Preventive detention continuity for organized crime: balancing public order risk against reasonableness under ECHR Article 5

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Încheierea din 7 octombrie 2013 a Curții de Apel București, secția I penală, pronunțată în Dosarul nr. 4677/2/2013 (2257/2013); printre altele, în temeiul art. 3002 rap. la art. 160b alin. (3) C. proc. pen., s-a menținut arestarea preventivă a inculpaților P.G., R.S.B.A., T.D.I., C.D., C.M., N.G.A., V.M.I., V.M., M.I., N.V.A., R.M.N. și R.I.

În temeiul art. 139 alin. (1) C. proc. pen., au fost respinse, ca neîntemeiate, cererile formulate de apărătorii inculpaților P.G., R.S.B.A., M.I., R.I., N.G.A. și R.M.N. cu privire la înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara, precum și cererile formulate de apărătorii inculpaților T.D.I., C.D. și V.M.I. și, respectiv, V.M. și N.V.A. privind înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara, respectiv cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara.

Pentru a dispune astfel, curtea de apel a reținut că, prin Rechizitoriul nr. 58/D/P din 3 iulie 2013 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Teleorman, au fost trimiși în judecată, în stare de arest preventiv și alături de alți doi inculpați, în prezent judecați în stare de libertate (A.I.D. și D.M.), inculpații B.A., T.D.I., C.D., C.M., N.G.A., V.M.I., V.M., M.I., N.V.A., R.M.N. și R.I., aceștia fiind acuzați de comiterea următoarelor infracțiuni:

1. P.G., zis "G.", cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de inițiere și constituire a unui grup infracțional organizat, în scopul săvârșirii de infracțiuni grave, prev. de art. 7 alin. (1) rap. la art. 2 lit. b) pct. 4 și 5, din Legea nr. 39/2003; înșelăciune în convenții, având consecințe deosebit de grave, prev. de art. 215 alin. (1), (3) și (5) C. pen. (patru fapte); șantaj, în formă continuată, prev. de art. 194 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (22 de fapte); fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 290 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (1) C. pen. (cinci fapte); lipsire de libertate în mod ilegal, prev. de art. 189 alin. (1), (2) și (5) C. pen.; dare de bani cu dobândă, de către o persoană neautorizată, prev. de art. 3 din Legea nr. 216/2011, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (două fapte); distrugere, prev. de art. 217 alin. (1) și (4) C. pen.; violare de domiciliu, în formă continuată, prev. de art. 192 alin. (2) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.; uz, fără drept, de armă neletală prev. de art. 135 alin. (1) din Legea nr. 295/2004, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (două fapte), totul cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.;

2. R.S.B.A., cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de participare la constituirea unui grup infracțional organizat, în scopul săvârșirii de infracțiuni grave, prev. de art. 7 alin. (1) rap. la art. 2 lit. b) pct. 4 și 5, din Legea nr. 39/2003; violare de domiciliu, în formă continuată, prev. de art. 192 alin. (2) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.; șantaj, în formă continuată, prev. de art. 194 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (trei fapte), totul cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.;

3. C.D., cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de participare la constituirea unui grup infracțional organizat, în scopul săvârșirii de infracțiuni grave, prev. de art. 7 alin. (1) rap. la art. 2 lit. b) pct. 4 și 5 din Legea nr. 39/2003 și șantaj, în formă continuată, prev. de art. 194 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (patru fapte), ambele cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.;

4. C.M., zis "M.", cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de participare la constituirea unui grup infracțional organizat, în scopul săvârșirii de infracțiuni grave, prev. de art. 7 alin. (1) rap. la art. 2 lit. b) pct. 4 și 5 din Legea nr. 39/2003, cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen.; șantaj, în formă continuată, prev. de art. 194 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (patru fapte) și cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen.; distrugere, prev. de art. 217 alin. (1) și (4) C. pen., cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen., totul cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.;

5. T.D.I., cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de participare la constituirea unui grup infracțional organizat, în scopul săvârșirii de infracțiuni grave, prev. de art. 7 alin. (1) rap. la art. 2 lit. b) pct. 4 și 5 din Legea nr. 39/2003 și șantaj, în formă continuată, prev. de art. 194 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (patru fapte), totul cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.;

6. N.G.A., cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de participare la constituirea unui grup infracțional organizat, în scopul săvârșirii de infracțiuni grave, prev. de art. 7 alin. (1) rap. la art. 2 lit. b) pct. 4 și 5 din Legea nr. 39/2003; șantaj, în formă continuată, prev. de art. 194 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (trei fapte), lipsire de libertate, în mod ilegal, prev. de art. 189 alin. (1), (2) și (5) C. pen., totul cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.;

7. V.M.I., cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de aderare și sprijinire a unui grup infracțional organizat, în scopul săvârșirii de infracțiuni grave, prev. de art. 7 alin. (1) rap. la art. 2 lit. b) pct. 4 și 5 din Legea nr. 39/2003; complicitate la infracțiunea de șantaj, în formă continuată, prev. de art. 26 C. pen., rap. la art. 194 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (două fapte), totul cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.;

8. M.I., cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de aderare.și sprijinire a unui grup infracțional organizat, în scopul săvârșirii de infracțiuni grave, prev. de art. 7 alin. (1) rap. la art. 2 lit. b) pct. 4 și 5 din Legea nr. 39/2003; șantaj, prev. de art. 194 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (șapte fapte); înșelăciune în convenții, prev. de art. 215 alin. (1) și (3) C. pen.; distrugere, prev. de art. 217 alin. (1) și (4) C. pen., totul cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.;

9. V.M., cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de aderare și sprijinire a unui grup infracțional organizat, în scopul săvârșirii de infracțiuni grave, prev. de art. 7 alin. (1) rap. la art. 2 lit. b) pct. 4 și 5 din Legea nr. 39/2003; șantaj, în formă continuată, prev. de art. 194 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (trei fapte); fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 290 alin. (1) C. pen.; dare de bani cu dobândă, de o persoană neautorizată, prev. de art. 3 din Legea nr. 216/2011, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (patru acte), totul cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.;

10. R.I., zis "C.", cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de favorizarea infractorului, în formă continuată, prev. de art. 264 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (patru fapte);

11. N.V.A., cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de aderare și sprijinire a unui grup infracțional organizat, în scopul săvârșirii de infracțiuni grave, prev. de art. 7 alin. (1) rap. la art. 2 lit. b) pct. 4 și 5 din Legea nr. 39/2003, șantaj, în formă continuată, prev. de art. 194 alin. (1) C. pen., rap. la art. 131 din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (patru fapte), abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prev. de art. 246 C. pen. rap. la art. 132 din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (trei fapte), totul cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.;

12. R.M.N., cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de aderare și sprijinire a unui grup infracțional organizat, în scopul săvârșirii de infracțiuni grave, prev. de art. 7 alin. (1) rap. la art. 2 lit. b) pct. 4 și 5, din Legea nr. 39/2003; abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prev. de art. 246 C. pen. rap. la art. 132 din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (patru fapte); fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 290 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (trei fapte), totul cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.

În fapt, prin actul de sesizare a instanței, în sarcina inculpaților anterior menționați, s-au reținut, în esență, următoarele:

1. Inculpatul P.G., începând cu luna august 2005, până în luna aprilie 2013, a coordonat activitatea unui grup organizat, specializat în comiterea de infracțiuni de șantaj și de înșelăciune în convenții, în scopul obținerii de beneficii pecuniare însemnate, exercitându-și controlul total asupra membrilor grupării, inclusiv prin dominarea fizică și administrarea de "corecții" acestora.

Inculpatul a desfășurat nu numai activități constante de coordonare și supraveghere a membrilor grupării, în vederea ducerii la îndeplinire a scopurilor acesteia, fiind și cel care a introdus sumele de bani în circuitul ilegal de acordare a împrumuturilor și implicându-se în mod direct în dirijarea actelor de șantaj asupra victimelor, prin exercitarea de agresiuni și amenințări constante asupra acestora ori prin constrângerea de a-și ceda bunuri imobile sau mobile de valoare însemnată.

De asemenea, sus-numitul a avut rolul primordial în racolarea de persoane, respectiv a unor membri ai grupării, care să asigure activitățile de colectare lunară a dobânzilor, în mod direct de la victime și de retragere a sumelor de bani, depuse de unele dintre părțile vătămate, în conturile indicate expres de inculpat ori expediate de unele părți vătămate, de pe teritoriul Spaniei, specializând pe alți membri ai grupării, în executarea activităților infracționale, vizând distrugerea prin incendiere sau spargere a unor bunuri, însușirea acestora ori exercitarea de agresiuni sau amenințări asupra victimelor.

În asigurarea exercitării unei autorități depline asupra victimelor, cât și asupra subordonaților săi, având atribuții în plan execuțional, inculpatul a manifestat permanent un comportament de o violență excesivă, obișnuind să circule având asupra sa pistoale, pe care le deținea în mod legal, folosindu-le fără drept, în interiorul unor localuri, sabie și baston telescopic, arme albe, pe care le-a folosit în aplicarea de "corecții", atât victimelor, cât și altor persoane, care nu erau debitori ai săi și prevalându-se de statutul său, de cunoscător al unor tehnici de arte marțiale, dobândite în cadrul Legiunii Străine, precum și de influența pe care o avea la unii reprezentanți ai autorităților, cum sunt inculpații N.A.V. și R.M.N., precum și comandantul Poliției Zimnicea, V.C.

Din verificările efectuate la unitățile bancare a rezultat că inculpatul P.G. a încasat, în perioada 2006 - 2013, prin serviciile de transfer internațional de bani, suma totală de 12.447 euro și 32.647 dolari SUA, provenind din transferuri ale unor persoane din afara teritoriului României, iar soția sa, martora P.A.M., suma totală de 4.872 dolari SUA, expediată de partea vătămată N.M.D.

2. Inculpatul R.S.A.B. este fratele vitreg al inculpatului P.G., fiind întreținut de acesta și asumându-și ca rol principal, în cadrul grupării infracționale, exercitarea de acte de amenințare și violență, precum și de distrugere ori incendiere a unor bunuri, la comanda coordonatorului grupului, în scopul intimidării victimelor și determinării acestora de a achita, în mod fluent, sumele de bani pretinse.

Inculpatul a avut ca atribuții și colectarea, în mod direct, a dobânzilor lunare de la părțile vătămate, în lipsa inculpatului P.G., în perioadele de timp în care acesta lipsea din localitatea Bragadiru, județul Teleorman, și de a transmite victimelor avertizări cu privire la datele scadențelor plăților și la iminența intervenției forțate a inculpatului P.G., pentru obținerea plăților.

Împreună cu alți membri ai grupării, cum sunt N.G.A., C.D. și N.A.V., inculpatul R.S.B.A. asigura protecția coordonatorului grupării, inculpatul P.G. însoțindu-l în mod constant pe acesta și sprijinindu-l prin prezența sa, în împrejurările în care exercita agresiuni sau amenințări asupra victimelor, în scopul întreținerii convingerii acestora, cu privire la indestructibilitatea și soliditatea grupării, cele mai multe dintre împrejurările descrise mai sus petrecându-se în interiorul localului "P." din comuna Bujoru, județul Teleorman, dar și în alte locuri publice.

Subordonându-se inculpatului P.G., care îi asigura mijloacele de existență, inculpatul a executat mai multe activități ilicite comandate de acesta, în scop de intimidare, cum sunt: secționarea cauciucurilor de la roțile autoturismelor unor persoane, incendieri ale unor bunuri, agresiuni fizice ale unor persoane, fapte pentru care nu a fost posibilă începerea urmăririi penale și punerea în mișcare a acțiunii penale, în lipsa plângerii prealabile a persoanelor vătămate, descurajate de a se manifesta în acest sens, datorită faimei membrilor grupării infracționale.

Sus-numitul a participat, împreună cu alți membri ai grupării, la încercarea de incendiere a unei ferme, din localitatea Lăceni, județul Teleorman, la agresarea lăutarului "S.", la comanda coordonatorului grupării, precum și la alte activități ilicite care au presupus folosirea de mijloace violente, în scop de intimidare a persoanelor, obișnuind să elogieze, în fața unora dintre părțile vătămate, performanțele grupării infracționale, situații în care afirma că, "în seara respectivă va fi o intervenție a acesteia".

3. Inculpatul C.D. a exercitat în cadrul grupului infracțional organizat atribuții de racolare a unor victime (cum este cazul numiților O.P., M.M. și V.P.I.), în scopul acordării de împrumuturi cu dobândă, acesta intermediind unele dintre contractele de împrumut ori acordând sume de bani provenind de la liderul grupării, în nume propriu, cu titlu de împrumut, altor persoane.

De asemenea, sus-numitul l-a sprijinit pe inculpatul P.G. în recuperarea, prin mijloace violente, a sumelor de bani împrumutate și a dobânzilor aferente de la mai multe victime: M.I.A., C.V.D., H.D.E.T. și S.I., expunându-se, împreună cu alți membri ai grupării, în mod repetat și sprijinind prin prezența sa, dar și prin acțiuni personale, pe coordonatorul grupării, în situațiile în care acesta devenea agresiv, spărgând obiecte sau agresând persoane, în localul "P.", din comuna Bujoru, județul Teleorman, aparținând părții vătămate C.V.D., dar și în preluarea abuzivă a localului acesteia din comuna Bragadiru, județul Teleorman, precum și cu ocazia efectuării unui act de executare silită îndreptat împotriva localului din comuna Bujoru, județul Teleorman.

În derularea activităților infracționale, îndreptate împotriva victimelor, inculpatul se conforma cu promptitudine comenzilor inculpatului P.G., sprijinindu-l prin prezența sa constantă, dar și prin susținerea efectivă în actele de agresiune și amenințare a părților vătămate sau a altor persoane, în actele de distrugere ale unor bunuri și acționând în scopul asigurării protecției coordonatorului grupului, în împrejurările în care se impunea, cum sunt: participarea la actul de executare silită a imobilului părții vătămate C.V.D., în scopul descurajării acesteia de a riposta în vreun mod, urmărirea în trafic a părților vătămate H.D.E.T. și S.I., pentru determinarea retragerii plângerilor penale formulate împotriva inculpatului P.G., intimidarea părții vătămate C.V.D., prin adresarea amenințării cu incendierea localului, pentru a o determina să nu depună memoriul privind activitatea infracțională a tuturor membrilor grupării sau protejarea inculpatului P.G., în situațiile în care, pe fondul consumului de alcool, acesta devenea deosebit de violent.

De asemenea, sus-numitul a participat, în urma convocării de către coordonatorul grupării, la evenimentul în care acesta din urmă a adus în interiorul localului "P." mai multe sticle cu combustibil tip Cocteil Molotov, în vederea pregătirii apărării, împreună și cu alți membri ai grupării, în caz de exercitare de represalii a unui grup din etnia lăutarului "S.", agresat anterior, de inculpații R.S.B.A., C.D. și o altă persoană rămasă neidentificată, la comanda liderului grupului.

În același context, la comanda lui P.G., inculpatul C.D. și coinculpatul R.S.B.A., având asupra lor două recipiente de plastic, a câte 5 litri de combustibil, s-au deplasat cu autoturismul condus de inculpatul D.M.C. la marginea localității Lăceni, județul Teleorman, în scopul incendierii unei ferme, activitatea planificată nereușind, datorită neidentificării pe timp de ceață a obiectivului.

4. Inculpatul C.M. a fost racolat printre membrii grupării în cursul anului 2010, fiind folosit de coordonatorul acesteia în exercitarea actelor de violență ori de distrugere sau însușire a unor bunuri.

Subordonându-se coordonatorului grupării, în folosul căruia desfășura și munci în gospodărie, inculpatul a exercitat acte de șantaj a victimelor V.C.I., V.M.B., H.D.E.T. și S.I., efectuând împreună cu alți membri ai grupării acte de deposedare a unora dintre acestea, de bunuri proprii: două autovehicule, aparținând părților vătămate V.M.B. și V.C.I., participând la urmărirea în trafic a părților vătămate H.D.E.T. și S.I., la actul de incendiere al imobilului părții vătămate S.M., la încercarea de incendiere a unei ferme agricole din satul Lăceni, comuna Orbeasca, județul Teleorman.

5. Inculpatul T.D.I. a fost racolat de coordonatorul grupării infracționale, inculpatul P.G., la sfârșitul anului 2006, în urma asocierii celor doi, în administrarea unei societăți comerciale, devenind, prin îndatorări succesive, în cadrul operațiunilor comerciale desfășurate, subordonatul inculpatului P.G. și principal executant al activității de strângere a beneficiilor financiare, provenind din infracțiunile de șantaj.

Astfel, inculpatul T.D.I., alături de alți membri ai grupării, a avut rolul principal, de a colecta, în mod direct, sume de bani, cu titlu de dobânzi, de la părțile vătămate, ori de a retrage sumele de bani expediate de părțile vătămate aflate pe teritoriul Spaniei. Acesta i-a sprijinit pe coordonatorul grupării și pe ceilalți membri ai săi, susținându-i, prin prezența sa, în repetate rânduri, la exercitarea unor acte de amenințare ori transmițând, împreună cu alți inculpați, mesajele de avertizare ale inculpatului P.G., în scopul determinării victimelor de a plăti sumele pretinse.

Din verificările efectuate la unitățile bancare a rezultat că inculpatul T.D.I. a încasat, prin serviciile de transfer internațional de bani, suma totală de 16.738 euro și 4.981 dolari SUA, provenind din transferuri ale unor persoane din afara teritoriului României.

6. Inculpatul N.G.A., care a fost și angajat, fără forme legale, al localului preluat abuziv de la partea vătămată C.V.D., având în gestionare aparatele de jocuri de noroc, era acela care, în calitate de "om de încredere" al coordonatorului grupării, ținea evidența debitelor, defalcate pe categorii, respectiv a celor personale, decurgând din acordarea de împrumuturi cu dobânzi și din practicarea șantajului, dar și a celor rezultând din consumațiile de la bar sau de la jocurile practicate la aparatele mecanice, la care, de asemenea, erau percepute dobânzi.

Sus-numitul, împreună cu alți membri ai grupării, a exercitat acte efective de șantaj ori complicitate la șantaj, asupra părților vătămate C.V.D., C.F.O. și M.G.A., sprijinind prin prezența ori aportul său efectiv pe liderul grupului, în momentele în care acesta contacta victimele pentru a-și primi prestațiile ori transmițând mesajele sale, privind scadența plăților dobânzilor și iminența intervenției brutale asupra victimelor.

Sus-numitul a sprijinit pe coordonatorul grupării cu ocazia preluării abuzive a localului din comuna Bragadiru, județul Teleorman, aparținând părții vătămate C.V.D., conformându-se comenzilor acestuia de a interzice părții vătămate accesul în local, fiind prezent și susținând acțiunile violente ale inculpatului P.G., în diverse împrejurări în care au fost distruse bunuri în localul "P.", în situația în care, în același local, au fost depozitate mai multe sticle tip Cocteil Molotov, pentru folosirea acestora în apărare la un eventual atac de represalii al unei alte grupări, fiind prezent în scop de susținere a aceluiași inculpat cu ocazia efectuării actului de executare silită îndreptat împotriva localului din comuna Bujoru, județul Teleorman, aparținând părții vătămate C.V.D.

Cu ocazia efectuării percheziției domiciliare, din locuința inculpatului N.G.A., a fost ridicat un pistol marca "W.", pentru care s-a stabilit că inculpatul deține autorizație, 21 de cartușe, inscripționate "W." și 8 cartușe "W.A.", care au fost predate la I.P.J. Teleorman - Serviciul C.J.S.E.O., cu dovada din data de 22 mai 2013, armă preluată în mod legal de la inculpatul P.G.

7. Inculpatul V.M.I. a fost racolat de inculpatul P.G. la începutul lunii ianuarie 2012, după acordarea unui împrumut în sumă de 2.000 RON, la care au fost stabilite dobânzi lunare într-un procent de 10%, inculpatul intrând în imposibilitate de plată a sumelor de bani pretinse.

Inculpatul V.M.I., care a fost angajat fără forme legale, ca barman la barul preluat abuziv de inculpatul P.G., de la partea vătămată C.V.D., a sprijinit pe liderul grupării, cu ocazia ocupării, fără drept, a acestui local, din comuna Bragadiru, județul Teleorman, punându-i în aplicare comenzile de a îndepărta pe partea vătămată din local, prin predarea veniturilor obținute din activități, exclusiv inculpatului P.G., în condițiile folosirii fondului de marfă acumulat de partea vătămată și a bunurilor din dotarea localului și punându-i la dispoziție, ulterior, societatea comercială aflată în administrarea sa, în vederea desfășurării de activități comerciale, prin încheierea unui contract de comodat.

Sus-numitul a avut și rolul de a colecta sume de bani de la unele dintre părțile vătămate, care îi achitau dobânzile pretinse în lipsa inculpatului P.G., la barul din comuna Bragadiru, județul Teleorman, precum și de a retrage sumele de bani expediate prin serviciile internaționale de transfer de bani, provenind din activitățile de șantaj și cămătărie.

Din verificările efectuate la unitățile bancare a rezultat că inculpatul V.M.I. a încasat, prin serviciile de transfer internațional de bani, suma totală de 2.120 euro, provenind din transferuri ale unor persoane din afara teritoriului României.

8. Inculpatul M.I., zis "G.A.", a fost racolat de inculpatul P.G. în cursul anului 2011, după acordarea unui împrumut cu dobândă, având atribuții de sprijinire a liderului grupării, prin asumarea înscrierii fictive în circulație, pe numele său, a două autoturisme, aparținând unor debitori, însușite de inculpatul P.G. de la aceștia și folosite ori înstrăinate ulterior de liderul grupării.

Sus-numitul a participat alături de alți membri ai grupării la exercitarea efectivă de acte de șantaj asupra victimelor H.D.E.T., S.I., N.S.O., V.C.I., V.M.B. și M.M., în scopul intimidării lor, acte de natură să servească exploatării victimelor, exercitate de liderul grupării, acordând la rândul său împrumuturi cu dobândă și folosind mijloace violente pentru recuperarea sumelor de bani.

Totodată, acesta, sub coordonarea permanentă a inculpatului P.G., a acționat în strânsă legătură cu coinculpatul V.M., în scopul deposedării de bunuri de valori importante a părților vătămate V.M.B. și V.C.I.: două autovehicule și o suprafață de teren arabil, având și rolul de executant al unor acțiuni violente de distrugere a unor bunuri, în scop de intimidare a victimelor, cum este aceea a incendierii imobilului părții vătămate S.M.

9. Inculpatul V.M. a fost racolat de inculpatul P.G., în cursul anului 2010, fiind folosit în activitățile de deposedare a unei părți vătămate, prin acte de violență, de bunurile sale mobile și imobile.

Astfel, conformându-se solicitărilor inculpatului P.G., acesta, împreună cu coinculpatul M.I., dar și alți membri ai grupării, a fost acela care a ridicat, în contul unei dobânzi neachitate, cele două autoutilitare aparținând părților vătămate V.M.B. și V.I.C., transportându-le la domiciliul inculpatului P.G. din comuna Bragadiru, județul Teleorman, și aducând ulterior unul dintre autovehicule, la domiciliul său, din orașul Videle, județul Teleorman.

Ulterior, sub pretextul cesionării debitului pe care partea vătămată îl avea la inculpatul P.G. și în înțelegere cu acesta din urmă, inculpatul V.M. a deposedat pe partea vătămată de suprafața de 1,5 ha teren din extravilanul localității Bragadiru, județul Teleorman, din care suprafața de 1 ha teren, a transmis-o în proprietatea inculpatului P.G., acesta din urmă manifestându-și intenția de a constrânge pe partea vătămată și pe fiul acesteia să lucreze acest teren în folosul său.

În realizarea scopului urmărit de coordonatorul grupării, acela al obținerii terenului părții vătămate V.M.B., inculpatul V.M., împreună cu coinculpatul M.I., au cooperat în activitățile de șantajare repetată a părții vătămate și a fiului acesteia, informându-l permanent pe inculpatul P.G. asupra demersurilor lor, ceea ce denotă poziția de subordonare a celor doi inculpați, dar și promptitudinea lor în executarea comenzilor liderului grupării.

De asemenea, inculpatul a fost acela care a determinat pe partea vătămată S.I.A. să solicite credite ale unor sume de bani însemnate, de la alte persoane, în vederea acoperirii debitului pe care îl avea la inculpatul P.G., percepând ulterior de la aceasta, prin exercitarea de acte de șantaj, sume de bani reprezentând dobânzi, această activitate infracțională probând legătura sa și a coinculpatului M.I. cu liderul grupării infracționale.

10 Inculpatul R.I. a fost acela care, în perioada 11 aprilie 2013 - 25 aprilie 2013, după arestarea preventivă a membrilor grupării, a asigurat transportul din municipiul Alexandria a inculpatei A.I.D., precum și deplasarea acesteia la domiciliile părților vătămate H.D.E.T., S.I., I.V. și al martorei P.I.M., toți din comuna Bragadiru, județul Teleorman, cunoscând scopul efectuării acestor deplasări: influențarea de părți vătămate și martori pentru a declara în mod favorabil inculpatului P.G., în dosarul penal în care acesta fusese arestat, scop pe care l-a și susținut, exercitând, la rândul său, acte de intimidare asupra părților vătămate, în scopul schimbării declarațiilor acestora în cursul urmăririi penale, prin transmiterea avertizării de răzbunare a inculpatului P.G., la adresa persoanelor care vor declara în defavoarea sa și inducând astfel convingerea că inculpatul își va relua activitățile infracționale, în urma punerii sale în libertate, care va avea loc în scurt timp.

11. Inculpatul N.A.V., la data faptelor, inspector de poliție în cadrul I.P.J. Teleorman - Serviciul de Investigare a Fraudelor, având gradul de ofițer principal II, a desfășurat atât activități infracționale vizate de scopul grupării, respectiv fapte de șantaj ori de complicitate la șantaj, cât și acte de susținere și de sprijinire a membrilor acesteia, pentru a asigura scăparea lor de răspundere penală, prin folosirea de acte de intimidare și de descurajare a victimelor, pentru a le determina să nu formuleze plângeri penale și prin fapte de omisiune cu intenție, de a sesiza și de a încunoștința despre infracțiunile săvârșite de membrii grupării ori chiar de a sesiza constituirea și existența grupului organizat, contrar obligațiilor de serviciu, prev. de art. 3 alin. (2) din Legea nr. 364/2004.

Astfel, sus-numitul a participat, în mod repetat, în perioada 2009 - 2011, alături de inculpatul P.G., la actele de distrugere a unor bunuri, în localul părții vătămate C.V.D., din comuna Bujoru, județul Teleorman, în scop de intimidare a părților vătămate, desfășurând activități de colectare, în numele inculpatului P.G., a sumelor de bani remise cu titlu de dobânzi, de partea vătămată C.V.D., precum și activități de retragere a unor astfel de sume, expediate din străinătate, de partea vătămată M.I.B. Totodată, inculpatul și-a asumat rolul de a transmite, în mod repetat, avertizări părții vătămate C.V.D., privind datele scadenței plăților și iminența intervenției inculpatului P.G., în folosirea de violențe, pentru recuperarea debitelor.

Prin expunerea frecventă, alături de membrii grupării, la petrecerile organizate și finanțate de inculpatul P.G., care i-a achitat în mai multe rânduri sumele de bani pierdute cu ocazia frecventării jocurilor de noroc și împreună cu care locuia într-un imobil închiriat în municipiul Alexandria, județul Teleorman, ale cărui utilități erau achitate exclusiv de inculpat, ori prin furnizarea de informații, cu privire la derularea unor controale ale unor autorități, privind activitățile comerciale ale barului din comuna Bragadiru, județul Teleorman, preluat abuziv de inculpat, de la partea vătămată C.V.D., prin prezentarea sa, în lipsa unei desemnări oficiale, la efectuarea unor acte de executare silită, declanșate de inculpatul P.G., privind pe aceeași parte vătămată, ori prin faptul asistării în cursul unei nopți din luna noiembrie sau decembrie a anului 2009, fără să întreprindă măsurile legale care îi reveneau, potrivit prevederilor art. 28 și 38 din Legea nr. 218/2002, la fapta inculpatului P.G., de executare repetată, fără drept, de focuri de armă cu pistolul, în interiorul localului "P.", sus-numitul a indus și întreținut convingerea părților vătămate, dar și a altor persoane din comunitatea respectivă, care au suferit prejudicii de pe urma faptelor penale comise de inculpați, în sensul că grupul infracțional acționează sub protecția organelor de poliție. Inculpatul.N.A.V. a fost de față în momentele exercitării de agresiuni și amenințări, de către inculpatul P.G., față de părțile vătămate B.M., C.V.D. și V.M., a deposedării, în vara anului 2010, a părții vătămate S.I., de telefonul său mobil, de către inculpatul P.G., fără să întreprindă măsurile legale care îi reveneau, potrivit art. 3 alin. (2) din Legea nr. 364/2004 și art. 28 alin. (4) din Legea nr. 218/2002, în calitate de polițist, și a fost acela care a restituit, în luna septembrie 2012, telefonul mobil, însușit de inculpatul P.G., cu ocazia sechestrării victimei C.F.O., acestei părți vătămate, la comanda coordonatorului grupării, în condițiile în care a cunoscut despre săvârșirea activității infracționale.

De asemenea, inculpatul N.A.V. a manifestat un rol important în recrutarea de victime, fiind probată în cauză această activitate infracțională, în ce privește pe părțile vătămate H.D.E.T., al cărei tată a împrumutat suma de 2.000 RON de la inculpatul P.G., la îndemnul său și al lui L.C., care a fost îndemnat în același sens, cele două părți vătămate fiind ulterior constrânse la plata de dobânzi stabilite în mod discreționar ori la cedarea unor bunuri.

Din verificările efectuate la unitățile bancare, a rezultat că inculpatul a încasat, prin Serviciul de transfer M.G., suma totală de 450 euro, provenind din transferul părții vătămate M.I.B.

Cu ocazia efectuării percheziției domiciliare la locuința închiriată a inculpatului P.G. din municipiul Alexandria, s-a constatat prezența inculpatului N.A.V., în aceeași locație, iar din însemnările agendelor aparținând inculpatului P.G. a rezultat efectuarea de plăți ale unor sume de bani, către polițist.

12. Inculpatul R.M.N., în perioada comiterii infracțiunilor, a avut calitatea de Șef al Postului de Poliție Bragadiru, județul Teleorman, deținând gradul de agent șef adjunct.

În intervalul 2009 - 2012, în schimbul unor beneficii materiale, constând în acordarea de sume de bani cu titlu gratuit sau cu titlu de împrumut ori în finanțarea de mese organizate, inculpatul R.M.N., în calitatea sa de polițist, a acționat în sprijinul grupării infracționale, specializată în săvârșirea de infracțiuni de șantaj și coordonată de inculpatul P.G., prin desfășurarea de acte de protejare a membrilor acesteia, constând în convingerea mai multor persoane, cum sunt părțile vătămate H.D.E.T., I.V. și martorul C.P., pentru a nu depune plângeri penale împotriva membrilor grupului ori pentru a nu indica identitatea autorilor faptelor, pentru a retrage plângerile penale depuse împotriva acestora și chiar prin consemnarea în fals, în calitatea sa de organ de cercetare penală, în conținutul declarațiilor persoanelor vătămate, a opțiunii nereale a retragerii plângerii penale, respectiv în Dosarele penale nr. 62/P/2012 și 830/P/2010 ale Parchetului de pe lângă Judecătoria Zimnicea, județul Teleorman, ori prin consemnarea unei situații de fapt nereale, pentru a crea posibilitatea retragerii plângerii, respectiv în Dosarul penal nr. 388/P/2012 al aceleiași unități de parchet.

Contrar obligației de a înștiința despre constituirea și existența grupării organizate, specializată în comiterea de infracțiuni de șantaj, care acționa în raza sa de competență și despre săvârșirea de infracțiuni, în prezența sa, ori care i-au fost sesizate, obligație prevăzută prin dispozițiile art. 3 alin. (2) din Legea nr. 364/2004, în scopul protejării membrilor acesteia, inculpatul R.M.N. a omis, cu intenție, să dispună măsurile legale care îi reveneau, în situațiile în care a luat cunoștință despre săvârșirea de infracțiuni, respectiv cu ocazia efectuării de acte premergătoare, la data de 16 iulie 2010, în Dosarul penal nr. 899/P/2010 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Zimnicea, în care partea vătămată I.M. a sesizat comiterea infracțiunii prev. de art. 25 C. pen., rap. la art. 192 alin. (2) C. pen. și la art. 217 alin. (1) C. pen., de către inculpatul P.G., prin declarația sa olografă, dar și în alte situații, din cursul aceleiași luni, în care aceeași parte vătămată l-a sesizat cu privire la faptele penale ale sus-numitului, constând în sustragerea unui cal și, respectiv, uciderea unui măgar, în fața locuinței acesteia.

Totodată, în perioada 2010 - 2012, sus-numitul a fost prezent, în repetate rânduri, la predarea, de către partea vătămată C.V.D., de sume de bani, cu titlu de dobânzi, inculpatului P.G., precum și coinculpaților R.S.B.A., N.G.A. și inculpatului D.M.C., cunoscând că sumele de bani provin din infracțiuni de șantaj și cămătărie, exercitate de membrii unei grupări organizate, iar în scopul de a ajuta pe inculpatul P.G. la zădărnicirea urmăririi penale, în luna octombrie 2012, a informat pe acesta și pe inculpatul C.D., că partea vătămată C.V.D. a formulat o plângere împotriva membrilor grupării infracționale.

Inculpații P.G., R.S.B.A., C.D., C.M., T.D.I., N.G.A., V.M.I., M.I. și V.M. au fost arestați preventiv, pentru o perioadă de 29 de zile, începând cu data de 11 aprilie 2013, în temeiul art. 143 alin. (1) și art. 148 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., conform Încheierii nr. 18 din aceeași dată, pronunțată de Tribunalul Teleorman, secția penală, în Dosarul nr. 1838/87/2013, rămasă definitivă prin Încheierea penală nr. 149 din 15 aprilie 2013, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală. Ulterior, măsura arestării preventive dispusă față de acești inculpați a fost succesiv prelungită pentru câte 30 de zile prin Încheierea nr. 20 din 30 aprilie 2013 pronunțată de Tribunalul Teleorman, secția penală, în Dosarul nr. 2098/87/2013, definitivă prin Încheierea penală nr. 179/R din 3 mai 2013 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, respectiv prin Încheierea nr. 23 din 28 mai 2013, pronunțată de Tribunalul Teleorman, secția penală, în Dosarul nr. 2333/87/2013, definitivă prin Încheierea penală nr. 233/R din 13 iunie 2013 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.

Inculpatul R.I. a fost arestat preventiv, pentru o perioadă de 29 de zile, începând cu data punerii efective în executare a mandatului, în baza Încheierii penale nr. 179/R din 3 mai 2013, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în Dosarul nr. 2098/87/2013, temeiul arestării preventive fiind cel prev. de art. 143 alin. (1) și art. 148 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., iar apoi măsura arestării preventive dispusă față de acest inculpat a fost prelungită pentru o perioadă de 30 de zile prin Încheierea nr. 23 din 28 mai 2013 pronunțată de Tribunalul Teleorman, secția penală, în Dosarul nr. 2333/87/2013, definitivă prin Încheierea penală nr. 233/R din 13 iunie 2013 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.

Față de inculpații N.A.V. și R.M.N., măsura arestării preventive a fost dispusă, tot în temeiul art. 143 alin. (1) și art. 148 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., prin Încheierea din data de 17 iunie 2013 pronunțată de Curtea de Apel București, secția penală, în Dosarul nr. 4298/2/2013, rămasă definitivă prin Încheierea penală nr. 2263 din 26 iunie 2013, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală.

După sesizarea instanței de fond, la data de 3 iulie 2013, prin Încheierea de ședință din camera de consiliu din data de 5 iulie 2013, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în temeiul art. 3001 alin. (1) C. proc. pen., s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpaților P.G., R.S.B.A., C.D., C.M., N.G.A., V.M.I., M.I., V.M., N.A.V. și R.M.N., această măsură fiind menținută conform art. 3001 alin. (3) C. proc. pen., iar în ceea ce-i privește pe inculpații T.D.I. și R.I., în temeiul art. 3001 alin. (2) C. proc. pen., s-a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara.

Această încheiere a rămas definitivă prin Decizia penală nr. 2347 din 9 iulie 2013 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, prin care, pe de o parte, au fost respinse, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații P.G., R.S.B.A., C.D., C.M., N.G.A., V.M.I., M.I., V.M., N.A.V. și R.M.N. împotriva respectivei încheieri, iar pe de altă parte, admițându-se recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial București împotriva aceleiași încheieri, s-a dispus casarea în parte a acesteia, numai în ceea ce îi privește pe inculpații T.D.I. și R.I. și, rejudecând, în temeiul art. 3001 alin. (1) C. proc. pen., s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive dispuse în privința acestor inculpați, cu consecința menținerii ei, în temeiul art. 3001 alin. (3) C. proc. pen.

Curtea de apel a reținut că, potrivit art. 3002 C. proc. pen., în cauzele în care inculpatul este arestat, instanța legal sesizată este datoare să verifice, în cursul judecății, legalitatea și temeinicia arestării preventive, procedând potrivit art. 160b C. proc. pen.

De asemenea, s-a reținut că, potrivit art. 160b alin. (1) C. proc. pen., în cursul judecății, instanța trebuie să verifice periodic, dar nu mai târziu de 60 de zile, legalitatea și temeinicia arestării preventive, iar conform art. 160b alin. (3) C. proc. pen., dacă instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, dispune menținerea arestării preventive.

Analizând la acest moment procesual legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpaților P.G., R.S.B.A., T.D.I., C.D., C.M., N.G.A., V.M.I., V.M., M.I., N.V.A., R.M.N. și R.I., curtea de apel a constatat că aceasta a fost dispusă, față de toți inculpații, cu respectarea dispozițiilor legale în vigoare, respectiv art. 1491 C. proc. pen. rap. la art. 143 C. proc. pen. și art. 148 lit. f) C. proc. pen., iar temeiurile care au determinat arestarea inițială a acestora se mențin și impun în continuare privarea lor provizorie de libertate; pentru protejarea ordinii publice, măsura fiind deopotrivă necesară pentru asigurarea bunei desfășurări a procesului penal.

Astfel, în ceea ce privește condiția prevăzută de art. 143 C. proc. pen., curtea de apel a apreciat că aceasta este în continuare îndeplinită întrucât, în cauză, există probe din care rezultă că asupra inculpaților P.G., R.S.B.A., T.D.I., C.D., C.M., N.G.A., V.M.I., V.M., M.I., N.V.A., R.M.N. și R.I. planează suspiciunea rezonabilă că ar fi comis infracțiunile pentru care au fost trimiși în judecată, fără să se aducă atingere prezumției de nevinovăție de care beneficiază aceștia conform art. 52 C. proc. pen.

În acest sens, s-a considerat că, din perspectiva existenței unor motive plauzibile care îndreptățesc presupunerea rezonabilă a implicării inculpaților în activitățile infracționale deduse judecății, prezintă relevanță următoarele elemente probatorii:

- cu privire la inculpatul P.G., presupunerea rezonabilă a comiterii de către acesta a infracțiunilor de care este acuzat este fundamentată de declarațiile date de acest inculpat pe parcursul urmăririi penale, prin care a recunoscut nuanțat implicarea sa în activitatea de acordare de împrumuturi cu camătă, de declarațiile celor 27 de părți vătămate din prezenta cauză penală, de depozițiile martorilor O.A., S.I.A., V.V., B.D., P.G., C.D.M., D.D.M., G.R.V., R.I.C., L.C., B.E.M., C.V.A., V.P., T.M., L.F., M.I.C., N.M.I., R.D., S.G., P.I.M.,V.M., C.P., V.P.I., T.V.C. și ale martorilor cu identitate protejată M.O., V.G., V.A.A., L.V., P.I. și I.V., de procesele-verbale întocmite cu prilejul efectuării perchezițiilor domiciliare la locuințele sale din municipiul București, din municipiul Alexandria și din comuna Bragadiru, județul Teleorman, precum și la barul din comuna Bragadiru, județul Teleorman, aflat în administrarea sa "de fapt" care atestă ridicarea în vederea confiscării a mai multor bunuri de valoare, sume de bani, bijuterii din aur, ceasuri, precum și a mai multor arme albe, obiecte care au servit la comiterea infracțiunilor, de cele două agende ridicate cu ocazia efectuării perchezițiilor domiciliare, care conțin însemnări detaliate privind identitatea mai multor debitori, părți vătămate în prezentul dosar penal, cuantumul sumelor acordate și datele efectuării unor plăți, de celelalte documente ridicate tot în cadrul activităților de percheziție domiciliară, respectiv înscrisuri sub semnătură privată, care atestă acordarea de împrumuturi cu dobândă, contracte de credit în formă olografă și contracte de împrumuturi bancare, având ca titulari ai creditelor mai multe persoane fizice, de copiile dosarelor penale, înființate pe numele inculpatului și ale celorlalți membri ai grupării, de alte unități de parchet, privind săvârșirea de infracțiuni de violență în perioada infracțională, din analiza cărora rezultă că părțile vătămate și-au retras plângerile penale formulate, precum și de conținutul notelor de redare a convorbirilor telefonice, interceptate și înregistrate cu autorizarea instanței;

- cu privire la inculpatul R.S.B.A., suspiciunile ce planează asupra acestuia își află rațiunea în declarațiile inculpatului D.M.C., ale părților vătămate M.I.A., C.V.D., C.F.O., S.I., D.L.R., H.D.E.T., M.M., V.M.B., V.C.I., în depozițiile martorilor cu identitate protejată P.I. și M.O., precum și ale martorilor N.M.I., S.G., R.I.C., V.V., B.D., S.I.A., ș.a;

- cu privire la inculpatul C.M., caracterul plauzibil al acuzațiilor aduse acestuia este ilustrat de declarația pe care el însuși a dat-o cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală, când a relatat despre participarea sa la unele acte de violență, pe care și le-a asumat, de declarațiile părților vătămate V.C.I., V.M.B., H.D.E.T. și S.I., C.V.D., ale martorilor cu identitate protejată P.I., L.V., V.A.A., ale martorilor S.G., S.I.A. și ale inculpatului D.M.C.;

- cu privire la inculpatul C.D., persistența motivelor plauzibile de a bănui că acesta a avut o implicare reală în activitățile infracționale anchetate este confirmată de declarațiile părților vătămate: M.I.A., C.V.D., C.F.O., H.D.E.T., C.P.I., M.M., D.L.R. și S.I., de depozițiile martorilor B.E.M., V.P.I., B.D., S.I.A., ale martorilor cu identitate protejată P.I., L.V., de declarațiile inculpatului D.M.C., de documentele bancare aflate în dosarul de urmărire penală, care atestă că inculpatul C.D. a încasat, prin serviciile de transfer internațional de bani, suma totală de 6.696 euro, provenind din transferuri ale unor persoane din afara teritoriului României, precum și de conținutul notelor de redare a convorbirilor telefonice interceptate și înregistrate în mod autorizat;

- cu privire la inculpatul T.D.I., probele și indiciile temeinice care justifică presupunerea rezonabilă a existenței activităților infracționale imputate acestuia rezultă din propriile declarații date în cursul urmăririi penale, din declarațiile părților vătămate M.I.A., M.M., N.M.D., S.M., D.L.R., din declarațiile inculpatului D.M.C., ale martorilor N.M.I. și N.M. și ale martorului cu identitate protejată L.V., din înscrisurile ridicate cu ocazia perchezițiilor domiciliare și comunicările unităților bancare, referitoare la transferurile financiare pe numele inculpatului;

- cu privire la inculpatul N.G.A., din perspectiva exigențelor la care se referă art. 143 C. proc. pen., prezintă importanță declarațiile părților vătămate C.V.D., C.F.O., M.G.A., D.L.R., S.I., declarațiile inculpatului D.M.C., depozițiile martorilor B.D., S.I.A. și ale martorilor cu identitate protejată L.V. și P.I. și conținutul notelor de redare a convorbirilor telefonice interceptate;

- cu privire la inculpatul V.M.I., pentru ilustrarea la nivel de bănuială legitimă a participării sale la activitățile infracționale ce s-au desfășurat în cadrul grupării infracționale conduse și coordonate de către inculpatul P.G., sunt relevante declarațiile date de acesta în cursul urmăririi penale, prin care a recunoscut contribuția sa la respectivele activități infracționale, declarațiile părților vătămate C.V.D., V.M. și M.G.A., comunicările serviciilor de transfer internațional de bani și conținutul notelor de redare a convorbirilor telefonice interceptate;

- cu privire la inculpatul M.I., îndeplinirea condiției prev. de art. 143 C. proc. pen. este realizată, prin declarațiile părților vătămate V.M.B., V.C.I., N.S.O., H.D.E.T., S.I., S.I.A., coroborate cu depozițiile martorilor T.M., L.F., ale martorilor cu identitate protejată L.V. și V.A.A. și ale inculpatului D.M.C., precum și cu conținutul notelor de redare a convorbirilor telefonice interceptate;

- cu privire la inculpatul V.M., suspiciunea existenței activităților infracționale desfășurate de acesta are corespondent în următoarele mijloace de probă: declarațiile părților vătămate V.M.B. și V.C.I., declarațiile inculpaților P.G., C.M., precum și conținutul notelor de redare a convorbirilor telefonice interceptate;

- cu privire la inculpatului R.I., motivele verosimile de a crede că acesta a săvârșit infracțiunea pentru care a fost trimis în judecată se întemeiază pe propria declarație dată cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală, când a revenit asupra declarațiilor inițiale, arătând că recunoaște faptele pentru care a fost învinuit, pe declarațiile părților vătămate H.D.E.T., S.I., N.S.O. și ale martorilor P.I.M. și S.G.;

- cu privire la inculpatul N.A.V., elementele probatorii care îndreptățesc bănuiala legitimă a implicării sale în activitățile infracționale ce formează obiectul judecății rezidă în declarațiile inculpaților P.G., C.M. și C.D., ale inculpatului D.M.C., ale părților vătămate C.V.D., S.I., C.F.O., D.L.R., M.I.A., V.M., ale martorilor C.A., L.C., T.V.C., S.I.A., B.D. și ale martorilor cu identitate protejată V.A.A., L.V., P.I., M.O., în datele ce rezultă din verificarea agendelor ridicate de la domiciliul inculpatului P.G., cu ocazia percheziției domiciliare, care atestă efectuarea de plăți de către acesta către inculpatul N.A.V. și în notele de redare a convorbirilor telefonice interceptate și înregistrate cu autorizarea instanței competente;

- cu privire la inculpatul R.M.N., existența probelor și indiciilor temeinice care fac ca detenția provizorie a persoanei plasate în arest preventiv să fie considerată legitimă rezultă din declarațiile părților vătămate H.D.E.T., S.I., I.V., I.M., C.V.D., C.F.O., M.I.A., coroborate cu depozițiile martorilor V.P., T.M., L.F., C.P., C.A., O.A., R.D., V.M., ale martorilor cu identitate protejată P.I., M.O., L.V., V.A.A., cu declarațiile inculpatului D.M.C., cu datele care au rezultat din verificarea agendelor găsite la domiciliul inculpatului P.G., cu ocazia percheziției domiciliare, care atestă efectuarea de plăți de către acesta inculpatului, precum și cu conținutul notei de redare a convorbirilor telefonice interceptate și înregistrate în mod autorizat.

Referitor la poziția procesuală a acelor inculpați care contestă, în ceea ce-i privește, existența de probe sau indicii temeinice, apte să justifice în mod legitim menținerea lor în stare privativă de libertate, curtea de apel a reținut că, la momentul procesual actual, nu se verifică existența unor probe certe de vinovăție, ci doar a unor date sau informații pe care se poate întemeia în mod obiectiv suspiciunea comiterii infracțiunilor de către persoanele cercetate.

În acest sens, s-a reținut că și în jurisprudența instanței europene de contencios al drepturilor omului s-a statuat în mod constant că datele și informațiile care suscită bănuielile pe care se întemeiază măsura arestării preventive nu trebuie să prezinte același nivel de certitudine cu cele care permit trimiterea în judecată și, cu atât mai puțin, condamnarea unei persoane (a se vedea hotărârile pronunțate în cauzele Brogan și Murray contra Marii Britanii) or, în cazul de față, astfel de date și informații rezultă cu prisosință din mijloacele de probă la care s-a făcut referire în cele ce preced.

Așadar, prin raportare și la jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, instanța de fond a constatat ca fiind îndeplinită în continuare condiția sine qua non a regularității măsurii preventive privative de libertate, respectiv persistența motivelor plauzibile de a bănui că persoanele private de libertate ar fi comis faptele reținute în sarcina lor (a se vedea în acest sens cauza Vrencev c. Serbiei, 23 septembrie 2008).

De asemenea, s-a constatat că se mențin îndeplinite și cerințele prevăzute de art. 148 alin. (1) lit. f) C. proc. pen. întrucât inculpații P.G., R.S.B.A., T.D.I., C.D., C.M., N.G.A., V.M.I., V.M., M.I., N.V.A., R.M.N. și R.I. au fost arestați și trimiși în judecată pentru infracțiuni pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea lor în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.

În evaluarea cerinței legale privitoare la pericolul concret pentru ordinea publică pe care l-ar putea prezenta punerea în libertate a inculpaților, instanța de fond a pornit de la premisa că, deși această noțiune nu se confundă cu pericolul social, ca trăsătură esențială a infracțiunii, aceasta nu înseamnă totuși că trebuie să se facă abstracție totală de gravitatea faptei, raportându-ne strict doar la circumstanțele personale ale inculpaților. Astfel, așa cum practica judiciară în materie a statuat în mod constant, a fost avut în vedere că, adeseori, existența pericolului pentru ordinea publică pe care îl prezintă lăsarea în libertate a inculpatului rezultă, între altele, și din pericolul social al infracțiunii de care este acuzat inculpatul, din reacția publică la comiterea unei astfel de infracțiuni, din posibilitatea comiterii chiar a unor fapte asemănătoare de către alte persoane, în lipsa unei reacții corespunzătoare față de cei bănuiți ca autori ai unor astfel de fapte.

De altfel, s-a reținut că însăși Curtea de la Strasbourg, pronunțându-se în sensul că protejarea ordinii publice poate constitui un motiv pentru a dispune luarea/menținerea măsurii arestării preventive, a admis că, în măsura în care și dreptul național o recunoaște (în țara noastră acest criteriu fiind prevăzut de art. 148 lit. f) C. proc. pen.), prin gravitatea lor deosebită și prin reacția particulară a opiniei publice, anumite infracțiuni pot suscita "o tulburare a societății" de natură să justifice o detenție preventivă (a se vedea cauza Vestellier contra Franței, Hotărârea din 26 iunie 1991).

Din această perspectivă, s-a apreciat că, în cazul de față, riscul de periclitare a ordinii publice prin punerea inculpaților în stare de libertate rezultă din gravitatea faptelor pentru care sunt cercetați și care se prezintă la un nivel ridicat, raportat la modul de operare, la mijloacele utilizate pentru atingerea scopului infracțional vizat, la urmările cauzate valorilor sociale lezate și la rezonanța puternic negativă a unor astfel de fapte în rândul membrilor societății civile (în acest sens reținându-se că asupra inculpaților P.G., R.S.B.A., T.D.I., C.D., C.M., N.G.A., V.M.I., V.M., M.I., N.V.A.

și R.M.N. planează suspiciunea rezonabilă de a fi acționat în cadrul unei grupări infracționale organizate care și-a desfășurat activitatea pe parcursul unei perioade îndelungate de timp - de peste 7 ani, sub stricta și directa coordonare și conducere a inculpatului P.G., prin îndeplinirea de către fiecare a unor roluri preasumate, cu răspunderi și atribuții bine definite, care au presupus comiterea, în mod repetat, de către aceștia, a unei game extrem de variate de activități infracționale, precum șantajul, lipsirea de libertate în mod ilegal, înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, dare de bani cu dobândă de către persoane neautorizate, violare de domiciliu, distrugere, tulburare de posesie, port de arme, fără drept, în localul unei unități și uz, fără drept, de armă neletală, dar și prin angrenarea în astfel de activități a unor reprezentanți ai autorităților statului - inculpații N.V.A.

și R.M.N. - chemați, în calitatea lor de polițiști, să contribuie la reușita demersurilor ilicite concepute de liderul grupării, activități care având ca motivație exclusivă obținerea unor considerabile avantaje materiale și financiare de către diverși participanți ai grupului organizat, dar mai ales de către liderul acestuia, au fost de natură a produce însemnate prejudicii de ordin moral și patrimonial celor nu mai puțin de 27 de victime împotriva cărora s-au îndreptat presupusele acțiuni nelegitime puse pe seama inculpaților, iar în ceea ce-l privește pe inculpatul R.I., fiind de observat că acesta este bănuit de a fi încercat, alături de inculpata A.I.D., obstrucționarea tragerii la răspundere penală a liderului grupării, inculpatul P.G., prin acțiuni de influențare sau de intimidare a unor părți vătămate și a unor martori, fie în scopul retractării declarațiilor date împotriva acestuia, fie al modificării lor).

În acest context, s-a apreciat că se impune o reacție fermă din partea organelor judiciare față de cei bănuiți a fi autorii unor fapte cu un impact social negativ foarte puternic, intensificarea eforturilor de reprimare a acestui tip de infracționalitate fiind necesară atât pentru prezervarea ordinii publice, cât și pentru întărirea sentimentului de securitate și a celui de încredere în organele abilitate cu cercetarea și combaterea acestor fapte și pentru descurajarea persoanelor tentate să comită fapte similare.

Totodată, s-a reținut că, într-adevăr, în ceea ce-i privește pe inculpații P.G., R.S.B.A., T.D.I., C.D., C.M., N.G.A., V.M.I. și M.I., raportat la soluțiile de scoatere de sub urmărire penală dispuse față de aceștia prin rechizitoriu, amploarea presupusei lor activități infracționale este mai restrânsă față de cea avută în vedere la momentul luării măsurii arestării preventive, însă, trecând peste faptul că aceste aspecte au fost deja avute în vedere de către instanțe (de fond și de control judiciar) care, după sesizarea instanței cu judecarea în fond a cauzei, au statuat în condițiile art. 3001, respectiv 3002 C. proc. pen., asupra legalității și temeiniciei arestării preventive a inculpaților, fără a fi fost considerate, la acel moment, apte de a justifica judecarea acestora în stare de libertate, s-a constatat și că asupra inculpaților persistă încă acuzații destul de grave care conturează profiluri socio-morale cu un potențial criminogen ridicat și care, cel puțin pentru moment, reclamă în mod necesar păstrarea unui climat de securitate socială, chiar în detrimentul libertății lor individuale.

De asemenea, s-a apreciat că nici acele date ce caracterizează pozitiv persoana fiecărui inculpat (cum ar fi lipsa antecedentelor penale, cu excepția inculpaților R.S.B.A. și C.M., apartenența acestora unor medii sociale organizate, existența unor surse licite de venituri etc.) nu sunt suficiente pentru a determina reconsiderarea necesității privării acestora de libertate, ci, în raport cu semnificația profund antisocială a conduitei lor reprobabile, premeditată și perpetuată pe parcursul unei perioade îndelungate de timp, măsura arestării preventive a apărut ca fiind, încă, singura măsură care poate asigura un just echilibru între protejarea interesului public și respectarea drepturilor individuale ale acuzaților.

Referitor la atitudinea procesuală a inculpaților V.M.I. și R.I., care și-au exprimat disponibilitatea pentru a solicita judecarea cauzei, în ceea ce-i privește, potrivit procedurii simplificate reglementate de dispozițiile art. 3201 C. proc. pen., bazată pe recunoașterea vinovăției, instanța de fond a considerat că, la acest moment procesual, este prematur a evalua această intenție declarată a inculpaților din perspectiva necesității menținerii arestului preventiv.

Cât privește starea de sănătate precară invocată de către apărătorul inculpatului R.S.B.A., s-a apreciat că problemele de sănătate ale acestui inculpat nu pot fi reținute ca împrejurări de natură să schimbe temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, inculpatul având posibilitatea de a beneficia de tratament medical, conform art. 82 alin. (5) din Legea nr. 275/2006, modificată, raportat la art. 50 și urm. din același act normativ sau în condițiile art. 1391 C. proc. pen. (adică sub pază permanentă în rețeaua medicală a Ministerului Sănătății Publice), dacă se constată că suferă de o afecțiune ce nu poate fi tratată în rețeaua medicală a A.N.P., așa cum de altfel s-a și procedat în fapt la data de 2 octombrie 2013, potrivit susținerilor apărării.

Totodată, s-a apreciat că nici invocarea de către apărătorii unora dintre inculpații plasați în detenție provizorie a incidenței principiului non bis in idem nu poate servi ca temei pentru punerea acestora în stare de libertate întrucât, dincolo de faptul că în acest moment datele aflate la dispoziția instanței nu permit clarificarea cu suficientă certitudine a acestei chestiuni (nefiind stabilită împrejurarea dacă aceste soluții de netrimitere în judecată au fost sau nu supuse controlului unei instanțe de judecată), probatoriul cauzei legitimează presupunerea rezonabilă că activitățile infracționale imputate inculpaților exced domeniului de aplicare a principiului anterior menționat.

Referitor la durata rezonabilă a măsurii arestării preventive, s-a reținut că art. 5 parag. 3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului se referă numai la persoanele arestate preventiv în faza de urmărire penală, precum și în faza judecății în primă instanță și are ca scop garantarea dreptului la libertate al unei persoane prin evitarea menținerii acesteia pentru o durată de timp excesivă în detenție.

S-a mai reținut că, în jurisprudența sa constantă, instanța europeană de contencios al drepturilor omului a statuat că nu se poate face o evaluare abstractă a caracterului rezonabil al duratei unei detenții (Patsouria împotriva Georgiei, nr. 30779/04, pct. 62, 6 noiembrie 2007) și că acesta trebuie examinat, în fiecare caz în parte, ținând seama de condițiile concrete. Astfel, s-a reținut că, în opinia Curții de la Strasbourg, continuarea detenției nu se justifică într-o anumită speță decât dacă indicii concrete demonstrează o cerință veritabilă de interes public care prevalează, în ciuda prezumției de nevinovăție, asupra regulii respectării libertății individuale (Smirtiova împotriva Rusiei, nr. 46133/99 și 48183/99, pct. 61, CEDO 2003-IX (fragmente)).

În acest context, instanța de fond a apreciat că perioada de timp de câteva luni (cuprinsă între 4 și 6 luni) de când inculpații se află în arest preventiv nu constituie o depășire a termenului rezonabil, în raport cu stadiul procesual al cauzei (instanța fiind sesizată abia în urmă cu aproximativ 3 luni), cu gradul sporit de complexitate al speței, determinat de numărul mare al persoanelor implicate în desfășurarea procesului penal (14 inculpați și 27 părți vătămate), de amploarea și multitudinea activităților infracționale reținute în sarcina fiecăruia și de consistența și diversitatea probatoriului administrat în cauză.

Prin urmare, s-a apreciat că durata arestării preventive a inculpaților nu a devenit încă excesivă și disproporționată față de nevoile create de interesul superior pe care îl deservește, fiind respectate exigențele art. 5 parag. 3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

În sfârșit, raportându-se și la scopul măsurii arestării preventive, astfel cum este definit în art. 136 alin. (1) C. proc. pen., instanța de fond, având în vedere natura faptelor săvârșite și complexitatea extrem de ridicată a cazului anchetat, precum și stadiul procesual al cauzei (în sensul că cercetarea judecătorească nici măcar nu a debutat), a apreciat că menținerea acestei măsuri este necesară și pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal, pentru a nu fi periclitată lămurirea completă a cauzei și stabilirea corectă a adevărului judiciar (a se vedea CEDO Hotărârea din 27 august 1992 în cauza Tomasi contra Franței).

Față de toate considerentele anterior expuse, constatând că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive față de inculpații P.G., R.S.B.A., T.D.I., C.D., C.M., N.G.A., V.M.I., V.M., M.I., N.V.A., R.M.N. și R.I. nu au încetat, instanța de fond a apreciat că nu se impune revocarea măsurii arestării preventive a acestora, nefiind întrunite exigențele art. 160b alin. (2) C. proc. pen.

Totodată, în condițiile în care s-a apreciat că scopul măsurii preventive nu poate fi realizat și printr-o măsură preventivă nerestrictivă de libertate - măsura obligării de a nu părăsi localitatea prev. de art. 145 C. proc. pen. sau măsura obligării de a nu părăsi țara prev. de art. 1451 C. proc. pen., iar privarea de libertate a inculpaților este în continuare necesară pentru prezervarea ordinii publice și asigurarea bunei desfășurări a procesului penal, instanța de fond a reținut că înlocuirea măsurii arestării preventive cu o măsură nerestrictivă de libertate, chiar subsumată unor obligații, ar provoca o reală tulburare a ordinii și liniștii publice.

Ca atare, nefiind întrunite condițiile prevăzute de art. 139 alin. (1) C. proc. pen., au fost respinse, ca neîntemeiate, cererile formulate de apărătorii inculpaților P.G., R.S.B.A., M.I., R.I., N.G.A. și R.M.N. cu privire la înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara, precum și cererile formulate de apărătorii inculpaților T.D.I., C.D. și V.M.I. și, respectiv, V.M. și N.V.A. privind înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara, respectiv cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara.

În consecință, constatându-se că în privința fiecăruia dintre inculpații P.G., R.S.B.A., T.D.I., C.D., C.M., N.G.A., V.M.I., V.M., M.I., N.V.A., R.M.N. și R.I. temeiurile care au legitimat luarea măsurii preventive privative de libertate nu au încetat și nici nu s-au modificat în vreun fel, ci dimpotrivă, acestea se mențin și impun în continuare privarea provizorie de libertate a acestora, pentru buna desfășurare a procesului penal, fiind pe deplin satisfăcute exigențele art. 3002 rap. la art. 160b alin. (3) C. proc. pen., instanța de fond, în temeiul acestor texte legale, a menținut arestarea preventivă a inculpaților sus-menționați.

Împotriva acestei încheieri, în termen legal, au declarat recurs inculpații R.S.B.A., R.I., C.M., M.I., P.G., C.D., N.G.A., T.D.I., V.M.I. și V.M., solicitând admiterea căii de atac, casarea încheierii atacate și revocarea măsurii arestării preventive, iar în subsidiar, înlocuirea acestei măsuri cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea sau țara.

Concluziile formulate de reprezentantul parchetului, de apărătorii recurenților-inculpați și ultimul cuvânt al acestora au fost consemnate în partea introductivă a prezentei hotărâri, urmând a nu mai fi reluate.

Înalta Curte, pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei, ținând seama și de precizarea făcută oral în fața instanței de judecată de către apărătorii recurenților-inculpați, în sensul că recursurile promovate vizează doar dispoziția din încheierea atacată referitoare la menținerea stării de arest, va examina calea de atac promovată numai sub acest ultim aspect, încheierea atacată dobândind caracter definitiv în ceea ce privește dispoziția de respingere a cererilor formulate de inculpații P.G., R.S.B.A., M.I., R.I., N.G.A. și R.M.N. cu privire la înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara, precum și a cererilor formulate de inculpații T.D.I., C.D. și V.M.I. și, respectiv, V.M. și N.V.A. privind înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara, respectiv cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara, fiind avute în vedere prevederile art. 141 alin. (1) C. proc. pen., din care rezultă că încheierea prin care prima instanță - în speță Curtea de Apel București, secția I penală, a respins cererea de înlocuire a măsurii preventive, nu este supusă niciunei căi de atac.

Astfel, examinând recursurile declarate în cauză în limitele anterior expuse, Înalta Curte constată că acestea nu sunt fondate pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.

Potrivit dispozițiilor art. 160b alin. (1) C. proc. pen., instanța de judecată, în exercitarea atribuțiilor de control judiciar, este obligată să verifice periodic legalitatea și temeinicia arestării preventive.

Conform alin. (3) din același text de lege, când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate, dispune, prin încheiere motivată, menținerea măsurii arestării preventive.

În cauză, instanța de fond a procedat la efectuarea verificărilor dispuse de legea procesual-penală și a constatat în mod justificat că temeiurile de fapt și de drept care au stat la baza arestării preventive subzistă, confirmând în continuare privarea de libertate a inculpaților, respectiv, infracțiunile deduse judecății sunt grave, fiind sancționate cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, există probe certe că lăsarea inculpaților în libertate prezintă pericol pentru ordinea publică și, totodată, există presupunerea rezonabilă că aceștia au săvârșit faptele pentru care au fost trimiși în judecată.

Înalta Curte, în raport de împrejurările concrete de comitere a faptelor, apreciază că lăsarea în libertate a inculpaților prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, așa cum corect a reținut și instanța de fond.

Ordinea publică reprezintă climatul social optim, firesc, care se asigură printr-un ansamblu de norme și măsuri și care se traduce prin funcționarea normală a instituțiilor statului, menținerea liniștii cetățenilor și respectarea drepturilor acestora.

Deși pericolul pentru ordinea publică nu se confundă cu pericolul social ca trăsătură esențială a infracțiunii, aceasta nu înseamnă că la aprecierea pericolului pentru ordinea publică trebuie făcută abstracție de gravitatea faptelor. Sub acest aspect, existența pericolului public poate rezulta, între altele, din însuși pericolul social al infracțiunilor de care este învinuit inculpatul, din reacția publică la comiterea unor astfel de infracțiuni, din posibilitatea comiterii unor alte asemenea fapte de către alte persoane, în lipsa unei reacții ferme față de cei bănuiți ca autori ai faptelor respective.

Luarea și menținerea măsurii arestului preventiv se face ținându-se seama de scopul acestei măsuri, de gradul de pericol social al infracțiunilor presupus a fi săvârșite de către inculpați.

În raport de gravitatea infracțiunilor pentru care au fost trimiși în judecată inculpații (Kusyk c Polonia), de participarea acestora la presupusa săvârșire a infracțiunilor și de necesitatea unei prevenții generale, Înalta Curte constată că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestului preventiv subzistă, așa încât se impune menținerea acestei măsuri (Hesse c Austria).

În aprecierea persistenței pericolului pentru ordinea publică a lăsării în libertate a inculpaților trebuie pornit de la regulile de principiu stabilite sub acest aspect prin jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului (Letellier c. Franței), prin care s-a statuat că, în măsura în care dreptul național o recunoaște - prin gravitatea deosebită și prin reacția particulară a opiniei publice, anumite infracțiuni pot suscita o "tulburare a societății" de natură să justifice o detenție preventivă.

În speța dedusă judecății se are în vedere nu numai conformitatea cu dispozițiile procedurale ale dreptului intern, ci și caracterul plauzibil al bănuielilor care au condus la menținerea măsurii privative de libertate, precum și legitimitatea scopului urmărit de măsura luată.

Astfel, în acord cu prima instanță, Înalta Curte apreciază că sunt întrunite și la acest moment procesual condițiile prevăzute de art. 3002 coroborat cu art. 160b alin. (3) C. proc. pen., impunându-se, în continuare, privarea de libertate a inculpaților.

Este adevărat că privarea de libertate este o măsură gravă și că menținerea acesteia nu se justifică decât atunci când alte măsuri mai puțin severe au fost luate în considerare și apreciate ca fiind suficiente pentru protejarea interesului public (Saadi contra Regatul Unit), însă menținerea arestului preventiv în pofida prezumției de nevinovăție prevalează asupra regulilor privind libertatea individuală.

În cauză, restrângerea dreptului la libertate apare ca proporțională cu scopul urmărit, cel al ocrotirii ordinii publice și de drept, măsura fiind necesară într-o societate democratică pentru salvgardarea interesului public și a încrederii societății în instituțiile statului de drept și în efectele exercitării funcțiilor acestora, instanța fiind obligată să vegheze la un just echilibru între măsura privării de libertate, pe de o parte, și interesul public de protecție a cetățenilor împotriva comiterii de infracțiuni grave, pe de altă parte.

În condițiile speței, la acest moment, instanța de recurs constată că interesul general prevalează în raport cu interesul inculpaților de a fi puși în stare de libertate.

În ceea ce privește situația recurentului-inculpat R.S.B.A., dovedită cu actele medicale existente la dosarul cauzei și care a fost avută în vedere de către prima instanță, Înalta Curte apreciază că aceasta nu reprezintă o împrejurare de natură să schimbe temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, reținându-se în acest sens că, deși inculpatul suferă de anumite afecțiuni medicale, împrejurarea amintită nu poate conduce la concluzia că poate fi cercetat în stare de libertate, ținând cont de gravitatea faptelor presupus a fi fost comise, de modul și circumstanțele în care acestea au fost săvârșite. Pe de altă parte, astfel cum în mod corect a reținut și instanța de fond, recurentul-inculpat anterior menționat are posibilitatea de a beneficia de tratament specializat.

De asemenea, nici celelalte circumstanțe personale, favorabile recurenților-inculpați, la care a făcut referire apărarea, ca de altfel nici atitudinea procesuală corespunzătoare a unora dintre aceștia, nu pot fi apreciate ca reprezentând elemente apte să conducă la adoptarea unei soluții de revocare a măsurii arestării preventive, în contextul general al cauzei.

Cu privire la susținerea potrivit căreia au fost dispuse față de inculpați anumite soluții de netrimitere în judecată, în legătură cu fapte pentru care au fost arestați, se reține că acest argument a fost verificat cu prilejul menținerii stării de arest, iar pe de altă parte, în prezenta cauză, instanța de fond, cu prilejul analizării necesității menținerii arestării preventive, s-a raportat la infracțiunile pentru care inculpații au fost trimiși în judecată, nefiind incident principiul non bis in idem, la care apărarea a făcut referire.

În ceea ce privește susținerea legată de încălcarea dreptului la apărare în cursul urmăririi penale, se reține că aceasta reprezintă o chestiune care privește legalitatea activității de urmărire penală, care a fost supusă verificării instanței de fond.

Astfel fiind, analizând posibilitatea luării unei măsuri alternative, la acest moment procesual, Înalta Curte nu identifică vreun motiv întemeiat pentru punerea în libertate a inculpaților, ci apreciază că întregul material probator administrat în cauză impune privarea de libertate, în continuare, iar nu vreo altă măsură preventivă, arestarea preventivă fiind singura aptă să atingă scopul preventiv reglementat de art. 136 C. proc. pen.

Se reține, de asemenea, că menținerea arestării preventive a inculpaților nu contravine dreptului la libertate ocrotit de Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, iar pe de altă parte, având în vedere circumstanțele reale ale faptelor, modalitatea concretă de săvârșire, gradul crescut de pericol social ce caracterizează aceste fapte, durata detenției provizorii nu excede termenului rezonabil la care face referire art. 5 parag. 3 din Convenție, existând temeiuri suficiente pentru a constata că menținerea detenției provizorii este licită, respectându-se legislația internă și prevederile Convenției Europene a Drepturilor Omului.

Aceste considerente justifică dispoziția de menținere a arestării preventive, astfel că, în conformitate cu art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursurile declarate vor fi respinse, ca nefondate.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenții-inculpați vor fi obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat, în care se vor include și onorariile cuvenite pentru apărarea din oficiu, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații R.S.B.A., R.I., C.M., M.I., P.G., C.D., N.G.A., T.D.I., V.M.I. și V.M. împotriva Încheierii din 7 octombrie 2013 a Curții de Apel București, secția I penală, pronunțată în Dosarul nr. 4677/2/2013 (2257/2013).

Obligă recurenții-inculpați R.S.B.A., R.I., M.I., P.G., C.D., T.D.I. și V.M.I. la plata sumelor de câte 125 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care sumele de câte 25 RON, reprezentând onorariile apărătorilor desemnați din oficiu până la prezentarea apărătorilor aleși, se vor avansa din fondul Ministerului Justiției.

Obligă recurenții-inculpați C.M., N.G.A. și V.M. la plata sumelor de câte 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care sumele de câte 100 RON, reprezentând onorariile apărătorilor desemnați din oficiu, se vor avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 21 octombrie 2013.

Procesat de GGC - AZ