțiunilor pentru care au fost trimiși în judecată, s-a procedat la reaudierea inculpaților N.I., N.M. și A.O.L., părții vătămate P.A., părții civile P.M., au fost reaudiați martorii M.I., S.C.G., E.M., a fost depusă cerere de constituire ca parte civilă de către partea vătămată P.A., s-au depus acte în circumstanțiere de către inculpați, s-au depus cereri de schimbare a încadrării juridice a faptelor atât de către apărătorul părții vătămate P.A., cât și de inculpatul N.C., cerere susținută și de ceilalți coinculpați, acte în circumstanțiere, alte acte.

Examinând actele și lucrările dosarului, instanța de fond a reținut că, în data de 2 septembrie 2011, inculpații N.C. și N.I., ajutați de inculpatul N.M., au lipsit de libertate în mod ilegal pe victima P.I., iar, prin acțiunea conjugată a inculpaților, viața victimei a fost suprimată, inculpatul N.C., pentru a ascunde cadavrul și pentru a împiedica descoperirea acestuia, a abandonat trupul victimei într-un lan de porumb, fiind descoperite doar resturi cadaverice, în data de 17 septembrie 2011, fără părți și țesuturi moi.

În aceeași zi, 2 septembrie 2011, inculpații N.C. și N.I. au lipsit de libertate în mod ilegal și pe partea vătămată P.A., cauzându-i leziuni care au necesitat pentru vindecare un număr de 4 - 5 zile îngrijiri medicale.

Pentru a zădărnici urmărirea penală a inculpatului N.C., inculpata A.O.L. a șters mesajele cât și apelurile formate de pe telefonul inculpatului și nu a declarat tot ceea ce știa în legătură cu fapta inculpatului, iar când acesta din urmă era căutat de către organele de poliție, nu le-a comunicat că este plecat cu autovehiculul său, ci i-a comunicat inculpatului că este căutat de poliție.

Inculpații, cât și victimele - P.I. și P.A. sunt consăteni, locuiesc în satul Strejnicu, com. Tîrgșorul Vechi, jud. Prahova.

Numiții P.I. și P.A. sunt cunoscuți în comunitate ca persoane care au avut tangențe cu legea penală, pentru asigurarea existenței pe căi legale, lucrează ca muncitori la construcția celor 2 imobile de tip vile de locuit, proprietatea inculpatului N.C., aflate tot în satul Strejnic, la marginea satului.

În data de 2 septembrie 2011, inculpatul N.C., după cercetări proprii, a ajuns la concluzia că victima P.I. i-a sustras suma de 5.000 euro și a hotărât să-și recupereze banii, pe cont propriu, căci oricum "poliția nu poate face nimic".

Astfel, acesta merge în dimineața zilei de 2 septembrie 2011, în jurul orelor 11:00, la locuința victimei P.I., consumă cu acesta vișinată și speră să afle "ceva" despre banii sustrași de victimă. Constatând că încercările sunt zadarnice, hotărăște să acționeze, în acest sens îl contactează pe N.I. - persoană cu "experiență", care executase pedepse cu închisoare, fiind condamnat pentru tâlhărie - și în jurul orelor 16:00, aceștia, împreună, se deplasează cu autovehiculul marca R.M., de culoare albastră, înmatriculată cu nr. PH-AA-AAA, proprietatea lui N.C., îl iau pe P.I., sub pretextul angajării unor noi lucrări, și îl duc la cele 2 imobile denumite generic "Casele".

Aici cei trei încep să consume câte o bere și până să-și termine doza, N.I. și N.C. îl leagă de mâini și picioare pe P.I. și îi aplică lovituri cu o bâtă. Loviturile îi sunt aplicate victimei în scopul determinării acesteia de a recunoaște că a sustras presupusa sumă de bani și de a o restitui.

Aplicarea loviturilor a alternat cu întrebări de tipul unde sunt banii sau unde i-a ascuns. Inculpații susțin că victima nega să fi sustras vreo sumă de bani, și că în final, după aproximativ 4 ore, în jurul orelor 20:00, victima a spus că fratele său a luat banii.

În aceste condiții, adică în situația în care suma de bani presupusă a fi sustrasă putea fi la P.A., fratele lui P.I., N.C., l-a trimis pe N.I. să-l aducă la "Case" și pe P.A.

Văzând că N.I. nu se întoarce cu P.A., N.C. l-a contactat telefonic pe fratele său, N.M., căruia îi spune că a prins pe cel care i-a furat banii și i-a solicitat să vină la "Case". Fratele mai mic, N.M., cu respect și temere față de fratele mai mare N.C., sosește repede la "Case", la volanul autoturismului său, marca D.P. de culoare albă. La "Case" N.C. îi arată unde sunt bâta -instrumentul folosit pentru lovirea victimei, berea, obiecte care să-i asigure confortul necesar pentru serviciul prestat. De asemenea, N.C. îl atenționează pe N.M. să aibă grijă să nu "plece" P.I., care în continuare era legat de mâini și picioare și care, așa cum chiar N.M. declară, prezenta urme de violențe, se vedea că era bătut.

Paza victimei fiind asigurată de o persoană de încredere, N.C. pleacă cu autovehiculul său pentru a-i căuta pe N.I. și P.A., lăsându-l pe P.I., tot legat, "în grija" lui N.M. N.C. ajunge la locuința lui P.A., unde îl găsește pe acesta din urmă, la poartă împreună cu bunicul său și cu N.I. Toți trei pleacă, tot cu autovehiculul lui N.C., la "Case", tot sub pretextul unor noi lucrări de construcții. Pentru a fi mai convingători, trec și pe la locuința lui P.I. și îl trimit pe P.A. să-și ia și fratele. P.A. merge în locuința fratelui, constată că nu este acasă și se întoarce, plecând toți trei, cu mașina lui N.C., la "Case", toate acestea petrecându-se în jurul orelor 20:30.

P.A. coboară din mașină, imediat este ținut de N.I. și legat de N.C., la mâini și picioare, între membre existând o singură legătură din sfoară (de fapt rafie), și apoi lovit de către N.C. cu un toporaș, în zona gambelor.

În aceste condiții P.A. l-a văzut pe fratele său, P.I., legat, părând a fi mort, iar lângă el pe N.M. ce avea o bâtă în mână. N.M. plecă când a văzut că și P.A. este supus aceluiași tratament, potrivit declarațiilor sale și ale lui N.C.

De teamă că va sfârși în același mod, victima, P.A., profitând de neatenția fraților N. - care se retrăseseră lângă mașina lui N.M., a reușit să se dezlege și să fugă de la locul faptei, prin lanurile de porumb, și să ajungă în sat, după ajutor, la martorii A.L. și S.C.G., ca ulterior să sesizeze organele de poliție și să ajungă la spital.

Văzând că P.I. nu are nicio reacție și că este inert, N.I. și N.C. l-au urcat în portbagajul autovehiculului R.M. și împreună au plecat la domiciliul lui N.C. Pe drum, N.C. îl sună pe fratele său, N.M., și îi spune să se întoarcă la "Case" și să ia bâta - obiectul incriminator, ce purta și urme de sânge de la victimă, ordin executat de N.M. care ia bâta, ajunge la domiciliul său și o aruncă în latrina din grădină.

Ajunși la domiciliul lui N.C., inculpații C. și I. l-au dat jos pe P.I. - ca pe un sac, cum a declarat N.I. - N.C. l-a stropit cu apă pe față, i-au verificat semnele vitale, ajungând la concluzia că P.I. este mort. Inculpații au urcat trupul numitului P.I. în portbagajul mașinii lui N.C., N.I. a plecat, pe jos, spre locuința sa, iar N.C. a plecat cu mașina pentru a se debarasa de cadavru, pe drumul către Ploiești.

Inculpatul merge pe centura de vest a mun. Ploiești, alimentează cu carburant la L., la orele 21:59 - 22:03, așa cum se poate observa și pe înregistrarea video din benzinărie, și se întoarce, pe un drum agricol, ajungând pe raza com. Ariceștii Rahtivani - potrivit procesului-verbal de reconstituire, în satul Nedelea, unde, pe terenurile agricole cultivate cu porumb, intră pe o miriște, parchează mașina la aproximativ 100 - 150 m de drum, dă jos cadavrul, îl târăște prin rândurile de porumb și abandonează cadavrul. Cu această ocazie inculpatul își pierde pachetul de țigări marca L.A. de culoare roșie - găsit cu ocazia descoperirii cadavrului, cât și telefonul mobil. Este sunat de fratele său, N.M., și de la lumina telefonului reușește să-și recupereze telefonul.

Apoi, inculpatul își continuă drumul, tot pe drumurile agricole, ajunge pe raza com. Florești, de unde iese în DN 1 și revine la domiciliu, iar în dimineața zilei de 3 septembrie 2011 se prezintă la organele de poliție, cunoscând că fusese căutat.

Potrivit declarațiilor martorei N.A.A., soția lui N.M., a doua zi, soția inculpatului N.C., numita N.I.A., merge la spălătoria auto și spală mașina, ștergând astfel urmele lăsate de corpul victimei.

În curtea domiciliului lui N.C., inculpații au fost văzuți de A.O.L., cumnata lui N.C. (soră cu N.I.A., soția lui N.C.), care locuiește în același imobil cu soții N.C. și N.I.A. Aceasta a ajuns la domiciliu în jurul orelor 21:00, ocazie cu care a văzut, în curtea locuinței, mașina cumnatului, pe acesta din urmă, cât și pe N.I., însă susține că nu a văzut ceea ce făceau, trecând pe lângă ei și pe lângă mașină, inculpata a susținut că a mers în camera sa și la un moment dat s-a uitat pe fereastră și a văzut cum mașina cumnatului ieșea din curte, orientată spre Ploiești, iar N.I. pleacă, pe jos, spre casa lui.

Între A.O.L. și inculpatul N.C. au avut loc mai multe convorbiri telefonice în intervalul 22:16:43 - 23:27:45, cea mai lungă convorbire durând 717 s. (adică 12 min. și 35 s.).

SMS-ul dat de A.O.L. a fost șters de către acesta "din obișnuință", iar celelalte convorbiri între aceasta și inculpat au fost de asemenea șterse din memoria telefonului aparținând lui N.C., utilizat de către inculpată după arestarea inculpatului N.C.

În fața instanței cu ocazia dezbaterilor, atât partea vătămată P.A., cât și inculpatul N.C. au solicitat schimbarea încadrării juridice a infracțiunilor pentru care inculpații au fost trimiși în judecată.

În cererea sa, partea civilă P.A. a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptelor inculpaților N.C., N.I. și N.M. din infracțiunea prev. de art. 174 C. pen. cu aplic. art. 75 lit. a) C. pen. în infracțiunea de omor deosebit de grav prev. de art. 174 rap. la art. 176 alin. (1) lit. a) C. pen., precum și schimbarea încadrării juridice a faptei de lipsire de libertate în mod ilegal reținută în sarcina inculpaților N.C. și N.I. (victima P.I.), prev. de art. 189 alin. (2) C. pen., în infracțiunea prev. de art. 189 alin. (6) C. pen.

În ceea ce privește pe inculpatul N.C., a susținut schimbarea încadrării juridice a faptei prevăzute de art. 174 C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., în infracțiunea de loviri cauzatoare de moarte prev. de art. 183 C. pen.

Referitor la solicitările de schimbare a încadrării juridice a faptelor, s-au reținut următoarele:

Conform dispozițiilor art. 176 C. pen., omorul deosebit de grav este omorul săvârșit în una dintre variantele sale, "prin cruzimi".

Din întreg probatoriul administrat în cauză nu rezultă că victima P.I. a decedat ca urmare a tratamentelor aplicate de către inculpați, aceasta decedând ulterior, după ce a fost transportată de către inculpatul N.C. și lăsată pe câmp pentru a fi devorată de animale.

Cruzimile ca atare nu au putut fi depistate pe corpul victimei, iar din întreaga desfășurare a faptelor nu rezultă că victimei i-au fost aplicate lovituri care să constituie "cruzimi" în sensul termenului prevăzut de legea penală.

Astfel, după cum rezultă din materialul de urmărire penală, victima P.I. a fost lovită în special în zona picioarelor cu o bâtă, fără a fi tăiată, zdrobită, arsă sau a suporta vreun alt procedeu care ar fi provocat suferințe de natură a fi considerate, așa cum s-a menționat, "cruzimi", în sensul încadrării juridice a faptei în prevederile art. 176 alin. (1) lit. a) C. pen.

În acest sens, instanța de fond a respins cererea de schimbare a încadrării juridice, formulată de partea vătămată P.A., ca neîntemeiată.

Cu privire la solicitarea de încadrare la alt alineat a faptei de lipsire de libertate în mod ilegal, în textul de lege se menționează că fapta este pedepsită cu o pedeapsă mai grea, conform alin. (6) al art. 189 C. pen., "dacă fapta a avut ca urmare moartea sau sinuciderea victimei".

Așa cum s-a menționat, din întreaga desfășurare a evenimentelor, nu lipsirea de libertate în sine a dus la moartea victimei P.I., aceasta fiind în viață în momentul transportării și abandonării de către inculpatul N.C., cauza morții acesteia fiind faptul că în realitate a fost devorată de animale.

În condițiile în care victima a fost și lovită pe parcursul lipsirii de libertate, în cazul decesului acesteia, inculpații ar fi fost trimiși în judecată în mod evident pentru săvârșirea infracțiunii de lovire cauzatoare de moarte, și nu pentru lipsirea de libertate în formă agravată conform alin. (6), așa cum a solicitat partea vătămată P.A.

Față de cele reținute, instanța de fond a respins și cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei prevăzute de art. 189 alin. (2). C. pen. (victima P.I.), în infracțiunea prev. de art. 189 alin. (6). C. pen., ca neîntemeiată.

În ceea ce privește solicitarea inculpatului N.C., susținută și de apărătorii celorlalți doi inculpați, de schimbare a încadrării juridice a faptei din infracțiunea de omor în aceea de loviri cauzatoare de moarte, prev. de art. 183 C. pen., s-a constatat că în condițiile în care P.I. ar fi fost decedat la momentul depozitării de către inculpații N.C. și N.I. în portbagajul mașinii cu care a fost transportat la locul unde ulterior a fost descoperită o parte din cadavru, de către organele de urmărire penală, o astfel de cerere ar fi putut fi justificată, în condițiile în care s-ar fi putut efectua o expertiză medico-legală care să depisteze cauzele decesului.

Având în vedere însă, că la momentul transportării cu autoturismul de către inculpatul N.C. și abandonării, victima P.I. era în viată, este evident că infracțiunea reținută în sarcina inculpaților de către organele de urmărire penală este corectă, neimpunându-se schimbarea încadrării juridice, motiv pentru care instanța a respins această cerere ca neîntemeiată.

În ansamblu, situația de fapt reținută de organele de urmărire penală este corectă, probatoriile efectuate în fața instanței de fond confirmând starea de fapt sus-menționată.

În ceea ce privește însă trimiterea în judecată a inculpatului N.M., sub aspectul săvârșirii de către acesta a infracțiunii prev. de art. 174 C. pen. cu aplicarea art. 175 lit. a) C. pen., s-a reținut că acesta nu a participat în niciun fel la săvârșirea infracțiunii de omor, săvârșită de ceilalți doi inculpați, respectiv N.I. și N.C.

Din toate probele administrate rezultă că acesta a stat aproximativ 30 de minute în preajma victimei P.I., atunci când a fost chemat de fratele său N.C., când acesta a plecat după P.A., iar ulterior după întoarcerea lui N.C., N.I. și P.A., a plecat de la fața locului, văzând că se încearcă exercitarea unor acte de violență și față de P.A.

Această situație de fapt s-a apreciat că rezultă din procesele-verbale de confruntare, din declarațiile inculpaților, din declarația părții vătămate P.A., menținută în fața instanței, acesta arătând că inculpatul N.M. a plecat de la fața locului.

Din niciuna dintre probele administrate nu rezultă că inculpatul ar fi exercitat violențe față de victima P.I. și nici nu a fost de față în momentul în care N.I. și N.C. au transportat victima la domiciliul celui din urmă, și ulterior au urcat-o în portbagaj, inculpatul N.C. transportând-o și abandonând-o pe câmp, unde a fost găsită de organele de urmărire penală.

Pe parcursul procesului penal s-a încercat să se acrediteze ideea că în realitate, nu s-a făcut dovada că resturile de cadavru găsite de organele de urmărire penală ar aparține victimei P.I.

Conform rapoartelor medicale și a raportului de expertiză medico-legală de la I.M.L. Mina Minovici București, rezultă fără niciun dubiu pe baza probei ADN că resturile de cadavru descoperite de organele de urmărire penală aparțin victimei P.I.

Trebuie observat de asemenea că, atât în declarația inculpatului N.C., cât și în aceea a inculpatului N.I., se menționează că după controlul stării victimei P.I., la domiciliul inculpatului N.C., în momentul depozitării în portbagajul mașinii acestuia de către cei doi inculpați, P.I. decedase.

Această stare de fapt este infirmată însă de discuțiile purtate de către cei doi inculpați și interceptate de organele de urmărire penală, în care după prima căutare a victimei în locul indicat de inculpatul N.C. că ar fi abandonat-o, ambii își exprimă părerea că probabil P.I. și-a revenit și a plecat, urmând să revină acasă în câteva zile.

Practic, tocmai faptul că P.I. era în viață la momentul abandonării sale a condus la încadrarea faptei în dispozițiile art. 174 C. pen., și nu în cele ale infracțiunii prevăzute de art. 183 C. pen.

De altfel, chiar N.I., în consemnarea răspunsurilor la confruntare menționează că în momentul în care l-au pus în portbagaj a constatat că P.I. trăiește.

Faptul că N.I. și N.C. sunt cei care l-au urcat în portbagaj pe P.I. este confirmat atât de declarațiile acestora, cât și de aceea a inculpatei A.I.L., care menționează că în momentul sosirii sale la domiciliu, a observat că în curte se aflau N.I. și N.C., iar ulterior, la scurt timp, a văzut că N.C. a plecat cu autoturismul său spre direcția Ploiești, iar N.I. a plecat pe jos spre propriul domiciliu.

De altfel, declarația acestei inculpate a fost aceeași încă de la începutul cercetărilor și până la momentul trimiterii în judecată, aceasta fiind în permanență audiată în calitate de martoră de către organele de urmărire penală, pană la data de 14 decembrie 2011, când s-a pus în mișcare acțiunea penală împotriva sa.

Practic, inculpatei i se imputa faptul că l-a ajutat în perioada 2 septembrie - 9 septembrie 2011 pe inculpatul N.C. în vederea îngreunării urmăririi penale, în sensul că a șters SMS-urile și convorbirile telefonice date/primite de la inculpatul N.C. de pe telefonul acestuia și că a ascuns organelor de poliție faptul că nu a declarat unde se afla inculpatul N.C. în noaptea de 2/3 septembrie 2011.

Din desfășurarea evenimentelor nu s-a putut reține însă decât faptul că într-adevăr inculpata a ajuns la domiciliu în data de 2 septembrie 2011, i-a văzut pe N.C. și N.I. în curte, a observat momentul când aceștia au plecat în direcții diferite și printr-un SMS și alte două convorbiri a comunicat în aceeași noapte cu cumnatul său N.C., în momentul în care a văzut că nu se întoarce la domiciliu și ulterior anunțându-l când a fost căutat de organele de poliție.

Nu se poate face dovada de către organele de urmărire penală că a existat vreo favorizare a inculpatului N.C. în vederea îngreunării sau zădărnicirii urmăririi penale, în condițiile în care inculpata a menționat de la început că a șters anumite SMS-uri pentru că așa obișnuia, și nu putea preciza organelor de poliție unde se afla N.C. în acel moment, tocmai acesta fiind scopul pentru care a purtat convorbiri telefonice în acea noapte cu cumnatul său, inculpatul N.C.

Reacția inculpatei, de a-i spune lui N.C. că este căutat de poliție, este una normală, în condițiile în care aceasta nu știa unde se află și care este motivul pentru care acesta a fost căutat de poliție.

De altfel, la scurt timp, N.C. s-a prezentat singur la poliție, fapt care demonstrează că inculpata nu a impietat sub niciun aspect tragerea la răspundere penală a inculpatului N.C.

Referitor la încadrarea juridică a faptei ca infracțiune de omor și nu de loviri cauzatoare de moarte, pe lângă precizările sus-menționate, s-a apreciat că această infracțiune conform doctrinei juridice și practicii în materie se poate săvârși atât prin intenție directă, cât și indirectă.

După modul în care au acționat inculpații N.C. și N.I., s-a constatat că aceștia au acționat cu forma de vinovăție prevăzută de art. 19 alin. (1) lit. b). C. pen., prin faptul că în loc să transporte victima P.I. la spital, au preferat să o depună în portbagajul mașinii lui N.C., și ulterior să o transporte și să o abandoneze pe câmp, acceptând în acest mod rezultatul ca eventual P.I. să decedeze ulterior.

În mare parte, practic aceasta este și contribuția esențială a inculpatului N.I. la decesul lui P.I., el ajutându-l pe N.C. să-l depoziteze în portbagajul mașinii sale, și să-l transporte, precizând că nu-l mai interesează ce se mai întâmplă mai departe cu P.I.

În raport de aceste considerente, instanța de fond ținând seama de criteriile generale de individualizare a pedepselor prev. de art. 72 C. pen., de gradul de pericol social al faptelor, de persoana inculpatului, i-a condamnat pe inculpați după cum urmează:

Pe inculpatul N.C., în baza art. 174 C. pen., pentru infracțiunea de omor, la pedeapsa închisorii:

- în baza art. 319 C. pen., pentru infracțiunea de profanare de morminte, la pedeapsa închisorii.

- în baza art. 189 alin. (2) C. pen. (victima P.I.), pentru infracțiunea de lipsire de libertate în mod ilegal, la pedeapsa închisorii.

- în baza art. 189 alin. (2) C. pen. (victima P.A.), pentru infracțiunea de lipsire de libertate în mod ilegal, la pedeapsa închisorii.

Instanța de fond a făcut aplicarea disp. art. 3201 alin. (1) și (4) C. proc. pen. și alin. (7). C. proc. pen., în sensul că a avut în vedere limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunea de omor reduse cu 1/3, așa cum prevăd disp. art. 3201 alin. (7) C. proc. pen.

La individualizarea judiciară a pedepsei a avut în vedere limitele de pedeapsă prevăzute de textele de lege incriminatoare, ținând seama și de disp. art. 3201 alin. (1), (4) și (7) C. proc. pen., de gradul de pericol social concret al faptelor penale comise de inculpat, de contribuția majoră a acestuia la săvârșirea tuturor infracțiunilor din prezenta cauză.

Pe inculpatul N.I., în baza art. 174 C. pen., pentru infracțiunea de omor, la pedeapsa închisorii:

- în baza art. 189 alin. (2) C. pen. (victima P.I.), pentru infracțiunea de lipsire de libertate în mod ilegal, la pedeapsa închisorii.

- în baza art. 189 alin. (2) C. pen. (victima P.A.), pentru infracțiunea de lipsire de libertate în mod ilegal, la pedeapsa închisorii.

Din fișa de cazier judiciar a inculpatului rezultă că acesta a fost condamnat anterior prin Sentința penală nr. 54/2001, fiind liberat condiționat la data de 12 ianuarie 2004, cu un rest rămas neexecutat de 973 zile închisoare, pedeapsă ce reprezintă prim termen al recidivei postexecutorii, instanța de fond aplicând dispozițiile art. 37 lit. b) C. pen., la toate infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată.

La individualizarea pedepselor s-a avut în vedere gradul de pericol social al faptelor pentru care a fost trimis în judecată, starea de recidivă, dar și contribuția mult mai diminuată ca participație penală pentru infracțiunea de omor, instanța de fond aplicând pentru această infracțiune o pedeapsă orientată spre minimul special al pedepsei prevăzute de textul legal.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. c) C. proc. pen., l-a achitat pe inculpatul N.M., pentru infracțiunea de omor, prev. de art. 174 C. pen., faptă din 2 septembrie 2011, întrucât fapta nu a fost săvârșită de inculpat.

În baza art. 26 C. pen. rap. la art. 189 alin. (2) C. pen. (victima P.I.) l-a condamnat pe inculpatul N.M., pentru infracțiunea de complicitate la lipsire de libertate în mod ilegal, faptă din 2 septembrie 2011, la pedeapsa închisorii.

Evident, la încadrarea juridică inițială, a fost reținută de organele de urmărire penală și circumstanța agravantă prev. de art. 75 lit. a) C. pen., referitoare la săvârșirea infracțiunii de omor de 3 sau mai multe persoane împreună. În condițiile în care, din probele administrate tribunalul a constatat că nu se impune condamnarea inculpatului N.M. pentru săvârșirea infracțiunii de omor, așa cum a fost trimis în judecată, alături de ceilalți doi inculpați, instanța de fond nu a mai făcut aplicarea acestei dispoziții legale, la aplicarea pedepsei pentru această infracțiune celor doi inculpați, N.C. și N.I.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a achitat-o pe inculpata A.O.L., pentru infracțiunea de favorizare a infractorului prev. de art. 264 C. pen., faptă din perioada 2 septembrie - 9 septembrie 2011, întrucât s-a apreciat că faptei îi lipsește unul din elementele constitutive ale infracțiunii, sub aspectul laturii subiective, neexistând nicio intenție din partea acesteia de a îngreuna sau zădărnici urmărirea penală a inculpatului N.C.

De asemenea, i-a obligat pe inculpații N.C., N.I. și N.M., în solidar, la plata despăgubirilor civile, astfel: 10.000 RON daune morale către partea civilă P.A. (victimă P.I.); 10.000 RON daune morale către partea civilă P.M., considerând că daunele morale acordate sunt de natură de a compensa suferința psihică produsă de faptele celor doi inculpați.

În raport de probele administrate, i-a obligat pe inculpații N.C. și N.I., în solidar, la 15.000 RON daune morale, către partea civilă P.A.

A respins în rest pretențiile părților civile, ca neîntemeiate, nefăcându-se dovada existenței prejudiciului material efectiv suferit de părțile civile.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova, inculpații N.C., N.I. și N.M., precum și părțile civile P.A. și P.M.

În motivarea scrisă, procurorul critică hotărârea, în primul rând, sub aspectul individualizării pedepselor aplicate inculpaților N.I., N.C. și N.M., deoarece sunt prea blânde în raport de limitele de pedeapsă prevăzute de lege, atitudinea de nerecunoaștere (ori de recunoaștere circumstanțiată în cazul inculpatului N.C.), precum și existența cauzelor de agravare a pedepsei (concurs de infracțiuni, recidivă, dar și circumstanțele comiterii faptelor).

În al doilea rând, se critică hotărârea pentru greșita achitare a inculpatului N.M. pentru infracțiunea de omor, chiar dacă acesta a stat aproximativ 30 minute în preajma victimei P.I., după ce inculpatul N.C. a plecat la domiciliul părții vătămate P.A. După revenirea celor doi, inculpatul și partea vătămată, inculpatul N.M. a plecat de la locul faptei văzând că se exercită violențe față de partea vătămată P.A.

Se mai arată de procuror că infracțiunea de omor a fost o rezultantă a contribuției conjugate a inculpaților în calitate de coautori. Acțiunea lor a avut o singură finalitate, respectiv suprimarea vieții victimei P.I.

O altă alegație este aceea că respectiva cooperare a participanților trebuie să se manifeste și în plan subiectiv, în sensul că, coautorul trebuie să cunoască acțiunile și finalitatea, adică să urmărească ori să accepte producerea rezultatului.

În al treilea rând procurorul mai critică sentința pentru nereținerea disp. art. 75 lit. a) C. pen.

Totodată, se mai critică hotărârea pentru nereținerea stării de recidivă față de inculpatul N.I., deși prin rechizitoriu s-a dispus în acest sens.

În ceea ce-l privește pe inculpatul N.M., se arată că prima instanță a aplicat o pedeapsă nelegală pentru infracțiunea de lipsire de libertate (art. 189 alin. (2) C. pen.), fiind stabilită în alte limite decât cele legale.

În fine, se susține că hotărârea este netemeinică în privința achitării inculpatei A.O.L. pentru infracțiunea de favorizare a infractorului.

Infracțiunea de favorizare a infractorului subzistă, în opinia procurorului, atunci când făptuitorul a știut că cel căruia îi dă ajutor a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală, neinteresând ce fel de faptă și contribuția participantului. Infracțiunea este una de pericol și nu se cere ca ajutorul dat să împiedice sau să îngreuneze urmărirea penală, ci doar să urmărească acest obiectiv.

Părțile civile critică sentința, în primul rând, pe latură penală, sub aspectul încadrării juridice a faptelor, întrucât trebuie făcută distincția între uciderea persoanei printr-o acțiune subsecventă și între acțiunile ce au aptitudinea de a produce unele dureri deosebite și prelungite în timp. Cruzimile sunt acele acțiuni ce inspiră ferocitate, o atitudine neomenoasă și nemiloasă.

Față de situația de fapt reținută de tribunal se impunea reținerea agravantei prev. de art. 176 lit. a) C. pen.

În continuare, apărătorul părților civile argumentează, dar în limita aceleiași idei, că faptele comise de inculpați au fost săvârșite într-un mod ce nu poate fi circumscris decât infracțiunii de omor deosebit de grav prin cruzimi, culminând cu abandonarea victimei pe un câmp, unde a fost devorată de animale.

Critică părțile civile și soluția de achitare a inculpatului N.M. pentru infracțiunea de omor, întrucât acesta a fost părtaș la acțiunile celorlalți doi inculpați și a prevăzut rezultatul acțiunilor acestora.

În legătură cu latura civilă, părțile civile critică cuantumul redus al daunelor morale la care au fost obligați inculpații. În acest sens trebuia ca instanța de fond să țină seama, atât de modul prin care victimei i s-a curmat viața, cât și de traumele majore determinate de pierderea fiului, respectiv a fratelui, în vârstă de numai 21 de ani.

Inculpatul-apelant N.C. arată că încadrarea juridică a faptelor comise este greșită, fiind justificată schimbarea încadrării juridice în infracțiunea de loviri cauzatoare de moarte (art. 183 C. pen.), iar nu schimbarea încadrării juridice în infracțiunea de omor deosebit de grav prin cruzimi, așa cum au solicitat părțile civile.

Prin fapta sa, el nu a dorit decât să afle cine i-a sustras suma de bani din locuință adoptând însă o atitudine de intimidare a victimei în acest scop.

În aceste condiții, se susține de către inculpat că nu poate fi vorba de o atitudine intenționată de ucidere a victimei. Nici nu avea intenția de a o ucide, deoarece dorea să afle cine i-a sustras banii, eventual ca aceasta să recunoască furtul banilor. Totodată, el nu a negat săvârșirea faptelor astfel cum au fost descrise în rechizitoriu.

Un alt motiv de apel al inculpatului N.C. se referă la cuantumul pedepsei aplicate susținând că, deși i s-a aplicat art. 3201 C. proc. pen., nu i s-a dat eficiență juridică acestui text, pedeapsa fiind orientată către maximul special.

În fine, apelantul susține că nu se poate reține în sarcina lui infracțiunea de profanare de morminte deoarece nu se poate efectua o analiză a corpului victimei pentru a stabili ce acte materiale s-au comis asupra acesteia.

Inculpatul-apelant N.I. critică prin apărătorul său hotărârea primei instanțe pe latură penală, și anume greșita condamnare a lui pentru infracțiunea de omor, apreciind că faptei îi lipsește elementul subiectiv, respectiv intenția de a ucide victima.

Din întregul material probator rezultă că el a avut o prezență redusă la locul faptei. Cele mai multe lovituri aplicate victimei au fost comise în timp ce el era plecat după fratele victimei, numitul P.A., aspecte confirmate de acesta și inculpatul N.M.

Mai mult decât atât, chiar inculpatul N.C. a plecat după el, lăsându-l pe inculpatul N.M. să o păzească pe victima P.I.

Nu există probe din care să rezulte că el a lovit victima în timpul lipsirii de libertate.

Al doilea motiv de apel al inculpatului N.I. vizează cuantumul prea mare al pedepsei aplicate pentru infracțiunea de lipsire de libertate (art. 189 alin. (2) C. pen.), întrucât se puteau reține de prima instanță circumstanțele atenuante prev. de art. 74 lit. c) C. pen., mai ales că a formulat un autodenunț în care a relatat faptele comise.

În concluzie, solicită admiterea apelului, desființarea sentinței, achitarea pentru infracțiunea de omor și reindividualizarea pedepsei pentru infracțiunea de lipsire de libertate.

Pe latură civilă inculpatul N.I. solicită înlăturarea de la achitarea despăgubirilor morale către părțile civile datorită nevinovăției sale pentru infracțiunea de omor.

Inculpatul-apelant N.M. solicită ca prin decizia instanței de apel să se dispună redozarea pedepsei aplicate, dându-se o mai mare eficiență circumstanțelor atenuante, dar și aplicarea disp. art. 861 sau art. 867 C. pen., privind suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei ori executarea la locul de muncă.

Pe latură civilă inculpatul-apelant N.M. susține că hotărârea este nelegală, întrucât el a fost achitat pentru infracțiunea de omor și nu poate fi obligat la despăgubiri civile.

Examinând hotărârea atacată, în raport de probele administrate în cauză, de criticile apelanților, dar și din oficiu, conform art. 371 C. proc. pen., Curtea de Apel Ploiești a constatat următoarele:

În ceea ce privește situația de fapt, Curtea apreciază că aceasta a fost în mod corect reținută de prima instanță, având suport probator în actele și lucrările dosarului. De altfel, prin apelurile declarate nu se critică aspecte ale situației de fapt ci, mai degrabă, aspecte ale încadrării juridice ale acesteia, argumentate pe elementele laturii subiective ale infracțiunii.

De menționat că inculpatul N.C. a recunoscut în totalitate faptele imputate prin rechizitoriu, solicitând aplicarea procedurii simplificate (prev. de art. 3201 C. proc. pen.) în ceea ce-l privește.

Prima instanță a dat eficiență acestor dispoziții pentru inculpatul N.C., dar faptele comise de cei trimiși în judecată fiind în strânsă legătură, nu s-a disjuns cauza pentru ceilalți inculpați, prima instanță administrând toate probele necesare și utile soluționării tuturor aspectelor de fapt și de drept ale cauzei, procedeu justificat și în opinia instanței de apel având în vedere soluționarea unitară și printr-o singură sentință a acțiunii penale și civile.

S-a reținut în mod corect, de către prima instanță, că la data de 2 septembrie 2011, orele 11:00, inculpatul N.C. având suspiciunea că victima P.I. i-ar fi sustras o sumă de bani (5.000 euro), în timp ce a fost angajat să lucreze ca muncitor la construcția celor două case, aflate la marginea localității Strejnic, s-a deplasat la locuința acestuia, unde au consumat băuturi alcoolice, purtând discuții tangențiale despre subiectul banilor sustrași.

În jurul orelor 16:00, după ce a constatat că nu poate obține vreo mărturisire de la victimă, inculpatul N.C. îl contactează telefonic pe inculpatul N.I. pentru a se întâlni, după care, sub pretextul că dorește ca victima să-i efectueze alte lucrări la imobilele în construcție, se deplasează toți trei în acest loc cu autoturismul proprietatea sa, marca R.M.

Cei doi inculpați, împreună cu victima P.I. au intrat într-unul din imobile (acestea fiind în stare avansată de construcție, ridicate la roșu și departe de locuințele consătenilor, așa cum reiese din planșele foto), unde au început să consume bere, apoi cei doi inculpați l-au legat pe P.I. de mâini și de picioare, începând să-l lovească cu o bâtă pentru a-l determina să mărturisească sustragerea banilor.

După aproximativ patru ore, timp în care cei doi au lovit-o cu bâta (de regulă în zona membrelor inferioare, așa cum rezultă din declarația inculpatului N.I., dată la prima instanță) pentru a relata sustragerea sumei și stropind-o cu apă pentru a o trezi din leșinul provocat de durere, victima ar fi afirmat că fratele său, P.A., ar fi luat banii.

Aflând acest aspect inculpatul N.I. a plecat după partea vătămată P.A. pentru a o aduce la locul săvârșirii faptei.

Trecând prea mult timp de la plecarea inculpatului N.I., inculpatul N.C. i-a telefonat fratelui său, inculpatul N.M., să vină la "case", lucru pe care acesta l-a făcut.

Inculpatul N.C. i-a spus fratelui său să-l păzească pe P.I. întrucât trebuie să se deplaseze urgent după cel care i-a sustras banii, respectiv după numitul P.A.

Paza victimei P.I. fiind asigurată de inculpatul N.M., inculpatul N.C. pleacă cu autoturismul la locuința lui P.A., unde-l găsește împreună cu inculpatul N.I., iar după ce l-a convins să vină până la "case" au plecat toți trei către acest loc.

Ajunși la imobilul în construcție cei doi inculpați l-au legat și pe P.A. de mâini și de picioare, după care inculpatul N.C. l-a lovit cu un toporaș în zona gambelor pentru a relata furtul banilor.

După ajungerea celor trei la imobil și punerea în aplicare a planului de imobilizare a părții vătămate P.A., inculpatul N.M. i-a spus fratelui său că nu dorește să ia parte la asemenea incidente și a plecat de la locul faptei, cu autoturismul său D.P., către locuința sa din comună.

Profitând de neatenția inculpaților N.C. și N.I., care au ieșit din imobil după inculpatul N.M. pentru a-l convinge să rămână, partea vătămată P.A. a reușit să se dezlege și apoi să fugă de la locul faptei către localitate, cerând ajutor martorilor A.L. și S.C.G., ce au sesizat organele de poliție.

În continuare, cei doi inculpați rămași la locul faptei au constatat că victima P.I. nu mai prezintă semne vitale și au luat hotărârea să o bage în portbagajul autoturismului și să o abandoneze într-un loc unde să fie mai greu de depistat.

Această situație de fapt rezultă indubitabil din probele administrate în cauză, respectiv declarațiile tuturor inculpaților, ale martorilor A.L., S.C.G., E.M., V.E., N.I.A. și M.I., declarațiile părții vătămate P.A., proces-verbal de reconstituire, raport de necropsie, raport de expertiză biocriminalistică de genotipare și interceptările și înregistrările convorbirilor telefonice.

Critica inculpaților N.C. și N.I. se referă la aspectul că, deși au luat parte la imobilizarea victimei P.I., nu au avut intenția de a-i suprima viața, motiv pentru care au și solicitat primei instanțe reținerea infracțiunii de loviri cauzatoare de moarte, prev. de art. 183 C. pen.

Această susținere a apelanților N.C. și N.I. nu poate fi primită - așa cum a hotărât și prima instanță - întrucât intenția lor indirectă de ucidere a victimei rezultă din aspectele de fapt ale speței.

Astfel, cei doi inculpați, N.C. și N.I., au imobilizat-o pe victimă după care au început să o lovească pentru ca, în urma suferințelor fizice, aceasta să recunoască ori să indice autorul presupusului furt al banilor.

Din declarațiile celor doi inculpați mai rezultă că în urma loviturilor dure, victima leșina, motiv pentru care N.C. mai turna apă pe ea pentru a-și reveni.

Aceste acțiuni agresive au continuat până în jurul orelor 19 - 20, când cei doi inculpați au revenit la "case" împreună cu partea vătămată P.A.

După cum lesne se poate observa, acțiunile agresive asupra victimei și apte până la urmă a produce moartea (lovituri cu bâta) au durat aproximativ patru ore, timp în care aceasta a leșinat de mai multe ori din cauza durerilor provocate prin lovire.

Or, în aceste condiții ale situației de fapt nu se poate concluziona că cei doi inculpați nu au avut și nu au acceptat rezultatul acțiunilor lor, respectiv decesul victimei. Cei doi inculpați au acceptat rezultatul letal, având în vedere că niciunul dintre ei nu a luat vreo hotărâre în sensul de a înceta agresiunile după constatarea stării de leșin a victimei, ceea ce denotă că, deși nu au urmărit moartea acesteia, au acceptat-o, ceea ce presupune existența laturii subiective a infracțiunii de omor sub forma intenției indirecte (art. 19 pct. 1 lit. b) C. pen.).

În concluzie, Curtea consideră că în mod corect prima instanță a respins cererea de schimbare a încadrării juridice din infracțiunea de omor în infracțiunea de loviri cauzatoare de moarte.

Referitor la încadrarea juridică a infracțiunii de omor, prev. de art. 174 C. pen., Curtea observă că, în speță, cei doi inculpați (N.C. și N.I.) au comis această infracțiune în condițiile elementului circumstanțial prev. de art. 176 lit. a) C. pen., respectiv omor săvârșit prin cruzimi.

Curtea a reținut această variantă a infracțiunii de omor, prin schimbarea încadrării juridice, întrucât din desfășurarea evenimentelor rezultă că victimei P.I. i-au fost cauzate suferințe ce pot fi considerate acte de cruzime, așa cum prevede legea, pentru următoarele considerente:

Astfel, începând cu ora 16:00, când victima a fost dusă la locuințele în construcție, a fost legată la mâini și la picioare (deci imobilizată fizic aproape complet), după care lovită cu o bâtă în diferite zone ale corpului, până în jurul orelor 16:00, când cei doi inculpați au adus-o și pe partea vătămată P.A. la locul faptei.

Având în vedere declarațiile inculpaților, din care rezultă leșinul victimei în această perioadă de timp, Curtea consideră că numai prin cauzarea unor suferințe fizice deosebite se putea ajunge la un astfel de rezultat - leșinul - ceea ce presupune lovituri dure și în zone ce provoacă durere intensă.

Textul variantei agravate nu definește termenul de cruzimi, acest lucru revenind instanței de judecată în funcție de datele factuale ale cauzei.

Cruzimile la care se referă textul - art. 176 lit. a) C. pen. sunt acele acțiuni ce provoacă suferințe mult mai mari victimei decât cele pe care le produce în mod obișnuit uciderea acesteia.

De regulă, elementul circumstanțial este reliefat și de durata în timp a suferințelor provocate victimei și care preced decesului.

În speța de față, modul de comitere al faptei de omor scoate la iveală și intenția inculpaților N.C. și N.I. de a provoca victimei suferințe și chinuri. Ele au fost comise în special în scopul mărturisirii furtului dar, din derularea în timp a evenimentelor, respectiv continuarea agresiunilor abominabile se poate concluziona și existența intenției indirecte a acceptării decesului.

Faptul că resturile cadaverice ale victimei nu pot stabili leziunile suferite de aceasta - astfel cum a reținut prima instanță - nu este esențial în opinia instanței de apel pentru reținerea variantei agravate, elementul circumstanțial putând fi dedus și din alte probe relevante.

Argumentul evocat de tribunal, în sensul că prin cruzimi se înțelege uciderea victimei numai prin tăiere, zdrobire, ardere etc. nu poate fi însușit de către instanța de apel.

Din contră, în speța de față sunt date elocvente (declarațiile inculpaților și ale părții vătămate P.A.) că prin loviturile repetate timp de aproximativ patru ore, în zona picioarelor, victimei i s-au cauzat suferințe până la leșin, lucru întâmplat de mai multe ori. Această stare nu poate avea loc decât pe fondul unor dureri groaznice, aspect care, coroborat cu prelungirea lor în timp, conduce la concluzia existenței elementului circumstanțial, acela de cruzimi.

Având în vedere cele expuse, Curtea apreciază că față de cei doi inculpați trebuie reținută infracțiunea de omor deosebit de grav săvârșită prin cruzimi - art. 176 lit. a) C. pen.

În ceea ce privește critica procurorului privind greșita achitare a inculpatului N.M. pentru infracțiunea de omor, instanța de control judiciar consideră că în mod corect prima instanță a dispus achitarea pentru această infracțiune, dar și nereținerea disp. art. 75 lit. a) C. pen., pentru ceilalți inculpați.

Din toate probele administrate în cauză și mai ales declarația inculpaților N.C. și N.I. rezultă că inculpatul N.M. a fost chemat la "case" de fratele său, spunându-i că a găsi autorul furtului.

Până la momentul sosirii inculpatului N.M. au fost exercitate violențe asupra victimei P.I., acest inculpat luând parte doar la infracțiunea de lipsire de libertate în mod ilegal, întrucât l-a păzit pe P.I. aproximativ 30 minute până când s-au întors inculpații N.C. și N.I., însoțiți de P.A., după care a plecat, nedorind să ia parte la alte acțiuni ale fratelui său și inculpatului N.I.

Din această atitudine, care este prezentată și de partea vătămată P.A., nu se poate concluziona că inculpatul N.M. a avut vreo contribuție la infracțiunea de omor asupra victimei P.I.

Inculpatul N.M. nu a executat nicio acțiune față de victima P.I. în afară de paza acesteia, pentru 30 de minute, faptă pentru care a și fost corect condamnat de prima instanță pentru infracțiunea de lipsire de libertate în mod ilegal.

În concluzie, alegațiile teoretice menționate de procuror pentru acreditarea ideii de participare a inculpatului N.M. la infracțiunea de omor nu pot fi luate în considerare, datorită situației de fapt ce rezultă din probe, mai exact pentru că nu-și găsesc aplicare în cazul de față, deoarece nu rezultă acea "contribuție" obiectivă și subiectivă de participare la această infracțiune.

Se poate observa că și în privința săvârșirii infracțiunii de lipsire de libertate în mod ilegal, inculpatul N.M. nu a avut un rol important. Timpul petrecut de el pentru "paza" victimei, de frica fratelui său mai mare și care avea un anumit ascendent asupra lui, conduce la concluzia că rolul avut de acesta la săvârșirea infracțiunii a fost destul de redus.

Luând în considerare acest grad de participare al inculpatului N.M. la săvârșirea infracțiunii de lipsire de libertate în mod ilegal, cât și datele personale ale acestuia (conduită anterioară fără incidente penale), dar și atitudinea procesuală, Curtea a admis apelul acestuia și a redus pedeapsa aplicată (care de altfel se află și în alte limite decât cele legale, așa cum a observat și procurorul), reținând în favoarea lui circumstanța atenuantă prev. de art. 74 lit. a) C. pen., aplicându-i o pedeapsă de 4 ani închisoare.

În ceea ce o privește pe inculpata A.O.L., aceasta este acuzată pentru săvârșirea infracțiunii de favorizare a infractorului prev. de art. 264 C. pen., întrucât l-ar fi ajutat pe inculpatul N.C. pentru a îngreuna urmărirea penală, prin faptul că ar fi șters urmele convorbirilor telefonice și a mesajelor date/primite de la acest inculpat de pe telefonul lui și a ascuns organelor de urmărire penală unde se afla acesta când a fost căutat.

Din datele cauzei reiese că inculpata A.O.L. este cumnata inculpatului N.C. (sora sa, numita N.I.A. este soția inculpatului) și locuiește împreună cu acesta în același imobil.

În actul de sesizare se precizează că în seara comiterii infracțiunilor, orele 22:00, inculpații N.I. și N.C. au sosit la locuința celui din urmă unde au stat un timp scurt după care, inculpatul N.C. a plecat cu autoturismul, iar inculpatul N.I., pe jos, situație observată pe geam de inculpata A.O.L. Nu se face nicio referire la faptul că portbagajul autoturismului ar fi fost deschis, iar inculpata a observat trupul victimei P.I., deși în motivele de apel se arată acest lucru.

Din această descriere rezultă, în opinia Curții, că inculpata, în acest moment, nu a cunoscut faptele comise de către inculpații N.C. și N.I.

Se mai impută inculpatei faptul că ar fi șters din memoria telefonului aparținând inculpatului N.C., convorbirile telefonice și mesajele, la solicitarea surorii sale, N.I.A., fapt confirmat de către inculpată, cu motivarea că sora sa i-a cerut acest lucru.

Din procesul-verbal de redare a convorbirilor telefonice dintre inculpata A.O.L. și sora sa (redate și în conținutul rechizitoriului pentru a evidenția săvârșirea infracțiunii) și declarațiile inculpatei reiese faptul că cea din urmă îi solicită inculpatei să șteargă convorbirile telefonice din memoria telefonului inculpatului N.C.

Or, în condițiile în care inculpata A.O.L. a șters din memoria telefonului aparținând inculpatului N.C. convorbirile telefonice ori unele mesaje, fără a cunoaște la acel moment situația de fapt, respectiv faptele comise de cumnatul său N.C. (nereieșind acest aspect cu certitudine din ansamblul probator) și făcând acest lucru, la solicitarea surorii sale, în mod corect prima instanță a considerat că inculpata nu a comis infracțiunea cu intenția de a îngreuna sau zădărnici urmărirea penală.

Totodată, faptul că inculpata A.O.L. i-a adus la cunoștință inculpatului N.C., după ce acesta a revenit în locuință, că a fost căutat de organele de poliție, nu poate fi considerat un act de ajutor în condițiile expuse, respectiv că ea cunoștea motivele pentru care acesta era căutat.

Față de aceste aspecte, instanța de apel apreciază - așa cum a stabilit și prima instanță - că faptele săvârșite de A.O.L. nu întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de favorizare a infractorului prev. de art. 264 C. pen.

Prin motivele de apel inculpatul N.C. mai critică (pe lângă greșita încadrare juridică a faptei de omor și individualizarea pedepsei) și greșita reținere a infracțiunii de profanare de morminte, prev. de art. 319 C. pen., susținând că nu există acte materiale specifice acestei infracțiuni.

Din situația de fapt expusă reiese că inculpatul N.C., după ce a constatat că victima P.I. nu mai prezintă semne vitale, a luat hotărârea de a o abandona într-un loc greu de descoperit, astfel că s-a deplasat cu autoturismul marca R.M., în zona satului Nedelea, a intrat într-un lan de porumb și a lăsat trupul victimei în acest loc, unde a fost devorat de animale.

Având în vedere situația în care au fost găsite rămășițele trupești ale victimei, nu s-a putut stabili momentul exact al decesului.

Totuși, din declarațiile inculpaților N.C. și N.I. coroborate cu declarațiile părții vătămate P.A., care a afirmat că în timp ce se afla și ea la locul faptei, fratele său nu a dat semne de viață, rezultă că victima P.I. era decedată înainte de a fi abandonată pe câmp. Acest aspect mai reiese și din derularea evenimentelor, respectiv că după ce victima a fost urcată în portbagajul autoturismului și au plecat cu ea de la locul faptei și până la lăsarea ei pe câmp aceasta nu a dat de înțeles că ar mai fi în viață.

Simpla afirmație a inculpaților N.C. și N.I., după descoperirea faptei, în sensul că era posibil ca victima să mai fie în viață nu poate fi primită de instanță în condițiile deja evocate.

De asemenea, argumentul primei instanțe, în sensul că momentul decesului victimei după abandonarea sa pe câmp este decisiv pentru încadrarea juridică a faptei de omor, este greșit, deoarece, așa cum s-a expus de instanța de apel în aceste considerente, rezultatul letal al acțiunilor celor doi inculpați, chiar dacă a avut loc anterior abandonării pe câmp a victimei, nu schimbă cu nimic elementele laturii subiective a infracțiunii de omor.

Cei doi inculpați și-au dat seama și au acceptat moartea victimei în momentele violențelor cumplite exercitate asupra acesteia, soldate cu pierderea cunoștinței și stropirea ei cu apă pentru a se trezi.

În concluzie, abandonarea, și mai mult, intenția - rezultată din materialitatea faptei - de ascundere a trupului victimei P.I., urmată de acceptarea devorării sale de animale (locul fiind departe de vatra satului) constituie acțiunea ce se circumscrie laturii obiective a infracțiunii de profanare de morminte, prev. de art. 319 C. pen.

În ceea ce privește criticile procurorului și ale inculpaților N.C., N.I. și N.M. referitoare la greșita individualizare a pedepsei pentru infracțiunea de lipsire de libertate (procurorul susținând că toate pedepsele sunt într-un cuantum prea mic față de faptele comise), instanța de apel apreciază că prima instanță a făcut o corectă aplicare a disp. art. 72 C. pen. pentru această infracțiune cu excepția inculpatului N.M., așa cum s-a arătat.

Pentru săvârșirea infracțiunii de omor deosebit de grav prin cruzimi prev. de art. 174 și art. 176 lit. a) C. pen. comisă de inculpații N.C. și N.I., instanța de apel a ținut seama la individualizarea pedepsei de gradul de pericol social al faptelor, de modul și mijloacele de săvârșire, de urmarea produsă și împrejurările săvârșirii infracțiunii.

Astfel, faptele celor doi inculpați prezintă un grad de pericol social foarte ridicat, aducând atingere celei mai importante relații sociale apărate de legea penală - viața persoanei - iar prin modul de comitere au dat dovadă de o periculozitate ieșită din comun, oripilând prin acțiunea lor abominabilă întreaga comunitate locală și nu numai - faptele fiind mediatizate ulterior.

Totodată, trebuie ținut seama că acțiunea a fost pusă la cale de către inculpatul N.C., ce avea suspiciunea sustragerii unei sume de bani de către victimă, având deci un grad de participare mult mai mare decât a celuilalt inculpat, atras în acest plan, dar pe care l-a acceptat în final.

Nu este lipsit de relevanță nici aspectul faptic, acela al exercitării violențelor asupra victimei în special de către inculpatul N.C.

În aceste condiții inculpatul N.C. a fost condamnat la o pedeapsă mai mare decât inculpatul N.I.

Având în vedere scopul pedepsei prev. de art. 52 C. pen., Curtea apreciază că acesta va putea fi atins prin aplicarea unei pedepse de 20 ani închisoare pentru inculpatul N.C. și de 15 ani închisoare pentru inculpatul N.I., reținând în sarcina acestuia și disp. art. 37 lit. b) C. pen., precum și a pedeapsei complementare a interzicerii unor drepturi prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o durată de 5 ani pentru ambii inculpați.

Referitor la reținerea disp. art. 3201 C. proc. pen. față de inculpatul N.C. pentru infracțiunea de omor deosebit de grav, Curtea consideră că aceste dispoziții nu mai pot fi reținute în cazul acestei infracțiuni, întrucât pedeapsa prevăzută de lege pentru această infracțiune este detențiunea pe viață sau închisoarea de la 15 la 25 ani.

În ceea ce privește pe inculpatul N.M., Curtea a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 4 ani închisoare, aplicată pentru infracțiunea prev. de art. 26 rap. la art. 189 alin. (2) C. pen. întrucât datele personale ale inculpatului, precum și rolul său redus la săvârșirea acestei infracțiuni conduc la concluzia că pedeapsa aplicată constituie un avertisment serios pentru acesta și, chiar fără executarea pedepsei, el nu va mai săvârși alte infracțiuni (acesta fiind și unul din scopurile prev. de art. 52 C. pen.).

În ceea ce privește latura civilă a cauzei, Curtea constată că aceasta a fost soluționată în mod corect de prima instanță.

Astfel, părților civile P.A. și P.M. (mama victimei P.I.) li s-au acordat sumele de câte 10.000 RON cu titlu de daune morale pentru prejudiciul nepatrimonial suferit ca urmare a uciderii și lipsirii de libertate a numitului P.I. de către inculpații N.C., N.I. și N.M. Acest cuantum al sumelor este criticat de partea civilă ca fiind prea mic.

Instanța de apel, ținând seama de faptul că sumele acordate cu titlu de daune morale nu acoperă prejudiciul suferit prin pierderea unei persoane apropiate ci, mai degrabă, au rolul de a compensa aceste suferințe, precum și de aspectul că aceste despăgubiri trebuie să fie într-un cuantum rezonabil, fără a conduce la părerea că ar constituit o îmbogățire fără justă cauză, apreciază ca neîntemeiată critica apelanților părți civile.

Critica inculpatului N.M. referitoare la înlăturarea lui de la plata despăgubirilor civile, deoarece nu se face vinovat de infracțiunea de omor, nu poate fi reținută de Curte în condițiile în care, deși el a fost achitat pentru această infracțiune, a fost condamnat pentru complicitate la infracțiunea de lipsire de libertate în mod ilegal față de victima P.I., iar specificul răspunderii civile delictuale este acela al răspunderii solidare a debitorilor în cazul faptei ilicite.

De asemenea, este justificată soluția de acordare a daunelor morale către partea civilă P.A. pentru prejudiciul fizic și psihic suferit ca urmare a infracțiunii de lipsire de libertate, comisă asupra lui de către inculpații N.C. și N.I., suma de 15.000 RON reprezintă o corectă apreciere a prejudiciului nepatrimonial încercat.

Față de toate aceste considerente și neconstatând alte motive de nelegalitate și/sau netemeinicie, Curtea, în baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., pe calea Deciziei penale nr. 88 din 29 aprilie 2013, a dispus:

În baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., admite apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova, părțile civile P.A. și P.M., precum și cel al inculpatului N.M. împotriva Sentinței penale nr. 359 din 9 octombrie 2012 a Tribunalului Prahova, pe care o desființează, în parte, în latură penală și, rejudecând:

În baza art. 334 C. proc. pen., schimbă încadrarea juridică din infracțiunile de omor prev. de art. 174 C. pen. pentru care au fost trimiși în judecată și condamnați inculpații N.C., N.I., ambii în prezent aflați în Penitenciarul Mărgineni, în infracțiunile de omor deosebit de grav, prev. de art. 174 și 176 lit. a) C. pen.

1. Condamnă pe inculpatul N.C. pentru săvârșirea infracțiunii de omor deosebit de grav, prev. de art. 174 și 176 lit. a) C. pen. la o pedeapsă de 20 de ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. ( victimă P.I.).

În baza art. 33, 34 lit. b) C. pen., contopește această pedeapsă cu pedeapsa de 10 ani închisoare aplicată pentru infracțiunea prev. de art. 189 alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 3201 C. proc. pen. (victimă P.I.), cu pedeapsa de 8 ani închisoare aplicată pentru infracțiunea prev. de art. 189 alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 3201 C. proc. pen. (victimă P.A.) și cu pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 319 C. pen. cu aplic. art. 3201 C. proc. pen. (victimă P.I.), în pedeapsa cea mai grea, de 20 de ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 383 rap. la art. 350 C. proc. pen., menține starea de arest a inculpatului și deduce detenția preventivă de la 6 septembrie 2011 la zi.

2. Condamnă pe inculpatul N.I. pentru săvârșirea infracțiunii de omor deosebit de grav prev. de art. 174 și 176 lit. a) C. pen. cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen. la o pedeapsă de 15 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. (victimă P.I.).

Reține disp. art. 37 lit. b) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 189 C. pen.

În baza art. 33, 34 lit. b) C. pen., contopește pedeapsa de 15 ani închisoare cu pedeapsa de 10 ani închisoare pentru infracțiunea prev. de art. 189 alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen. (victimă P.I.), cu pedeapsa de 8 ani închisoare aplicată pentru infracțiunea prev. de art. 189 alin. (2) cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen. (victimă P.A.), în pedeapsa cea mai grea, de 15 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 383 rap. la art. 350 C. proc. pen., menține starea de arest a inculpatului și deduce detenția preventivă de la 6 septembrie 2011 la zi.

Aplică inculpaților N.I. și N.C. disp. art. 7 din Legea nr. 76/2008.

3. Reduce pedeapsa aplicată inculpatului N.M. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 26 rap. la art. 189 alin. (2) C. pen. (victimă P.I.) de la 6 ani și 6 luni închisoare la 4 ani închisoare, prin reținerea disp. art. 74 lit. a) și 76 lit. b) C. pen.

În baza art. 861 - 862 C. pen., dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate pe un termen de încercare compus din pedeapsa aplicată la care se va adăuga un interval de timp de 3 ani, deci pe un termen de încercare de 7 ani. Pe durata termenului de încercare inculpatul se va supune următoarelor măsuri de supraveghere, prev. de art. 863 alin. (1) C. pen.:

a) să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Prahova;

b) să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare ce depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

Atrage atenția inculpatului asupra revocării suspendării executării pedepsei sub supraveghere prev. de art. 864 C. pen.

Aplică inculpatului disp. art. 71 alin. (5) C. pen. Menține restul dispozițiilor sentinței în ceea ce-l privește pe acest inculpat, precum și celelalte dispoziții ale sentinței atacate.

În baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., respinge ca nefondate apelurile declarate de inculpații N.C. și N.I.

În continuare împotriva acestei decizii, în termen legal, s-au exercitat recursuri de către parchet și inculpații N.C., N.I. și N.M.

Parchetul a invocat că hotărârile instanței de fond și de apel sunt nelegale și netemeinice sub aspectul achitării inculpatei A.O.L.

Însă, în contextul în care decizia atacată s-a pronunțat ulterior datei intrării în vigoare a Legii nr. 2/2013, în cuprinsul căreia cazul de casare pe care se preta recursul procurorului, vizând pct. 18 al art. 3859 C. proc. pen., a fost abrogat, la termenul de judecată din data de 4 octombrie 2013 reprezentantul Ministerului Public a precizat că înțelege să-și retragă calea de atac inițiată, în acest context dispoziția de achitare pronunțată față de A.O.L. rămânând definitivă, neexistând alte părți, cu interese contrare acesteia, în a o critica.

În alt plan, inculpații N.I. și N.C. s-au prevalat de cazul de casare de la pct. 8 al art. 3859 C. proc. pen., în sensul că instanța de apel a dispus schimbarea încadrării juridice date faptelor fără a solicita întocmirea unei expertize psihiatrice care conform art. 17 alin. (2) C. proc. pen. este obligatorie pentru o astfel de situație, de omor deosebit de grav.

Dincolo de acest aspect strict de nelegalitate, inculpatul N.I. a insistat și cu cazul de casare de la pct. 172, solicitându-se achitarea sa de sub învinuirea de omor imputată, precum și reindividualizarea pedepsei raportat la infracțiunea de lipsire de libertate în mod ilegal reținută în sarcina sa.

Nu în ultimul rând, inculpatul N.M. a înțeles să formuleze critici în recurs doar în ceea ce privește latura civilă, susține că hotărârile sunt nelegale, întrucât el a fost achitat pentru infracțiunea de omor și nu poate fi obligat astfel la despăgubiri civile.

Totodată, s-a solicitat și exonerarea sa de la plata cheltuielilor judiciare către stat, exorbitante, la care a fost obligat la nivelul instanței de fond.

Instanța de recurs, în funcție de prevederile Legii nr. 2/2013, incidentă în speță, ce transformă calea de atac a recursului într-o dezbatere judiciară strict juridică, de drept, aspect asupra căreia în cauză parchetul s-a și conformat (raportat la propria cale de atac exercitată), va consemna, în prealabil, că propunerea cazului de casare de la pct. 172 din partea recurentului N.I., prin care se solicită efectiv achitarea sa de sub învinuirea de omor, precum și reindividualizarea pedepsei raportat la infracțiunea de lipsire de libertate în mod ilegal, vizându-se astfel vechile cazuri de la pct. 18 și 14 ale art. 3859 C. proc. pen., sunt superflue în dezbatere.

În același context fiind raportat la situația de fapt, prin prisma faptului că instanța de recurs nu o poate supune unui control propriu de rigurozitate, va fi de reluat sub aspectele sale esențiale, având suport probator complet în actele și lucrările dosarului. De menționat și că inculpatul N.C. a recunoscut în totalitate faptele imputate prin rechizitoriu, solicitând aplicarea procedurii simplificate (prev. de art. 3201 C. proc. pen.) în ceea ce-l privește.

S-a reținut astfel, în mod corect, că la data de 2 septembrie 2011, orele 11:00, inculpatul N.C. având suspiciunea că victima P.I. i-ar fi sustras o sumă de bani (5.000 euro), în timp ce a fost angajată să lucreze ca muncitor la construcția celor două case, aflate la marginea localității Strejnic, s-a deplasat la locuința acesteia, unde au consumat băuturi alcoolice, purtând discuții tangențiale despre subiectul banilor sustrași.

În jurul orelor 16:00, după ce a constatat că nu poate obține vreo mărturisire de la victimă, inculpatul N.C. îl contactează telefonic pe inculpatul N.I. pentru a se întâlni, după care, sub pretextul că dorește ca victima să-i efectueze alte lucrări la imobilele în construcție, se deplasează toți trei în acest loc cu autoturismul proprietatea sa, marca R.M.

Cei doi inculpați, împreună cu victima P.I. au intrat într-unul din imobile, unde au început să consume bere, apoi cei doi inculpați l-au legat pe P.I. de mâini și de picioare, începând să-l lovească cu o bâtă pentru a-l determina să mărturisească sustragerea banilor.

După aproximativ patru ore, timp în care cei doi au lovit-o cu o bâtă, victima ar fi afirmat că fratele său, P.A., ar fi luat banii.

Aflând acest aspect inculpatul N.I. a plecat după partea vătămată P.A., pentru a o aduce la locul săvârșirii faptei.

Trecând prea mult timp de la plecarea inculpatului N.I., inculpatul N.C. i-a telefonat fratelui său, inculpatul N.M., să vină la "case", lucru pe care acesta l-a făcut. Inculpatul N.C. i-a spus fratelui său să-l păzească pe P.I. întrucât trebuie să se deplaseze urgent după cel care i-a sustras banii, respectiv după numitul P.A.

Paza victimei P.I. fiind asigurată de inculpatul N.M., inculpatul N.C. pleacă cu autoturismul la locuința lui P.A., unde-l găsește împreună cu inculpatul N.I., iar după ce l-a convins să vină până la "case", au plecat toți trei către acest loc.

Ajunși la imobilul în construcție cei doi inculpați l-au legat și pe P.A. de mâini și de picioare, după care inculpatul N.C. l-a lovit cu un toporaș în zona gambelor pentru a relata furtul banilor.

După ajungerea celor trei la imobil și punerea în aplicare a planului de imobilizare a părții vătămate P.A., inculpatul N.M. i-a spus fratelui său că nu dorește să ia parte la asemenea incidente și a plecat de la locul faptei, cu autoturismul său D.P., către locuința sa din comună.

Profitând de neatenția inculpaților N.C. și N.I., care au ieșit din imobil după inculpatul N.M. pentru a-l convinge să rămână, partea vătămată P.A. a reușit să se dezlege și apoi să fugă de la locul faptei către localitate, cerând ajutor martorilor A.L. și S.C.G., ce au sesizat organele de poliție.

În continuare, cei doi inculpați rămași la locul faptei au constatat că victima P.I. nu mai prezintă semne vitale și au luat hotărârea să o bage în portbagajul autoturismului și să o abandoneze într-un loc unde să fie mai greu de depistat.

Această situație de fapt rezultă altfel indubitabil din probele administrate în cauză, respectiv declarațiile tuturor inculpaților, ale martorilor A.L., S.C.G., E.M., V.E., N.I.A. și M.I., declarațiile părții vătămate P.A., proces-verbal de reconstituire, raport de necropsie, raport de expertiză biocriminalistică de genotipare și interceptările și înregistrările convorbirilor telefonice.

Reproducerea acestei stări de fapt s-a necesitat în recurs întrucât, referitor la încadrarea juridică a infracțiunii de omor prev. de art. 174 C. pen., aspect de drept adus în discuție, curtea de apel a observat că, în speță, cei doi inculpați (N.C. și N.I.) ar fi comis această infracțiune în condițiile elementului circumstanțial prev. de art. 176 lit. a) C. pen., respectiv omor săvârșit prin cruzimi.

Curtea de apel a reținut această variantă a infracțiunii de omor prin schimbarea încadrării juridice, la solicitarea făcută și în apel de către părțile civile (acestea au invocat aspectul juridic și la fond, fiindu-le respins), întrucât din desfășurarea evenimentelor ar rezulta că victimei P.I. i-au fost cauzate suferințe ce pot fi considerate acte de cruzime, așa cum prevede legea.

Instanța de recurs se rezumă a constata însă că, dincolo de optica juridică exprimată de completul de judecată din apel asupra încadrării juridice a faptei principale deferită judecății, orientarea spre încadrarea juridică de omor deosebit de grav impunea, pentru legalitate, îndeplinirea și anumitor conotații procedurale.

Astfel, potrivit art. 117 C. proc. pen., în astfel de situații, efectuarea unei expertize psihiatrice este obligatorie, în instituții sanitare de specialitate.

Or, examinând mijloacele de probă întocmite în cauză, atât pe parcursul derulării fazei de urmărire penală, cât și cele din faza de judecată, fond și apel, rezultă că un astfel de demers nu s-a înfăptuit.

În condițiile încălcării dispozițiilor art. 117 C. proc. pen. referitoare la expertiza obligatorie, aceasta poate fi cenzurată chiar și în contextul abrogării pct. 8 al art. 3859 C. proc. pen., invocat de inculpați, întrucât hotărârea atacată în mod evident este contrară legii, fiind incidente astfel dispozițiile art. 3859 pct. 172 C. proc. pen.

Soluția procedurală este astfel cea de casare a pricinii cu trimitere spre rejudecare, la nivelul instanței de apel.

Noul complet de judecată învestit cu cauza, altul decât cel inițial, atâta vreme cât acesta și-a exprimat poziția juridică de drept penal material, urmează a decela asupra încadrării juridice și va trata de o manieră adecvată speța inclusiv sub aspectul conotațiilor sale procedurale.

Redarea în rezumat a stării de fapt de către instanța de recurs s-a făcut inclusiv pentru deslușirea criticilor în ceea ce privește latura civilă a cauzei, propuse de recurentul N.M.

Astfel, părților civile P.A. și P.M. (mama victimei P.I.) li s-au acordat sumele de câte 10.000 RON cu titlu de daune morale pentru prejudiciul nepatrimonial suferit ca urmare a uciderii și lipsirii de libertate a numitului P.I. de către inculpații N.C., N.I. și N.M.

Separat, față de P.A., în nume propriu, s-a inițiat un raport de despăgubire însă numai față de N.C. și N.I.

Instanța de apel, ținând seama de faptul că sumele acordate cu titlu de daune morale nu acoperă prejudiciul suferit prin pierderea unei persoane apropiate ci, mai degrabă, au rolul de a compensa aceste suferințe, precum și de aspectul că aceste despăgubiri trebuie să fie într-un cuantum rezonabil, fără a conduce la părerea că ar constituit o îmbogățire fără justă cauză, le-a apreciat cu justețe ca fiind întemeiat acordate.

Critica inculpatului N.M. referitoare la înlăturarea lui de la plata despăgubirilor civile, deoarece nu se face vinovat de infracțiunea de omor, nu poate fi reținută, nici de către Înalta Curte în condițiile în care, deși este real că el a fost achitat pentru această infracțiune, a fost condamnat în schimb pentru complicitate la infracțiunea de lipsire de libertate în mod ilegal față de victima P.I., iar specificul răspunderii civile delictuale este acela al răspunderii solidare a debitorilor în cazul faptei ilicite.

Este adevărat că răspunderea sa civilă nu s-a angajat pentru a acoperi prejudiciul suferit prin pierderea unei persoane, ci pentru a compensa suferințele pricinuite prin lipsirea de libertate violentă a acesteia, aceste despăgubiri fiind într-un cuantum rezonabil.

Nu în ultimul rând, raportat la cheltuielile judiciare către stat la care a fost obligat, sunt de făcut trimiteri la sumele substanțiale avansate în cauză în cursul urmăririi penale, precum și cele suportate pe parcursul judecății, inculpatul N.M. fiind în culpă procesuală într-un grad de paritate cu ceilalți inculpați.

Toate aceste argumente conduc la soluția de respingere a recursului inculpatului N.M. ca nefondat, pe coordonatele art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

În consecință, reluarea judecății din apel se va circumscrie strict privitor la situația juridică a inculpaților N.C. și N.I.

Pentru motivele anterior descrise, dispozițiile juridice vizând situația inculpaților N.M. și A.O.L. au rămas definitive, fiind cazul ca instanța de apel, în operațiunea de reexaminare a tuturor apelurilor inițiate, ale parchetului, părților civile și ale inculpaților N.C. și N.I., să își îngusteze abordarea la ceea ce interesează doar situația juridică a inculpaților N.C. și N.I.

Spre exemplificare, alegațiile menționate de procuror pentru acreditarea ideii de participare a inculpatului N.M. la infracțiunea de omor nu mai pot fi luate în considerare, că faptele săvârșite de A.O.L. întrunesc sau nu elementele constitutive ale infracțiunii de favorizare a infractorului prev. de art. 264 C. pen. ș.a.

Rejudecând pricina în apel, toate actele procedurale anterioare momentului dezbaterilor din 18 aprilie 2013 rămânând valabile, instanța de judecată se va preocupa de pronunțarea unei decizii în deplină legalitate, cu respectarea tuturor normelor procedurale aferente, abordând toate criticile vehiculate, circumscrise însă cadrului nou procesual și limitat fixat în cuprinsul prezentei decizii.

Totodată, în vederea bunei desfășurări a judecății, verificând și problemele legate de măsura arestului preventiv, instanța de recurs constată că arestul funcțional față de cei doi inculpați rămași a fi rejudecați s-a luat cu respectarea dispozițiilor legale în materie, există probe că lăsarea lor în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică dată fiind gravitatea deosebită a pretinselor fapte comise de către aceștia, modalitatea concretă de săvârșire, cu violență extremă, precum și reacția publică notorie și manifestată, ecoul profund defavorabil al faptelor.

Măsura arestului preventiv nu a împlinit o durată excesivă față de aceștia, fără a nu aprecia că judecata s-a derulat cu deplină celeritate, altfel hotărârea rămânând definitivă pentru o parte din persoanele implicate în cauză.

În consecință, odată cu soluția din recurs de rejudecare a apelurilor, față de N.C. și N.I. se va menține starea preventivă privativă de libertate.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) și (3) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de inculpații N.C. și N.I. împotriva Deciziei penale nr. 88 din 29 aprilie 2013 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Casează în parte decizia penală numai cu privire la inculpații N.C. și N.I. și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, Curtea de Apel Ploiești.

Menține celelalte dispoziții ale deciziei.

Menține starea de arest a inculpaților N.C. și N.I.

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul N.M. împotriva aceleiași decizii penale.

Ia act de retragerea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești privind pe inculpata A.O.L.

Obligă recurentul-inculpat N.M. la plata sumei de 500 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpatul N.C., în sumă de 200 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpatul N.I., în sumă de 50 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimata-inculpată A.O.L., în sumă de 50 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 1 noiembrie 2013.

Procesat de GGC - AZ