Sustainability of preventive arrest following conviction for drug trafficking offenses: reasonable presumption of negative impact on public opinion
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appeals as unfounded, upholding the lower court’s decision to maintain the preventive detention of five defendants, who consequently lost the legal challenge and were each ordered to pay 200 RON in judicial costs, of which 100 RON was advanced from the Ministry of Justice funds. The dispute concerned the legality and substantiation of preventive arrest measures under Article 300(2) in relation to Article 160(b)(1) and (3) of the Code of Criminal Procedure, following the defendants' initial convictions for offenses under Law No. 143/2000 that carried prison sentences ranging from five to twelve years. The court determined that the arrest requirements under Articles 143 and 148(f) of the Code of Criminal Procedure remained valid, as the imposed penalties exceeded four years of imprisonment and the reasonable presumption existed that releasing the defendants would negatively impact public opinion regarding the gravity of the crimes, leading to the refusal of release under Article 385(15)(b) of the Code of Criminal Procedure.
Legislator headnote
AI generatedart. 3201 C. proc. pen, art. 76 C. pen, art. 37 lit. b) C. pen, art. 148 lit. f) C. proc. pen, art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen, art. 192 C. proc. pen; Sustainability of preventive arrest following conviction for drug trafficking offenses: reasonable presumption of negative impact on public opinion: The dispute concerned the legality and substantiation of preventive arrest measures under Article 300(2) in relation to Article 160(b)(1) and (3) of the Code of Criminal Procedure, following the defendants' initial convictions for offenses under Law No. 143/2000 that carried prison sentences ranging from five to twelve years. The court determined that the arrest requirements under Articles 143 and 148(f) of the Code of Criminal Procedure remained valid, as the imposed penalties exceeded four years of imprisonment and the reasonable presumption existed that releasing the defendants would negatively impact public opinion regarding the gravity of the crimes, leading to the refusal of release under Article 385(15)(b) of the Code of Criminal Procedure.
Keywords
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedProvision applied in the dispositive to impose the obligation for the appellants to pay judicial costs to the state.
Provision applied in conjunction with Article 192 of the Code of Criminal Procedure to regulate the payment of judicial costs and the advancement of the defender's fees.
Full text
Asupra recursurilor de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea din 10 august 2012 pronunțată în Dosarul nr. 46911/3/2011/a8 (1042/2012), Curtea de Apel București, secția a Il-a penală, având pe rol verificarea legalității și temeiniciei arestării preventive a inculpaților R.(C.)F., I.D., O.I.D., S.R.C. și T.G., în baza art. 3002 raportat la art. 160b alin. (1) și (3) C. proc. pen. a menținut arestarea preventivă a acestora.
Împotriva încheierii au declarat recurs, în termen legal, inculpații R.(C.)F., I.D., O.I.D., S.R.C. și T.G., solicitând lăsarea lor în stare de libertate, sens în care au motivat că se impune revocarea măsurii arestării preventive.
Recursurile declarate sunt nefondate pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Din verificarea lucrărilor cauzei se reține că prin sentința penală nr. 98 din 09 februarie 2011, Tribunalul București, secția I penală, a dispus condamnarea inculpaților: R.(C.)F. la o pedeapsă rezultantă de 6 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 2 alin. (1), (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2), art. 3201 C. proc. pen. și art. 74 alin. (1) și art. 76 C. pen., I.D. la o pedeapsă rezultantă de 6 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 2 alin. (1), (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2), art.3201 C. proc. pen. și art. 74 alin. (1) și 76 C. pen., O.I.D. la o pedeapsă rezultantă de 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 2 alin. (1), (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2), art. 3201 C. proc. pen. și art. 74 alin. (1) și art. 76 C. pen., S.R.C. la o pedeapsă rezultantă de 12 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 2 alin. (1), (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2), și art. 37 lit. b) C. pen. și T.G. la o pedeapsă rezultantă de 11 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 2 alin. (1), (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2), și art. 37 lit. b) C. pen.
Totodată, se reține că inculpații au fost arestați preventiv, în cursul urmăririi penale, instanța constatând că temeiurile legale ale măsurii îndeplineau cerințele art. 143 și art. 148 lit. f) C. proc. pen.
La acest moment procesual în dosar sunt indicii rezonabile de a se crede că temeiurile care au stat la baza arestării preventive nu au încetat, iar pedeapsa pentru infracțiunea reținută în sarcina inculpaților este mai mare de 4 ani închisoare; din datele cauzei rezultă presupunerea rezonabilă că lăsarea în libertate a inculpaților ar avea un impact negativ asupra opiniei publice față de gravitatea infracțiunilor și modul în care acestea au fost săvârșite.
Ca atare, subzistând temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, intervenind și condamnarea inculpaților, nu se impune revocarea măsurii arestării lor preventive, încheierea recurată fiind legală și temeinică.
Pentru motivele expuse, în conformitate cu dispozițiile art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursurile declarate de inculpați vor fi respinse ca nefondate.
Potrivit dispozițiilor art. 192 C. proc. pen., cu referire la art. 189 alin. (1) din același cod, inculpații recurenți vor fi obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații R.(C.)F., I.D., O.I.D., S.R.C. și T.G. împotriva încheierii de ședință din data de 10 august 2012 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, pronunțată în Dosarul nr. 46911/3/2011/a8 (1042/2012).
Obligă recurenții inculpați la plata sumei de câte 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 100 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 3 septembrie 2012.