Vehicle registration fraud convictions upheld with sentences recalculated for guilty pleas after appellate decision partially quashed

Asupra recursurilor penale de față, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 1024/F din 22 decembrie 2011 pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, s-au reținut următoarele:

În baza art. 257 C. pen. cu referire la art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000, a fost condamnat inculpatul M.C.G. la 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza finală și lit. b) C. pen.

În baza art. 26 rap. la art. 290 C. pen. a fost condamnat inculpatul M.C.G. la 1 an închisoare.

În baza art. 26 rap. la art. 288 C. pen. a fost condamnat inculpatul M.C.G. la 1 an închisoare.

În baza art. 26 rap. la art. 215 alin. (1) și (2) C. pen. a fost condamnat inculpatul M.C.G. la 3 ani închisoare.

În baza art. 25 rap. la art. 260 C. pen. a fost condamnat inculpatul M.C.G. la 2 ani închisoare.

în baza art. 33 lit. a) - art. 34 lit. b) C. pen. au fost contopite pedepsele aplicate, urmând ca în final inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza finală și lit. b) C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71 rap. la art. 64 lit. a) teza finală și lit. b) C. pen.

În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării preventive de la 02 noiembrie 2009 la 28 martie 2011.

În baza art. 26 rap. la art. 257 C. pen. a fost condamnat inculpatul P.M., la 2 ani închisoare.

În baza art. 26 rap. la art. 290 C. pen. a fost condamnat inculpatul P.M. la două pedepse a câte 1 an închisoare.

În baza art. 26 rap. la art. 288 C. pen., a fost condamnat inculpatul P.M. la șase pedepse a câte 1 an închisoare.

În baza art. 26 rap. la art. 291 C. pen., a fost condamnat inculpatul P.M. la opt pedepse a câte 1 an închisoare.

În baza art. 26 rap. la art. 215 alin. (1) și (2) C. pen., a fost condamnat inculpatul P.M. la șase pedepse a câte 4 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza finală și lit. b) C. pen.

În baza art. 288 C. pen., a fost condamnat inculpatul P.M. la 3 pedepse a câte 2 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a) - art. 34 lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate, urmând ca în final inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 4 ani închisoare, sporită cu 2 ani, în final 6 ani închisoare 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza finală și lit. b) C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71 rap. la art. 64 lit. a) teza finală și lit. b) C. pen.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării preventive de la 02 noiembrie 2009 la 20 septembrie 2010.

În baza art. 118 lit. d) C. pen. s-a confiscat de la inculpat suma de 250 RON și 7.500 euro.

În baza art. 118 lit. e) C. pen. s-a confiscat de la inculpat suma de 1.500 euro.

În baza art. 26 rap. la art. 288 C. pen. a fost condamnat inculpatul C.G., la șase pedepse a câte 1 an închisoare.

În baza art. 26 rap. la art. 290 C. pen. a fost condamnat inculpatul C.G. la două pedepse a câte 1 an închisoare.

În baza art. 26 rap. la art. 291 C. pen. a fost condamnat inculpatul C.G. la două pedepse a câte 1 an închisoare.

În baza art. 26 rap. la art. 215 alin. (1) și (2) C. pen., a fost condamnat inculpatul C.G. la șase pedepse a câte 4 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza finală și lit. b) C. pen.

În baza art. 26 rap. la art. 215 alin. (1), (2) și (3) C. pen. a fost condamnat inculpatul C.G. la 4 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza finală și lit. b) C. pen.

În baza art. 291 C. pen. a fost condamnat inculpatul C.G. la 2 ani închisoare.

În baza art. 215 alin. (1) și (2) C. pen. a fost condamnat inculpatul C.G. la 3 am închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza finală și lit. b) C. pen.

În baza art. 33 lit. a) - art. 34 lit. b) C. pen. au fost contopite pedepsele aplicate, urmând ca în final inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 4 ani închisoare, sporită cu 3 ani, în final 7 ani închisoare 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza finală și lit. b) C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71 rap. la art. 64 lit. a) teza finală și lit. b) C. pen.

În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării preventive de la 02 noiembrie 2009 la 09 decembrie 2009.

În baza art. 118 lit. d) C. pen. s-a confiscat de la inculpat suma de 200 euro.

În baza art. 118 lit. e) C. pen. s-a confiscat de la inculpat suma de 300 euro.

În baza art. 288 C. pen. a fost condamnat inculpatul D.M. la patru pedepse a câte 2 ani închisoare.

În baza art. 290 C. pen. a fost condamnat inculpatul D.M. la patra pedepse a câte 2 ani închisoare.

În baza art. 26 rap. la art. 215 alin. (1) și (2) C. pen. a fost condamnat inculpatul D.M. la trei pedepse a câte 4 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza finală și lit. b) C. pen.

În baza art. 26 rap. la art. 215 alin. (1), (2) și (3) C. pen. a fost condamnat inculpatul D.M. la 4 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza finală și lit. b) C. pen.

În baza art. 26 rap. la art. 288 C. pen., a fost condamnat inculpatul D.M. la 6 luni închisoare.

În baza art. 221 C. pen., a fost condamnat inculpatul D.M. la 3 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a) - art. 34 lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate, urmând ca în final inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 4 ani închisoare, sporită cu 1 an, în final 5 ani închisoare 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza finală și lit. b) C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71 rap. la art. 64 lit. a) teza finală și lit. b) C. pen.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării preventive de la 02 noiembrie 2009 la 09 noiembrie 2010.

În baza art. 118 lit. d) C. pen. s-a confiscat de la inculpat suma de 200 euro.

În baza art. 215 alin. (1) și (2) C. pen., a fost condamnat inculpatul V.G.G., la 3 ani închisoare.

În baza art. 291 C pen., a fost condamnat inculpatul V.G.G. la două pedepse a câte 6 luni închisoare.

În baza art. 33 lit. a) - art. 34 lit. b) C. pen. au fost contopite pedepsele aplicate, urmând ca în final inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare.

În baza art. 861 - 862 C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, pe un termen de încercare, de 5 ani și atrage atenția condamnatului asupra disp. art. 864 C. pen.

În baza art. 863 C pen., pe durata termenului de supraveghere, condamnatul trebuie să se supună următoarelor masuri de supraveghere:

- se va prezenta lunar la Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul București;

- va anunța în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședința sau locuința și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

- va comunica și justifica schimbarea locului de muncă;

- va comunica informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență.

S-a făcut aplicarea art. 71 alin. (5) și 64 lit. a) teza finală și lit. b) C. pen.

În baza art. 215 alin. (1) și (2) C. pen., a fost condamnat inculpatul T.M. la 3 ani închisoare.

În baza art. 291 C pen., a fost condamnat inculpatul T.M. la două pedepse a câte 6 luni închisoare.

În baza art. 33 lit. a) - art. 34 lit. b) C. pen. au fost contopite pedepsele aplicate, urmând ca în final inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare.

În baza art. 861- 862 C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, pe un termen de încercare de 5 ani și atrage atenția condamnatului asupra disp. art. 864 C. pen.

În baza art. 863 C pen. pe durata termenului de supraveghere, condamnatul trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

- se va prezenta lunar la Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul București;

- va anunța în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședința sau locuința și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

- va comunica și justifica schimbarea, locului de muncă;

- va comunica informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență.

S-a făcut aplicarea art. 71 alin. (5) și art. 64 lit. a) teza finală și lit. b) C. pen.

În baza art. 215 alin. (1) și (2) C. pen., a fost condamnat inculpatul M.L.C. la 3 ani închisoare.

În baza art. 25 rap. la art. 288 C. pen. a fost condamnat inculpatul M.L.C. la 6 luni închisoare.

În baza art. 85 din O.U.G. nr. 195/2002, a fost condamnat inculpatul M.L.C. la 1 an închisoare.

În baza art. 33 lit. a) - art. 34 lit. b) C. pen. au fost contopite pedepsele aplicate, urmând ca în final inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare.

În baza art. 861- art. 862 C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, pe un termen de încercare de 6 ani și atrage atenția condamnatului asupra disp. art. 864 C. pen.

În baza art. 863 C. pen., pe durata termenului de supraveghere, condamnatul trebuie să se supună următoarelor masuri de supraveghere:

- se va prezenta lunar la Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul București;

- va anunța în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

- va comunica și justifica schimbarea locului de muncă;

- va comunica informații de natura a putea fi controlate mijloacele sale de existență.

S-a făcut aplicarea art. 71 alin. (5) și art. 64 lit. a) teza finală și lit. b) C. pen.

În baza art. 257 C. pen., a fost condamnat inculpatul R.C., la 2 ani închisoare.

În baza art. 81-82 C. pen. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe un termen de încercare de 4 ani.

S-a atras atenția condamnatului asupra disp. art. 83 C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71 alin. (5) și art. 64 lit. a) teza finală și lit. b) C. pen.

În baza art. 11 pct. 1 lit. a) rap. la art. 10 lit. b1) C. proc. pen., văzând și disp. art. 181 C. pen. a fost achitat inculpatul B.G. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 291 C. pen.

În baza art. 91 lit. c) C. pen., i s-a aplicat inculpatului o amendă în cuantum de 1.000 RON.

Au fost obligați inculpații C.G. și D.M., în solidar, sumei reprezentând echivalentul în RON a 6.800 euro, la data plății, către partea civilă B.V.A.

S-a luat act că partea vătămată Statul Român nu s-a constituit parte civilă în cauză.

În baza art. 348 C. proc. pen., anulează înscrisurile falsificate, astfel:

- O.P. nr. X/2008 atestând plata taxei de poluare pentru autoutilitara marca V., la Trezoreria Sectorului 3;

- fișa de înmatriculare a autoutilitarei marca V.;

- contractul de vânzare-cumpărare pentru autoutilitara marca V., încheiat între SC G.C. SRL și P.N.P.;

- factura fiscală din 10 februarie 2008, atestând vânzarea autoutilitarei marca V., de către SC M.A. SRL către SC G.C. SRL;

- procura prin care SC G.C. SRL îl împuternicea pe D.G. să înmatriculeze un autoturism marca P.;

- O.P. nr. Y din 08 aprilie 2008, pentru achitarea taxei de poluare pentru autoturismul marca P.;

- contractul de vânzare-cumpărare pentru autoturismul marca P., încheiat între SC G.C. SRL și G.V.;

- foaia de vărsământ din 21 ianuarie 2009, pentru plata taxei de poluare pentru un autoturism marca O., la Trezoreria Sectorului 5;

- fișa de înmatriculare a autoturismului marca O. pe numele lui V.G.;

- foaia de vărsământ din 07 ianuarie 2009, atestând plata taxei de poluare pentru un autoturism marca F. la Direcția Impozite și Taxe Locale Sector 3;

- foaia de vărsământ din 26 noiembrie 2008 atestând plata taxei de poluare pentru un autoturism marca B. la Trezoreria Sectorului 3;

- certificatul de înmatriculare pentru un autoturism marca B.;

- factura fiscală din 30 iulie 2009, atestând plata de către SC P.E. SRL către SC P. SRL a unui vehicul marca C.;

- fișa de înmatriculare a unui vehicul marca C.;

- chitanța atestând plata taxei de poluare a autoturismului marca S.;

- fișa de înmatriculare pentru autoturismul marca H.;

- contractul de vânzare-cumpărare încheiat între C.G. și N.D. pentru autoturismul marca H.;

- dovezile de efectuare a I.T.P. pentru autoturisme în semestrul II 2009;

- cartea de identitate a autoturismului marca M.;

- certificatul de înmatriculare a autoturismului marca M.;

- factura fiscală din 21 septembrie 2009, atestând plata de către T.N. către SC A.L. IFN a prețului unui vehicul marca I.;

- polița de asigurare RCA, din 17 septembrie 2009, încheiată de B. Asigurări SA.

A fost obligat fiecare inculpat la plata a câte 2.000 RON cheltuieli judiciare către stat.

În actul de sesizare, în esență, s-a reținut că în perioada 2008 - noiembrie 2008, inculpații P.M., C.G. și D.M., ajutați fiind și de inculpații M.C., R.C., M.L.C., T.M., V.G.G. și B.G., au falsificat înscrisuri doveditoare ale plății taxelor de poluare pentru înmatricularea de vehicule, înscrisuri doveditoare ale dreptului de proprietate asupra vehiculelor sau vizele instituțiilor fiscale de luare în evidența contribuabililor a vehiculelor, creând o pagubă bugetului de stat și bugetelor locale de aproximativ 150.000 RON sau ajutând astfel la inducerea în eroare a terților cumpărători de bună-credință a vehiculelor înmatriculate astfel.

S-a mai reținut că inculpații P.M., C.G. și D.M. au falsificat dovezile de efectuare a inspecțiilor tehnice periodice ale autoturismelor pe care le vindeau proprietarilor acestor vehicule cu sume cuprinse între 100-200 euro.

Actul de inculpare se probează cu: denunțurile și declarațiile martorilor; declarațiile inculpaților; declarațiile părții vătămate; procesele-verbale de transcriere a convorbirilor telefonice și în mediul ambiental purtate de părți; procesele-verbale privind supravegherile efectuate asupra inculpaților (înregistrări în mediul ambiental și înregistrări de imagini); raportul de constatare tehnico-științifică din 12 aprilie 2010; procesele-verbale de efectuare a perchezițiilor domiciliare și planșe fotografice; procesele-verbale de efectuare a perchezițiilor informatice; procesele-verbale de verificare a inculpaților și de verificare a autoturismelor ce privesc cauza; adresele emise de instituțiile publice cu privire la înmatricularea și înregistrarea autoturismelor; înscrisurile false, probe administrate în cursul urmăririi penale.

În cursul cercetării judecătorești au fost audiați inculpații M.G.C., P.M., D.M., T.M., V.G.G., C.G., M.L.C., R.C., B.G., M.G.C. și martorii G.V., P.N.P., B.D.M., G.M., C.C., S.M.M., G.I., S.V., B.L.F., B.E.G., B.S. (fostă V.) M., O.N., O.L., Ș.L., L.L.I., S.I.D., I.S., I.M.C., S.D., B.A., P.I., P.C., D.T.A. și s-a administrat proba cu acte.

Analizând materialul probator administrat în cauză, Tribunalul a reținut următoarea situație de fapt:

La data de 22 iunie 2009 denunțătoarea P.E. a sesizat Direcția Generală Anticorupție cu privire la săvârșirea infracțiunii de trafic de influență de către agent M.C.G., lucrător de poliție în cadrul D.G.P.M.B. - Brigada de Poliție Rutieră Sector 3.

În urma cercetărilor desfășurate în cauză ca urmare a acestei sesizări au fost descoperite mai multe persoane care, în schimbul unor sume de bani, realizau înmatricularea unor autoturisme pentru care se datora taxa de poluare (de primă înmatriculare), fără plata acesteia și a impozitului pentru autoturismul achiziționat, falsificând atât dovezile de plată a taxei, cât și pe cele privind înscrierea bunului în evidențele fiscale și pretinzând de la dobânditorii mașinilor sume echivalente cu jumătate din cuantumul taxei de poluare. În unele cazuri, înmatricularea se făcea inițial pe numele unei persoane juridice ai căror reprezentanți nu cunoșteau acest fapt, iar abia ulterior pe numele deținătorului real, în aceste cazuri și documentele care atestau transmiterea dreptului de proprietate fiind contrafăcute. S-a stabilit, totodată, că inculpatul D.M. a falsificat și dovezile de efectuare a inspecției tehnice periodice și pentru mai multe autoturisme, pe care le-a pus la dispoziția deținătorilor mașinilor contra unor sume de bani.

Înainte de a intra, pe fondul analizei, în raport de fiecare inculpat, fiecare act material și probele ce stau la baza soluțiilor pronunțate, instanța de fond a reținut elemente pentru a evidenția modul de operare și maniera în care inculpații erau organizați pentru a-și aduce la mdeplinire scopul propus.

În cazul celor mai multe dintre faptele reținute în prezenta cauză, inculpații au profitat de cuantumul ridicat al taxei de poluare (de primă înmatriculare), care o făcea dificil de plătit pentru cei mai mulți cumpărători. Inculpatul P.M. s-a făcut cunoscut în rândul persoanelor care desfășurau activități (mai mult sau mai puțin licite) în legătură cu înscrierea autovehiculelor în circulație ca fiind în măsură să faciliteze, prin relațiile sale, înmatricularea acestora cu plata unei taxe de poluare mai mici cu cca. 50% decât cea datorată în mod normal. în funcție de gradul de instruire și nivelul intelectual al fiecărui potențial „client” se lăsa acestuia fie impresia că se va uza de mijloace legale (chiar dacă presupunând un act simulat - înmatricularea mașinii mai întâi ca fiind proprietatea unei persoane juridice beneficiară a unei reduceri de taxe), fie se crea acestuia convingerea că se va uza de influența asupra funcționarilor cu atribuții în materie. În funcție de această distincție, de altfel, s-a reținut în sarcina inculpaților comiterea infracțiunilor de înșelăciune sau trafic de influență și a fost sau nu reținută vinovăția proprietarilor autovehiculelor în discuție.

Inculpatul P.M. a avut o atitudine sinceră recunoscând săvârșirea infracțiunilor reținute în sarcina sa și arătând că documentele necesare înmatriculării erau contrafăcute prin intermediul inculpatului C.G., acesta din urmă dându-le inculpatului D.M. care proceda efectiv la contrafacerea înscrisurilor.

Inculpatul P.M. apela pentru falsificarea înscrisurilor necesare înmatriculării vehiculelor la inculpatul C.G. căruia îi remitea actele de proprietate ale vehiculului primite de la proprietar și suma de bani cerută de acesta. Ca regulă, suma de bani cerută de inculpatul P.M. de la proprietar pentru înmatricularea unui vehicul cu o chitanță falsă doveditoare a plății taxei de poluare reprezenta jumătate din cuantumul taxei legale. Din această sumă, 100-200 euro reveneau inculpatului P.M., restul fiind dat inculpatului C.G. La rândul său, inculpatul C.G. remitea actele de proveniență ale vehiculului primite de la P.M., inculpatului D.M., care proceda efectiv la falsificarea înscrisurilor necesare înmatriculării.

În declarațiile date în calitate de inculpat, D.M. a descris în amănunt modalitatea de falsificare a înscrisurilor, respectiv că proceda la fotografierea sau scanarea înscrisului model (fișa de înmatriculare, factură, contract tip de vânzare-cumpărare), documentul astfel creat era prelucrat cu programe specifice de calculator, ștampilele erau amplasate în locurile destinate, după care documentul era imprimat pe înscrisul tipizat. Inculpatul D.M. a precizat, de asemenea, că a falsificat și fotocopii ale unor facturi fiscale în aceeași modalitate, în sensul că scana fotocopia facturii ce i se prezenta, după care modifica data facturii, numele persoanelor sau prețul de cumpărare.

Cu ocazia efectuării percheziției la atelierul inculpatului D.M., au fost ridicate 3 imprimante, care au fost trimise Institutului de Criminalistică pentru a se analiza dacă înscrisurile falsificate ce au făcut obiectul cercetărilor în prezenta cauză au fost imprimate cu acestea. Concluzia specialiștilor a fost că nu se poate stabili acest aspect, fie pentru că imprimantele erau defecte fie pentru că acestea nu prezentau particularități care să poate conduce la o concluzie certă.

Cu ocazia percheziției efectuate la domiciliul inculpatului P.M. au fost găsite o serie de înscrisuri falsificate, având legătură cu autovehiculele la a căror înmatriculare seva face referire, pe larg, în continuare.

Cu același prilej, au fost găsite mai multe certificate de înmatriculare a vehiculelor având aplicate post-it-uri de culoare galbenă, cu mențiunea olografă „G.”, despre care inculpatul P.M. a afirmat că le-a primit de la inculpatul C.G.

Relevante cu privire la modalitatea concretă de comitere a faptelor, frecvența acestora și caracterul de îndeletnicire curentă pentru o parte dintre inculpați sunt și rezultatele interceptării convorbirilor telefonice purtate între făptuitori, ori între aceștia și alte persoane, precum și ale activităților de supraveghere operativă efectuate în cauză, din care vom exemplifica în continuare:

Astfel, aceștia se întâlnesc în repetate rânduri la adresa din str. F., sector 3, locație unde își desfășoară activitatea de falsificare a documentelor inculpatul D.M. Din investigațiile efectuate a rezultat că această locație reprezintă sediul nedeclarat al SC S.D. SRL al cărei unic asociat este inculpatul D.M.

Astfel, în data de 15 septembrie 2009 inculpatul P.M. a fost înregistrat video când s-a deplasat la adresa menționată și s-a întâlnit cu inculpatul H.R.G. căruia i-a înmânat câteva documente.

În data de 30 septembrie 2009 inculpatul P.M. s-a deplasat la locuința inculpatului C.G., din str. V., și au plecat împreună cu autoturismul celui din urmă, deplasându-se la adresa din str. F. Din procesul-verbal întocmit de lucrătorii Direcției Generale Anticorupție, în baza materialului rezultat din supravegherea inculpatului P.M. reiese că în încăperea respectivă se afla aparatură de calcul veche.

În data de 02 octombrie 2009 inculpatul P.M. s-a deplasat la adresa din str. F., unde a rămas în autoturism aproximativ 25 de minute. După acest interval de timp la adresa respectivă a sosit autoturismul marca O., aparținând SC S.D. SRL și condus de inculpatul D.M. Inculpatul D.M. a intrat în locația cunoscută, fiind urmat la un interval de 2 minute de inculpatul P.M. care avea asupra sa niște hârtii format A4. Inculpatul P.M. a părăsit locația în scurt timp.

Din procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice interceptate în cauză rezultă că inculpatul D.M. deținea în memoria calculatorului sau în materialitatea lor o adevărată arhivă de documente referitoare la autoturisme.

Cu ocazia efectuării perchezițiilor informatice asupra sistemelor informatice ridicate de la domiciliul și atelierul inculpatului D.M. nu au fost, totuși, găsite documentele la care se face referire în numeroasele discuții telefonice purtate de inculpat cu diverse persoane în legătură cu diferite autoturisme. Acest aspect se explică prin aceea că inculpatul a schimbat hard disk-ul calculatorului său și a distrus multe din înscrisurile pe care le deținea, cu scurt timp înainte de reținerea și arestarea sa în prezenta cauză.

Astfel, în data de 19 octombrie 2009, a fost pusă în aplicare autorizația Tribunalului București din 06 octombrie 2009 de înregistrare de imagini a inculpatului D.M. O persoană neidentificată până în prezent, „Andi”, l-a avertizat telefonic pe inculpatul D.M. că în fața atelierului său se află două persoane:

Din cuprinsul notei privind supravegherea operativă a inculpaților C.G. și D.M. rezultă că în data 19 octombrie 2009, inculpatul D.M. a intrat în atelierul său din str. F., la ora 09.25, iar în jurul orei 12.40, la aceeași adresă a sosit și inculpatul C.G. La ora 12.45 a fost observat autoturismul marca A., în timp ce se deplasa pe străzile din cartier (condus probabil de „P.”, neidentificat până în prezent), iar la ora 12.50 conducătorul auto a coborât și a intrat în atelierul inculpatului D.M.

La ora 13.15, inculpatul D.M. și persoana neidentificată (probabil „P.”) au ieșit din imobilul cunoscut și s-au urcat în autoturismul inculpatului. Cei doi s-au deplasat pe străzile din cartier, oprind nejustificat și fiind atenți la autoturismele și persoanele care circulau în apropierea lor, iar la ora 13.20 s-au întors la atelier.

Din supravegherea operativă a inculpatului C.G. a rezultat că și acesta și-a luat măsuri de precauție, intrând în mai multe magazine nejustificat și ieșind imediat, uitându-se în mod repetat în urma sa, după care s-a urcat în autoturismul său și s-a deplasat în tandem cu autoturismul marca A., încălcând frecvent regulile de circulație, alternând viteza de deplasare.

În zilele următoare inculpatul D.M. și-a încetat activitatea.

Cu ocazia efectuării percheziției informatice, specialiștii au constatat că una dintre unitățile centrale de calculator ridicate din atelierul inculpatului D.M. nu conține nici un mediu de stocare a datelor informatice, iar cealaltă unitate centrală conținea un hard-disk nou pe care sistemul de operare a fost instalat în data de 22 octombrie 2009.

În cauză au existat indicii că hard disk-ul care lipsea din unitatea centrală la care am făcut referire în paragraful anterior a fost preluat de inculpatul H.R.G. Instanța de judecată a respins propunerea Parchetului de efectuare a unei percheziții domiciliare la domiciliul inculpatului H.R.G.

Din procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice purtate de inculpatul C.G. rezultă că și acesta se ocupa de falsificarea de documente privitoare la autoturisme, după cum rezultă din interceptările convorbirilor telefonice.

În cauză au fost audiate in calitate, de martori, numitele B.E.G. și V.M., întrucât din convorbirile telefonice purtate de inculpatul C.G. a rezultat că are o relație de prietenie cu acestea, discutând foarte des despre documente referitoare la autoturisme. Ambele martore își desfășoară activitatea la birouri de întocmit acte auto, situate în apropierea sediului Brigăzii de Poliție Rutieră.

Din procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice rezultă că în mod frecvent „clienții” inculpatului C.G. lasă actele autoturismelor ce le aparțin sau a căror înmatriculare o solicită la cele două birouri de copiat acte pentru a fi luate de inculpat. Acesta din urmă, la rândul său, lasă actele falsificate pentru a fi ridicate de acele persoane în aceeași locație.

Martora B.E.G. a declarat că l-a văzut pe inculpatul C.G. în repetate rânduri având asupra sa ștampilele unor societăți comerciale și folosindu-le.

Cu ocazia efectuării percheziției, la domiciliul inculpatului C.G. au fost găsite mai multe certificate de înmatriculare a vehiculelor și cărți de identitate ale vehiculelor, în original.

Prima instanță a reținut că și inculpatul C.G. a cunoscut împrejurarea că inculpatul D.M. era supravegheat, astfel, că și-a luat măsuri de siguranță, distrugând sau mutând înscrisurile mcriminatoare din locuința sa.

I. Infracțiunile săvârșite în legătură cu înmatricularea autoutilitarei marca V., aparținând martorilor-denunțători P.E. și P.N.P.

În perioada aprilie-mai 2008, autoutilitara marca V., aparținând martorilor-denunțători P.E. și P.N.P. a fost înmatriculată de două ori în baza unor înscrisuri false. Inculpatul M.C.G. a primit suma de 2.700 euro de la martorii-denunțători P.E. și P.N.P. pentru a le facilita acestora înmatricularea vehiculului cu o taxă de poluare mai mică, pretinzând că are o cunoștință la Serviciul de Înmatriculări. Documentele de proveniență ale autoutilitarei au fost remise de inculpatul M.C.G. inculpatului P.M. care la rândul său le-a dat inculpatului C.G. pentru ca inculpatul D.M. să contrafacă înscrisurile necesare înmatriculării.

La data de 22 mai 2009, denunțătorii au fost înștiințați de S.P.C.R.P.C.I.V. Ilfov că s-a dispus anularea înmatriculării vehiculului în cauză.

Ulterior anulării înmatriculării vehiculului denunțătoarea P.E. a luat legătura cu inculpatul M.C.G. pentru a-i cere lămuriri sub acest aspect, purtând mai multe discuții și convorbiri telefonice, în cadrul cărora inculpatul s-a angajat să-i restituie suma de 2.700 euro și a precizat totodată că s-a ocupat de înmatricularea mai multor autoturisme pentru colegii săi dar și pentru interlopi. Acesta a recunoscut, de asemenea, că la dosarul de înmatriculare a fost depusă o chitanță falsă și că taxa de primă înmatriculare nu a fost plătită. Pentru a o asigura pe denunțătoare că nu va avea probleme cu mașina, inculpatul M.C. i-a data acesteia numărul de telefon al inculpatului P.M., sugerându-i acesteia că el este persoana din cadrul poliției care s-a ocupat de înmatricularea autovehiculului.

La data de 24 iunie 2009, inculpatul M.C. s-a deplasat la domiciliul martofilor-denunțători, conform înțelegerii anterioare, prilej cu care au discutat despre suma de 2.700 euro, angajându-se să o restituie în tranșe lunare de 1.500 RON. Inculpatul a făcut dese referiri la numitul „Marian”, persoana care l-ar fi ajutat să înmatriculeze autoutilitara familiei P., afirmând că acesta a dispărut și că nu mai răspunde la telefon.

Cu același prilej, inculpatul le explică celor doi martori cum a fost înmatriculată autoutilitara (în baza unui contract de vânzare-cumpărare fictiv încheiat între P.N.P. și SC G.C. SRL) și îi sfătuiește pe cei doi denunțători să declare în fața lucrătorilor de poliție din cadrul Direcției Generale Anticorupție că au cumpărat autovehiculul din târgul auto V. de la o persoană - P.M. - care s-a ocupat de prima înmatriculare, indicându-le celor doi martori ce amănunte să ofere anchetatorilor astfel încât identificarea acestei persoane să nu fie posibilă.

Autoutilitara marca V. aparținând celor doi martori a fost înmatriculată cu complicitatea inculpatului P.M., care a remis actele originale ale mașinii inculpaților C.G. și D.M., acesta din urmă procedând la falsificarea înscrisurilor necesare înmatriculării. Astfel, autoutilitara a fost înmatriculată inițial pe numele SC G.C. SRL, deși această societate nu a deținut-o niciodată, pe documentele necesare înmatriculării fiind aplicată o ștampilă falsă a acestei societăți. De asemenea, pe fișa de înmatriculare a acestui vehicul a fost aplicată o ștampilă falsă cu mențiunea „Direcția Generală de Impozite și Taxe Locale Sector 4 - Certificat fiscal - 12”, fără însă a fi precizat numărul actului prin care bunul fusese luat în evidență. De precizat că ar fi fost necesară viza organului fiscal din sectorul 3, unde își are sediul pretinsul solicitant, SC G.C. SRL. Menționăm însă că pe fișa de înmatriculare a vehiculului pe numele martorului P.N.P. apare o viză de scoatere din evidență ce aparține Direcției de Impozite și Taxe Locale Sector 3. Pentru această înmatriculare a fost utilizată o dovadă falsă de achitare a taxei de poluare, respectiv ordinul de plată din 09 aprilie 2008, suma de 11.627,26 RON care apare înscrisă pe acesta nefiind înregistrată de Trezoreria sector 3 ca taxă de poluare achitată de contribuabilul SC G.C. SRL.

Ulterior, folosindu-se un înscris plăsmuit de înstrăinare a vehiculului de către SC G.C. SRL către P.N.P., acesta a fost înmatriculat pe numele celui din urmă. Și cu acest prilej a fost aplicată o ștampilă falsă a SC G.C. SRL.

Prin înmatricularea autoutilitarei marca V. în baza acestor înscrisuri false a fost creată o pagubă bugetului de stat de 11.610 RON.

Săvârșirea faptelor rezultă din declarațiile martorilor-denunțători P., rapoartele de constatare tehnico-științifică, declarațiile martorilor C.C., S.V., G.M., declarațiile inculpatului M., declarațiile de recunoaștere ale inculpaților P. și C., convorbirile telefonice interceptate, înscrisurile falsificate folosite pentru înmatriculare.

Prima instanță a reținut că participarea inculpatului P.M. la săvârșirea acestor infracțiuni rezultă din afirmațiile făcute de inculpatul M.G.C. în fața martorilor-denunțători P.E. și P.N.P. și din înregistrările convorbirilor telefonice interceptate în prezenta cauză.

Astfel, la data de 25 iunie 2009, după prima mtâlnire avută cu martorii denunțători, P.N.P. și P.E., inculpatul M.C. îi trimite inculpatului P.M. un mesaj SMS cu textul „Nu mai vreau banii, vreau doar hârtiile de la cealaltă, făcuta sau nefăcuta. răspunde la telefon.”

La data de 20 august 2009, cei doi inculpați au următoarea discuție telefonică:

„M.C.G.: Ce ați făcut?

P.M.: Cred că pe marți, mai sigur. Că mâine mi-a zis să dau telefon să vadă când mă programați la aia, dar oricum mai am o șansă că s-ar putea mâine dacă merge la notar la aia, că vând și niște pământ, m-am băgat în mai multe chestii! Dacă rezolv mâine te sun mâine și ne întâlnim după masă.

M.C.G.: Am impresia că mata îți cam bați joc de mine, să dea dracu'!

P.M.: De ce?

M.C.G.: Păi dacă văd că o tot lălăi de trei luni de zile de mâine, poimâine!

P.M.: Nu am altă posibilitate, tu nu vrei să rezolvăm?

M.C.G.: Eu vreau să rezolvăm, dar le-am dat banii la oamenii ăia din buzunarul meu și la rândul meu am și eu nevoie de bani.

P.M.: Deci eu și cu tine am făcut, dar ceilalți care au luat de ce nu contribuie?

M.C.G.: Sună-i și mata și îi întreabă.

P.M.: Dacă nu sună, că sâmbătă toată ziua stau numai la el acolo de dimineață până seară, să îi arăt obrazul, că venea ca un milog și eu băiat bun: Hai lasă, hai fa, lasă că vezi și tu, ia și tu! Știi cum sunt eu! Că dacă ar fi murit, nu mi-ar fi părut rău dacă nu răspunde, zic a murit s-a întâmplat accident, dar mi-e că stă cu p... în sus și ...!

M.C.G.: Mie nu mi se pare normal ca să stau să le dau numai eu din buzunar, să le plătesc eu?!

P.M.: Da, dar să punem noi doi și ceilalți ce fac, că au mai fost încă doi care au mâncat, nu? Nu e corect așa? Pe bune acum!

M.C.G.: Da, se pare c-am fost ...!

P.M.: Stai că suntem noi acum la ... .

M.C.G. Se pare că am fost numai eu, că numai eu am plătit-o.

P.M.: Da, tu i-ai dat lui, el a venit cu cine a mai venit și-au oprit fiecare și mie mi-au dat cât a vrut ei! Nu e normal așa!

M.C.G.: Sună-i și intreabă-i!

P.M.: Nu vezi că nu sună? Lasă că sâmbătă toată ziua nu am ce face, decât să stau să aștept acolo la el. Las toată treaba și stau și îl aștept, că vreau să fac toata treaba pe cale amiabilă să nu zici că na, fiecare greșim, dar nu înseamnă că unul mănâncă tot și altul suferă.

M.C.G.: Asta spuneam și eu, că eu am rămas de prost în situația asta, că eu stau și dau o căruță de bani din buzunarul meu și văd că pe alții îi doare înfund, îmi spune marți, miercuri, joi!

P.M.: Dacă e treaba așa lămurim amândoi! Nu am cum, că nu depinde de mine, știi cum e cu băncile! Mi-a dat un număr de telefon de la aia și zice: sună-mă mâine să vedem când sunteți programat, știi cum se procedează. Eu azi am fost plecat toată ziua, acum am venit, am fost la Urziceni, că la Lehliu acolo am niște pământ, vreau să îl vând și pe ăla, am vreo trei ha. Acolo tot așa e, că dă telefon la notar și te programează ei când vor ei.

M.C.G.: Da.

P.M.: Deci eu cu tine o să fim în pagubă, dar nu e așa cum vor ei, ei zic că sunt șmecheri, că dacă nu răspund, nu am cum să ..., că luăm alte treburi și gata, indiferent cât pierd, dar știu că ... eu pentru un leu când mă fură unul mă răzbun, indiferent că pierd o mie de ...! înțelegi?

M.C.G.: Mata pentru un leu, eu le-am dat o căruță de bani anul ăsta!

II. Infracțiunile săvârșite în legătură cu înmatricularea autoturismului marca P., aparținând inculpatului G.V.

Din cercetările efectuate a rezultat că inculpații P.M., C.G. și D.M. au procedat într-o modalitate similară și în alte cazuri, ocupându-se de înmatricularea unor autoturisme în baza unor acte false.

Astfel, autoturismul marca P., aparținând inculpatului G.V. a fost înmatriculat, prin intermediul inculpatului P.M. care a primit o sumă de bani de la proprietar, pentru facilitarea acestei înmatriculări. în data de 10 aprilie 2008, inculpatul D.G. a depus la Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor, dosarul de înmatriculare al autoturismului marca P. ce conținea o procură ce atesta calitatea de împuternicit a inculpatului de către aceeași societate comercială SC G.C. SRL nu a deținut niciodată acest vehicul, nu a fost achitată taxa de poluare pentru acesta, iar viza de luare în evidență a bunului aplicată pe fișa de înmatriculare este falsă. Ca și în cazul vehiculului aparținând martorilor-denunțători P.E. și P.N.P., autoturismul marca P. a fost ulterior înmatriculat pe numele adevăratului proprietar, în baza unui înscris plăsmuit ce atesta transferul dreptului de proprietate asupra mașinii de la SC G.C. SRL către G.V. De asemenea, pe fișa de înmatriculare a vehiculului pe numele G.V. a fost aplicată o viză falsă de luare în evidență a bunului pentru calculul și plata impozitului.

Cu ocazia audierii sale în calitate de învinuit, G.V. a declarat că a cumpărat autoturismul marca P., în anul 2005 sau 2006 de la un cetățean francez și a circulat cu numere de înmatriculare franceze până în martie sau aprilie 2008, când a apelat la o cunoștință pentru a înmatricula autoturismul în România. Inculpatul știa despre această persoană că se ocupă frecvent cu înmatricularea de autoturisme, dar nu cunoștea cum făcea acest lucru. Numitul M., identificat ca fiind inculpatul P.M. i-a spus că taxa de primă înmatriculare este 12.000 RON sau aproximativ 3.200 euro, sumă pe care inculpatul G.V. nu-și permitea să o plătească, motiv pentru care inculpatul P.M. s-a oferit să-l ajute cu înmatricularea autoturismului pentru suma de 1.600 euro (jumătate din cuantumul taxei legale). Inculpatul a fost de acord, i-a dat inculpatului P.M. documentele autoturismului în original și suma de 1.600 euro, iar după aproximativ 2-3 luni a primit de la inculpat documentele autoturismului și plăcuțele de înmatriculare. Inculpatul G.V. a observat că autoturismul fusese inițial înmatriculat pe numele unei societăți comerciale și ulterior pe numele său, fără însă ca el însuși să fi semnat un act de vânzare-cumpărare. Când a primit documentele și plăcuțele cu numerele de înmatriculare, inculpatul P.M. i-a adus la cunoștință că autoturismul a fost înmatriculat fără a fi declarat la Direcția de Impozite și Taxe Locale a Sectorului 6, astfel că nu va fi nevoie să plătească impozit pentru acest vehicul. Inculpatul G.V. a întrebat cum va putea vinde mașina în aceste condiții și inculpatul P.M. i-a promis că se va ocupa și de înmatricularea pe numele noului proprietar.

În aprilie 2009, autoturismul a fost vândut de către G.V. martorului S.M.M. care a declarat că odată cu perfectarea vânzării a fost de acord să-i dea inculpatului G.V. suma de 200 euro pentru ca acesta să se ocupe de înmatricularea autoturismului pe numele martorului. Mai mult, la un scurt interval de timp martorul S.M.M. și inculpatul G.V. s-au întâlnit cu inculpatul P.M. care a scris personal pe certificatul de înmatriculare a autoturismului „înmânat către S.M.M.”, stabilind cu acest prilej ca de înmatricularea mașinii să se ocupe inculpatul P.M., iar după ce martorul va primi documentele originale să îi mai dea lui G.V. suma de 100 euro. Întrucât înmatricularea nu s-a realizat martorul S.M.M. l-a sunat în mod repetat pe inculpatul G.V. care i-a dat în cele din urmă numărul de telefon al inculpatului P.M., inculpatul G.V. i-a adus la cunoștință martorului S.M.M. că autoturismul nu fusese declarat la organul fiscal.

Martorul S.M.M. a declarat că inculpatul nu i-a răspuns la telefon decât o singură dată și i-a spus că îl va suna ulterior, ceea ce nu s-a mai întâmplat.

Într-adevăr, din interceptarea convorbirilor telefonice purtate de inculpatul P.M., rezultă că îa data de 13 iulie 2009, acesta a fost contactat de un bărbat de la postul telefonic X (folosit de martorul S.M.M.) cu care a avut următoarea conversație:

S.M.M.: „Alo!

P.M.: Alo!

S.M.M.: Salut!

P.M.: Salut!

S.M.M.: Am sunat și eu pentru ... .

P.M.: Alo!

S.M.M.: Mă auzi?

P.M.: Da.

S.M.M.: Am sunat pentru acte.

P.M. Așa!

S.M.M. Sunt băiatul cu P., care ți-am ... actele de la P.

P.M.: Așa!

S.M.M.: Vreau și eu actele.

P.M.: Pai, cine sunteți?

S.M.M.: Cel care a cumpărat mașina și ți-a dat actele.

P.M.: Cine? Stați puțin!

S.M.M.: Cel care a cumpărat mașina și ți-a dat actele să le înscrii. Să înscrii mașina, să înscrii P.

P.M.: Al cui, domnule, al cui?

S.M.M.: A lui V. A lui G.V. e mașina.

P.M.: G. ...Greșeală, mă, băiete, mă!

S.M.M.: Nu e nici o greșeală, șefu.

În data de 15 iulie 2009 inculpatul P.M. a fost contactat telefonic de inculpatul G.V. și au următoarea discuție:

G.V.: „Bre, nea M.!

P.M.. Ia zi, patroane!

G.V.: Bre, meștere, uite mi-a venit un plic, să duc numerele de înmatriculare, să duc acolo. Ce fac?

P.M.: La care, la care mașină, mă?

G.V.: La aia pe care mi-ai vândut-o.

P.M.: La care ai vândut-o lui ăla?

G.V.: Da.

P.M.: Lasă-l... Stai pe loc momentan, că nu e nici o tragedie.

G.V.: Păi cum nu e? Că nu poate omu' să circule. Hai, să ne întâlnim, să-ți arăt ce mi-a scris aici, ce...

P.M.: Lasă, mă, că știu eu despre ce e vorba.

G.V.: Ne întâlnim mai târziu, la bar, acolo?

P.M.: Da, vorbim mai târziu. Lasă, stai liniștit momentan.

G.V.: Poftim?

P.M.: Stai liniștit momentan, că mă interesez eu, ce și cum. Deci, nu-ți face nici o...

G.V.: Păi nu mai poate să circule omu' cu mașina, bre. Ce fac? Mă dai de belea, o să-mi ceară ăla banii. De unde-i dau, din ...

P.M.: Băi, tu ai vorbit cu ...? Ăla știe că nu mai poate?

G.V.: (se adresează altei persoane) taci!

P.M.: Auzi?

G.V.: Păi ,mă dă de belea ăla, bre nea M., aduce poliția la mine, aici.

P.M.: Păi dacă... Păi, stai măi puțin. Ăștia ți-au venit ție sau lui ăla?

G.V.: Mie mi-a venit și ăla mi-a zis...

P.M.: Ce ți-a zis?

G.V.: Mi-a zis că vrea actele omu' și eu nu pot să i le dau, în primul rând că sunt la matale și dacă ajunge cu ele acolo, îi ia mașina poliția.

P.M.: Nu-i ia bre nici o mașină, stai liniștit!”

Menționăm că în data de 08 iulie 2009 Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor București a dispus anularea înmatriculării autoturismului marca P., aparținând inculpatului G.V.

Inculpatul P.M. a declarat că și în acest caz, a predat actele originale ale mașinii și suma de 300 euro inculpatului C.G. în vederea falsificării înscrisurilor necesare înmatriculării, acesta din urmă apelând la ajutorul inculpatului D.M. În cazul de față inculpatul D.M. a falsificat dovada de achitare a taxei de poluare, respectiv ordinul de plată din 08 aprilie 2008, pentru suma de 13.435,38 RON, prin metoda prezentată la punctul I. din rechizitoriu. Conform concluziilor raportului de constatare tehnico-științifică din 12 aprilie 2010, ștampila cu textul Banca C.R. SA.

Prin înmatricularea autoturismului marca P. în baza acestor înscrisuri false a fost creată o pagubă bugetului de stat de 13.415 RON, reprezentând cuantumul taxei de poluare și o pagubă bugetului local de 430 RON, reprezentând contravaloarea impozitului pentru vehiculul respectiv.

III. Infracțiunile săvârșite în legătură cu înmatricularea autoturismului marca O., aparținând inculpatului V.G.G.

La data de 02 februarie 2009, inculpatul V.G.G. a solicitat și obținut înmatricularea autoturismului său, marca O., folosind la Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor o dovadă de achitare a taxei de poluare falsă și fără a-l declara la Direcția de Impozite și Taxe Locale Sector 5 pentru calcularea și plata impozitului.

În urma verificărilor efectuate de Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor s-a constatat că foaia de vărsământ din 21 ianuarie 2009, care făcea dovada achitării taxei de poluare de către inculpatul V.G.G. pentru autoturismul marca O., este falsă, neexistând în baza de date a Trezoreriei Sectorului 5. Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor a dispus anularea înmatriculării și a sesizat Secția 6 Poliție pentru efectuarea de cercetări sub aspectul infracțiunii de fals în înscrisuri oficiale, prev. de art. 288 C. pen., la Parchetul de pe lângă Judecătoria sector 2 București, constituindu-se dosarul penal cu nr. 1814/P/2010. Parchetul de pe lângă Judecătoria sector 2 București a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Parchetului de pe lângă Tribunalul București, pe rolul căruia dosarul a fost înregistrat cu nr. 1344/P/2010 și conexat la prezenta cauză în data de 12 aprilie 2010.

Cu ocazia audierii sale în calitate de învinuit, V.G.G. a declarat că a cumpărat autoturismul respectiv în decembrie 2008, din Olanda, unde s-a deplasat personal și a circulat aproximativ 2 luni cu numere de înmatriculare provizorii. Cu prilejul obținerii certificatului de autenticitate al autoturismului, la sediul Registrului Auto Român, o persoană necunoscută i-a dat numărul de telefon al inculpatului P.M., spunându-i că acesta se ocupă cu înmatricularea autoturismelor. În zilele următoare inculpatul V.G.G. l-a contactat telefonic și s-a întâlnit cu inculpatul P.M., căruia i-a înmânat actele de proveniență ale autoturismului, cartea de identitate a mașinii, certificatul de autenticitate, rugându-l totodată pe inculpat să afle care este valoarea taxei de poluare și să îl anunțe. După câteva zile, cei doi s-au întâlnit din nou, inculpatul P.M. cerându-i inculpatului V.G.G. o copie a cărții sale de identitate și spunându-i că va plăti el toate taxele necesare înmatriculării. După aproximativ două săptămâni, inculpatul P.M. i-a dat inculpatului certificatul de înmatriculare, cartea de identitate a vehiculului și plăcuțele cu numerele de înmatriculare, iar inculpatul i-a dat suma de 1.300 euro, din care 1.100 euro reprezentau valoarea reală a taxei de poluare. Inculpatul a afirmat că nu știe ce reprezenta restul de 200 euro și că nu a știut că pentru înmatricularea autoturismului său a fost folosită o chitanță falsă.

Menționăm că pentru înmatriculare autoturismului taxa de poluare ce trebuia achitată la data înmatriculării, 02 februarie 2009, este în cuantum de 14.841 RON, echivalentul a 3.971,92 euro.

Inculpatul V.G.G. a declarat, de asemenea, că, în momentul în care inculpatul P.M. i-a dat actele mașinii și plăcuțele de înmatriculare, i-a spus să meargă la organul fiscal și să declare bunul pentru plata impozitului.

Declarația inculpatului V.G.G. este nesinceră, acesta cunoscând faptul că pentru înmatricularea autoturismului său a fost folosită o dovadă falsă de achitare a taxei de poluare și o viză falsă a organului fiscal de luare în evidență. De altfel, până la data aducerii la cunoștință a învinuirii, autoturismul respectiv nu a fost declarat la Direcția de Impozite și Taxe Locale Sector 5. De asemenea, înmatricularea autoturismului nu putea fi făcută fără viza instituției fiscale de luare în evidență, aspect cunoscut de inculpatul P.M., astfel că acesta nu îi putea spune inculpatului să declare autoturismul la organul fiscal, după înmatricularea acestuia.

De asemenea, nu poate fi reținută afirmația sa, conform căreia inculpatul P.M. (pe care îl cunoscuse cu foarte puțin timp în urmă) s-a oferit să achite cu mijloace proprii taxa de poluare. După cum am arătat mai sus, inculpatul P.M. solicita „clienților” odată cu actele vehiculului, jumătate din valoarea reală a taxei de poluare, sumă pe care, în cea mai mare parte o remitea inculpatului C.G., pentru ca acesta să întocmească dosarul de înmatriculare.

De altfel, după înmatricularea autoturismului propriu în această modalitate, inculpatul V.G.G. a mai apelat la inculpatul P.M. și pentru înmatricularea altor vehicule, respectiv un autoturism marca O. aparținând nașului său, B.F. și un autoturism marca O. achiziționat de învinuit pentru cumnatul său, G.I.

În ziua de 07 iulie 2009, la ora 12:31:07, când V.G.G. îl contactează pe P.M., cu care poartă următoarea discuție telefonică:

V.G.G.: „Alo!

P.M.: Alo!

V.G.G.: Trăiască, domn' M.!

P.M.: Hai, noroc!

V.G.G.: V. vă deranjează.

P.M.: Aoleu, V.! Ce faci, măi, n-auzi?

V.G.G.: Uite, am și eu...

P.M.: Mobiliera ta. Dar nu știu de ce nu-mi apare mie numărul tău. Ți-ai schimbat numărul?

V.G.G.: Nu, nu. Nea' M., am și eu o întrebare.

P.M.: Zi, tata.

V.G.G.: Vrea un văr de-al meu să-și ia un O., dar a zis ăla că dacă e... Deci mașina e din luna a zecea '96. Cică la noi în carte o sa-i facă din '97. E adevărat?

P.M.: În ce lună?

V.G.G.: 10. Deci luna a 10-a, '96, este O.

P.M.: Auzi? S-ar putea, da, s-ar putea, nu e lege.

V.G.G.: Bun. Și atunci taxa aia...

P.M.: Dă drumul... O facem să fie bine pentru toata lumea.

V.G.G.: Da, dar pe cât intră? Intră pe '97? Că dacă e pe '97 e 130, dacă e pe '96, e vreo 900. Asta e.

P.M.: Hai, măi, ca ne înțelegem noi, nu contează. Ce? Ești nebun? V., te-a înnebunit Dumnezeu?

V.G.G.: Bine.

P.M.: Ce? E o problemă?

V.G.G.: Atunci dacă e, vorbesc cu mata cu totul, cu toată treaba și RAR și alea și alea.

P.M.: Păi, sigur, tot, tot, da.

V.G.G.: Da. Deci e posibil...

P.M.: Ăsta e numărul tău, nu?

V.G.G.: Da. Ăsta e numărul meu. Deci e posibil sa iasă pe '97, nu, la noi?

P.M.: Da, domne, da, e posibil. E posibil da, e posibil nu.

V.G.G.: E posibil da. Și asta la Financiar pe ce se plătește? După cartea din România sau după brieful din...

P.M.: Da, după cartea României.

V.G.G.: Deci după cartea României, nu după brief.

P.M.: Cartea românească, da. Păi, dacă n-ai cartea, copie după carte nu faci nimic. Cartea românească trebuie, obligat.

V.G.G.: A, deci după cartea românească se plătește taxa aia. nu?

P.M.: Păi, sigur, da, tati.

V.G.G.: Nu după...

P.M.: Nu, nu.

V.G.G.: După brief-ul lor.

P.M.: Nu, n-ai treabă.

V.G.G.: Că la el un brief...

P.M.: Că aia mai mint, știi ... domne, ia, că e euro cinci, euro patru, euro trei. P...! De unde? Ca să-și vândă și ei. Ce stabilești aici, aici la RAR aia e lege.

V.G.G.: îhî!

P.M.: Aia e lege. Înțelegi?

V.G.G.: Am înțeles.

P.M.: Restul, vrăjeli. Că și aia sunt șmecheri: Da, domne... Că a venit M.: Domne, am luat-o și mi-a zis că e euro patru. Când m-am dus cu ea, de abia a ieșit euro trei. Păi, domne, aia așa mi-au spus. - Păi, măi, omule, aia au interes să-ți spună că nu?

V.G.G.: Așa mi-a spus și ăsta, mi-a zis că pe brief, când a intrat pe brief-ul ei, e pe zece nouăzeci și șase, dar a zis că s-ar putea la RAR să ia pe '97.

P.M.: Nu, nu se potrivește, tată. Ce scriu ăștia la RAR la noi aici, aia e literă de lege.

V.G.G.: înțelegi? ca a zis ca depinde de seria aia mare, depinde cat e.

P.M.: Da, da.

V.G.G.: Bine, nea' M.

P.M.: Bine. Și mă suni și o rezolvăm.

V.G.G.: Da.

P.M.: Bine. Pa, pa!

V.G.G.: Pa!”

În ziua de 07 august 2009, la ora 15:28:06, când P.M. ia legătura cu V.G.G., cu care poartă următoarea discuție telefonică:

P.M.: „Ce ai făcut?

V.G.G.: Nu am făcut nimic.

P.M.: Nu ai luat actele?

V.G.G.: Da, am luat actele, le fac copie și ți le aduc mâine.

P.M.: Bine. Și pe aia și pe aia.

V.G.G.: Și pe aia și pe aia a mea, ne spui cât și ce.

P.M.: Dar voi nu vă puteți uita și voi?

V.G.G.: M-am uitat, una este 1.300 și una este 920.

P.M.: Și 50 % și cu asta, basta, dacă v-ați uitat voi, ce să mai..?!

V.G.G.: Și cât e aia, cât e aia?

P.M.: Păi jumate acolo, jumate colo!

V.G.G. Am înțeles.

P.M.: Și mai dați și voi, taxele alea, înmatriculare, talon, ...înțelegi ?

V.G.G.: Înțeleg!

P.M.: Și când vă hotărâți veniți, îmi aduceți un avans ceva înainte și gata, mâine dă dramul la treabă.

V.G.G.: Am înțeles.

P.M.: Îmi aduceți copii pentru cine vrea să fie!

V.G.G.: Da, da.

P.M.: Știi tu despre ce vorbesc, că ai dat și tu.

V.G.G.: Da, nea M.

P.M.: Și dacă ne întâlnim mâine mi le aduci să îi dăm drumul la treabă.

V.G.G.: Da.

P.M.: Dacă v-ați uitat ce mai stai acolo?

V.G.G.: M-am uitat, dar e 900 și a zis ăla: Jumătate o faci 45 și ailaltă e 1300, la cât o faci, tot la jumate, la 65 nu?

P.M.: Da.

V.G.G.: Da, 65, 70 cu totul și la tine, ce e în partea aia 50 cu totul.

P.M.: Bine, 50.

V.G.G.: Bine.”

Fiindu-i prezentată această convorbire telefonică, inculpatul V.G.G. a declarat că în această discuție este vorba despre două autoturisme marca O., unul aparținând nașului său, B.F. și celălalt cumnatului său, G.I., pentru înmatricularea cărora inculpatul P.M. i-a cerat un avans reprezentând jumătate din valoarea legală a taxei de poluare, restul urmând a fi plătit după înmatriculare.

În realitate, din conținutul acestei convorbiri a rezultat clar că suma totală cerută de P.M. reprezintă jumătate din valoarea legală a taxei de poluare ce trebuia achitată pentru cele două autoturisme, inculpatul cerând în avans o parte din această sumă. Mai mult, inculpatul V.G.G. adaugă un comision de câte 50 euro pentru fiecare autoturism pentru inculpatul P.M. Din această convorbire telefonică rezultă că inculpatul V.G.G. știa că dovezile de achitare ale taxelor de poluare sunt false, însă el urma să le ceară rudelor sale (adevărații proprietari ai autoturismelor) suma întreagă reprezentând valoarea taxei de poluare, urmând să își însușească diferența. Acest aspect rezultă din declarația martorului G.I., căruia inculpatul i-a cerut suma de 900 euro și din declarația martorului B.L.F., căruia inculpatul V.G.G. i-a cerat suma de 1.400 euro.

Inculpatul P.M. a declarat, în legătură cu înmatricularea acestui autoturism, că a falsificat dovada de achitare a taxei de poluare, prin intermediul inculpatului C.G., astfel cum proceda în mod obișnuit. Inculpatul a arătat că inculpatul V.G.G. l-a rugat să se ocupe și de înmatricularea altor două autoturisme marca O., aparținând lui V.G.G. și unui naș sau fin de-al său, inculpatul spunându-i la telefon să plătească jumătate din taxa oficială de poluare. Inculpatul a precizat, de asemenea, că inculpatul V.G.G. cunoștea faptul că documentele de plată a taxelor de poluare erau false, astfel procedând cei doi și în cazul înmatriculării autoturismului său.

Documentele folosite pentru înmatricularea autoturismului marca O. nu au fost supuse constatării tehnico-științifice, motiv pentru care cauza va fi disjunsă pentru continuarea cercetărilor față de inculpatul D.M. sub aspectul infracțiunilor prevăzute de art. 288 C. pen., art. 290 C. pen. și art. 26 rap. la art. 215 alin. (1), (2) C. pen.

Cu ocazia efectuării percheziției la domiciliul inculpatului P.M. au fost găsite documentele celor două autoturisme marca O., aparținând lui V.G.G. (cumpărat pentru cumnatul său, G.I.) și lui B.L.F., pe care inculpatul P.M. nu a reușit să le înmatriculeze până la data reținerii sale. Totuși, în cazul autoturismului aparținând lui B.L.F., documentele au fost falsificate, dosarul de înmatriculare a fost depus la Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor, dar a fost refuzat pentru că nu conținea actele originale, după care inculpatul P.M. a solicitat și obținut înmatricularea provizorie a autoturismului pe numele său. Cauza va fi disjunsă pentru continuarea cercetărilor sub acest aspect.

Inculpatul C.G. nu a recunoscut săvârșirea infracțiunilor reținute în sarcina sa.

IV. Infracțiunile săvârșite în legătură cu înmatricularea autoturismului marca F., aparținând inculpatului T.M.

La data de 14 ianuarie 2009, inculpatul T.M. a solicitat și obținut înmatricularea autoturismului său, marca F., folosind la Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor o dovadă de achitare a taxei de poluare falsă și fără a-l declara la Direcția de Impozite și Taxe Locale Sector 3 pentru calcularea și plata impozitului.

Pentru înmatricularea autoturismului menționat inculpatul T.M. a folosit o fișă de înmatriculare având aplicată o viză falsă de luare în evidență de către Direcția Impozite și Taxe Locale Sector 3, conform adresei din 21 octombrie 2009 emisă de Direcția Impozite și Taxe Locale Sector 3, din care rezultă că inculpatul nu a figurat și nu figurează în evidențele fiscale ca plătitor de impozite și taxe locale.

De asemenea, chitanța din data de 07 ianuarie 2009, folosită de învinuit ca dovadă a achitării taxei de poluare este falsă, conform adresei din 21 octombrie 2009 emise de Administrația Finanțelor Publice Sector 3 - Trezoreria Statului, din care rezultă că T.M. nu a plătit taxe aferente înmatriculării.

Cu ocazia audierii sale în calitate de învinuit, T.M. a declarat că și-a înmatriculat într-adevăr autoturismul cu ajutorul inculpatului P.M., în sensul că acesta i-a plătit taxa de poluare, a depus dosarul la Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor și a ridicat documentele mașinii și plăcuțele cu numerele de înmatriculare. În acest sens, inculpatul T.M. i-a dat inculpatului P.M. actele de proveniență ale autoturismului și suma de 1.850 euro. Inculpatul declară că 1.800 euro reprezentau valoarea legală a taxei de poluare și 50 euro comisionul pe care i l-a dat lui P.M. pentru serviciul făcut.

Peste câteva zile cei doi s-au întâlnit din nou, ocazie cu care inculpatul P.M. i-a dat inculpatului T.M. actele de înmatriculare și plăcuțele cu numerele de înmatriculare, inculpatul precizează că nu a cunoscut faptul că dosarul de înmatriculare al autoturismului său conținea acte false, menționând că valoarea legală a taxei de poluare ce trebuia achitată era de 1.800 euro.

În realitate, cuantumul taxei de poluare ce trebuia achitată pentru înmatricularea, la data de 14 ianuarie 2009, a autoturismului marca F., aparținând inculpatului T.M. era de 22.047 RON, aproximativ 5.000 euro.

Învinuitul T.M. a declarat, de asemenea, că nu a declarat vehiculul la organul fiscal, însă consideră că nu a încălcat legea pentru că nu a deținut vehiculul mai mult de 30 de zile de la data înmatriculării, vânzându-l în luna februarie 2009, unchiului său, T.C..

Această ultimă afirmație dovedește nesinceritatea inculpatului și faptul că acesta știa că înscrisurile folosite pentru înmatricularea autoturismului său sunt false. Într-adevăr, prevederile legale prevăd obligativitatea proprietarului unui autoturism de a o declara la organul fiscal de la domiciliu pentru luarea în evidență și pentru calculul și plata impozitului pe bunul respectiv, într-un termen de 30 de zile de la dobândire. Însă, înmatricularea unui vehicul nu este posibilă fără luarea în evidență fiscală a bunului respectiv. Or, în cazul de față, înmatricularea a fost efectuată în baza unei fișe de înmatriculare conținând viza organului fiscal, fără ca autoturismul să fi fost declarat la organul fiscal, dosarul de înmatriculare fiind depus la Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor de către învinuit.

În ceea ce privește valoarea impozitului aferent acestui autoturism, aceasta este de 96,27 RON, la data de 06 aprilie 2010 (data adresei emise de Direcția de Impozite și Taxe Locale Sector 3).

Inculpatul P.M. a recunoscut săvârșirea infracțiunilor reținute în sarcina sa, în legătură cu înmatricularea acestui autoturism, arătând că inculpatul T.M. cunoștea faptul că viza organului fiscal și chitanța doveditoare a taxei de poluare sunt false, acesta fiind motivul pentru care a apelat la ajutorul său, pentru înmatricularea autoturismului, respectiv plata a jumătate din taxa legală. Inculpatul P.M. a precizat că din suma de bani primită de la T.M. a păstrat 200 euro, restul împreună cu actele de proveniență ale mașinii dându-i-le inculpatului C.G. pentru falsificarea înscrisurilor menționate, cu ajutorul inculpatului D.M.

Cu ocazia percheziției efectuate la domiciliul inculpatului P.M. au fost găsite mai multe înscrisuri privind autoturismul aparținând inculpatului T.M., precum și o copie a cărții de identitate a acestuia din urmă.

Din convorbirile telefonice interceptate în cauză rezultă că inculpatul P.M. și inculpatul T.M. au o relație de prietenie, acesta din urmă apelând frecvent la inculpat pentru obținerea unor dovezi de efectuare a inspecției tehnice periodice false.

În ziua de 18 iulie 2009, la ora 11:17:40, de către numitul P.M., care este contactat de T.M., după cum urmează:

P.M.: „Auzi, mă?

T.M.: Ce faci, șefule?

P.M.: Ce să fac, bă? Uite, așteptam, că văd că te-ai dat la fund. Te-ai ... îți merge bine, nu mai ...

T.M.: Păi, ce vrei, mă, crezi că e după mine? Ia, zi, un ITP?

P.M.: Pe tine te doare în ... (n.n.: vorbește obscen) Poftim?

T.M.: Hai, nu o mai da în diverse! Un ITP, facem?

P.M.: Nu, mă. Facem.

T.M.: Facem? Bine, hai, că-ți aduc mai încolo puțin. Ne vedem la locul nostru.

P.M.: Ia și banii.

T.M.: Aha!

P.M.: Și mă suni.

T.M.: Da, mă, da.

P.M.: Bine. Hai, că te aștept acolo. Hai, pa, pa!

T.M.: Hai, pa!”

În ziua de 22 iulie 2009, la ora 23:14:01, numitul P.M. este contactat de T.M., după cum urmează:

P.M.: „Da, mă!

T.M.: Ce faci, șefule? Da, trebuie să te trezesc.

P.M.: Zi, tată!

T.M.: Fii atent! Vezi, că mâine am nevoie de ... Cum îi zice? De una mare și una mică.

P.M.: Păi, nu știu eu. Eu ți-am zis să zici cu o zi înainte. Ce dracu să zic? Vorbim, mă suni mâine, când e.

T.M.: Eu te ... Știu, dar să mă ai în vedere, cu scris, cu țiplă, cu tot, tot, tot. îți dau datele și da. Da?

P.M.: Da, mă. Da, mă, vorbim mâine?

T.M.: Deci, una mică și una mare. Adică ... Ai înțeles? Hai!

P.M.: Da, mă. Hai, pa, pa!

T.M.: Hai, pa, pa!”

În ziua de 23 iulie 2009, la ora 13:45:45, numitul P.M., care este contactat de T.M., , cu care are următoarea convorbire:

T.M.: „Ce faci, șefule?

P.M.: Uite, alerg acasă, mă încălzesc.

T.M.: Să te încălzești?

P.M.: Da.

T.M.: Păi, măcar încălzește-te cu folos.

P.M.: Păi...

T.M.: Zi, ai făcut ceva?

P.M.: Ce vrei tu, mai zi! Mamă, dar ce...! Hai, fii atent, vino încoace, să ne întâlnim, să vorbim.

T.M.: Păi, da, dar nu am cu ce să vin. Nu am mașină, sunt pe jos. Vreau o carte și un talon.

P.M.: Și banii pe loc?

T.M.: Banii pe loc, da. Dar trebuie să și scriem.

P.M.: Păi, atunci, adu, mă. Să facem cu totul de la A la Z.

T.M.: Păi, bine. Hai, să-i cer datele și... Zi-mi cât fac una mică, una mare, cu țiplă, cu tot, tot, tot, să fie totul gata.

P.M.: Și țiplă?

T.M.: Păi, îți dai seama! Țipla de unde o pun, ... (vorbește obscen) ce pun acolo?

P.M.: Da, mă. Da, da.

T.M.: Păi, hai... Cum dracu să facem?

P.M.: Vino să discutăm, să văd ce facem, cum completăm. T.M.: Păi, bine. Hai, că o să fac rost de date și să ți le aduc. Da?

P.M.: Da, da, da.

T.M.: Bine. Hai, pa.

P.M.: Bine. Hai, pa, pa!”

În ziua de 24 august 2009, la ora 13:53:05, P.M. este contactat de T.M., cu care poartă următoarea discuție telefonică:

T.M.: „Ce faci?

P.M.: Ce dracului să fac?! Ce pot să fac pe nenorocirile astea?!

T.M.: Dar nu răspunzi deloc la telefon, mă superi rău de tot?

P.M.: Nu răspund, sâmbătă și duminica nu am nici o treabă cu telefoanele.

T.M.: Lasă, răspunde să vorbesc cu tine. Pe alea nu le mai faci că mașina e dată daună, s-a urcat cu ea pe stâlp, ai auzit?

P.M.: Da, mi-a citit fiu-meu mesajele.

T.M.: Și cu alea ce dracului facem ?

P.M.: Cu ce?

T.M.: Cu ITP-urile?

P.M.: Ia mai dă-i în morții mă-sii. Ce ei nu știu din start. că nu e 100%, dă-i dracului. Dacă nu l-a prins RAR-ul nu are nici o problemă, că ăia nu mai verifică mașina din bară în bară, ăla nu e nici o problemă.

T.M.: Vezi că trebuie să ne vedem deseară, da?

P.M.: Mă suni și tu mai devreme că seara eu nu pot că nu mai am pe nimeni, înțelegi, și nu mai am cum să mai sun noaptea.

T.M.: Stai liniștit. Hai că te sun mai încolo să îți mai aduc unul să îmi dai actele alea.

P.M.: Bine.”

V. Infracțiunile săvârșite în legătură cu înmatricularea autoturismului marca B. și falsificarea certificatului de înmatriculare a autoturismului marca B., aparținând inculpatului M.L.C.

La data de 28 noiembrie 2008, inculpatul M.L.C. a solicitat și obținut înmatricularea autoturismului său, marca B., folosind la Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor o dovadă de achitare a taxei de poluare falsă și fără a-l declara la Direcția de Impozite și Taxe Locale Sector 3 pentru calcularea și plata impozitului.

Pentru înmatricularea autoturismului menționat inculpatul M.L.C. a folosit o fișă de înmatriculare având aplicată o viză falsă de luare în evidență de către Direcția Impozite și Taxe Locale Sector 3, conform adresei din 20 octombrie 2009 emisă de Direcția Impozite și Taxe Locale Sector 3, din care rezultă că inculpatul nu deține bunuri mobile

De asemenea, chitanța din data de 26 noiembrie 2008, folosită de învinuit ca dovadă a achitării taxei de poluare este falsă, conform adresei din 20 octombrie 2009 emise de Administrația Finanțelor Publice Sector 3 - Trezoreria Statului, din care rezultă că M.L.C. nu a plătit taxe aferente înmatriculării.

Cu ocazia audierii sale în calitate de învinuit, M.L.C. a declarat că a înmatriculat acest autoturism cu ajutorul inculpatului P.M., dându-i acestuia actele de proveniență ale mașinii și suma de 2.050 euro, din care 2.000 euro reprezenta cuantumul legal al taxei de poluare și 50 euro comisionul pentru inculpat, inculpatul a declarat că nu a depus personal dosarul la Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor și nu a cunoscut faptul că înscrisurile folosite erau false.

Cuantumul legal al taxei de poluare la data înmatriculării ar fi fost de 7.013 RON (aproximativ 2.000 euro), conform adresei din 14 aprilie 2010 emise de Administrația Finanțelor Publice Sector 3.

Valoarea impozitului aferent acestui autoturism ce trebuie plătit de învinuit este de 319,79 RON conform adresei emise de Direcția de Impozite și Taxe Locale Sector 3 din 06 aprilie 2010.

Inculpatul P.M. a declarat că nu s-a ocupat de falsificarea înscrisurilor necesare și nici de înmatricularea autoturismului marca B., aparținând inculpatului M.L.C.

Autoturismul marca B. a fost vândut de inculpatul M.L.C. numitului H.G., însă până în prezent nu a fost înmatriculat pe numele acestuia.

Învinuitul M.L.C. a intenționat să înmatriculeze autoturismul marca B. pe numele cumpărătorului H.G., iar el însuși să folosească vechiul certificat de înmatriculare al acestui vehicul și numerele de înmatriculare (care fuseseră eliberate pe numele său, la data de 28 noiembrie 2008) pentru a circula cu un alt autoturism marca B. pe care l-a cumpărat la data de 24 iulie 2009. Inculpatul M.L.C. i-a cerat inculpatului P.M. să îi falsifice un certificat de înmatriculare și o carte de identitate a vehiculului pe care să le folosească pentru autoturismul marca B., dorind în același timp să figureze și în evidențele Serviciului Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor ca titular al acestui din urmă autoturism. Totodată i-a cerut inculpatului P.M. și să se ocupe de înmatricularea autoturismului marca B. pe numele lui H.G.. inculpatul M.L.C. numește această operațiune de folosire a actelor unui vehicul pentru un alt vehicul „recarosare”, folosind acest termen atât în convorbirile telefonice, cât și în declarațiile sale de învinuit.

Declarația dată de învinuit este nesinceră în totalitate și în acest caz vom reține declarația inculpatului P.M. întrucât aceasta este confirmată de convorbirile telefonice interceptate în cauză.

Astfel, la data de 15 iulie 2009, la ora 15:08:49, P.M. este contactat de M.L.C., cu care poartă următoarea discuție telefonică:

M.L.C.: „Să trăiți!

P.M.: Hai, noroc!

M.L.C.: Am și eu o întrebare, dacă se poate.

P.M.: Zi!

M.L.C. Pentru recarosare m-ar interesa.

P.M.: Zi ce.

M.L.C.: De la aia neagră.

P.M.: Așa.

M.L.C.: Dacă... Aia neagră, patru uși, motor doi zero, mă interesează pentru un doi cinci, două uși, vișiniu. Pot? P.M.: Să o ții pentru tine?

M.L.C.: Da. Nu știu, cumva, să schimbăm, să facem.

P.M.: Ă?

M.L.C.: Să schimbăm ceva acolo, nu se poate?

P.M.: Păi, și ai de unde să iei din aia?

M.L.C.: Cum? P.M.: Ai de unde să... Ai făcut rost?

M.L.C.: Păi, eu mașina pot să o iau și mâine și actele le am, că sunt alte mele. Pentru mine mă interesează.

P.M.: Păi, nu, fa-mi copie după acte și pe aia și pe aia și pe urmă, ca să nu te încurci să le iei degeaba și pe urmă să zică nu.

M.L.C.: Păi, dacă nu merge, nu mai pot să cumpăr mașina, adică să-mi dați un răspuns așa sigur.

P.M.: Păi, n-am cum, decât să-mi aduci acte și după aia și după aia.

M.L.C.: Actele mele sau și alea și alea?

P.M.: Și alea și alea, tată. Nu-ți dă ăla?

M.L.C.: A, păi, înseamnă că trebuie să cumpăr mașina și o iau la risc, adică, nu?

P.M.: Nu-ți dă ăla, nu?

M.L.C.: Păi, nu mi-o dă. Cum să-mi dea?

P.M.: Păi, dar ce? Îi zici tu: Măi, dacă nu merge? Eu o iau, dar dă încoace, să văd ce modalitate găsesc, zici.

M.L.C.: Da. Deci să încerc așa.

P.M.: Păi, sigur. Ca să fie sigur. De ce să? Ce? Te dau banii afară din casă? Ești nebun?

M.L.C.: Da, da.

P.M.: Adu-mi și să vedem ce și cum, cât costă, cât e, ca să faci tu o ... îți convine, nu-ți convine.

M.L.C.: Da, da, am înțeles.

P.M.: Domne, dă-mi și mie copii după asta să văd și eu ce modalitate găsesc, să fac cu a mea, așa îi bagi, nu că o iei nu o iei. Eu de luat ți-o iau sigur, dar dă încoace întâi să văd ce variantă găsesc.

M.L.C.: Da, da.

P.M.: Și atunci mă suni și îmi aduci copie după ele.

M.L.C.: Îhî! Bine, atunci rămâne să vă dau eu un telefon zilele astea.”

S-a menționat că inculpatul M.L.C. nu a cumpărat acest autoturism de culoare vișinie, ci a achiziționat la data de 24 iulie 2009, unul marca B., de culoare negru. Cu o zi înainte, la 23 iulie 2009, îl contactează telefonic pe inculpatul P.M. pentru a se asigura că acesta îi va procura actele false necesare pentru a pune în circulație acest autoturism:

P.M.: „Zi!

M.L.C.: Să trăiți, să trăiți! Am și eu o întrebare.

P.M.: Zi tati!

M.L.C.: Am și eu acum o mașină, sunt cu o mașină!

P.M.: Așa.

M.L.C.: Exact ca aia argintie a mea, dacă mai țineți minte.

P.M.: Așa.

M.L.C.: Aceleași probleme... și am găsit din astea de România. Dacă găsesc din astea de România facem ceva?

P.M.: Da mă păi o fac... o facem pe aia.

M.L.C.: Păi nu, nu, n-ați înțeles, e alt model, altă ...

P.M.: Deci ce-ai găsit?

M.L.C.: E un cinciar, un B. cinciar din 98...

P.M.: Așa.

M.L.C.: Fără de-alea.

P.M.: Așa, fără acte !

M.L.C.: Da!

P.M.: Așa și...

M.L.C.: Și dacă găsesc de-alea de România putem să facem ceva?

P.M.: Ce..., M., ce e ?

M.L.C.: B.

P.M.: Ce B.?

M.L.C.: Cinciar, 520 benzină.

P.M.: Din ce an?

M.L.C.: 98.

P.M.: Caută și tu și caut și eu că are cineva și vezi cât găsești tu, cât cere acesta care sunt eu și vorbim.

M.L.C.: Ce fac îl iau că eu acum sunt aici, mă pregătesc să-i dau banii la om, să știu îi dau sau nu-i dau?

P.M.: Ăă, cât, cât vrea așa la preț?

M.L.C.: Ăă, 2000!

P.M.: 2000?

M.L.C.: Da.

P.M.: Nu, mai scade.

M.L.C.: Dar se merită.

P.M.: Ăă?

M.L.C.: Ee, să văd acuma oricum ...

P.M.: Mai încearcă, dacă mai scade vreo două dacă e.

M.L.C.: Da, da.

P.M.: Dacă e nu te grăbi că dacă e... luăm așa și...

M.L.C.: Îhî, îhî.

P.M.: Înțelegi ? Cu cât mai dai pe acte, cu cât dai aia.

M.L.C.: Da, văd ce fac cu băiatu și după aia vă sun.

P.M.: Nu te grăbi încă!

M.L.C.: A, și ce-am vrut să zic, dacă se poate să vă dau și eu acum seriile alea să mi le verificați ? Ăă? să vedeți o fi furată, n-o fi?

P.M.: Ia, zi!

M.L.C.: Stați două secunde. Haideți că vă sun într-un minut, că a deschis capota să mă uit și eu la ele.

P.M.: Bine, hai scriele și pe urmă vezi ce faci cu el dacă e ...

M.L.C.: Da, da.

P.M.: Bine, hai pa, pa.”

În zilele următoare, cei doi au mai multe discuții telefonice pe această temă.

În ziua de 31 iulie 2009, la ora 14:30:54, când, P.M., ia legătura cu M.L.C., cu care a avut următoarea discuție telefonică:

P.M.: „Ia mai citește o dată ca lumea seria la caroserie!

M.L.C.: Stați puțin.

P.M.: Vezi ce spui acum, asta e!

M.L.C.: Am și eu o întrebare că de aia v-am sunat mai devreme!

P.M.: Zi!

M.L.C.: Dacă ziceți că sunt actele gata azi, eu cum pot să iau numerele alea dacă mașina nu am radiat-o? Mașina aia când mă oprește pe stradă cu numere alea, nu o să zică că apare un Seria 3? (n.n. inculpatul se referă la autoturismul marca B.)

P.M.: Nu au treabă alea cu..., bă, dar tăntălău ești, stai liniștit, pe alea poți să le pui și la căruță, la orice, ce are importanță cu...?!

M.L.C.: Hai să citesc seriile alea:...

P.M.: Doi de...!?

M.L.C.: Da.

P.M.: Sigur?

M.L.C.: Da...

P.M.: Bine. Hai că te sun eu mai târziu.

M.L.C.: Bine.”

Seria de șasiu dictată la telefon este cea înscrisă pe certificatul fals de înmatriculare ridicat de la inculpatul M.L.C. Cu prilejul efectuării percheziției asupra autoturismului marca B., aparținând învinuitului, s-a constat că acest autoturism nu a fost înmatriculat în România, conform bazelor de date ale Ministerului Administrației și Internelor - Evidența Auto, astfel că pentru înmatricularea sa era necesară achitarea unei taxe de poluare.

În seara zilei de 31 iulie 2009, inculpatul P.M. i-a predat inculpatului M.L.C. actele false ale autoturismului:

M.L.C.: „Alo!

P.M.: Alo!

M.L.C.: Da!

P.M.: Alo!

M.L.C.: Da, da ziceți!

P.M.: Hai vino să... vino cu banii pregătiți să-ți dau alea.

M.L.C.: Unde ne întâlnim și...?

P.M.: Nu știi? La locul nostru.

M.L.C.: Aha. P.M.: în cât timp te... ?

M.L.C.: Deci e gata totul, pot s-o dau la verificat?

P.M.:Ă?

M.L.C.: E gata totu?

P.M.:.Ă?

M.L.C.: E gata totu, pot s-o verific?

P.M.: Da!

M.L.C.: Bine, să trăiți!”

Inculpatul M.L.C. cunoștea faptul că certificatul de înmatriculare și carte de identitate a autoturismului său marca B. sunt false, și îi solicita inculpatului P.M. să înmatriculeze autoturismul legal, astfel cum rezultă din convorbirea telefonică din 06 august 2009:

M.L.C.: „Să trăiți!

P.M.: Trebuie să-mi aducă M. actele lui ăla, ai răbdare.

M.L.C.: Ale cui? Stai că nu e bine.

P.M.: Zi.

M.L.C.: Trebuie să ne întâlnim să vorbim că nu merge.

P.M.: Ce nu merge?

M.L.C.: Nu merge, nu e bine nimic din ce mi-ai dat, nu sunt bune nimic.

P.M.: Tu o vinzi mâine?

M.L.C.: Care?

P.M.: O vinzi mâine ca să fie probleme?

M.L.C.: Nu o vând mâine, dar nu pot să merg , să circul cu alea.

P.M.: De ce?

M.L.C.: S-a uitat tata pe ele și nu sunt bune.

P.M.: Lasă că răspund eu, nu răspunde taică-tău, nu e prima dată când fac!

M.L.C.: Și ce facem?

P.M.: Când o fi să o rezolvi, atunci îți fac eu altă chestie, nu am vorbit așa, scurt pe doi?

M.L.C.: Și eu când pot să circul cu ea, că o am de o săptămână.

P.M.: Stai că îmi aduce ăsta în seara asta actele, să mă orientez ca lumea, că a zis să stau așa până îmi aduce actele lui ăla, M.

M.L.C.: Ce acte?

P.M.: Al lui ăla de undeva de la tine, eu știu ce dracului acte a zis? Eu știu ce combinații face ăsta ?

M.L.C.: Bine. Și eu când pot să circul cu ea?

P.M.: M-a rugat: Stai pe loc așa, să îți aduc și eu alea în seara asta. Îl aștept pe el, nu e o problemă la tine, și astăzi puteam să le iau, dar să mă orientez eu mai bine, să văd ce vrea ăsta? Că ăsta e prieten și cu tine, prieten și cu el, nu?

M.L.C.: Da.

P.M.: Păi...! Că a zis că mi le aduce ieri, că mi le aduce astăzi, acum m-a sunat că într-o oră mă sună el și mi le aduce, s-a găsit cu ăla. Și vorbim mai târziu sau eventual mâine când iau numerele, că mă duc eu acolo. Dar întâi vreau să le am în mână să văd eu ce și cum, să mă duc mâine să văd, ca să știu să fie și ăla bine, să fie toată lumea. Înțelegi?

M.L.C.: Ăla o să fie bine, că lui îi scoate financiarul și ăla termină, scăpăm de el.

P.M.: Nu știu de ce mi-a zis ăsta că să stau pe loc, tâmpitul ăsta?!

M.L.C.: Cine?

P.M.: M.

M.L.C.: Ce treabă are M. cu ce fac eu?

P.M.: Nu, auzi că actele lui ăla la care ai vândut tu, sunt la el.

M.L.C.: Mamă, mamă!

P.M.: Ai înțeles?

M.L.C.: Pe mine mă interesează când pot să circul cu mașina și cât fac fiecare?

P.M.: Mâine ți le aduc alea și circuli, dar întâi...

M.L.C.: Nu, nu ați înțeles, eu nu o să circul pe actele astea pe care mi le-ați dat. Deci nu sunt bune, le-am verificat la multă lume, toată lumea mi-a zis: Nu sunt bune, s-a uitat pe hârtie, a mirosit hârtia!

P.M.: Tu ești nebun la cap, eu am vorbit o chestie cu tine.

M.L.C.: Da, dar eu vroiam, dacă mă oprea, să fie legale, asta mă interesează!

P.M.: Nu ai nici o treabă cu opritul și cu asta, problema e că noi am vorbit clar de la început, când o fi să vinzi, atunci facem altă treabă ca să fie treaba în regulă. Hai că vorbim mâine după 10.00.

M.L.C.: După 10.00 dimineața, da?

P.M.: Da. Te sun eu când ies.

M.L.C.: Bine.”

Inculpatul P.M. se angajase să înmatriculeze primul autoturism al inculpatului M.L.C., marca B. pe numele cumpărătorului H.G. și al doilea autoturism, cel deținut în prezent de învinuit, marca B., pe numele lui M.L.C., însă acest lucru nu s-a realizat până la data arestării inculpatului.

În data de 24 august 2009, inculpatul M.L.C. a condus autoturismul marca B. pe drumurile publice, fiind oprit de un echipaj al poliției rutiere pentru săvârșirea unei contravenții la regimul circulației, ocazie cu care a folosit certificatul de înmatriculare fals și i s-a reținut permisul de conducere. Cu prilejul efectuării percheziției la domiciliul său a fost găsit procesul-verbal de constatare a contravenției din 24 august 2009, eliberat de Brigada de Poliție Rutieră.

Conform concluziilor raportului de constatare tehnico-științifică din 12 aprilie 2010, certificatul de înmatriculare este falsificat. Astfel, specialiștii au constatat că certificatul de înmatriculare ridicat de la inculpatul M.L.C. a fost supus acțiunii unor substanțe de natură chimică (spălare) care au afectat pigmenții fluorescenți ai fibrelor inserate în masa hârtiei. Specialiștii au stabilit totodată că textul imprimat inițial (original) pe acest certificat privea un autoturism marca S., aparținând SC A.L. IFN SA.

Aceste constatări confirmă existența înțelegerii dintre inculpatul M.L.C. și inculpatul P.M. de a contraface un certificat de înmatriculare pentru autoturismul marca B. întrucât după cum am arătat mai sus, inculpatul îl întreabă pe inculpat „Și dacă găsesc de-alea de România putem să facem ceva?”, fiind vorba despre acte emise de autoritățile române.

VI. Infracțiunile săvârșite în legătură cu înmatricularea autoturismului marca C. pe numele SC P.E. SRL

La data de 23 octombrie 2009, a fost conexat la prezenta cauză Dosarul nr. 1667/P/2009 al Parchetului de pe lângă Judecătoria sector 6 București.

În această cauză a fost emisă autorizația din 13 iulie 2009, prin care Judecătoria sector 6 a autorizat interceptarea și înregistrarea convorbirilor și comunicărilor telefonice purtate de pe terminalele mobile aparținând numitului C.G.

Cu prilejul efectuării percheziției la domiciliul inculpatului C.G. a fost găsit terminalul mobil.

La data de 05 august 2009, autoturismul marca C., a fost înmatriculat de o persoană neidentificată până în prezent, în baza unor acte false, pe numele SC P.E. SRL. Dosarul de înmatriculare conținea un act fals ce dovedea transferul dreptului de proprietate asupra vehiculului de la SC P. SRL către SC P.E. SRL (factura fiscală din data de 30 iulie 2009) și o fișă de înmatriculare ce purta două vize false de luare și scoatere din evidență fiscală.

Aceste înscrisuri au fost falsificate de inculpatul D.M.

Conform verificărilor efectuate SC P. SRL și SC P.E. SRL nu au deținut niciodată acest vehicul.

În data de 04 august 2008, ora 14.02, C.G. a contactat telefonic o persoană neidentificată căreia i-a spus că SC A. SRL este radiată. Persoana neidentificată a întrebat ce să facă, dacă e necesar să aducă alta. C.G. a confirmat.

La un interval scurt de timp, persoana respectivă a revenit și îl l-a rugat pe C.G. să verifice o altă firmă - SC P. SRL

C.G.: „- Ia zi, mă.

Domn:- Bă, ia uită-te mă la... SC P. SRL. Aia nu-i radiată?

C.G.: - Ia vezi mă, SC P. SRL e radiată? (n.n. - se adresează inculpatului D.M.) Nu, nu.

Domn: - Nu e?

C.G.: - Nu. E cau... a căutat și este.

Domn: - Și-ăla n-are vreuna p-acolo? Da' n-avem d-aia...

C.G.: - Hai, vii încoa' și vorbim. Hai. Vezi(?) ce mai ai pă la tine. Vino-ncoace.

Domn: - Bine. Hai.”

Într-un nou apel telefonic, persoana neidentificată solicită verificarea SC P.E. SRL. În această din urmă convorbire telefonică intervine o a treia persoană - inculpatul D.M. - care verifică dacă societatea respectivă funcționează și îl întreabă pe interlocutor dacă să întocmească actele vehiculului pe numele acestei din urmă societăți. Verificând baza de date informatizate ale Ministerului Administrației și Internelor, se constată că în data de 05 august 2009 (ziua imediat următoare) a fost înmatriculată pe numele SC P.E. SRL autoutilitara marca C., autoutilitară ce aparținuse anterior SC P. SRL., conform documentelor folosite pentru înmatriculare.

Domn: „- Ia uită-te, mă. SC P.E. SRL cum e?

C.G.: - Ia uită-te, mă. Băi! Hai, mă! Vino și tu pân' aici, dă-te-n ... mea! Vorbim dă toate pân' telefon?!

Domn:- Păi să știu să-ți aduc!

C.G.:- A! Băi! Auzi, mă! SC P.E. SRL poți? (I s-a adresat unei persoane aflate în preajma sa). SC P.E. SRL cum e, mă?

Domn: - Așa, exact cum ți-am zis. SC P.E. SRL.”

Din conținutul acestor discuții rezultă că cei doi inculpați C.G. și D.M., în timp ce lucrau la falsificarea înscrisurilor necesare transferului de proprietate de la SC P. SRL la SC A. SRL, au observat că această din urmă societate comercială nu mai funcționează. Inculpatul C.G. l-a avertizat pe cel ce solicitate falsificarea înscrisurilor respective, acesta din urmă cerând verificarea SC P.E. SRL.

Într-o discuție ulterioară, persoana neidentificată îi spune inculpatului C.G. că vine să-i aducă „o de-aia rotundă” - ștampilă.

Conform verificărilor efectuate, autoutilitară marca C. nu a fost declarată la organul competent pentru luare în evidență, calcul și plată a impozitului de către SC P.E. SRL, iar taxa de poluare ce ar fi trebuit achitată de SC P. SRL, cu prilejul primei înmatriculări nu a fost înregistrată în. evidența Trezoreriei Sector 1, nu s-a emis o decizie de calcul a taxei de poluare pentru acest vehicul, deși în dosarul de înmatriculare ridicat de la S.P.C.R.P.C.I.V. București există o decizie de calcul și o chitanță pentru încasarea de impozite, taxe și contribuții.

În cauză a fost audiat în calitate de martor, reprezentantul SC P.E. SRL și SC P. SRL care a declarat că aceste societăți comerciale nu au deținut niciodată vehiculul marca C. și că au primit de câteva ori comunicări emise de poliția rutieră cu privire la săvârșirea unor contravenții de către conducătorii auto ai altor autoturisme ce nu le aparțineau.

Conform raportului de constatare tehnico-științifică efectuat în cauză ștampila cu textul „SC P. SRL București - România” existentă pe factura fiscală a fost creată prin imprimare. Impresiunile de ștampilă de pe fișa de înmatriculare a autoturismului au fost toate create prin imprimare, cu excepția celei cu textul „SC P.E. SRL București - România”, care a fost realizată prin ștampilare (astfel cum rezultă din convorbirile telefonice, persoana neidentificată la solicitarea căreia au fost falsificate aceste înscrisuri le-a adus inculpaților C.G. și D.M. o ștampilă).

Aceste înscrisuri (factura fiscală și fișa de înmatriculare a autoturismului) au fost falsificate de inculpatul D.M., prin metoda descrisă chiar de acesta, cu ajutorul imprimantelor pe care le avea în atelierul său de lucru.

Inculpatul D.M. a recunoscut falsificarea fișei de înmatriculare a vehiculului dar nu recunoaște contrafacerea facturii fiscale care atesta vânzarea autoturismului de SC P. SRL către SC P.E. SRL, însă, astfel cum rezultă din convorbirile telefonice acesta întocmea un act de transfer al dreptului de proprietate.

Domn: „- P.E. se numește, mă.

P.M.: - Păi... Păi stai mă, puțin. Că titulara' e SC P. SRL.

Domn: - Da.

P.M.: - Așa. Păi și ce-i cu P.E.?

Domn: - E altă firmă aia.

P.M.: A, să-i dăm Iu' P.E...

Domn: - Da.”

Inculpatul C.G. nu a recunoscut săvârșirea acestei infracțiuni, dar participația sa rezultă din faptul că a contactat telefonic persoana care „îi dăduse comanda” și a avertizat-o că SC A. SRL este radiată.

La data de 21 august 2009, autoturismul marca C. a fost vândut părții vătămate B.V.A., care a precizat cu prilejul audierii sale că nu ar fi cumpărat acest vehicul dacă ar fi cunoscut faptul că a fost înmatriculat în baza unor documente false și fără a se achita taxa de poluare pentru acesta.

VII. Infracțiunile săvârșite în legătură cu înmatricularea autoturismului marca S. aparținând martorului-denunțător O.N.

La data de 04 noiembrie 2009, numitul O.N. a sesizat Direcția Generală Anticorupție cu privire la săvârșirea infracțiunii de trafic de influență de către numitul R.C.

Din cuprinsul denunțului și a declarațiilor date în calitate de martor, a rezultat că O.N. a cumpărat un autoturism marca S., în cursul anului 2008, circulând cu acesta o perioadă în baza autorizației de circulație provizorie. În luna noiembrie 2008, a hotărât să înmatriculeze autoturismul definitiv, operațiune pentru care era necesară achitarea taxei de poluare, de aproximativ 2.400 euro. Întrucât aceasta era o sumă prea mare, pe care martorul nu își permitea să o plătească, a aflat de la un coleg de serviciu, D.A., că o un anume persoană (identificată în persoana inculpatului R.C.) l-ar putea ajuta să înmatriculeze autoturismul cu o sumă mai mică. Martorul a luat legătura telefonic cu această persoană, spunându-i că îl poate ajuta să înmatriculeze mașina cu jumătate din suma ce reprezenta valoarea legală a taxei de poluare, respectiv 1.200 euro.

Martorul a contractat un împrumut bancar în valoare de 5.000 RON și s-a deplasat la domiciliul numitului R.C. În autoturismul său, martorul i-a dat lui R.C. suma de 1.200 RON și actele mașinii, astfel cum îi ceruse acesta anterior. La întrebarea martorului referitoare la modalitatea concretă în care se va realiza înmatricularea cu o sumă mai mică, R.C. i-a răspuns că are cunoștințe în poliție și că taxa va fi plătită printr-o fundație (justificându-i astfel cuantumul redus al acesteia).

După aproximativ 5-6 zile, inculpatul R.C. l-a apelat telefonic pe martor și au stabilit să se întâlnească în ziua următoare la sediul Serviciului Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor. În ziua următoare, inculpatul R.C. i-a dat martorului dosarul de înmatriculare și i-a indicat ghișeul la care să îl depună, certificatul de înmatriculare și plăcuțele cu numerele fiind eliberate în aceeași zi.

În urma verificărilor efectuate s-a stabilit că dosarul de înmatriculare conținea o dovadă falsă de achitare a taxei de poluare, (chitanța din data de 27 noiembrie 2008), martorul O.N. neachitând nici o taxă aferentă înmatriculării în anii fiscali 2007 și 2008. De asemenea, pe fișa de înmatriculare a autoturismului marca S. a fost aplicată o viză falsă de luare în evidență fiscală, din verificările efectuate rezultând că nu deține decât un autoturism marca M.

Cuantumul taxei de poluare ce trebuia plătită pentru înmatriculare autoturismului marca S este de 7.140 RON.

După aproximativ 6 luni de la data înmatriculării, Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor a dispus anularea acestei înmatriculări, martorul-denunțător predând documentele și plăcuțele cu numerele de înmatriculare ale autoturismului său. În ziua următoare, martorul O.N. s-a deplasat însoțit de soția sa, O.L., la domiciliul inculpatului R.C., căruia i-au solicitat să le restituie suma de 1.200 euro. Inculpatul R.C. a pretins că nu știe ce s-a întâmplat și că „nea G. știe ce-a făcut”. Cei patru s-au deplasat la domiciliul numitului G., în București, și i-au cerut acestuia să restituie suma de 1.200 euro. Numitul G. a fost de acord să restituie doar 800 euro din suma primită, trimițând acești bani, după aproximativ două ore, martorului-denunțător, prin intermediul inculpatului R.C.

Numitul G. a fost recunoscut din planșa fotografică de către martorii O.L., O.N., stabilindu-se că acesta este inculpatul C.G.

Numitul R.C. a fost recunoscut din planșa fotografică de către martorii O.L., O.N.

Martora O.L., soția martorului-denunțător O.N., confirmă în declarația sa, situația de fapt prezentată anterior.

Cu ocazia aducerii la cunoștință a învinuirii, inculpatul R.C. nu a dorit să dea nici o declarație. După ce a luat cunoștință de conținutul dosarului de urmărire penală, inculpatul R.C. a recunoscut că a primit suma de 1.200 euro și actele autoturismului de la martorul-denunțător, pe care le-a remis inculpatului C.G., acesta din urmă ocupându-se de întocmirea dosarului de înmatriculare, pe care i l-a remis ulterior. Inculpatul R.C. nu recunoaște săvârșirea infracțiunii de trafic de influență, negând că ar fi pretins că are relații în poliție, prin intermediul cărora va înmatricula autoturismul cu o taxă de poluare mai mică.

Inculpatul C.G. a declarat că în cursul anului 2008, a primit de la numitul R.C. cartea de identitate a unui autoturism, o fotocopie a actului de identitate a proprietarului și suma de 800 euro, acesta rugându-l să plătească la Trezorerie o taxă mai mică decât cea legală pentru acest autoturism. Inculpatul C.G. pretinde că l-a contactat pe numitul „G.” (alte detalii referitoare la identitatea acestuia nu poate oferi) și l-a rugat să plătească taxa de poluare, dându-i suma de 400 euro. După câteva zile, numitul „G.” i-a adus inculpatului C.G. dovada de achitare a taxei respective, emisă pentru suma de aproximativ 2.800-3.000 RON, precum și decizia de calcul a acesteia. Inculpatul a precizat că știa de la numitul „G.” că funcționarul de la Trezorerie introducea în baza de date o normă de poluare mai mică, rezultând o valoarea redusă a taxei ce trebuia plătită. Inculpatul recunoaște că a restituit proprietarului autoturismului suma de 800 euro.

Declarația inculpatului C.G. este nesinceră, întrucât, după cum am arătat mai sus, în cauza de față nu s-a emis nici o decizie de calcul al taxei de poluare și nu a fost încasată nici o sumă de bani cu acest titlu. De asemenea, se observă același mod de operare ca în cazurile anterioare.

VIII. Infracțiunile săvârșite în legătură cu înmatricularea autoturismului marca H., aparținând inculpatului C.G.

La data de 29 august 2007, inculpatul C.G. a solicitat și obținut înmatricularea autoturismului său, marca H., fără a declara vehiculul la organul fiscal pentru luarea în evidență, calculul și plata impozitului.

Pe fișa de înmatriculare a autoturismului există o viză a Direcției de Impozite și Taxe Locale Sector 3 de luare în evidență a vehiculului, însă aceasta este falsă, astfel cum rezultă din adresa din 06 aprilie 2010 emisă de Direcția de Impozite și Taxe Locale Sector 3. Prejudiciul cauzat până în prezent de inculpat prin neplata impozitului aferent acestui bun este în cuantum de 715,09 RON.

Inculpatul C.G. nu a recunoscut săvârșirea acestei infracțiuni, afirmând că nu a cunoscut că viza organului fiscal aplicată pe fișa de înmatriculare a autoturismului său este falsă. Inculpatul pretinde că a rugat o altă persoană, „S.”, să se ocupe de declararea autoturismului la Direcția de Impozite și Taxe Locale, dar recunoaște că depus personal dosarul la Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor. Acesta precizează, de asemenea, că și-a dat seama ulterior că viza respectivă este falsă întrucât nu a plătit impozitul aferent vehiculului.

Declarația inculpatului este nesinceră ceea ce rezultă din faptul că și viza de scoatere din evidența fiscală a numitei N.D. (vânzătoarea autoturismului), viză aplicată pe fișa de înmatriculare a autoturismului este falsă. Astfel, din informațiile oferite de Direcția de Impozite și Taxe Locale Sector 3 rezultă că numita N.D. a deținut autoturismul marca H., dar l-a radiat din evidențele fiscale în baza contractului de vânzare-cumpărare din data de 09 noiembrie 2007.

La dosarul de înmatriculare pe numele inculpatului C.G. se regăsește un contract de vânzare-cumpărare din data de 28 august 2007, iar pe fișa de înmatriculare este aplicată o viză de scoatere din evidența fiscală a numitei N.D. din data de 28 august 2007, ceea dovedește că și aceasta este falsă, întrucât nu putea fi aplicată de organul fiscal competent înainte de înstrăinarea vehiculului.

Totodată, s-a precizat că ordinea firească a derulării operațiunilor de scoatere și luare în evidență a unui vehicul este următoarea: vânzătorul se prezintă la organul fiscal și solicită scoaterea bunului din evidența sa, în baza unui contract de înstrăinare. Organul fiscal aplică pe fișa de înmatriculare a autoturismului (căsuța E), viza de scoatere din evidență, iar această fișă de înmatriculare este predată cumpărătorului. Cumpărătorul, la rândul său, se prezintă la organul fiscal de la domiciliu și solicită luarea în evidența sa a bunului, în temeiul aceluiași act de înstrăinare, iar organul fiscal aplică pe fișa de înmatriculare viza de luare în evidență (căsuța C).

În cauza de față, luând în considerare declarația inculpatului C.G. conform căreia a rugat o altă persoană să se ocupe de declararea la Direcția de Impozite și Taxe Locale a autoturismului său, trebuie să reținem că i-a înmânat acestei persoane fișa de înmatriculare purtând deja viza falsă de scoatere din evidență. Având în vedere că inculpatul C.G. nu a precizat că și de scoatere din evidența numitei N.D. s-a ocupat tot numitul „S.”, vom reține că declarația sa este nesinceră în totalitate, ambele vize ale organului fiscal de pe fișa de înmatriculare a autoturismului său, fiind aplicate în fals, cu știința sa.

IX. Infracțiunile de falsificare a dovezilor de efectuare a inspecțiilor tehnice periodice ale autoturismelor.

Cu ocazia efectuării percheziției la domiciliul inculpatului P.M. au fost ridicate mai multe înscrisuri reprezentând dovezi de efectuare ale inspecției tehnice periodice a autoturismelor - anexe ale certificatului de înmatriculare sub forma unor cartonașe de culoare galbenă pe care se aplică o folie transparentă autocolantă purtând mai multe elemente de securizare, au fost ridicate folii autocolante și mai multe certificate de înmatriculare ale unor autoturisme. Aceste cartonașe de culoare galbenă sunt completate cu mențiuni olografe reprezentând perioada de valabilitate a inspecției tehnice periodice și au aplicate o ștampilă tip „revizie R.A.R.”, peste aceste mențiuni având aplicate folia autocolantă.

1. Astfel, în locuința inculpatului P.M. a fost găsită o anexă a certificatului de înmatriculare a autoturismului, având mențiunile olografe „16.07.2011 2TL67”, un cuvânt indescifrabil, o semnătură și o ștampilă R.A.R.

Fiind audiat în calitate de martor, proprietarul autoturismului, I.I., a declarat că în luna octombrie 2009, întrucât urma să expire perioada de valabilitate a inspecției tehnice periodice a autoturismului său, s-a interesat la o cunoștință, pe nume I., despre cum ar putea face mai rapid această inspecție, neavând timpul necesar pentru a se ocupa de această activitate. Numitul I. i-a spus că îi poate face I.T.P.-ul fără a-i da autoturismul, cerându-i în schimbul acestui serviciu suma de 100 euro. Martorul a fost de acord și i-a dat acestuia suma de 100 euro și certificatul de înmatriculare al autoturismului său, care avea atașată și anexa cu evidența I.T.P.-urilor efectuate. După aproximativ 3 zile, numitul I. i-a restituit certificatul de înmatriculare împreună cu o anexă de culoare galbenă având consemnată o inspecție tehnică periodică și un autocolant transparent fără timbru argintiu.

Anexa inițială a certificatului de înmatriculare (de culoare roz pe avers și albastru pe revers) a fost găsită în locuința inculpatului P.M.

Martorul I.I. a declarat că a circulat astfel o perioadă scurtă de timp, prezentându-se la un service auto autorizat pentru efectuarea inspecției tehnice periodice în data de 15 decembrie 2009.

2. În locuința inculpatului P.M. a fost găsită o anexă a certificatului de înmatriculare a autoturismului, având mențiunile olografe „19.07.2011 2TL69”, un cuvânt indescifrabil, o semnătură și o ștampilă R.A.R.

Fiind audiat în calitate de martor, proprietarul autoturismului, P.I., a declarat că în cursul anului 2009, întrucât urma să expire perioada de valabilitate a inspecției tehnice periodice a autoturismului său, s-a interesat la o cunoștință, pe nume M., care este prețul efectuării inspecției tehnice periodice. Numitul M. i-a spus că prețul este 250 RON și i-a cerut autoturismul și certificatul de înmatriculare pentru a se ocupa de această activitate. Numitul M. i-a restituit certificatul de înmatriculare împreună cu o altă anexă a certificatului de înmatriculare, de culoare galbenă având consemnată o inspecție tehnică periodică.

Anexa inițială a certificatului de înmatriculare (de culoare roz pe avers și albastru pe revers) a fost găsită în locuința inculpatului P.M.

3. În locuința inculpatului P.M. a fost găsit certificatul de înmatriculare al autoturismului aparținând SC C.A. SRL.

În cauză a fost audiat în calitate de martor, numitul B.M., administrator al SC C.A. SRL care a arătat că societatea comercială respectivă deține într-adevăr un autoturism marca D. Acesta a declarat că în luna mai 2009, unul dintre angajații firmei, G.A., i-a spus că a fost oprit în trafic de organele de poliție și i s-a reținut certificatul de înmatriculare întrucât avea defecțiuni la sistemul electric, iar pe anexa certificatului de înmatriculare, lucrătorul de poliție a făcut mențiunea, „I.T.P. fals”.

Martorul a menționat că, anterior, apelase la inculpatul P.M. pentru ca acesta să efectueze inspecția tehnică periodică a autoturismului, fără ca vehiculul să fie verificat într-un service auto, plătindu-i inculpatului suma de aproximativ 100 euro.

După ce i-a fost reținut certificatul de înmatriculare, martorul l-a contactat din nou pe inculpatul P.M., acesta din urmă oferindu-se să-i recupereze certificatul de înmatriculare în schimbul sumei de 100 euro. Cei doi s-au întâlnit pentru ca martorul să-i dea inculpatului suma cerută și o împuternicire din partea societății, iar peste aproximativ 10 zile, conform declarației martorului, P.M. i-a recuperat acestuia certificatul de înmatriculare, însă până la data arestării acestuia din urmă, nu sau întâlnit pentru a-i da certificatul de înmatriculare, acesta fiind motivul pentru care documentul a fost găsit la domiciliul inculpatului.

4. În locuința inculpatului P.M. a fost găsit certificatul de înmatriculare al autoturismului aparținând numitului V.G. și un cartonaș de culoare galbenă, reprezentând anexă a acestui document care are mențiunile olografe 21.07.2011, indicativul stației 2t769, seria de șasiu, ștampila R.A.R. și o semnătură.

Fiind audiat în calitate de martor, acesta a declarat că în luna octombrie 2009, a aflat de la numitul T.I., că unchiul acestuia „face inspecții tehnice periodice” în schimbul sumei de 200 RON, fără a fi nevoie să prezinte autoturismul într-un service auto. Întrucât perioada de valabilitate a inspecției tehnice periodice urma să expire la data de 12 noiembrie 2009, i-a solicitat numitului T.I. să îl ajute cu efectuarea inspecției tehnice periodice, dându-i acestuia suma de 200 RON și certificatul de înmatriculare, după câteva zile, numitul T.I. i-a spus martorului că unchiul său a pierdut certificatul de înmatriculare și i-a restituit suma de 200 RON.

Având în vedere că dovada falsă de efectuare a inspecției tehnice periodice nu a fost încredințată pentru a fi utilizată, în cauză se va dispune scoaterea de sub urmărire penală a inculpatului P.M. sub aspectul infracțiunii prev. de art. 26 rap. la art. 291 C. pen.

Fiind audiat sub acest aspect, inculpatul P.M. a recunoscut săvârșirea acestor infracțiuni, declarând că a cumpărat cartonașe galbene reprezentând anexe ale certificatului de înmatriculare și folii autocolante transparente care se aplică pe acestea de la inculpații C.G. și D.M. Inculpatul P.M. a arătat că, inițial, inculpatul C.G. îi vindea aceste dovezi completate și ștampilate, cu prețul de 100 RON. Ulterior, inculpatul C.G. i-a dat o ștampilă tip revizie R.A.R., inculpatul P.M. completând și ștampilând el însuși cartonașele galbene. Cu prilejul percheziției efectuate la domiciliul inculpatului P.M. a fost găsită această ștampilă.

Din declarația inculpatului P.M. rezultă că acesta a cumpărat cartonașe galbene reprezentând anexe ale certificatului de înmatriculare și folii autocolante transparente care se aplică pe acestea de la inculpatul D.M., cu prețul de 18 RON bucata.

Această afirmație a inculpatului P.M. este susținută de înregistrările convorbirilor telefonice purtate de inculpatul D.M.

Astfel, D.M. achiziționa aceste anexe ale certificatului de înmatriculare și foliile transparente de la inculpatul I.M., cu prețul de 15 RON bucata, înțelegerea acestora fiind ca acestea să fie vândute de D.M., la rândul său, cu prețul de 20 RON bucata. întrucât inculpatul D.M. i-a vândut inculpatului P.M. la prețul de 18 RON bucata, aceasta l-a supărat pe inculpatul I.M. și pe fiul acestuia, I.E.

În ziua de 05 octombrie 2009, la ora 10.11.29, D.M. ia legătura cu I.M., cu care poartă următoarea discuție telefonică:

D.M.: „Alo!

I.M.: Alo!

D.M.: Salut, ce faci M.?

I.M.: Uite, pe acasă.

D.M.: A, ești pe acasă?

I.M.: Da.

D.M.: Îmi dai și mie 20 de dalea?

I.M.: ... .îți dau.

D.M.: Hai, de ce te-ai gândit? Iți dau banii, mă. (râde) Da.

I.M.: Da mă, că am avut discuții atunci cu tine, nu știi ?

D.M.: Păi ce discuții mă. Păi nu m-au, în fine hai lasă că discutăm altă dată că uite a venit omul să ia și ... Eu nici acum n-am scăpat mai am alea împrăștiate în p... mea, câteva. Și uite nu mai iau banii pe ele. Da. Bine mă hai cobori?

I.M.: Unde ești?

D.M.: Că vin acum, m-am urcat în mașină. Nu. În cinci minute, sunt la atelier, întorc acum și vin, da?

I.M.: Îhm.

D.M.: Auzi, îmi dai mai multe? Dar nu am bani mai multe, decât de 20. Să nu mai vin? Că poate mai vine, în p... mea, cineva.

I.M.: Păi și când îmi dai banii?

D.M.: Ții dau măi red... hai mă nu mai fi. Că oricum ori că stai cu ele în dulap, ori că. Ce sunt ultimele să zici că le ia altcineva? Ții dau păi oricum nu urmează socoteala? Nu știi? Dar nu de asta, îți dau dacă iau, banii pe ele. Să am aici, în p... mea, că am vreo 50 date și nu mai vine ăla să-mi dea banii. Din alea vechi, acum le-am terminat deabea.

I.M.: Îhm.

D.M.: Pe alea două sute. Hai, vin?

I.M.: Vino.

D.M.: Dă-mi și mie 40, să mai am 20 să nu mă mai deranjez mereu.

I.M.: Bine.

D.M.: Bine hai salut.

I.M.: Hai, pa.”

În ziua de 18 septembrie 2009, la ora 16.04.38, D.M. este apelat de I.E., cu care poartă următoarea discuție telefonică:

I.E.: „Tăticule?

D.M.: îm!

I.E.: Am o mare problemă.

D.M.: Ia zi.

I.E.: Te rog frumos, schimbă prețul la alea. Te rog eu frumos. Te implor. Vinde la două, doi RON. Două sute de mii. Nu le mai vinde la o sută opt zeci, mâncați-aș p.. .ta.

D.M.: Da.

I.E.: l-ai vândut lui P., da. Ca să și îți spun lui cine ... mea i le-ai vândut. Ajunge imediat la mine vorba. Taică-miu este în pământ. Te rog frumos ține-i prețul ăla, f... morții mă-sii că de aia stau o lună după ele. Să-mi dai banii o lună. Ca să ai timp să le vinzi, bă băiete. Ce ți-e douăzeci de mii peste.

D.M.: Cui i-am vândut, mă?

I.E.: Hai mă M., nu mai mă lua cu din astea. Te rog eu frumos, vinde-le la două sute de mii.

D.M.: Zii mă cui. Ca să știu.

I.E.: l-ai vândut lui P.

D.M.: E p... mea.

I.E.: Unu cu perucă. În p... mea.

D.M.: Cum p... mea să-i vând lui ăla mă, tu ești tâmpit?

I.E.: Bă ești nebun? Ai vândut astăzi sau când ai vândut, ieri, ai vândut o sută și ceva de bucăți? Odată? Sau nu?

D.M.: Nu mă, nu. Le-am vândut pe vorbe mă, ce p... mea.

I.E.: Hai de p... mea.

D.M.: Hm. Băi, tu nu ști să-ți ții gura mă. În fine nu mai contează.

I.E.: Băi băiete, eu nu vorbesc cu nimeni, l-a sunat pe taică-miu R.

D.M.: Așa.

I.E.: Și ăla este în pământ ăla și i-a spus lui taică-miu. Și mă bagi și pe mine la ananghie că de unde sunt astea pe piață la o sută opt zeci de mii, a lui tata? De unde sunt M.?

D.M.: Dar nu i-am dat mă lui ăla și oricum vorbim ce nu trebuie prin telefon, în fine. Deci nu i-am dat lui ăla, a fost o vorbă, am făcut un preț, da? Dacă se ia, dacă nu. Deci nu s-a luat. Cum să-i dau lui ăla atâtea? Că ăla nu ia atâtea.

I.E.: Nu știu. Deci mie mi-a ajuns vorba, acum l-a sunat R. pe tata.

D.M.: Ăla a luat zece pe cinci zeci de euro, atât. Dă-l mă în p... mea și pe ăla că până la urmă...

I.E.: ...a dat o sută opt zeci de mii. P... mea și taică-miu îți dai seama că tata nu are preț din astea. Nu are prețul ăsta.

D.M.: Stai puțin.

I.E.: Vinde-le în p... mea la doi RON, la două sute de mii și ai terminat bâlciul, M.

D.M.: Păi așa le vând mă, așa le și vând....

I.E.: Așa te rog frumos....

D.M.: .. .așa le-am vândut întotdeauna. Da?

I.E.: Bine M.

D.M.: Deci eu am mai aruncat un preț dar nu sa luat. Am zis preț de en-gros, dacă ia multe, sute. Dar nu mi-a luat nimeni sute că nu e cazul. Da?

I.E.: Bine.

D.M.: În fine. Deci nu te mai și te mai ambala aiurea și...

Inculpatul D.M. a recunoscut că a cumpărat de la inculpatul I.M. folii autocolante transparente care se folosesc pentru dovada efectuării inspecției tehnice periodice, pe care i le-a vândut ulterior inculpatului P.M. cu prețul de 18 RON bucata, însă nu recunoaște că ar fi cumpărat și cartonașele galbene (anexe ale certificatului de înmatriculare) și precizează că cele găsite cu prilejul efectuării percheziției în atelierul său de lucru au fost probabil uitate de persoanele care îl vizitau.

X. Infracțiunile săvârșite de inculpatul D.M. în legătură cu autoturismul marca M.

Din interceptările convorbirilor și comunicărilor telefonice purtate de inculpatul D.M. a rezultat că la data de 02 octombrie 2009 a contrafăcut cartea de identitate și certificatul de înmatriculare ale autoturismului marca M., care figurează în baza de date a Interpol și Ministerului Administrației și Internelor ca fiind sustras din București, din data de 13 aprilie 2009, pentru falsificarea acestor înscrisuri primind suma de 200 euro.

Astfel, în ziua de 02 octombrie 2009, la ora 19:09:40, inculpatul D.M. este contactat telefonic de o persoană neidentificată până în prezent care îi solicită să trimită la o adresă de mail „o copie după aia mare”.

Din cuprinsul discuțiilor telefonice care urmează rezultă că inculpatul D.M. contrafăcuse certificatul, de înmatriculare al autoturismului menționat mai sus, autoturism cu care persoana necunoscută se deplasa la Oradea pentru a-l vinde. Persoanele care urmau să cumpere mașina și să treacă granița în Ungaria solicitaseră un e-mail cu cartea de identitate a vehiculului pe care D.M. nu o „întocmise” pentru că nu era necesară deplasării la Oradea. Pentru efectuarea acestei călătorii și pentru ca vehiculul să poată trece granița în Ungaria era necesar doar certificatul de înmatriculare.

Pe parcursul discuțiilor telefonice dintre cei doi, persoana neidentificată aflându-se la volanul mașinii furate pe care o deplasa la Oradea, iar inculpatul D.M. în „laboratorul” său, aceștia observă că pe certificatul de înmatriculare al vehiculului, D.M. scrisese greșit seria de șasiu. D.M. îi cere interlocutorului datele de identificare ale mașinii și observă că pe talonul acesteia scrisese la seria de șasiu WDB în loc de WDC:

D.M.: „Da!

Domn: 4047...

D.M.: Stai puțin! Imediat, deci (se aude sunetul specific apăsării tastelor la un calculator) 4047 da...

Domn: 0689.

D.M.: 89 (se aude sunetul specific apăsării tastelor la un calculator) Îhî. Ia mai uită-te și la șasiu.

Domn: șasiu, șasiu ... VDC...

D.M.: Da.

Domn: 164.

D.M.: Da...

Domn: 1221.

D.M.: Da.

Domn: A.

D.M.: Da.

Domn: 150.

D.M.: Da.

Domn: 779.

D.M.: Hai că am pus-o, să-mi bag .. .pe talon e WDB.

Domn: WDB ?

D.M.: Ia uită-te.

Domn: Mamă, nu-mi spune, mânca-ți-aș. Nu-mi spune, am făcut dramul...

D.M.: Hai....

Domn: Am făcut dramul de pomană.

D.M.: Câte?

Domn: Am făcut dramul de pomană dacă am .. .Am luat.. .(vulgar) în gură. Da ! Mamăă, mamăă...

D.M.: L-am văzut acum băga-mi-aș ....

Domn: Ce să, poate n-or vedea, dar nu cred că să nu vadă, hai îți zic și seria cărții, îmi bag... acum, mai am 200 și ceva de kilometri.

D.M.: O știu dă-o în ... mea.

Domn: Pune-le-o, dă-i în ....mea, pune-o așa cu VDC. Cu VDC punem, normal. Cu VDC.

D.M.: Da?

Domn: Păi sigur că da.”

În continuare inculpatul D.M. îl învață pe interlocutorul său să modifice litera B de pe certificatul de înmatriculare, astfel încât să pară litera C:

D.M.: „Băi, nu poți să gâdili, ă? Ia și tu un cuter de la benzinărie și șterge-i...

Domn: Mi-e că-l stric de tot.

D.M.: Nu bă, gâdilă-l un pic măcar să fie, dă-i un pic cu limba în...(vulgar) mea ceva, să se-ngroașe, nu știu.

Domn: ... pentru dat cu limba trebuie să-l chemi pe ,miilițianu” M.

D.M.: Ăhă, știu. Nu, mă gândeam pe bune deci e WDB, ia-i din bucile alea lui B, i-am mai luat, ia mă un cuter, vorbesc serios și dă-i pe deasupra.

Domn: Trebuie să-i iau linia centrală.

D.M.: Aia dacă o iei, nu mai e problemă. Aia, că aia e beleaua și colțurile alea un pic. Aa, dar ai ochelarii la tine ?

Domn: Am, am, sunt cu ei pe nas.

D.M.: Da ? Pe bune, te așezi la o masă undeva și ... că nu e, că e și coperta aia jegoasă, dă-o în ... mea, știi. Mă gândesc și eu să nu...

Domn: Hai că văd eu cum o repar, îmi bag ... în ei.

D.M.: păi nu, vezi că dacă e, îți dai seama că n-o să mai aibă timp ei să...în fine.

Domn: Da. Bine M., mersi mult oricum. Hai... (...)

D.M.: Și dacă iese nașpa știi ce să-i faci ? Bagă degetul în gură și pătează un pic, că ăla iese la apă să întindă un pic că-i d-ăla nașpa, știi d-ăla de se șterge ușor. De aia îți spun.

Domn: Mi-e că dacă-l pătez atrage privirea acolo știi?

D.M.: Aa și atunci cum vrei...

Domn: Lasă-1 așa, lasă-l așa că e foarte bine, dă-l în ... mea.

D.M.: Bine, ok, cum vrei.

Din cuprinsul aceleiași convorbiri rezultă că cei doi interlocutori cunoșteau faptul că autoturismul era furat:

Domn: Nu, zic mai bine nu-mi mai spuneai că neștiind poate jucam mai convingător știi?

D.M.: Păi jucai da mă gândeam că se vede pe ea, ai înțeles. El o știe de O.K. ăla ă? (n.n. seria poansonată pe motorul autoturismului diferă de cea din certificatul de înmatriculare).

Domn: Nu de O.K, normal că n-o știe de O.K.

D.M.: Atunci nu-i problemă, să nu-ți ia gâtul.

Domn: Da, n-o știe de ok, nu.

D.M.: A, bine. Ok. Gâdilă-l la creastă acolo un pic.”

În intervalul de timp ce urmează inculpatul D.M. falsifică o carte de identitate pentru autoturismul respectiv și o trimite la adresa de mail indicată.

Fiind audiat în legătură cu aceste fapte, inculpatul D.M. a recunoscut că a contrafăcut certificatul de înmatriculare al autoturismului, că a creat o carte de identitate virtuală a vehiculului, a negat însă că ar fi cunoscut împrejurarea că autoturismul provenea din săvârșirea unei infracțiuni.

Învinuitul D.M. a relatat că în ziua de 02 octombrie 2009 numitul P. l-a vizitat la atelierul său și i-a adus mai multe certificate de înmatriculare uzate, unele fiind imprimate, iar altele „spălate” și l-a rugat ca pe unul dintre acestea să scrie datele tehnice ale unui autoturism marca M. și denumirea unei societăți de leasing. Totodată, numitul P. i-a dat fotocopia unei cărți de identitate a vehiculului ce conținea datele tehnice ale autoturismului, cu excepția seriei de șasiu, pe care P. a căutat-o în telefonul său mobil și a scris-o pe o bucată de hârtie. Inculpatul D.M. declară că a scanat un certificat de înmatriculare „spălat” și, folosind programul C.D., a inscripționat textul reprezentând datele tehnice ale autoturismului în spațiile destinate acestora de pe certificatul de înmatriculare, după care a imprimat acest text pe certificatul „spălat”.

Cu privire la inscripționarea greșită a seriei de șasiu pe certificatul de înmatriculare, inculpatul D.M. a declarat că a scris intenționat o altă serie decât cea corectă pentru ca înscrisul să nu fie folosit în alte scopuri decât cel al unei deplasări la Oradea.

Această din urmă afirmație a inculpatului nu este adevărată, acesta cunoscând faptul că autoturismul urma să fie vândut, astfel cum rezultă din convorbirea telefonică din data de 02 octombrie 2009, ora 19.09.40:

P.: „Să trăiești M.! Scuze de deranj, că e timpul liber.

D.M.: Hai noroc!

P.: Ăă, o întrebare.

D.M.: Zi.

P.: De mai multe puncte... La ce am făcut eu ăla micu, (n.n. - certificat de înmatriculare), știi ce spun, da?

D.M.: Da, da.

P.: Așa. Îmi trebuie pusă pe fax sau pe email, mai bine, da, o copie de pe una mai mare, știi?

D.M.: Îhî...

P.: Deci la ce am făcut eu, ăla micu, îmi trebuie o copie de la ăla mare știi?

D.M.: Păi și când ? Doar nu vrei acum?

P.: Ă, se plătește 100 euro, dacă este acum.

D.M.: ăă...hai mă, lasă-mă...

P.: Deci o copie, o copie dacă o faci acuma, da, se plătește 100 euro.

D.M.: Și dacă o fac data viitoare?

P.: Nu, cel târziu ... am uitat astăzi că m-a zăpăcit ăla cu cartea lui, băga-mi-aș ... în cartea lui!

D.M.: Băi sunt rupt, am fost...deja, de abia nici nu m-am dezbrăcat.

P.: Sau mâine dimineață.

D.M.: Am fost în supermaket.

P. Da. Sau mâine dimineață dar nu la ... 12.

D.M.: Da.

P.: Sau mâine dimineață.

D.M.: Păi, mâine dimineață, că deja e noapte, am băgat și eu ceva în bot. Acum am venit.

P.: Am înțeles.

D.M.: Acum am intrat, că am fost și eu să fac cumpărături.

P.: Deci tot la fel se plătește, tot o sută se plătește.

D.M.: Bine, mâine și... tu te întorci, sau... ?

P.: Nu, păi eu mă duc i-au banii dar oamenii o să-mi oprească din bani până când primesc copia de pe aia.

În ziua de 02 octombrie 2009, la ora 19:35:15, când D.M. l-a contactat pe P., cu care poartă următoarea discuție telefonică:

D.M.: Ai, ai semnal? Salut!

P.: Am semnal, să trăiești, scuză-mă, sunt pe Valea Oltului.

D.M.: Aha.

P.: Deci M., dacă se poate acum e 150 nene că ...

D.M.: Aoleu, nu mă că am băut mă, de ce, e ...

P.: E...nu primesc banii, îmi dă decât 1000 și trebuie să stau până dimineață la... când mi-o-i pune tu mie, când îmi postezi ăla, înțelegi ? Deci...

D.M.: Păi și zic că ți-o prinde bine, te odihnești și tu, păi 50 de euro care îi dai în plus.

P.: Nu-i vorba de 50 de euro, am și un om cu mașina după mine și omul se grăbește, se ...de abia l-am luat, înțelegi? Am luat un tovarăș ca să mă aducă înapoi acasă.

D.M.: Hai că m-ai pus în fața faptului împlinit, ce să pot eu să... ?

P.: Nu, nu, nu Doamne ferește M., deci nu e ... e deja dovadă de tupeu, la mine toate au fost în tupeu de fapt, referitor la relația ...

D.M.: Nu, de abia am venit cu sarsanale că am fost la cumpărături.

P.: Eu întotdeauna am situațiile cele mai complicate. (...)”

Inculpatul D.M. a explicat în declarația sa și cum a procedat pentru crearea cărții de identitate virtuale a vehiculului, respectiv, folosind copia cărții de identitate date de P. pe care a alăturat-o unei alte fotocopii a unei cărții de identitate a vehiculului, a scanat aceste două înscrisuri astfel alăturate și, folosind același program de calculator, a prelucrat imaginea rezultată și a trimis la adresa de mail indicată un document în format, JPEG”.

Cu ocazia efectuării percheziției la domiciliul inculpatului D.M. au fost ridicate un set de acte, pe care inculpatul le-a aruncat pe fereastră la sosirea organelor de poliție, fiind recuperate imediat. Printre aceste acte se numărau și certificatele de înmatriculare la care am făcut referire mai sus (unele inscripționate altele „spălate”) și despre care inculpatul D.M. a afirmat că i-au fost date de P. în starea respectivă. Certificatul de înmatriculare al autoturismului marca M. nu a fost găsit. În realitate, aceste certificate de înmatriculare erau curățate („spălate”) chiar de inculpat, prin introducerea acestora într-o soluție de apă și clor. În acest sens, este foarte sugestivă convorbirea telefonică din data de 24 septembrie 2009, la ora 12:24:39 când, D.M. este contactat de un domn:

D.M.: „Alo!

Domn: Salut!

D.M.: Salut!

Domn: Ce faci, mă M., mă?

D.M.: Full.

Domn: Full? Full... Ia zi, mi-ai spălat și mie tricoul ăla?

D.M.: Cum? Nici nu mai știu care e al tău.

Domn: Ăla.

D.M.: Cu ce era pe el?

Domn: Un tractor.

D.M.: Aha. Da? Da, mă, da.

Domn: Hai.

D.M.: Bine. Hai.

Domn: Pa, pa!

D.M.: Salut!”

Procedându-se la verificarea seriei de motor și a seriei de șasiu, transmise de numitul P. la telefon inculpatului D.M., s-a constat că:

Autoturismul marca M., proprietar SC I.R.L. IFN SA și utilizator SC C.C. SRL, figurează ca vehicul furat, fiind dat în urmărire internațională, prin Interpol, începând cu data de 13 aprilie 2009.

Autoturismul marca M., proprietar SC M.R.L. IFN SA și utilizator SC M.M.M. SRL.

Autoturismul marca M. a făcut obiectul contractului de leasing din 05 noiembrie 2007, încheiat între SC I.R.L. IFN SA și SC B.A.C. SRL, această din urmă societate cedând bunul către un alt utilizator - SC C.C. SRL, la data de 09 iunie 2008. Autoturismul a fost sustras de persoane necunoscute, în data de 13 aprilie 2009, din București, sector 1.

Autoturismul a fost depistat în Madrid, Spania, având numărul de înmatriculare al celuilalt autoturism verificat.

Acest al doilea autoturism verificat, marca M. a făcut obiectul contractului de leasing din 16 noiembrie 2007 dintre SC M.R.L. IFN SA și SC M.M.M. SRL. Întrucât utilizatorul nu și-a îndeplinit obligațiile asumate, contractul a fost reziliat la data de 31 iulie 2009, însă autoturismul nu a fost restituit proprietarului.

Xl. Infracțiunea săvârșită de inculpatul D.M. în legătură cu înmatricularea vehiculului marca I.

Din interceptările convorbirilor și comunicărilor telefonice purtate de inculpatul D.M. a rezultat că la data de 24 septembrie 2009, acesta a contrafăcut factura fiscală din data de 21 septembrie 2009, care atesta vânzarea vehiculului marca I., de către SC A.L. IFN către numitul T.N., factură ce a fost folosită de acesta din urmă pentru înmatriculare vehiculului.

Astfel, la data de 24 septembrie 2009, ora 15.20.04, inculpatul primește următorul SMS, de la postul telefonic folosit de P.: „Seria DV nr. 833966 ... CNP X.

În ziua de 24 septembrie 2009, la ora 15:20:28, inculpatul primește următorul SMS, de la postul telefonic folosit de P.: „Firma: A.F.A. S.R.L. Sediul: comuna Suraia, jud. Vrancea. Cod unic de înregistrare: Y din data de 24 aprilie 2008”.

În ziua de 24 septembrie 2009, la ora 15:20:34, inculpatul primește următorul SMS, de la postul telefonic folosit de P.: „7 din 24 aprilie 2008. Delegat T.N.”

După un interval scurt de timp, la ora 16.59.08, inculpatul D.M. este contactat de P. de la același post telefonic și au următoarea convorbire: (...)

D.M.: „Da, bine, când vii să le iei arunci?

P.: Acum plec de acasă.

D.M.: Aha, hai,mă... neinteligibil... bine, hai.

P.: Fă factura, că poți să faci factura.

D.M.: Am făcut-o, nu mai vorbi! Am făcut-o.

Procedându-se la verificări s-a constatat că numitul T.N., administrator al SC A.F.A. SRL deține un vehicul marca I., însă seria de șasiu nu a fost niciodată emisă pentru un vehicul fabricat de I. (conform adresei din 19 noiembrie 2009, emise de I.C.).

În urma verificării și fotografierii vehiculului marca I., al cărui proprietar este numitul T.N., s-a constatat că acesta are o altă serie de șasiu decât cea înscrisă în certificatul de înmatriculare.

Vehiculul marca I. a făcut obiectul unui contract de leasing încheiat între SC A.L. IFN SA, în calitate de finanțator și SC T.I. SRL, în calitate de utilizator, contract care a fost reziliat la data de 07 iulie 2009, vehiculul nefiind restituit proprietarului.

Coroborând verificările efectuate cu declarațiile martorilor audiați în legătură cu acest vehicul rezultă că autoutilitara marca I. a fost vândută în toamna anului 2008, de o persoană neidentificată numitului T.N., administrator al SC A.F.A. SRL, acesta folosind-o o perioadă, fără a o înmatricula pe numele său, întrucât nu deținea un act de proprietate. Ulterior, persoana neidentificată care predase vehiculul, i-a dat martorului T.N. (prin intermediul fiului său, T.P.), factura fiscală din data de 21 septembrie 2009, care atesta vânzarea vehiculului marca I., de către SC A.L. IFN SA către numitul T.N. Acest înscris a fost folosit pentru înmatricularea vehiculului la data de 09 octombrie 2008.

Această factură nu a fost emisă în această formă de SC A.L. IFN.

Pe această factură se regăsesc informațiile transmise prin SMS de către P., inculpatului D.M.

Legătura dintre aceste mesaje telefonice, factura fiscală falsă și autoutilitara înmatriculată pe numele martorului T.N. a rezultat cu ușurință din analiza listing-urilor convorbirilor telefonice ale persoanelor implicate.

Astfel, în data de 24 septembrie 2009, numitul P. a avut 42 de convorbiri telefonice. Acesta din urmă s-a deplasat dinspre Buzău către București, în intervalul orar 16.41-18.18, astfel cum rezultă din identificarea celulelor telefonice în aria cărora s-au aflat utilizatorii posturilor telefonice în data de 24 septembrie 2009.

La ora 17.34.43, în data de 24 septembrie 2009, P. l-a contactat telefonic pe D.M. și i-a spus că așteaptă niște persoane de la Buzău:

D.M.: „Da.

P.: A venit,?

D.M. N-a venit, mă. N-a venit, pe bune.

P.: Dă-l în... de aici.

D.M.: Mâine e târziu, ah?

P.: Mamă, mamă, mamă, am chemat și oamenii de la Buzău, să-mi bag... în mine!”

XII. Infracțiunile săvârșite în legătură cu asigurarea de răspundere civilă obligatorie a autoturismului marca aparținând inculpatului B.G.

Din convorbirile telefonice purtate de inculpatul C.G. a rezultat că. în data de 20 septembrie 2009, inculpatul C.G. l-a ajutat pe cumnatul său, B.G. să încheie o asigurare obligatorie de răspundere civilă auto cu o dată anterioară, întrucât inculpatul B.G. fusese implicat într-un accident auto, cu autoturismul său, marca R.

În data de 20 septembrie 2009, ora 15.14, după ce află că inculpatul B.G., cumnatul său, a avut un accident auto, inculpatul C.G. anunță incidentul la numărul unic de urgență 112, după care are următoarea discuție telefonică cu o persoană neidentificată din care rezultă cu claritate că dorește să fie întocmită o asigurare antedatată pe numele lui B.G.

După aproximativ 2 minute are o altă convorbire telefonică cu inculpatul B.G. prin care îl va învăța ce să declare în fața poliției pentru a câștigă timp până la obținerea poliței de asigurare falsificate.

Asupra inculpatului B.G. a fost găsită polița RCA din data de 17 septembrie 2009, încheiată de B. Asigurări SA, a cărei perioadă de valabilitate începea în data de 19 septembrie 2009 (cu o zi înainte de accidentul rutier în care a fost implicat învinuitul).

Din adresa din 21 decembrie 2009 emisă de B. Asigurări SA a rezultat că:

- nu au fost solicitate despăgubiri în baza poliței RCA;

- nu există înregistrată în evidențele acestora încheierea unui contract de asigurare RCA pentru dovedirea căruia să fie emisă polița aceasta;

- autoturismul marca R. nu este asigurat la B. Asigurări SA în anii 2008, 2009.

În cauză au fost audiați în calitate de martori, lucrătorii de poliție din cadrul Brigăzii Rutiere - Serviciul Accidente Rutiere care s-au deplasat la fața locului cu prilejul accidentului rutier în care a fost implicat inculpatul B.G., agent S.D. și agent I.M.C. Aceștia au arătat că în data de 20 septembrie 2009 s-au deplasat la locul accidentului, unde l-au găsit pe inculpatul B.G. care le-a prezentat actele sale și ale vehiculului, cei doi agenți de poliție neputând preciza dacă acesta a prezentat și o poliță RCA. Inculpatul B.G. a fost invitat la sediul Brigăzii Rutiere, în aceeași zi, la ora 19.00, pentru continuarea cercetărilor. În procesul-verbal de cercetare la fața locului nu s-a consemnat dacă inculpatul avea sau nu o poliță RCA, întrucât acest tipizat nu are o rubrică cu astfel de mențiuni. Cei doi agenți de poliție au precizat că la sosirea la sediul poliției, inculpatul a prezentat o poliță RCA și că în ipoteza în care inculpatul B.G. nu ar fi prezentat acest document măsurile care s-ar fi luat ar fi fost reținerea certificatului de înmatriculare, a plăcuțelor cu numerele de înmatriculare și amendarea sa contravențională cu o amendă cuprinsă între 1.000-2.000 RON.

Inculpatul B.G. nu a recunoscut săvârșirea infracțiunilor reținute în sarcina sa, prezentând în mod denaturat situația de fapt.

Inculpatul C.G. a pretins că nu a cunoscut faptul că polița RCA este un fals și că nu a fost înregistrată în evidențele societății de asigurări.

Prima instanță a analizat apărarea comună a inculpaților referitoare la faptul că prin mai multe hotărâri pronunțate pentru a răspunde unor întrebări preliminare adresate de instanțele românești, Curtea de Justiție a Comunităților Europene a statuat că art. 90 alin. (1) din Tratatul de Instituire a Comunităților Europene trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă de poluare pentru automobilele aflate la prima înmatriculare în respectivul stat, dacă această măsură fiscală este stabilită astfel încât să descurajeze cumpărarea vehiculelor de ocazie dintr-un alt stat membru, fără a descuraja în același timp și cumpărarea vehiculelor de ocazie de aceeași vechime și având același grad de uzură de pe piața națională. Ca urmare, fiind încasată în baza unei norme neconforme cu dreptul comunitar, taxa de poluare nu era, în realitate, datorată, astfel încât prin neplata acesteia, statul nu a fost prejudiciat; în consecință, inexistența prejudiciului atrage după sine nemtrunirea elementelor constitutive ale infracțiunii de înșelăciune.

În acest sens instanța a reținut următoarele:

Este adevărat, există câteva astfel de hotărâri preliminare, pronunțate în interpretarea art. 110 din Tratatul de funcționare al Uniunii Europene, urmare cererilor adresate de instanțele românești, cea mai cunoscută dintre acestea fiind cea din cauza Ioan Tatu contra Statului Român (C-402/09, cererea Tribunalului Sibiu), Curtea statuând în sensul celor arătate mai sus.

Raportat la existența acestor hotărâri, se pune însă problema în ce măsură interpretarea dată art. 110 din Tratatul de funcționare al Uniunii Europene poate produce efecte în dosarul penal de față.

Or, în ceea ce privește răspunsul la această întrebare, prima instanță a fost în dezacord cu punctul de vedere exprimat de avocații inculpaților, interpretarea dată de Curte normei comunitare (în sensul că aceasta nu permite stabilirea unor obligații fiscale de natura taxei de poluare de către statele membre) nefiind de natură a înlătura răspunderea penală a inculpaților.

Chestiunea teoretică în discuție este aceea a întinderii efectelor hotărârii preliminare.

Dat fiind caracterul declarativ al hotărârii preliminare date în interpretarea dreptului comunitar, efectele acesteia se manifestă ex tunc, de la data intrării în vigoare a actului interpretat, ceea ce presupune că instanțele naționale vor aplica textul în interpretarea Curții de Justiție a Comunității Europene și „unor raporturi juridice născute înainte de pronunțarea hotărârii” (cauza 61/79, Denkavit, 27 martie 1980).

De la această regulă există două excepții:

Curtea, în cuprinsul hotărârii, limitează efectele în timp ale acesteia, motivat de buna-credință a celor interesați și de riscul unei perturbări grave (a se vedea și Claudia Roșianu, Acțiunea în pronunțarea unei acțiuni preliminare, Revista Themis nr. 3/2005, pag. 5); nu sunt întrunite condițiile care permit supunerea litigiului privind aplicarea normei respective instanțelor competente.

Cu certitudine nu ne aflăm în prima ipoteză, câtă vreme în cauza Ioan Tatu contra Statului Român nu s-a solicitat de către autoritățile naționale limitarea efectelor hotărârii, iar ulterior, în cauza Iulian Nisipeanu contra Statului Român (C-263/10, solicitarea Tribunalului Gorj) Curtea a respins o astfel de cerere.

În ceea ce privește cea de a doua excepție, deși neanalizată ca atare în doctrină, ea rezultă în mod evident din jurisprudență constantă a Curții.

Astfel, chiar în considerentele hotărârii pronunțate în cauza Iulian Nisipeanu contra Statului Român se arată: „În conformitate cu o jurisprudență constantă, interpretarea unei norme a dreptului Uniunii dată de Curte în exercitarea competenței pe care i-o oferă art. 267 din Tratatul de funcționare a Uniunii Europene lămurește și precizează semnificația și domeniul de aplicare al acestei norme, astfel cum trebuie sau cum ar fi trebuit să fie înțeleasă și aplicată de la intrarea sa în vigoare. Rezultă că norma astfel interpretată poate și trebuie să fie aplicată raporturilor juridice născute și constituite înainte de hotărârea asupra cererii de interpretare, dacă sunt reunite și condițiile care permit supunerea litigiului privind aplicarea normei respective instanțelor competente.

Sintagma subliniată se regăsește întocmai și în cuprinsul altor hotărâri ale Curții de Justiție a Comunității Europene (Ajmmmistrazione delle Finanze dello Stato, 61/79, 27 martie 1980; Blaizot și alții, 24/86, 2 februarie 1988; Skov și Bifka, C-402/03, 10 ianuarie 2007; Brzezinski, C-313/05, 18 ianuarie 2007; Bosman, C-415/93,15 decembrie 1995).

Or, în speță, în opinia instanței, se află în prezența acestei excepții, în condițiile în care persoanele implicate nu se află în situația de a fi plătit taxa de poluare și de a solicita instanței restituirea acesteia, ori de a nu fi plătit taxa și a fi chemate în justiție spre a răspunde pentru nemdeplinirea obligației.

Altfel spus, obiectul litigiului nu privește, în acest caz, aplicarea normei prin care a fost stabilită taxa de poluare (O.U.G. nr. 50/2008), ci tragerea la răspundere a inculpaților pentru infracțiunile reținute în sarcina acestora (art. 9 alin. (1) C. proc. pen.).

În acest caz litigiul nu este născut în legătură cu aplicarea normelor fiscale, ci ca urmare a încălcării legii penale.

În ceea ce privește prejudiciul în patrimoniul statului, nu se poate reține că acesta nu s-a produs, ci, cel mult, că el a fost acoperit, la momentul la care s-a născut obligația autorităților de restituire a sumelor încasate cu titlul de taxă de poluare.

Pentru o mai bună înțelegere a punctului de vedere al primei instanțe, s-a menționat că în doctrina europeană procedura întrebărilor preliminare a fost definită ca fiind aceea în cadrul căreia persoanele private susțin în fața instanțelor naționale că statul lor a încălcat o prevedere comunitară care le conferă lor drepturi valorifîcabile. în justiție, iar instanța națională solicită Curții pronunțarea unei hotărâri prin care să decidă dacă respectiva prevedere comunitară are efect direct. Se mai arată în doctrină că Curtea Europeană de Justiție nu decide asupra validității ca atare a unei legi naționale. Ea numai interpretează tratatul, iar consecința unei astfel de interpretări poate fi că o prevedere de drept național este incompatibilă cu dreptul comunitar, iar supremația dreptului comunitar înseamnă că există o obligație în sarcina instanțelor naționale, de a remedia situația (a se vedea în acest sens Paul Craig, Grainne de Burca - Dreptul Uniunii Europene - Comentarii, jurisprudență și doctrină - ediția a IV-a, Editura Hamangiu 2009, pag. 577 și 580).

Cele de mai sus vin în sprijinul susținerii, în sensul că inculpații nu se pot prevala de efectul hotărârii Curții, nu pot susține că obligația de plată a taxei nu a existat încă de la adoptarea O.U.G. nr. 50/2008, cu consecința inexistenței unui prejudiciu. Altfel spus, hotărârile Curții nu pot avea ca afect modificarea realității normative naționale dintr-un moment anume, ele dând naștere doar obligației instanțelor de a aplica direct, în litigiile deduse judecății, norma comunitară ce contravine legii naționale, iar nu dreptului cetățenilor de a nu se conforma normei interne.

În Drept, prima instanță a reținut următoarele:

Fapta inculpatului M.C.G., agent de poliție în cadrul D.G.P.M.B. - Brigada de Poliție Rutieră, de a primi de la martorii-denunțători P.E. și P.N.P. suma de 2.700 euro, pentru sine și pentru inculpații P.M., C.G. și D.M., pentru a se ocupa de înmatricularea vehiculului aparținând acestora și pretinzând că are influență asupra unui polițist, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de influență, prev. de art. 257 C. pen. rap. la art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000.

Fapta inculpatului M.C.G. de a primi de la proprietarii autoutilitarei marca V., actele de proveniență ale mașinii pe care le-a remis inculpatului P.M., în vederea contrafacerii facturii fiscale din 10 februarie 2008, emisă de SC M.A. SRL către SC G.C. SRL și. a contractului de vânzare-cumpărare pentru un vehicul folosit încheiat între SC G.C. SRL și P.N.P., de către inculpatul D.M., întrunește elementele constitutive ale infracțiunii complicitate la fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 26 raportat la art. 290.

Fapta inculpatului M.C.G. de a primi de la proprietarii autoutilitarei marca V., actele de proveniență ale mașinii pe care le-a remis inculpatului P.M., în vederea contrafacerii dovezii de achitare a taxei de poluare, respective a ordinului de plată din 09 aprilie 2008, de către inculpatul D.M., întrunește elementele constitutive ale infracțiunii complicitate la fals în înscrisuri oficiale, prev. de art. 26 raportat la art. 288.

Fapta inculpatului M.C.G. de a remite inculpatului P.M. actele de proveniență ale autoutilitarei marca V., în vederea falsificării dovezii de achitare a taxei de poluare, cunoscând că acesta va fi folosită pentru inducerea în eroare a Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor și că se va crea o pagubă bugetului de stat echivalentă cu valoarea legală a taxei de poluare și urmărind prin acțiunea sa obținerea unui folos injust (2.700 euro) pentru sine și pentru inculpații P.M., C.G. și D.M., întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de complicitate la înșelăciune, prev. de art. 26 raportat la art. 215 alin. (1), (2) C. pen.

Fapta inculpatului M.C.G. care la data de 24 iunie 2009 i-a îndemnat pe martorii-denunțători P.E. și P.N.P. să facă afirmații mincinoase în prezenta cauză, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de instigare la mărturie mincinoasă, prev. de art. 25 rap. la art. 260 C. pen.

Fapta inculpatului P.M. de a îl ajuta pe inculpatul M.C.G. să obțină de la martorii-denunțători P.E. și P.N.P. suma de 2.700 euro pentru a se ocupa de înmatricularea autoutilitarei marca V., acesta fiind persoana care se ocupa de falsificarea documentelor și de depunerea dosarului de înmatriculare întrunește elementele constitutive ale infracțiunii pe complicitate la trafic de influență, prev. de art. 26 rap. la art. 257 C. pen.

Fapta inculpatului P.M. de a primi de la inculpatul M.C.G. actele de proveniență ale mașinii pe care le-a remis inculpatului C.G. în vederea contrafacerii facturii fiscale din 10 februarie 2008, emisă de SC M.A. SRL către SC G.C. SRL și a contractului de vânzare-cumpărare pentru un vehicul folosit încheiat între SC G.C. SRL și P.N.P., de către inculpatul D.M., întrunește elementele constitutive ale infracțiunii complicitate la fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 26 rap. la art. 290.

Fapta inculpatului P.M. de a primi de la inculpatul M.C.G. actele de proveniență ale mașinii pe care le-a remis inculpatului C.G. în vederea contrafacerii dovezii de achitare a taxei de poluare, respective a ordinului de plată din 09 aprilie 2008, de către inculpatul D.M., întrunește elementele constitutive ale infracțiunii complicitate la fals în înscrisuri oficiale, prev. de art. 26 rap. la art. 288.

Fapta inculpatului P.M. de a da inculpatului D.G. înscrisurile falsificate pentru ca acesta din urmă să le folosească la Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor, în vederea înmatriculării autoutilitarei marca V. întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de complicitate la uz de fals, prev. de art. 26 rap. la art. 291 C. pen.

Fapta inculpatului P.M. de a remite inculpatului D.G. un înscris fals reprezentând dovada de achitare a taxei de poluare pentru autoutilitara marca V., pentru a fi folosită la Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor, cunoscând că acest înscris este fals și că astfel se produce o pagubă bugetului de stat echivalentă cu valoarea taxei de poluare și participând totodată la împărțirea folosului obținut(suma de 2.700 euro primită de la martorii denunțători), întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de complicitate la. înșelăciune, prev. de art. 26 rap. la art. 215 alin. (1), (2) C. pen.

Fapta inculpatului P.M. de a primi de la inculpatul G.V. actele de proveniență ale autoturismului pe care le-a remis inculpatului C.G. în vederea contrafacerii înscrisurilor ce dovedeau dobândirea dreptului de proprietate de către SC G.C. SRL și de către inculpatul G.V., asupra autoturismului marca P., întrunește elementele constitutive ale infracțiunii complicitate la fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 26 rap. la art. 290.

Fapta inculpatului P.M. de a primi de la inculpatul G.V. actele de proveniență ale autoturismului pe care le-a remis inculpatului C.G. în vederea contrafacerii dovezii de achitare a taxei de poluare, respective a ordinului de plată din 08 aprilie 2008, de către inculpatul D.M., întrunește elementele constitutive ale infracțiunii complicitate la fals în înscrisuri oficiale, prev. de art. 26 rap. la art. 288.

Fapta inculpatului P.M. de a da inculpatului D.G. înscrisurile falsificate pentru ca acesta din urmă să le folosească la Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor, în vederea înmatriculării autoturismului marca P. întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de complicitate la uz de fals, prev. de art. 26 rap. la art. 291 C. pen.

Fapta inculpatului P.M. de a remite inculpatului D.G. un înscris fals reprezentând dovada de achitare a taxei de poluare pentru autoturismul marca P., pentru a fi folosită la Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor, cunoscând că acest înscris este fals și că astfel se produce o pagubă bugetului de stat echivalentă cu valoarea taxei de poluare și participând totodată la împărțirea folosului obținut(suma de 400 euro primită de la inculpatul G.V.), întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de complicitate la înșelăciune, prev. de art. 26 rap. la art. 215 alin. (1), (2) C. pen.

Fapta inculpatului P.M. care că a primit de la inculpatul V.G.G. documentele de proveniență ale autoturismului marca O. pe care le-a remis inculpatului C.G. în vederea falsificării vizei organului fiscal de luare în evidență a autoturismului marca O., aparținând inculpatului V.G.G., viză aplicată pe fișa de înmatriculare a vehiculului, și pentru falsificarea chitanței doveditoare a achitării taxei de poluare necesare înmatriculării acestui autoturism din 21 ianuarie 2009, întrunește elementele constitutive a două infracțiuni de complicitate la fals în înscrisuri oficiale, prev. de art. 26 rap. la art. 288 C. pen.

Fapta inculpatului P.M. care i-a încredințat inculpatului V.G.G. fișa de înmatriculare a autoturismului marca O., având aplicată o viză falsă de luare în evidență fiscală a bunului respectiv și chitanța falsă doveditoare a achitării taxei de poluare necesare înmatriculării acestui autoturism din 21 ianuarie 2009, cunoscând că vor fi folosite de către inculpatul V.G.G. pentru înmatricularea vehiculului respectiv, întrunește elementele constitutive a două infracțiuni de complicitate la uz de fals, prev. de art. 26 rap. la art. 291 C. pen.

Fapta inculpatului P.M. care l-a ajutat pe inculpatul V.G.G. să înmatriculeze autoturismul marca O., de culoare gri, an fabricație 2001, la data de 02 februarie 2009, fără a achita taxa de poluare și fără a-l declara la organul fiscal competent pentru calcularea și plata impozitului, cauzând astfel o pagubă bugetului de stat și bugetului local și obținând astfel suma de 1.300 euro de la inculpatul V.G.G., întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de complicitate la înșelăciune, prev. de art. 26 rap. la art. 215 alin. (1), (2) C. pen.

Fapta inculpatului P.M. care că a primit de la inculpatul T.M. documentele de proveniență ale autoturismului marca F. pe care le-a remis inculpatului C.G. în vederea falsificării vizei organului fiscal de luare în evidență a autoturismului marca F., aparținând inculpatului T.M., viză aplicată pe fișa de înmatriculare a vehiculului, și pentru falsificarea chitanței doveditoare a achitării taxei de poluare necesare înmatriculării acestui autoturism din 07 ianuarie 2009 întrunește elementele constitutive a două infracțiuni de complicitate la fals în înscrisuri oficiale, prev. de art. 26 rap. la art. 288 C. pen.

Fapta inculpatului P.M. care i-a încredințat inculpatului T.M. fișa de înmatriculare a autoturismului marca F., având aplicată o viză falsă de luare în evidență fiscală a bunului respectiv și chitanța falsă doveditoare a achitării taxei de poluare necesare înmatriculării acestui autoturism din 07 ianuarie 2009, cunoscând că vor fi folosite de către inculpatul T.M. pentru înmatricularea vehiculului respectiv, întrunește elementele constitutive a două infracțiuni de complicitate la uz de fals, prev. de art. 26 rap. la art. 291 C. pen.

Fapta inculpatului P.M. care l-a ajutat pe inculpatul T.M. să înmatriculeze autoturismul marca F., de culoare galben, an fabricație 1999, la data de 14 ianuarie 2009, fără a achita taxa de poluare și fără a-l declara la organul fiscal competent pentru calcularea și plata impozitului, cauzând astfel o pagubă bugetului de stat și bugetului local și obținând astfel suma de 1.850 euro de la inculpatul T.M., întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de complicitate la înșelăciune, prev. de art. 26 rap. la art. 215 alin. (1), (2) C. pen.

Fapta inculpatului P.M. care a falsificat dovada efectuării inspecției tehnice periodice pentru autoturismul marca D., aparținând numitului I.I., întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de fals în înscrisuri oficiale, prev. de art. 288 C. pen.

Fapta inculpatului P.M. care a vândut numitului I.I. dovada falsă a efectuării inspecției tehnice periodice pentru autoturismul marca D., pentru suma de 100 euro, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de complicitate la uz de fals, prev. de art. 26 rap. la art. 291 C. pen.

Fapta inculpatului P.M. care a falsificat dovada efectuării inspecției tehnice periodice pentru autoturismul marca D., aparținând numitului P.I. întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de fals în înscrisuri oficiale, prev. de art. 288 C. pen.

Fapta inculpatului P.M. care a vândut numitului P.I., dovada falsă a efectuării inspecției tehnice periodice pentru autoturismul D., pentru suma de 250 RON, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de complicitate la uz de fals, prev. de art. 26 rap. la art. 291 C. pen.

Fapta inculpatului P.M. care a falsificat dovada efectuării inspecției tehnice periodice pentru autoturismul marca D., aparținând numitului V.G., întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de fals în înscrisuri oficiale, prev. de art. 288 C. pen.

Fapta inculpatului C.G. care a primit de la inculpatul P.M. actele de proveniență ale autoutilitarei marca V., aparținând martorilor-denunțători P.E. și P.N.P., pe care le-a remis inculpatului D.M. în vederea falsificării dovezii de achitare a taxei de poluare ce trebuia plătită pentru înmatricularea vehiculului respectiv, cunoscând că astfel va fi indus în eroare Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor și se va crea o pagubă bugetului de stat, echivalentă cu valoarea taxei de poluare participând totodată la împărțirea folosului obținut (suma de 2.700 euro primită de la martorii denunțători), întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de complicitate la înșelăciune, prev. de art. 26 rap. la art. 215 alin. (1), (2) C. pen.

Fapta inculpatului C.G. care a primit de la inculpatul P.M. actele de proveniență ale autoutilitarei marca V., aparținând martorilor-denunțători P.E. și P.N.P., pe care le-a remis inculpatului D.M. în vederea falsificării dovezii de achitare a taxei de poluare (ordin de plată din 09 aprilie 2008, pentru suma de 11.627,26 RON) ce trebuia plătită pentru înmatricularea vehiculului respectiv, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de complicitate la fals în înscrisuri oficiale, prev. de art. 26 rap. la art. 288 C. pen.

Fapta inculpatului C.G. care a primit de la inculpatul P.M. actele de proveniență, ale autoutilitarei marca V., aparținând martorilor-denunțători P.E. și P.N.P., pe care le-a remis inculpatului D.M. în vederea falsificării documentelor ce dovedeau dobândirea dreptului de proprietate de către SC G.C. SRL și de către P.N.P. (factura fiscală din 10 februarie 2008, emisă de SC M.A. SRL și contractul de vânzare-cumpărare pentru un vehicul folosit încheiat între SC G.C. SRL și P.N.P.), întrunește elementele constitutive a două infracțiuni de complicitate la fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 26 rap. la art. 290 C. pen.

Fapta inculpatului C.G. care a primit de la inculpatul P.M. actele de proveniență ale autoturismului marca P., aparținând inculpatului G.V. pe care le-a remis inculpatului D.M. în vederea falsificării dovezii de achitare a taxei de poluare ce trebuia plătită pentru înmatricularea vehiculului respectiv, cunoscând că astfel va fi indus în eroare Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor și se va crea o pagubă bugetului de stat, echivalentă cu valoarea taxei de poluare, participând totodată la împărțirea folosului obținut (suma de 400 euro primită de la inculpatul G.V.), întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de complicitate la înșelăciune, prev .de art. 26 rap. la art. 215 alin. (1), (2) C. pen.

Fapta inculpatului C.G. care a primit de la inculpatul P.M. actele de proveniență ale autoturismului marca P., aparținând inculpatului G.V., pe care le-a remis inculpatului D.M. în vederea falsificării dovezii de achitare a taxei de poluare (ordin de plată din 08 aprilie 2008, pentru suma de 13.435,38 RON) ce trebuia plătită pentru înmatricularea vehiculului respectiv, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de complicitate la fals în înscrisuri oficiale, prev. de art. 26 rap. la art. 288 C. pen.

Fapta inculpatului C.G. care a primit de la inculpatul P.M. documentele de proveniență ale autoturismului marca O. aparținând lui V.G.G. pentru falsificarea vizei organului fiscal de luare în evidență a autoturismului marca O., aparținând inculpatului V.G.G., viză aplicată pe fișa de înmatriculare a vehiculului, și pentru falsificarea chitanței doveditoare a achitării taxei de poluare necesare înmatriculării acestui autoturism din 21 ianuarie 2009, întrunește elementele constitutive a două infracțiuni de complicitate la fals în înscrisuri oficiale, prev. de art. 26 rap. la art. 288 C. pen.

Fapta inculpatului C.G. care l-a ajutat pe inculpatul V.G.G. să înmatriculeze autoturismul marca O., de culoare gri, an fabricație, la data de 02 februarie 2009, fără a achita taxa de poluare și fără a-l declara la organul fiscal competent pentru calcularea și plata impozitului, cauzând astfel o pagubă bugetului de stat și bugetului local și obținând astfel suma de 300 euro, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de complicitate la înșelăciune, prev. de art. 26 rap. la art. 215 alin. (1), (2) C. pen.

Fapta inculpatului C.G. care a primit de la inculpatul P.M. documentele de proveniență ale autoturismului marca F. aparținând lui T.M. pentru falsificarea vizei organului fiscal de luare în evidență a autoturismului marca F., aparținând inculpatului T.M., viză aplicată pe fișa de înmatriculare a vehiculului, și pentru falsificarea chitanței doveditoare a achitării taxei de poluare necesare înmatriculării acestui autoturism din 07 ianuarie 2009, întrunește elementele constitutive a două infracțiuni de complicitate la fals în înscrisuri oficiale, prev. de art. 26 rap. la art. 288 C. pen.

Fapta inculpatului C.G. care l-a ajutat pe inculpatul T.M. să înmatriculeze autoturismul marca F., berlină, de culoare galben, an fabricație 1999, la data de 14 ianuarie 2009, fără a achita taxa de poluare și fără a-l declara la organul fiscal competent pentru calcularea și plata impozitului, cauzând astfel o pagubă bugetului de stat și bugetului local întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de complicitate la înșelăciune, prev. de art. 26 rap. la art. 215 alin. (1), (2) C. pen.

Fapta inculpatului C.G. care a ajutat o persoană neidentificată, să înmatriculeze autoturismul marca C. cu acte false, pe numele SC P.E. SRL, fără ca aceasta să fie declarată la organul fiscal pentru calculul și plata impozitului aferent, inducând astfel în eroare Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor și cauzând astfel o pagubă bugetului local, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de complicitate la înșelăciune, prev. de art. 26 rap. la art. 215 alin. (1), (2) C. pen.

Fapta inculpatului C.G. care a înlesnit inducerea în eroare a părții vătămate B.V. care a achiziționat autoturismul marca C., fără a cunoaște că acesta a fost înmatriculat în baza unor documente false și fără a se achita taxa de poluare, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de complicitate la înșelăciune, prev. de art. 26 rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen.

Fapta inculpatului C.G. care a procurat un înscris fals reprezentând o dovadă de achitare a taxei de poluare ce trebuia plătită pentru înmatricularea autoturismului marca S., aparținând maftorului-denunțător O.N., cunoscând că astfel va fi indus în eroare Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor și se va crea o pagubă bugetului de stat echivalentă cu valoarea taxei de poluare și pretinzând pentru acest serviciu suma de 1.200 euro, plătită de martorul O.N., întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de complicitate la înșelăciune, prev . de art. 26 rap. la art. 215 alin. (1), (2) C. pen.

Fapta inculpatului C.G. care a remis numitului R.C. înscrisul fals reprezentând o dovadă de achitare a taxei de poluare ce trebuia plătită pentru înmatricularea autoturismului marca S., aparținând lui O.N., cunoscând că aceasta va fi folosit pentru producerea unor consecințe juridice, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de complicitate la uz de fals, prev. de art. 26 rap. la art. 291 C. pen.

Fapta inculpatului C.G. care a înmatriculat autoturismul marca H. ce îi aparține, la data de 29 august 2007 fără a-l declara la organul fiscal competent pentru calcularea și plata impozitului, dar purtând o viză falsă de luare în evidență, inducând astfel în eroare Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor, cauzând o pagubă bugetului local și obținând un folos constând în neplata taxelor respective, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune, prev. de art. 215 alin. (1), (2) C. pen.

Fapta inculpatului C.G. care a folosit, cu prilejul înmatriculării autoturismului său marca H., o fișă de înmatriculare purtând o viză falsă aparținând organului fiscal de luare în evidență a bunului, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de uz de fals, prev. de art. 291 C. pen.

Fapta inculpatului C.G. care l-a ajutat pe cumnatul său, inculpatul B.G. să obțină o poliță de asigurare obligatorie pentru răspundere civilă auto, după implicarea celui din urmă într-un accident rutier, poliță antedatată ce a fost folosită de inculpatul B.G. în fața organelor de poliție, pentru a nu i se aplica o sancțiune contravențională, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de complicitate la uz de fals, prev. de art. 26 rap. la art. 291 C. pen.

Fapta inculpatului D.M. care a falsificat ordinul de plată din 09 aprilie 2008, pentru suma de 11.627,26 RON, ce reprezintă dovada de achitare a taxei de poluare pentru înmatricularea autoutilitarei marca V., aparținând martorilor-denunțători P.E. și P.N.P., întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de fals în înscrisuri oficiale, prev. de art. 288 C. pen.

Fapta inculpatului D.M. care a falsificat documentele ce dovedeau dobândirea dreptului de proprietate de către SC G.C. SRL și de către P.N.P. (factura fiscală din 10 februarie 2008, emisă de SC M.A. SRL și contractul de vânzare-cumpărare pentru un vehicul folosit încheiat între SC G.C. SRL și P.N.P.), cunoscând că acestea vor fi folosite pentru înmatricularea autoutilitarei marca V., întrunește elementele constitutive a două infracțiuni de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 290 C. pen.

Fapta inculpatului D.M. care a falsificat dovada de achitare a taxei de poluare ce trebuia plătită pentru înmatricularea autoutilitarei marca V., aparținând martorilor-denunțători P.E. și P.N.P., cunoscând că prin folosirea acestui înscris va fi indus în eroare Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor și se va crea o pagubă bugetului de stat, participând totodată la împărțirea folosului obținut (suma de 2.700 euro primită de la martorii denunțători), întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de complicitate la înșelăciune, prev. de art. 26 rap. la art. 215 alin. (1), (2) C. pen.

Fapta inculpatului D.M. care a falsificat ordinul de plată din 08 aprilie 2008, pentru suma de 13.435,38 RON ce reprezintă dovada de achitare a taxei de poluare pentru înmatricularea autoturismului marca P., aparținând inculpatului G.V., întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de fals în înscrisuri oficiale, prev. de art. 288 C. pen.

Fapta inculpatului D.M. care a falsificat dovada de achitare a taxei de poluare ce trebuia plătită pentru înmatricularea autoturismului marca P., aparținând inculpatului G.V. cunoscând că prin folosirea acestui înscris va fi indus în eroare Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor și se va crea o pagubă bugetului de stat, participând totodată la împărțirea folosului obținut (suma de 400 euro primită de la inculpatul G.V.), întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de complicitate la înșelăciune, prev. de art. 26 rap. la art. 215 alin. (1), (2) C. pen.

Fapta inculpatului D.M. care în data de 04 august 2009 a falsificat factura fiscală ce dovedea transferul de proprietate al autoturismului marca C. către SC P.E. SRL, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. .290 C. pen.

Fapta inculpatului D.M. care în data de 04 august 2009 a falsificat vizele organului fiscal de scoatere și luare în evidența fiscală, vize aplicate pe fișa de înmatriculare a autoturismului marca C., pe numele SC P.E. SRL, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de fals în înscrisuri oficiale, prev. de art. 288 C. pen.

Fapta inculpatului D.M. care a ajutat o persoană neidentificată, să înmatriculeze autoturismul marca C. cu acte false, pe numele SC P.E. SRL, fără ca aceasta să fie declarată la organul fiscal pentru calculul și plata impozitului aferent, cauzând astfel o pagubă bugetului local, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de complicitate la înșelăciune, prev. de art. 26 rap. la art. 215 alin. (1), (2) C. pen.

Fapta inculpatului D.M. care a înlesnit inducerea în eroare a părții vătămate B.V. care a achiziționat autoturismul marca C., fără a cunoaște că acesta a fost înmatriculat în baza unor documente false și fără a se achita taxa de poluare, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de complicitate la înșelăciune, prev. de art. 26 rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen.

Fapta inculpatului D.M. care i-a vândut inculpatului P.M. folii transparente reprezentând dovada efectuării inspecției tehnice periodice și cartonașe de culoare galbenă, reprezentând anexe ale certificatelor de înmatriculare a vehiculelor pe care se aplică folia transparentă, cunoscând că acestea vor fi ștampilate și completate de inculpatul P.M. cu o ștampilă tip revizie I.T.P. falsă și valorificate ulterior, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de complicitate la fals în înscrisuri oficiale, prev. de art. 26 rap. la art. 288 C. pen.

Fapta inculpatului D.M. care a contrafăcut cartea de identitate și certificatul de înmatriculare ale autoturismului marca M., care figurează în baza de date a Interpol și Ministerului Administrației și Internelor ca fiind sustras din București, din data de 13 aprilie 2009, înlesnind astfel vânzarea acestuia întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tăinuire, prev. de art. 221 C. pen.

Fapta inculpatului D.M. care a contrafăcut cartea de identitate și certificatul de înmatriculare ale autoturismului marca M., care figurează în baza de date a Interpol și Ministerului Administrației și Internelor ca fiind sustras din București, din data de 13 aprilie 2009 întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de fals în înscrisuri oficiale, prev. de art. 288 C. pen.

Fapta inculpatului D.M. care a contrafăcut factura fiscală din data de 21 septembrie 2009 care atestă vânzarea vehiculului marca I., de către SC A.L. IFN SA către numitul T.N., întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 290 C. pen.

Fapta inculpatului V.G.G. care a înmatriculat autoturismul marca O., de culoare gri, la data de 02 februarie 2009, fără a achita taxa de poluare și fără a-l declara la organul fiscal competent pentru calcularea și plata impozitului, cauzând astfel o pagubă bugetului de stat și bugetului local și obținând un folos constând în neplata taxelor respective, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune, prev. de art. 215 alin. (1), (2) C. pen.

Fapta inculpatului V.G.G. care a folosit la Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor, pentru înmatricularea autoturismului său, fișa de înmatriculare a autoturismului marca O., având aplicată o viză falsă de luare în evidență fiscală a bunului respectiv și chitanța falsă doveditoare a achitării taxei de poluare necesare înmatriculării acestui autoturism din 21 ianuarie 2009, cunoscând că aceste înscrisuri sunt falsificate, întrunește elementele constitutive a două infracțiunii de uz de fals, prev. de art. 291 C. pen.

Fapta inculpatului T.M. care înmatriculat autoturismul marca F., berlină, la data de 14 ianuarie 2009 fără a achita taxa de poluare și fără a-l declara la organul fiscal competent pentru calcularea și plata impozitului, cauzând astfel o pagubă bugetului de stat și bugetului local și obținând un folos constând în neplata taxelor respective, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune, prev. de art. 215 alin. (1), (2) C. pen.

Fapta inculpatalui T.M. care a folosit la Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor, pentru înmatricularea autoturismului său fișa de înmatriculare a autoturismului marca F., având aplicată o viză falsă de luare în evidență fiscală a bunului respectiv și chitanța falsă doveditoare a achitării taxei de poluare necesare înmatriculării acestui autoturism din 07 ianuarie 2009, cunoscând că aceste înscrisuri sunt falsificate, întrunește elementele constitutive a două infracțiunii de uz de fals, prev. de art. 291 C. pen.

Fapta inculpatului M.L.C. care a înmatriculat autoturismul marca B. de culoare negru, la data de 28 noiembrie 2008, fără a achita taxa de poluare și fără a-l declara la organul fiscal competent pentru calcularea și plata impozitului, inducând astfel în eroare Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor și cauzând o pagubă bugetului de stat și bugetului local și obținând astfel un folos constând în neplata taxelor respective, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune, prev. de art. 215 alin. (1), (2) C. pen.

Fapta inculpatului M.L.C. care i-a cerut inculpatului P.M. să falsifice certificatul de înmatriculare și cartea de identitate ale autoturismului său marca B. întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de instigare la fals în înscrisuri oficiale, prev. de art. 25 rap. la art. 288 C. pen.

Fapta inculpatului M.L.C. care la data de 24 august 2009 a folosit certificatul de înmatriculare al autoturismului său marca B., cunoscând că acesta este fals, când a fost oprit de un echipaj al poliției rutiere pentru săvârșirea unei contravenții la regimul circulației, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de uz de fals, prev. de art. 291 C. pen.

Fapta inculpatului M.L.C. a circulat cu autoturismul marca B. pe drumurile publice, cunoscând ca acesta nu este înmatriculat întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autoturism neînmatriculat, prev. de art. 85 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002

Fapta inculpatului R.C. care a primit de la martorul denunțător O.N. suma de 1.200 euro pentru a-l ajuta să înmatriculeze autoturismul marca S. cu o taxă de poluare mai mică decât cea legală și pretinzând că are influență asupra unui polițist, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de influență, prev. de art. 257 C. pen.

Fapta inculpatului B.G. care a folosit o poliță de asigurare obligatorie pentru răspundere civilă auto, cunoscând că acesta este falsă, întrucât fusese implicat într-un accident rutier și urmărind astfel să nu fie sancționat contravențional de organele de poliție corespunde infracțiunii de uz de fals, prev. de art. 291 C. pen. numai că nu întrunește unul dintre trăsăturile esențiale ale infracțiunii, respectiv pericolul social concret pentru a fi reținută ca infracțiune.

Inculpatul a săvârșit fapta penală deoarece a fost pus într-o situație excepțională, fiind agresat în trafic de mai mulți cetățeni români de etnie romă - după cum a precizat -, suferind severe traumatisme faciale și intervenții chirurgicale maxilo-faciale în urma cărora organele de poliție au rămas nepăsătoare și nu au luat nicio măsura împotriva autorilor, Tribunalul fiind nevoit să sesizeze el poliția pentru a se lua măsuri legale.

Nu a avut inițiativa infracțională, ci inculpatul C.G., cumnatul său, și a folosit înscrisul falsificat în fața organelor de poliție într-un mod oarecum inutil deoarece sunt indicii clare că nu B.G. este vinovat de săvârșirea accidentului rutier astfel încât nu ar fi trebuit să plătească asigurătorul nimic.

Într-adevăr, a avut o poziție nesinceră în fața instanței de judecată, dar Tribunalul a constatat că este o persoană ușor influențabilă. Așa cum a fost ușor influențat de coinculpatul C.G. la săvârșirea faptei de uz de fals există posibilitatea ca și sub aspectul nerecunoașterii să fi fost prost consiliat și să fi adoptat o astfel de atitudine în considerația persoanei care l-a învățat să facă asta și care este posibil să-i fi spus că printr-o atitudine de nerecunoaștere va putea „scapă” de consecințele penale ale faptei sale.

S-a apreciat în aceste condiții că este suficientă aplicarea unei sancțiuni administrative inculpatului, Tribunalul având ferma convingere că acesta a tras toate învățămintele de rigoare din avertismentul dat de societate prin prezentul proces.

La individualizarea pedepselor aplicate inculpaților, instanța de fond a avut în vedere criteriile de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., ținând seama de gradul înalt de periculozitate al faptelor și de periculozitatea acestora.

Inculpații nu au ezitat ca prin manopere dolosive să pună în circulație pe drumurile publice autovehicule ce nu aveau dreptul să circule având în vedere că nu fuseseră îndeplinite în mod licit toate formalitățile prealabile, respectiv plata taxelor aferente.

Inculpatul M.C.G. a fost agent de poliție și în cadrul acestei funcții a săvârșit infracțiunile menționate anterior aducând cu acest prilej o gravă atingere reputației instituției din care face parte și încrederii pe care destinatarii legii penale o au în organele statului.

Inculpații P.M., C.G. și D.M. au avut o poziție centrală în cadrul grupării infracționale, racolând persoanele și falsificând documentele.

Dacă în ceea ce-i privește pe inculpații D. și P., instanța de fond a apreciat că aceștia și-au recunoscut într-o bună măsură faptele, inculpatul C.G. a avut o atitudine de totală nerecunoaștere, demonstrând că nu a înțeles nimic din importanța procesului penal.

Se impune aplicarea unor pedepse mai severe față de acești inculpați având în vedere rolul pe care l-au avut în activitatea infracțională.

Ceilalți coinculpați au avut o participare marginală, fiind beneficiarii serviciilor infracționale propuse de cei 4 menționați anterior, motiv pentru care instanța s-a orientat către un regim sancționator mai blând, pedepsele urmând nu fi executate prin privare de libertate.

Au fost obligați inculpații C.G. și D.M. la plata a 6.800 euro în favoarea părții civile B.A. cu titlul de despăgubiri materiale.

Au fost anulate înscrisurile falsificate și s-a luat act că Statul Român nu s-a constituit parte civilă în cauză.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel inculpații M.C.G., P.M., C.G., D.M., T.M., R.C., B.G., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Inculpatul M.C.G. a criticat soluția instanței de fond pentru:

- nemotivarea sentinței instanței de fond în sensul că instanța de fond nu a avut în vedere apărările inculpatului, a dat dovadă de o lipsă de preocupare pentru examinarea probelor din dosarul cauzei; atât în dispozitiv, cât și în considerente nu este amintit termenul în care poate fi exercitat apelul. Prima instanță nu a analizat în concret existența sau inexistența faptelor reținute în sarcina inculpatului.

- nelămurirea cauzei sub toate aspectele, și anume că atât inculpatul M., cât și ceilalți inculpați din cauza dedusă judecății, a solicitat efectuarea unei expertize tehnico-științifice care să stabilească în concret dacă actele sunt false, deoarece din cuprinsul rechizitoriului a rezultat faptul că anumite acte nu au fost supuse analizei specialiștilor. În acest sens, factura fiscală din 10 februarie 2008 nu a fost supusă analizei specialiștilor, dar există și alte documente care nu au avut parte de aceeași analiză. Cu privire raportul de constatare tehnico-științifică din 12 aprilie 2012 dispus în cauză, acesta nu a avut ca și obiectiv să stabilească dacă înscrisurile sunt falsificate, ci obiectivele expertizei au vizat aspecte legate de imprimantele ridicate cu ocazia percheziției domiciliare, astfel că obiectivele expertizei dispuse în cauză au fost să se stabilească dacă înscrisurile au fost printate cu imprimantele ridicate în urma perchezițiilor și dacă impresiunile de ștampilă ce apar pe înscrisuri au fost create prin scanare sau printr-o altă metodă și printate cu imprimantele respective. În concret, concluziile acestui raport au fost: certificatul de înmatriculare este falsificat și nu se poate stabili dacă impresiunile de ștampilă au fost imprimate sau nu prin intermediul celor trei imprimante.

- instigarea la mărturie mincinoasă, prev. de art. 25 raportat la art. 260 C. pen.: în rechizitoriu s-a reținut că inculpatul ar fi instigat pe martorii denunțători P.E. și P.N.P. să facă afirmații mincinoase în cauza dedusă judecății. La instanța de fond, inculpatul a solicitat să se admită anumite întrebări pentru a lămuri situația de fapt, solicitare respinsă de instanță. Nu sunt îndeplinite condițiile de existență ale acestei infracțiuni întrucât nu a existat o activitate de determinare (în urma activității de instigare nu s-a reușit determinarea instigatului, acesta nu și-a însușit nici un moment ideea infracțională) care să vizeze săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală.

- trafic de influență, prev. de art. 257 C. pen. raportat la art. 7 din Legea nr. 78/2000: în ceea ce privește această faptă, inculpatul susține că doar P.E. a făcut denunț la Direcția Generală Anticorupție, nu și P.N.P. Acest lucru a fost învederat instanței de fond de inculpat, dar instanța de fond nu a ținut cont de acest aspect.

Prin rechizitoriu s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de numiții P.E. și P.N.P., sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 61 din Legea nr. 78/2000. în ceea ce-l privește pe P.N.P., inculpatul l-a indicat ca fiind persoana de la care a primit suma de bani, aspect care rezultă atât din declarațiile date din faza de urmărire penală, cât și în faza de cercetare-judecătorească și nu a făcut un denunț, ci doar soția sa, numitul P. nu a avut decât calitatea de martor, nu și de martor-denunțător.

Din analiza probelor rezultă faptul că s-a plătit o singură sumă, iar suma de bani a fost achitată cu titlu de contravaloare taxă. Nu au fost achitate două sume de bani, una reprezentând preț al influenței și alta reprezentând contravaloare taxă, iar în susținerea acestei afirmații au stat la bază declarațiile numitului P.N.P. și denunțul numitei P.E.

- complicitatea la înșelăciune, prev. de art. 26 raportat la art. 215 alin. (1), (2) C. pen.: inculpatul a ținut să precizeze faptul că instanța de fond a admis faptul că există mai multe hotărâri preliminare în sensul că statul nu a fost prejudiciat în niciun fel; tot instanța de fond a mai reținut în motivare că litigiul nu este născut în legătură cu aplicarea normelor fiscale, ci ca urmare a încălcării legii penale. în realitate, litigiul de față s-a născut datorită normelor fiscale, ha consecință, prejudiciul produs în patrimoniul statului nu s-a produs, deoarece statul nu avea dreptul să solicite sume de bani nedatorate practic.

- complicitatea la fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 26 raportat la art. 290 C. pen.: factura fiscală din 10 februarie 2008 nu a fost supusă analizei specialiștilor și nu a fost găsit originalul facturii, dar reprezentatul Parchetului a comparat copia xerox cu alte documente, ajungând la concluzia că acest act este fals.

Referitor la contractul de vânzare-cumpărare dintre SC G.C. SRL și P.N.P., experții nu au stabilit dacă acesta este sau nu falsificat. În acest sens, din documentele supuse expertizării că „nu se poate stabili dacă impresiune de ștampilă (...) au fost imprimate sau nu prin intermediul celor trei imprimante puse la dispoziție”. Astfel-spus, nu s-a demonstrat în niciun fel că cele două documente sunt false, nu există nicio expertiză din care să reiasă acest fapt.

- complicitatea la fals în înscrisuri oficiale prev. de art. 26 raportat la art. 288 C. pen., această infracțiune face referire la faptul că ordinul de plată din 09 aprilie 2008 a fost fals sau nu, lucru care nu a reieșit din raportul de constatare tehnico-științifică din 10 aprilie 2010 întocmit în cauză, din acest raport rezultând doar că certificatul de înmatriculare și seria mecanică sunt falsificate. Dacă cele două acte menționate ar fi fost false, experții puteau stabili dacă restul actelor erau false. Nu sunt dovezi din care să rezulte faptul că ar fi avut cunoștință de chitanța falsificată, doar ulterior a aflat despre aceasta și i-a adus la cunoștință familiei P., acest lucru rezultând atât din interceptările telefonice, cât și din declarațiile martorilor denunțători.

- pedeapsa accesorie trebuia motivată de instanța de fond prin aplicarea jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, cât și decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 74/2007.

În subsidiar, inculpatul a solicitat, dacă va fi găsit vinovat, să se aibă în vedere comportamentul pe durata procesului, achitarea integrală a prejudiciului cauzat familiei P. încă din faza de urmărire penală, are un loc de muncă stabil și reintegrarea în societate, solicitând aplicarea art. 74 lit. a) C. pen. și suspendarea executării pedepsei.

Inculpatul T.M. a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței penale apelate și rejudecând, achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., iar în subsidiar achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., lipsind vinovăția.

În dezvoltarea motivelor de apel, inculpatul a criticat hotărârea instanței de fond în sensul că instanța în mod greșit a reținut infracțiunea de înșelăciune în sarcina sa, deoarece din actele existente la dosarul cauzei, față și de declarațiile coinculpaților și a martorilor audiați în cauză, nu se poate trage concluzia că inculpatul ar fi comis infracțiunea sau că ar fî avut această intenție pentru a obține un folos material injust, singura sa intenție fiind aceea de a-și înmatricula autoturismul cât mai repede, ca, de altfel, majoritatea martorilor audiați în cauză.

Inculpatul a dorit să își înmatriculeze autoturismul achiziționat din Germania, a apelat la prietenul său M.L.C., care a avut aceeași problemă, dar acesta, la rândul său, l-a apelat pe „P.” pentru suma de 50 euro, s-a ocupat de toată procedura de înmatriculare a autoturismului martorului M., iar numitul „P.”, la câteva zile, i-a adus plăcuțele de înmatriculare, cartea mașinii și talonul.

Inculpatul a apelat și el la aceste „servicii”, rntâlnindu-se cu domnul P., dându-i toate actele autoturismului, suma de 180 euro reprezentând taxa de primă înmatriculare și 50 euro pentru serviciile prestate de acesta. După trei zile s-a întâlnit cu acesta și a primit atât plăcuțele de înmatriculare, cât și actele mașinii, talonul.

Inculpatul T. a menționat că toți martorii audiați în cauză au beneficiat de „serviciile” inculpatului P.M.

Singurul argument reținut de Parchet, argument ce a fost preluat și în sentința instanței de fond, este declarația inculpatului T., care a declarat că nu a deținut autoturismul mai mult de 30 zile, declarație care nu este concludentă și nu poate face dovada că el cunoștea că actele folosite pentru înmatricularea autoturismului sunt false, dovedind contrariul prin faptul că nu avea cunoștință despre procedura de înmatriculare a unui autoturism, acesta fiind motivul pentru care a apelat la inculpatul P.M.

Cu privire la infracțiunile de uz de fals presupus a fi săvârșite de inculpat, s-a considerat că în mod greșit instanța de fond a reținut aceste infracțiuni în sarcina inculpatului T.M., având în vedere modul în care acesta și-a înmatriculat autoturismul, i-a dat toate actele inculpatului P.M. care, după 3 zile, i le-a adus înapoi, împreună cu plăcuțele de înmatriculare, cartea și talonul autoturismului, fapt confirmat de acest inculpat.

Inculpatul a criticat sentința instanța de fond și pe motiv că nu a analizat în mod concret existența sau inexistența faptelor presupus a fi săvârșite, aceasta fiind nemotivată.

Inculpatul C.G. a recunoscut faptele pentru care a fost trimis în judecată, solicitând aplicarea dispozițiilor art. 3201 C. proc. pen., și a criticat hotărârea instanței de fond pentru greșita individualizare a pedepsei aplicate. A solicitat să se aibă în vedere vârsta, situația familială, contribuția efectivă la săvârșirea infracțiunilor, solicitând, astfel, micșorarea pedepsei aplicate și suspendarea executării pedepsei.

Inculpatul P.M. a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței și pe fond să se constate că i s-a aplicat o pedeapsă prea mare având în vedere că a fost sincer, a colaborat cu organele de cercetare penală, a dat o declarație amplă în fața instanței de fond, recunoscând toate faptele comise și mai mult a colaborat pentru aflarea adevărului. În fata instanței de fond, inculpatul a recunoscut comiterea faptelor și și-a asumat toată responsabilitatea pentru infracțiunile comise, solicitând aplicarea dispozițiilor art. 3201 C. proc. pen. și micșorarea pedepsei cu o treime.

În fața instanței de apel, inculpatul a solicitat să se aibă în vedere circumstanțele personale, faptul că familia sa se află într-o situație dificilă atât inculpatul, cât și soția sa fiind suferinzi de afecțiuni grave, a muncit din greu toată viața, are o vârstă a maturității, este necunoscut cu antecedente penale.

Apelantul a solicitat reducerea pedepsei aplicate, iar ca modalitate de executare aplicarea prevederilor art. 81 sau art. 861 C. proc. pen.

Inculpatul D.M. a solicitat achitarea în temeiul art. 10 lit. c) C. proc. pen. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor reținute la pct. 1, 2, 4, 10 din rechizitoriu și în subsidiar aplicarea dispoz. art. 74, art. 76 C. pen. În dezbateri, apărătorul apelantului a solicitat încetarea procesului penal ca urmare a decesului acestuia și înlăturarea dispoziției de obligare' la plata despăgubirilor civile.

În apel au fost audiați inculpații D.M., P.M. și C.G., ultimii doi solicitând aplicarea dispoz. art. 3201 C. proc. pen.

Apelantul D. a depus la dosar înscrisuri în circumstanțiere.

În cursul soluționării apelului, apelantul D. a decedat, la dosarul cauzei depunându-se copie de pe certificatul de deces emis de Primăria sector 4 București și adresa din 01 noiembrie 2012 a Camerei Notarilor Publici din București din care rezultă că nu s-a deschis succesiunea în urma acestui deces.

La termenul din 20 noiembrie 2012, instanța de apel a invocat din oficiu ca motiv de apel o eventuală altă încadrare juridică în sensul celor consemnate în încheierea de amânare a pronunțării.

La termenul din 20 noiembrie 2012, apelanții inculpați R.C. și B.G., în temeiul dispozițiilor art. 369 C. proc. pen., au declarat că își retrag apelurile formulate, Curtea luând act de manifestarea sa de voință.

Prin decizia penală nr. 390/A din 12 decembrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în baza art. 369 C. proc. pen. s-a luat act de retragerea apelurilor formulate de apelanții inculpați R.C. și B.G.

În temeiul art. 379 alin. (2) lit. a) C. proc. pen., s-au admis apelurile declarate de inculpații M.C.G., P.M., C.G., D.M., T.M. împotriva sentinței penale nr. 1024 din 22 decembrie 2011, pronunțate de Tribunalul București, secția I penală, s-a desființat în parte sentința penală apelată și rejudecând în fond:

1. În baza art. 334 C. proc. pen., s-a schimbat încadrarea juridică a faptelor reținute în sarcina inculpatului M.C.G. din art. 257 C. pen. cu ref. la art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000, art. 26 rap. la art. 290 C. pen., art. 26 rap. la art. 288 C. pen., art. 26 rap. la art. 215 alin. (1) și (2) C. pen., art. 25 rap. la art. 260 C. pen. cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen. în cea prev. de art. 257 C. pen. cu ref. la art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000, art. 26 rap. la art. 290 C. pen., art. 26 rap. la art. 215 alin. (1) și (2) C. pen., art. 25 rap. la art. 260 C. pen. cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. a fost achitat inculpatul sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 25 rap. la art. 260 C. pen.

În baza art. 26 rap. la art. 290 C. pen. a fost condamnat inculpatul M.C.G. la 9 luni închisoare.

În baza art. 71 C. pen. s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. de la rămânerea definitivă a hotărârii până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b), art. 35 alin. (1) C. pen. s-a contopit pedeapsa menționată anterior cu pedepsele de 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza finală, lit. b) C. pen., 3 ani închisoare și 2 ani închisoare aplicate de prima instanță în pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza finală, lit. b) C. pen.

În temeiul art. 86 C. pen., s-a dispus suspendarea executării sub supraveghere a pedepsei de 3 ani închisoare, pe durata termenului de încercare de 8 ani.

În temeiul art. 71 alin. (5) C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepselor accesorii aplicate inculpatului M.C.G. pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei.

S-a dispus ca pe durata termenului de încercare, inculpatul M.C.G. să se supună măsurilor prev. de art. 863 C. pen., respectiv:

- să se prezinte la judecătorul desemnat cu supravegherea de la Tribunalul București la datele fixate de acesta;

- să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

- să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență.

În temeiul art. 359 C. proc. pen., instanța a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 864 C. pen. privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

2. În baza art. 334 C. proc. pen. s-a schimbat încadrarea juridică a faptelor reținute în sarcina inculpatului P.M. din cea prev. de art. 26 rap. la art. 257 C. pen., 2 infracțiuni prev. de art. 26 rap. la art. 290 C. pen., 6 infracțiuni prev. de art. 26 rap. la art. 288 C. pen., 8 infracțiuni prev. de art. 26 rap. la art. 291 C. pen., 6 infracțiuni prev. de art. 26 rap. la art. 215 alin. (1) și (2) C. pen., 3 infracțiuni prev. de art. 288 C. pen., cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen. în cea prev. de art. 26 rap. la art. 257 C. pen., 2 infracțiuni prev. de art. 26 rap. la art. 290 C. pen., 2 infracțiuni prev. de art. 26 rap. la art. 291 teza a II-a C. pen., 4 infracțiuni prev. de art. 26 rap. la art. 215 alin. (1) și (2) C. pen., 2 infracțiuni prev de art. 26 rap. la art. 288 C. pen., 4 infracțiuni prev. de art. 26 rap. la art. 291 teza I C. pen., 3 infracțiuni prev. de art. 288 C. pen., cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.

În baza art. 26 rap. la art. 257 C. pen. rap. la art. 3201 C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul P.M. la pedeapsa de 2 ani închisoare.

În baza art. 71 C. pen. s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. de la rămânerea definitivă a hotărârii până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei.

În baza art. 26 rap. la art. 290 C. pen. rap. la art. 3201 C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul P.M. la 2 pedepse de câte 6 luni închisoare.

În baza art. 71 C. pen. s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. de la rămânerea definitivă a hotărârii până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei.

În baza art. 26 rap. la art. 291 teza a II-a C. pen. rap. la art. 3201 C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul P.M. la 2 pedepse de câte 6 luni închisoare.

În baza art. 71 C. pen. s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. de la rămânerea definitivă a hotărârii până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei.

În baza art. 26 rap. la art. 215 alin. (1) și (2) C. pen. rap. la art. 3201 C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul P.M. la 4 pedepse de câte 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 C. pen. s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. de la rămânerea definitivă a hotărârii până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei.

În baza art. 26 rap. la art. 288 C. pen. rap. la art. 3201 C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul P.M. la 2 pedepse de câte 6 luni închisoare.

În baza art. 71 C. pen. s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. de la rămânerea definitivă a hotărârii până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei.

În baza art. 26 rap. la art. 291 teza I C. pen. rap. la art. 3201 C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul P.M. la 4 pedepse de câte 6 luni închisoare.

În baza art. 71 C. pen. s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. de la rămânerea definitivă a hotărârii până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei.

În baza art. 288 C. pen. rap. la art. 3201 C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul P.M., la 3 pedepse de câte 8 luni închisoare.

În baza art. 71 C. pen. interzice inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit a teza a II-a, lit. b) C. pen. de la rămânerea definitivă a hotărârii până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b), art. 35 alin. (1) C. pen. s-au contopit pedepsele aplicate în pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare pe care o sporește cu un an, inculpatul urmând a executa pedeapsa de:4 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. după executarea pedepsei principale.

3. În baza art. 334 C. proc. pen. s-a schimbat încadrarea juridică a faptelor reținute în sarcina inculpatului C.G. din cea de 6 infracțiuni prev. de art. 26 rap. la art. 288 C. pen., două infracțiuni prev. de art. 26 rap. la art. 290 C. pen., 2 infracțiuni prev. de art. 26 rap. la art. 291 C. pen., 6 infracțiuni prev. de art. 26 rap. la art. 215 alin. (1) și (2) C. pen., art. 26 rap. la art. 215 alin. (1), (2) și (3) C. pen., art. 291 C. pen., art. 215 alin. (1) și (2) C. pen., cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen. în cea de 6 infracțiuni prev de art. 26 rap. la art. 215 alin. (1), (2) C. pen., art. 26 rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen., art. 215 alin. (1), (2) C. pen., 2 infracțiuni prev. de art. 26 rap. la art. 290 C. pen., 2 infracțiuni prev. de art. 26 rap. la art. 288 C. pen., art. 26 rap. la art. 291 teza I C. pen., art. 291 teza I C. pen., art. 26 rap. la art. 291 teza a II-a C. pen., cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.

În baza art. 26 rap. la art. 215 alin. (1), (2) C. pen. a fost condamnat inculpatul C.G. la 6 pedepse de câte 4 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a Il-a, lit. b) C. pen. după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 C. pen. s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. de la rămânerea definitivă a hotărârii până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei.

În baza art. 26 rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. a fost condamnat inculpatul C.G. la 4 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 C. pen. s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. de la rămânerea definitivă a hotărârii până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei.

În baza art. 215 alin. (1), (2) C. pen. a fost condamnat inculpatul C.G. la 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 C. pen. s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. de la rămânerea definitivă a hotărârii până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei.

În baza art. 26 rap. la art. 290 C. pen. a fost condamnat inculpatul C.G. la 2 pedepse de câte 9 luni închisoare.

În baza art. 71 C. pen. s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. de la rămânerea definitivă a hotărârii până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei.

În baza art. 26 rap. la art. 288 C. pen. a fost condamnat inculpatul C.G. la 2 pedepse de câte 10 luni închisoare.

În baza art. 71 C. pen. s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. de la rămânerea definitivă a hotărârii până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei.

În baza art. 26 rap. la art. 291 teza I C. pen. a fost condamnat inculpatul C.G. la 10 luni închisoare.

În baza art. 71 C. pen. s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a Il-a, lit. b) C. pen. de la rămânerea definitivă a hotărârii până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei.

În baza art. 291 teza I C. pen. a fost condamnat inculpatul C.G. la 10 luni închisoare.

În baza art. 71 C. pen. s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. de la rămânerea definitivă a hotărârii până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei.

În baza art. 26 rap. la art. 291 teza a II-a C. pen. a fost condamnat inculpatul C.G. la 9 luni închisoare.

În baza art. 71 C. pen. s-a interzice inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. de la rămânerea definitivă a hotărârii până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b), art. 35 alin. (1) C. pen. s-au contopit pedepsele aplicate în pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare pe care o sporește cu un an, inculpatul urmând a executa pedeapsa de 5 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. după executarea pedepsei principale.

4. În baza art. 334 C. proc. pen. s-a schimbat încadrarea juridică a faptelor reținute în sarcina inculpatului D.M. din 4 infracțiuni prev. de art. 288 C. pen., 4 infracțiuni prev. de art. 290 C. pen., 3 infracțiuni prev. de art. 26 rap. la art. 215 alin. (1) și (2) C. pen., art. 26 rap. la art. 215 alin. (1), (2) și (3) C. pen., art. 26 rap. la art. 288 C. pen., art. 221 C. pen., cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen. în următoarea: 6 infracțiuni prev. de art. 290 C. pen., 3 infracțiuni prev. de art. 26 rap. la art. 215 alin. (1), (2) C. pen., art. 26 rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen., 2 infracțiuni prev. de art. 288 C. pen.,.art. 26 rap. la art. 288 C. pen., art. 221 C. pen., cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. c) C. proc. pen. a fost achitat inculpatul D.M. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art. 290 C. pen., art. 26 rap. la art. 215 alin. (1), (2) C. pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit. b) rap. la art. 10 lit. g) C. proc. pen. a încetat procesul penal sub aspectul săvârșirii celorlalte infracțiuni ca urmare a decesului inculpatului.

5. În baza art. 334 C. proc. pen. s-a schimbat încadrarea juridică a faptelor reținute în sarcina inculpatului T.M. din cea prev. de art. 215 alin. (1) și (2) C. pen. și 2 infracțiuni prev. de art. 291 C. pen, cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen. în cea prev. de art. 215 alin. (1) și (2) C. pen. și art. 291 teza I C. pen., cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.

În baza art. 291 teza I C. pen. a fost condamnat inculpatul T.M. la 6 luni închisoare.

În baza art. 71 C. pen. s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. de la rămânerea definitivă a hotărârii până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen. s-a contopit pedeapsa de 6 luni închisoare cu pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată de prima instanță în pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.

S-a înlăturat dispoziția obligării inculpatului D.M. la plata despăgubirilor către partea civilă B.V.A.

S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței apelate.

În baza art. 192 alin. (2), (4) C. proc. pen. au fost obligați apelanții R.C. și B.G. la câte 500 RON fiecare cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit avocaților din oficiu al inculpaților P., D., R., M. și V. în cuantum de câte 400 RON se avansează din fondurile Ministerului Justiției.

Onorariul parțial cuvenit apărătorului din oficiu al apelantului B. în cuantum de 100 RON se avansează din fondurile Ministerului Justiției.

Examinând legalitatea și temeinicia hotărârii apelate, în raport de criticile formulate, cât și sub toate aspectele de fapt și de drept, Curtea în temeiul dispozițiilor art. 371 C. proc. pen. a constatat apelurile declarate de inculpați ca fiind fondate, pentru considerentele următoarele:

S-a arătat că în principiu, instanța de apel își însușește concluziile primei instanțe cu privire la situația de fapt reținută, urmând a face mențiunile necesare cu privire la încadrarea juridică corectă și la conținutul constitutiv al infracțiunilor.

Cu privire la încălcarea obligației de motivare a hotărârii, instanța de apel a constatat că, într-adevăr, cea mai mare parte a sentinței atacate reia (pe alocuri trunchiat) rechizitoriul, fără a analiza concret obiecțiunile ridicate de inculpați. Cu toate acestea, întrucât nemotivarea hotărârii nu este un motiv prevăzut expres de dispoz. art. 379 pct. 2 lit. b) C. proc. pen. de desființare cu trimitere spre rejudecare, iar această neregularitate urmează a fi acoperită de instanța de apel, nu se impune admiterea apelului pe acest motiv.

În ce privește lipsa precizării exprese a termenului în care poate fi exercitată calea de atac s-a arătat că aceasta nu poate duce la o nulitate a hotărârii în condițiile în care termenul este stabilit de dispozițiile legale, inculpatul M. (care a invocat acest motiv de apel) a fost asistat de avocat ales (tehnician al dreptului, care avea obligația cunoașterii acestor dispoziții legale și aducerii lor la cunoștința inculpatului) și orice posibilă vătămare procesuală s-a acoperit prin formularea în termen a apelului (în raport de dispoz. art. 197 alin. (4) C. proc. pen.).

În ce privește celelalte critici a reținut următoarele:

I. Infracțiunile săvârșite în legătură cu înmatricularea autoutilitarei marca V., aparținând martorilor-denunțători P.E. și P.N.P.

S-a arătat că în perioada aprilie-mai 2008, autoutilitara marca V., aparținând martorilor-denunțători P.E. și P.N.P. a fost înmatriculată de două ori în baza unor înscrisuri false. Inculpatul M.C.G. a primit suma de 2.700 euro de la martorii-denunțători P.E. și P.N.P. pentru a le facilita acestora înmatricularea vehiculului cu o taxă de poluare mai mică, pretinzând că are o cunoștință la Serviciul de Înmatriculări. Documentele de proveniență ale autoutilitarei au fost remise de inculpatul M.C.G. inculpatului P.M. care la rândul său le-a dat inculpatului C.G. pentru ca inculpatul D.M. să contrafacă înscrisurile necesare înmatriculării, după cum rezultă din declarațiile martorilor P., declarațiile de recunoaștere din fața instanței de apel date de inculpații P. și C., declarațiile martorilor C.C., S.V., G.M.

La data de 22 mai 2009, denunțătorii au fost înștiințați de S.P.C.R.P.C.I.V. Ilfov că s-a dispus anularea înmatriculării vehiculului în cauză, prin adresa din 22 mai 2009.

Ulterior anulării înmatriculării vehiculului denunțătoarea P.E. a luat legătura cu inculpatul M.C.G. pentru a-i cere lămuriri sub acest aspect, purtând mai multe discuții și convorbiri telefonice, în cadrul cărora inculpatul s-a angajat să-i restituie suma de 2.700 euro și a precizat, totodată, că s-a ocupat de înmatricularea mai multor autoturisme pentru colegii săi, dar și pentru interlopi. Acesta a recunoscut, de asemenea, că la dosarul de înmatriculare a fost depusă o chitanță falsă și că taxa de primă înmatriculare nu a fost plătită. Pentru a o asigura pe denunțătoare că nu va avea probleme cu mașina, inculpatul M.C. i-a data acesteia numărul de telefon al inculpatului P.M., sugerându-i acesteia că el este persoana din cadrul poliției care s-a ocupat de înmatricularea autovehiculului.

La data de 24 iunie 2009, inculpatul M.C. s-a deplasat la domiciliul martorilor-denunțători, conform înțelegerii anterioare, prilej cu care au discutat despre suma de 2.700 euro, angajându-se să o restituie în tranșe lunare de 1.500 RON. Inculpatul a făcut dese referiri la numitul „M.”, persoana care l-ar fi ajutat să înmatriculeze autoutilitara familiei P., afirmând că acesta a dispărut și că nu mai răspunde la telefon.

Cu același prilej, inculpatul le explică celor doi martori cum a fost înmatriculată autoutilitara (în baza unui contract de vânzare-cumpărare fictiv încheiat între P.N.P. și SC G.C. SRL) și îi sfătuiește pe cei doi denunțători să declare în fața lucrătorilor de poliție din cadrul Direcției Generale Anticorupție că au cumpărat autovehiculul - din târgul auto V. de la o persoană - P.M. - care s-a ocupat de prima înmatriculare, indicându-le celor doi martori ce amănunte să ofere anchetatorilor, astfel încât identificarea acestei persoane să nu fie posibilă.

S-a arătat că aceste aspecte rezultă din declarațiile martorilor P. și din convorbirile și comunicările înregistrate de martori (proces-verbal din 13 aprilie 2010 de redare a convorbirii purtate în mediu ambiental, a celei din 26 iunie 2009, înregistrate cu mijloace proprii de martoră, proces-verbal de redare a convorbirilor interceptate în mediu ambiental la data de 24 iunie 2009, 23 iulie 2009, 17 august 2009, 25 iunie 2009, 18 iulie 2009), planșă foto cu imagini fotografice ale telefonului mobil aparținând martorei, executate la 22 iunie 2009.

Autoutilitara marca V. aparținând celor doi martori a fost înmatriculată cu complicitatea inculpatului P.M. care a remis actele originale ale mașinii inculpaților C.G. și D.M., acesta din urmă procedând la falsificarea înscrisurilor necesare înmatriculării. Astfel, autoutilitara a fost înmatriculată inițial pe numele SC G.C. SRL, deși această societate nu a deținut-o niciodată, pe documentele necesare înmatriculării fiind aplicată o ștampilă falsă a acestei societăți. De asemenea, pe fișa de înmatriculare a acestui vehicul a fost aplicată o ștampilă falsă cu mențiunea „Direcția Generală de Impozite și Taxe Locale Sector 4 - Certificat fiscal - 12”, fără însă a fi precizat numărul actului prin care bunul fusese luat în evidență. De precizat că ar fi fost necesară viza organului fiscal din sectorul 3, unde își are sediul pretinsul solicitant, SC G.C. SRL. Pe fișa de înmatriculare a vehiculului pe numele martorului P.N.P. apare o viză de scoatere din evidență ce aparține Direcției de Impozite și Taxe Locale Sector 3. Pentru această înmatriculare a fost utilizată o dovadă falsă de achitare a taxei de poluare, respectiv ordinul de plată din 09 aprilie 2008, suma de 11.627,26 RON care apare înscrisă pe.acesta nefiind înregistrată de Trezoreria Sector 3 ca taxă de poluare achitată de contribuabilul SC G.C. SRL.

Ulterior, folosindu-se un înscris plăsmuit de înstrăinare a vehiculului de către SC G.C. SRL către P.N.P., acesta a fost înmatriculat pe numele celui din urmă. Și cu acest prilej a fost aplicată o ștampilă falsă a SC G.C. SRL.

Prin înmatricularea autoutilitarei marca V. în baza acestor înscrisuri false au fost creată o pagubă bugetului de stat de 11.610 RON, după cum rezultă din adresa din 14 aprilie 2010 a A.F.P. Sector 3.

S-a arătat că săvârșirea faptelor rezultă din declarațiile martorilor P., rapoartele de constatare tehnico-științifică, declarațiile martorilor C.C., S.V. (prin intermediul cărora s-a asigurat circuitul actelor), G.M. (asociat al societății pe numele căreia a fost înmatriculat prima dată autoturismul, care a declarat că societatea nu îl achiziționase), declarațiile de recunoaștere ale inculpaților P. și C. din fața instanței de apel (ambii au recunoscut faptele așa cum au fost reținute în rechizitoriu), convorbirile telefonice interceptate, înscrisurile din dosarul de înmatriculare, declarația martorului D.G. (a cărui carte de identitate apare în dosarul de înmatriculare a autoturismului ca fiind persoana care le-a depus), documentele mașinii martorului P. ridicate cu ocazia efectuării percheziției efectuate la inculpatul P.M., extras informatic cu mijloacele de transport ale societății SC G.C. SRL, comunicat de D.I.T.L. Sector 3, procese-verbale de redare a convorbirilor interceptate dintre inculpatul M. și P.M., C.C., procese-verbale de efectuare a perchezițiilor domiciliare.

Stabilirea calității de denunțător al martorului P.N.P. nu are nicio consecință procesuală, declarațiile sale având valoarea probatorie a declarației oricărui martor, iar soluția dată cu privire la activitatea sa ilicită nu face obiectul prezentului dosar.

Inculpatul M. a invocat faptul că suma de bani a fost plătită de martorii P. cu titlu de taxă de înmatriculare, ambii declarând că au avut reprezentarea faptului că această operațiunea urmează a se efectua în mod legal. Instanța de apel constată că în denunțul dat de martora P., aceasta a arătat că inculpatul M. s-a oferit să înmatriculeze autoturismul pe baza cunoștințelor pe care le are în rândul poliției, plătind o sumă mai mică, iar în declarația dată la 23 iunie 2009 a precizat că inculpatul le-a promis să le înmatriculeze mașina pentru o sumă mai mică decât cea legală, afirmând că va înmatricula autoturismul cu ajutorul cunoștințelor și relațiile pe care le are în rândul poliției.

Totodată, martorii au precizat în fața primei instanțe de judecată că au dat banii pentru înmatriculare. Abia după ce martorii au luat legătura cu inculpatul M. în urma anulării înmatriculării, acesta le-a explicat mecanismul folosit pentru efectuarea operațiunii. Prin urmare, în condițiile în care martorii au apelat la ajutorul unui polițist care nu avea personal atribuții de serviciu în legătură cu înmatricularea autoturismelor, având promisiunea acestuia de a interveni pe lângă cunoscuți din poliție, aceștia au avut reprezentarea faptului că vor plăti o sumă mai mică decât cea legală ca urmare a acestei intervenții, astfel încât nu se poate reține că aceștia au dat suma de bani pentru a fi plătită integral în contul acestei obligații legale, situație în care ar fi desfășurat ei înșiși operațiunea de înmatriculare.

De altfel, inculpatul M., polițist la data săvârșirii faptei, a folosit această mențiune, a folosirii cunoștințelor sale din poliție în vederea înmatriculării, fiind pe deplin conștient.că acesta va fi elementul care îi va determina pe martori să îi predea banii, astfel încât pentru martori, influența pe care o pretindea inculpatul a fost motivul determinant al tranzacției. În aceste condiții, având în vedere circumstanțele în care martorii au apelat la ajutorul inculpatului, având în vedere calitatea sa de polițist și promisiunea de a interveni la cunoștințele sale din poliție în schimbul unei sume mai mici decât taxa legală, instanța de apel va înlătura celelalte declarații date de martorii P. prin care aceștia au precizat că inculpatul le-a spus că înmatricularea se va efectua în mod legal și că le va aduce facturi, întrucât nu se coroborează cu aspecte de fapt ce rezultă din celelalte mijloace de probă administrate în cauză.

De altfel, în situația în care s-ar reține că martorii ar fi avut reprezentarea că suma de bani predată inculpatului M. reprezenta taxa de înmatriculare, în condițiile în care această sumă nu a fost folosită ulterior în acest scop, folosindu-se un ordin de plată fals pentru a dovedi această plată, s-ar reține infracțiunea de înșelăciune prin mijloace frauduloase (în condițiile în care pedeapsa prevăzută de lege pentru această infracțiune este închisoarea de la 3-15 ani, iar pentru trafic de influență, pedeapsa este de la 2 la 10 ani închisoare, reținerea acestei infracțiuni ar duce la o agravare a situației juridice în propria cale de atac).

S-a arătat că inculpații P. și C. au recunoscut integral faptele, așa cum au fost reținute în rechizitoriu în fața instanței de apel, declarațiile acestora coroborându-se cu mijloacele de probă analizate anterior.

Participarea inculpatului D.M. la săvârșirea acestor infracțiuni rezultă din declarațiile de recunoaștere ale inculpaților P. și C. și din înregistrările convorbirilor telefonice dintre inculpații P. și D. interceptate în prezenta cauză, declarația de recunoaștere parțială și circumstanțiată a inculpatului D. din cursul urmăririi penale (care a fost reținută de instanță în măsura în care s-a coroborat cu aspecte de fapt ce rezultă din celelalte mijloace de probă administrate în cauză).

Cu privire la infracțiunile de fals, instanța de apel a constatat că, într-adevăr factura fiscală din 10 februarie 2008 nu a fost analizată de un expert care să fi stabilit că scrisul sau semnătura de pe ele au fost executate de inculpatul D., situație explicabilă în condițiile în care nu a fost recuperat un „original” al înscrisului, absolut necesar pentru efectuarea unei comparații științifice. Acesta aspect nu exclude, însă, infracțiunea de fals în condițiile în care din declarația martorului G.M. și din adresa A.F.P. Sector 3 rezultă că SC G.C. SRL nu a achiziționat autoturismul marca V., astfel încât acest înscris nu a fost redactat și semnat de persoanele care ar fi trebuit să efectueze aceste operațiuni, iar probele din dosar îl indică pe inculpatul D. ca fiind autorul falsului. Situația este similară și cu privire la contractul de vânzare-cumpărare dintre SC G.C. SRL și P.N.P. și la ordinul de plată din 09 aprilie 2008.

II. Infracțiunile săvârșite în legătură cu înmatricularea autoturismului marca P., aparținând inculpatului G.V.

Autoturismul marca P., aparținând inculpatului G.V. a fost înmatriculat, prin intermediul inculpatului P.M. care a primit o sumă de bani de la proprietar, pentru facilitarea acestei înmatriculări. În data de 10 aprilie 2008, inculpatul D.G. a depus la Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor, dosarul de înmatriculare al autoturismului marca P. ce conținea o procură ce atesta calitatea de împuternicit a inculpatului de către SC G.C. SRL. Această societate comercială nu a deținut niciodată acest vehicul, nu a fost achitată taxa de poluare pentru acesta, iar viza de luare în evidență a bunului aplicată pe fișa de înmatriculare este falsă. Autoturismul marca P. a fost ulterior înmatriculat pe numele adevăratului proprietar, în baza unui înscris plăsmuit ce atesta transferul dreptului de proprietate asupra mașinii de la SC G.C. SRL către G.V. De asemenea, pe fișa de înmatriculare a vehiculului pe numele G.V. a fost aplicată o viză falsă de luare în evidență a bunului pentru calculul și plata impozitului.

Săvârșirea faptei rezultă din declarația numitului G.V., declarația martorului S.M.M. (căruia învinuitul G.V. i-a vândut autoturismul în 2009, care i-a promis că se va ocupa de înmatriculare pentru suma de 200 euro), convorbirilor telefonice interceptate, purtate de inculpatul P.M. cu martorul S.M.M.), declarațiile de recunoaștere ale inculpaților P. și C. date în fața instanței de apel, declarația martorului D.G., înscrisuri din dosarul de înmatriculare, procese-verbale de efectuare a perchezițiilor domiciliare.

Prin înmatricularea autoturismului marca P. în baza acestor înscrisuri false a fost creată o pagubă bugetului de stat de 13.415 RON, reprezentând cuantumul taxei de poluare și o pagubă bugetului local de 430 RON, reprezentând contravaloarea impozitului pentru vehiculul respectiv, după cum rezultă din adresa S.P.F.P.L. Sector 6 și A.F.P. Sector 3.

S-a reținut că participația inculpatului D. la această activitate infracțională a fost reținută ca urmare a faptului că prin raportul de constatare tehnico-științifică din 12 aprilie 2010, s-a reținut că ștampila cu textul „Banca C.R. SA - Sucrusala Sector 3 55” de pe ordinul de plată din 08 aprilie 2008 a fost creată prin imprimare, metodă folosită de acest inculpat. În condițiile în care nu s-a putut stabili dacă această ștampilă a fost produsă prin imprimare cu una din cele 3 imprimante ridicate de la inculpatul D. și nu au fost descoperite alte înscrisuri în calculatorul acestui inculpat, instanța de apel apreciază că probele administrate în cauză nu sunt suficiente pentru a forma convingerea dincolo de orice îndoială rezonabilă că acest inculpat este autorul acestui fals. Prezumția simplă ce rezultă din faptul vecin și conex al folosirii acestei metode de către acest inculpat în cazul altor infracțiuni nu este în măsură să înlăture prezumția de nevinovăție în lipsa altor probe cu care să se coroboreze și să rezulte că acest inculpat a fost cel care a săvârșit acte de executare a elementului material al infracțiunii de fals.

Prezumția de nevinovăție este o garanție pe care o implica dreptul la un proces echitabil, consacrat de art. 21 alin. (3) Constituție și de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Potrivit jurisprudenței organelor de la Strasbourg, această prezumție are consecințe asupra sarcinii probei: aceasta revine Ministerului Public, iar îndoiala profită persoanei acuzate (cauza Austria c. Italiei, Comisia Europeană a Drepturilor Omului), fiind inadmisibil ca dintr-un fapt obiectiv să se deducă o prezumție de vinovăție (cauza Salabiaku, Comisia Comisia Europeană a Drepturilor Omului). În materie penală, statele membre au obligația de a nu depăși un anumit prag la evaluarea probelor și a concluziilor care pot fi trase din aceste prezumții (cauza Anghel c. României).

Jurisprudența organelor de la Strasbourg nu se opune instituirii unor prezumții de drept sau de fapt atât timp, cât se ține cont de gravitatea consecințelor ce pot decurge pentru acuzat și nu se aduce atingere drepturilor apărării (Pham Hoang - 25 septembrie 1992), însp condamnarea inculpatului în lipsa unor dovezi convingătoare de vinovăție este de natură să atragă constarea încălcării art. 6 parag. 2 din Convenție (cauza Telfner c. Austriei). Prezumția de nevinovăție este încălcată dacă sarcina probei este inversată și trece de la acuzare la apărare (John Murray c. Marii Britanii).

Instanța a constatat că în cauză, faptele obiective dovedite au dat naștere la o prezumție simplă care nu se coroborează cu alte mijloace de probă care să confirme faptul că inculpatul a participat efectiv la falsificarea înscrisurilor și prin aceasta a ajutat la săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, astfel încât a dispus achitarea inculpatului D. în baza art. 10 lit. c) C. proc. pen. sub aspectul săvârșirii acestor infracțiuni.

III. Infracțiunile săvârșite în legătură cu înmatricularea autoturismului marca O., aparținând inculpatului V.G.G.

La data de 02 februarie 2009, inculpatul V.G.G. a solicitat și obținut înmatricularea autoturismului său, marca O., folosind la Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor o dovadă falsă de achitare a taxei de poluare falsă și fără a-l declara la Direcția de Impozite și Taxe Locale Sector 5 pentru calcularea și plata impozitului, după cum rezultă din înscrisurile din dosarul de înmatriculare, declarațiile de recunoaștere integrală a faptelor date de inculpații P. și C. în fața instanței de apel, comunicările interceptate în cauză între inculpatul V. și inculpatul P., procesul-verbal de efectuare a percheziției domiciliare la locuința inculpatului P.

Pentru înmatriculare autoturismului taxa de poluare ce trebuia achitată la data înmatriculării, 02 februarie 2009, este în cuantum de 14.841 RON, echivalentul a 3.971,92 euro, după cum rezultă din adresa din 01 aprilie 2010 a A.F.P. Sector 5.

În urma verificărilor efectuate de Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor s-a constatat că foaia de vărsământ din 21 ianuarie 2009, care făcea dovada achitării taxei de poluare de către inculpatul V.G.G. pentru autoturismul marca O este falsă, neexistând în baza de date a Trezoreriei Sectorului 5.

Inculpatul V.G.G. nu a recunoscut săvârșirea faptei, declarând că a cumpărat autoturismul respectiv în decembrie 2008, din Olanda, unde s-a deplasat personal și a circulat aproximativ 2 luni cu numere de înmatriculare provizorii. Cu prilejul obținerii certificatului de autenticitate al autoturismului, la sediul Registrului Auto Român, o persoană necunoscută i-a dat numărul de telefon al inculpatului P.M., spunându-i că acesta se ocupă cu înmatricularea autoturismelor. În zilele următoare inculpatul V.G.G. l-a contactat telefonic și s-a mtâlnit cu inculpatul P.M., căruia i-a înmânat actele de proveniență ale autoturismului, cartea de identitate a mașinii, certificatul de autenticitate, rugându-l totodată pe inculpat să afle care este valoarea taxei de poluare și să îl anunțe. După câteva zile, cei doi s-au întâlnit din nou, inculpatul P.M. cerându-i inculpatului V.G.G. o copie a căiții sale de identitate și spunându-i că va plăti el toate taxele necesare înmatriculării. După aproximativ două săptămâni, inculpatul P.M. i-a dat inculpatului certificatul de înmatriculare, cartea de identitate a vehiculului și plăcuțele cu numerele de înmatriculare, iar inculpatul i-a dat suma de 1.300 euro, din care 1.100 euro reprezentau valoarea reală a taxei de poluare. Inculpatul a afirmat că nu știe ce reprezenta restul de 200 euro și că nu a știut că pentru înmatricularea autoturismului său a fost folosită o chitanță falsă.

Inculpatul V.G.G. a declarat, de asemenea, că, în momentul în care inculpatul P.M. i-a dat actele mașinii și plăcuțele de înmatriculare, i-a spus să meargă la organul fiscal și să declare bunul pentru plata impozitului.

S-a arătat că în mod corect prima instanță a înlăturat declarația inculpatului V.G.G. ca nesinceră întrucât înmatricularea autoturismului nu putea fi făcută fără viza instituției fiscale de luare în evidență, aspect cunoscut de inculpatul P.M., astfel că acesta nu îi putea spune inculpatului V. să declare autoturismul la organul fiscal, după înmatricularea acestuia, iar inculpatul V. cel puțin a acceptat posibilitatea ca înmatricularea să se facă cu nerespectarea dispozițiilor legale față de împrejurarea că nu i s-ar fi cerut nicio sumă de bani inițial, iar ulterior înmatriculării ar fi plătit o sumă mult mai mică decât cea reală. De altfel, inculpatul P. a precizat că i-a spus inculpatului V. să achite jumătate din suma datorată și că acesta a știut că înmatricularea urma să se facă folosindu-se acte false.

De asemenea, nu este credibilă susținerea inculpatului V. conform căreia inculpatul P.M. s-a oferit să achite cu mijloace proprii taxa de poluare, în condițiile în care se cunoscuseră cu foarte puțin timp în urmă, iar inculpatul P. efectua aceste operațiuni în mod curent, în scopul obținerii de profit. De altfel, după înmatricularea autoturismului propriu în această modalitate, inculpatul V.G.G. a mai apelat la inculpatul P.M. și pentru înmatricularea altor vehicule, respectiv un O. aparținând nașului său, B.F. și un O., achiziționat de învinuit pentru cumnatul său, G.I.

Inculpatul P.M. a declarat, în legătură cu înmatricularea acestui autoturism, că a falsificat dovada de achitare a taxei de poluare, prin intermediul inculpatului C.G., astfel cum proceda în mod obișnuit. Inculpatul a arătat că inculpatul V.G.G. l-a rugat să se ocupe și de înmatricularea altor două autoturisme marca O., aparținând lui V.G.G. și unui naș sau fin de-al său, inculpatul spunându-i la telefon să plătească jumătate din taxa oficială de poluare. Inculpatul a precizat, de asemenea, că inculpatul V.G.G. cunoștea faptul că documentele de plată a taxelor de poluare erau false, astfel procedând cei doi și în cazul înmatriculării autoturismului său.

IV. Infracțiunile săvârșite în legătură cu înmatricularea autoturismului marca F., aparținând inculpatului T.M.

La data de 14 ianuarie 2009, inculpatul T.M. a solicitat și obținut înmatricularea autoturismului său, marca F., folosind la Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor o dovadă de achitare a taxei de poluare falsă și fără a-l declara la Direcția de Impozite și Taxe Locale Sector 3 pentru calcularea și plata impozitului, după cum rezultă din documentele mașinii inculpatului ridicate cu ocazia percheziției domiciliare la locuința inculpatului P., procesul-verbal de efectuare a percheziției domiciliare la locuința inculpatului P., înscrisurile din dosarul de înmatriculare, adresele A.F.P. și D.I.T.L., declarațiile de recunoaștere a faptelor date de inculpații P. și C. în fața instanței de apel, convorbirile interceptate dintre inculpatul T. și inculpatul P.

Pentru înmatricularea autoturismului menționat inculpatul T.M. a folosit o fișă de înmatriculare având aplicată o viză falsă de luare în evidență de către Direcția Impozite și Taxe Locale Sector 3, conform adresei din 21 octombrie 2009 emisă de Direcția Impozite și Taxe Locale Sector 3, din care rezultă că inculpatul nu a figurat și nu figurează în evidențele fiscale ca plătitor de impozite și taxe locale.

De asemenea, chitanța din data de 07 ianuarie 2009, folosită de inculpat ca dovadă a achitării taxei de poluare este falsă, conform adresei din 21 octombrie 2009 emise de Administrația Finanțelor Publice Sector 3 - Trezoreria Statului, din care rezultă că T.M. nu a plătit taxe aferente înmatriculării.

Inculpatul T.M. nu a recunoscut săvârșirea faptelor, declarând că și-a înmatriculat, într-adevăr, autoturismul cu ajutorul inculpatului P.M., în sensul că acesta i-a plătit taxa de poluare, a depus dosarul la Serviciu! .Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor și a ridicat documentele mașinii și plăcuțele cu numerele de înmatriculare. în acest sens, inculpatul T.M. i-a dat inculpatului P.M. actele de proveniență ale autoturismului și suma de 1.850 euro. Inculpatul a declarat că 1.800 euro reprezentau valoarea legală a taxei de poluare și 50 euro comisionul pe care i l-a dat lui P.M. pentru serviciul făcut.

Peste câteva zile cei doi s-au întâlnit din nou, ocazie cu care inculpatul P.M. i-a dat inculpatului T.M. actele de înmatriculare și plăcuțele cu numerele de înmatriculare, făară să fi cunoscut faptul că dosarul de înmatriculare al autoturismului său conținea acte false, menționând că valoarea legală a taxei de poluare ce trebuia achitată era de 1.800 euro.

În realitate, cuantumul taxei de poluare ce trebuia achitată pentru înmatricularea, la data de 14 ianuarie 2009, a autoturismului marca F., aparținând inculpatului T.M. era de 22.047 RON, aproximativ 5.000 euro, după cum rezultă din adresa din 14 aprilie 2010, iar valoarea impozitului aferent acestui autoturism este de 96,27 RON, la data de 06 aprilie 2010, conform adresei emise de Direcția de Impozite și Taxe Locale Sector 3.

Inculpatul T.M. a precizat, de asemenea, că nu a declarat vehiculul la organul fiscal, întrucât nu avea această obligație pentru că nu a deținut vehiculul mai mult de 30 de zile de la data înmatriculării, vânzându-l în luna februarie 2009, unchiului său, T.C.

S-a arătat că în mod corect prima instanță a înlăturat declarația inculpatului, aceasta fiind infirmată de declarațiile de recunoaștere a faptelor date de inculpații P. și C. Astfel, inculpatul P.M. a arătat că inculpatul T.M. cunoștea faptul că viza organului fiscal și chitanța doveditoare a taxei de poluare sunt false, acesta fiind motivul pentru care a apelat la ajutorul său, pentru înmatricularea autoturismului, respectiv plata a jumătate din taxa legală. Inculpatul P.M. a precizat că din suma de bani primită de la T.M. a păstrat 200 euro, restul împreună cu actele de proveniență ale mașinii dându-i-le inculpatului C.G. pentru falsificarea înscrisurilor menționate, cu ajutorul inculpatului D.M.. De altfel, un indiciu în sensul nesincerității declarației inculpatului T. este și faptul că a invocat că nu avea obligația legală de a declara la organul fiscal autoturismul întrucât nu l-a deținut o perioadă mai mare de 30 de zile în condițiile în care înmatricularea sa nu este posibilă fără luarea în evidență fiscală a bunului respectiv. Or, în cazul de față, înmatricularea a fost efectuată în baza unei fișe de înmatriculare conținând viza organului fiscal, fără ca autoturismul să fi fost declarat la organul fiscal, dosarul de înmatriculare fiind depus la Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor de către inculpat.

Cu ocazia percheziției efectuate la domiciliul inculpatului P.M. au fost găsite mai multe înscrisuri privind autoturismul aparținând inculpatului T.M., precum și o copie a cărții de identitate a acestuia din urmă.

Din convorbirile telefonice interceptate în cauză rezultă că inculpatul P.M. și inculpatul T.M. aveau o relație de prietenie, acesta din urmă apelând frecvent la inculpat pentru obținerea unor dovezi de efectuare a inspecției tehnice periodice false.

În raport de aceste probe, instanța de apel apreciază că vinovăția inculpatului T. este dovedită, declarația sa nefiind susținută de alte mijloace probă administrate în cauză, care indică faptul că acesta a avut tot timpul reprezentarea mijloacelor frauduloase folosite la efectuarea înmatriculării, astfel încât nu se impune achitarea acestuia.

În motivele de apel, inculpatul D.M. a solicitat achitarea sa sub aspectul săvârșirii faptelor prev. la pct. 4 din rechizitoriu. Instanța de apel a constatat că în actul de sesizare s-a dispus disjungerea cauzei pentru continuarea cercetărilor față de inculpatul D.M. sub aspectul infracțiunilor prev. de art. 288 C. pen., art. 290 C. pen., art. 26 rap. la art. 215 alin. (2) C. pen., iar în încadrarea juridică a faptelor de la acest punct nu se rețin fapte în sarcina inculpatului D. Prin urmare, instanța de apel a apreciat că acest motiv de apel nu este întemeiat în raport de limitele sesizării primei instanțe.

V. Infracțiunile săvârșite în legătură cu înmatricularea autoturismului marca B. și falsificarea certificatului de înmatriculare a autoturismului marca B., aparținând inculpatului M.L.C.

La data de 28 noiembrie 2008, inculpatul M.L.C. a solicitat și obținut înmatricularea autoturismului său, marca B., folosind la Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor o dovadă de achitare a taxei de poluare falsă și fără a-l declara la Direcția de Impozite și Taxe Locale Sector 3 pentru calcularea și plata impozitului.

Pentru înmatricularea autoturismului menționat inculpatul M.L.C. a folosit o fișă de înmatriculare având aplicată o viză falsă de luare în evidență de către Direcția Impozite și Taxe Locale Sector 3, conform adresei din 20 octombrie 2009 emisă de Direcția Impozite și Taxe Locale Sector 3, din care rezultă că inculpatul nu deține bunuri mobile.

De asemenea, chitanța din data de 26 noiembrie 2008, folosită de învinuit ca dovadă a achitării taxei de poluare este falsă, conform adresei din 20 octombrie 2009 emise de Administrația Finanțelor Publice Sector 3 - Trezoreria Statului, din care rezultă că M.L.C. nu a plătit taxe aferente înmatriculării.

Săvârșirea faptei rezultă din înscrisurile din dosarul de înmatriculare, declarația de recunoaștere a faptei date de inculpatul P. în fața instanței de apel, convorbirile interceptate, raportul de constatare tehnico-științifică din 12 aprilie 2010 din care rezultă că certificatul de înmatriculare și seria mecanică sunt falsificate.

Cuantumul legal al taxei de poluare la data înmatriculării ar fi fost de 7.013 RON (aproximativ 2.000 euro), conform adresei din 14 aprilie 2010 emise de Administrația Finanțelor Publice Sector 3.

Valoarea impozitului aferent acestui autoturism ce trebuie plătit de învinuit este de 319,79 RON conform adresei emise de Direcția de Impozite și Taxe Locale Sector 3 din 06 aprilie 2010.

S-a arătat că deși inculpatul P.M. a declarat inițial că nu s-a ocupat de falsificarea înscrisurilor necesare și nici de înmatricularea autoturismului marca B., în apel a recunoscut integral faptele, astfel încât instanța a reținut această din urmă declarație care se coroborează cu aspecte de fapt ce rezultă din mijloacele de probe administrate în cauză.

VI. Infracțiunile săvârșite în legătură cu înmatricularea autoturismului marca C. pe numele SC P.E. SRL.

La data de 05 august 2009, autoturismul marca C. a fost înmatriculat de o persoană neidentificată, în baza unor acte false, pe numele SC P.E. SRL. Dosarul de înmatriculare conținea un act fals ce dovedea transferai dreptului de proprietate asupra vehiculului de la SC P. SRL către SC P.E. SRL (factura fiscală din data de 30 iulie 2009) și o fișă de înmatriculare ce purta două vize false de luare și scoatere din evidență fiscală.

Aceste înscrisuri au fost falsificate de inculpatul D.M., după cum rezultă din înscrisurile din dosarul de înmatriculare, adrese D.I.T.L. și A.F.P., convorbiri telefonice interceptate în cauză, declarația de recunoaștere a faptelor date de inculpatul C. în fața instanței de apel, declarația martorului S.I.D., raport de constatare tehnico-științifică, declarația inculpatului D.M. prin care acesta a recunoscut falsificarea fișei de înmatriculare a vehiculului.

La data de 21 august 2009, autoturismul marca C. a fost vândut părții vătămate B.V.A., care a precizat cu prilejul audierii sale că nu ar fi cumpărat acest vehicul dacă ar fi cunoscut faptul că a fost înmatriculat în baza unor documente false și fără a se achita taxa de poluare pentru acesta.

VII. Infracțiunile săvârșite în legătură cu înmatricularea autoturismului marca S., aparținând martorului-denunțător O.N.

În cursul anului 2008 martorul denunțător O.N. a cumpărat un autoturism marca S., circulând cu acesta o perioadă în baza autorizației de circulație provizorie. În luna noiembrie 2008 a hotărât să înmatriculeze autoturismul definitiv, operațiune pentru care era necesară achitarea taxei de poluare, de aproximativ 2.400 euro. Întrucât aceasta era o sumă prea mare, pe care martorul nu își permitea să o plătească, a aflat de la un coleg de serviciu, D.A., că un anume „R.C. din Afumați” (identificat în persoana inculpatului R.C.) l-ar putea ajuta să înmatriculeze autoturismul cu o sumă mai mică. Martorul a luat legătura telefonic cu această persoană, R.C. spunându-i că îl poate ajuta să înmatriculeze mașina cu jumătate din suma ce reprezenta valoarea legală a taxei de poluare, respectiv 1.200 euro.

Martorul a contractat un împrumut bancar în valoare de 5.000 RON și s-a deplasat la domiciliul numitului R.C. din comuna A.. în autoturismul său, martorul i-a dat lui R.C. suma de 1.200 RON și actele mașinii, astfel cum îi ceruse acesta anterior. La întrebarea martorului referitoare la modalitatea concretă în care se va realiza înmatricularea cu o sumă mai mică, R.C. i-a răspuns că are cunoștințe în poliție (nea G.) și că taxa va fi plătită printr-o fundație (justificându-i astfel cuantumul redus al acesteia).

După aproximativ 5-6 zile, inculpatul R.C. l-a apelat telefonic pe martor și au stabilit să se întâlnească în ziua următoare la sediul Serviciului Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor. În ziua următoare, inculpatul R.C. i-a dat martorului dosarul de înmatriculare și i-a indicat ghișeul la care să îl depună, certificatul de înmatriculare și plăcuțele cu numerele fiind eliberate în aceeași zi.

În urma verificărilor efectuate s-a stabilit că dosarul de înmatriculare conținea o dovadă falsă de achitare a taxei de poluare, (chitanța din data de 27 noiembrie 2008), martorul O.N. neachitând nici o taxă aferentă înmatriculării în anii fiscali 2007 și 2008. De asemenea, pe fișa de înmatriculare a autoturismului marca S., a fost aplicată o viză falsă de luare în. evidență fiscală, din verificările efectuate rezultând că nu deține decât un autoturism marca M.

Cuantumul taxei de poluare ce trebuia plătită pentru înmatriculare autoturismului marca S. este de 7.140 RON.

După aproximativ 6 luni de la data înmatriculării, Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor a dispus anularea acestei înmatriculări, martorul-denunțător predând documentele și plăcuțele cu numerele de înmatriculare ale autoturismului său. În ziua următoare, martorul O.N. s-a deplasat însoțit de soția sa, O.L. la domiciliul inculpatului R.C., căruia i-au solicitat să le restituie suma de 1.200 euro. Inculpatul R.C. a pretins că nu știe ce s-a întâmplat și că „nea G. știe ce-a făcut”. Cei patru s-au deplasat la domiciliul numitului G., în B., și i-au cerut acestuia să restituie suma de 1.200 euro. Numitul G. a fost de acord să restituie doar 800 euro din suma primită, trimițând acești bani, după aproximativ două ore, martorului-denunțător, prin intermediul inculpatului R.C.

S-a arătat că săvârșirea faptei rezultă din declarațiile martorului denunțător O.N., declarația martorei O.L., procesul-verbal de prezentare în vederea recunoașterii, înscrisurile din dosarul de înmatriculare, adresele D.I.T.L. și A.F.P., declarația de recunoaștere integrală a faptelor dată de inculpatul C. în fața instanței de apel, declarația inculpatului R.C.

VII. Infracțiunile săvârșite în legătură cu înmatricularea autoturismului marca H., aparținând inculpatului C.G.

La data de 29 august 2007, inculpatul C.G. a solicitat și obținut înmatricularea autoturismului său, marca H., fără a declara vehiculul la organul fiscal pentru luarea în evidență, calculul și plata impozitului.

Pe fișa de înmatriculare a autoturismului există o viză a Direcției de Impozite și Taxe Locale Sector 3 de luare în evidență a vehiculului, însă aceasta este falsă, astfel cum rezultă din adresa din 06 aprilie 2010 emisă de Direcția de Impozite și Taxe Locale Sector 3. Prejudiciul cauzat până în prezent de inculpat prin neplata impozitului aferent acestui bun este în cuantum de 715,09 RON.

S-a arătat că săvârșirea faptelor rezultă din declarația de recunoaștere a faptelor dată de inculpat în fața instanței de apel, înscrisurile din dosarul de înmatriculare, adrese A.F.P. și D.I.T.L.

IX. Infracțiunile de falsificare a dovezilor de efectuare a inspecțiilor tehnice periodice ale autoturismelor.

Cu ocazia efectuării percheziției la domiciliul inculpatului P.M. au fost ridicate mai multe înscrisuri reprezentând dovezi de efectuare ale inspecției tehnice periodice a autoturismelor - anexe ale certificatului de înmatriculare sub forma unor cartonașe de culoare galbenă pe care se aplică o folie transparentă autocolantă purtând mai multe elemente de securizare, au fost ridicate folii autocolante și mai multe certificate de înmatriculare ale unor autoturisme. Aceste cartonașe de culoare galbenă sunt completate cu mențiuni olografe reprezentând perioada de valabilitate a inspecției tehnice periodice și au aplicate o ștampilă tip „revizie R.A.R.”, peste aceste mențiuni având aplicate folia auto colantă.

1. Astfel, în locuința inculpatului P.M. a fost găsită o anexă a certificatului de înmatriculare a autoturismului având mențiunile olografe „16.07.2011 2TL67”, un cuvânt indescifrabil, o semnătură și o ștampilă R.A.R.

Săvârșirea faptei de fals rezultă din declarația de recunoaștere dată de inculpatul P., procesul-verbal de efectuare a percheziției domiciliare la locuința inculpatului P., înscrisurile ridicate cu această ocazie, declarația martorului I.I. proprietarul autoturismului, convorbirile interceptate în cauză.

2. În locuința inculpatului P.M. a fost găsită o anexă a certificatului de înmatriculare a autoturismului, având mențiunile olografe „19.07.2011 2TL69”, un cuvânt indescifrabil, o semnătură și o ștampilă R.A.R.

Săvârșirea faptei de fals rezultă din declarația de recunoaștere dată de inculpatul P., procesul-verbal de efectuare a percheziției domiciliare - la locuința inculpatului P., înscrisurile, ridicate cu această ocazie, declarația. martorului P.I. proprietarul autoturismului, convorbirile interceptate în cauză.

3. În locuința inculpatului PĂUN lylARIAN a fost găsit certificatul de

înmatriculare al autoturismului cu numărul B-25-BMZ, aparținând S.C.

C.A. S.R.L.

Săvârșirea faptei de fals rezultă din declarația de recunoaștere dată de inculpatul P., procesul-verbal de efectuare a percheziției domiciliare la locuința inculpatului P., înscrisurile ridicate cu această ocazie, declarația martorului B.M., administrator al S.C. C.A. S.R.L., proprietara autoturismului marca Dacia Break, cu numărul B-25-BMZ, convorbirile interceptate în cauză.

4. în locuința inculpatului P.M. a fost găsit certificatul de

înmatriculare al autoturismului cu numărul B-17-TPI, aparținând numitului

V.G. și un cartonaș de culoare galbenă, reprezentând anexă a

acestui document care are mențiunile olografe 21.07.2011, indicativul stației

2t769, seria de șasiu, ștampila R.A.R. și o semnătură.

Săvârșirea faptei de falș rezultă din declarația de recunoaștere dată de inculpatul P., procesul-verbal de efectuare a percheziției domiciliare la locuința inculpatului P., înscrisurile ridicate cu această ocazie, declarația martorului V.G., convorbirile interceptate în cauză.

Fiind audiat sub.acest aspect, inculpatul P.M. a recunoscut săvârșirea acestor infracțiuni, declarând că a cumpărat cartonașe galbene reprezentând anexe ale certificatului de înmatriculare și folii autocolante

transparente care se aplică pe acestea de la inculpații C.G. și D.M.. Inculpatul P.M. a arătat că, inițial inculpatul C.G. îi vindea aceste dovezi completate și ștampilate, cu prețul de 100 de RON. Ulterior, inculpatul C.G. i-a dat o ștampilă tip revizie R.A.R., inculpatul.P.M. completând și ștampilând el însuși cartonașele galbene. Cu prilejul percheziției efectuate la domiciliul inculpatului P.M. a fost găsită această ștampilă.

Din declarația inculpatului P.M. rezultă că acesta a cumpărat cartonașe galbene reprezentând anexe ale certificatului de înmatriculare și folii • autocolante transparente care se aplică pe acestea de la inculpatul D.M., cu prețul de 18 RON bucata.

Această afirmație a inculpatului P.M. este susținută de înregistrările convorbirilor telefonice purtate de inculpatul D.M., precum și de declarația acestui din urmă inculpat care a precizat că a cumpărat de la inculpatul Ivan Marian folii autocolante transparente care se folosesc pentru dovada efectuării inspecției tehnice periodice, pe care i le-a vândut ulterior inculpatului P.M. cu prețul de 18 RON bucata.

X. Infracțiunile săvârșite de inculpatul D.M. în legătură cu autoturismul marca M., cu seria de șasiu WDC1641221A150779.

La data de 02 octombrie 2009 inculpatul D.M. a contrafăcut cartea de identitate și certificatul de înmatriculare ale autoturismului marca M. ML 320 CDI, cu seria de șasiu WDC1641221A150779, care figurează în baza de date a INTERPOL și M.A.I. ca fiind sustras din București, din data de 13 aprilie 2009, pentru falsificarea acestor înscrisuri primind suma de 200 euro.

Săvârșirea faptei rezultă din interceptările convorbirilor și comunicărilor telefonice purtate de inculpatul D. cu numitul P., declarația inculpatului D.M. (prin care acesta a recunoscut că a contrafăcut certificatul de înmatriculare al autoturismului, că a creat o carte de identitate virtuală a vehiculului, negând, însă, că ar fi cunoscut împrejurarea că autoturismul provenea din săvârșirea unei infracțiuni), proces-verbal de efectuare a percheziției domiciliare la locuința inculpatului P.M., actele ridicate de la acesta (pe care inculpatul le-a aruncat pe fereastră la sosirea organelor de poliție, fiind recuperate imediat, printre care se numărau și certificatele de .înmatriculare), procesele-verbale de efectuare a verificărilor în legătură cu autoturismul marca M. ML320CDI 164 B220K1, cu serie de motor 40201575, serie de șasiu WDC1641221A150779, înmatriculat cu numărul B-16-NCA, proprietar SC I.R.L. IFN SA și utilizator SC C.C. SRL, figurând ca vehicul furat și dat în urmărire internațională, prin INTERPOL, începând cu data de 13 aprilie 2009.

Faptul că inculpatul a cunoscut sau cel puțin acceptat faptul că întocmește înscrisuri necorespunzătoare realității în legătură cu un autoturism ce provenea din săvârșirea unei infracțiuni rezultă din convorbirile telefonice interceptate, purtate cu numitul P...

Prin urmare, în raport de aceste probe, instanța de apel a apreciat că vinovăția inculpatului D.M. este pe deplin dovedită, astfel încât nu se impune achitarea acestuia.

XI. Infracțiunea săvârșită de inculpatul D.M. în legătură cu înmatricularea vehiculului marca I.

La data de 24 septembrie 2009, inculpatul D.M. a contrafăcut factura fiscală din data de 21 septembrie 2009 care atesta vânzarea vehiculului marca I., de către SC A.L. IFN către numitul T.N., factură ce a fost folosită de acesta din urmă pentru înmatriculare vehiculului.

Săvârșirea faptei rezultă din adresa din 19 noiembrie 2009, emisă de I.C. din care rezultă că numitul T.N., administrator al SC A.F.A. SRL deține un vehicul marca I., însă seria de șasiu nu a fost niciodată emisă pentru un vehicul fabricat de I., procesul-verbal de verificare a seriei de șasiu a autoturismului, declarația martorului T.N., convorbirile telefonice interceptate între inculpatul D. și numitul P.

XII. Infracțiunile săvârșite în legătură cu asigurarea de răspundere civilă obligatorie a autoturismului marca R., aparținând inculpatului B.G.

În data de 20 septembrie 2009, inculpatul C.G. l-a ajutat pe cumnatul său, B.G. să încheie o asigurare obligatorie de răspundere civilă auto cu o dată anterioară, întrucât inculpatul B.G. fusese implicat într-un accident auto, cu autoturismul său, marca R.

Săvârșirea faptei rezultă din declarația de recunoaștere dată de inculpatul C. în fața instanței de apel, polița RCA din data de 17 septembrie 2009, încheiată, de B. Asigurări SA, a cărei perioadă de valabilitate începea în data de 19 septembrie 2009 (cu o zi înainte de accidentul rutier în care a fost implicat învinuitul), găsită asupra inculpatului B., adresa din 21 decembrie 2009 emisă de B. Asigurări SA, declarațiile martorilor S.D. și I.M.C., agenții care s-au deplasat în vederea constatării accidentului.

Cu privire la încadrarea juridică a faptelor, instanța de apel a dispus schimbarea acesteia în temeiul art. 334 C. proc. pen., având în vedere următoarele considerente:

S-a arătat ca mai mulți inculpați au fost trimiși în judecată și condamnați de prima instanță pentru activitatea infracțională în legătură cu falsificarea de ordine de plată, reținându-se infracțiunea prev de art. 288 C. pen. (respectiv complicitate la această infracțiune).

Instanța de apel a constatat că aceste ordine de plată au fost emise de societăți comerciale prin care se ordona unei unități bancare să plătească beneficiarului o sumă de bani. În condițiile în care acest înscris nu a fost emis, întocmit sau înregistrat la una din unitățile la care se referă art. 145 C. pen. (unitatea bancară fiind, de asemenea, persoană juridică de drept privat, astfel încât nu este o instituție publică în sensul stabilit de dreptul penal), un astfel de înscris nu poate fi decât sub semnătură privată și nu un înscris oficial.

De asemenea, în condițiile în care se reține că un inculpat a primit de la o persoană (inculpat sau martor) înscrisuri pe care le-a remis unui alt inculpat în vederea falsificării acestora, iar înscrisurile priveau același autoturism și fiind toate primite și, respectiv remise cu același prilej, nu se poate reține câte o activitate de complicitate la fiecare infracțiune de fals, existând o singură acțiune a complicelui prin care s-a pus în executare o rezoluție infracțională unică.

Astfel, s-a arătat că inculpatul M. a fost trimis în judecată și condamnat în primă instanță pentru că a primit actele de proveniență ale mașinii martorilor P. pe care le-a remis inculpatului P. în vederea falsificării facturii fiscale și a contractului de vânzare-cumpărare, faptă încadrată în art. 26 rap. la art. 290 C. pen., dar și a falsificării dovezii de achitare a taxei de poluare, ordinul de plată din 09 aprilie 2008, faptă încadrată în art. 26 rap. la art. 288 C. pen. Or, activitatea acestui inculpat a constat în primirea și remiterea actelor de proveniență în vederea falsificării a trei înscrisuri sub semnătură privată, fiind vorba de o singură activitate de complicitate a acestui inculpat.

Totodată, instanța de apel a făcut mențiunile necesare încadrării juridice complete în cazul infracțiunilor de uz de fals (respectiv complicitate la uz de fals), prin indicare tezei I sau a II-a a art. 291 C. pen., în funcție de natura înscrisului folosit: înscris oficial sau înscris sub semnătură privată.

În raport de aceste precizări, instanța de apel a schimbat încadrarea juridică dată faptelor, după cum urmează:

- pentru faptele reținute în sarcina inculpatului M.C.G. din art. 257 C. pen. cu ref. la art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000, art. 26 rap. la art. 290 C. pen., art. 26 rap. la art. 288 C. pen., art. 26 rap. la art. 215 alin. (1) și (2) C. pen., art. 25 rap. la art. 260 C. pen. cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen. în cea prev. de art. 257 C. pen. cu ref. la art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000, art. 26 rap. la art. 290 C. pen., art. 26 rap. la art. 215 alin. (1) și (2) C. pen., art. 25 rap. la art. 260 C. pen. cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.

- pentru faptele reținute în sarcina inculpatului P.M. din cea prev. de art. 26 rap. la art. 257 C. pen., 2 infracțiuni prev. de art. 26 rap. la art. 290 C. pen., 6 infracțiuni prev. de art. 26 rap. la art. 288 C. pen., 8 infracțiuni prev. de art. 26 rap. la art. 291 C. pen., 6 infracțiuni prev. de art. 26 rap. la art. 215 alin. (1) și (2) C. pen., 3 infracțiuni prev. de art. 288 C. pen., cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen. în cea prev. de art. 26 rap. la art. 257 C. pen., 2 infracțiuni prev. de art. 26 rap. la art. 290 C. pen., 2 infracțiuni prev. de art. 26 rap. la art. 291 teza a II-a C. pen., 4 infracțiuni prev. de art. 26 rap. la art. 215 alin. (1) și (2) C. pen., 2 infracțiuni prev de art. 26 rap. la art. 288 C. pen., 4 infracțiuni prev. de art. 26 rap. la art. 291 teza I C. pen., 3 infracțiuni prev. de art. 288 C. pen., cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.

- pentru faptele reținute în sarcina inculpatului C.G. din cea de 6 infracțiuni prev. de art. 26 rap. la art. 288 C. pen., două infracțiuni prev. de art. 26 rap. la art. 290 C. pen., 2 infracțiuni prev. de art. 26 rap. la art. 291 C. pen., 6 infracțiuni prev. de art. 26 rap. la art. 215 alin. (1) și (2) C. pen., art. 26 rap. la art. 215 alin. (1), (2) și (3) C. pen., art. 291 C. pen., art. 215 alin. (1) și (2) C. pen., cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen. în cea de 6 infracțiuni prev de art. 26 rap. la art. 215 alin. (1), (2) C. pen., art. 26 rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen., art. 215 alin. (1), (2) C. pen., 2 infracțiuni prev. de art. 26 rap. la art. 290 C. pen., 2 infracțiuni prev. de art. 26 rap. la art. 288 C. pen., art. 26 rap. la art. 291 teza I C. pen., art. 291 teza I C. pen., art. 26 rap. la art. 291 teza a II-a C. pen., cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.

- pentru faptele reținute în sarcina inculpatului D.M. din 4 infracțiuni prev. de art. 288 C. pen., 4 infracțiuni prev. de art. 290 C. pen., 3 infracțiuni prev. de art. 26 rap. la art. 215 alin. (1) și (2) C. pen., art. 26 rap. la art. 215 alin. (1), (2) și (3) C. pen., art. 26 rap. la art. 288 C. pen., art. 221 C. pen., cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen. în următoarea: 6 infracțiuni prev. de art. 290 C. pen., 3 infracțiuni prev. de art. 26 rap. la art. 215 alin. (1), (2) C. pen., art. 26 rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen., 2 infracțiuni prev. de art. 288 C. pen., art. 26 rap. la art. 288 C. pen., art. 221 C. pen., cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.

- pentru faptele reținute în sarcina inculpatului T.M. din cea prev. de art. 215 alin. (1) și (2) C. pen. și 2 infracțiuni prev. de art. 291 C. pen., cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen. în cea prev. de art. 215 alin. (1) și (2) C. pen. și art. 291 teza I C. pen., cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.

Cu privire activitatea inculpatului M. de instigarea Ia infracțiunea de mărturie mincinoasă, instanța de apel a constatat că inculpatul a încercat să îi determine pe martorii P. să dea declarații nereale în fața organelor judiciare în legătură cu înmatricularea autoturismului, însă niciunul dintre cei doi martori nu și-a însușit rezoluția infracțională.

S-a arătat că pentru existența participației penale, una dintre condițiile necesare este existența voinței comune a participanților de a săvârși fapta prevăzută de legea penală, iar pentru existența instigării este necesară efectuarea unei activități de determinare care presupune și însușirea hotărârii de a săvârși fapta prevăzută de legea penală de către cel instigat, care trebuie să fi săvârșit fapta la care a fost instigat sau cel puțin o tentativă pedepsibilă. Dacă în urma activității de instigare nu s-a reușit să se determine instigatul să-și însușească hotărârea de a săvârși infracțiunea, nu va exista o instigare perfectă, ci o instigare fără efect sau neizbutită și nu se va realiza, de altfel, nici condiția participației penale. Situația nu trebuie confundată cu cea prev. de art. 29 alin. (1) C. pen., instigarea neurmată de executare în care instigatorul a reușit să-l determine pe instigat să ia hotărârea de a săvârși infracțiunea, dar ulterior acesta s-a răzgândit și nu a trecut la săvârșirea faptei ori a trecut la săvârșirea faptei și a realizat doar o tentativă nepedepsibilă, situație în care, deși nu sunt realizate condițiile participației, fapta instigatorului este o infracțiune de sine-stătătoare.

S-a reținut că în prezenta cauză, din declarațiile martorilor P. nu rezultă că aceștia și-ar fi însușit în vreun fel hotărârea de a săvârși infracțiunea de mărturie mincinoasă, astfel încât activitatea inculpatului M. s-a redus la o instigare neizbutită, nepedepsită de legea penală.

Față de aceste considerente, instanța de apel a achitat pe inculpatul M. în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. b) C. proc. pen. sub aspectul instigării la infracțiunea de mărturie mincinoasă.

Cu privire la inexistența prejudiciului produs prin infracțiunea de înșelăciune în condițiile în care obligația de a plăti taxa de înmatriculare a fost constatată de C.J.U.E ca incompatibilă cu dreptul comunitar, hotărârea având efecte retroactive, de la data intrării în vigoare a dispoziției naționale, instanța de apel a apreciat, ca și prima instanță, că persoanele care datorau aceste taxe ar fi putut invoca jurisprudența instanței comunitare în situația în care ar fi achitat taxa și ar fi solicitat restituirea sa sau ar fi contestat-o înainte de a fi plătită, folosind căile legale prin investirea unei instanțe de judecată. În niciun caz, efectele unei hotărâri C.J.U.E. nu pot fi invocate pentru a justifica folosirea de către inculpați a unor mijloace frauduloase pentru a se sustrage de la plata unei obligații legale la momentul respectiv. Prin urmare, prejudiciul (așa cum era stabilit de legislația în vigoare la momentul respectiv) s-a produs la momentul săvârșirii infracțiunii, iar hotărârea C.J.U.E. nu poate înlătura prejudiciul produs printr-o infracțiune deja consumată.

Cu privire la individualizarea judiciară a pedepselor, instanța de apel a avut în vedere următoarele considerente:

- inculpatul M. a recunoscut în parte faptele, a achitat prejudiciul cauzat martorilor P., contribuția sa s-a limitat la o singură înmatriculare, nu are antecedente penale, la data săvârșirii faptelor avea calitatea de polițist, fiind chiar persoana învestită cu atribuții de veghere la respectarea normelor legale, a încercat să îi determine pe martorii P. să dea declarații necorespunzătoare pentru a înlătura răspunderea sa penală; față de gravitatea faptelor și circumstanțele de săvârșire, instanța a apreciat că nu se impune aplicarea circumstanței atenuante prev. de art. 74 lit. a) C. pen., atitudinea sa înainte de săvârșirea faptei, - fiind avută în vedere la stabilirea cuantumului pedepselor;

- inculpatul P. are studii medii, este căsătorit, nu are antecedente penale, a participat în mod repetat la înmatricularea autoturismelor cu acte false (a fost trimis în judecată pentru patru infracțiuni de înșelăciune și condamnat din eroare de prima instanță pentru șase astfel de infracțiuni), a avut o atitudine sinceră, recunoscând infracțiunile reținute în sarcina sa, cu ajutorul declarațiilor sale a fost stabilită participația fiecărui inculpat; având în vedere că la data audierii sale de prima instanță (03 septembrie 2010) nu erau în vigoare dispoz art. 3201 C. proc. pen. (introduse prin Legea nr. 202/2010), precum și Decizia nr. 1470/2011 a Curții Constituționale, întrucât inculpatul a recunoscut săvârșirea faptelor în fața primei instanțe de judecată, va aplica dispoz. art. 3201 C. proc. pen.; în raport de numărul faptelor, de gravitatea acestora, instanța de apel a apreciat că nu se impune aplicarea circumstanțelor atenuante pentru a se coborî pedepsele sub minimul special prevăzut de lege, împrejurările favorabile inculpatului fiind avute în vedere la stabilirea cuantumului pedepsei;

- inculpatul T. nu are ocupație, este necăsătorit, are studii superioare, nu are antecedente penale, a avut o atitudine nesinceră, prezentând în mod denaturat situația de fapt;

- inculpatul C.G. are studii medii, este căsătorit, are un loc de muncă, nu are antecedente penale, a avut o atitudine procesuală oscilantă (inițial a prezentat denaturat situația de fapt, pentru ca în fața instanței de apel să recunoască integral faptele reținute în sarcina sa pentru a beneficia de aplicarea dispoz. art. 3201 C. proc. pen.), a participat în mod repetat la înmatricularea autoturismelor cu acte false.

Instanța de apel a apreciat că nu este posibilă aplicarea dispoz. art. 3201 C. proc. pen. inculpatului C. care nu a recunoscut săvârșirea faptelor în fața primei instanțe, nefiind aplicabilă Decizia nr. 1470 din 8 noiembrie 2011 a Curții Constituționale.

S-a arătat că prin Decizia nr. 1470 din 8 noiembrie 2011 Curtea Constituțională a reținut că procedura prev. de art. 3201 C. proc. pen. se subsumează exigențelor privind celeritatea și stabilirea adevărului în cauzele penale. Termenul până la care se poate solicita procedura simplificată nu poate fi decât cel anterior începerii cercetării judecătorești, pentru că numai astfel se poate da expresie dreptului la soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil.

Instituția fiind nou introdusă, implementarea ei în sistemul procesual penal poate genera, din cauza interpretărilor diferite, consecințe de anihilare a aplicării retroactive a legii penale mai favorabile pe considerente discriminatorii ce nu țin de o anumită atitudine asumată de către inculpați ori de alte rațiuni obiective și rezonabile. Pe de altă parte, încălcarea principiului egalității și nediscriminării există atunci când se aplică un tratament diferențiat unor cazuri egale, fără să existe o motivare obiectivă și rezonabilă, sau dacă există o disproporție între mijloacele folosite și scopul urmărit. Prin urmare, deși legiuitorul nu a prevăzut in terminis care este calea de urmat în cazul recunoașterii vinovăției de către inculpații care au fost trimiși în judecată sub imperiul legii vechi, dar care, depășind momentul procesual al începerii cercetării judecătorești și până la soluționarea definitivă a cauzei, se judecă potrivit noii legi, Curtea Constituțională a constatat că, într-o atare situație, este incident principiul legii penale mai favorabile. În cazul acestor situații tranzitorii trebuie să se țină seama de caracterul mixt al dispozițiilor art. 3201 C. proc. pen., care consacră un caracter mai blând prin reducerea limitelor de pedeapsă, iar instanțelor de judecată, singurele în drept să hotărască cu privire la aplicarea legii în interpretarea constituțională astfel statuată, le revine sarcina de a stabili celelalte aspecte legate de concretul fiecărei spețe în parte.

În concluzie, Curtea Constituțională a constatat că dispozițiile art. 3201 C. proc. pen. sunt neconstituționale în măsura în care nu permit aplicarea legii penale mai favorabile tuturor situațiilor juridice născute sub imperiul legii vechi și care continuă să fie judecate sub legea nouă, până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare.

În raport de aceste considerente în raport de care trebuie interpretat dispozitivul deciziei Curții Constituționale, instanța de apel a apreciat că este posibilă aplicarea dispoz. art. 3201 C. proc. pen. ca lege penală mai favorabilă situațiilor născute sub imperiul legii vechi, dar care nu sunt soluționate printr-o hotărâre definitivă în măsura în care sunt îndeplinite condițiile legale pentru aplicarea acestei instituții. Întrucât Curtea Constituțională a avut în vedere aplicarea principiului nediscriminării ce presupune aplicarea unui tratament juridic similar unor situații similare, instanța de apel apreciază că această decizie a avut în vedere situația inculpaților care au recunoscut săvârșirea faptelor în fața primei instanțe de judecată sub imperiul legii vechi, iar până la rămânerea definitivă a hotărârii a intervenit legea nouă mai favorabilă. Doar acești inculpați se află într-o situație juridică similară celor care recunosc săvârșirea faptelor după intrarea în vigoare a legii noi și care beneficiază de aplicarea acestor dispoziții și nu cei care nu au recunoscut săvârșirea faptelor în fața primei instanțe de judecată.

Prin urmare, în situația în care un inculpat nu recunoaște săvârșirea faptelor în fața primei instanțe de judecată, neaflându-se într-o situație similară celor care au recunoscut săvârșirea faptelor după intrarea în vigoare a legii noi, acesta nu poate beneficia de dispozițiile legii penale mai favorabile întrucât nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de acest text legal. Doar în situația în care inculpatul a recunoscut săvârșirea faptelor în fața primei instanțe și nu a putut beneficia de dispozițiile art. 3201 C. proc. pen. care au intrat în vigoare la un moment ulterior acestei prime audieri urmează să beneficieze de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă, aflându-se într-o situație similară inculpaților care au recunoscut săvârșirea faptelor în fața primei instanțe după intrarea în vigoare a legii noi. În caz contrar, ar însemna ca inculpații care nu au recunoscut săvârșirea faptelor în fața primei instanțe să beneficieze de un tratament favorabil pe care legiuitorul nu l-a avut în vedere la momentul introducerii acestei instituții care a urmărit aplicarea unor circumstanțe legale atenuante ca urmare a unei atitudini procesuale pozitive.

În aceste condiții, având în vedere că inculpatul C. nu a recunoscut săvârșirea faptelor în fața primei instanțe, Curtea a apreciat că nu sunt aplicabile dispoz. art. 3201 C. proc. pen. cu privire la acesta, neîndeplinind condițiile legale pentru a da efect acestei norme cu titlu de lege penală mai favorabilă.

Inculpatul D.M. a decedat pe parcursul soluționării apelului, astfel încât față de acesta, instanța de apel a dispus încetarea procesului penal pentru infracțiunile pentru care s-a reținut vinovăția sa.

Cu privire la pedeapsa accesorie aplicată, instanța de apel a apreciat că, în raport de natura iirfracțiunilor (care nu au conotații electorale și nu au legătură cu modalitatea de exercitare a drepturilor părintești) și gravitatea acestora, de împrejurările cauzei și de circumstanțele personale ale inculpaților, de hotărârile Curții Europene a Drepturilor Omului Sabău și Pârcălab c. României și Hirst c. Marii Britanii, se impune interzicerea exercițiului drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza finală, lit. b) C. pen.

Totodată, în raport de natura și gravitatea infracțiunilor săvârșite, de împrejurările cauzei și de circumstanțele personale ale inculpaților, de numărul de infracțiuni săvârșite și de pedepsele principale aplicate, instanța de apel a apreciat că se impune și menținerea pedepselor complementare aplicate de prima instanță de judecată.

Cu privire la modalitatea de executare a pedepsei aplicate inculpatului M., având în vedere că inculpatul a participat la activitatea infracțională aferentă unei singure înmatriculări frauduloase, se află la primul contact cu legea penală, că a trecut deja un interval de 3 ani de la momentul săvârșirii infracțiunii, timp în care inculpatul a avut o conduită corespunzătoare, că inculpatul are o pregătire profesională aprofundată și că s-a reintegrat în societate după ce a fost pus în libertate, a achitat martorilor P. prejudiciul produs, Curtea a apreciat că pronunțarea condamnării prezintă un avertisment suficient pentru ca inculpatul să nu mai săvârșească alte infracțiuni, astfel încât nu se impune executarea pedepsei în regim închis, ci dimpotrivă, inculpatul poate beneficia de șansa de a dovedi că se poate îndrepta în stare de libertate, sub controlul organelor judiciare, astfel încât a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei principale rezultante.

Cu privire la inculpații P. și C., având în vedere cuantumul pedepsei rezultante aplicate (în raport de dispozițiile art. 861 alin. (2) C. pen.), numărul de fapte la care au participat, atitudinea procesuală oscilantă a inculpatului C., modalitatea în care aceștia au contribuit la săvârșirea faptelor, Curtea a apreciat că, în condițiile în care inculpații au dat dovadă de o periculozitate sporită, nu se poate afirma că simpla pronunțare a condamnării constituie un avertisment suficient pentru inculpați și că aceștia nu vor mai săvârși infracțiuni, chiar și în lipsa executării pedepsei în regim închis, nefîind suficientă o libertate supravegheată.

În raport de aceste considerente, Curtea a apreciat că în cauză nu se impune aplicarea dispozițiilor referitoare la suspendarea executării pedepsei, fiind necesară executarea în regim închis, astfel încât, inculpații P. și C. să înțeleagă și să resimtă direct consecințele actelor antisociale și să îi determine ca pe viitor să respecte valorile sociale ocrotite de norma penală.

Cu privire la acțiunea civilă alăturată celei penale, instanța de apel a constatat că prima instanță a acordat părții civile B.A. suma de 6.800 euro cu titlu de despăgubiri materiale, fără a motiva în vreun fel această dispoziție. Partea civilă a solicitat această sumă inițial ca preț plătit pentru autoturism (în cursul urmăririi penale), iar în fața instanței de apel a precizat că e vorba de taxa de înmatriculare pe care intenționează să o plătească (fiind vorba de un prejudiciu eventual). Având în vedere că inculpatul C. nu a contestat modalitatea de soluționare a acțiunii civile, precum și decesul inculpatului D.M. (fără să se fi deschis succesiunea în urma acestui deces), instanța de apel a înlăturat dispoziția obligării inculpatului D.M. la achitarea despăgubirilor către partea civilă B.A.

Totodată, Curtea a constatat că prima instanță a omis să se pronunțe cu privire la acțiunea civilă formulată de A.E.V.I. și cu privire la obligarea inculpaților la suportarea cheltuielilor de judecată făcute de partea civilă B.A. constând în onorariu de avocat, însă, în lipsa unei căi de atac exercitate de părțile civile, instanța de apel nu are posibilitatea înlăturării acestor omisiuni.

Împotriva deciziei instanței de apel au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, partea vătămată B.V.A. și inculpații M.C.G., P.M. și C.G.

Ministerul Public a criticat hotărârea instanței de apel cu privire la omisiunea aplicării dispozițiilor art. 3201 C. proc. pen. inculpatului C.G., caz de casare prev. de art. 3859 pct. 172 C. proc. pen.

A arătat că deși inculpatul C.G., ascultat fiind la instanța de apel a recunoscut săvârșirea infracțiunilor reținute în sarcina sa și a solicitat aplicarea art. 3201 C. proc. pen., instanța de apel în mod nelegal nu s-a conformat O.U.G. nr. 121/2011 care nu condiționează aplicarea acestor dispoziții de poziția procesuală a inculpatului, avută anterior intrării în vigoare a Legii nr. 202/2010.

Inculpatul P.M. a criticat hotărârea instanței de apel cu privire la individualizarea pedepsei, atât în cuantum, cât și ca modalitate de executare, arătând că în mod nejustificat i s-a aplicat un spor de pedeapsă, solicitând înlăturarea acestuia și aplicarea art. 81 C. pen. sau art. 861 C. pen.

Inculpatul C.G. a criticat hotărârea atacată cu privire la neaplicarea dispozițiilor art. 3201 C. proc. pen., cu privire la nesoluționarea laturii civile și cu privire la individualizarea pedepsei.

În ce privește recursul declarat de inculpatul M.C.G., acesta și-a retras recursul în ședința publică din 23 mai 2013. Partea vătămată B.V.A. a criticat hotărârea instanței de apel prin aceea că în mod greșit nu a fost soluționată acțiunea civilă, cu atât mai mult cu cât inculpatul a recunoscut săvârșirea infracțiunii și nu a contestat acțiunea civilă.

Examinând decizia atacată în raport de criticile formulate, Înalta Curte constată următoarele:

În ce privește recursul declarat de partea vătămată B.V.A., se constată că acesta este tardiv, fiind formulat cu depășirea termenului legal de 10 zile de la pronunțarea deciziei atacate. Decizia instanței de apel a fost pronunțată la data de 12 decembrie 2012, și deși partea vătămată B.V.A. a fost prezentă la dezbateri, a formulat recursul la data de 27 decembrie 2012.

Fiind încălcate dispozițiile art. 3853 C. proc. pen., recursul declarat de partea vătămată B.V.A. urmează a fi respins ca tardiv.

În ce privește recursul declarat de inculpatul M.C.G., față de declarația acestuia, formulată în ședința publică din 23 mai 2013 că își retrage recursul, instanța va lua act de manifestarea sa de voință, fiind aplicabile dispozițiile art. 3854 alin. (2) C. proc. pen.

Recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și inculpații P.M. și C.G. sunt fondate pentru următoarele considerente:

Având în vedere dispozițiile O.U.G. nr. 121/2011 care a pus de acord dispozițiile art. 3201 C. proc. pen. cu Decizia nr. 1470/2011 a Curții Constituționale, stabilind că în cauzele aflate în curs de judecată în care cercetarea judecătorească în primă instanță era începută înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 202/2010, dispozițiile art. 3201 C. proc. pen. se aplică în mod corespunzător la primul termen de judecată imediat următor intrării în vigoare a ordonanței de urgență.

Din examinarea actelor dosarului rezultă că sentința instanței de fond a fost pronunțată la data de 22 decembrie 2011, anterior intrării în vigoare a O.U.G. nr. 121/2011 la data de 29 decembrie 2011, așa încât instanța de apel avea obligația să face aplicarea dispozițiilor art. 3201 C. pen. față de inculpații P.M. și C.G.

Deși instanța de apel a procedat la ascultarea inculpaților P.M. și C.G., iar aceștia au recunoscut săvârșirea infracțiunilor reținute în sarcina lor, solicitând totodată aplicarea art. 3201 C. proc. pen., în mod greșit nu a făcut aplicarea acestor dispoziții față de cei doi inculpați.

Înalta Curte constată că în mod greșit instanța de apel a apreciat că inculpatului C.G. nu-i sunt aplicabile prevederile art. 3201 C. proc. pen. pe motiv că nu a recunoscut la prima instanță comiterea faptelor reținute în sarcina sa, întrucât prevederile O.U.G. nr. 121/2011 nu condiționează aplicarea art. 3201 C. proc. pen. de poziția procesuală a inculpatului, anterior intrării în vigoare a Legii nr. 202/2010.

În ce privește pe inculpatul P.M., deși instanța de apel a constatat că față de acesta sunt aplicabile dispozițiile art. 3201 C. proc. pen., a omis aplicarea acestora și cu privire la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru infracțiunea prev. de art. 26 rap. la art. 257 C. pen. Deși în considerentele deciziei s-a făcut mențiunea că inculpatul P.M. urmează să beneficieze de prevederile art. 3201 C. proc. pen., în dispozitiv a omis să facă aplicarea acestor prevederi și cu privire la infracțiunea prev. de. art. 26 rap. la art. 257 C. pen., urmând să execute tot pedeapsa de 2 ani închisoare.

În ce privește pedeapsa aplicată inculpatului P.M., având în vedere gravitatea deosebită a faptelor, săvârșite și consecințele acestora, de numărul mare al actelor materiale și prejudiciul cauzat, se constată că pedeapsa aplicată este just individualizată, sporul de pedeapsă este justificat, iar reeducarea inculpatului poate fi realizată doar prin executarea pedepsei în regim de detenție.

În ce privește latura civilă a cauzei, Înalta Curte constată că în mod greșit a fost obligat inculpatul C.G. la plata despăgubirilor civile în cuantum de 6.800 euro către partea vătămată B.V.A.

Prin declarația dată de partea vătămată la urmărirea penală la data de 13 aprilie 2010, aceasta a arătat că se constituie parte civilă cu suma de 6.800 euro reprezentând contravaloarea autoturismului marca C. cumpărat de la inculpați la data de 21 august 2009, la care se adaugă taxele aferente înmatriculării, respectiv 35.047 RON reprezentând taxa de poluare și 29 RON la bugetul de stat.

La data de 23 octombrie 2012, partea vătămată B.V.A. a declarat în fața instanței de apel că se află în continuare în posesia autoturismului cumpărat de la inculpați și solicită obligarea acestora la plata sumei de 6.800 euro în vederea achitării taxelor de poluare și înmatriculare.

Față de această declarație, se constată că suma pe care o solicită partea vătămată cu titlu de despăgubiri civile, reprezintă anumite plăți viitoare și incerte ce nu pot constitui obiectul unei acțiuni civile și prin urmare nici obligarea inculpaților la plata acestei sume.

Așa fiind recursul declarat de inculpatul C.G. este fondat și sub aspectul obligării la plata despăgubirilor civile către partea vătămată B.V.A., Înalta Curte urmând a respinge acțiunea civilă formulată în cauză.

Față de cele menționate, Înalta Curte constată că recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și inculpații P.M. și C.G. sunt fondate cu privire la aplicarea dispozițiilor art. 3201 C. proc. pen., urmând a fi admise în baza art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen.

Se va casa în parte decizia atacată și rejudecând:

Se va descontopi pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului P.M., de 4 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. după executarea pedepsei principale, în următoarele pedepse: o pedeapsă de 2 ani închisoare, 2 pedepse de câte 6 luni închisoare, 2 pedepse de câte 6 luni închisoare, 4 pedepse de câte 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., 2 pedepse de câte 6 luni închisoare, 4 pedepse de câte 6 luni închisoare, 3 pedepse de câte 8 luni închisoare și sporul de 1 an închisoare.

Se va reduce pedeapsa aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 26 rap. la art. 257 C. pen., de la 2 ani închisoare la 1 an și 4 luni închisoare, ca urmare a aplicării art. 320 C. proc. pen.

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) și 35 C. pen. se va contopi pedeapsa aplicată prin prezenta decizie cu următoarele pedepse: 2 pedepse de câte 6 luni închisoare, 2 pedepse de câte 6 luni închisoare, 4 pedepse de câte 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., 2 pedepse de câte 6 luni închisoare, 4 pedepse de câte 6 luni închisoare, 3 pedepse de câte 8 luni închisoare, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., sporită cu 4 luni închisoare, în final va executa 3 ani și 4 luni închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

Se va face aplicarea art. 71, 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

Se va descontopi pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului C.G., de 5 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. după executarea pedepsei principale, în următoarele pedepse: 6 pedepse de câte 4 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., o pedeapsă de 4 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., o pedeapsă de 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., 2 pedepse de câte 9 luni închisoare, 2 pedepse de câte 10 luni închisoare, o pedeapsă de 10 luni închisoare, o pedeapsă de 10 luni închisoare, o pedeapsă de 9 luni închisoare și sporul de 1 an închisoare.

Se va face aplicarea art. 3201 C. proc. pen. și se vor reduce pedepsele principale aplicate inculpatului după cum urmează:

- de la câte 4 ani închisoare la câte 2 ani și 8 luni închisoare (6 pedepse) pentru săvârșirea a 6 infracțiuni prev. de art. 26 rap. la art. 215 alin. (1), (2) C. pen.;

- de la 4 ani închisoare la 2 ani și 8 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 26 rap. la art. 215 alin. (1), (2) și (3) C. pen.;

- de la 3 ani închisoare la 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 215 alin. (1), (2) C. pen.;

- de la câte 10 luni închisoare la câte 7 luni închisoare (2 pedepse) pentru săvârșirea a 2 infracțiuni prev. de art. art. 26 rap. la art. 288 C. pen.;

- de la câte 9 luni închisoare la câte 6 luni închisoare (2 pedepse) pentru săvârșirea a 2 infracțiuni prev. de art. 26 rap. la art. 290 C. pen.;

- de la 9 luni închisoare la 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 26 rap. la art. 291 teza a II-a C. pen.;

- de la 10 luni închisoare la 7 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 26 rap. la art. 291 teza I C. pen.;

- de la 10 luni închisoare la 7 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 291 teza I C. pen.;

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) și 35 C. pen. se vor contopi pedepsele principale aplicate prin prezenta și pedepsele complementare aplicate prin decizia atacată, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 2 ani și 8 luni închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., sporită cu un an închisoare, în final 3 ani și 8 luni închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

Se va face aplicarea art. 71, 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

Se va respinge acțiunea civilă formulată de partea civilă B.V.A.

Se vor menține celelalte dispoziții ale deciziei.

Se va respinge ca tardiv recursul declarat de partea vătămată B.V.A. împotriva aceleiași decizii penale.

Se va lua act de retragerea recursului declarat de inculpatul M.C.G. împotriva aceleiași decizii penale.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și inculpații P.M. și C.G. împotriva deciziei penale nr. 390/A din 12 decembrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a Il-a penală.

Casează în parte decizia atacată și rejudecând:

Descontopește pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului P.M., de 4 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. după executarea pedepsei principale, în următoarele pedepse: o pedeapsă de 2 ani închisoare, 2 pedepse de câte 6 luni închisoare, 2 pedepse de câte 6 luni închisoare, 4 pedepse de câte 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., 2 pedepse de câte 6 luni închisoare, 4 pedepse de câte 6 luni închisoare, 3 pedepse de câte 8 luni închisoare și sporul de 1 an închisoare.

Reduce pedeapsa aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 26 rap. la art. 257 C. pen., de la 2 ani închisoare la 1 an și 4 luni închisoare, ca urmare a aplicării art. 3201 C. proc. pen.

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) și 35 C. pen.,contopește pedeapsa aplicată prin prezenta decizie cu următoarele pedepse: 2 pedepse de câte 6 luni închisoare, 2 pedepse de câte 6 luni închisoare, 4 pedepse de câte 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., 2 pedepse de câte 6 luni închisoare, 4 pedepse de câte 6 luni închisoare, 3 pedepse de câte 8 luni închisoare, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., sporită cu 4 luni închisoare, în final va executa 3 ani și 4 luni închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

Face aplic. art. 71, 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

Descontopește pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului C.G., de 5 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. după executarea pedepsei principale, în următoarele pedepse: 6 pedepse de câte 4 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., o pedeapsă de 4 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., o pedeapsă de 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., 2 pedepse de câte 9 luni închisoare, 2 pedepse de câte 10 luni închisoare, o pedeapsă de 10 luni închisoare, o pedeapsă de 10 luni închisoare, o pedeapsă de 9 luni închisoare și sporul de 1 an închisoare.

Face aplicarea art. 3201 C. proc. pen. și reduce pedepsele principale aplicate inculpatului după cum urmează:

- de la câte 4 ani închisoare la câte 2 ani și 8 luni închisoare (6 pedepse) pentru săvârșirea a 6 infracțiuni prev. de art. 26 rap. la art. 215 alin. (1), (2) C. pen.;

- de la 4 ani închisoare la 2 ani și 8 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 26 rap. la art. 215 alin. (1), (2) și (3) C. pen.;

- de la 3 ani închisoare la 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 215 alin. (1), (2) C. pen.;

- de la câte 10 luni închisoare la câte 7 luni închisoare (2 pedepse) pentru săvârșirea a 2 infracțiuni prev. de art. art. 26 rap. la art. 288 C. pen.;

- de la câte 9 luni închisoare la câte 6 luni închisoare (2 pedepse) pentru săvârșirea a 2 infracțiuni 26 rap. la art. 290 C. pen.;

- de la 9 luni închisoare la 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 26 rap. la art. 291 teza a II-a C. pen.;

- de la 10 luni închisoare la 7 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 26 rap. la art. 291 teza I C. pen.;

- de la 10 luni închisoare la 7 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 291 teza I C. pen.

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) și 35 C. pen. contopește pedepsele principale aplicate prin prezenta și pedepsele complementare aplicate prin decizia atacată, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 2 ani și 8 luni închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., sporită cu un an închisoare, în final 3 ani și 8 luni închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

Face aplicarea art. 71, 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

Respinge acțiunea civilă formulată de partea civilă B.V.A.

Menține celelalte dispoziții ale deciziei.

Respinge ca tardiv recursul declarat de partea vătămată B.V.A. împotriva aceleiași decizii penale.

Ia act de retragerea recursului declarat de inculpatul M.C.G. împotriva aceleiași decizii penale.

Obligă recurenta parte vătămată B.V.A. la plata sumei de 200 RON cheltuieli judiciare către stat.

Obligă recurentul inculpat M.C.G. la plata sumei de 600 RON - cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Onorariul apărătorilor desemnați din oficiu în sumă de 400 RON pentru recurentul inculpat P.M. și 100 RON pentru recurentul inculpat C.G., până la prezentarea apărătorului ales, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 3 octombrie 2013.