Fraud and embezzlement convictions upheld after appeals rejected as unfounded

Asupra recursurilor de față,

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 641 din 15 septembrie 2011 a Tribunalului București, secția a II-a penală, pronunțată în Dosarul nr. 43912/3/2010 s-au hotărât următoarele:

În temeiul dispozițiilor art. 25 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) din C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. a fost condamnat inculpatul B. (G.) G., zis "Ș.B.", cunoscut cu antecedente penale, la pedeapsa de 10 ani închisoare.

În temeiul disp. art. 71 din C. pen. i s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) din C. pen.

În temeiul disp. art. 65 din C. pen. i s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) din C. pen. pe o perioadă de 3 ani, după executarea pedepsei principale.

În temeiul disp. art 88 din C. pen. s-a computat prevenția pentru inculpatul B. (G.) G. de la 19 iulie 2010 la 18 ianuarie 2011.

În temeiul disp. art. 350 din C. proc. pen. a fost menținută măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara luată prin Decizia penală nr. 132 din 20 ianuarie 2011 a Curții de Apel București, până la soluționarea definitivă a cauzei.

În temeiul disp. art. 334 din C. proc. pen., s-a schimbat încadrarea juridică a faptei reținute în sarcina inculpatului B.A. din infracțiunea prev. de art. 2151 din C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 2151 alin. (1) din C. pen.

În temeiul disp. art. 2151 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea disp. art. 3201 alin. (1), (7) din C. proc. pen., art. 74 lit. a), c) din C. pen. și art. 76 lit. e) din C. pen. a fost condamnat inculpatul B.A.G., fără antecedente penale, la pedeapsa de 6 luni închisoare.

În temeiul disp. art. 71 din C. pen. i s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) din C. pen.

În temeiul disp. art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) din C. pen. cu aplicarea disp. art. 3201 alin. (1), (7) din C. proc. pen., art. 74 lit. a), c) din C. pen. și art. 76 lit. b) din C. pen. a fost condamnat inculpatul B.A.G. la pedeapsa de 5 ani închisoare.

În temeiul disp. art. 71 din C. pen. i s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) din C. pen.

În temeiul disp. art. 65 din C. pen. i s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) din C. pen. pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale.

În temeiul disp. art. 33 lit. a), 34 lit. b) din C. pen. inculpatul urmând a executa pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare.

În temeiul disp. art. 65 din C. pen. i s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) din C. pen. pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale.

În temeiul disp. art 350 din C. proc. pen. a fost menținută starea de arest a inculpatului.

În temeiul disp. art. 88 din C. pen. s-a computat prevenția pentru inculpatul B.A. de la 24 iunie 2010 la zi.

În temeiul disp. art. 334 din C. proc. pen., s-a schimbat încadrarea juridică a faptelor reținute în sarcina inculpatului M.E., din infracțiunea prev. de art. 26 din C. pen. rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) din C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) din C. pen., în infracțiunea prev. de art. 26 din C. pen. rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) din C. pen.

În temeiul disp. art. 26 din C. pen. rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) din C. pen., a fost condamnat inculpatul M.E. zis "Ț.", cunoscut cu antecedente penale, la pedeapsa de 10 ani închisoare.

În temeiul disp. art. 71 din C. pen. i s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) din C. pen.

În temeiul disp. art. 65 din C. pen. i s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) din C. pen. pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale.

În temeiul disp. art. 350 din C. proc. pen. a fost menținută starea de arest a inculpatului.

În temeiul disp. art. 88 din C. pen. s-a computat prevenția pentru inculpatul M.E. de la 24.06 2010 la zi.

În temeiul disp. art. 26 din C. pen. rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) din C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen., cu aplicarea disp. art. 3201 alin. (1), (7) din C. proc. pen., art. 74 lit. a), c) din C. pen. și art. 76 lit. b) din C. pen. a fost condamnat inculpatul C.D.I., fără antecedente penale, la pedeapsa de 5 ani închisoare.

În temeiul disp. art. 71 din C. pen. i s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) din C. pen.

În temeiul disp. art. 65 din C. pen. i s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) din C. pen. pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale.

În temeiul disp. art. 350 din C. proc. pen. a fost menținută starea de arest a inculpatului.

În temeiul disp. art. 88 din C. pen. s-a computat reținerea de 24 de ore din data de 24 iunie 2010 și până la data de 25 iunie 2010 și arestarea preventivă a inculpatului din data de 6 iulie 2010 la zi.

S-a luat act că părțile vătămate Ș.Ș.Ș.S., și D.I., nu s-au constituit părți civile în procesul penal, prejudiciul fiind acoperit integral prin restituirea sumelor de bani cu care au fost prejudiciați prin activitatea infracțională a inculpaților, de către B.R.

În temeiul disp. art. 14, 346 din C. proc. pen. și art. 998, 999 din C. civ. s-a admis acțiunea civilă formulată de B.R. SA cu sediul în București, Bd. R., sector 3 și s-a dispus obligarea inculpatului B.A.G. la plata sumei de 11.575 lei plus dobânda legală, calculată de la data săvârșirii faptei și până la achitarea integrală a debitului.

În temeiul disp. art. 14, 346 din C. proc. pen. și art. 998, 999 din C. civ. s-a admis acțiunea civilă formulată de B.R. cu sediul în București, Bd. R., sector 3 și s-a dispus obligarea în solidar a inculpaților B.A.G., M.E., C.D.I. și G.G. la plata echivalentului în lei a sumei de 499.101,78 euro, plus dobânda legală calculată de la data săvârșirii faptei și până la achitarea integrală a debitului.

În temeiul disp. art. 14, 346 din C. proc. pen. și art. 998, 999 din C. civ. s-a admis acțiunea civilă formulată de SC O.V.I.G., mandatarul W.S.V. AG V.I.G. și s-a dispus obligarea în solidar a inculpaților B.A.G., M.E., C.D.I. și G.G. la plata echivalentului în lei a sumei de 253.506 euro, plus dobânda legală calculată de la data săvârșirii faptei și până la achitarea integrală a debitului către această parte civilă.

S-a luat act că B.R. Asigurări nu s-a constituit parte civilă în procesul penal.

În temeiul disp. art. 163 din C. proc. pen. s-a dispus instituirea sechestrului asigurător asupra apartamentului cu 2 camere situat în strada M., proprietatea inculpatului B. (G.) G.

În temeiul disp. art. 169 din C. proc. pen. s-a dispus restituirea sumei de 2500 de euro către inculpatul G.G.

Pentru a dispune astfel, Tribunalul a reținut următoarea situație de fapt:

În cursul lunii aprilie 2009, inculpatul B.A.G., în calitate de consilier clienți retail în cadrul B.R. SA, Sucursala Dr. F., a convins-o pe partea vătămată D.I., client al băncii, în vârsta de 86 ani, să activeze serviciul de internet banking. Deși partea vătămată nu cunoștea modul de funcționare al acestui serviciu, a acceptat totuși activarea lui, bazându-se pe încrederea pe care o avea în inculpat, generată de calitatea acestuia de funcționar bancar.

În aceste împrejurări, intenționând obținerea unor foloase materiale necuvenite, inculpatul B.A.G., deși avea obligația de a îi înmâna clientului dispozitivul de validare a operațiunilor efectuate, l-a păstrat, iar la data de 24 aprilie 2009, folosindu-se de acesta, a transferat din contul părții vătămate suma de 11.000 lei în contul său personal, deschis la B.R. SA. Pentru îngreunarea unor eventuale verificări, inculpatul a retransferat această sumă într-un alt cont al său, deschis la R. Bank.

La solicitarea organelor de urmărire penală, B.R. SA a pus la dispoziție un extras de cont, emis de la data de 15 aprilie 2010, pentru perioada 01 ianuarie 2009 - 05 mai 2009, rezultând efectuarea operațiunii frauduloase din data de 24 aprilie 2009, ora 12:35, când, prin intermediul serviciului Internet Banking B.R., din contul părții vătămate D.I., în calitate de plătitor, a fost transferată suma de 11.000 lei în contul inculpatului B.A.G., în calitate de beneficiar.

De asemenea, B.R. SA. a înaintat organelor de poliție și două înscrisuri, întocmite în fals de către inculpat, denumite "unități de fond existente", realizate la data de 30 iunie 2009 și la data de 01 ianuarie 2010, acestea fiind realizate cu scopul inducerii în eroare a părții vătămate cu privire la situația sa financiară, în ipoteza unei eventuale verificări.

Fiind audiat cu privire la săvârșirea acestei fapte, inculpatul B.A.G. a recunoscut comiterea ei, motivând că intenționa să depună la loc suma sustrasă, deși acest fapt nu s-a petrecut pe parcursul celui aproximativ un an scurs de la data săvârșirii infracțiunii și până la constatarea ei. Mai mult, o asemenea împrejurare nu este de natură să dea o altă calificare juridică faptei comise, fiind, eventual, o circumstanță atenuantă avută în vedere la individualizarea pedepsei.

La data de 25 februarie 2010, a fost înregistrată pe rolul Parchetului de pe lângă Tribunalul București, sub numărul 839/P/2010, sesizarea numitului Ș.Ș.Ș.S., privind săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, faptă prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen., constând în aceea că, prin folosirea de documente false de identitate și proprietate, autori necunoscuți i-au retras din contul personal, deschis la B.R. Sucursala Dr. F., suma de 800.000 euro.

În urma verificărilor efectuate de organele de poliție la unitatea bancară indicată de partea vătămată, s-a stabilit că inculpatul B.A.G., consilier clienți retail, în cadrul B.R. - Sucursala Dr. Iacob F., a efectuat tranzacții bancare în mod ilegal, extrăgând din contul reclamantului suma de 800.000 euro pe care, la data de 15 februarie 2010, cu bună-știință și în mod ilegal a remis-o unei persoane, despre care știa că nu este adevăratul titular al contului, ulterior acesta dispărând cu suma de bani în numerar.

În formațiile inițiale au relevat faptul că toate activitățile ilicite s-au realizat în baza unei rezoluții infracționale comune, hotărârea de a săvârși infracțiunea de înșelăciune fiind luată de inculpat împreună cu mai multe persoane, identificate cu apelativele "Ș.", "M.", "Ț.", "C.".

Acesta din urmă, împreună cu autorul infracțiunii, acela care a pretins în incinta băncii că ar fi reclamantul Ș.Ș.Ș.S., au ridicat suma de 800.000 euro de la B.R. - Sucursala Dr. Iacob F. - fiind sprijiniți direct și nemijlocit de consilierul bancar B.A.G., după care au dispărut cu suma de bani ridicată, fără a mai încredința complicelui - angajat al băncii - partea promisă din folosul infracțiunii.

Având în vedere că autorii și complicii la săvârșirea acestei infracțiuni au acționat cu mare precauție, lăsând "urme" care puteau conduce numai către funcționarul bancar, persoană considerată ca neaparținând grupului, fiind doar un instrument util atingerii scopului propus, că aceștia nu s-au prezentat sub identitățile reale, folosind apelative, că nu au falsificat acte de identitate care găsite, să facă indubitabilă participarea lor la săvârșirea infracțiunii - având aplicate propriile fotografii -, cercetarea penală a fost mult îngreunată, neputând fi aplicate metodele uzuale de descoperire și identificare a făptuitorilor.

Activitatea susținută a organelor de poliție din cadrul DGPMB - SIC și a lucrătorilor din cadrul DGIPI - SIPI Ilfov, materializată în probele administrate în cauză, completată de interceptările și înregistrările efectuate într-o altă cauză penală, aflată pe rolul unei alte unități de parchet, a condus însă la identificarea tuturor participanților la săvârșirea faptei penale, după cum urmează:

Autorul infracțiunii de înșelăciune, respectiv persoana care s-a prezentat la unitatea bancară ca fiind Ș.Ș.Ș.S., și a ridicat, cu complicitatea inculpatului B.A.G., suma de 800.000 euro, este inculpatul M.Ș., zis "F.", persoană care de altfel, a participat împreună cu ceilalți inculpați la conturarea planului infracțional, revenindu-i suma de 130.000 euro din banii obținuți prin înșelăciune. Acesta a fost însoțit în sediul băncii de către inculpatul C.D.I., considerat un alt participant la care se putea renunța cu ușurință, având în vedere că pe numele său a fost deschis contul în care au fost transferați ilicit banii părții vătămate.

Persoana considerată autorul moral al faptei cercetate este inculpatul G.G., zis "Ș.B.", acesta fiind cel care l-a racolat pe inculpatul B.A.G., propunându-i identificarea unor persoane care dețin în conturi bancare sume importante de bani, iar ulterior plănuind modul de operare, însoțindu-i pe autor și complici la sediul unității bancare, revenindu-i totodată suma cea mai mare de bani din folosul infracțiunii - 370.000 euro.

Unul dintre complicii infracțiunii de înșelăciune a fost identificat în persoana inculpatului M.E., zis "Ț.", acesta având o contribuție morală la săvârșirea faptei ce constituie obiectul prezentului dosar penal, în sensul participării și susținerii autorului, instigatorului și complicilor materiali cu ocazia discuțiilor purtate de aceștia anterior săvârșirii infracțiunii, revenindu-i pentru activitatea infracțională desfășurată suma de 130.000 euro.

De asemenea a fost identificat inculpatul I.A., participant în calitate de complice la săvârșirea faptei penale, reținându-se că acesta a fost prezent la toate întâlnirile avute de inculpați în cursul lunilor ianuarie - februarie 2010, în incinta barului "C.", pe raza sectorului 2 București.

Cu această ocazie, inculpatul a participat activ la stabilirea modului de operare și a sarcinilor avute de fiecare dintre inculpați, oferind acestora sprijin moral în realizarea rezoluției infracționale, contribuție care a fost "răsplătită" cu suma de 130.000 euro, bani proveniți din săvârșirea infracțiunii de înșelăciune.

Situația de fapt, așa cum rezultă din coroborarea probelor administrate în cauză, este următoarea:

La data de 24 decembrie 2009, inculpatul B.A.G. l-a cunoscut pe inculpatul G.G., acesta prezentându-se cu numele de "Ș.", în timp ce se afla în zona Unirii, unde căuta un salon de masaj. Fiind nemulțumit de condițiile oferite de acest local, inculpatul B.A.G. s-a deplasat la un alt salon de masaj, situat pe Bd. S., aici întâlnindu-l, din nou, pe inculpatul G.G., la sugestia căruia s-au deplasat împreună la un alt salon de masaj, situat în str. L.

În locația amintită, cei doi inculpați au consumat băuturi alcoolice și au purtat diverse discuții, în timpul cărora inculpatul G.G. a aflat că inculpatul B.A.G. își desfășoară activitatea în cadrul B.R. înțelegând că acest fapt îi poate fi de un real folos, inculpatul G.G. a încercat să îl impresioneze pe funcționarul bancar, relatându-i despre fapte de natură infracțională la care ar fi participat, prezentându-i totodată mai multe moduri de a înșela persoanele care dețin sume mari de bani.

În aceeași împrejurare, inculpatul G.G. l-a întrebat pe inculpatul B.A.G. dacă știe clienți ai băncii care dețin sume mari de bani și, primind un răspuns afirmativ, a hotărât să-l convingă pe acesta să accepte propunerea de a sustrage din contul acestora sume substanțiale de bani, cu susținerea sa și a celorlalți inculpați.

În perioada 25 decembrie 2009 - 11 ianuarie 2010, cei doi inculpați au ținut legătura telefonic, scopul fiind de a îl determina pe inculpatul B.A.G. să accepte propunerea.

În jurul datei de 11 ianuarie 2010, în urma unui apel telefonic, inculpatul B.A.G. s-a întâlnit din nou cu inculpatul G.G., ocazie cu care acesta i-a reiterat propunerea de a scoate, în mod ilegal, diverse sume de bani din conturile clienților băncii, propunere acceptată de această dată, explicit, de către funcționarul bancar.

După obținerea acceptului, inculpatul G.G. împreună cu B.A.G. și cu ceilalți patru inculpați, respectiv M.Ș., M.E., I.A. și C.D.I., au procedat la stabilirea detaliilor și a rolului fiecăruia la săvârșirea faptei. Astfel, inculpatul B.A.G., având acces la informațiile bancare, urma să identifice în rândul clienților, persoanele ale căror conturi conțineau sume mari de bani, situație în care s-a oprit la partea vătămată Ș.Ș.Ș.S.

În ziua de 18 ianuarie 2010, informațiile obținute au fost comunicate de inculpatul B.A.G., inculpatului G.G., acesta aflând numele, prenumele și CNP-ul părții vătămate, primind chiar și o fotocopie a declarației acesteia, care conținea specimenul de semnătură depus la bancă.

În acest timp, inculpatul C.D.I., potrivit înțelegerii comune, urma să deschidă un cont pe numele său, la una din sucursalele B.R., astfel că în data de 08 februarie 2010, inculpatul s-a deplasat la B.R. - Sucursala Voluntari -, unde a depus o asemenea cerere, deschizând pe numele său un cont curent.

Pentru punerea la punct a tuturor detaliilor privind modul de săvârșire a infracțiunii, cei șase inculpați s-au întâlnit de mai multe ori în diverse locații, una dintre acestea fiind barul C., unde s-au stabilit detaliile referitoare la cel mai eficient mod de a acționa și de a-și asigura scăparea. În această împrejurare, inculpatul M.E. a propus la un moment dat, ca suma de bani să fie ridicată de la una din sucursale B.R. Constanța, unde avea o cunoștință.

La îndrumarea inculpatului B.A.G., în data de 12 februarie 2010, inculpatul C.D.I. s-a prezentat la sediul B.R., Sucursala Dr. F., unde a făcut o solicitare de ridicare a sumei de 800.000 euro. Solicitarea a fost adresată chiar complicelui său, tot acesta comunicându-i să se prezinte în data de 15 februarie 2010 pentru ridicarea banilor.

Cu intenția de a crea aparența unei simple neglijențe din partea sa, ca funcționar bancar ce urma să întocmească documentația pentru transferul sumei în cauză, inculpatul B.A.G. a propus ca în momentul prezentării la bancă, inculpatul M.Ș. - cel care își asumase rolul titularului de cont - să se legitimeze în fața sa cu actul de identitate original, iar funcționarul bancar să simuleze verificarea acestuia, pentru a nu crea suspiciuni colegilor săi, aflați în incintă.

Cât despre imaginile surprinse de camerele de luat vederi, acestea nu ar fi constituit o problemă deosebită, fiind cunoscută dificultatea identificării unor persoane necunoscute, numai cu ajutorul acestora.

În acest mod și fără a atrage atenția colegilor din sucursală, ar fi fost indusă conducerii băncii convingerea ca tranzacția s-a efectuat prin folosirea unui act de identitate falsificat, de către o persoana neidentificată, care a executat semnătura părții vătămate.

La data de 15 februarie 2010, anterior intrării în sediul băncii, la rugămintea inculpatului G.G., inculpatul B.A.G. i-a mai pus încă odată la dispoziție inculpatului M.Ș. copia declarației părții vătămate ce conținea specimenul de semnătura, pentru a putea executa, cu aproximație, semnătura părții vătămate.

Astfel, în data de 15 februarie 2010, în jurul orei 16.20, în incinta sucursalei B.R. din str. Dr. Iacob F., conform înțelegerii dintre inculpați, au intrat inculpații M.Ș. și C.D.I., în timp ce inculpații G.G., I.A. și M.E. au rămas într-un autoturism, așteptând în apropierea băncii.

Cei doi inculpați s-au îndreptat spre biroul inculpatului B.A.G., unde inculpatul M.Ș., după ce a prezentat actul său de identitate, a semnat în fals dispozițiile de virare a sumei de 800.000 euro dintr-un cont al părții vătămate în altul, deținut tot de către aceasta, iar ulterior în contul inculpatului C.D.I., încercând să execute semnătura părții vătămate cât mai asemănătoare celei de pe înscrisurile existente deja în bancă.

Documentele de ridicare a numerarului au vizat suma de 770000 euro, în timp ce pentru restul de 30000 euro s-a constituit un depozit cu scadență la data de 01 martie 2010.

Astfel, inculpatul C.D.I. a mers la casierie de unde a ridicat suma de 750.750 euro, rezultată în urma reținerii comisionului bancar, după care, împreună cu inculpatul M.Ș. au părăsit incinta băncii, banii fiind remiși coinculpaților G.G., M.E. și I.A., care se aflau într-un autoturism parcat în apropiere.

Așa cum se poate observa din interceptările și înregistrările efectuate, singurii inculpați care nu au primit cotă din banii ilicit dobândiți în ziua respectivă sunt C.D.I. și A.G., cu mențiunea că, primului dintre ei avea să îi revină suma depozitată, de 30000 euro, la data de 01 martie 2010, în timp ce ultimului, coparticipanții au decis să nu îi dea nimic.

Inculpatul C.D.I. nu a recunoscut faptul că suma ce reprezenta valoarea depozitului constituia partea sa din produsul infracțiunii, susținând că potrivit înțelegerii cu ceilalți inculpați, urma să fie luată o hotărâre ulterioară ridicării celei mai mari părți a banilor, însă după data de 15 februarie 2010 nu a mai putut lua legătura cu ceilalți inculpați.

Cu toate acestea, potrivit declarațiilor martorilor C.A. și S.C.F. - funcționari bancari -, la sfârșitul lunii februarie 2010, inculpatul C.D.I. s-a prezentat la sediul sucursalei B.R. Voluntari, unde a solicitat retragerea din cont și a restului de 30.000 euro, fapt ce contravine susținerilor sale, întărind convingerea că banii respectivi reprezentau cota sa din banii dobândiți ilicit.

Din actele existente la dosarul cauzei reiese faptul că din totalul sumei de 750.750 euro, inculpatului G.G. i-au revenit 370.000 euro, în timp ce inculpații M.Ș., I.A. și M.E. au primit aproximativ 130.000 euro câte fiecare.

Cu ocazia audierilor, inculpații G.G., M.E. și I.A. au declarat că nu recunosc învinuirile aduse, nu știu nimic despre fapta ce constituie obiectul dosarului și consideră că ceilalți doi inculpați, din dorința de răzbunare, fac afirmații mincinoase la adresa lor.

În timp ce inculpatul B.A.G. a recunoscut în mod constant faptele comise, formulând declarații ample care au ajutat la stabilirea situației de fapt, inculpatul C.D.I. a declarat în mare parte adevărul, încercând însă minimalizarea propriei contribuții la săvârșirea infracțiunii.

Inculpatul M.Ș. s-a sustras urmăririi penale pe toată durata efectuării acesteia, față de acesta urmând a fi efectuată procedura trimiterii în judecată în lipsă.

În ceea ce-i privește pe inculpații B.A.G. și C.D.I., având în vedere poziția procesuală a acestora și solicitarea adresată instanței în sensul de a se face aplicarea disp. art. 3201 C. proc. pen., Tribunalul nu a mai procedat la analiza probatoriului în ceea ce-i privește.

Cu privire la inculpatul C.D.I., Tribunalul a apreciat că se pot reține dispozițiile art. 3201 din C. proc. pen. întrucât, poziția acestuia a fost una de recunoaștere a actelor materiale pe care le-a realizat, a aspectelor referitoare la pregătirea activității infracționale, săvârșirea faptei deduse judecății și participarea tuturor inculpaților. Astfel în declarațiile date în cursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești sus-numitul inculpat a arătat că, la inițiativa inculpatului G.G., a deschis un cont la B.R. - Sucursala Voluntari -, întrucât acesta i-a motivat că în urma derulării unor afaceri cu terenuri urma să primească o sumă mare de bani pentru care urma să facă operația de retragere în numele inculpatului G.G. Totodată, a susținut că s-a prezentat la B.R. Sucursala Voluntari în ziua fixată, iar inculpatul B.A., după efectuarea operațiunilor bancare specifice, a transferat suma de 800.000 de euro din contul de economii al părții vătămate Ș.Ș.Ș., în contul curent al acesteia și ulterior, în contul său deschis în acest scop, iar după retragerea efectivă a sumei de bani a luat-o și a predat-o inculpatului G.G.

Inculpatul a precizat că nu a conștientizat inițial că participă la săvârșirea unei fapte de natură penală, dar a realizat acest lucru în momentul în care Ș., - inculpatul G.G. - i-a sugerat să declare organelor de urmărire penală, în cazul în care va fi întrebat, că nu-l cunoaște. Inculpatul a mai precizat că a acceptat să se conformeze cu ușurință celor stabilite de coinculpați deoarece, cu prilejul efectuării celor două operațiuni bancare, prin care s-a reușit retragerea sumei de bani din contul părții vătămate în contul său deschis special în acest scop, rămăsese suma de 30.000 de euro, iar inculpatul G.G. i-a dat asigurări că se vor întâlni ulterior și vor discuta cu privire la această sumă.

Se poate observa că inculpatul a recunoscut întreaga activitate infracțională, contribuția sa efectivă la inducerea în eroare a părții vătămate, toate actele materiale pe care le-a săvârșit în calitate de complice, încercând doar diminuarea importanței acestora, atitudine subiectivă care nu echivalează cu nerecunoașterea faptelor pentru care a fost trimis în judecată.

Ca atare, luând în considerare poziția procesuală constantă a inculpatului, manifestată în ambele faze procesuale de recunoaștere a actelor materiale de complicitate la infracțiunea de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave pe care le-a săvârșit, Tribunalul a apreciat că pot fi reținute dispozițiile art. 3201 din C. proc. pen. cu consecința reducerii cu 1/3 a pedepsei aplicate.

Vinovăția inculpatului G.G. rezultă din coroborarea declarațiilor date de coinculpații B.A. și C.D. cu declarațiile martorilor și cu procesele-verbale de redare a convorbirilor și comunicărilor interceptate și înregistrate în dosarul penal cu nr. 1474/P/2010.

Inculpatul G.G. nu a recunoscut infracțiunea pentru care a fost trimis în judecată, declarând că nu a fost prezent în fața băncii de unde s-a retras suma de 800.000 euro și că nu-și explică declarația dată de coinculpații C. și B. în sensul că ar fi fost prezent în ziua în care s-a efectuat retragerea, în fața băncii, decât prin intenția acestora de a se disculpa.

Apărarea inculpatului este contrazisă în primul rând, de declarațiile date de coinculpații B.A. și C.D. și de cele ale martorilor audiați în cursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești.

Din declarația dată de inculpatul B.A.G. rezultă modalitatea în care l-a cunoscut pe inculpatul G.G. care deținea un salon de masaj erotic, iar cu prilejul vizitelor efectuate la acest salon, inculpatul G.G. l-a întrebat dacă, în calitatea sa de consilier al B.R., cunoaște persoane care dețin sume mari de bani în cont.

Inculpatul B.G. mai săvârșise anterior o infracțiune de delapidare prin aceea că își însușise o sumă de bani din contul părții vătămate D.I. și, întrucât nu reușise să restituie suma în conturile acestei părți vătămate a acceptat, la insistențele inculpatului G.G., să caute persoane care dețineau la B.R. sume mari de bani în conturi. În calitate de consilier al B.R. a cunoscut-o pe partea vătămată Ș.Ș. care deținea suma de 800.000 euro în cont la această unitate bancară și i-a comunicat acest aspect inculpatului G.G. care, la rândul său, i-a cerut datele de identitate ale părții vătămate pentru a crea o carte de identitate falsă.

Ulterior acestor discuții, inculpatul G.G. i l-a prezentat inculpatului B.A. pe inculpatul C. ca fiind persoana care va efectua transferul din conturile părții vătămate. Astfel, cu două zile înainte de efectuarea retragerii, s-a prezentat inculpatul C. la bancă și a solicitat retragerea sumei de 800.000 euro, sumă care urma să intre în contul său, în urma cererii formulate către bancă.

Conform declarației date de coinculpatul B., la data de 15 februarie 2010 s-a prezentat la sediul băncii inculpatul M.Ș., sub numele părții vătămate Ș.Ș., dar cu propria sa carte de identitate, lucru ce a fost posibil întrucât inculpatul B. a fost singura persoană care a verificat transferul.

Referitor la modalitatea în care a reușit să transfere banii din contul părții vătămate Ș.Ș. în contul inculpatului C., deschis special în acest scop, inculpatul B.A. a declarat că s-au completat două ordine de transfer cu semnătura părții vătămate Ș. și ulterior, s-au realizat cele două operații de transfer (din contul de economii în contul curent și din contul curent al părții vătămate în contul curent al inculpatului C.).

Inculpatul a mai declarat că după ce a intrat inculpatul M.Ș. în sediul băncii, a intrat și inculpatul C. care s-a așezat pe un scaun și, după ce s-au validat cele două transferuri, inculpatul M.Ș. a părăsit incinta băncii și a rămas inculpatul C. Ulterior, s-au făcut formele de retragere, iar la casierie s-a prezent inculpatul C. cu propriul buletin de identitate și a ridicat suma de 750.000 euro pe care a pus-o într-un rucsac și a ieșit din bancă, în apropiere fiind așteptat de coinculpații M.E., G.G. și de numiții I.A. și M.Ș.

Referitor la suma efectiv retrasă și ridicată de inculpatul C., inculpatul B.G. a declarat că s-au transferat 800.000 euro din contul părții vătămate în contul inculpatului C. și s-a retras suma de 770.000 euro, din care s-a reținut și comisionul băncii și în final, inculpatul C. a ridicat suma de 750.000 euro.

Inculpatul B. a mai declarat că a primit asigurări de la inculpatul G.G. în sensul să nu-și facă probleme referitor la fapta comisă, deoarece are cunoștință de săvârșirea altor fapte de același gen, iar persoanele implicate nu au fost prinse, iar în cazul în care vor fi întrebați de organele de urmărire penală, își vor angaja avocați buni pe care-i vor plăti cu sume mari de bani.

După efectuarea transferului sumei de bani din contul părții vătămate, inculpatul G.G. a fost cel care a efectuat împărțirea ipotetică a sumei, în sensul că i-a comunicat inculpatului C. că o să primească din suma retrasă din contul părții vătămate, suma de 100.000 euro, iar celorlalți le-a promis, de asemenea, câte o sumă de bani, diferența urmând să fie împărțită între inculpații B. și G.G., lucru care nu s-a mai întâmplat.

Inculpatul a mai declarat că s-a constituit un depozit de 30.000 euro, sumă ce a fost consemnată pe numele inculpatului C. și care a rămas la Sucursala Voluntari a B.R. și că a fost sfătuit de inculpatul G.G. să declare conducerii băncii, în cazul că se descoperea operațiunea ilegală, că a fost o eroare.

Inculpatul a susținut, în permanență, atât în cursul urmăririi penale cât și al cercetării judecătorești, că cel care a venit cu propunerea de a sustrage bani din contul părții vătămate Ș.Ș. a fost inculpatul G.G., iar în timpul efectuării transferului, inculpații G.G., M.E. și I.A. au rămas în afara băncii, conform înțelegerii anterioare. Operațiunea de transfer a sumei de bani s-a efectuat cu specimenul de semnătură al părții vătămate și l-a înmânat inculpatului G.G. care în acel moment era cu M.Ș. într-un autoturism R.L. În acel moment, nu l-a văzut pe inculpatul M.E., dar l-a văzut ulterior, deoarece tranzacția a avut loc la orele 16.30 și i-a confirmat și inculpatului M.G. că sunt prezenți toți inculpații din această cauză.

În ziua tranzacției ce a avut ca obiect suma de 700.000 euro, i-a văzut efectiv pe inculpatul C. și pe numitul M.Ș., iar după finalizarea operațiunii și după ce inculpatul C. a intrat în posesia sumei de 750.000 și a ieșit cu ea din bancă, a luat legătura telefonic cu inculpatul G.G. care i-a comunicat că o să se întâlnească la S.T. în Floreasca, însă, deși s-a prezentat la locul de întâlnire, acesta nu a mai venit. Ulterior, l-a căutat la salonul de masaj pe care-l deținea și apoi la domiciliu, unde inculpatul G.D. i-a dat asigurări că o să se întâlnească, lucru care nu s-a mai întâmplat.

Deși a încercat să ia legătura cu inculpatul G.G., acesta nu a mai răspuns la telefon. În ceea ce-l privește pe inculpatul M.E., inculpatul B. a precizat că i-a fost prezentat de inculpatul G.G. care i-a comunicat că acesta a mai săvârșit în trecut fapte de același gen și că el este persoana care-i va ajuta să realizeze tranzacția.

S-a concluzionat că declarația acestui inculpat este deosebit de sinceră și exprimă adevărul, având în vedere conținutul său, în care inculpatul B. relatează cu lux de amănunte, modalitatea în care l-a cunoscut pe inculpatul G.G., discuțiile purtate cu acesta, insistența de care a dat dovadă inculpatul G.G. pentru a-l determina pe B.A. să găsească și ulterior, să retragă o sumă importantă de bani din contul părții vătămate Ș.Ș. și modalitatea în care a acționat, în urma unui plan conceput de inculpatul G.G.

Declarația inculpatului B.G. se coroborează cu cea a inculpatului C.D. care a precizat împrejurările în care l-a cunoscut pe inculpatul G.G. și cum la inițiativa acestuia și-a deschis un cont la B.R. Voluntari pentru a primi o sumă mare de bani, a cărei proveniență nu a cunoscut-o inițial.

Astfel, sus-numitul inculpat s-a deplasat în data de 08 februarie 2010 la B.R. Voluntari pentru a depune o cerere pentru deschiderea unui cont curent. Conform declarațiilor date de acest inculpat în cursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești, a intrat în sediul B.R. pe str. Dr. F., însoțit de Ș.Ș., despre care a aflat ulterior, că era în realitate M.Ș., în timp ce în afara băncii era așteptat de inculpații G.G., M.E. și de numitul I.A. După ce coinculpatul B. a efectuat tranzacția în urma căreia suma de 800.000 euro a fost retrasă din contul părții vătămate și depusă în contul său, a ieșit din interiorul băncii cu suma de 750.000 euro și a predat-o inculpatului G.G. care inițial i-a spus ca din suma de 800.000 euro ce se află în contul părții vătămate să ridice 770.000 euro, diferența de 30.000 de euro urmând să rămână în cont pentru moment și să o ridice la 01 martie 2010, lucru care nu s-a mai întâmplat. După ce a înmânat suma de 750.000 euro inculpatului G.G., acesta nu a mai răspuns la telefon.

Intenția infracțională a inculpatului în sensul de a dobândi o sumă mare de bani în mod nelegal rezultă și din declarația martorului sub acoperire I.M., conform căreia, i-a cunoscut în urmă cu mai mulți ani pe inculpații C. și G.G., pe inculpatul G.G. l-a cunoscut la un salon de masaj erotic pe care acesta îl avea în P-ța R. În vara anului 2009, inculpatul G.G. l-a întrebat pe martor dacă nu cunoaște o persoană care să dețină sume mari de bani în conturile bancare, iar martorul a răspuns negativ. Din declarația martorului rezultă că inculpatul G.G. avea intenția să procure o sumă mare de bani în mod ilegal, inculpatul comunicându-i martorului că între timp și-a mai însușit sume mari de bani în același mod.

Ulterior, martorul a aflat din presă despre arestarea inculpatului C. și s-a gândit la o legătură între inculpații C. și G., în sensul că s-a realizat intenția infracțională a inculpatului G.G., exprimată anterior, referitoare la procurarea pe căi nelegale a unei sume mari de bani.

S-a reținut că probele sus-menționate se coroborează și cu declarațiile martorului C.I. din conținutul cărora rezultă că, în data de 30 iunie 2010, în timp ce se afla pe holul Curții de Apel București, în dreptul sălii de judecată a Secției I penale, a observat că după ce fratele său, inculpatul C.D., a ieșit din sala de judecată, de acesta s-a apropiat un individ care i-a transmis că are un mesaj din partea lui "Ș." în sensul că i se solicita inculpatului C.D. să-și schimbe declarația dată în cursul urmăririi penale și să precizeze că nu s-a întâlnit cu inculpatul G.G.

Din declarațiile martorilor C.A. și S.F., angajați ai B.R. Sucursala Voluntari rezultă că, la sfârșitul lunii februarie 2010, inculpatul C.D. s-a prezentat la această sucursală cu scopul ridicării sumei de 30.000 de euro aflați într-un depozit pe numele inculpatului, însă cei doi martori au constatat că respectivul cont este blocat întrucât exista suspiciunea de fraudă.

Totodată din analiza înregistrărilor efectuate pe suporturile optice, în zilele de 12 februarie 2010 și 15 februarie 2010, în interiorul Sucursalei B.R. Voluntari, Dr. F. rezultă că inculpatul C. a solicitat deschiderea contului bancar, după ce a depus cererea de retragere a sumei de 800.000 euro, iar inculpatul M.Ș. s-a prezentat ca fiind titularul contului.

De asemenea, din procesele-verbale de redare a convorbirilor și înregistrărilor interceptate și înregistrate în Dosarul penal nr. 1474/P/2010 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sector 4 București, rezultă modul în care inculpații G.G., M.E. și numiții M.Ș. și I.A. și-au împărțit suma de aproximativ 750.000 ridicată de inculpatul de C.D. de la Sucursala B.R. Dr. F. în data de 15 februarie 2010. Din aceste convorbiri rezultă că "Ș.B." a luat între 450.000 și 750.000 de euro.

Deși inculpatul G.G.a a recunoscut că are porecla "Ș.B.", învederând însă că printre rudele și cunoștințele sale există alte patru persoane cu această poreclă, a constatat că și ceilalți inculpați și persoane ce au calitatea de martor, l-au cunoscut pe inculpatul G.G. sub numele de "Ș." și au aflat ulterior, în cursul urmăririi penale, că numele său real este G.G. Acest aspect rezultă și din declarația martorului C.I. care a relatat că o persoană apropiată anturajului lui G.G., în timp ce se afla pe holul Curții de Apel București, a încercat să-l determine să-l convingă pe fratele său, inculpatul C.D., în sensul de a-și schimba declarația dată în cursul urmăririi penale cu privire la numitul "Ș.".

Prin urmare, toate probele administrate în cauză demonstrează că " Ș.B." este inculpatul G.G. care l-a instigat pe inculpatul B.A.G. la efectuarea unor operații specifice bancare, prin care să retragă o sumă importantă de bani din contul părții vătămate Ș.Ș.

Referitor la convorbirile telefonice înregistrate s-a invocat de către apărătorul ales al inculpatului că nu pot fi luate în considerare deoarece nu au fost autorizate și certificate conform legii. Tribunalul a constatat însă că s-a procedat la înregistrarea convorbirilor purtate de numiții M.F. și M.E., în urma emiterii autorizației din 11 februarie 2010 de către Judecătoria Sectorului 4 București, iar procesul-verbal încheiat cu prilejul redării acestor convorbiri a fost certificat de procuror, respectându-se astfel disp. art. 91 - 93 C. proc. pen.

În ceea ce-l privește pe inculpatul M.E., Tribunalul a constatat că aceleași probe administrate în cursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești, au demonstrat participarea acestuia în calitate de complice la săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prev. de art. 215 alin. (1), (2) și (5) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.

Astfel din declarația inculpatului B.G. a rezultat că inculpatul M.E. i-a fost prezentat de către G.G., ca fiind persoana care a săvârșit astfel de fapte în trecut și care îi va învăța cum să procedeze.

Referitor la participația efectivă a inculpatului M.E., inculpatul B. a declarat că, având în vedere înțelegerea anterioară, în momentul retragerii sumei de bani a rămas în afara băncii, în timp ce inculpatul C. a intrat în posesia sumei de 750.000 euro ca urmare a efectuării transferului din contul părții vătămate.

Ulterior, inculpatul M.E. a venit cu propunerea ca banii să fie sustrași dintr-o Sucursală din Constanța a B.R. și le-a cerut ca după efectuarea tranzacției să se întâlnească pentru a hotărî împreună ce vor declara când vor fi întrebați de organele de urmărire penală.

Conform înțelegerii cu inculpatul G.G. și cu ceilalți inculpați, inculpatul M.E. a venit în ziua tranzacției la bancă, lucru confirmat de acesta în discuția telefonică ce a avut loc înaintea tranzacției.

Inculpatul G.G. l-a prezentat pe inculpatul M.E. ca fiind "M." și ulterior a aflat de la organele de urmărire penală că acestuia i se spune și "Ț.", iar cu inculpatul C. nu a discutat prea multe lucruri, acesta fiind persoana care s-a prezentat la bancă și a ridicat suma de bani.

Participația inculpatului M.E. rezultă și din declarațiile inculpatului C.D. date pe parcursul procesului penal conform cărora, în momentul retragerii sumei de 750.000 euro din contul părții vătămate, inculpatul M.E. aștepta în afara băncii împreună cu inculpatul G.G.

Probele administrate în cauză au confirmat că inculpații s-au întâlnit de mai multe ori în diverse locații, una dintre acestea fiind barul C., unde s-au stabilit detaliile referitoare la cel mai eficient mod de a acționa, în aceste împrejurări, M.E. propunând ca suma de bani să fie retrasă de la una din Sucursalele B.R. Constanța, unde avea cunoștințe.

Prin urmare, probatoriul administrat vine în contradicție cu declarațiile inculpatului M.E. din care rezultă că nu știe nimic despre fapta pentru care a fost trimis în judecată și că nu a primit niciun ban din săvârșirea acestei infracțiuni.

Aceleași probe demonstrează contribuția efectivă și reală a sus-numitului inculpat, relevată de participarea la planul pe care l-au întocmit cu privire la modalitatea de însușire a sumei de bani din contul părții vătămate și de însoțire a autorilor și a celorlalți complici la locul săvârșirii faptei, așteptându-i în apropiere pentru a le asigura eventuale scăpare, acte ce au fost răsplătite cu suma de 130.000 de euro.

În drept, s-a reținut că faptele inculpatului G.G. care: la sfârșitul anului 2009 l-a racolat pe inculpatul B.A.G. și l-a determinat să transfere, în mod ilegal, suma de 800.000 euro din contul părții vătămate Ș.Ș.Ș.S., în contul unui coinculpat; a participat la stabilirea planului de acțiune, încurajând activitatea infracțională a celorlalți participanți; i-a însoțit pe autori și complici la sediul unității bancare, așteptându-i în apropiere; a primit suma de aproximativ 370.000 euro din produsul infracțiunii, întrunește elementele constitutive ale unei singure infracțiuni de instigare la înșelăciune, faptă prev. de art. 25 din C. pen. rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) din C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Pentru infracțiunea săvârșită, instanța de fond a aplicat inculpatului o pedeapsă cu închisoarea, la individualizarea căreia a avut în vedere criteriile generale prev. de art. 72 C. pen. respectiv, pericolul social concret, modalitatea de săvârșire, inițial, prin stabilirea planului de acțiune și încurajarea activității infracționale a celorlalți participanți și, în final, prin însușirea sumei de 370.000 euro, dar și, circumstanțele personale ale inculpatului și prejudiciul deosebit de ridicat cauzat părții civile.

Deși inculpatul a mai fost condamnat în trecut de o instanță franceză la o pedeapsă de 8 luni închisoare, s-a constatat că în favoarea acestuia a intervenit reabilitarea de drept prev. de art. 134 C. pen.

Tribunalul a avut în vedere și poziția nesinceră a inculpatului și aspectul că la momentul trimiterii în judecată nu a făcut dovada existenței unei ocupații legale.

Fapta inculpatului B.A., care în calitate de consilier clienți retail în cadrul B.R. SA Sucursala Dr. F., în fapt, gestionar al produselor și serviciilor băncii - potrivit fișei postului - la data de 24 aprilie 2009 a folosit dispozitivul de validare a operațiunilor efectuate prin Internet Banking, aparținând părții vătămate D.I., transferând astfel din contul părții vătămate suma de 11.000 lei în contul său personal, deschis la B.R. SA, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de delapidare faptă prev. de art. 2151 alin. (1) C. pen.

Prin urmare, Tribunalul a procedat la schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prev. art. 2151 din C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 2151 alin. (1) din C. pen. care sancționează: "însușirea, folosirea, traficarea de către un funcționar în interesul său, ori pentru altul de bani, valori sau alte bunuri pe care le gestionează sau le administrează".

Întrucât fapta inculpatului nu a produs consecințe deosebit de grave, prejudiciul fiind de 11.000 lei, s-a reținut că încadrarea juridică corectă este cea prev. de art. 2151 alin. (1) C. pen.

Pentru fapta săvârșită, instanța a aplicat sus-numitului inculpat o pedeapsă cu închisoarea ale cărei limite au fost reduse cu o treime prin reținerea disp. art. 3201 alin. (1) și (7) C. proc. pen.

La individualizarea pedepsei s-au avut în vedere criteriile generale prev. de art. 72 C. pen. respectiv, pericolul social concret al faptei săvârșite, modalitatea de comitere, prejudiciul creat, dar și circumstanțe personale ale inculpatului care a avut o atitudine sinceră, iar înainte de trimiterea în judecată lucra în calitate de consilier Retail la B.R. Având în vedere poziția deosebit de sinceră manifestată pe parcursul procesului penal și circumstanțele sale personale, lipsa antecedentelor penale și existența unui loc de muncă, tribunalul a apreciat că în favoarea acestui inculpat pot fi reținute circumstanțe atenuante prev. de art. 74 lit. a) și c)) din C. pen. cu consecința reducerii pedepsei conform art. 76 lit. e) C. pen.

Fapta inculpatului B.A. care în cursul lunii februarie 2010, în calitate de consilier retail al B.R. Sucursala Dr. F., având o înțelegere prealabilă cu ceilalți inculpați, a efectuat tranzacții bancare în mod ilegal, pretinzând că inculpatul M.Ș. este adevăratul titular al contului și a transferat din contul părții vătămate Ș.Ș.Ș.S. suma de 800.000 de euro într-un alt cont deschis pe numele inculpatului C., inducând astfel în eroare pe reprezentanții legali ai unității bancare, cu scopul obținerii pentru sine și pentru ceilalți coinculpați a unui folos material injust, respectiv o parte din acești bani, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune faptă prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen.

La individualizarea pedepsei instanța de fond a avut în vedere criteriile generale prev. de art. 72 C. pen. respectiv, pericolul social concret al faptei săvârșite, modalitatea de comitere, prejudiciul creat, dar și circumstanțe personale ale inculpatului care a avut o atitudine sinceră, iar înainte de trimiterea în judecată lucra în calitate de consilier Retail la B.R. În raport de poziția deosebit de sinceră manifestată pe parcursul procesului penal și circumstanțele sale personale (lipsa antecedentelor penale și existența unui loc de muncă), tribunalul a apreciat că în favoarea acestui inculpat pot fi reținute circumstanțe atenuante prev. de art. 74 lit. a) și c)) din C. pen. cu consecința reducerii pedepsei conform disp. art. 76 lit. b) C. pen.

Fapta inculpatului M.E., care în perioada 25 decembrie 2009 - 11 ianuarie 2010 a participat la toate discuțiile purtate de coinculpați, privind conturarea planului de inducere în eroare a reprezentanților legali ai băncii, având astfel o contribuție morală la săvârșirea faptei ce constituie obiectul prezentului dosar penal, contribuție relevată și de însoțirea autorilor și a celorlalți complici la locul săvârșirii infracțiunii, așteptându-i în apropiere, pentru a le asigura eventuala scăpare, revenindu-i totodată pentru activitatea infracțională desfășurată suma de aproximativ 130.000 euro, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de complicitate la înșelăciune, faptă prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen.

Față de acest inculpat, Tribunalul a procedat la schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., în infracțiunea prev. de art. 26 rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. prin înlăturarea stării de recidivă prev. de art. 37 lit. b) C. pen.

Astfel, inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 1 an și 9 luni închisoare cu suspendare condiționată, până la data de 28 august 2008, prin sentința Judecătoriei din Essen - Germania pentru săvârșirea infracțiunilor de tentativă colectivă de șantaj prin tâlhărie, și uzurpare de calități oficiale, sentință ce a fost recunoscută pe cale incidentală de procuror în cursul urmăririi penale.

Având în vedere corespondența purtată de instanță cu Judecătoria din Essen, din care rezultă că inculpatul a fost iertat de această pedeapsă, Tribunalul a apreciat că în cauză pot fi aplicate dispozițiile legii române cu privire la reabilitarea de drept.

Totodată a procedat la respingerea cererii de schimbare a încadrării juridice formulată de inculpatul M.E. din infracțiunea prev. de art 26 din C. pen. rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) din C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) din C. pen. în infracțiunea prevăzută de art. 262 din C. pen. deoarece, probele administrate în cauză au dovedit cu prisosință implicarea sa reală și efectivă, prin acte de ajutor, la activitatea infracțională săvârșită de ceilalți inculpați în calitate de autori ai infracțiunii de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave.

Pentru infracțiunea săvârșită, instanța a aplicat inculpatului o pedeapsă cu închisoare, cu executare în regim de detenție, la individualizarea căreia a avut în vedere criteriile generale prev. de art. 72 C. pen. respectiv, pericolul social concret al faptei săvârșite, modalitatea de comitere (prin participarea la întocmirea planului infracțional și acte de ajutor la săvârșirea infracțiunii), circumstanțele personale ale inculpatului care nu a recunoscut săvârșirea faptei pentru care a fost trimis în judecată și care a mai fost condamnat în trecut pentru diferite fapte.

Faptele inculpatului C.D.I. care în perioada decembrie 2009 - februarie 2010: a participat la stabilirea planului de săvârșire a faptei penale; potrivit înțelegerii cu ceilalți inculpați cercetați în dosar, la data de 12 februarie 2010 s-a deplasat la Sucursala B.R. Voluntari unde a solicitat deschiderea unui cont curent pe numele său, cont în care aveau să fie virați banii obținuți prin înșelăciune; la data de 15 februarie 2010, a însoțit pe inculpatul M.Ș. în sediul Sucursalei B.R. Dr. F., moment în care acesta - substituindu-se adevăratului titular al contului - a virat în contul inculpatului C.D.I. suma de 800.000 euro, din acești bani sus-numitului inculpat revenindu-i pentru activitatea ilicită desfășurată, suma de 30.000 euro, întrunește elementele constitutive ale unei singure infracțiuni în formă continuată de complicitate la înșelăciune, faptă prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Pentru fapta săvârșită, instanța de fond a aplicat inculpatului o pedeapsă cu închisoarea ale cărei limite au fost reduse cu o treime prin reținerea disp. art. 3201 alin. (1) și (7) C. proc. pen.

La individualizarea pedepsei, tribunalul a avut în vedere criteriile generale prev. de art. 72 C. pen. respectiv, pericolul social concret al faptei săvârșite, modalitatea de comitere, prejudiciul creat, dar și circumstanțele personale ale inculpatului care a avut o atitudine constantă în cursul procesului penal, de recunoaștere a actelor de complicitate pe care le-a săvârșit.

Având în vedere poziția sinceră manifestată pe parcursul procesului penal și lipsa antecedentelor penale, tribunalul a apreciat că în favoarea acestui inculpat pot fi reținute circumstanțe atenuante prev. de art. 74 lit. a) și c)) din C. pen. cu consecința reducerii pedepsei conform disp. art. 76 lit. b) C. pen.

S-a luat act că părțile vătămate Ș.Ș.Ș.S. și D.I. nu s-au constituit părți civile în procesul penal, prejudiciul fiind acoperit integral prin restituirea sumelor de bani cu care au fost prejudiciați prin activitatea infracțională a inculpaților, de către B.R.

Întrucât probele administrate în cauză au dovedit că inculpații au participat la săvârșirea faptelor pentru care au fost trimiși în judecată în calitate de autori, instigatori și complice, iar prin fapta săvârșită s-a creat un prejudiciu cert în patrimoniul B.R. și SC O.V.I.G. care a procedat, în calitate de asigurător, la despăgubirea parțială a B.R., Tribunalul a admis acțiunile civile formulate de aceste societăți și în consecință, i-a obligat pe inculpați la plata despăgubirilor astfel cum au fost solicitate.

Astfel, în temeiul disp. art. 14, 346 din C. proc. pen. și art. 998, 999 din C. civ., a admis acțiunea civilă formulată de B.R. și a dispus obligarea inculpatului B.A.G. la plata sumei de 11.575 lei plus dobânda legală, calculată de la data săvârșirii faptei și până la achitarea integrală a debitului.

În temeiul disp. art. 14, 346 din C. proc. pen. și art. 998, 999 din C. civ., a admis acțiunea civilă formulată de B.R. și a dispus obligarea în solidar a inculpaților B.A.G., M.E., C.D.I. și G.G. la plata echivalentului în lei a sumei de 499.101,78 euro, plus dobânda legală calculată de la data săvârșirii faptei și până la achitarea integrală a debitului.

În temeiul disp. art. 14, 346 din C. proc. pen. și art. 998, 999 din C. civ., a admis acțiunea civilă formulată de SC O.V.I.G., mandatarul W.S.V. AG V.I.G. și a dispus obligarea, în solidar, a inculpaților B.A.G., M.E., C.D.I. și G.G. la plata echivalentului în lei a sumei de 253.506 euro, plus dobânda legală calculată de la data săvârșirii faptei și până la achitarea integrală a debitului către această parte civilă.

Împotriva sentinței au declarat apeluri Parchetul de pe lângă Tribunalul București și inculpații B. (G.) G., B.A.G., M.E. și C.D.I.

Prin Decizia penală nr. 44/A din 17 februarie 2012 Curtea de Apel București, secția a II-a penală, a admis apelul Parchetului de pe lângă Tribunalul București, a desființat în parte Sentința penală nr. 641 din data de 15 septembrie 2011 și rejudecând pe fond:

A interzis inculpatului B.A.G. exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a), lit. b) și c) C. pen. pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale.

A computat arestarea preventivă a inculpatului B. (G.) G. de la 19 iulie 2010 și pentru inculpatul C.D.I. reținerea din 24 iunie 2010 și arestul preventiv din 05 iulie 2010 la zi.

A înlăturat inculpatului C.D.I. aplicarea dispozițiilor art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. și a art. 74 lit. c) C. pen., urmând ca pedeapsa ce urmează să o execute să fie de 7 ani închisoare.

A înlăturat dispoziția privind restituirea către inculpatul B. (G.) G. a sumei de 2500 euro.

În temeiul dispozițiilor art. 88 C. pen. a computat prevenția inculpatului B.A.G. din 24 iunie 2010 la zi cât și pentru inculpatul M.E. tot din 24 iunie 2010 la zi.

În temeiul dispozițiilor art. 350 C. proc. pen., a menținut starea de arest a inculpaților B.A.G., M.E. și C.D.I.

A menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.

A respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpații B.G., M.E. și C.D.I.

A obligat pe fiecare inculpat la câte 800 lei cheltuieli judiciare statului.

Împotriva Deciziei penale nr. 44/A din 17 februarie 2012 au declarat recursuri Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și inculpații B. (G.) G., M.E. și C.D.I., recursuri ce au fost admise prin Decizia penală nr. 2705 din 7 septembrie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, prin care s-a casat hotărârea atacată și s-a trimis cauza spre rejudecare la instanța de apel.

S-a menținut starea de arest a inculpaților B.A.G., M.E. și C.D.I.

Prin Decizia penală nr. 37 din 14 februarie 2013, Curtea de Apel București, secția a II-a penală, a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul București și inculpații B. (G.) G., M.E. și C.D.I., a desființat în parte sentința penală atacată și rejudecând în fond:

I. În baza art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică a faptei reținută în sarcina inculpatului B. (G.) G., din infracțiunea prevăzută de art. 25 din C. pen rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) din C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. în infracțiunea prevăzută de art. 25 din C. pen. rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) din C. pen. și l-a condamnat pe inculpat la pedeapsa principală de 10 ani închisoare.

În temeiul disp. art. 88 din C. pen. a computat, din pedeapsă, prevenția inculpatului B. (G.) G. de la 19.07 2010 la 20 ianuarie 2011.

II. A reținut, în favoarea inculpatului M.E., prevederile art. 74 alin. (2) C. pen. și ale art. 76 alin. (2) C. pen. și a redus cuantumul pedepsei principale aplicate acestuia de la 10 ani închisoare la 8 ani închisoare, pentru infracțiunea prev. de art. 26 din C. pen. rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) din C. pen.

III. În baza art. 334 C. proc. pen. a schimbat încadrarea juridică a faptei reținută în sarcina inculpatului C.D.I., din infracțiunea prevăzută de art. 26 din C. pen. rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) din C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen., art. 3201 alin. (1), (7) din C. proc. pen., art. 74 lit. a), c) din C. pen. și art. 76 lit. b) din C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 26 din C. pen. rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) din C. pen. cu aplicarea art. 74 lit. a), c) din C. pen. și art. 76 alin. (2) din C. pen. și l-a condamnat pe inculpat la pedeapsa principală de 5 ani închisoare.

A înlăturat dispoziția de restituire a sumei de 2500 de euro către inculpatul B. (G.) G.

A menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.

A respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul B.A.G. împotriva aceleiași sentințe penale și l-a obligat la plata sumei de 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care, 150 lei, onorariu parțial apărător din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

A menținut arestarea preventivă a apelanților inculpați B.A.G., M.E. și C.D.I.

A dedus prevenția apelanților inculpați B.A.G. și M.E. de la 24 iunie 2010 la zi.

A dedus reținerea apelantului inculpat C.D.I., de 24 de ore.

Cu ocazia rejudecării apelurilor, instanța de prim control judiciar a reținut că parchetul a criticat sentința atacată sub trei aspecte și anume:

- greșita deducere a perioadei de reținere și arest preventiv din pedeapsa aplicată inculpaților B. (G.) G. și C.D.I.;

- greșita aplicare a art. 3201 C. proc. pen. în cazul inculpatului C.D.I.;

- greșita restituire a sumei de 2500 euro, în baza art. 169 C. proc. pen., inculpatului B. (G.) G.

La termenul de judecată din data de 04 februarie 2013, reprezentantul Ministerului Public a arătat că înțelege să își extindă motivele de apel formulate în scris și a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei de instigare la înșelăciune pentru inculpatul B. (G.) G., respectiv, de înșelăciune, în cazul inculpatului C.D.I., în sensul înlăturării dispozițiilor art. 41 alin. (2) C. pen., motivat de faptul că nu sunt două fapte de înșelăciune comise la diferite intervale de timp, ci o singură faptă.

Apelantul-inculpat B. (G.) G. a solicitat admiterea apelului și achitarea, având în vedere că nu s-a făcut dovada existenței faptei pentru care a fost acuzat și condamnat. În subsidiar, a arătat că pedeapsa aplicată acestuia, în calitate de instigator, este exagerat de mare, în raport cu pedeapsa de 5 ani aplicată inculpaților B. și C.

Apelantul-inculpat B.A.G. a solicitat admiterea apelului și redozarea pedepsei, în raport de recunoașterea faptei, atitudinea constantă avută pe parcursul cercetărilor și de circumstanțele personale.

Apelantul-inculpat M.E. a solicitat admiterea apelului și reducerea pedepsei, cu aplicarea dispozițiilor art. 74 - 76 C. pen., în raport de recunoașterea faptei și de circumstanțele sale personale.

Apelantul-inculpat C.D.I. a solicitat admiterea apelului și redozarea pedepsei, având în vedere recunoașterea faptei și circumstanțele personale ale acestuia.

Examinând legalitatea și temeinicia sentinței penale atacate, prin prisma motivelor de apel invocate, cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art. 371 alin. (2) C. proc. pen., Curtea a constatat următoarele:

În mod corect, instanța de fond a reținut situația de fapt, în urma coroborării întregului material probatoriu administrat în cauză.

Cu referire la inculpatul B. (G.) G., Curtea a reținut că este autorul moral al faptei cercetate, fiind persoana care l-a racolat pe coinculpatul B.A.G., propunându-i identificarea unor persoane care dețin în conturile bancare sume importante de bani, iar ulterior plănuind modul de operare, însoțindu-i pe autor și pe complici la sediul unității bancare, revenindu-i totodată suma cea mai mare de bani din folosul infracțiunii, respectiv, 370.000 euro.

Curtea a constatat că în timp ce inculpatul B.A.G. a recunoscut în mod constant faptele comise, formulând declarații ample care au ajutat la stabilirea situației de fapt, inculpatul C.D.I. a declarat, în mare parte, adevărul, încercând însă minimalizarea propriei contribuții la săvârșirea infracțiunii.

Contrar celor susținute în motivarea apelului, vinovăția inculpatului B. (G.) G. rezultă din coroborarea declarațiilor date de coinculpații B.A. și C.D. cu declarațiile martorilor audiați în cauză și cu procesele-verbale de redare a convorbirilor și comunicărilor interceptate și înregistrate în Dosarul penal cu nr. 1474/P/2010.

Astfel, Curtea a reținut că apelantul inculpat B. (G.) G. nu a recunoscut infracțiunea pentru care a fost trimis în judecată, declarând că nu a fost prezent în fața băncii de unde s-a retras suma de 800.000 euro și că își explică declarația dată de coinculpații C.D.I. și B.A.G. în sensul că ar fi fost prezent în fața băncii la data când s-a efectuat retragerea, doar prin intenția acestora de a se disculpa.

Apărarea inculpatului a fost contrazisă prin declarațiile coinculpaților B.A. și C.D. și ale martorilor audiați în cursul urmăririi penale și în faza de cercetare judecătorească.

Astfel, din depoziția inculpatului B.A.G. a rezultat modalitatea în care acesta l-a cunoscut pe inculpatul G.G., care deținea un salon de masaj erotic, iar cu prilejul vizitelor efectuate la acest salon, inculpatul G.G. l-a întrebat dacă, în calitatea sa de consilier al B.R., cunoaște persoane care dețin sume mari de bani în cont. Inculpatul B.G. mai săvârșise anterior o faptă de delapidare prin aceea că își însușise o sumă de bani din contul părții vătămate D.I. și, întrucât nu reușise să restituie suma în conturile acestei părți vătămate, a acceptat, la insistențele inculpatului G.G., să caute persoane care dețineau la B.R. sume mari de bani în conturi.

În calitatea sa de consilier în cadrul B.R., inculpatul B.G. l-a cunoscut pe partea vătămată Ș.Ș. care deținea suma de 800.000 euro în cont la B.R. și i-a comunicat acest aspect inculpatului G.G. care, la rândul său, i-a cerut datele de identitate ale părții vătămate în scopul de a crea o carte de identitate falsă.

Ulterior acestor discuții, inculpatul G.G. i l-a prezentat inculpatului B.A. pe inculpatul C.D.I. ca fiind persoana care va efectua transferul din conturile părții vătămate.

Astfel, cu două zile înainte de efectuarea retragerii, s-a prezentat inculpatul C.D.I. la bancă și a solicitat retragerea sumei de 800.000 euro, sumă care urma să intre în contul său, în urma cererii formulate către bancă.

Conform declarației date de coinculpatul B.A.G., în ziua de 15 februarie 2010 s-a prezentat la sediul băncii, inculpatul M.Ș., sub numele părții vătămate Ș.Ș., dar cu propria sa carte de identitate, lucru ce a fost posibil întrucât inculpatul B.A.G. a fost singura persoană care a verificat transferul.

Cu referire la modalitatea în care a transferat suma de bani din contul părții vătămate Ș.Ș. în contul inculpatului C.D.I., cont deschis special în acest scop, inculpatul B.A. a declarat că s-au completat două ordine de transfer cu semnătura părții vătămate Ș. și ulterior, s-au realizat cele două operații de transfer, respectiv din contul de economii în contul curent și din contul curent al părții vătămate în contul curent al inculpatului C.D.I.

Inculpatul B.A.G. a precizat că, după ce a intrat numitul M.Ș. în sediul băncii, a intrat și inculpatul C. care s-a așezat pe un scaun și, după ce s-au validat cele două transferuri, numitul M.Ș. a părăsit incinta băncii și a rămas inculpatul C. Ulterior, s-au făcut formele de retragere, iar la casierie s-a prezentat inculpatul C. cu propriul buletin de identitate și a ridicat suma de 750.000 euro pe care a pus-o într-un rucsac și a ieșit din bancă, în apropiere fiind așteptat de către coinculpații M.E. și G.G. și de numiții I.A. și M.Ș.

Referitor la suma efectiv retrasă și ridicată de inculpatul C., inculpatul B.G. a declarat că s-au transferat 800.000 euro din contul părții vătămate în contul inculpatului C. și că s-a retras suma de 770.000 euro, din care s-a reținut și comisionul băncii și, în final, inculpatul C. a ridicat suma de 750.000 euro.

Inculpatul B. a mai declarat că a primit asigurări de la inculpatul G.G. în sensul că nu trebuie să-și facă probleme referitor la fapta comisă deoarece are cunoștință de săvârșirea altor fapte de același gen, iar persoanele implicate nu au fost prinse, iar în cazul în care vor fi întrebați de organele de urmărire penală, își vor angaja avocați buni pe care-i vor plăti cu sume mari de bani.

După efectuarea transferului sumei de bani din contul părții vătămate, inculpatul G.G. a fost cel care a efectuat împărțirea ipotetică a sumei, în sensul că i-a comunicat inculpatului C. că o să primească din suma retrasă din contul părții vătămate, 100.000 euro, iar celorlalți inculpați le-a promis, de asemenea, câte o sumă de bani, diferența urmând să fie împărțită între inculpații B. și G.G., lucru care nu s-a mai întâmplat.

Inculpatul B. a mai arătat că s-a constituit un depozit de 30.000 euro, sumă ce a fost consemnată pe numele inculpatului C. și care a rămas la Sucursala Voluntari a B.R., precizând că a fost sfătuit de inculpatul G.G. să declare conducerii băncii, în caz că se descoperea operațiunea ilegală, că a fost o eroare.

Inculpatul B.A.G. a susținut în mod constant, atât în cursul urmăririi penale, cât și în faza de cercetare judecătorească, faptul că cel care a venit cu propunerea de a sustrage bani din contul părții vătămate Ș.Ș. a fost inculpatul G.G., iar în timpul efectuării transferului, inculpații G.G. și M.E. și numitul I.A. au rămas în afara băncii, conform înțelegerii anterioare.

A mai arătat inculpatul B.A.G. că în ziua tranzacției ce a avut ca obiect suma de 700.000 euro, i-a văzut efectiv pe inculpatul C. și pe numitul M.Ș., iar după ce inculpatul C. a intrat în posesia sumei de 750.000 și a ieșit cu ea din bancă, a luat legătura telefonic cu inculpatul G.G. care i-a comunicat că o să se întâlnească la S.T. în Floreasca și, deși s-a prezentat la locul de întâlnire, acesta nu a mai venit, iar ulterior, l-a căutat la salonul de masaj pe care-l deținea și apoi la domiciliu, unde inculpatul G.D. i-a dat asigurări că o să se întâlnească, lucru care nu s-a mai întâmplat. Deși a încercat să ia legătura cu inculpatul G.G., acesta nu a mai răspuns la telefon.

În ceea ce-l privește pe inculpatul M.E., inculpatul B. a precizat că i-a fost prezentat de către inculpatul G.G., care i-a comunicat că acesta a mai săvârșit în trecut fapte de același gen și că el este persoana care-i va ajuta să realizeze tranzacția.

Curtea a apreciat că în mod temeinic instanța de fond a opinat în sensul că declarațiile constante ale inculpatului B.A.G. sunt sincere și reflectă adevărul, având în vedere că în cuprinsul cărora inculpatul relatează, amănunțit, modalitatea în care l-a cunoscut pe inculpatul G.G., discuțiile purtate cu acesta, insistența de care a dat dovadă inculpatul G.G. pentru a-l determina să găsească și ulterior, să retragă o sumă importantă de bani din contul părții vătămate Ș.Ș., dar și modalitatea în care a acționat în urma unui plan conceput de inculpatul G.G.

Pe de altă parte, declarația inculpatului B.G. în sensul amintit se coroborează cu cea a inculpatului C.D., care a precizat împrejurările în care l-a cunoscut pe inculpatul G.G. și că, la inițiativa acestuia, și-a deschis un cont la B.R. Voluntari pentru a primi o sumă mare de bani a căreia proveniență nu a cunoscut-o inițial. Astfel, inculpatul C.D. s-a deplasat în data de 08 februarie 2010, la B.R. Voluntari pentru a depune o cerere pentru deschiderea unui cont curent.

Potrivit declarațiilor date de inculpatul C.D. atât în cursul urmăririi penale, cât și în faza de cercetare judecătorească, acesta a intrat în sediul B.R., pe str. Dr. F., însoțit de Ș.Ș., despre care a aflat ulterior că era, în realitate, M.Ș., în timp ce în afara băncii era așteptat de inculpații G.G. și M.E. și de numitul I.A. După ce coinculpatul B.A.G. a efectuat tranzacția în urma căreia suma de 800.000 euro a fost retrasă din contul părții vătămate și depusă în contul său, a ieșit din interiorul băncii cu suma de 750.000 euro și a predat-o inculpatului G.G.

În declarația dată în cursul urmăririi penale, inculpatul C.D. a învederat că inițial, inculpatul G.G. i-a spus că din suma de 800.000 euro ce se află în contul părții vătămate să ridice 770.000 euro, diferența de 30.000 de euro urmând să rămână în cont pentru moment și să o ridice la 01 martie 2010, lucru care nu s-a mai întâmplat.

Conform declarațiilor date de inculpat, după ce a înmânat suma de 750.000 euro inculpatului G.G., acesta nu a mai răspuns la telefon.

S-a mai reținut că intenția infracțională a inculpatului G.G. în sensul de a dobândi o sumă mare de bani în mod nelegal, a rezultat și din declarația martorului sub acoperire I.M., conform căreia, i-a cunoscut în urmă cu mai mulți ani pe inculpații C.D. și G.G. Pe inculpatul G.G. l-a cunoscut la un salon de masaj erotic pe care acesta îl avea în Piața R., iar în vara anului 2009, inculpatul G.G. l-a întrebat pe martor dacă nu cunoaște o persoană care să dețină sume mari de bani în conturile bancare, martorul dându-i un răspuns negativ. Inculpatul G.G. i-a comunicat martorului că, între timp, și-a mai însușit sume mari de bani, în același mod.

Din declarațiile martorului C.I. a rezultat că, în data de 30 iunie 2010, în timp ce se afla pe holul Curții de Apel București, în dreptul unei săli de judecată a Secției I penale, a observat că după ce fratele său, inculpatul C.D., a ieșit din sala de judecată, de acesta s-a apropiat un individ care i-a transmis că are un mesaj din partea lui "Ș." care îi solicita inculpatului C.D. să-și schimbe declarația dată în cursul urmăririi penale și să precizeze că nu s-a întâlnit cu inculpatul G.G.

Din depozițiile martorilor C.A. și S.F., angajați ai B.R. Sucursala Voluntari a rezultat că la sfârșitul lunii februarie 2010, inculpatul C.D. s-a prezentat la această sucursală cu scopul ridicării sumei de 30.000 de euro, aflați într-un depozit pe numele inculpatului, însă cei doi martori au constatat că respectivul cont era blocat întrucât exista suspiciunea de fraudă.

Din analiza înregistrărilor efectuate pe suporturile optice în zilele de 12 februarie 2010 și 15 februarie 2010, în interiorul Sucursalei B.R. Voluntari, Dr. F., a rezultat că inculpatul C.D. a solicitat deschiderea contului bancar după ce a depus cererea de retragere a sumei de 800.000 euro, iar M.Ș. s-a prezentat ca fiind titularul contului.

Nu în ultimul rând, Curtea a avut în vedere procesele-verbale de redare a convorbirilor și înregistrărilor interceptate și înregistrate, în mod legal, în Dosarul penal nr. 1474/P/2010 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 4 București, conform autorizației din 11 februarie 2010 emisă de Judecătoria Sectorului 4 București, din cuprinsul cărora a rezultat modul în care inculpații G.G. și M.E. și numiții M.Ș. și I.A. și-au împărțit suma de aproximativ 750.000 euro ridicată de inculpatul de C.D. din Sucursala B.R. Dr. F., în data de 15 februarie 2010. Din aceste convorbiri a rezultat că "Ș.B." a luat între 450.000 și 750.000 de euro.

Inculpatul G.G. a recunoscut că are porecla "Ș.B." însă, a învederat că printre rudele și cunoștințele sale există alte patru persoane cu această porecla.

Din ansamblul probator administrat în cauză s-a constatat că atât coinculpații, cât și martorii, l-au cunoscut pe inculpatul G.G. sub numele de "Ș." și au aflat ulterior, în cursul urmăririi penale, că numele său real este G.G. Totodată, acest aspect a rezultat și din declarația martorului C.I. care a relatat că o persoană apropiată anturajului lui G.G., în timp ce se afla pe holul Curții de Apel București, a încercat să-l determine, să-l convingă pe fratele său, inculpatul C.D., în sensul de a-și schimba declarația dată în cursul urmăririi penale cu privire la numitul "Ș.".

Prin urmare, probele administrate în cauză au demonstrat, fără urmă de îndoială, că persoana cunoscută cu porecla "Ș.B." este una și aceeași cu inculpatul G.G. care l-a instigat pe inculpatul B.A.G. în efectuarea unor operații specifice bancare, să retragă o sumă importantă de bani din contul părții vătămate Ș.Ș.

Conchizând, Curtea a reținut că probele administrate în cauză au justificat aprecierea instanței de fond că nu există niciun dubiu cu privire la săvârșirea de către inculpați, inclusiv de către inculpatul B. (G.) G., a infracțiunilor deduse judecății, astfel că soluția de condamnare a acestora este corectă.

Evaluând declarațiile părții vătămate și ale martorilor audiați în cauză, declarațiile inculpaților, înregistrările efectuate pe suporturile optice din zilele de 12 februarie 2010 și 15 februarie 2010, în interiorul Sucursalei B.R. Voluntari, Dr. F., procesele-verbale de redare a convorbirilor și înregistrărilor interceptate și înscrisurile depuse la dosar, Curtea a constatat că valoarea probatorie conținută de aceste probe formează convingerea certă și de netăgăduit că faptele s-au petrecut în materialitatea lor și în derularea menționată.

Prin urmare, motivul de apel invocat de inculpatul B. (G.) G. prin care a solicitat achitarea a fost apreciat ca nefondat.

În ceea ce privește încadrarea juridică a faptelor reținute în sarcina inculpaților B. (G.) G. și C.D.I., de instigare, respectiv, complicitate, la infracțiunea de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, informă continuată, Curtea a reținut că, în drept, fapta inculpatului G.G. care, la sfârșitul anului 2009, l-a racolat pe inculpatul B.A.G. și l-a determinat să transfere în mod ilegal suma de 800.000 euro din contul părții vătămate Ș.Ș.Ș.S., în contul unui coinculpat, a participat la stabilirea planului de acțiune, încurajând activitatea infracțională a celorlalți participanți, i-a însoțit pe autori și pe complici la sediul unității bancare, așteptându-i în apropiere și a primit suma de aproximativ 370.000 euro din produsul infracțiunii, întrunește elementele constitutive ale unei infracțiuni unice, în formă simplă, de instigare la înșelăciune, faptă prev. de art. 25 din C. pen. rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) din C. pen.

Instigarea, constă în fapta de determinare, cu intenție, prin orice mijloace, de către instigator a instigatului, să săvârșească o faptă prevăzută de legea penală. Or, toate activitățile reținute mai sus (determinarea inculpatului B.A.G. să transfere suma de bani respectivă, participarea la stabilirea planului de acțiune, încurajarea activității infracționale a celorlalți participanți, însoțirea autorilor și complicilor la sediul unității bancare) exercitate de către inculpatul G.G., au fost efectuate în vederea determinării instigatului să săvârșească o infracțiune unică - astfel cum, de altfel, s-a și reținut în sarcina inculpatului B.A.G. - de înșelăciune și nu în formă continuată.

Aceleași considerente sunt valabile și în cazul inculpatului C.D.I. Astfel, complicitatea constă în fapta unei persoane care, cu intenție, înlesnește sau ajută, în orice mod, la comiterea unei fapte prevăzută de legea penală.

Așadar, în drept, s-a reținut că fapta inculpatului C.D.I. care, în perioada decembrie 2009 - februarie 2010 a participat la stabilirea planului de săvârșire a faptei penale, potrivit înțelegerii cu ceilalți inculpați cercetați în dosar, la data de 12 februarie 2010, s-a deplasat la Sucursala B.R. Voluntari unde a solicitat deschiderea unui cont curent pe numele său, cont în care aveau să fie virați banii obținuți prin înșelăciune, iar la data de 15 februarie 2010, l-a însoțit pe numitul M.Ș. în sediul Sucursalei B.R. Doctor F., moment în care acesta - substituindu-se adevăratului titular al contului - a virat în contul inculpatului C.D.I. suma de 800.000 euro, din aceștia sus-numitului revenindu-i pentru activitatea ilicită desfășurată, suma de 30.000 euro, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii unice, în formă simplă, de complicitate la înșelăciune, faptă prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen.

Ca atare, Curtea a reținut că în cauză nu sunt întrunite condițiile de existență a infracțiunii continuate, întrucât actele de executare au fost săvârșite în vederea comiterii unei singure fapte de înșelăciune și, deci, aceste acte de executare nu prezintă, fiecare în parte, conținutul unei infracțiuni.

Din această perspectivă a încadrării juridice, Curtea a constatat că apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul București și de inculpații B. (G.) G. și C.D.I. sunt fondate.

De asemenea, motivul de apel invocat de Parchet referitor la greșita deducere a perioadei de reținere și arest preventiv din pedeapsa aplicată inculpaților B. (G.) G. și C.D.I. a fost reținut ca fiind fondat.

Astfel, prin referatul din 24 iunie 2011, Parchetul de pe lângă Tribunalul București a propus arestarea preventivă a celor patru inculpați, în ceea ce îl privește pe inculpatul B. (G.) G., solicitându-se luarea măsurii arestării preventive în lipsă. Propunerea de arestare preventivă față de acesta din urmă a fost respinsă.

La data de 20 iulie 2010, Parchetul de pe lângă Tribunalul București a formulat o nouă propunere de arestare preventivă a inculpatului B. (G.) G., propunere admisă prin încheierea din 20 iulie 2010 pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, cu începere de la 20 iulie 2010. Din ordonanța depusă la dosar rezultă că inculpatul B. (G.) G. a fost reținut începând cu data de 19 iulie 2010.

Prin Decizia penală definitivă nr. 132 din 20 ianuarie 2011, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, s-a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpatului B. (G.) G. (Dosar nr. 385/2/2011), la dosarul instanței de fond aflându-se și copia biletului de liberare care atestă data de 20 ianuarie 2011.

Cu referire la inculpatul C.D.I., Curtea a constatat că acesta a fost reținut timp de 24 de ore, de la 24 iunie 2010 la 25 iunie 2010 și arestat preventiv, de la 05 iulie 2010 la zi.

Totodată, motivul de apel invocat de Parchet referitor la greșita aplicare a dispozițiilor art. 3201 C. proc. pen. în cazul inculpatului C.D.I. s-a apreciat a fi fondat, pentru următoarele motive:

Deși înainte de începerea cercetării judecătorești și de audierea sa, inculpatul C.D.I. a arătat că recunoaște faptele și dorește judecarea conform procedurii simplificate a recunoașterii vinovăției totuși, declarația sa dată conform art. 3201 C. proc. pen. nu conturează o situație de fapt, o participație penală și o atitudine subiectivă similară celei reținută în rechizitoriu, care să corespundă cerințelor art. 3201 alin. (1) - (3) C. proc. pen., respectiv recunoașterea, în totalitate, a faptelor, astfel cum au fost reținute în actul de sesizare a instanței, pe care inculpatul să și le însușească.

Din declarația inculpatului C.D.I. rezultă încercarea acestuia de a-și minimaliza contribuția avută la săvârșirea faptei și de a tinde spre constatarea lipsei intenției de a comite infracțiunea. Astfel, inculpatul a susținut că a participat la tranzacție cu convingerea că în acest mod, coinculpatul G.G. îi va achita datoria de 3.000 de euro însă, nu a avut cunoștință că se comite o infracțiune, astfel încât nici nu se punea problema să aibă vreun profit. A mai susținut inculpatul că urma să rețină doar cei 3.000 de euro ce i se datorau, fără să primească nimic pentru tranzacția efectuată în mod ilicit.

Această susținere a inculpatului C.D.I. a fost infirmată prin depozițiile martorilor C.A. și S.F., angajați ai B.R. Sucursala Voluntari, care au arătat că la sfârșitul lunii februarie 2010, inculpatul C.D. s-a prezentat la această sucursală cu scopul ridicării sumei de 30.000 de euro aflați într-un depozit pe numele inculpatului, însă cei doi martori au constatat că respectivul cont era blocat întrucât exista suspiciunea de fraudă.

Nu în ultimul rând, Curtea a remarcat faptul că și ultimul motiv de apel invocat în scris de Parchet, referitor la greșita restituire a sumei de 2500 euro, în baza art. 169 C. proc. pen., inculpatului B. (G.) G. este fondat.

Din procesul-verbal de efectuare a percheziției domiciliare coroborat cu depoziția numitei G.P. rezultă că la percheziția efectuată la domiciliul inculpatului B. (G.) G. a fost găsită și suma de 2.500 de euro, sumă ce a rămas în posesia numitei G.P. întrucât nu a fost ridicată de către organele de poliție.

În aceste condiții, Curtea a constatat că în mod greșit instanța de fond a dispus, în baza art. 169 C. proc. pen., restituirea sumei de 2500 euro inculpatului B. (G.) G.

În ceea ce privește individualizarea judiciară a pedepselor aplicate inculpaților, Curtea a reținut următoarele:

Cu referire la inculpatul B. (G.) G., Curtea a constatat că, în mod temeinic, instanța de fond a aplicat criteriile generale de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 72 C. pen., reținând pericolul social concret al faptei comise, care este unul ridicat, modalitatea și împrejurările concrete de săvârșire a infracțiunii - prin stabilirea planului de acțiune și prin încurajarea activității infracționale a celorlalți participanți și însușirea, în final, a sumei de 370.000 euro - cuantumul ridicat al prejudiciului creat, dar și persoana și conduita inculpatului care anterior a fost condamnat de o instanță franceză la o pedeapsă de 8 luni închisoare, condamnare în privința căreia a intervenit reabilitarea de drept, poziția sa nesinceră avută pe parcursul procesului penal.

În aceste condiții, Curtea a constatat că, în mod temeinic instanța de fond a aplicat inculpatului B. (G.) G. o pedeapsă cu închisoarea, just individualizată, orientată spre minimul special prevăzut de lege, cu executare în regim de detenție.

În ceea ce îl privește pe inculpatul B.A.G., de asemenea, Curtea a constatat că în mod temeinic instanța de fond a aplicat criteriile generale de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 72 C. pen., reținând pericolul social concret al faptei săvârșite, modalitatea de comitere a acesteia, prejudiciul creat, dar și circumstanțele personale ale inculpatului care, a avut o atitudine sinceră, iar înainte de trimiterea în judecată lucra în calitate de consilier retail la B.R.

Tribunalul a apreciat întemeiat, având în vedere poziția deosebit de sinceră manifestată pe parcursul procesului penal și circumstanțele sale personale, lipsa antecedentelor penale și existența unui loc de muncă - că în favoarea acestui inculpat, pot fi reținute circumstanțele atenuante judiciare prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. a) și c)) C. pen., cu consecința reducerii pedepsei sub minimul special prevăzut de lege, redus în condițiile art. 3201 alin. (7) C. pen.

Cu referire la inculpatul C.D.I., Curtea a constatat că în mod temeinic instanța de fond a aplicat criteriile generale de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 72 C. pen., reținând pericolul social concret al faptei săvârșite, modalitatea de comitere, prejudiciul creat, dar și circumstanțele personale ale inculpatului care a avut o atitudine constantă în cursul procesului penal, de recunoaștere, totuși parțială, a actelor de complicitate pe care le-a săvârșit.

Tribunalul a apreciat întemeiat, - având în vedere poziția manifestată pe parcursul procesului penal și lipsa antecedentelor penale - că în favoarea acestui inculpat, pot fi reținute circumstanțele atenuante judiciare prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. a) și c) C. pen., cu consecința reducerii pedepsei sub minimul special prevăzut de lege.

În consecință, în privința inculpaților B. (G.) G., B.A.G. și C.D.I., s-a apreciat că pedepsele aplicate de către instanța de fond au fost just individualizate și sunt conforme scopului acestora, prevăzut de art. 52 C. pen., așa încât, reindividualizarea lor, în sensul reducerii cuantumului, nu se impune.

În ceea ce îl privește pe inculpatul M.E., Curtea a constatat că în mod temeinic instanța de fond a aplicat criteriile generale de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 72 C. pen., reținând pericolul social concret al faptei săvârșite, modalitatea de comitere a acesteia (prin participarea la întocmirea planului infracțional și prin acte de ajutor la săvârșirea infracțiunii), circumstanțele personale ale inculpatului care nu a recunoscut săvârșirea faptei pentru care a fost trimis în judecată și a mai fost condamnat în trecut, pentru diferite fapte.

Astfel, inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 1 an și 9 luni închisoare cu suspendarea condiționată a executării, prin sentința Judecătoriei din Essen - Germania -, pentru săvârșirea infracțiunilor de tentativă colectivă de șantaj prin tâlhărie și uzurpare de calități oficiale, sentință ce a fost recunoscută, pe cale incidentală, de procuror, în cursul urmăririi penale și cu privire la care a intervenit reabilitarea de drept.

Totuși, având în vedere atitudinea procesuală ulterioară pronunțării hotărârii instanței de fond, în sensul că la prima judecare a apelurilor declarate în cauză, inculpatul a recunoscut în totalitate fapta reținută în sarcina sa prin rechizitoriu, faptă pe care a regretat-o, atitudine de regret pe care a manifestat-o și cu ocazia rejudecării, Curtea a apreciat că în favoarea inculpatului M.E. poate fi reținută circumstanța atenuantă judiciară prevăzută de art. 74 alin. (2) C. pen., cu consecința reducerii pedepsei, sub minimul special prevăzut de lege. Curtea a reținut circumstanțe atenuante în considerarea faptului că inculpatul M.E. a realizat, în final, gravitatea faptei comise, pe care și-a asumat-o. Din această perspectivă, apelul declarat de inculpatul M.E. a fost apreciat ca fiind fondat.

Nu în ultimul rând, Curtea a constatat că instanța de fond a soluționat, în mod judicios, acțiunea civilă alăturată acțiunii penale în procesul penal, în conformitate cu dispozițiile art. 346 alin. (1) C. proc. pen. și ale art. 14 C. proc. pen.

Astfel, prin faptele săvârșite, cei patru apelanți inculpați au creat un prejudiciu de ordin patrimonial cert, susceptibil de a fi reparat prin plata unei despăgubiri bănești, neacoperit, în patrimoniul părților civile B.R. și S.C. O.V.I.G. SA., aceasta din urmă procedând, în calitate de asigurător, la despăgubirea parțială a B.R.

Împotriva deciziei au declarat recursuri inculpații B.G., M.E. și C.I.D.

Inculpatul B.G. care, deși a avut termen în cunoștință, fiind prezent în instanță la data de 19 iunie 2013, nu s-a mai prezentat la instanță, prin apărătorul desemnat din oficiu, invocând cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., a solicitat reindividualizarea pedepsei în sensul reducerii cuantumului acesteia.

La termenul de judecată din data de 18 septembrie 2013, după închiderea dezbaterilor în fața instanței de recurs, s-a prezentat apărătorul ales al inculpatului inculpat B.G. care a susținut că inculpatul are cunoștință de termen și invocând cazurile de casare prev. de art. 3859 alin. (1) pct. 14 și 18 C. proc. pen. a solicitat, în principal, achitarea inculpatului în conformitate cu dispozițiile art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., (pentru neîntrunirea elementelor constitutive ale infracțiunilor pentru care a fost trimis în judecată, fără însă a arăta în concret care anume elemente constitutive lipsesc), iar în subsidiar, reindividualizarea pedepsei.

Inculpatul M.E. prin apărătorul ales și inculpatul C.I.D., prin apărătorul desemnat din oficiu, invocând cazul de casare prev. de art. 3859 alin. (1) pct. 172 C. proc. pen. au criticat decizia sub aspectul neaplicării dispozițiilor art. 3201 C. proc. pen., deși în declarațiile date la instanța de fond au recunoscut în totalitate faptele pentru care au fost trimiși în judecată astfel cum au fost reținute în rechizitoriu. În consecință, sus-numiții recurenți inculpați au solicitat judecarea potrivit art. 3201 C. proc. pen. și reindividualizarea pedepselor în sensul reducerii cuantumului acestora cu o treime, așa cum prevede alin. (7) al textului de lege menționat.

Examinând hotărârea atacată, atât prin prisma criticilor invocate de inculpați, care se circumscriu cazurilor de casare prev. de art. 3859 alin. (1) pct. 14, 172 și 18 C. proc. pen., cât și din oficiu, potrivit art. 3859 alin. ultim C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursurile nu sunt fondate.

Susținerea recurentului inculpat B.G. în sensul că nu sunt întrunite elementele constitutive ale instigării la infracțiunea de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave pentru care a fost trimis în judecată și condamnat de instanța de fond, soluție menținută de instanța de prim control judiciar, nu este întemeiată.

Apărarea sus-numitului recurent inculpat în sensul că nu a fost prezent în fața unității bancare de unde s-a retras suma de 800.000 euro aflată în contul părții vătămate Ș.Ș.Ș.S. este contrazisă de declarațiile coinculpaților B.A. și C.D. și ale martorilor audiați în faza de urmărire penală și în cursul cercetării judecătorești.

În declarațiile date, inculpatul B.A.G. arată că l-a cunoscut pe recurent la salonul de masaj erotic pe care îl avea, ocazie cu care aflând că este consilier în cadrul B.R., l-a întrebat dacă are cunoștință despre persoane care dețin sume importante în cont, insistând pe lângă el să identifice astfel de persoane.

După ce inculpatul B.A.G. i-a spus recurentului inculpat că a identificat pe intimatul parte vătămată Ș.Ș.Ș.S. care are în cont suma de 800.000 euro, inculpatul G.G. i l-a prezentat lui B.A. pe inculpatul C.D.I. ca fiind persoana care va efectua transferul de bani din contul părții vătămate.

Cu două zile înainte de efectuarea retragerii, inculpatul C.D.I. s-a prezentat la bancă și a solicitat prin cerere scrisă retragerea sumei de 800.000 euro, bani ce urma să intre în contul său.

În ziua de 15 februarie 2010, la sediul băncii s-a prezentat inculpatul M.Ș. sub numele de Ș.Ș., dar cu propria sa carte de identitate, inculpatul B.A.G. fiind singura persoană care a verificat transferul.

Pentru a se realiza transferul banilor din contul intimatului parte vătămată în contul inculpatului C.D.I., cont deschis special în acest scop, s-au completat două ordine de transfer cu semnătura intimatului parte vătămată, după care s-au efectuat cele două operațiuni de transfer, respectiv, din contul de economii în contul curent al părții vătămate și din contul curent al acesteia, în contul curent al inculpatului C.D.I. După ce acest din urmă inculpat a ridicat suma de 750.000 euro, a pus-o într-un rucsac și a ieșit din bancă, în apropiere fiind așteptat de inculpații M.E. și G.G. și de numiții I.A. și M.Ș.

După realizarea transferului de bani, recurentul inculpat G.G. l-a asigurat pe inculpatul B.A.G. că nu trebuie să-și facă probleme referitor la fapta comisă deoarece și alte persoane au comis astfel de infracțiuni și în cazul în care vor fi întrebați de organele de urmărire penală își vor angaja avocați buni pe care-i vor plăti cu sume mari de bani. Tot inculpatul G.G. este cel care a efectuat împărțirea, ipotetică, a sumei de bani, în sensul că i-a comunicat inculpatului C.D.I. că o să primească din banii retrași din contul părții vătămate, 100.000 euro; celorlalți inculpați, de asemenea, le-a promis câte o sumă de bani, diferența urmând a fi împărțită cu inculpatul B.A.G., lucru care însă nu s-a mai realizat.

Inculpatul B.A.G. a mai declarat că s-a constituit un depozit de 30.000 euro, sumă consemnată pe numele inculpatului C.D.I. care a rămas la Sucursala Voluntari a B.R. și că a fost sfătuit de recurentul inculpat B.G. să declare conducerii băncii - în caz că se va descoperi operațiunea ilegală - că a fost o eroare.

Inculpatul C.D.I. a declarat că, la inițiativa recurentului inculpat B.G., în ziua de 8 februarie 2010 s-a deplasat la B.R. Voluntari unde a depus o cerere pentru deschiderea unui cont curent după care s-a deplasat la B.R., pe str. Dr. F., însoțit de Ș.Ș., în timp ce în afara băncii era așteptat de inculpații B. (G.) G. și M.E. și de numitul I.A. A mai declarat inculpatul C.D.I. că după realizarea tranzacției în urma căreia a retras din contul părții vătămate suma de 750.000 euro, a predat banii inculpatului B. (G.) G.

Relevante în dovedirea intenției infracționale a recurentului inculpat B. (G.) G. de a dobândi o sumă mare de bani, în mod nelegal sunt și declarațiile martorului sub acoperire I.M. și ale martorilor C.I., C.A. și S.F.

Astfel, martorul sub acoperire I.M. a declarat că în urmă cu mai mulți ani i-a cunoscut pe inculpații C.D.I. și G. (B.) G., iar în vara anului 2009, acesta l-a întrebat dacă nu cunoaște persoane care dețin sume mari de bani în conturile bancare, comunicându-i totodată că și-a mai însușit, cu alte ocazii, sume importante de bani din conturi ale altor persoane.

Martorul C.I. a declarat că în ziua de 30 iunie 2010, în timp ce se afla pe holul Curții de Apel București, în dreptul unei săli de judecată a secției a II-a penale, a observat că după ce fratele său, inculpatul C.D.I., a ieșit din sala de judecată, s-a apropiat de el un individ și a auzit când i-a transmis că are un mesaj din partea lui "Ș." prin care îi comunica să-și schimbe declarația dată la urmărirea penală în sensul de a spune organelor de urmărire penală că nu s-a întâlnit cu inculpatul B. (G.) G.

Martorii C.A. și S.F., angajați ai B.R. Sucursala Voluntari au declarat că la sfârșitul lunii februarie 2010, inculpatul C.D.I. s-a prezentat la această unitate bancară pentru a ridica suma de 30.000 euro aflată într-un depozit pe numele inculpatului, operațiune ce nu s-a realizat deoarece respectivul cont era blocat, existând suspiciunea de fraudă.

Nu în ultimul rând, din procesele-verbale de redare a convorbirilor interceptate în baza autorizației din 11 februarie 2010 emisă de Judecătoria sectorului 4 București rezultă modul în care recurentul inculpat B. (G.) G. împreună cu inculpatul M.E. și cu numiții M.Ș. și I.A. și-au împărțit suma de aproximativ 750.000 euro ridicată de inculpatul C.D.I. de la B.R. Dr. F. în data de 15 februarie 2010. Din conținutul acestor convorbiri rezultă că "Ș.B." (porecla inculpatului B. (G.) G.) a luat între 450.000 și 750.000 euro.

Concluzionând, Înalta Curte reține în acord cu concluzia la care în mod întemeiat au ajuns instanța de fond și cea de apel că, recurentul inculpat B. (G.) G. se face vinovat de instigare la infracțiunea de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, prev. și ped. de art. 25 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen., infracțiune pentru care a fost trimis în judecată și condamnat.

În ce privește pedeapsa de 10 ani închisoare la care recurentul inculpat a fost condamnat de instanța de fond - soluție menținută de instanța de control judiciar - Înalta Curte constată că a fost just individualizată, în raport de toate criteriile prev. de art. 72 C. pen., referitoare la pericolul social concret al faptei, modalitatea și împrejurările în care a fost comisă, contribuția efectivă a inculpatului la săvârșirea infracțiunii, el fiind autorul moral, persoana care l-a racolat pe inculpatul B.A.G. căruia i-a propus să identifice persoane care dețin în cont sume importante de bani, valoarea ridicată a prejudiciului cauzat părții vătămate, de aproximativ 750.000 euro, din care a reținut pentru sine 370.000 euro și datele ce caracterizează persoana inculpatului. Referitor la acest din urmă aspect, Înalta Curte reține poziția nesinceră a recurentului în tot cursul procesului penal, dar și împrejurarea că în trecut a fost condamnat de o instanță din Franța la o pedeapsă de 8 luni închisoare, pedeapsă care, deși nu constituie antecedent penal, deoarece a intervenit reabilitarea de drept, este un element ce demonstrează că inculpatul este o persoană predispusă la săvârșirea de acte antisociale.

O reducere a cuantumului pedepsei ar fi posibilă numai în contextul reținerii în favoarea recurentului inculpat a circumstanțelor atenuante judiciare, în condițiile în care pedeapsa de 10 ani închisoare la care a fost condamnat reprezintă minimul special prevăzut de textul de lege care incriminează infracțiunea pentru care a fost trimis în judecată (potrivit art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen., infracțiunea de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave se pedepsește cu închisoarea de la 10 la 20 de ani). Ori, având în vedere gradul ridicat de pericol social concret al faptei, consecințele produse, conduita anterioară a recurentului inculpat și poziția procesuală adoptată în cursul urmăririi penale și în faza cercetării judecătorești, Înalta Curte constată că nu se justifică reținerea în favoarea acestuia de circumstanțe atenuante cu consecința coborârii pedepsei sub limita minimă prevăzută de lege.

În ce privește susținerea recurenților inculpați C.D.I. și M.E. în sensul că în favoarea lor trebuiau reținute disp. art. 3201 C. proc. pen. deoarece au recunoscut faptele astfel cum sunt descrise în rechizitoriu și, în consecință că pedepsele trebuiau reduse cu o treime, așa cum prevede alin. (7) al textului de lege menționat, Înalta Curte constată că nu este întemeiată.

Potrivit art. 3201 C. proc. pen. "până la începerea cercetării judecătorești, inculpatul poate declara personal sau prin înscris autentic că recunoaște săvârșirea faptelor reținute în actul de sesizare a instanței și solicită ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală".

Alin. (2) al textului de lege sus-menționat prevede că "judecata poate avea loc numai în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, doar atunci când inculpatul declară că recunoaște în totalitate faptele reținute în actul de sesizare a instanței și nu solicită administrarea de probe, cu excepția înscrisurilor în circumstanțiere pe care le poate administra la acest termen de judecată".

Referitor la recurentul inculpat C.D.I. se constată că în mod corect instanța de apel a înlăturat, - urmare apelului declarat de parchet - dispozițiile art. 3201 C. proc. pen. reținute în mod greșit în favoarea acestuia de către instanța de fond.

Este adevărat că înainte de începerea cercetării judecătorești, recurentul inculpat C.D.I. a arătat că recunoaște faptele și a solicitat judecarea conform procedurii simplificate a recunoașterii vinovăției însă, așa cum în mod judicios a reținut instanța de apel, din declarația dată de inculpat, nu rezultă o situație de fapt, o participație penală și o atitudine subiectivă similară celor reținute în rechizitoriu, care să corespundă cerințelor art. 3201 C. proc. pen. și anume, recunoașterea în totalitate a faptelor astfel cum au fost reținute în actul de sesizare a instanței, pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală pe care inculpatul să declare că le însușește și că solicită ca judecata să se desfășoare în baza respectivelor probe.

Prin declarația dată, recurentul inculpat C.D.I. a încercat însă să-și minimalizeze contribuția avută la comiterea faptei și să tindă la constatarea de către instanță a lipsei intenției în săvârșirea infracțiunii.

Astfel, recurentul inculpat a susținut că a participat la tranzacție având convingerea că inculpatul B. (G.) G. îi va achita datoria de 3000 euro și că nu a cunoscut că se va comite o infracțiune, așa încât nu se punea problema să aibă vreun profit. Această susținere a recurentului inculpat este însă infirmată de martorii C.A. și S.F., angajați ai B.R., Sucursala Voluntari, care în declarațiile date au arătat că la sfârșitul lunii februarie 2010, inculpatul C.I.D. s-a prezentat la această unitate bancară pentru a ridica suma de 30.000 euro, aflată într-un depozit pe numele său, operațiune ce nu a fost realizată deoarece contul respectiv era blocat, existând o suspiciune de fraudă.

În ce-l privește pe recurentul inculpat M.E., față de acesta nu erau aplicabile disp. art. 3201 C. proc. pen. deoarece în declarația dată la instanța de fond a arătat că nu recunoaște infracțiunea de complicitate la înșelăciune pentru care a fost trimis în judecată.

Referitor la pedepsele aplicate recurenților inculpați C.D.I. și M.E., Înalta Curte constată că au fost corect individualizate de instanța de apel, cu respectarea tuturor criteriilor prev. de art. 72 C. pen., referitoare la gradul de pericol social concret al faptelor, modul și împrejurările în care au fost săvârșite, datele ce caracterizează persoana inculpaților și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Recunoașterea parțială a faptei de către recurentul inculpat C.D.I. și recunoașterea ulterioară a faptei de către recurentul inculpat M.E. (cu ocazia judecării apelurilor declarate în cauză) a fost valorificată de instanța de apel prin reținerea în favoarea acestora a disp. art. 74 lit. a), c) C. pen. (în ce-l privește pe inculpatul C.), respectiv a dispozițiilor art. 74 alin. (2) C. pen. (în ce-l privește pe inculpatul M.E.) cu consecința coborârii pedepselor sub minimul special prevăzut de textele de lege care incriminează infracțiunile pentru care au fost trimiși în judecată.

A se da o mai mare eficiență circumstanțelor atenuante judiciare, așa cum au solicitat sus-numiții recurenți inculpați, ar însemna să se aibă în vedere doar în parte criteriile de individualizare judiciară a pedepsei, respectiv numai cele referitoare la datele vizând persoana făptuitorului.

Or, în art. 72 C. pen. se arată că la individualizarea pedepselor trebuie să se țină seama, între altele, și de gradul de pericol social concret al faptelor comise, care în speță, raportat la modul și împrejurările săvârșirii infracțiunilor și la valoarea mare a prejudiciului cauzat părții vătămate - este unul ridicat ce justifică menținerea pedepselor stabilite de instanța de apel, atât în ceea ce privește cuantumul, cât și modalitatea de executare.

În consecință, Înalta Curte, constatând că decizia pronunțată în cauză este legală și temeinică, în conformitate cu disp. art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații B. (G.) G., M.E. și C.D.I.

Potrivit art. 38517 alin. (4) C. proc. pen., va deduce din pedeapsa aplicată recurentului inculpat M.E. durata reținerii și arestării preventive de la 24 iunie 2010 la 2 octombrie 2013, iar din pedeapsa aplicată recurentului inculpat C.D.I., reținerea din data de 24 iunie 2010 și arestarea preventivă de la 5 iulie 2010, la 2 octombrie 2013.

În baza art. 192 alin. (2) și (4) C. proc. pen., recurentul inculpat M.E. va fi obligat la plata sumei de 350 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 150 lei reprezentând onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales se va avansa din fondul Ministerului Justiției, iar recurenții inculpați B. (G.) G. și C.D.I., vor fi obligați la plata sumei de câte 500 lei cu același titlu, din care suma de câte 300 lei, reprezentând onorariul apărătorilor desemnați din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații B. (G.) G., M.E. și C.D.I. împotriva Deciziei penale nr. 37 din 14 februarie 2013 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală.

Deduce din cuantumul pedepsei aplicate inculpatului M.E., durata reținerii și arestării preventive de la 24 iunie 2010 la 02 octombrie 2013 și pentru inculpatul C.D.I. durata reținerii din data de 24 iunie 2010 și arestării preventive de la 05 iulie 2010 la 02 octombrie 2013.

Obligă recurentul inculpat M.E. la plata sumei de 350 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 150 lei, reprezentând onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Obligă recurenții inculpați B. (G.) G. și C.D.I. la plata sumei de câte 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 300 lei, reprezentând onorariul apărătorilor desemnați din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 02 octombrie 2013.

Procesat de GGC - NN