Online auction fraud convictions affirmed; fraud scheme appeals rejected, individual damages upheld.

Asupra recursurilor penale de față:

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 314 din 5 aprilie 2011 a Tribunalului București, secția a II-a penală, s-au hotărât următoarele:

În temeiul disp. art. 334 C. proc. pen., schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prev. de art. 215 alin. (1), (3), (5) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 75 lit. a) C. pen. în infracțiunea prev. de art. 215 alin. (1), (3) C. pen. cu aplic art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 75 lit. a) C. pen. pentru fiecare dintre inculpații C.S.G., C.O.C. și E.I.

I. În temeiul disp. art. 215 alin. (1), (3) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 75 lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul C.S.G. la pedeapsa de 3 ani închisoare, cu aplic. art. 71, art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a C. pen. lit. b) C. pen.

În temeiul disp. art. 81 C. pen., a fost suspendată condiționat executarea pedepsei pe o perioadă de 5 ani ceea ce constituie termen de încercare în condițiile disp. art. 82 C. pen., socotit de la data rămânerii definitive a sentinței conform disp. art. 82 pct. 3 C. pen.

În temeiul disp. art. 83 C. pen., 84 C. pen., s-a atras atenția inculpatului asupra revocării suspendării condiționate în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni pe perioada termenului de încercare sau în cazul neexecutării obligațiilor civile.

În temeiul disp. art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii, a fost suspendată și executarea pedepsei accesorii.

Conform disp. art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsă perioada reținerii și arestării preventive de la data de 30 octombrie 2002 la data de 05 iulie 2003.

II. În temeiul disp. art. 215 alin. (1), (3) C. pen. cu aplic art. 41 alin. (2) C. pen., art. 75 lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul C.O.C. la pedeapsa de 3 ani închisoare, cu aplic. art. 71, art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a C. pen. lit. b) C. pen.

În temeiul disp. art. 81 C. pen., a fost suspendată condiționat executarea pedepsei pe o perioadă de 5 ani ceea ce constituie termen de încercare în condițiile disp. art. 82 C. pen., socotit de la data rămânerii definitive a sentinței, conform disp. art. 82 pct. 3 C. pen.

În temeiul disp. art. 83 C. pen., 84 C. pen., s-a atras atenția inculpatului asupra revocării suspendării condiționate în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni pe perioada termenului de încercare sau în cazul neexecutării obligațiilor civile.

În temeiul disp. art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii, a fost suspendată și executarea pedepsei accesorii.

Conform disp. art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsă perioada reținerii și arestării preventive de la data de 19 decembrie 2002 la punerea în liberate.

III. În temeiul disp. art. 215 alin. (1), (3) C. pen. cu aplic art. 41 alin. (2) C. pen., art. 75 lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul E.I. la pedeapsa de 3 ani închisoare, cu aplic. art. 71, art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a C. pen. lit. b) C. pen.

În temeiul disp. art. 81 C. pen., a fost suspendată condiționat executarea pedepsei pe o perioadă de 5 ani ceea ce constituie termen de încercare în condițiile disp. art. 82 C. pen., socotit de la data rămânerii definitive a sentinței, conform disp. art. 82 pct. 3 C. pen.

În temeiul disp. art. 83 C. pen., 84 C. pen., s-a atras atenția inculpatului asupra revocării suspendării condiționate în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni pe perioada termenului de încercare sau în cazul neexecutării obligațiilor civile.

În temeiul disp. art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii, a fost suspendată și executarea pedepsei accesorii.

Conform disp. art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsă perioada reținerii și arestării preventive de la data de 24 septembrie 2002 la data de 05 iulie 2003.

IV. În temeiul disp. art. 215 alin. (1), (3) C. pen. cu aplic art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 75 lit. a) C. pen. și art. 37 lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul E.M., la pedeapsa de 6 luni închisoare, cu aplic. art. 71, art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a C. pen. lit. b) C. pen.

În temeiul disp. art. 83 C. pen. rap. la art. 447 C. proc. pen., a fost revocată suspendarea condiționată a executării pedepsei de 8 luni închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 1079 din 06 septembrie 2000 (Dosar nr. 56111/2000) a Judecătoriei Sector 4 București, pe care a cumulat-o aritmetic cu pedeapsa de 6 luni aplicată pentru fapta dedusă judecății urmând ca inculpatul să execute în final 1 (un) an și 2 (două) luni închisoare, cu aplic. art. 71, art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a C. pen. lit. b) C. pen.

În temeiul disp. art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării preventive de la data de 11 octombrie 2002 la 05 iulie 2003.

V. În temeiul disp. art. 26 C. pen. rap la art. 215 alin. (1) și (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 75 lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul C.F., la 2 ani închisoare, cu aplic. art. 71, art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a C. pen. lit. b) C. pen.

În temeiul disp. art. 81 C. pen., a fost suspendată condiționat executarea pedepsei pe o perioadă de 4 ani ceea ce constituie termen de încercare în condițiile disp. art. 82 C. pen., socotite de la data rămânerii definitive a sentinței, conform disp. art. 82 pct. 3 C. pen.

În temeiul disp. art. 83 C. pen., 84 C. pen., s-a atras atenția inculpatului asupra revocării suspendării condiționate a executării pedepsei în cazul săvârșirii de noi infracțiuni în perioada termenului de încercare sau în cazul neexecutării obligaților civile.

În temeiul disp. art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii, a fost suspendată și executarea pedepselor accesorii.

În temeiul disp. art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării preventive de la 20 septembrie 2002 la 05 iulie 2003.

VI. În temeiul disp. art. 26 C. pen. rap la art. 215 alin. (1) și (3) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 75 lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul R.A. la 2 ani închisoare, cu aplic. art. 71, art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a C. pen. lit. b) C. pen.

În temeiul disp. art. 81 C. pen., a fost suspendată condiționat executarea pedepsei pe o perioadă de 4 ani ceea ce constituie termen de încercare în condițiile disp. art. 82 C. pen., socotit de la data rămânerii definitive a sentinței, conform disp. art. 82 pct. 3 C. pen.

În temeiul disp. art. 83 C. pen., 84 C. pen., s-a atras atenția inculpatului asupra revocării suspendării condiționate a executării pedepsei în cazul săvârșirii de noi infracțiuni în perioada termenului de încercare sau în cazul neexecutării obligaților civile.

În temeiul disp. art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii, a fost se suspendată și executarea pedepselor accesorii.

VII. În temeiul disp. art. 26 C. pen. rap la art. 215 alin. (1) și (3) C. pen. cu aplic art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 75 lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul I.I., la pedeapsa de 3 ani închisoare, cu aplic. art. 71, art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a C. pen. lit. b) C. pen.

În temeiul disp. art. 81 C. pen., a fost suspendată condiționat executarea pedepsei pe o perioadă de 5 ani ceea ce constituie termen de încercare în condițiile disp. art. 82 C. pen., socotit de la data rămânerii definitive a sentinței, conform disp. art. 82 pct. 3 C. pen.

În temeiul disp. art. 83 C. pen., 84 C. pen., s-a atras atenția inculpatului asupra revocării suspendării condiționate a executării pedepsei în cazul săvârșirii de noi infracțiuni în perioada termenului de încercare sau în cazul neexecutării obligaților civile.

În temeiul disp. art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii, a fost suspendată și executarea pedepselor accesorii.

În temeiul disp. art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării preventive de la 11 octombrie 2002 la punerea în liberate.

S-a dispus anularea Mandatului European de Arestare nr. 30 din 03 iunie 2009, emis de Tribunalul București (Dosar nr. 20940/3/2009) pe numele inculpatului I.I. prin încheierea de ședință din data de 03 iunie 2009.

VIII. În temeiul disp. art. 26 C. pen. rap la art. 215 alin. (1) și (3) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 75 lit. a) C. pen., a fost condamnată inculpata C.E., la pedeapsa de 1 (un) an închisoare, cu aplic. art. 71, art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a C. pen. lit. b) C. pen.

În temeiul disp. art. 81 C. pen., a fost suspendată condiționat executarea pedepsei pe o perioadă de 3 ani ceea ce constituie termen de încercare în condițiile disp. art. 82 C. pen., socotite de la data rămânerii definitive sentinței, conform disp. art. 82 pct. 3 C. pen.

În temeiul disp. art. 83 C. pen., 84 C. pen., s-a atras atenția inculpatei asupra revocării suspendării condiționate a executării pedepsei în cazul săvârșirii de noi infracțiuni în perioada termenului de încercare sau în cazul neexecutării obligaților civile.

În temeiul disp. art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii, a fost suspendată și executarea pedepselor accesorii.

În temeiul disp. art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării preventive de la 23 septembrie 2002 la 27 septembrie 2002.

IX. În temeiul disp. art. 215 alin. (1), (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 75 lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul I.R.C., la pedeapsa de 2 ani închisoare, cu aplic. art. 71, art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a C. pen. lit. b) C. pen.

În temeiul disp. art. 81 C. pen., a fost suspendată condiționat executarea pedepsei pe o perioadă de 4 ani ceea ce constituie termen de încercare în condițiile disp. art. 82 C. pen., socotite de la data rămânerii definitive a sentinței, conform disp. art. 82 pct. 3 C. pen.

În temeiul disp. art. 83 C. pen., 84 C. pen., s-a atras atenția inculpatului asupra revocării suspendării condiționate a executării pedepsei în cazul săvârșirii de noi infracțiuni în perioada termenului de încercare sau în cazul neexecutării obligaților civile.

În temeiul disp. art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii, a fost suspendată și executarea pedepselor accesorii.

Au fost admise cererile de despăgubirii civile formulate de părțile civile.

În temeiul disp. art. 14 C. proc. pen., 15 C. proc. pen., 346 C. proc. pen. rap. la art. 998 - 999 C civ., au fost obligați inculpații C.S.G., C.O.C., E.I., E.M., C.F., C.E., I.I., R.A. și I.R.C. în solidar la plata sumei de 49.303 dolari SUA despăgubiri civile către părțile civile după cum urmează: J.B.T., M.W., M.J., R.V.M., J.G.L., (...), C.R., V.T. și R.T.

În temeiul disp. art. 191 C. proc. pen., au fost obligați inculpații la câte 4.000 de lei cheltuieli judiciare statului, precum și la plata - în solidar - a sumelor de 3.000 de lei onorariu avocat oficiu pentru părțile civile, respectiv H.P. delegație din 26 septembrie 2007 și 2000 de lei onorariul avocat oficiu pentru părțile civile respectiv C.M. delegație din 26 septembrie 2007, sume ce se vor avansa din fondul Ministerului Justiției.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că prin Rechizitoriul Ministerului Public, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de combatere a criminalității organizate și antidrog, nr. 301/P/2001 din data de 24 decembrie 2002, au fost trimiși în judecată, în stare de arest preventiv inculpații:

- C.S.G. - pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 215 alin. (1), (3), (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 75 lit. a) C. pen.

- C.O.C. - pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 215 alin. (1), (3), (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 75 lit. a) C. pen.

- E.I. - pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 215 alin. (1), (3), (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 75 lit. a) C. pen.

- E.M. - pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 215 alin. (1), (3), C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 75 lit. a) C. pen. și art. 37 lit. a) C. pen.

- I.I., zis S. - pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 26 rap. la art. 215 alin. (1), (3), C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 75 lit. a) C. pen.

- C.F. - pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 26 rap. la art. 215 alin. (1), (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 75 lit. a) C. pen. în stare de libertate a inculpatului.

- R.A. - pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 26 rap. la art. 215 alin. (1), (3), C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 75 lit. a) C. pen.

- C.E. - pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 26 rap. la art. 215 alin. (1), (3), C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 75 lit. a) C. pen.

- I.R.C. - pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 215 alin. (1), (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 75 lit. a) C. pen.

S-a reținut în actul de sesizare că, în cursul anului 2001, până în septembrie 2001, cetățeni străini au formulat plângere către autoritățile Statului Român, cu privire la vânzarea unor bunuri hardware și electronice prin licitații organizate prin intermediul unor site-uri pe internet de către cetățeni români.

Prețul avantajos și calitatea produselor lansate în cadrul licitațiilor pe site-uri au determinat persoanele interesate, majoritatea cetățeni americani, să liciteze și să intre în corespondența cu vânzătorii pentru perfectarea detaliilor vânzării-cumpărării, preț, condiții și modalitate de plată, condiții de livrare, termen de livrare etc, plata prețului fiind executată prin transfer pe numele și la adresele indicate de vânzători. Bunurile oferite și vândute în această modalitate nu au ajuns niciodată în posesia cumpărătorilor, pentru că acestea nu existau cum nici vânzătorii nu au intenționat niciodată să achiziționeze astfel de bunuri. S-a reținut că, începând cu luna martie 2001, din sălile de internet în principal, existente în mai multe zone ale capitalei, s-au lansat o serie de licitații pe site-uri specializate, precum U., D.A. s.a., oferte, în aparență reale, de vânzare a unor bunuri (PC-uri, laptop-uri, camere video, aparate foto) cu indicarea calității acestora, prețul de pornire, numele și adresa de contact a vânzătorilor de către inculpatul C.S.G., C.O.C. și E.I. Inculpații C.S.G. și C.O.C. l-au folosit pe inculpatul E.I. și datele de identitate puse la dispoziție de acesta, pentru a ridica sumele transferate de cumpărători, ca urmare a licitațiilor organizate de aceștia.

Inculpatul E.I. a folosit și datele de identitate ale fratelui său, E.M.

La solicitarea inculpaților C.O.C. și C.S.G., E.I. a început racolarea unor alte persoane care să primească banii obținuți la licitații, persoane denumite "ridicătorii". De cele mai multe ori, inculpații însoțeau "ridicătorii" la băncile unde erau trimiși banii de persoanele vătămate, completând și formularele cu datele de identitate ale "ridicătorilor" și primeau banii de la ridicători. Ridicătorii primeau comisioane de bani 3, 5, 10 dolari SUA, până la 1% din valoarea ridicării. Inculpatul E.I. i-a racolat pe inculpații I.I. zis "S." și pe inculpatul C.F. care, la rândul lor, au racolat până în septembrie 2002 peste 40 de persoane.

Inculpații I.I. și C.F., deși se cunoșteau, aveau propria rețea de "ridicători" din rândul persoanelor apropiate, prieteni și cunoștințe și cunoșteau proveniența banilor la a căror ridicare au participat, pe beneficiarii reali - autori ai licitațiilor frauduloase, respectiv pe inculpatul C.S.G., C.O.C., și ulterior pe E.I., E.M., I.R.C. Unii dintre "ridicători" au devenit, la propunerea inculpaților E.I. și E.M., intermediari în racolarea altor persoane, în schimbul unor sume de bani per persoană. De exemplu, inculpatul R.A. a racolat "ridicători" dintre studenții din Regie pe care i-a convins să ridice sume de bani prin W.U. pentru inculpatul I.I. zis "S.". Din sumele ridicate mici sume erau repartizate către "ridicători" (3, 5, 10 dolari SUA până la 1% din valoarea ridicării); 10 - 15% se cuveneau persoanei care i-a racolat, iar restul se transmiteau către beneficiarii reali, adică inculpaților C.S.G. ori C.O.C.

Inculpatul I.I. zis "S.", cât și inculpatul C.F. au cunoscut proveniența ilicită a sumelor de bani la a căror ridicare au participat, cât și beneficiarii reali, autori ai licitațiilor frauduloase, inculpații C.S.G. și C.O.C., iar ulterior E.I., E.M. și I.R.C.

Pentru organizarea licitațiilor alături de E.M. au fost cooptați inculpatul I.R.C. zis "G." și martorul P.C. Implicarea inculpatului I.R.C. în organizarea de licitații este vizibilă încă din luna mai 2002, aceasta rezultând din convorbirile telefonice pe care le poartă cu E.I. Din convorbirile telefonice a rezultat că inculpații E.M. și E.I. organizau licitații frauduloase, situație menționată și de inculpatul C.F.

Martorul A.M. a declarat că a fost însoțit de inculpații C.S.G. și C.O.C. la un ghișeu W.U. pentru a ridica suma de bani provenind din străinătate.

Acesta a mai declarat că în vara anului 2001 inculpatul E.I. i-a propus să ridice diverse sume de bani prin W.U., transferați pe numele său din Germania de fratele acestora, A., datele sale de identitate fiind date inculpatului E.I.

Împreună cu martorul A.M. a mers să ridice bani la Oficiul poștal și martorul M.D., ambii primind de la inculpatul C.S.G. comisioane pentru serviciul prestat, fără a fi menționate cu exactitate sumele. Acești martori au menționat că din sumele de bani primite drept comision, un procent i-a înmânat inculpatului E.I., care i-a recomandat, iar sumele ridicate le-a înmânat inculpatului C.S.G.

Martorul C.Ș.C. a declarat că a avut cunoștință de împrejurarea că inculpatul E.I. și E.M. se ocupau de ridicarea unor bani transferați în străinătate, ca ajutoare. Cei doi i-au recomandat să ia legătura cu o persoana din cartier, pe nume "C.". După ce l-a contactat pe C., acesta i-a cerut datele de identitate, spunându-i că pe numele său va veni din străinătate sume de bani pe care va trebui să-i ridice, primind drept comision 1 milion de lei. A fost contactat de C., împreună au mers în zona Piața Unirii, la bancă, a completat un formular la indicațiile lui C. și a ridicat 1.000 dolari SUA, pe care i-a dat lui C., primind comision 1.000.000 lei. La cererea lui C. de a găsi și alte persoane pentru a ridica bani, martorul C.Ș.C. l-a contactat pe martorul T.B.O., care a fost de acord să-i transmită datele de identitate și să ridice sumele de bani.

Martorul G.T.D. a fost racolat în primăvara anului 2001 de inculpatul C.S.G. pentru a ridica banii proveniți din licitații frauduloase.

Astfel, martorul a ridicat cca 8 - 10 sume de bani transferați prin W.U. sau M.G. pe numele său, de fiecare dată fiind însoțit de inculpatul C.S.G., fără a preciza cu exactitate sumele ridicate.

Martorul V.D.O. a fost contactat de inculpatul E.I. pentru a ridica sumele de bani transferate din străinătate prin W.U., beneficiare fiind două persoane cunoscute sub numele de C. și C.S. E.I. i-a spus că sumele de bani erau obținute în urma unor anunțuri date pe internet prin care se solicita ajutor material pentru handicapați. Datele de identitate ale martorului au fost transmise de E.I. inculpaților C.S.G. și C.O.C.

Astfel, în perioada mai - august 2001, a ridicat diverse sume de bani de cca 10 ori. De sosirea banilor era anunțat de inculpatul E.I., care l-a însoțit la bancă și a completat formularele.

Martorul a declarat că, după ridicarea banilor împreună cu E.I. se deplasa, fie la "C.", fie la "C.S.", cărora le înmânau banii. Unele formulare erau completate de C.S.G., cum era cazul ridicărilor din Constanța, din luna august 2001. Pe la sfârșitul lunii august 2001 a aflat ca sumele ridicate proveneau din licitații organizate fraudulos pe internet de către "C.S." și "C.", motiv pentru care a refuzat să mai participe la astfel de activități.

Martorul a mai arătat că în vara anului 2002 frații E. s-au certat cu inculpații C.S.G. și C.O.C. din cauza unor sume de bani, motiv pentru care inculpații E.I. și E.M. au hotărât să organizeze singuri licitații și să racoleze "ridicători" prin intermediul inculpaților I.I. și C.F.

Inculpatul E.I. a precizat că inculpații C.S.G. și C.O.C. i-au arătat modul în care se organizează licitațiile, însă aceștia în mod intenționat nu i-au furnizat toate detaliile legate de această procedură. Inculpatul E.M. a confirmat declarația inculpatului E.I. cu privire la organizarea de licitații și cu privire la rolul său și al fratelui sau în activitățile ilicite. A declarat că inculpatul C.O.C. i-a arătat pe un laptop, la domiciliul său din str. V., cum se organiza licitațiile pe internet, dar intenționat nu i-a furnizat toate datele necesare. A mai fost ajutat să învețe organizarea de licitații frauduloase și de inculpatul I.R.C., zis G., care și el organiza licitații pe internet.

Inculpații C.F. și I.I. zis "S." recunosc participarea lor directă în activitatea de ridicare a unor sume de bani provenite din licitațiile frauduloase și racolarea de persoane pentru desfășurarea acestei activități.

S-a reținut în actul de sesizare că, din documentele bancare și declarațiile martorilor a rezultat că în perioada ianuarie - septembrie 2002 I.I. și persoanele racolate de acesta au ridicat aprox. 46.000 dolari SUA.

Inculpatul R.A., zis "B.", alături de alți martori, au fost racolați și instruiți în ridicarea banilor de inculpatul I.I. zis "S.".

Inculpatul C.F. a racolat-o, alături de alți martori din lucrări, pentru ridicarea banilor, pe inculpata C.E., mama sa. S-a reținut în rechizitoriu, că din declarațiile martorilor și documentele bancare rezultă că prin inculpatul C.F. și persoanele racolate, în perioada decembrie 2001 - septembrie 2002 a fost ridicata suma totala de cca 63.470 dolari SUA.

Inculpatul R.A. a recunoscut că personal a ridicat unele sume de bani, împreună cu inculpatul I.I. și că, la cererea acestuia din urmă, a racolat, la rândul său, alte persoane, iar pentru fiecare persoană racolată primea un procent.

Inculpata C.E. a avut cunoștință de activitatea ilicită a fiului său și a fraților E.

În faza de urmărire penală, s-au administrat probatorii cu înscrisuri, respectiv documentele bancare, s-au depus la dosar plângerile părților vătămate, s-au efectuat expertize grafoscopice, procese-verbale cu transcrierile convorbirilor telefonice dintre inculpați, s-au audiat inculpații și martorii din rechizitoriu. În faza cercetării judecătorești s-au audiat inculpații, martorii din rechizitoriu, s-au depus de către inculpați înscrisuri în circumstanțiere.

Față de martorii care nu au fost audiați, Tribunalul a făcut aplicarea disp. art. 327 pct. 3 C. proc. pen.

La data de 10 aprilie 2009, prin adresa nr. 2357.745/ZC emisă de IGPR - Centrul de Cooperare Polițienească Internațională, Biroul Național Interpol ca răspuns la adresa emisă de instanța, s-a arătat că Interpol Viena a comunicat că inculpatul I.I. este în ancheta desfășurată de Parchetul din Graz, număr de dosar 24ST95/08. Este motivul pentru care, prin încheierea din data de 13 mai 2009, Tribunalul, pentru desfășurarea cu celeritate a procesului penal și având în vedere vechimea dosarului și în interesul unei bune judecăți, în temeiul disp. art. 38 C. proc. pen. rap. la art. 33 lit. a) C. proc. pen. a disjuns cauza în ceea ce privește pe inculpatul I.I., formându-se Dosarul nr. 20940/3/2009. S-a făcut corespondență cu Ministerul Justiției pentru aducerea la îndeplinire a Mandatului European de Arestare în vederea audierii pe numele inculpatului I.I. și Cerere de aprobare a transferului temporar al inculpatului către Autoritățile Judiciare Austriece, respectiv Penitenciarul din Graz Jakomini, unde este încarcerat inculpatul, având în vedere dispozițiile Legii nr. 302/2004, privind cooperarea judiciară internațională în materie penală. Pentru termenele de judecată, inculpatul a fost citat prin scrisoare recomandată la Penitenciarul din Graz Jakomini, semnând de primire, nefiind posibil transferul în România, în vederea audierii, așa cum a rezultat din relațiile trimise de Autoritățile Judiciare din Austria. Ca atare, Tribunalul a dispus conexarea celor două dosare.

Din corespondența purtată de instanța cu Ambasada SUA - Biroul Juridic, a rezultat că părțile civile au comunicat că "doresc să le fie păstrate drepturile și ca autorii să returneze toate sumele deținute legal de la ele", acestea dorind "să fie informate de ambasadă de evoluția procesului".

Din analiza materialului probator administrat în cauză, a rezultat situația de fapt așa cum a fost reținută în actul de sesizare a instanței, cu următoarele precizări: Inculpatul C.S.G., în declarațiile date a arătat că în cursul anului 1999 a cunoscut prin intermediul inculpatului C.O.C. și al prietenei sale mai multe persoane, "amici" care frecventau și făceau consumație la restaurantul Viena, unde inculpatul era bucătar. Aceste persoane "amici" se ocupau cu licitații frauduloase pe internet. Procedura de realizare a unei asemenea licitații i-a fost arătată de aceștia la un cafe-net de la Universitate sau Piața Kogălniceanu. Acest mod de a obține banii inculpatul C.S.G. i-a explicat lui E.I. prin primăvara anului 2001. Inculpatul a recunoscut că l-a rugat pe inculpatul E.I. să-i găsească oameni "ridicători" de bani.

Inculpatul C.S.G. l-a însoțit pe inculpatul E.I. la W.U. pentru a-i arăta cum trebuie completate formularele. Inculpatul C.S.G. a declarat că inculpatul E.M., la îndemnul inculpatului E.I., însoțea persoanele care trebuiau să ridice banii, și că l-a văzut pe E.M. în cursul anului 2001 făcând licitații pe internet la cafe-net, la parterul blocului unde locuia inculpatul C.S.G. recunoaște că i-a propus martorului T.G.D. să ridice diverse sume de bani, pe numele său, și ca i-a arătat acestuia cum să completeze formularele la W.U. A declarat ca martorilor A.M. și M.D., persoane racolate de inculpatul E.I., le-a completat formularele de ridicare a banilor. Din declarații a reieșit că a fost cu martorul V.D.O., martor racolat de inculpatul E.I., la Constanța și Eforie Nord de unde martorul a ridicat bani. Inculpatul C.S.G. a recunoscut că l-a racolat pe martorul C.Ș., care, la rândul său, l-a racolat pe martorul T.B., ambii ridicând mai multe sume de bani pentru inculpați.

Inculpatul a mai declarat că inculpații I.I. și C.F. racolau "ridicători" pentru inculpatul E.I. A mai arătat în declarații ca frații E., în activitatea lor de organizare a licitațiilor pe internet, au apelat la serviciile inculpatului I.R.C. (G.) și a altor persoane care efectuau procedurile necesare la realizarea licitațiilor frauduloase. Inculpatul a recunoscut că a încercat să facă, pe cont propriu, licitații la cafe-net-ul de la Universitate, Piața Kogălniceanu în perioada: sfârșitul lunii august 2001 - aprilie 2002, persoanele "ridicători" fiindu-i racolate în majoritate de inculpatul E.I. Inculpatul nu a contestat conținutul convorbirilor telefonice pe care le-a avut cu inculpatul C.C. și cu inculpatul E.I. A menționat că a fost însoțit de 4 ori la ridicarea banilor, de către inculpatul C.O., însă acesta din urmă nu avea cunoștință de proveniența ilicită a banilor.

În declarația dată în fața instanței de judecată a făcut completări, în sensul că cel care l-a învățat să facă licitații pe internet este coinculpatul C.O. Acesta i-a cerut datele de pe buletin și a ridicat diverse sume de bani de la W.U., primind comision de 10% de la inculpatul C., care a beneficiat de diferența de bani. A arătat că până în anul 2002, sfârșitul lui ianuarie când a început să organizeze licitații personal, a racolat "ridicători" pentru inculpatul C., printre aceste persoane se număra și inculpații-frații E.I. și E.M. cărora personal le-a explicat modalitatea efectuării licitațiilor frauduloase pe internet. A cunoscut persoane care organizau licitații frauduloase prin intermediul inculpatului C. Când scotea bani din banca erau prezenți inculpații - frații E. și de câteva ori și inculpatul C.O.C.

Inculpatul C.O.C. a recunoscut că îi cunoaște pe inculpații E.I. și E.M. și pe inculpatul C.S.G., dar nu cunoaște că aceștia făceau licitații pe internet. A arătat, în fața instanței, că din curiozitate la începutul anului 2002 a organizat 3 - 4 licitații frauduloase cu produse electronice. Banii din bancă au fost ridicați de martorii C.Ș. și T.B. A recunoscut că în vara anului 2002 a renunțat la licitație pe internet la solicitarea părinților săi.

Inculpatul E.I. (declarație instanță) a arătat că era prieten cu inculpații C.S.G. și C.O.C. A aflat că se organizau licitații frauduloase pe internet de inculpatul C.O.C. și prietenii săi din Alexandria. A arătat că a ridicat bani, cu datele de identitate ale fratelui său, în perioada: vara anului 2001 - vara anului 2002, pentru care primea un comision. Printre persoanele racolate, la solicitarea inculpatului C.S.G., au fost inculpații I.I. și C.F., C.E., martorii C.C., R.D., B.D.C., D.M., C.B., A.A.I., P.A.C., E.V.B., E.C., I.A., F.G.A., N.G. s.a. Banii pe care îi ridica din bancă, uneori, îi dădea lui C.S.G. și lui C.O.C. A văzut când C.S.G. a dat banii proveniți din licitațiile ilegale inculpatului C.O.C.

Inculpatul R.A. a recunoscut că a dat datele de identitate inculpatului I.I. cu care a mers să ridice banii din bancă, pentru care a primit comisioane. La solicitarea lui I.I. a racolat studenți din Complexul Studențesc Regie pentru a-i folosi ca "ridicători".

Inculpatul I.R.C. a declarat că servea pe orice persoană care apela pentru orice activitate pe computer pentru ca era de notorietate că știa bine limba engleză.

Prin I.I. zis S., au fost folosiți pentru organizarea licitațiilor și pentru ridicare de sume de bani martorii C.C., R.D., B.D.C., D.M., C.B., A.A.I., P.A.C., E.V.B., E.C., I.A. și martorii F.G.A. N.G.C. s.a.

Prin C.F. au fost folosiți pentru organizarea licitațiilor și pentru ridicare de sume de bani martorii S.M., I.R.F., N.M., I,C.D., S.G., C.N., N.G., S.A.M., N.E., s.a.

Aceste declarații date de inculpați s-au coroborat cu întreg materialul probator existent la dosar, din care rezultă existența infracțiunilor reținute în actul de sesizare și săvârșirea acestora de către inculpați. Inculpații trimiși în judecată au fost implicați în activitatea infracțională de lansare de licitații ilegale pe site-uri specializate, în activități de ridicare de bani "ridicători", trimiși din străinătate prin punerea la dispoziție a datelor de identitate și prin activități de racolare a altor persoane pentru a ridica banii veniți din străinătate, ca urmare a licitațiilor ilegale făcute de inculpați.

Pentru fiecare activitate ilegală se primeau comisioane de la cei ce se foloseau de aceste servicii. Inițiatorii de a-i învăța pe ceilalți inculpați procedura organizării de licitații frauduloase pe internet (calitatea ofertelor, prețul de pornire, numele, adresa de contact a vânzătorilor, declararea formală a unui câștigător, condiții de lucrare, termene de livrare, garanții) erau inculpații C.S.G. și C.O.C. și I.R.C., care s-au implicat în organizarea de licitații frauduloase pe internet încă din luna mai 2002. Datele de identitate ale persoanelor racolate (de inculpații C.F., E.I., I.I., R.A. etc) erau trimise către inculpații C.S.G. și C.O.C. prin SMS și tot prin SMS aceștia trimiteau datele necesare completării formularelor celorlalți inculpați care ridicau banii din banca sau însoțeau pe ridicători la bancă.

Infracțiunile săvârșite de inculpați a reprezentat o unitate infracționala prin unitate de subiecți activi, unitate de rezoluție infracțională, pluralitate de acțiuni săvârșite la diferite intervale de timp, ce realizează conținutul aceleiași infracțiuni.

Între inculpați a existat o colaborare în ceea ce privește racolarea de "ridicători" de bani din bănci, de persoane care însoțeau pe ridicători la bănci pentru a completa formularele și a lua bani, pentru fiecare activitate primindu-se comisioane. Inculpații se recomandau unul pentru altul, de nenumărate ori, folosindu-se de aceeași ridicători și de aceleași persoane care racolau ridicători.

În acest mod, activitatea infracțională a inculpaților, a conturat existența elementelor constitutive ale infracțiunii prev. de art. 215 alin. (1), (3) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și cu agravanta care indică existența mai multor persoane ca subiecți activi, prev. de art. 75 lit. a) C. pen., pentru inculpații C.S.G., C.O.C., E.I.,E.M., I.R.C. și a infracțiunii prev. de art. 26/215 alin. (1), (3) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art 75 lit. a) C. pen. pentru inculpații I.I., C.F., R.A., C.E., texte de lege în baza cărora inculpații au fost condamnați la pedepse privative de libertate. Având în vedere criteriile generale de individualizare a pedepsei prev. de art. 72 C. pen., Tribunalul a avut în vedere gradul de pericol social concret al faptelor săvârșite de inculpați la acea dată, infracțiuni care au lezat patrimoniile părților vătămate prin înșelarea bunei credințe prin activitățile inculpaților.

Tribunalul a avut în vedere și persoana inculpaților:

- C.S.G. - necunoscut cu antecedente, are o familie organizată, are un loc de muncă prin care își câștiga în mod licit cele necesare traiului, este apreciat de colegii și angajații săi, s-a prezentat în fața instanței pe parcursul duratei procesului;

- C.O.C. - nu este cunoscut cu antecedente penale, are un loc de muncă prin care își asigura un trai onest, este licențiat în drept, este caracterizat pozitiv de la locul de muncă - conștiincios, funcția de consilier juridic asistent, nu a fost sancționat niciodată, respectuos, un bun coleg, căsătorit de 6 ani, doi copii minori față de care este un tată cu o afecțiune deosebită, s-a prezentat la termenele de judecată pe tot parcursul procesului penal;

- E.M. - căsătorit, absolvent de liceu, o familie organizată, doi copii minori, loc de muncă stabil din care își câștigă onest existența;

- E.I. - necunoscut cu antecedente penale, familie organizată, un copil minor, un loc de muncă stabil din care își câștigă în mod onest existența, ambii inculpați s-au prezentat la termenele de judecată;

- I.R.C. - necunoscut cu antecedente penale, familie organizată, un loc de muncă stabil cu performanțe în cunoștințe de limba engleză și mențiune la Sesiunea Științifică din anul 2005 - Universitatea Creștină "D.C." ca expert în domeniul informaticii;

- R.A. - necunoscut cu antecedente penale, activități multiple în domeniul artistic în prezent consilier de imagine la A. și alte companii, ca fotograf profesionist, participă la competiții internaționale, unde a obținut premii și a promovat România, participă cu fotografii în multe galerii europene, este în Galeria Premiilor;

- C.F. - fără antecedente penale, familie organizată, are doi copii minori ce sunt în grija sa, fiindcă soția lucrează;

- C.E. - fără antecedente penale, familie organizată;

- I.I. - fără antecedente penale.

Aceste împrejurări au îndreptățit Tribunalul să aprecieze incidența disp. art. 81 C. pen. referitoare la suspendarea condiționată a executării pedepsei ca mijloc de individualizare a executării pedepsei, mai puțin pentru inculpatul E.M., pentru care au fost reținute disp. art. 37 lit. a) C. pen.

Pentru a fi incidente disp. art. 81 C. pen. în speță - a arătat Tribunalul - trebuie să se aibă în vedere prejudiciul existent, ca urmare a săvârșirii infracțiunii reținute în sarcina inculpaților.

Astfel, în faza de urmărire penală, nu s-au stabilit cu certitudine persoanele care au suferit un prejudiciu civil cert (mai puțin cele care au formulat plângeri penale) ca urmare a activității infracționale a inculpaților, sumele cu care aceste persoane au fost păgubite și câștigurile realizate de fiecare inculpat în parte ca urmare a activității sale infracționale, perioada de timp certă pentru fiecare inculpat în care acesta a comis fapta. În rechizitoriu nu s-a menționat criteriile după care persoane care au participat la activitatea infracțională, în aceleași împrejurări și aceeași perioadă, unele au fost trimise în judecată în stare de arest preventiv sau în libertate ca inculpate, iar pentru altele s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală și aplicarea unei amenzi administrative sau numai scoaterea de sub urmărire penală sau ca martori, deși au beneficiat de sume de bani sub toate modalitățile prezentate și cunoșteau proveniența ilicită a acestora.

Unii inculpați, așa cum a rezultat din tot ansamblul probator au avut activități de organizatori de licitații frauduloase pe internet, alții de racolatori de persoane, alții de ridicători de sume ce proveneau din străinătate (toți cunoscând proveniența ilicită a acestora), iar unii dintre ei au îmbinat toate aceste activități pentru care, în afară de sumele de bani ridicate din bănci, primeau și diverse comisioane, sume variabile, în lei sau dolari SUA.

Pentru aceste motive - a arătat Tribunalul - din suma totală reținută în rechizitoriu ca prejudiciu de 128.652 dolari SUA, numai suma de 49.303 dolari SUA raportat la valoarea dolari SUA de la data săvârșirii infracțiunilor reprezintă un prejudiciu cert prin constituirile de părți civile menționate în rechizitoriu.

Trecerea unei perioade de timp îndelungată (9 - 10 ani) de la data când inculpații și martorii au fost audiați în faza de urmărire penală și de la data săvârșirii faptelor de către inculpați, a obligat instanța, în baza rolului activ, să dea eficiență dispoziției art. 327 C. proc. pen. rap. la art. 325 C. proc. pen. prin citirea tuturor declarațiilor fiecărui inculpat și fiecărui martor în parte, fiindcă aceștia nu și-au amintit faptele și împrejurările de fapt petrecute cu mult timp în urmă. Declarațiile au fost menținute fără a se putea aduce noi lămuriri, mai ales cu privire la latura civilă a cauzei.

Astfel, s-a apreciat că în cauză este imposibilă o concluzie clară, neechivocă, certă, cu privire la cuantumul prejudiciului reținut de rechizitoriu, probatoriul administrat la acea dată fiind lacunar, imprecis și imposibil de completat în prezent, după 10 ani.

Acesta a fost considerentul pentru care, Tribunalul a procedat la schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prev. de art 215 alin. (1), (3), (5) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 75 lit. a) C. pen., în infracțiunea prev. de art. 215 alin. (1), (3) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 75 lit. a) C. pen., în ceea ce privește pe inculpații C.S.G., C.O.C., E.I.

Răspunderea solidară a inculpaților în repararea prejudiciului civil cauzat părților vătămate ce s-au constituit părți civile în cauză este dată de împrejurarea că, fiind o infracțiune continuată cea pentru care inculpații au fost condamnați, se produce un rezultat global, prin cumularea câștigurilor și a prejudiciului specific întregii activități infracționale.

La stabilirea cuantumului pedepselor ce au fost aplicate inculpaților, Tribunalul a avut în vedere, pe lângă gradul de pericol social concret al faptelor săvârșite și circumstanțele personale ale fiecăruia în parte, așa cum au fost prezentate, și împrejurarea că trecerea unei perioade de aproape 10 ani de la data săvârșirii infracțiunii de către inculpați, rezonanța socială în rândul opiniei publice a acestor fapte s-a stins, iar aceștia nu mai prezintă pericol pentru ordinea publică, s-au integrat în societate, sunt familiști, persoane de referință în rândul comunității, responsabili față de ei înșiși, de familiile lor și față de cei din jur.

Pentru inculpatul C.O.C., Tribunalul a reținut precizarea făcută în declarația dată în fața instanței coroborată cu probele din dosar cu privire la încetarea activității infracționale, ca fiind vara anului 2002 astfel că prevederile Legii nr. 365/2002, nu i-au fost aplicabile, așa cum se referă concluziile scrise.

Pentru inculpatul E.M., Tribunalul a apreciat că îi sunt incidente disp. art. 37 lit. a) C. pen. față de condamnarea de 8 luni închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 1079 din 06 septembrie 2002, Dosar nr. 5611/2000 al Judecătoriei Sectorului 4 București, cu aplic. art. 81 C. pen., 82 C. pen., noua infracțiune fiind săvârșită în termenul de încercare. Astfel, în temeiul disp. art. 83 C. pen., rap. la art. 447 C. proc. pen., s-a dispus revocarea suspendării condiționate a executării acestei pedepse de 8 luni, pe care a cumulat-o aritmetic cu pedeapsa aplicată pentru fapta dedusă judecății, dispunând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă în regim de detenție. Aceasta deoarece, atunci când suspendarea primei pedepse a fost revocată, nu se poate dispune suspendarea executării sub supraveghere și nici executării acesteia la locul de muncă, pentru că toate trei sunt modalități distincte de individualizare a executării pedepsei, iar o reindividualizare ar aduce atingere autorității de lucru judecat. Pentru ceilalți inculpați, suspendarea executării pedepsei închisorii a atras "ope legis" și suspendarea executării pedepsei accesorii - art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata de încercare.

Pentru ca, în caz de revocare, să nu se ajungă ca cel condamnat să fie ținut să execute și partea din pedeapsă echivalentă ca durată cu reținerea și arestarea preventivă, Tribunalul, pentru inculpații reținuți și arestați preventiv - C.S.G., E.I., E.M., I.I., C.F., C.E., a computat din durata pedepsei aplicate pentru fapta dedusă judecății reținerea și arestarea preventivă.

Trecând la soluționarea laturii civile a cauzei, Tribunalul a apreciat ca fiind întemeiată acțiunea civilă formulată de părțile civile și, pe cale de consecință, în temeiul art. 14 C. proc. pen., art. 15 C. proc. pen., art. 346 C. proc. pen. rap. la art. 998 - 999 C. civ., a admis-o și a obligat pe inculpații C.S.G., C.O.C., E.I., E.M., C.F., C.E., I.I., R.A. și I.R.C. - în solidar - la plata sumei totale de 49.303 dolari SUA despăgubiri civile către părțile civile - sume și părți individualizate în dispozitivul sentinței penale atacate.

Împotriva acestei hotărâri au formulat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul București și apelanții - intimați - inculpați E.M., I.R.C., R.A., C.O.C., C.S.G. și E.I., I.I., criticând-o sub mai multe aspecte de nelegalitate și netemeinicie, astfel după cum urmează:

- apelul Parchetului de pe lângă Tribunalul București vizează:

- constatarea greșitei deduceri din pedepsele aplicate inculpaților C.O.C. și I.I.;

- latura civilă a cauzei a fost soluționată greșit, în sensul că este întemeiată pe dispoziția privind obligarea tuturor inculpaților la plata despăgubirilor către partea civilă (în mod solidar), fără a fi fost făcută distincție între activitatea infracțională a fiecărui inculpat și prejudiciul efectiv produs;

- apelantul inculpat E.M. a criticat hotărârea instanței de fond, prin prisma faptului că cercetările efectuate sunt incomplete, impunându-se restituirea cauzei la Parchet;

- tot astfel, a susținut că se impune trimiterea cauzei la instanța de fond în vederea rejudecării, avându-se în vedere că instanța de fond nu s-a pronunțat pe mai multe cereri și probatorii, inclusiv cu privire la situația înlăturării disp. art. 37 lit. a) C. pen. la infracțiunea cadru;

- apelantul inculpat E.I. a susținut că instanța de fond a greșit cu privire la încadrarea juridică, solicitând schimbarea încadrării juridice din autorat la infracțiunea de înșelăciune în aceea de complicitate la infracțiunea de înșelăciune, aspect ce impune rejudecare cauzei de către instanța de fond;

- apelantul intimat inculpat I.I. a solicitat restituirea cauzei la Parchet, întrucât cercetarea penală este incompletă "faptele fiecăruia nefiind corespunzător detaliate, conform legii";

- apelantul intimat inculpat R.A. a solicitat aplicarea disp. art. 181 C. pen., în considerarea participației minime și circumstanțelor personale, totodată pe latura civilă, consideră că prejudiciul produs prin infracțiune este unul minim, respectiv 2.549 dolari, în participație cu inculpatul I.I.;

- apelantul intimat inculpat I.R.C. a susținut nelegalitatea hotărârii instanței de fond, în raport cu faptul că sunt incomplete cercetările efectuate de către organul de urmărire penală, astfel că se impune restituirea cauzei la Parchet;

- a arătat că nu cunoaște nimic din activitatea infracțională a celorlalți inculpați, iar prejudiciul nici nu a fost determinat;

- apelantul intimat inculpat C.O.C. a susținut că este greșită soluția instanței de fond, sub aspectul încadrării juridice, întrucât la data săvârșirii infracțiunii - primăvara anului 2001/2002 - nu exista reglementarea contractelor încheiate prin mijloace electronice, respectiv Legea nr. 365 din 07 iunie 2002, care a apărut ulterior, astfel încât încadrarea juridică corespunzătoare este cea prev. de art. 215 alin. (1) C. pen., cu consecințele corespunzătoare;

- apelantul intimat inculpat C.S.G. a solicitat - în principal, restituirea cauzei la Parchet, întrucât urmărirea penală nu este completă, nu a fost reținută pentru fiecare inculpat fapta - în concret - săvârșită, prejudiciul și părțile vătămate/părțile civile, reținându-se, în mod global, în sarcina inculpaților săvârșirea acestui gen de infracțiuni, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 75 lit. a) C. pen.

Totodată, a invocat imposibilitatea judecării în condițiile prev. de art. 3201 C. proc. pen., atâta timp cât inculpatul nu poate să știe pe care fapte le-a săvârșit și le recunoaște, răspunderea penală fiind personală.

De asemenea, a criticat soluția instanței de fond cu privire la încadrarea juridică, considerând, pe de o parte, că infracțiunea săvârșită este cea prevăzută de art. 215 alin. (1) C. pen. iar pe de altă parte, forma de participație este complicitatea și nu autoratul.

Pe latura civilă, a solicitat să fie obligat doar la acele sume pentru care se face vinovat în mod nemijlocit, în crearea prejudiciului.

În final, a solicitat și o reindividualizare a pedepsei aplicate, prin reținerea dispozițiilor art. 74 - 76 C. pen., astfel ca pedeapsa aplicată să reflecte concret activitatea infracțională a sa și, eventual, incidența legii de grațiere.

Prin Decizia penală nr. 192 din 26 iunie 2012 a Curții de Apel București, secția I penală s-au admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul București și inculpații E.M., I.R.C., R.A., C.O.C., C.S.G., E.I. și I.I. împotriva Sentinței penale nr. 314 din 05 aprilie 2011, pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, în Dosarul nr. 35466/3/2005 și s-au extins efectele apelului și asupra inculpaților C.F. și C.E.

S-a desființat în parte, Sentința penală nr. 314 din 05 aprilie 2011, pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, și rejudecând, s-a dispus:

Pe latură penală:

- în baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa de 1 an și 4 luni închisoare aplicată inculpatului E.M., perioada de la 12 octombrie 2002 - 5 iulie 2003;

- în baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa de 3 ani închisoare, cu aplicarea art. 81 C. pen., aplicată inculpaților C.O. și I.I., perioada arestării preventive de la 14 ianuarie 2003 - 28 ianuarie 2003, respectiv 12 octombrie 2002 - 5 iulie 2003.

Pe latură civilă:

Au fost obligați inculpații la plata despăgubirilor civile, astfel:

Inculpații E.I., E.M., C.S.G. și C.O.C. la plata sumei de: 1263 dolari SUA - către J.T.; 435 dolari SUA - către M.W.; 400 dolari SUA - către T.C.; 580 dolari SUA - către M.M.Jr., 367 dolari SUA - către C.K.; 724 dolari SUA - către N.S.; 481 dolari SUA - către S.Q.;

Inculpații E.I., C.S.G. și C.O.C. la plata sumei de: 265 dolari SUA - către M.J.; 501 dolari SUA - către R.M.; 1757 dolari SUA - către J.G.L.; 250 dolari SUA - către L.B.; 300 dolari SUA - către D. și K.B.; 938 dolari SUA - către K.P.; 280 dolari SUA - către D.L.M.; 1200 dolari SUA - către V.J.; 100 dolari SUA - către S.P.; 1075 dolari SUA - către R.N.; 580 dolari SUA - către K.F.;

Inculpații E.I., E.M., I.R.C. și I.I. la plata sumei de: 305 dolari SUA către - R.C.; 756 dolari SUA - către L.C.; 2465 dolari SUA - către S.H.;

Inculpații I.I., C.S.G., C.O.C. și E.I. la plata sumei de: 582 dolari SUA - către S.O.; 600 dolari SUA - către M.P.; 1436 dolari SUA - către B.M.; 917 dolari SUA - către D.B.; 7655 dolari SUA - către R.D.; 1085 dolari SUA - către J.B.; 1260 dolari SUA - către R.R.; 1100 dolari SUA - către T.T.; 329 dolari SUA - către R.T.;

Inculpații C.S.G., C.O.C., E.I., E.M. și C.F. la plata sumei de: 600 dolari SUA - către V.T.; 663 dolari SUA - către C.R.; 633 dolari SUA - către D.P.; 1233 dolari SUA - către J.R.; 862 dolari SUA - către N.Z.;

Inculpații E.I., R.A., C.S.G. și C.O.C. la plata sumei de: 796 dolari SUA - către M.B.; 190 dolari SUA - către R.A.; 542 dolari SUA - către B.T.;

Inculpații C.S.G., C.O.C., I.I., R.A. și C.F. la plata sumei de: 479 dolari SUA - către A. și R.M.;

Inculpații C.S.G., C.O.C., E.I., I.I. și C.F. la plata sumei de: 260 dolari SUA - către M.M.;

Inculpații C.S.G., C.O.C., E.I. și C.F. la plata sumei de: 523 dolari SUA - către A.Q.; 770 dolari SUA - către B.P.M.; 344 dolari SUA - către J.A.L.; 720 dolari SUA - către M.L.H.; 1183 dolari SUA - către M.H.; 435 dolari SUA - către A.D.; 650 dolari SUA - către A.J.A.; 270 dolari SUA - către B.B.; 2525 dolari SUA - către K.S.M.; 1068 dolari SUA - către T.R.; 702 dolari SUA - către U.G.L.;

Inculpații E.I., C.S.G., C.O.C., C.F. și C.E. la plata sumei de: 1300 dolari SUA - către D.L.; 5000 dolari SUA - către Y.H.; 862 dolari SUA - către K.L.; 625 dolari SUA - către S. și B.B.;

Inculpații C.S.G., C.O.C., E.I. și C.E. la plata sumei de: 922 dolari SUA - către W.R.Jr.

În temeiul art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare efectuate de stat au rămas în sarcina acestuia.

Analizând apelurile declarate în cauză, instanța de prim control judiciar a reținut următoarele:

Instanța de fond nu a avut în vedere perioada arestării preventive a inculpaților C.O.C., E.I. și I.I., se impune a îndrepta această eroare în această cale de atac, situație față de care apelul Parchetului este întemeiat din acest punct de vedere.

În ceea ce privește cel de al doilea motiv de apel, constând în aceea că - pe latura civilă - inculpații trebuie să răspundă doar în măsura în care au participat la săvârșirea faptei și, chiar mai mult, în raport de contribuția fiecăruia la crearea prejudiciului, Curtea a constatat că și acest motiv de apel este întemeiat.

Astfel, potrivit răspunderii civile, oricine a creat un prejudiciu altei persoane este obligat a-l despăgubi, iar în speță, rezultă că inculpații au creat - prin săvârșirea infracțiunilor reținute în sarcina lor, prejudicii părților civile în diferite moduri, grupați în diferite componente, raportat la situații diferite, astfel că se impune a obliga pe fiecare inculpat să răspundă în raport cu participarea sa și contribuția avută la crearea prejudiciului.

- apelul inculpaților E.M., E.I. și I.I.:

Potrivit art. 333 C. proc. pen. (abrogat), în tot cursul judecății, instanța se poate desesiza și restitui cauza procurorului, când din administrarea probelor sau din dezbateri rezultă că urmărirea penală nu este completă și că în fața instanței nu s-ar putea face completarea acesteia decât cu mare întârziere.

Cum, în prezent, dispozițiile art. 333 C. proc. pen. au fost abrogate prin art. I pct. 158 din Legea nr. 356/2006 - publicată în M. Of., nr. 677/7.08.2006, o cerere de acest tip apare ca fără temei legal.

Cu toate acestea, instanța de apel a fost în măsură a analiza învinuirea fiecăruia dintre inculpați, în raport cu întregul probatoriu administrat, iar în măsura în care probele administrate nu conduc la dovedirea vinovăției persoanei inculpate, instanța a procedat în conformitate cu disp. art. 345 C. proc. pen., inclusiv achitarea inculpatului, în temeiul art. 10 C. proc. pen.

În ceea ce privește motivul de apel referitor la restituirea cauzei la instanța de fond, întrucât nu s-a pronunțat pe mai multe chestiuni esențiale, Curtea a constatat și acest motiv de apel ca nefondat, în raport de următoarele considerente:

- s-a susținut că rechizitoriul nu respectă condițiile cerute de lege pentru sesizarea legală a instanței.

Potrivit art. 264 alin. (1) C. proc. pen., rechizitoriul constituie actul de sesizare a instanței de judecată, acesta trebuind să se limiteze la fapta și persoana pentru care s-a efectuat urmărirea penală și trebuie să cuprindă, pe lângă mențiunile prev. de art. 203 C. proc. pen., datele privitoare la persoana inculpatului, fapta reținută în sarcina sa, încadrarea juridică, probele pe care se întemeiază învinuirea, măsura preventivă luată și durata acesteia, precum și dispoziția de trimitere în judecată.

Din analiza rechizitoriului Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție (Parchet C.S.J., secția de Combatere a Criminalității Organizate și Antidrog) - din 24 decembrie 2002, a rezultat complexitatea deosebită a cauzei (în raport cu noutatea și specificitatea cazului - licitații privind vânzarea unor bunuri hardware și electronice, numărul mare de persoane inculpate, numărul mare de persoane vătămate, domiciliul acestora din urmă: SUA, etc., lipsa unei legislații adecvate fenomenului), actul de sesizare întrunind elementele esențiale cerute de textul de lege mai sus citat, atâta timp cât din acesta rezultă fapta, persoana, încadrarea juridică etc.

Este adevărat că, în multe cazuri, procurorul prezintă la modul general fapta și persoana/persoanele inculpate, dar această modalitate este determinată de complexitatea cauzei, așa cum am enunțat mai sus.

Rezultă astfel că și acest motiv de apel este nefondat.

- s-a mai susținut greșita reținere a recidivei prevăzută de art. 37 lit. a) C. pen., în cazul inculpatului E.M.

Potrivit art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen., există recidivă când după rămânerea definitivă a unei hotărâri de condamnare la pedeapsa închisorii mai mare de 6 luni, cel condamnat săvârșește din nou o infracțiune cu intenție, înainte de începerea executării pedepsei, în timpul executării pedepsei sau în stare de evadare, iar pedeapsa prevăzută de lege pentru a doua infracțiune este mai mare de 1 an.

Cum, în speță, inculpatul E.M. a fost condamnat la pedeapsa de 8 luni închisoare (prin Sentința penală nr. 1079 din 06 septembrie 2000, Dos. nr. 5611/2000 al jud. sect. 4), suspendată condiționat conform art. 81 C. pen. pe un termen de încercare de 2 ani și 8 luni, iar faptele reținute în sarcina sa apar ca fiind săvârșite în perioada termenului de încercare, susținerea înlăturării aplicării art. 37 lit. a) C. pen. este total neîntemeiată.

Cu privire la greșita încadrare juridică a faptei în cea prev. de art. 215 alin. (3) C. pen., în loc de dispozițiile art. 215 alin. (1) C. pen., aspect/motiv susținut ulterior de toți inculpații, Curtea a constatat nefondat acest motiv de apel, în raport de următoarele considerații:

Potrivit art. 215 alin. (1) C. pen., constituie infracțiune de înșelăciune, fapta constând în inducerea în eroare a unei persoane, prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasă a unei fapte adevărate, în scopul de a obține pentru sine sau pentru altul un folos material injust și dacă s-a pricinuit o pagubă, această dispoziție reglementând infracțiunea cadru, iar potrivit alin. (3) al aceluiași text, fiind reglementată infracțiunea de înșelăciune cu prilejul încheierii sau executării unui contract.

Cum din analiza probatoriului administrat, a rezultat că, inițial, între inculpați - pe de o parte și părțile vătămate - pe de altă parte, s-au stabilit relații de natură comercială, cu prilejul vânzării/cumpărării pe baza unei licitații electronice, fiecare dintre partenerii relației comerciale urmărind vânzarea, respectiv cumpărarea obiectului în cauză, susținerea inculpaților de înlăturare a dispozițiilor alin. (3) din încadrarea juridică a infracțiunii de înșelăciune a fost nefondată, întrucât activitatea infracțională a fiecăruia s-a desfășurat la încheierea ori derularea contractului.

Faptul că inculpații au promis că vor transmite proprietatea asupra unor bunuri în schimbul unor sume de bani, lucru care nu s-a întâmplat, întrucât aceștia nu au avut vreodată intenția să facă acest lucru, întărește argumentul că infracțiunea de înșelăciune s-a realizat în cadrul încheierii ori derulării contractului de vânzare-cumpărare prin licitație electronică.

Apelul inculpatului R.A.:

- s-a susținut lipsa pericolului concret în raport cu prejudiciul creat de acest inculpat, astfel că se impune o reindividualizare judiciară a pedepsei.

Potrivit art. 181 alin. (1) C. pen. "nu constituie infracțiune, fapta prevăzută de legea penală, dacă prin atingerea minimă adusă uneia din valorile apărate de lege și prin conținutul ei concret, fiind lipsită în mod vădit de importanță, nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni".

Cererea inculpatului de a se dispune achitarea sa, pe motiv că fapta săvârșită nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, a fost nefondată, întrucât probatoriul cauzei a relevat, dimpotrivă, că fapta sa a prezentat un asemenea pericol, conform art. 18 C. pen., astfel că, pentru sancționarea faptei respective, a fost necesară aplicarea unei pedepse.

Analizând hotărârea atacată, prin prisma individualizării pedepsei aplicate recurentului R.A., Curtea a constatat că soluția instanței de fond, în ceea ce privește pedeapsa aplicată acestui inculpat - de 2 ani închisoare, cu suspendarea condiționată, pe un termen de încercare de 4 ani - este justificată și reflectă gradul de pericol social concret ridicat al faptelor săvârșite, împrejurările în care au fost comise, pluralitatea de fapte, făptuitori și părți vătămate, circumstanțele personale ale inculpatului, atitudinea acestuia pe parcursul procesului penal, precum și conduita avută atât anterior, cât și ulterior comiterii faptelor.

Curtea a considerat că în cauză au fost examinate toate criteriile specifice individualizării judiciare a pedepsei, cuantumul pedepsei aplicate, reflectând, atât gravitatea faptelor comise, cât și circumstanțele personale, ținându-se cont și de regimul sancționator corespunzător concursului între cauzele de agravare și atenuare, iar pedeapsa aplicată - în cuantum și modalitate de executare - este aptă să realizeze scopul preventiv educativ, astfel cum este prevăzut la art. 52 C. pen.

Chiar dacă prejudiciul este "modic" - 2450 dolari SUA, pericolul social derivă din conținutul concret al faptei incriminate, așa încât Curtea a înlăturat susținerile apărării și a respins apelul inculpatului.

Apelul inculpatului I.R.C.

Potrivit art. 333 C. proc. pen. (abrogat), în tot cursul judecății instanța se poate desesiza și restitui cauza procurorului, când din administrarea probelor sau din dezbateri rezultă că urmărirea penală nu este completă și că în fața instanței nu s-ar putea face completarea acesteia decât cu mare întârziere.

Cum, în prezent, dispozițiile art. 333 C. proc. pen. au fost abrogate prin art. I pct. 158 din Legea nr. 356/2006 - publicată în M. Of., nr. 677/7.08.2006, o cerere de acest tip apare ca fără temei legal.

Cu toate acestea, instanța de apel a fost în măsură a analiza învinuirea fiecăruia dintre inculpați în raport de întregul probatoriu administrat, iar în măsura în care probele administrate nu au condus la dovedirea vinovăției persoanei inculpate, instanța a procedat în conformitate cu disp. art. 345 C. proc. pen., inclusiv achitarea inculpatului, în temeiul art. 10 C. proc. pen.

În ceea ce privește motivul de apel referitor la restituirea cauzei la instanța de fond, întrucât nu s-a pronunțat pe mai multe chestiuni esențiale, Curtea a constatat și acest motiv de apel ca nefondat, în raport de următoarele considerente:

Potrivit art. 264 alin. (1) C. proc. pen., rechizitoriul constituie actul de sesizare a instanței de judecată, acesta trebuind să se limiteze la fapta și persoana pentru care s-a efectuat urmărirea penală și trebuie să cuprindă, pe lângă mențiunile prev. de art. 203 C. proc. pen., datele privitoare la persoana inculpatului, fapta reținută în sarcina sa, încadrarea juridică, probele pe care se întemeiază învinuirea, măsura preventivă luată și durata acesteia, precum și dispoziția de trimitere în judecată.

Din analiza rechizitoriului parchetului, a rezultat complexitatea deosebită a cauzei (în raport de noutatea și specificitatea cazului; numărul mare de persoane implicate, elementul de extraneitate, lipsa unei legislații adecvate fenomenului), actul de sesizare întrunind elementele esențiale cerute de textul de lege mai sus citat, atâta timp cât din acesta rezultă fapta, persoana, încadrarea juridică etc.

Rezultă astfel că și acest motiv de apel este nefondat.

- s-a invocat împrejurarea că lipsa intenției în săvârșirea faptei, conduce la consecința achitării, în conformitate cu disp. art. 10 lit. d) C. proc. pen.

Din analiza coroborată a probelor administrate a rezultat contribuția vădită a inculpatului I.R.C., care împreună cu E.M. și E.I. au organizat, în perioada iulie - septembrie 2002, în mod repetat, în baza aceleiași rezoluții infracționale, mai multe licitații prin intermediul unor site-uri specializate, lansate pe internet, folosindu-se de identitatea unor alte persoane, oferind spre vânzare bunuri inexistente, în valoare estimată de cca. 7.500 dolari SUA, astfel că susținerea unei atare cereri, privind lipsa intenției de înșelare a părților vătămate este formală.

Apelul inculpatului C.O.C.

Potrivit art. 215 alin. (1) C. pen., constituie infracțiune de înșelăciune, fapta constând în inducerea în eroare a unei persoane, prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasă a unei fapte adevărate, în scopul de a obține pentru sine sau pentru altul un folos material injust și dacă s-a pricinuit o pagubă, această dispoziție reglementând infracțiunea cadru, iar potrivit alin. (3) al aceluiași text, fiind reglementată infracțiunea de înșelăciune cu prilejul încheierii sau executării unui contract.

Cum din analiza probatoriului administrat, rezultă că, inițial, între inculpați - pe de o parte și părțile vătămate - pe de altă parte, s-au stabilit relații de natură comercială, cu prilejul vânzării/cumpărării pe baza unei licitații electronice, fiecare dintre partenerii relației comerciale, urmărind vânzarea, respectiv cumpărarea obiectului în cauză, susținerea inculpaților de înlăturare a dispozițiilor alin. (3) din încadrarea juridică a infracțiunii de înșelăciune, este nefondată, întrucât activitatea infracțională a fiecăruia s-a desfășurat la încheierea ori derularea contractului.

Faptul că inculpații au promis că vor transmite proprietatea asupra unor bunuri în schimbul unor sume de bani, lucru care nu s-a întâmplat, întrucât aceștia nu au avut vreodată intenția să facă acest lucru întărește argumentul că infracțiunea de înșelăciune s-a realizat în cadrul încheierii ori derulării contractului de vânzare-cumpărare prin licitație electronică.

Referitor la criticile vizând latura civilă a cauzei (motiv comun cu cel al Ministerului Public), inculpații trebuie să răspundă doar în măsura în care au participat la săvârșirea faptei și, chiar mai mult, în raport de contribuția fiecăruia la crearea prejudiciului, Curtea a constatat că acest motiv de apel este întemeiat.

Potrivit principiului răspunderii civile, oricine a creat un prejudiciu altei persoane este obligat a-l despăgubi, iar în speță, rezultă că inculpații au creat - prin săvârșirea infracțiunilor reținute în sarcina lor, prejudicii părților civile în diferite moduri, grupați în diferite componențe, raportat la situații diferite, astfel că se impune a obliga pe fiecare inculpat să răspundă în raport cu participarea și contribuția avută la crearea prejudiciului.

Apelul inculpatului C.S.G.

Potrivit art. 333 C. proc. pen. (abrogat), în tot cursul judecății instanța se poate desesiza și restitui cauza procurorului, când din administrarea probelor sau din dezbateri rezultă că urmărirea penală nu este completă și că în fața instanței nu s-ar putea face completarea acesteia decât cu mare întârziere.

Cum, în prezent, dispozițiile art. 333 C. proc. pen., au fost abrogate prin art. I pct. 158 din Legea nr. 356/2006 - publicată în M. Of., nr. 677/7.08.2006, o cerere de acest tip apare fără temei legal.

Cu toate acestea, instanța de apel a fost în măsură a analiza învinuirea fiecăruia dintre inculpați în raport de întregul probatoriu administrat, iar în măsura în care probele administrate nu au condus la dovedirea vinovăției persoanei inculpate, instanța a procedat în conformitate cu disp. art. 345 C. proc. pen., inclusiv achitarea inculpatului potrivit art. 10 C. proc. pen.

Cu privire la motivul de apel vizând restituirea cauzei la instanța de fond, întrucât nu s-a pronunțat pe mai multe chestiuni esențiale, Curtea a constatat și acest motiv de apel ca nefondat, în raport de următoarele considerente:

Potrivit art. 264 alin. (1) C. proc. pen., rechizitoriul constituie actul de sesizare a instanței de judecată, acesta trebuind să se limiteze la fapta și persoana pentru care s-a efectuat urmărirea penală și trebuie să cuprindă, pe lângă mențiunile prev. de art. 203 C. proc. pen., datele privitoare la persoana inculpatului, fapta reținută în sarcina sa, încadrarea juridică, probele pe care se întemeiază învinuirea, măsura preventivă luată și durata acesteia, precum și dispoziția de trimitere în judecată.

Din analiza rechizitoriului din data de 24 decembrie 2002, a rezultat complexitatea deosebită a cauzei față de pluralitatea de fapte și făptuitori, de elementul de extraneitate dat de domiciliul părților vătămate și al celor civile, astfel încât actul de sesizare întrunește elementele esențiale cerute de textul de lege mai sus citat, atâta timp cât din acesta rezultă fapta, persoana, încadrarea juridică etc.

Este adevărat că, în multe cazuri, procurorul a prezentat la modul general fapta și persoana/persoanele inculpate, dar această modalitate este determinată de complexitatea cauzei, astfel cum s-a arătat anterior.

Drept urmare, nici acest motiv de apel nu a fost fondat.

- Potrivit art. 215 alin. (1) C. pen., constituie infracțiune de înșelăciune, fapta constând în inducerea în eroare a unei persoane, prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasă a unei fapte adevărate, în scopul de a obține pentru sine sau pentru altul un folos material injust și dacă s-a pricinuit o pagubă, această dispoziție reglementând infracțiunea cadru, iar potrivit alin. (3) al aceluiași text fiind reglementată infracțiunea de înșelăciune cu prilejul încheierii sau executării unui contract.

Cum din analiza probatoriului administrat, rezultă că - inițial, între inculpați, pe de o parte, și părțile vătămate, pe de altă parte - s-au stabilit relații de natură comercială, cu prilejul vânzării/cumpărării pe baza unei licitații electronice, fiecare dintre partenerii relației comerciale urmărind vânzarea, respectiv cumpărarea obiectului în cauză, susținerea inculpaților de înlăturare a dispozițiilor alin. (3) din încadrarea juridică a infracțiunii de înșelăciune, este nefondată, întrucât activitatea infracțională a fiecăruia s-a desfășurat la încheierea ori derularea contractului.

Faptul că inculpații au promis că vor transmite proprietatea asupra unor bunuri în schimbul unor sume de bani, lucru care nu s-a întâmplat, întrucât aceștia nu au avut vreodată intenția să facă acest lucru întărește argumentul că infracțiunea de înșelăciune s-a realizat în cadrul încheierii ori derulării contractului de vânzare-cumpărare prin licitație electronică.

- încadrarea juridică greșită prin reținerea dispozițiilor art. 75 lit. a) C. pen. în condițiile în care particularitatea unei atari infracțiuni constă în aceea că nu poate fi săvârșită decât de o singură persoană, respectiv aceea care manipulează/operează pe Internet.

Curtea a constatat acest motiv de apel ca nefondat, întrucât la săvârșirea faptelor reținute au participat cel puțin câte trei inculpați, grupați pe categorii de operațiuni și calități procesuale distincte (complice, instigator etc.), iar infracțiunea de înșelăciune nefinalizându-se la momentul operării pe Internet a tranzacției, ci și ulterior, în final, prin încasarea sumelor.

Cum în cauză ceilalți inculpați s-au raliat acestui motiv de apel, susținându-l, Curtea a menținut această motivare și pentru ceilalți inculpați.

S-a mai solicitat reindividualizarea pedepsei aplicate de instanța de fond, însă Curtea - față de actele dosarului (inclusiv cele în circumstanțiere) - a constatat că și în ceea ce-l privește pe acest inculpat, judecătorul fondului a făcut o justă individualizare judiciară a pedepsei aplicate - 3 ani închisoare, cu suspendarea condiționată a executării acesteia - și reținând și motivând detaliat cuantumul și modalitatea de executare, prin aceasta tinzându-se la atingerea scopului pedepsei, astfel cum este definit de art. 52 C. pen.

Față de aceste considerente, a respins și acest motiv de apel ca nefondat.

În ceea ce privește soluționarea laturii civile a cauzei, Curtea a constatat că susținerea apărării este comună cu cea a Ministerului Public.

Astfel, potrivit răspunderii civile, oricine a creat un prejudiciu altei persoane este obligat a-l despăgubi, iar în speță, rezultă că inculpații au creat - prin săvârșirea infracțiunilor reținute în sarcina lor, prejudicii părților civile în diferite moduri, grupați în diferite componențe, raportat la situații diferite, astfel că se impune a obliga fiecare inculpat la a răspunde în raport cu participarea sa și contribuția avută la crearea prejudiciului.

Având în vedere că latura civilă a fost greșit soluționată, prin obligarea inculpaților la plata despăgubirilor unor sume pentru care nu se fac vinovați, Curtea a constatat în cauză incidența disp. art. 373 C. proc. pen. și a extins efectele apelurilor și asupra intimaților inculpați C.F. și C.E. și i-a obligat pe aceștia la plata despăgubirilor doar în măsura în care au participat la crearea prejudiciului, prin săvârșirea infracțiunilor.

Împotriva Deciziei penale nr. 192 din 26 iunie 2012 a Curții de Apel București, secția I penală, în termen legal au declarat recurs inculpații I.I., E.M., I.R.C., R.A., C.O.C., C.S.G. și E.I.

Inculpatul I.I. a solicitat recunoașterea pe cale incidentală a unor hotărâri judecătorești pronunțate în Austria și, pe cale de consecință, să se constate ca executată pedeapsa de 3 ani aplicată în prezenta cauză.

Inculpatul arată că a executat în Austria o pedeapsă totală de 3 ani, 6 luni și 8 zile, iar la judecata cauzei în fond hotărârile prin care i s-au aplicat pedepsele nu erau definitive.

Recurentul inculpat E.I. critică hotărârile recurate pentru netemeinicie sub aspectul încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina sa, arătând că probele administrate dovedesc participarea sa la crearea unui prejudiciu corespunzător activității sale infracționale însă sub forma complicității și nu ca autor.

În consecință, inculpatul solicită schimbarea încadrării juridice a faptelor din infracțiunea prev. de art. 215 alin. (1), (3) și (5) C. pen. în infracțiunea prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1) și (3) C. pen.

Inculpatul E.M. critică hotărârile recurate pentru nelegalitate și netemeinicie sub următoarele aspecte:

1. Ambele instanțe au dat faptelor inculpatului o greșită încadrare juridică, probele administrate dovedind că inculpatul a comis acte specifice complicității la infracțiunea de înșelăciune, motiv pentru care se solicită schimbarea încadrării juridice în infracțiunea prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1) și (3) C. pen.

2. Greșita reținere a disp. art. 37 lit. a) C. pen., întrucât pentru condamnarea ce constituie primul termen al recidivei a intervenit prescripția executării pedepsei.

Astfel, inculpatul a fost condamnat definitiv prin Sentința penală nr. 1079 din 6 septembrie 2000, pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București în Dosarul nr. 5611/2000, la o pedeapsă de 8 luni închisoare, cu aplicarea art. 81 și 82 C. pen., condamnare ce constituie primul termen al recidivei.

În luna martie 2001, în timpul termenului de încercare, inculpatul a săvârșit o infracțiune de intenție și, conform art. 127 alin. (1) teza a II-a, cursul prescripției executării pedepsei pentru primul termen al recidivei s-a întrerupt, moment în care a început să curgă un nou termen de prescripție.

În cauză, sunt aplicabile prevederile art. 126 lit. b) C. pen., termenul de prescripție al executării pedepsei fiind de 5 ani și 8 luni, calculat din martie 2001, împlinit în noiembrie 2006.

3. În condițiile înlăturării disp. art. 37 lit. a) C. pen., inculpatul solicită reducerea pedepsei spre minimul special și suspendarea condiționată a executării acesteia față de datele care circumstanțiază persoana sa - căsătorit, cu doi copii minori în întreținere, având o bună conduită după punerea sa în libertate.

4. În mod greșit în decizia recurată s-a consemnat deducerea perioadei executată de inculpat din pedeapsa de 1 an și 4 luni aplicată acestuia, în realitate pedeapsa aplicată de tribunal și menținută de instanța de apel fiind de 1 an și 2 luni închisoare.

Inculpatul I.R.C. a criticat hotărârea atacată pentru nelegalitate și netemeinicie:

1. Decizia recurată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, respectiv nu se arată în ce constă, în concret, contribuția inculpatului la activitatea infracțională, nu s-a stabilit forma de participație a fiecărui inculpat la comiterea faptelor și la producerea prejudiciului.

2. Greșita condamnare a inculpatului pentru infracțiunea ce i s-a reținut în sarcină, întrucât probele administrate nu dovedesc săvârșirea faptelor de către acest inculpat.

Pentru aceste motive, inculpatul I.R.C. solicită achitarea sa în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. c) C. proc. pen., iar în subsidiar în temeiul art. 10 lit. d) C. proc. pen., lipsind intenția.

Inculpatul R.A. a solicitat achitarea sa în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. b1) C. proc. pen., întrucât fapta săvârșită nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.

Astfel, prejudiciul în valoare de 2450 dolari SUA este modic, a fost recuperat, iar inculpatul este o persoană recunoscută în arta fotografică.

Inculpatul C.O.C. a criticat hotărârile recurate sub două aspecte:

1. Faptei săvârșite de inculpat i s-a dat o greșită încadrare juridică, neputând fi reținute disp. art. 215 alin. (1) și (3) C. pen., întrucât Legea nr. 365/2002 privind comerțul electronic a intrat în vigoare la 5 iulie 2002, ulterior activității infracționale desfășurate de inculpat.

Sub acest aspect, inculpatul solicită schimbarea încadrării juridice a faptei în infracțiunea prev. de art. 215 alin. (1) C. pen., reținerea în favoarea sa a circumstanțelor reale și personale conform înscrisurilor depuse la dosar, aplicarea unei pedepse orientate spre minimul special și să se constate că această pedeapsă este grațiată, conform art. 1 din Legea nr. 543/2002.

2. A doua critică formulată de inculpat vizează latura civilă a cauzei, în sensul că în mod eronat a fost obligat la plata sumei de 49497 dolari SUA alături de ceilalți inculpați, din declarațiile martorilor audiați rezultând că suma obținută din licitații a fost de 2000 dolari SUA.

Inculpatul C.S.G. a criticat hotărârile recurate sub mai multe aspecte:

1. Instanța de fond nu a fost legal sesizată, respectiv actul de sesizare nu conține elemente de fond care să poată contura activitatea infracțională a fiecărui inculpat, impunându-se refacerea acestuia.

2. Instanțele nu au motivat în concret activitatea infracțională desfășurată de fiecare inculpat în parte.

3. Faptei i s-a dat o greșită încadrare juridică, aceasta întrunind elementele constitutive ale complicității la infracțiunea de înșelăciune, iar instanța de apel a omis să se pronunțe pe cererea inculpatului de schimbare a încadrării juridice.

4. Instanța de apel, judecând apelul declarat de inculpat, a creat acestuia o situație mai grea.

Astfel, inițial inculpații au fost obligați în solidar la plata sumei de 49303 dolari SUA, iar în apel inculpatul a fost obligat în solidar cu alți inculpați la plata sumei de 50.617 dolari SUA.

5. Greșita condamnare a inculpatului pentru infracțiunea ce i s-a reținut în sarcină, în perioada când se reține că s-au comis infracțiunile acesta fiind plecat din țară.

Față de motivele expuse, inculpatul solicită în principal restituirea cauzei la procuror pentru refacerea actului de sesizare, iar dacă se va trece peste această apărare solicită achitarea sa în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. c) C. proc. pen.

În al doilea subsidiar, inculpatul solicită schimbarea încadrării juridice în infracțiunea prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1) și (2) C. pen.

În drept, inculpații și-au întemeiat recursurile pe disp. art. 2, 9, 10, 12, 14, 17, 172 și 18 C. proc. pen.

Examinând recursurile declarate în cauză, Înalta Curte reține că acestea sunt nefondate pentru considerentele ce urmează:

Din probele administrate în cauză atât la urmărirea penală, cât și pe parcursul cercetării judecătorești rezultă fără dubiu că inculpații au comis faptele pentru care au fost condamnați, instanțele realizând și o corectă încadrare a acestora în dispozițiile art. 215 alin. (1) și (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 75 lit. a) C. pen.

Referitor la recursul inculpatului I.I., Înalta Curte nu poate primi solicitarea acestuia de recunoaștere a celor trei hotărâri judecătorești penale pronunțate de instanțele penale ale Republicii Austria.

Într-adevăr, potrivit art. 134 din Legea nr. 302/2004, recunoașterea se poate face și pe cale incidentală în cadrul unui proces penal în curs, de către procuror în faza de urmărire penală sau de către instanța de judecată în fața căreia cauza este pendinte.

Inculpatul I.I. a formulat această cerere direct în calea de atac a apelului, or instanța de control judiciar nu putea proceda la soluționarea unei astfel de cereri decât în măsura în care aceasta a făcut obiectul judecății în primă instanță, în caz contrar încălcându-se dreptul inculpatului și procurorului de a folosi căile de atac prevăzute de lege.

Critica formulată de inculpații E.M. și E.I. ce vizează greșita încadrare juridică a faptelor este nefondată.

În fapt, în perioada martie 2001 - august 2002, cei doi inculpați au săvârșit acte materiale care se circumscriu complicității la infracțiunea de înșelăciune, însă acestea sunt absorbite în actele de autorat săvârșite de cei doi inculpați în perioada iulie - septembrie 2002, când inculpații au organizat licitații privind vânzarea unor bunuri fictive, prin intermediul unor site-uri lansate pe internet.

În mod corect s-a reținut că inculpatul E.M., a comis faptele în stare de recidivă postcondamnatorie prev. de art. 37 lit. a) C. pen. acesta săvârșind infracțiunea din prezenta cauză în cursul termenului de încercare de 2 ani și 8 luni, aplicat conform art. 82 C. pen., pentru pedeapsa de 8 luni închisoare stabilită prin Sentința penală nr. 1079 din 6 septembrie 2000 a Judecătoriei Sector 4 București.

Inculpatul E.M. a susținut că în speță s-a împlinit prescripția executării pedepsei de 8 luni închisoare, condamnare ce constituie primul termen al recidivei.

În cazul pedepsei de 8 luni închisoare, potrivit art. 126 alin. (1) lit. b) C. pen. termenul de prescripție a executării pedepsei este de 5 ani și 8 luni.

Potrivit art. 128 alin. (2) C. pen. cursul termenului prescripției prevăzute în art. 126 este suspendat în cazurile și condițiile prevăzute în Codul de procedură penală.

În speță, având în vedere că pedeapsa anterioară de 8 luni închisoare a fost suspendată condiționat, față de disp. art. 128 C. pen. a fost suspendat și cursul prescripției executării pedepsei.

Pedeapsa aplicată inculpatului E.M. a fost just individualizată raportat la gradul de pericol social ridicat al faptelor comise, prejudiciul cauzat și care nu a fost acoperit, datele care circumstanțiază persoana inculpatului - cunoscut cu antecedente penale, căsătorit, cu doi copii minori în întreținere și încadrat în muncă.

Ultima critică din motivele scrise de recurs este, de asemenea, nefondată, fiind în prezența unei simple erori materiale, așa cum de altfel, a susținut și apărarea inculpatului cu ocazia dezbaterii recursului, din examinarea deciziei recurate rezultând fără echivoc faptul că pedeapsa aplicată acestui inculpat de prima instanță și menținută de instanța de apel este de 1 an și 2 luni închisoare.

Recursul declarat de inculpatul I.R.C. este nefondat, cazurile de casare invocate de acesta nefiind incidente în speță.

Astfel, instanțele au descris faptele inculpaților, forma și gradul de vinovăție, au arătat în considerentele hotărârilor care sunt probele care au servit ca temei pentru soluționarea laturii penale a cauzei, și-au motivat soluția cu privire la latura civilă.

Solicitarea inculpatului I.R.C. de achitare în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. c) C. proc. pen., urmează a fi analizată prin prisma cazului de casare prev. de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen.

Potrivit dispozițiilor legale invocate, hotărârile sunt supuse casării când s-a comis o eroare gravă de fapt, având drept consecință pronunțarea unei hotărâri greșite de achitare sau de condamnare.

Pentru a constitui caz de casare, în sensul art. 3859 pct. 18 C. proc. pen., eroarea de fapt trebuie să fie evidentă, respectiv starea de fapt reținută de instanță să fie vădit și necontroversat contrară probelor existente la dosar și esențială - să conducă la adoptarea unei hotărâri greșite de condamnare sau de achitare.

În speță, nu suntem în prezența unei grave, erori de fapt, situația de fapt reținută pe larg de instanța fondului nu este contrară probelor administrate, din analiza coroborată a acestora rezultând fără dubiu că recurentul inculpat se face vinovat de infracțiunea pentru care a fost trimis în judecată.

Contrar susținerilor sale, inculpatul a acționat cu intenția directă de a înșela părțile vătămate, respectiv a prevăzut rezultatul faptei sale și a urmărit producerea lui prin săvârșirea acelei fapte.

Astfel, inculpatul I.R.C., împreună cu inculpații E.M. și E.I. au organizat în mod repetat și în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, în perioada iulie - septembrie 2002, licitații prin intermediul unor site-uri specializate lansate pe internet, oferind spre vânzare bunuri inexistente și producând prejudicii însemnate în patrimoniul părților civile.

Critica formulată de inculpatul R.A. este nefondată, disp. art. 3858 pct. 18 C. proc. pen., nefiind incidente în speță.

Potrivit art. 181 alin. (1) C. proc. pen. nu constituie infracțiune fapta prevăzută de legea penală, dacă prin atingerea minimă adusă uneia din valorile apărate de lege și prin conținutul ei concret, fiind lipsită în mod vădit de importanță, nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.

În speță, în raport de criteriile prevăzute la alin. (2) al aceluiași articol nu se poate concluziona că fapta inculpatului nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.

Inculpatul R.A., în mod repetat, a ridicat sume de bani transferate din străinătate de diferiți cetățeni străini cunoscând că acestea provin din organizarea unor licitații frauduloase prin intermediul rețelei internet și a racolat persoane pentru ca sub identitatea acestora să fie organizate licitații.

Modalitatea de comitere a faptei, scopul urmărit, urmarea produsă, respectiv crearea unor prejudicii unui număr însemnat de persoane, conduc la concluzia la faptele comise de inculpat prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, impunându-se aplicarea unei pedepse.

Circumstanțele personale ale inculpatului au fost avute în vedere de instanța de fond atunci când a aplicat acestuia o pedeapsă de 2 ani închisoare, în condițiile art. 81 și următoarele C. pen.

Recursul declarat de inculpatul C.O.C. este, de asemenea, nefondat.

Faptele săvârșite de acesta au fost corect încadrate în disp. art. 215 alin. (1) și (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 75 lit. a) C. pen., inculpatul inducând în eroare părțile vătămate prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase (existența bunului, intenția de a vinde, calitatea produselor), cu ocazia încheierii și executării unor contracte de vânzare-cumpărare prin licitație electronică.

Fără această inducere în eroare, părțile vătămate nu ar fi încheiat sau executat contractul în condițiile stipulate.

În consecință, în mod corect au fost reținute dispozițiile alin. (3) al art. 215 C. pen., pedeapsa fiind just individualizată în raport de criteriile prev. de art. 72 C. pen.

De asemenea, nu sunt aplicabile disp. art. 1 din Legea nr. 543/2002, privind grațierea unor pedepse, având în vedere că inculpatul a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 215 alin. (1) și (3) C. pen., exceptată de lege de la acordarea beneficiului grațierii.

În ceea ce privește latura civilă a cauzei, nu sunt incidente disp. art. 172 C. proc. pen. În raport cu probele administrate, instanța de apel a procedat la obligarea inculpatului la respectivele sume de bani către părțile civile, în raport de contribuția pe care a avut-o inculpatul la prejudicierea acestora.

Recursul declarat de inculpatul C.S.G. este, de asemenea, nefondat.

Înalta Curte reține că instanța de fond a fost legal sesizată și nu se impunea trimiterea cauzei la procuror pentru refacerea actului de sesizare, acesta fiind întocmit cu respectarea cerințelor art. 263 C. proc. pen.

Totodată, instanța de fond a arătat în ce constă activitatea infracțională a fiecărei inculpat, situația de fapt fiind însușită de către instanța de prim control judiciar, care a răspuns motivat criticilor formulate de către inculpat, astfel că nu sunt incidente disp. art. 3859 pct. 9 C. proc. pen.

De altfel, inculpatul C.S.G. nu a invocat în termenul prev. de art. 38510 alin. (2) C. proc. pen. incidența cazului de casare prev. la art. 3859 pct. 9 C. proc. pen.

Faptele inculpatului C.S.G. de a organiza în mod repetat, în perioada martie 2001 - august 2002, în baza aceleiași rezoluții infracționale, împreună cu C.O.C., mai multe licitații, prin intermediul unor site-uri specializate pe internet, oferind spre vânzare bunuri ce nu existau în realitate, cu consecința producerii unor prejudicii părților vătămate întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune în convenții și nu complicitate la această infracțiune, așa cum susține inculpatul.

Inculpatul a mai solicitat și achitarea sa în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. c) C. proc. pen., invocând cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen.

Înalta Curte constată, ca și în cazul inculpatului I.R.C., că aceste dispoziții legale nu sunt incidente, neexistând contradicții vădite, esențiale între ceea ce rezultă din probele administrate și ceea ce au reținut instanțele ca situație de fapt.

Cât privește latura civilă a cauzei, Înalta Curte reține că instanța de apel a fost învestită și cu apelul declarat de procuror ce viza greșita obligare a tuturor inculpaților în solidar la plata despăgubirilor civile, aceștia urmând să răspundă numai pentru prejudiciul cauzat în funcție de contribuția concretă la producerea acestuia.

Astfel, nu se poate reține că inculpatului i s-a agravat situația în propria cale de atac, în speță fiind admis și apelul declarat de procuror, ce viza tocmai obligarea inculpaților la despăgubiri civile.

Față de considerentele arătate, Înalta Curte în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. va respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpați.

Se va constata că inculpatul E.I. este arestat în altă cauză.

Văzând și disp. art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații I.I., E.M., I.R.C., R.A., C.O.C., C.S.G. și E.I. împotriva Deciziei penale nr. 192 din 26 iunie 2012 a Curții de Apel București, secția I penală.

Constată că inculpatul E.I. este arestat în altă cauză.

Obligă recurenții inculpați I.I., E.M., C.O.C., C.S.G. și E.I. la plata sumei de câte 500 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 100 lei, pentru fiecare inculpat, reprezentând onorariul parțial al apărătorilor desemnați din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Obligă recurenții inculpați I.R.C. și R.A. la plata sumei de câte 800 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 400 lei, pentru fiecare inculpat, reprezentând onorariul apărătorilor desemnați din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Onorariile apărătorilor desemnați din oficiu pentru intimații inculpați C.E. și C.F., în sumă de câte 400 lei, se vor plăti din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 19 iunie 2013.

Procesat de GGC - NN