Bribery of a judge via intermediaries: qualified as common influence trafficking rather than criminal association due to absence of a structured plan and personal aggravating circumstances.

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 159 din 28 decembrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția penală, au fost condamnați:

- inculpatul Ș.N.C. judecător la Curtea de Apel Timișoara, suspendat din funcție începând cu data de 20 martie 2012, la pedeapsa de 7 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență prevăzută de art. 257 alin. (1) C. pen. raportat la art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000.

În temeiul art. 65 C. pen. s-a aplicat inculpatului Ș.N.C. pedeapsa complementară constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen. pe o durată de 3 ani.

În baza art. 323 alin. (1) și (2) C. pen. rap. la art. 8 din Legea nr. 39/2003 și la art. 17 lit. b) și art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de asociere pentru săvârșirea de infracțiuni.

În baza art. 33 lit. a) rap. la art. 34 lit. b) C. pen. s-au contopit pedepsele stabilite și s-a aplicat inculpatului Ș.N.C. pedeapsa principală rezultantă de 7 ani închisoare și 3 ani pedeapsa complementară constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen.

În temeiul art. 71 C. pen. au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen.

În baza art. 357 C. proc. pen. raportat la 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada reținerii și arestării preventive începând cu data de 15 martie 2012 și până la data de 28 decembrie 2012.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen. s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului Ș.N.C.

- inculpatul R.A.D. la pedeapsa de 5 ani închisoare pentru complicitate la infracțiunea de cumpărare de influență prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 61 alin. (1) din Legea nr. 78/2000.

În baza art. 26 C. pen. raportat la art. 257 alin. (1) C. pen raportat la art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000 a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 5 ani închisoare pentru complicitate la infracțiunea de trafic de influență.

În baza art. 323 alin. (1) și (2) C. pen. rap. la art. 8 din Legea nr. 39/2003 și la art. 17 lit. b) și art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 a fost condamnat inculpatul R.A.D. la pedeapsa de 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de asociere pentru săvârșirea de infracțiuni.

În baza art. 33 lit. a) rap. la art. 34 lit. b) C. pen. au fost contopite pedepsele stabilite și aplicată inculpatului R.A.D. pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare.

În temeiul art. 71 C. pen. au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen. s-a menținut măsura obligării inculpatului R.A.D. de a nu părăsi țara, luată față de acesta de Curtea de Apel Alba Iulia prin încheierea penală din 19 aprilie 2012, pronunțată în Dosar penal nr. 312/57/2012.

- inculpatul M.I.M. la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea complicității la infracțiunea de trafic de influență prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 257 alin. (1) C. pen raportat la art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000.

În baza art. 323 alin. (1) și (2) C. pen. rap. la art. 8 din Legea nr. 39/2003 și la art. 17 lit. b) și art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de asociere pentru săvârșirea de infracțiuni.

În baza art. 33 lit. a) rap. la art. 34 lit. b) C. pen. au fost contopite pedepsele stabilite și aplicată inculpatului M.I.M. pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare.

În temeiul art. 71 C. pen. au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

În baza art. 865 alin. (2) rap. la art. 861 C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei principale rezultante sub supraveghere iar în temeiul art. 71 alin. (5) C. pen. s-a dispus și suspendarea executării pedepselor accesorii.

În baza art. 862 alin. (1) C. pen. s-a stabilit un termen de încercare de 2 ani, adăugat pedepsei principale de trei ani, în total 5 ani.

Au fost puse în vedere inculpatului M.I.M. dispozițiile art 863 alin. (1) C. pen., conform cărora, pe durata termenului de încercare, acesta trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la datele fixate, la judecătorul desemnat cu supravegherea sa sau la Serviciul de protecție a victimelor și reintegrare socială a infractorilor de pe lângă Tribunalul Caraș-Severin;

b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

În baza art. 864 C. pen. raportat la art. 83, 84 C. pen. a fost atrasă atenția inculpatului asupra cauzelor ce atrag revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei.

- inculpata Ș.M.R. la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea complicității la infracțiunea de trafic de influență prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 257 alin. (1) C. pen. raportat la art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000.

În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a fost achitată inculpata Ș.M.R. pentru infracțiunea de asociere pentru săvârșirea de infracțiuni, prev. de art. 323 alin. (1) și (2) C. pen. rap. la art. 8 din Legea nr. 39/2003 și la art. 17 lit. b) și art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000.

În temeiul art. 71 C. pen. au fost interzise inculpatei drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 865 alin. (2) rap. la art. 861 C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei principale rezultante sub supraveghere iar în temeiul art. 71 alin. (5) C. pen. și suspendarea executării pedepselor accesorii.

În baza art. 862 alin. (1) C. pen. s-a stabilit un termen de încercare de 2 ani, adăugat pedepsei principale de trei ani, în total 5 ani.

S-au pus în vedere inculpatei Ș.M.R. dispozițiile art. 863 alin. (1) C. pen., conform cărora, pe durata termenului de încercare, aceasta trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la datele fixate, la judecătorul desemnat cu supravegherea sa sau la Serviciul de protecție a victimelor și reintegrare socială a infractorilor de pe lângă Tribunalul Timiș;

b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență.

În baza art. 864 C. pen. raportat la art. 83, 84 C. pen. a fost atrasă atenția inculpatei asupra cauzelor ce atrag revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei.

În baza art. 118 lit. d) C. pen. s-a dispus confiscarea sumei de 50.000 euro consemnată la C.B. SA cu recipisa din 28 martie 2012, pe numele inculpatului Ș.N.C. și la dispoziția Direcției Naționale Anticorupție, în baza Ordonanței nr. 77/P/2012 din 27 martie 2012.

În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen. au fost obligați inculpații să achite statului câte 1500 RON, fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare.

În baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen. celelalte cheltuieli judiciare au rămas în sarcina statului.

S-a reținut, în esență, că prin rechizitoriul din 04 aprilie 2012 emis de Direcția Națională Anticorupție, secția de combatere a corupției în Dosar nr. 77/P/2012 - s-a pus în mișcare acțiunea penală (pentru fapta prezentată la punctul I.2) și a fost trimis în judecată în stare de arest preventiv inculpatul Ș.N.C., judecător la Curtea de Apel Timișoara (suspendat din funcție începând cu data de 20 martie 2012), sub acuzația săvârșirii infracțiunilor de:

- trafic de influență, prev. și ped. de art. 257 alin. (1) C. pen raportat la art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000;

- asociere pentru săvârșirea de infracțiuni, prev. de art. 323 alin. (1) și (2) C. pen. rap. la art. 8 din Legea nr. 39/2003 și la art. 17 lit. b) și art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, totul cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

S-a pus în mișcare acțiunea penală și a fost trimis în judecată inculpatul C.I. sub acuzația săvârșirii infracțiunilor de:

- complicitate la infracțiunea de cumpărare de influență, prev. și ped. de art. 26 C. pen. raportat la art. 61 alin. (1) din Legea nr. 78/2000;

- complicitate la infracțiunea de trafic de influență, prev. și ped. de art. 26 C. pen. raportat la art. 257 alin. (1) C. pen raportat la art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000;

- asociere pentru săvârșirea de infracțiuni, prev. de art. 323 alin. (1) și (2) C. pen. rap. la art. 8 din Legea nr. 39/2003 și la art. 17 lit. b) și art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, totul cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

S-a pus în mișcare acțiunea penală și a fost trimis în judecată inculpatul R.A. sub acuzația săvârșirii infracțiunilor de:

- complicitate la infracțiunea de cumpărare de influență, prev. și ped. de art. 26 C. pen. raportat la art. 61 alin. (1) din Legea nr. 78/2000;

- complicitate la infracțiunea de trafic de influență, prev. și ped. de art. 26 C. pen. raportat la art. 257 alin. (1) C. pen. raportat la art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000;

- asociere pentru săvârșirea de infracțiuni, prev. de art. 323 alin. (1) și (2) C. pen. rap. la art. 8 din Legea nr. 39/2003 și la art. 17 lit. b) și art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, totul cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

S-a pus în mișcare acțiunea penală și a fost trimis în judecată inculpatul M.I.M. sub acuzația săvârșirii infracțiunilor de:

- complicitate la infracțiunea de trafic de influență, prev. și ped. de art. 26 C. pen. raportat la art. 257 alin. (1) C. pen. raportat la art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000;

- asociere pentru săvârșirea de infracțiuni, prev. de art. 323 alin. (1) și (2) C. pen. rap. la art. 8 din Legea nr. 39/2003 și la art. 17 lit. b) și art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, totul cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

S-a pus în mișcare acțiunea penală și a fost trimisă în judecată inculpata Ș.M.R. sub acuzația săvârșirii infracțiunilor de:

- complicitate la infracțiunea de trafic de influență, prev. și ped. de art. 26 C. pen. raportat la art. 257 alin. (1) C. pen. raportat la art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000;

- asociere pentru săvârșirea de infracțiuni, prev. de art. 323 alin. (1) și (2) C. pen. rap. la art. 8 din Legea nr. 39/2003 și la art. 17 lit. b) și art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, totul cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

În esență, prin actul de inculpare s-au reținut următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 25 iulie 2011, Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului Caraș-Severin, în calitate de președinte al comitetului director al creditorilor SC M. SA Moldova Nouă a solicitat judecătorului-sindic din cadrul Tribunalului Caraș-Severin sistarea oricăror modalități de vânzare a bunurilor debitoarei și suspendarea procedurilor de valorificare a acestora.

Prin Sentința comercială nr. 89/JS/CC din 08 septembrie 2011 pronunțată în Dosarul nr. 2518/115/2010 s-a dispus, printre altele, respingerea cererii de sistare a oricăror modalități de vânzare a bunurilor debitorului SC M. SA Moldova Nouă, a celei de suspendare a procedurii formulate de creditorul D.G.F.P. Caraș-Severin, precum și respingerea cererii de anulare a procedurii de valorificare a bunurilor aflate în patrimoniul aceleiași debitoare.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termenul legal, creditoarea Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului Arad în reprezentarea Direcției Generale a Finanțelor Publice a Județului Caraș-Severin, dosarul fiind înregistrat pe rolul Curții de Apel Timișoara sub nr. 2518/115/2010/a3.

La primul termen de judecată, în data de 06 decembrie 2011, completul de judecată format din C.B.N., A.R.S. și M.O.G. a dispus, având în vedere cererea de amânare formulată de reprezentanta creditoarei recurente, amânarea judecării cauzei la data de 24 ianuarie 2012.

La termenul astfel stabilit, același complet de judecată a hotărât "amânarea cauzei la 20 februarie 2012, CIV. 1", urmare a solicitării reprezentantului creditoarei precum și potrivit dispozițiilor art. 99 alin. (1) din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, potrivit cărora competența de soluționare a cauzei revine completului de judecată "CIV. 1", întrucât acest complet a fost învestit inițial cu soluționarea recursurilor declarate în dosarul de insolvență a debitoarei SC M. SA Moldova Nouă.

În cadrul ședinței publice din 20 februarie 2012, completul de judecată compus din M.P. (președinte), B.A.C. și M.F. (judecători) a amânat judecarea cauzei la 05 martie 2012 motivat de "necesitatea precizării de către recurentă a temeiului de drept pentru fiecare petit în parte și nu Legea nr. 85/2006 în integralitatea sa iar eventualele înscrisuri să fie depuse de către părți conform prevederilor legale cu cel puțin 5 zile înaintea termenului acordat".

Prin Decizia civilă nr. 494 din 05 martie 2012 (nemotivată și neredactată până la data de 20 martie 2012) completul de judecată ultim menționat a respins recursul declarat de recurenta D.G.F.P. Arad împotriva Sentinței nr. 89 din 08 septembrie 2011, pronunțată de Tribunalul Caraș-Severin în Dosarul nr. 2518/115/2010.

Prin Sentința comercială nr. 901/JS din 04 noiembrie 2010 pronunțată de judecătorul-sindic din cadrul Tribunalului Caraș-Severin s-a dispus deschiderea procedurii insolvenței debitorului SC M. SA Moldova Nouă, fiind desemnat lichidator judiciar R.P. SPRL Cluj-Napoca. În data de 06 ianuarie 2011, lichidatorul desemnat a fost confirmat în adunarea generală a creditorilor. Ulterior, la data de 17 august 2011, consiliul creditorilor a votat înlocuirea lichidatorului R.P. SPRL Cluj-Napoca cu lichidatorul E.I. SPRL. La data de 07 septembrie 2011 cererea de înlocuire, formulată de comitetul creditorilor prin președintele acestuia D.G.F.P. Caraș-Severin a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Caraș-Severin.

Prin Încheierea comercială nr. 100/JS/CC din 22 septembrie 2011, pronunțată în Dosarul nr. 2518/115/2010, judecătorul-sindic din cadrul Tribunalul Caraș-Severin a respins cererea de înlocuire a lichidatorului judiciar R.P. formulată de D.G.F.P. Caraș-Severin și a contestațiilor formulate de creditorii SC T. SRL, SC N.S. SRL și consiliul Local Moldova Nouă împotriva procesului-verbal al comitetului creditorilor din data de 17 august 2011.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termenul legal creditoarea Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului Arad în reprezentarea Direcției Generale a Finanțelor Publice a Județului Caraș-Severin, dosarul fiind înregistrat pe rolul Curții de Apel Timișoara sub nr. 2518/115/2010/a4.

La primul termen de judecată, în data de 13 decembrie 2011, completul de judecată format din C.B.N., A.R.S. și M.O.G. a dispus, în vederea respectării principiului continuității și în considerarea prevederilor art. 99 alin. (1) din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, transpunerea cauzei pe rolul completului CIV II-1 și stabilirea unui nou termen de judecată la data de 23 ianuarie 2012.

La termenul astfel stabilit, completul de judecată format din M.P. (președinte), B.A.C. și M.F. (judecători) a hotărât, luând în considerare cererea de amânare formulată de reprezentantul recurentei, "amânarea cauzei la 20 februarie 2012, CIV. II- 1".

În cadrul ședinței publice din 20 februarie 2012, cei trei magistrați ultim menționați au amânat judecarea cauzei la 05 martie 2012 motivat de "necesitatea precizării de către recurentă a temeiului de drept pentru fiecare petit în parte și nu Legea nr. 85/2006 în integralitatea sa iar eventualele înscrisuri să fie depuse de către părți conform prevederilor legale cu cel puțin 5 zile înaintea termenului acordat".

Prin Decizia civilă nr. 495 din 05 martie 2012 (nemotivată și neredactată până la data de 20 martie 2012) instanța Curții de Apel Timișoara a respins recursul declarat de recurenta D.G.F.P. Arad împotriva încheierii 100 din 22 septembrie 2011, pronunțată de Tribunalul Caraș-Severin în Dosarul nr. 2518/115/2010.

Inculpatul Ș.N.C. avea, la data săvârșirii faptelor calitatea de judecător în cadrul Curții de Apel Timișoara, ocupând totodată funcția de vicepreședinte al acestei instanțe, conform relațiilor comunicate de către Consiliul Superior al Magistraturii - Direcția de resurse umane și organizare, prin adresele din 15 martie 2012 și din 20 martie 2012.

În virtutea calităților anterior menționate, inculpatul era coleg în cadrul secției a II-a civilă cu magistrații M.F., B.A.C. și M.P., ce aveau spre soluționare cele două recursuri formulate în Dosarele nr. 2518/115/2010/a3 și 2518/115/2010/a4.

Probațiunea administrată în prezenta cauză a relevat faptul că între inculpatul Ș.N.C., pe de o parte și inculpații C.I., R.A.D., M.I.M. și Ș.M.R., pe de altă parte, a existat o conivență infracțională pentru pretinderea și primirea unei sume de bani de la învinuiții A.D. și A.A., pentru a le asigura acestora soluționarea favorabilă a celor două dosare, respectiv, prin influența inculpatului Ș. asupra magistraților învestiți cu soluționarea celor două recursuri declarate de Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului Arad, respectiv să obțină respingerea acestora.

Inițial, inculpatul Ș.N.C. i-a pretins lui C.I. suma de 30.000 de euro, afirmând că are influență asupra judecătorilor ce aveau spre soluționare cele două dosare și astfel îi poate determina să pronunțe hotărâri favorabile societății conduse de C. în calitate de director general.

După termenul de judecată din 20 februarie 2012, inculpatul C.I. a fost anunțat de Ș.N.C. că "în dosare au intervenit și alte persoane și că suma pentru soluționarea favorabilă a acestora este de 60.000 de euro". În data de 29 februarie 2012, inculpatul C.I. s-a deplasat în București pentru depunerea unei documentații la sediul C. SA și totodată pentru a-i comunica inculpatului R.A.D. că suma pretinsă de inculpatul Ș.N.C. pentru soluționarea favorabilă a celor două dosare este de 100.000 euro. Privitor la cuantumul sumei pretinse de inculpat, inculpatul C.I. a declarat că a comunicat o sumă mai mare decât cea solicitată de magistrat deoarece îi era teamă că cetățenii sârbi nu își vor onora obligațiile așa cum conveniseră.

În data de 04 martie 2012, inculpatul C.I. s-a deplasat din București spre Timișoara unde, în jurul orelor 20:00, s-a întâlnit cu inculpatul Ș.N.C., în același loc din incinta I.M., ocazie cu care i-a comunicat că cetățenii sârbi pot să ofere întreaga suma pretinsă până la data de 09 martie 2012, deși nu avea confirmarea decât pentru 50.000 euro. Fiind întrebat care a fost motivul pentru care l-a asigurat pe inculpat că va primi întreaga sumă, deși cunoștea că acest aspect nu este real, inculpatul a declarat că a făcut acest lucru întrucât "îi era teamă că inculpatul nu se va implica și cele două dosare vor fi pierdute". Realizarea întâlnirii a fost confirmată de mesajul tip SMS cu textul "vin imediat" trimis de inculpatul Ș.N.C. inculpatului C.I. în aceiași zi, la ora 19:38:11.

La termenul de judecată din data de 05 martie 2012, martorul Z.R.T. a reprezentat interesele societății R.T. SPRL Cluj-Napoca în Dosarele nr. 2518/115/2010/a3 și 2518/115/2010/a4 și în aceiași zi, la orele 13:18:58, după ce a aflat soluția instanței de judecată i-a comunicat inculpatului C.I. că "au câștigat pe linie". Acesta din urmă, pentru a se asigura de primirea efectivă a sumei de bani de la învinuiții A.A. și A.D. i-a atras atenția să respecte înțelegerea pe care au perfectat-o anterior și anume "să nu popularizeze nimica".

La data de 06 martie 2012, ora 16:28:31, inculpatul R.A.D. i-a relatat învinuitului A.A. că s-a "întâlnit cu omul" (cu referire la Z.R.T.) care i-a spus că "ei își susțin poziția foarte puternic", iar pe de altă parte "i s-a promis celuilalt (cu referire la C.I.) că va fi în regulă dacă vor îndeplini", convenind să "aștepte rezultatele" după care se vor întâlni luni (12 martie 2012) când "el nu se va afla în țară, dar celălalt va fi aici".

La un interval de aproximativ 3 ore, A.A. l-a contactat pe inculpatul R.A.D. și i-a transmis că A.D. "nu este tocmai mulțumit" și că nu ar dori ca ei "să aducă ceva acolo, într-o geantă", recomandând ca "omul să deschidă un cont undeva sau să treacă granița și acolo aranjăm noi să primească". În finalul discuției, cei doi interlocutori au căzut de acord asupra oportunității unei discuții cu "C."(Z.R.T.) inculpatul R.A.D. avertizând că trebuie să manifeste grijă în "expunerea problemei".

Imediat după încheierea acestei convorbiri, A.A. l-a apelat pe martorul Z.R.T. solicitându-i "să îl sune de pe un alt telefon, a doua zi, după ora 12:00". Conținutul convorbirii a creat suspiciuni martorului, motiv pentru care nu a revenit cu telefon în ziua următoare și nici nu a mai răspuns celor două-trei apeluri ale lui A.A., fapt ce l-a determinat pe acesta din urmă să-și exprime pe parcursul unei discuții cu inculpatul R.A.D. nemulțumirea cu privire la atitudinea "C." care a vorbit ca și cum "nu ar fi implicat în afacere" deși "cu el s-a discutat, nu cu celălalt". În replică, R.A. i-a pus în vedere că, totuși, "C." i-a zis că "celălalt aranjează totul", atrăgându-i totodată atenția să manifeste precauție în discuțiile telefonice pe care le va purta în continuare: "Ai grijă la telefon, bine ? Ai grijă la telefon."

Acordul dintre Z.R.T. și inculpatul C.I. cu privire la necomunicarea către reprezentanții M. A.G. a soluțiilor celor două dosare a fost respectat astfel că, de abia la data de 08 martie 2012, inculpatul R.A.D. a aflat de la numita A.M., avocat asociat în cadrul casei de avocatură N.N.D.K.P. despre soluția adoptată de instanța de judecată în dosarul cu "anularea procedurii". Referitor la dosarul cu "revocarea", același avocat i-a comunicat în mod eronat lui R.A.D. că "e pe 9" făcând confuzie cu o altă cauză în care societatea R.P. IPURL și numitul Z.R.T. erau implicați respectiv, Dosarul nr. 1506/33/2011 aflat pe rolul Curții de Apel Cluj, cu termen de judecată 09 martie 2012.

În contextul acestor discuții, la data de 08 martie 2012, R.A.D. i-a informat succesiv pe cetățenii sârbi despre soluția de respingere a unuia dintre recursurile de pe rolul Curții de Apel Timișoara. În cadrul dialogului cu A.A., R.A.D. a adăugat că "în legătură cu discuția pe care am avut-o, probabil va fi presiune, știi, celălalt tip (C.I.) va pune presiune, știi", afirmație la care cetățeanul sârb a achiesat afirmând că nu este nicio problemă și că "va trebui să organizăm circumstanțele ca să fie în regulă", în acest sens urmând să vină "luni" (12 martie 2012) la București. Astfel, imediat după confirmarea prezenței învinuiților A.D. și A.A. în data de 12 martie 2012 în București, R.A.D. i-a comunicat inculpatului C.I. că "luni ar fi bine" dacă are "toată documentația pregătită", acesta acceptând, cu precizarea că, va fi chiar de duminică în București pentru a vizita târgul de mașini, sugerând interlocutorului că dacă tot ajunge mai devreme ar fi bine să "mai stăm de vorbă un pic".

Sâmbătă, 10 martie 2012, ora 13:01:20, inculpatul Ș.N.C. a transmis inculpatului C.I. un mesaj SMS cu textul: "Salut! Când vii?", fără a primi un răspuns de la acesta din urmă.

Potrivit declarației inculpatului C.I., în noaptea de 10/11 martie 2012 s-a deplasat în municipiul București cazându-se la Hotelul E., situat la o distanță de aproximativ 200 de metri de Gara de Nord.

În seara zilei de 11 martie 2012, C.I. și R.A.D. au discutat despre modul și termenul de onorare a obligațiilor asumate către Ș.N.C., urmând a discuta detaliile și cu învinuiții sârbi.

La data de 12 martie 2012, inculpații C. și R. s-au întâlnit cu învinuitul A.A. care a transmis - folosindu-se de R. ca traducător - că preferă transmiterea banilor în Serbia, "în maximum două zile, chiar și mai repede".

Suma de bani urma să fie livrată în două tranșe.

Deși nemulțumit, inculpatul C.I. a acceptat propunerea învinuitului A.A. și i-a solicitat acestuia ca suma de 50.000 euro să fie "livrată" în localitatea Biserica Albă (Bela Crvka), aflată pe teritoriul Republicii Serbia, la o distanță de aproximativ 10 kilometri de frontiera cu România. A.A. a fost de acord cu propunerea acestuia, urmând "să aranjeze unde să se întâlnească" întrucât banii vor fi aduși de "tipii de la biroul din Londra", persoane cu care inculpatul C.I. nu se putea înțelege în limba engleză însă, potrivit alegațiilor aceluiași învinuit nici nu era nevoie "să vorbească mult, ci numai să vadă care cine este". Interesat de modul concret în care vor fi primiți cei 50.000 euro, inculpatul R.A.D. a ținut să lămurească cum se va proceda "din punct de vedere tehnic". Recomandarea învinuitului A.A. a fost ca întâlnirea să aibă loc la un restaurant din localitate însă, urmare a refuzului lui C.I., a făcut demersuri pentru identificarea unui "hotel", discutând telefonic cu o persoană neidentificată căreia i-a relatat că "este peste râu, unde a mai fost și că poate va fi nevoie poimâine pentru cineva de ceva la Bela Crkva, să i se dea ceva dacă există acolo hotel ". Apoi, la scurt timp învinuitul A.A. a fost apelat de același interlocutor care i-a indicat numele hotelului: "R." și datele de identificare ale autoturismului care va aștepta în parcare: "T.L. negru".

Detaliile prezentate mai sus au fost transmise inculpatului C.I., rămânând de stabilit ora exactă de întâlnire, aspect important cu privire la care R.A.D. s-a arătat reticent în a-l discuta "la telefon". În acest context, pentru a preveni descoperirea faptelor, cei doi învinuiți au stabilit să disimuleze detaliul privitor la ora de întâlnire sub forma unei discuții privitoare la "trimiterea unor hârtii" dar, precauți, "să nu vorbească mai mult".

Imediat după ce s-a lămurit cu privire la modul de primire a banilor, inculpatul C.I. și-a exprimat îngrijorarea referitoare la modul de introducere a unei astfel de sume în țară, împrejurare care l-a determinat pe inculpatul R.A.D. să îi aducă aminte că "cea mai elegantă treabă era cu contul" afirmând textual: "Îți deschidea un cont în Cipru și (...) munceai în Cipru, adică de aici (...) te duceai în altă zi. Ce, care era problema? Își deschidea și ăla un cont acolo. În contextul extinderii discuției pe tema traversării frontierei de stat, inculpatul C.I. și-a exprimat temerea ca activitatea infracțională să nu fie deconspirată de eventuala imprudență a "sârbilor" de a scoate din bancă într-o singură zi o sumă mare de bani. Învinuitul A.A. i-a dat asigurări că știu cum să facă acest lucru și "nu trebuie să se îngrijoreze în această privință" oferindu-i totodată detalii cum să procedeze atunci când se va face transferul: "nu trebuie să mergi în mașina lor sau ceva (...) lei numai în geantă (...) ai plecat, nu mai interesează, nici nu faci conversație cu ei multă (...) se va apropia (...) va veni la ei, nu ei la el, apoi (...)".

La finalul întâlnirii din incinta Hotelului P., învinuitul A.A. a purtat o convorbire telefonică cu un interlocutor neidentificat căruia i-a solicitat să demareze procedurile bancare pentru obținerea sumei de bani: "mâine doar să trimiți cererea să se ia 50 (...) și să se transfere ca să se ia până, poimâine trebuie să se termine".

În ziua de 13 martie 2012, în intervalul orar 10:44 - 13:04 inculpatul C.I. a purtat mai multe discuții telefonice cu martorul S.N. și inculpatul M.I.M., scopul fiind acela al stabilirii unei întâlnirii la biroul acestuia din urmă din incinta Universității E.M. din Reșița.

Inculpatul M.I.M. a relatat că, în data de 13 martie 2012 a fost căutat la biroul său de C.I. care era foarte agitat întrucât nu "reușise să pună cap la cap ceea ce i-a promis inculpatului Ș.N.C., respectiv să-i ducă acestuia din urmă suma de bani" spunându-i totodată că are promisiunea că a doua zi se rezolvă problema.

Imediat, inculpatul M.I.M. l-a apelat pe inculpatul Ș.N.C. și l-a asigurat că va primi banii, folosind un limbaj codificat, aspect reliefat chiar de declarația inculpatului care a precizat că, aspectul privitor la problemele de sănătate ale inculpatului C.I. nu era real: "frățiorul nostru o să ajungă mâine sau (...) cred că mâine ajunge pe la tine, c-a avut o problemă de sănătate și și-a rezolvat-o dar vine până la tine".

Replica inculpatului, "și eu sunt constrâns la rândul meu, că dacă eu nu-mi țin cuvântul față de alții, altă dată nu mai pot apela", a creat suspiciuni inculpatului M.I.M. care a încercat să schimbe subiectul discuției cu referire la "transferul unui frate de la o lojă la alta".

În continuare, inculpatul C.I. i-a împărtășit inculpatului M.I.M. teama pe care o are cu privire la trecerea frontierei cu o sumă atât de mare de bani, motiv pentru care acesta din urmă i-a recomandat, pentru siguranță, să meargă cu martorul S.N., având în vedere calitatea acestuia de șef al Poliției Moldova Nouă și faptul că era un prieten apropiat al amândurora.

După ce a stabilit și ora de întâlnire în Serbia, inculpatul C.I. l-a sunat și s-a întâlnit cu martorul S.N. pentru a pune la punct detaliile deplasării, folosind autoturismul acestuia din urmă.

În aceeași zi, învinuitul A.A. a primit un mesaj SMS prin care era informat asupra operațiunilor de colectare a sumei de 50.000 de euro.

Circumstanțele desfășurării activității infracționale din ziua de 14 martie 2012 au reieșit cu claritate, cel puțin în ce privește acțiunile desfășurate pe teritoriul Serbiei, din declarațiile inculpatului C.I. și ale martorului S.N. Astfel, după ce au vizitat magazinele din localitate și au terminat de făcut cumpărăturile, în jurul orei 16:00, ora Serbiei, cei doi s-au îndreptat spre locul unde era parcat autoturismul cu care făcuseră deplasarea. S.N. a rămas în interiorul acestuia, iar inculpatul C.I. a mers pe jos spre o mașină de teren de culoare neagră, la o distanță mai mică de 100 de metri, a intrat în acea mașină în care se aflau două persoane necunoscute care i-au înmânat suma de 50.000 de euro. A revenit la autoturismul în care se afla S.N. și au continuat drumul spre România. Remiterea sumei de bani către inculpatul C.I. a fost confirmată învinuitului A.A., la ora 17:13:43, printr-un mesaj SMS cu textul: "Terminat", acesta la rândul său asigurându-l, după aproximativ două ore, pe inculpatul R.A.D. de reușita demersurilor lor: "Ex-ul a primit (...)".

La data de 14 martie 2012, în jurul orelor 17:45, autoturismul marca H.T., condus de martorul S.N. și în care se afla și inculpatul C.I. a fost oprit în trafic de pe raza localității Nicolinț, județul Caraș-Severin, iar cu ocazia efectuării percheziției corporale asupra inculpatului C.I. a fost găsită suma de 50.000 de euro despre care acesta a afirmat că a fost pretinsă de inculpatul Ș.N.C. în schimbul influenței pe care a lăsat să se creadă că o are asupra membrilor completului de judecată din cadrul Curții de Apel Timișoara, complet ce avea spre soluționare cele două dosare în care era implicată SC M. SA. În ceea ce privește proveniența sumei, inculpatul C.I. a declarat că a primit-o în aceiași zi în localitatea Biserica Albă de la doi intermediari ai învinuiților A.A. și A.D.

În continuare, inculpatul C.I. a înțeles să formuleze un denunț împotriva inculpatului Ș.N.C., sens în care a dat curs apelului telefonic al acestuia stabilind să se întâlnească "în acea seară ori ziua următoare". În aceeași discuție, inculpatul Ș.N.C. a făcut două afirmații ("Am auzit că ai fost bolnav", și "ești la București acum?") care denotă scopul evident al întâlnirii ce urma să aibă loc și anume remiterea sumei de bani, asta în considerarea faptului că, pe de o parte, ipoteza problemelor de sănătate ale inculpatului C.I. nu era una reală, ci doar un pretext al inculpatului M.I.M. de a comunica disimulat lui Ș.N.C. că C.I. este pregătit să îi ofere doar o parte din suma pretinsă respectiv cei 50.000 de euro, iar pe de altă parte, prezența în București a lui C.I. era asociată de Ș.N.C. cu certitudinea primirii sumei de bani de la cetățenii sârbi.

Apoi, la ora 21:05:10, a avut loc o altă convorbire telefonică între inculpații Ș.N.C. și C.I., dialog pe parcursul căruia cei doi au stabilit să se întâlnească la ora 21:30.

În jurul orei 22:00, inculpatul Ș.N.C. a purtat o nouă convorbire telefonică cu C. căruia i-a comunicat că este însoțit de soția sa și au stabilit ca loc de întâlnire parcarea unui centru comercial.

C.I. i-a făcut cunoscut inculpatului Ș.N.C. că nu a putut face rost de întreaga sumă de 60.000 de euro, ci doar de "cincizeci" întrucât "atâta i-au adus". Inculpatul nu a părut deranjat de acest lucru, replicând "ok" după care, inculpatul C.I. l-a întrebat "unde ți-i dau ?". Împrejurarea că C. discuta mult prea deschis despre suma de bani a creat suspiciuni lui Ș.N.C. care, așa cum convenise anterior cu soția sa, a încercat să îi sugereze acestuia că ar fi mai sigur să discute despre "documente", moment în care în dialogul celor doi a intervenit inculpata Ș.M.R. care s-a oferit să îl conducă pe C.I. la biroul său pentru "a-i da documentele și pentru a face tranzacția".

Imediat după aceste scurte replici, inculpatul C.I. a fost de acord să meargă la biroul notarial al inculpatei Ș.M.R. situat în Piața Unirii din Timișoara, deplasarea efectuându-se cu autoturismul condus de martorul S.N. Inculpatul Ș.N.C. i-a urmat îndeaproape conducând autoturismul marca V.G., același cu care venise însoțit de învinuită la centrul comercial.

În jurul orelor 22:17, cele două autoturisme au ajuns pe strada E. și au oprit în apropierea intersecției cu strada A., într-o zonă slab luminată. Inculpatul Ș.N.C. a coborât din mașină, la fel și inculpata Ș.M.R. alături de C.I. Ultimii doi s-au deplasat pe jos pe strada menționată, ulterior au intrat în imobilul cu nr. 6, au traversat un gang după care au urcat scările imobilului și ulterior au pătruns în apartamentul cu numărul 27. Inculpatul Ș.N.C. a rămas în intersecție, supraveghind autoturismele și persoanele care se aflau în zonă.

În incinta apartamentului menționat, viitorul sediu al cabinetului notarial al inculpatei Ș.M.R., potrivit afirmațiilor acesteia, a avut loc un dialog între C.I. și soția inculpatului. Chiar în partea de început a discuției, după ce C.I. a solicitat un pahar cu apă, inculpata Ș.M.R. a ținut să precizeze "C. n-o să vină", afirmație nejustificată factual, în condițiile în care prezența inculpatului nici nu ar fi fost necesară dacă C.I. ar fi trebuit doar să predea niște documente.

În contextul aceleiași discuții ambientale, C.I. și-a manifestat nemulțumirea raportat la această împrejurare, fără efect însă asupra atitudinii inculpatei care, și-a continuat nestingherită recomandările ca "documentele să fie lăsate" deși, era vizibil că inculpatul C.I. nu îi înfățișase niciun act, ci doar suma de 50.000 de euro.

Pe fondul aceleiași discuții ambientale, la un moment dat, C.I. a scos suma de bani din plicul în care se afla și a început să o numere în fața inculpatei Ș.M.R., aspect care a determinat-o pe aceasta din urmă să reitereze solicitările, ca "hârtiile să fie puse la loc", asta în condițiile în care așa cum rezulta din înregistrarea video a întâlnirii chiar s-a apropiat evident de locul în care se afla inculpatul pentru a verifica dacă suma de bani afirmată de acesta corespunde realității.

C.I. s-a conformat indicațiilor inculpatei Ș.M.R. și a lăsat suma de 50.000 de euro pe o masă din interiorul apartamentului, după care cei doi au părăsit imobilul, revenind în stradă acolo unde aștepta inculpatul Ș.N.C.

La finalul întâlnirii, inculpatul s-a asigurat că totul a decurs conform planului ("Gata?") după care, consecință a afirmației lui C.I. conformă căreia "restu' zece mii" o să îi aducă ulterior, l-a asigurat pe acesta că nu este nicio problemă și "dacă mai au documente de adus și ulterior, la notar poa' să vină!".

Cu ocazia percheziției domiciliare efectuate la data de 15 martie 2012 la imobilul situat în T., strada A., județul T., a fost găsită suma de 50.000 de euro remisă de C.I. inculpatului Ș.N.C. prin intermediul soției sale, inculpata Ș.M.R.

Cu privire la comiterea infracțiunii de asociere pentru săvârșirea de infracțiuni s-a arătat că din probele administrate a reieșit că inculpații Ș.N.C., C.I., R.A.D. și învinuiții A.D. și A.A., urmărind comiterea infracțiunilor de trafic și cumpărare de influență, au stabilit un plan de acțiune prin care s-a instituit o ierarhizare a membrilor asociației criminale și repartizarea între aceștia a sarcinilor, precum și respectarea unor măsuri de prevedere, de natură a înlătura posibilitățile de conservare sau administrare a unor eventuale mijloace de probă privitoare la activitatea infracțională pe care urmau să o desfășoare și a evita organizarea ori realizarea unei constatări în flagrant a infracțiunii de corupție planificate.

Astfel, potrivit planului infracțional prestabilit inculpatul Ș.N.C. l-a însărcinat pe C.I. să formuleze și să transmită, în numele său, învinuiților A.D. și A.A. pretinderea unei sume de bani (obiect al infracțiunii de trafic de influență și, apoi, să primească de la aceștia respectivul folos, după care să asigure remiterea către sine a sumei solicitate. La rândul său, inculpatul R.A.D. a avut atribuții precise în cadrul grupării respectiv, informarea de îndată a învinuiților A.D. și A.A. cu privire la solicitările inculpatului C.I. și asigurarea acestora că demersurile celorlalți participanți vor fi finalizate cu succes.

De asemenea, inculpații R.A.D. și C.I. au avut sarcina de a pune în aplicare măsurile de prevedere stabilite împreună cu inculpatul Ș.N.C. și învinuiții A.D. și A.A.

În acest sens, s-au preocupat ca în discuțiile telefonice purtate să devoaleze cât mai puține date (oră, locație) despre întâlnirile pe care le stabileau cu inculpatul Ș.N.C., ori cu învinuiții A.D. și A.A. Totodată, așa cum se poate constata din analiza conținutului convorbirilor telefonice ori a celor purtate în mediu ambiental nici C.I. și R.A.D. nu au rostit numele persoanelor implicate de fiecare dată făcând referire la "ăla" ori "ăștia".

În discuțiile pe care le-a purtat cu învinuitul A.A., inculpatul R.A.D. i-a atras în mod repetat atenția să "aibă grijă la telefon", recomandare respectată așa cum rezultă din depoziția martorului Z.R.T. care a declarat că, la un moment dat, într-o convorbire telefonică, A.A. i-a solicitat să îl caute a doua zi, dar de pe un alt telefon.

S-a apreciat că un alt aspect ce reliefează măsurile de prevedere adoptate de inculpații din prezenta cauză este cel privitor la "consemnul" stabilit între Ș.N.C. și C.I., de a nu stabili niciodată prin intermediul telefoanelor locul de întâlnire, acesta fiind cunoscut și rămânând neschimbat: barul L. din incinta centrului comercial I.M. Altfel ar părea fără sens convorbirea dintre cei doi din seara zilei de 14 martie 2012, ora 21:05:10 când stabilesc ora de întâlnire ("nouă jumătate"), dar nu pomenesc nimic de locul în care urmau să se vadă, același lucru este valabil și pentru întâlnirile dintre cei doi din datele de 02 martie 2012 și 04 martie 2012.

Planul infracțional, conceput în parte și de inculpatul Ș.N.C., a exclus încă de la bun început remiterea, respectiv primirea sumei de bani pe teritoriul României. Variantele vehiculate inițial au fost două și anume, fie folosirea unor conturi bancare (potrivit afirmațiilor inculpatului R.A.D. asta presupunea deschiderea unui cont în Cipru chiar de către inculpat), fie transferul sumei pe teritoriul Republicii Serbia, scopul fiind evident acela al preîntâmpinării constatării infracțiunii flagrante de către organele de urmărire penală.

Precauția inculpaților C.I. și R.A.D., în desfășurarea activității infracționale, a atins cote maxime la momentul 13 martie 2012 când, deși aveau certitudinea că discuția purtată cu o zi înainte în restaurantul hotelului P. nu fusese interceptată, au simțit nevoia să camufleze informația privitoare la ora stabilită pentru ridicarea banilor din Serbia sub forma unei discuții cu subiect aparent real și anume, sosirea unor cetățeni ruși pe teritoriul României în data de doi aprilie. În același registru factual s-a înscris și acțiunea inculpatului C.I. care a preferat ca la întâlnirea din ziua de 11 martie 2012 cu inculpatul R.A.D. să nu aibă telefonul mobil asupra sa.

În temeiul regulilor de acțiune stabilite de către Ș.N.C., A.A., A.D., C.I. și R.A.D., a fost cooptat în asociația criminală și inculpatul M.I.M. Sarcina acestuia a constat în intermedierea legăturii, pe parcursul desfășurării unor segmente ale activității infracționale, dintre inculpații Ș.N.C. și C.I. Ca atare, prima întâlnire dintre Ș.N.C. și C.I. s-a realizat prin intermediul lui M.I.M., ulterior acesta fiind informat periodic cu privire la cum decurg operațiunile pentru ca, în final, tot el să fie cel care i-a comunicat lui Ș.N.C. că C.I., deși nu a obținut întreaga sumă de bani, este pregătit să facă "transferul". Tot cu privire la contribuția inculpatului M.I.M. la acțiunile grupului trebuie menționat că, acesta a fost cel care a acordat sprijin lui C.I. în momentul în care acesta i-a expus împrejurarea că îi este teamă să treacă frontiera cu o sumă așa mare de bani, recomandându-i să "îl folosească" pe martorul S.N., motivat de faptul că funcția acestuia de șef al Poliției Moldova Nouă ar fi impus o anumită reticență din partea personalului vamal.

Pe parcursul evenimentelor, inculpatul Ș.N.C. a decis ca în structura organizatorică a asociației să fie inclusă și Ș.M.R., care, potrivit regulilor de acțiune stabilite, a avut sarcina de a sprijini, în momentele de final, activitatea ilicită a asociației.

Astfel, s-a apreciat că probatoriul administrat a demonstrat că inculpata Ș.M.R. a primit sarcini precise din partea lui Ș.N.C., constând în asigurarea cadrului conspirativ pentru primirea sumei de bani; Ș.M.R. a respectat punct cu punct planul prestabilit, astfel că după ce inculpatul s-a asigurat că C.I. a adus suma de bani, a intervenit și s-a oferit să îl conducă pe acesta la cabinet pentru a lăsa "documentele". Strategia adoptată a avut un singur scop, anume evitarea expunerii inculpatului și a primirii de către acesta în mod direct a sumei de bani, astfel justificându-se de ce deplasarea către biroul inculpatei s-a făcut cu autoturisme diferite, Ș.N.C. preferând să o lase pe soția sa să circule într-o mașină alături de doi indivizi pe care nu îi cunoștea, iar el să îi urmeze separat cu autoturismul personal și în continuare să nu o însoțească în incinta biroului, preferând să aștepte în fața clădirii. Cooptarea în cadrul asociației a inculpatei Ș.M.R. a avut la bază calitatea acesteia de notar care ar fi permis cu ușurință justificarea primirii unor sume de bani necuvenite așa cum de altfel aceasta s-a și exprimat și anume "încheierea unei tranzacții".

Circumstanțele reale în care au acționat cei sus-menționați au evidențiat o organizare prealabilă a acestora, elaborarea unui plan de acțiune, o ierarhizare a membrilor grupării și repartizarea între ei a sarcinilor pe care le-au considerat ca fiind necesare în vederea atingerii scopului propus, și anume, săvârșirea infracțiunilor de trafic și cumpărare de influență; această asociație criminală a fost constituită de către inculpații Ș.N.C., C.I. și R.A.D. și învinuiții A.A. și A.D., fiind, ulterior, cooptați, pentru atingerea obiectivului urmărit, inculpații Ș.M.R. și M.I.M., cărora li s-au atribuit sarcini de sprijinire a activității grupării.

Pe parcursul urmării penale inculpații Ș.N.C., R.A.D. și Ș.M.R. și-au exercitat dreptul de a nu da declarații.

Inculpații C.I. și M.I.M. au dat declarații în cauză, recunoscând în integralitate faptele comise, așa cum au fost prezentate anterior, cu precizarea că nu au considerat că fac parte dintr-un grup infracțional organizat.

Învinuiților A.D. și A.A. nu le-a fost adusă la cunoștință învinuirea și nu au formulat declarații în prezenta cauză întrucât în data 14 martie 2012 au părăsit teritoriul României, motiv pentru care față de aceștia s-a dispus disjungerea cauzei în vederea continuării cercetărilor.

Curtea de Apel Alba Iulia a fost sesizată cu soluționarea acestei cauze în temeiul art. 264 C. proc. pen. raportat la art. 281 lit. b) și b2) C. proc. pen. (având în vedere calitatea de judecător a inculpatului Ș.N.C. dar și raportat la calitatea de notar a inculpatului Ș.M.R. (adresa nr. 743 din 23 martie 2012 a Camerei Notarilor Publici) dată fiind soluția adoptată de către Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, prin încheierea de ședință nr. 471 din 27 martie 2012, pronunțată, în conformitate cu prev. art. 611 C. proc. pen.

Cauza a fost înregistrată sub nr. 312/57/2012.

Prin Sentința penală nr. 86 din 28 iunie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia în dosarul disjuns din această cauză, cu nr. 652/57/2012 a fost:

- respinsă cererea formulată de inculpatul R.A.D. de schimbare a încadrării juridice din infracțiunea prev. de art. 26 rap. la art. 61 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 în infracțiunea prev. de art. 61 alin. (1) din Legea nr. 78/2000;

- condamnat inculpatul C.I. la pedeapsa rezultantă de 4 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunilor de asociere pentru săvârșirea de infracțiuni, complicitate la infracțiunea de trafic de influență, complicitate la infracțiunea de cumpărare de influență, în circumstanțele reținerii dispozițiilor art. 3201 alin. (7) C. proc. pen.

A fost interzisă inculpatului C.I. exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. în condițiile prevăzute de art. 71 alin. (1) și (2) C. pen.

Dosarul a fost repartizat aleatoriu ulterior pronunțării judecătorului în legătură cu inculpatul C.I.

Din analiza probelor administrate, prima instanță a reținut, în fapt, că în procedura de insolvență a SC M. SA Moldova Nouă, casa de insolvență R.P. IPURL Cluj-Napoca a fost desemnată lichidator judiciar.

La data de 08 septembrie 2011, judecătorul-sindic din cadrul Tribunalului Caraș-Severin a aprobat valorificarea activelor SC M. SA, iar la data de 14 septembrie 2011 acestea au fost înstrăinate către societatea M. AG. Creditorul majoritar D.G.F.P. Caraș-Severin a exercitat recurs împotriva hotărârii judecătorului-sindic, solicitând anularea procedurii de valorificare a activelor. Recursul s-a judecat la Curtea de Apel Timișoara.

La începutul lunii noiembrie 2011, tot pe rolul Curții de Apel Timișoara s-a înregistrat recursul declarat de același creditor - D.G.F.P. Caraș-Severin împotriva hotărârii prin care judecătorul-sindic din cadrul Tribunalului Caraș-Severin a respins cererea de înlocuire a lichidatorului judiciar R.P. IPURL Cluj-Napoca din procedura falimentului SC M. SA.

Recursurile au fost soluționate în cadrul Dosarelor nr. 2518/115/2010/a3 și 2518/115/2010/a4 de către același complet de judecată și au avut termene de judecată la 20 februarie 2012 și 05 martie 2012. A.D., A.A., R.A.D. și C.I. au convenit să-i fie înmânat ultimului dintre ei o anumită sumă de bani cu scopul de a obține soluții favorabile în instanță. Pentru obținerea banilor de la cetățenii sârbi în scopul soluționării favorabile a recursurilor, C.I. s-a prevalat de influența pe care o are asupra vicepreședintelui Curții de Apel Timișoara, judecătorul Ș.N.C., care la rândul său a pretins că ar avea influență asupra membrilor completului de judecată.

Anterior datei de 20 februarie 2012, inculpatul Ș.N.C. s-a întâlnit cu inculpații M.I.M. și C.I., într-un bar din incinta centrului comercial I.M. din Timișoara, ocazie cu care acesta din urmă i-a solicitat "ajutorul" în dosarele aflate pe rolul Curții de Apel Timișoara și în care parte era SC M. SA. Inculpatul a afirmat că se va interesa și îi va da un răspuns deși, inițial, potrivit relatării inculpatului M.I.M., a crezut că inculpatul C.I. dorea să afle detalii despre dosarul penal în care este cercetat pentru săvârșirea infracțiunilor de ucidere din culpă și vătămare corporală din culpă, dosar aflat în faza de urmărire penală pe rolul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara.

După câteva zile, dar tot anterior datei de 20 februarie 2012, inculpatul Ș.N.C. s-a întâlnit cu inculpatul C.I. în aceiași locație din I.M. Timișoara, ocazie cu care judecătorul i-a pretins suma de 30.000 de euro, motivat de pretinsa influență asupra judecătorilor care urmau să soluționeze cele două dosare ale SC M. SA aspectul acesta rezultă din coroborarea declarațiilor inculpatului C. cu conținutul declarațiilor din faza urmăririi penale date de inculpatul M.I.M.

În data de 19 februarie 2012, ora 14:01:44, între inculpatul C.I. și inculpatul Ș.N.C. a avut loc o discuție telefonică, aspect dovedit de listingul apelurilor efectuate/primite de la terminalele mobile utilizate de cei doi.

În data de 02 martie 2012, în intervalul orar 18:48:22 - 21:01:36, Ș.N.C. a comunicat cu inculpatul C.I. prin intermediul mesajelor de tip SMS, fapt evidențiat în procesul-verbal încheiat cu ocazia copierii datelor de pe telefonul mobil marca N. pus la dispoziția autorităților de către inculpatul C.I.

În data de 04 martie 2012, inculpatul C.I. s-a deplasat din București spre Timișoara unde, în jurul orelor 20:00, s-a întâlnit cu inculpatul Ș.N.C., întâlnire confirmată de mesajul tip SMS cu textul "vin imediat" trimis de inculpatul Ș.N.C. coinculpatului C.I. în cursul aceiași zile, la ora 19:38:11.

În data de 06 martie 2012 A.A. l-a contactat pe inculpatul R.A.D. și i-a transmis că A.D. "nu este tocmai mulțumit" și că nu ar dori ca ei "să aducă ceva acolo, într-o geantă", recomandând ca "omul să deschidă un cont undeva sau să treacă granița și acolo aranjăm noi să primească". În finalul discuției, cei doi interlocutori au căzut de acord asupra oportunității unei discuții cu "C.", inculpatul R.A.D. avertizând că trebuie să manifeste grijă în "expunerea problemei".

Imediat după încheierea acestei convorbiri, învinuitul A.A. l-a apelat pe martorul Z.R.T. solicitându-i "să îl sune de pe un alt telefon, a doua zi, după ora 12:00". Conținutul convorbirii a creat suspiciuni martorului, motiv pentru care nu a revenit cu telefon în ziua următoare și nici nu a mai răspuns celor două-trei apeluri ale învinuitului A.A., fapt ce l-a determinat pe acesta din urmă să-și exprime pe parcursul unei discuții cu inculpatul R.A.D. nemulțumirea cu privire la atitudinea "C. " care a vorbit ca și cum "nu ar fi implicat în afacere" deși "cu el s-a discutat, nu cu celălalt". R.A. i-a pus în vedere că, totuși, "C." i-a zis că "celălalt aranjează totul", atrăgându-i totodată atenția să manifeste precauție în discuțiile telefonice pe care le va purta în continuare: "Ai grijă la telefon, bine ? Ai grijă la telefon."

Sâmbătă, 10 martie 2012, ora 13:01:20, inculpatul Ș.N.C. a transmis inculpatului C.I. un mesaj SMS cu textul: "Salut! Când vii?", la care nu a primit răspuns.

Judecătorul Ș.N.C. a activat la data de referință în cadrul secției a II-a civilă a Curții de Apel Timișoara, fiind coleg de secție cu membrii completului care au judecat Dosarele nr. 2518/115/2010/a3 și nr. 2518/115/2010/a4 respectiv judecătorii B.A.C., M.P. și M.F.

La data de 05 martie 2012 cele două recursuri au fost respinse, soluție favorabilă atât pentru R.P. IPURL cât și pentru M. AG. Deși Z.R.T. a aflat ambele soluții încă din ziua de 05 martie 2012 a convenit totuși cu C.I. să nu comunice aspectul reprezentanților M. AG.

La data de 08 martie 2012, R.A.D. a aflat despre respingerea unuia dintre recursurile de la Curtea de Apel Timișoara (cel exercitat împotriva sentinței prin care judecătorul-sindic de la Tribunalul Caraș-Severin autorizase vânzarea bunurilor falitei SC M. SA), fiind informat de către avocatul A.M. de la societatea N.N.D.K.P. În cursul aceleiași zile R.A.D. i-a informat succesiv pe cetățenii sârbi despre soluția de respingere a unuia dintre recursurile de pe rolul Curții de Apel Timișoara.

Din conținutul interceptărilor efectuate de autorități a rezultat că la datele de 11 martie 2012 și 12 martie 2012 C.I. a pretins, cu ajutorul inculpatului R.A.D., de la cetățeanul sârb A.A. suma de 100.000 euro, în două tranșe, banii despre care a afirmat că sunt destinați inculpatului Ș.N.C., asupra căruia a lăsat să se creadă că are influență.

Potrivit procesului-verbal de redare a discuției purtate în mediu ambiental între C.I. și inculpatul R.A.D. la data de 11 martie 2012, aceștia au discutat despre necesitatea îndeplinirii obligației asumate (de pretindere a banilor).

Inculpatul C., în cadrul aceleiași discuții, a insistat cu sublinierea faptului că persoana cu care a vorbit a specificat explicit că discută suma numai cu el; de asemenea s-a subliniat de către inculpatul R.A.D. faptul că: "(…) nu se pune problema să nu se primească ce s-a discutat!".

La data de 12 martie 2012, în restaurantul hotelului P. din București, a avut loc o discuție între C.I., R.A.D. și A.A., în care R.A.D. a avut și rolul de translator atât pentru C.I. cât și pentru A.A. Această discuție a fost apreciată ca relevantă sub aspectul conținutului și deoarece avea legătură cu discuțiile purtate de A.A. în limba sârbă, discuția a privit remiterea sumei de 50.000 euro.

S-a arătat că afirmațiile inculpatului C.I. conform cărora "mă sună omul din două în două ore" sunt confirmate de faptul că în data de 12 martie 2012 inculpatul Ș.N.C. l-a apelat de mai multe ori, fără să primească vreun răspuns la apelurile sale.

Discuțiile intercalate purtate de A.A. la orele 19:06:28 și 19:46:38 au fost apreciate ca relevante deoarece sunt în legătură cu discuția anterioară și, pe de o parte, privesc cererea de detalii referitoare la locul întâlnirii din Serbia și tipul mașinii în care vor fi persoanele care predau banii iar, pe de altă parte, cuprind solicitarea de demarare a procedurilor bancare pentru obținerea sumei de bani, folosind un limbaj codificat.

La data de 13 martie 2012 inculpatul C.I. s-a întâlnit în incinta Universității E.M. din Reșița cu numitul M.I.M., președinte al Senatului Universității. Pe parcursul acestei întâlniri, M.I.M. l-a apelat pe inculpatul Ș.N.C. cu care a avut o discuție privind întârzierea în predarea sumei de bani.

În continuare, cei doi au intercalat în discuția purtată elemente ce țin de transferul unui coleg al inculpatului Ș.N.C. în cadrul organizației masonice din care aceștia fac parte, provocându-se o disimulare a scopului pentru care M. l-a apelat pe Ș.N.C. N.C. prin folosirea în continuarea discuției a unor elemente comune organizației lor, aprecierea instanței fiind justificată de declarația inculpatului C., coroborat cu declarațiile inculpatului M., inclusiv precizările acestuia din urmă de la momentul prezentării materialului de urmărire penală.

Din declarațiile inculpaților C., M. și a martorului S.N., a rezultat faptul că s-a stabilit ca acesta din urma să-l transporte pe C.I. în Serbia, a doua zi, fără să i se fi comunicat motivul real al deplasării.

În data de 14 martie 2012 C.I. s-a deplasat cu martorul S.N. în localitatea Biserica Albă din Republica Serbia, lucru care s-a și întâmplat cei doi părăsind teritoriul României în jurul orei 15:00. La ora 16:00 (ora Serbiei) inculpatul C.I. a ajuns în parcarea hotelului R. din localitatea Biserica Albă (Bela Crvka) a coborât din mașina condusă de S.N., a urcat într-o mașină de culoare neagră, staționată, în interiorul căreia se aflau două persoane, pe care nu le cunoștea și care i-au remis suma convenită respectiv 50.000 euro. Inculpatul C. a luat banii i-a introdus în buzunarul interior al hainei, a revenit la mașină și i-a spus lui S.N. că pot pleca, dar înainte trebuie să intre la piață; și-au continuat drumul spre România trecând prin punctele vamale.

La ora 17:13:43 (ora 16:13:43 ora Serbiei) învinuitul A.A. a primit un SMS cu textul: "Terminat". Autoritățile nu au identificat persoana care a transmis mesajul telefonic.

Pe teritoriul României, autoturismul condus de S.N. a fost oprit în trafic în dreptul localității Nicolinț, de către organele de urmărire penală, ocazie cu care asupra inculpatului C.I. a fost găsită suma de 50.000 euro, bani despre care acesta a afirmat că sunt destinați inculpatului Ș.N.C., judecător la Curtea de Apel Timișoara; inițial acesta a insistat asupra faptului că banii îi aparțin și sunt rezultatul economiilor "de-o viață" dar, pe parcursul desfășurării activităților operative a recunoscut destinația reală a banilor aflați asupra sa.

Inculpatul C.I. a înțeles să formuleze un denunț împotriva judecătorului Ș.N.C. din cuprinsul căruia a reieșit că magistratul i-ar fi pretins pentru soluționarea favorabilă a două dosare civile aflate pe rolul Curții de Apel Timișoara suma de 60.000 euro.

În data de 14 martie 2012, ora 19:21:52 inculpatul Ș.N.C. l-a apelat pe inculpatul C.I. ca urmare a unui apel anterior al acestuia, la care nu a răspuns, și au stabilit o întâlnire în Timișoara în cursul aceleiași seri; inculpatul Ș.N.C. l-a întrebat pe coinculpatul C. "dacă a fost bolnav", fapt care a demonstrat la cine se făcea referire în discuția purtată cu M.M. în ziua precedentă.

La ora 21:05:04, inculpatul C.I. a stabilit telefonic cu inculpatul Ș.N.C. să se întâlnească în jurul orelor 21:30 fără să indice în formă explicită locul întâlnirii. Deoarece mașina în care se afla inculpatul C. nu a ajuns la întâlnire la ora stabilită, au convenit telefonic să se vadă în afara mall-ului. Deși din conținutul discuțiilor sumare purtate telefonic nu a rezultat faptul că inculpatul Ș.N.C. urma să fie însoțit de o altă persoană, acesta a venit la întâlnire împreună cu soția sa, coinculpata Ș.N.C.

După ce inculpatul C.I. i-a spus inculpatului Ș.N.C. că a adus cei 50, i-a propus să meargă la biroul notarial al soției sale pentru a lăsa "documentele". După ce a acceptat propunerea magistratului și a soției acestuia inculpatul C.I. s-a deplasat la cabinetul notarial aflat în Piața Unirii din Timișoara. Aici, judecătorul Ș.N.C. a rămas în fața clădirii în timp ce soția sa și inculpatul C.I. au urcat în cabinet unde s-a remis suma de 50.000 euro, deși în permanență numita Ș.M.R. a insistat să fie lăsate pe masă "documentele" chiar și în condițiile în care inculpatul C.I. nu îi prezentase nici un document ba chiar număra banii în fața sa. La scurt timp cei doi au părăsit cabinetul, suma de bani rămânând în interiorul cabinetului notarial.

La percheziția domiciliară efectuată la data de 15 martie 2012 în imobilul situat în T., strada A., județul T. a fost găsită suma de 50.000 de euro dată de inculpatul C.I. inculpatului Ș.N.C. prin intermediul soției sale Ș.N.C. Inculpata nu a permis în cursul aceleiași seri autorităților să pătrundă în spațiul destinat biroul, aspect relatat de martorul I.

La momentul pătrunderii în spațiul afectat desfășurării activității profesionale de către inculpata Ș.M.R. s-a invocat excepția nulității relative a autorizației nr. 16, din data de 15 martie 2012 și a actului procesual desfășurat în baza respectivei autorizații, aspect consemnat în procesul-verbal de efectuare a percheziției domiciliare încheiat de autorități cu această ocazie. Critica adusă autorizației de percheziție s-a referit la neîndeplinirea condițiilor de formă prev. de art. 100 din C. proc. pen., în sensul că aceasta nu cuprinde numele inculpatului sau inculpatului.

Acest aspect a fost evidențiat și de martorii asistenți B.M.A. și A.P.A., care au participat la descinderi și care au fost audiați de instanță la propunerea inculpaților Ș.N.C.

Situația de fapt și vinovăția inculpaților au fost stabilite pe baza materialului probator administrat în cauză.

Inculpații Ș.N.C., R.A.D. și Ș.M.R. și-au exercitat dreptul de a nu da declarații.

Inculpații C.I. și M.I.M. au dat declarații în cauză și au recunoscut în integralitate faptele comise, dar au făcut precizarea că nu au considerat că fac parte dintr-un grup infracțional organizat.

Învinuiților A.D. și A.A. nu le-a fost adusă la cunoștință învinuirea și nu au formulat declarații în prezenta cauză întrucât în data 14 martie 2012 au părăsit teritoriul României, motiv pentru care față de aceștia organul de urmărire penală a dispus disjungerea cauzei în vederea continuării cercetărilor.

Au fost audiați martorii B.A.C., M.P., M.F., Z.V., S.N., Z.R.T., B.M.A., A.P.A., C.A.V., I.V.D., M.I.V., F.F., G.I., M.D.

Au fost avute în vedere denunțul formulat de inculpatul C.I., procesul-verbal de constatare a infracțiunii flagrante, procesele-verbale de percheziție corporală, auto, la sediul biroului notarial, transcrierile înregistrărilor convorbirilor telefonice, dialogurile ambientale și a mesajelor telefonice, documente juridice și corespondență referitoare la SC M. SA, planuri de cadastrare, situația terenurilor, planificarea vizitei unor delegații din București și de la Moldova Nouă în perioada 11 - 14 martie 2012, 2 - 5 aprilie 2012, înregistrarea video din biroul notarial.

Prima instanță, coroborând materialul probator al cauzei, a reținut că fapta inculpatului Ș.N.C., care cu intenție directă, în cursul lunilor februarie - martie 2012, împreună cu inculpații C.I., R.A.D. și învinuiții A.D. și A.A., au inițiat constituirea unei asociații în scopul săvârșirii infracțiunilor de trafic de influență și cumpărare de influență, în structura organizatorică a grupării fiind, ulterior, cooptat M.I.M. care a avut sarcina de a sprijini activitatea cu conotații penale pe fondul unor raporturi generate de existența în prealabil a unei organizații masonice și prin suprapunere de raporturi și sarcini cu cele ale organizației inițiale, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de asociere pentru săvârșirea de infracțiuni, prev. de art. 323 alin. (1) și (2) C. pen. rap. la art. 8 din Legea nr. 39/2003 și la art. 17 lit. b) și art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000.

Fapta inculpatului Ș.N.C., care, în calitate de judecător și vicepreședinte al Curții de Apel Timișoara, cu intenție directă a pretins în cursul lunilor februarie - martie 2012 suma de 60.000 euro de la învinuiții A.A. și A.D., prin intermediul inculpaților C.I. și R.A.D. lăsând să se creadă că ar avea influență asupra magistraților care au soluționat Dosarele nr. 2518/115/2010/a3 și 2518/115/2010/a4, aflate pe rolul Curții de Apel Timișoara și care, în data de 14 martie 2012, a primit suma de 50.000 euro, identificați și ridicați de la biroul notarial al inculpatei Ș.M.R., întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de influență, prev. și ped. de art. 257 alin. (1) C. pen raportat la art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000.

Faptele au fost săvârșite în concurs real de infracțiuni, în conformitate cu art. 33 lit. a) C. pen.

S-a apreciat că faptele întrunesc conținutul constitutiv al infracțiunilor anterior menționate, constituie infracțiuni în sensul disp. art. 17 C. pen. și au fost comise cu vinovăție de inculpat, impunând condamnarea acestuia.

S-a constatat că fapta s-a consumat în momentul în care inculpatul Ș.N.C. a pretins/primit banii în scopul anterior invocat neavând relevanță dacă inculpatul a avut sau nu vreun folos de pe urma infracțiunii, în condițiile în care textul de lege al art. 257 alin. (1) C. pen. incriminează primirea de bani sau alte foloase pentru sine sau pentru altul.

Din perspectiva infracțiunii de asociere pentru săvârșirea de infracțiuni s-a menționat că pentru forma inițierii constituirii unei asociații este suficient un singur subiect activ. Din punct de vedere al laturii obiective, legiuitorul a prevăzut modalități alternative, astfel încât existența uneia dintre acestea este suficientă pentru realizarea uneia dintre aceste acțiuni. Asocierea presupune o reunire din perspectiva unei durate de timp, în vederea realizării unui scop infracțional comun. Din punct de vedere al înțelesului atribuit noțiunii de asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni, aceasta presupune ca persoana să ia parte la constituirea unei asocieri cu scopul anterior menționat, sens în care își exprimă voința în acest scop ori în sensul de a fi membru al unei astfel de asocieri.

În speță, s-a apreciat că acțiunile desfășurate de persoanele anterior indicate au avut întâlniri repetate în formule diferite în vederea realizării scopului asocierii: săvârșirii infracțiunilor de trafic de influență și cumpărare de influență.

Consumarea infracțiunii a avut loc în momentul inițierii constituirii asociației în scopul săvârșirii infracțiunilor de trafic de influență și cumpărare de influență, moment din care s-a produs și urmarea periculoasă a faptei, respectiv starea de pericol pentru ordinea și liniștea publică.

Cu privire la individualizarea pedepselor principale aplicate inculpatului Ș.N.C. în raport de infracțiunile reținute în sarcina sa, instanța a reținut că prin specificul activităților pe care trebuia să-l îndeplinească în mod normal, prin natura profesiei și funcției deținute în cadrul sistemului judiciar, prin pregătirea de specialitate juridică, prin diversitatea formelor de comunicare folosite (limbaj codificat, folosirea poziției de autoritate), coroborat cu luarea unor măsuri de precauție pentru a nu putea fi ușor depistate și dovedite acțiunile, demonstrează un grad sporit de pericol social, care trebuie analizat în raport de celelalte criterii de individualizare judiciară a pedepselor și care trebuie să se reflecte proporțional în cuantumul pedepselor aplicate. De asemenea, s-a motivat că activitatea infracțională derulată a generat, inevitabil, o lipsă de încredere în autoritățile statului din perspectiva profesiei și funcției inculpatului Ș.N.C. de la data comiterii faptelor dar și a soției acestuia, coinculpată în cauză, împrejurarea relevantă în stabilirea cuantumului pedepselor aplicate. De asemenea, instanța a avut în vedere la alegerea cuantumului pedepselor și atitudinea de nerecunoaștere a comiterii faptelor, manifestată constant de inculpat în cursul procesului în circumstanțele descrise în considerentele acestei hotărâri.

S-a arătat că, concursul de infracțiuni reprezintă o circumstanță de agravare a limitelor pedepselor aplicate și că trebuie avute în vedere scopurile pedepsei instituite în art. 52 C. pen., în aplicarea pedepselor, urmărindu-se păstrarea unui echilibru, atât sub aspectul naturii acestora, cât și al cuantumului și modalității de executare, avându-se astfel în vedere lipsa antecedentelor penale ale inculpatului anterior comiterii acestor fapte, coroborat cu faptul că este recunoscut ca o persoană competentă profesional în cadrul sistemului în care a activat, că beneficiază de recunoașterea calităților sale morale și profesionale, în limitele descrise în această hotărâre.

În ce privește individualizarea pedepselor complementare și accesorii având în vedere natura faptelor comise și urmările acestora, respectiv încălcarea normelor penale care reglementează ordinea și liniștea publică și buna desfășurare a raporturilor de serviciu, s-a apreciat că îi sunt incidente disp. art. 65 C. pen. în baza cărora s-a aplicat inculpatului Ș.N.C. pedeapsa complementară constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen. pe o durată de 3 ani (pentru considerente de simetrie a argumentelor din perspectiva pedepselor accesorii aplicate).

De asemenea, s-a constatat că sunt incidente dispozițiile art 71 C. pen., cu aplicarea directă și prioritară a dispoz. art. 3 din Protocolul I la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale (astfel cum a fost interpretat prin hotărârea dată în cauza Hirst vs. Regatul Unit), având în vedere și Decizia nr. LXXI (71)/2007 dată în interesul legii de Înaltei Curți de Casație și Justiție, Secțiile Unite, sens în care i-au fost interzise inculpatului condamnat, pe perioada executării pedepselor, cu titlu de pedeapsă accesorie, doar drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen., apreciindu-se că interzicerea dreptului la vot nu se impune.

La individualizarea pedepsei aplicată inculpatului pentru fiecare dintre faptele reținute în sarcina sa, astfel cum au fost expuse, instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., lipsa antecedentelor penale, atitudinea procesuală manifestată în cursul urmăririi penale și cercetării judecătorești, gradul mediu de pericol social al faptelor, dat de responsabilitatea funcției deținute în moment comiterii de către inculpat.

Raportat la soluția aplicată și constatând că se mențin temeiurile care au generat arestarea sa, că s-a probat vinovăția inculpatului Ș.N.C. context în care s-a pronunțat o hotărâre de condamnare în ce-l privește, în baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen. s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului Ș.N.C.

S-a reținut, totodată că fapta inculpatului R.A.D., care, cu intenție directă și în aceeași perioadă de referință, împreună cu inculpații Ș.N.C., C.I. și învinuiții A.D. și A.A., au inițiat constituirea unei asociații în scopul săvârșirii infracțiunilor de trafic de influență și cumpărare de influență, în structura organizatorică a grupării fiind, ulterior, cooptat M.I.M. care a avut sarcina de a sprijini activitatea cu conotații penale pe fondul unor raporturi generate de existența în prealabil a unei organizații masonice și prin suprapunere de raporturi și sarcini cu cele ale organizației inițiale, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de asociere pentru săvârșirea de infracțiuni, prev. de art. 323 alin. (1) și (2) C. pen. rap. la art. 8 din Legea nr. 39/2003 și la art. 17 lit. b) și art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000.

S-a concluzionat, de asemenea, că fapta inculpatului R.A.D., care, cu intenție directă, în cursul lunilor februarie - martie 2012, împreună cu coinculpatul C.I., l-a ajutat pe inculpatul Ș.N.C., judecător cu funcția de vicepreședinte al Curții de Apel Timișoara, să pretindă de la învinuiții A.D. și A.A., suma de 60.000 euro, din care ultimul menționat a primit în data de 14 martie 2012, suma de 50.000 euro. Inculpatul Ș.N.C. a lăsat să se creadă în demersurile sale că ar avea influență asupra magistraților care au soluționat Dosarele nr. 2518/115/2010/a3 și 2518/115/2010/a4, aflate pe rolul Curții de Apel Timișoara. Fapta astfel menționată constituie complicitate la infracțiunea de trafic de influență, prev. și ped. de art. 26 C. pen. raportat la art. 257 alin. (1) C. pen. raportat la art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000.

S-a mai reținut că fapta inculpatului R.A.D., care, cu intenție directă, în același interval de timp anterior menționat și împreună cu inculpatul C.I., i-a ajutat pe învinuiții A.D. și A.A. să promită inculpatului Ș.N.C., judecător, cu funcția de vicepreședinte al Curții de Apel Timișoara, suma de 60.000 euro și ulterior să remită, în data de 14 martie 2012, prin intermediul unor terțe persoane suma de 50.000 euro (folosul a fost pretins și primit de către inculpatul Ș.N.C. care a lăsat să se creadă că ar avea influență asupra magistraților ce aveau spre soluționare Dosarele nr. 2518/115/2010/a3 și 2518/115/2010/a4 aflate pe rolul Curții de Apel Timișoara) constituie complicitate la infracțiunea de cumpărare de influență, prev. și ped. de art. 26 C. pen. raportat la art. 61 alin. (1) din Legea nr. 78/2000.

S-a motivat că faptele au fost săvârșite în concurs real de infracțiuni, prev. de art. 33 lit. a) C. pen., ce constituie circumstanță de agravare a pedepselor aplicate acestuia și întrunesc conținutul constitutiv al infracțiunilor anterior menționate, constituie infracțiuni în sensul disp. art. 17 C. pen. și au fost comise cu vinovăție de inculpat, impunând condamnarea acestuia. Faptele inculpatului R. au fost apreciate ca fiind în legătură directă cu ale inculpaților anterior menționați.

S-a reținut că inculpatul R. a acționat în calitate de complice la săvârșirea infracțiunilor de cumpărare de influență și trafic de influență din perspectiva faptului că a ajutat la săvârșirea infracțiunilor anterior menționate, fapte aflate în conexiune, prin natura poziției deținute în cadrul M. SA, împrejurarea că autorii acestor infracțiuni nu au fost judecați în această cauză nedisculpând pe inculpat și neconstituind cauză de impunitate (cauza a fost disjunsă în legătură cu cei doi învinuiți de origine sârbă).

Procedând la individualizarea pedepselor principale aplicate inculpatului R.A.D. în raport de infracțiunile reținute în sarcina sa, instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., gradul de pericol social al faptelor, apreciat ca fiind orientat spre mediu, persoana inculpatului din perspectiva lipsei antecedentelor penale, a pregătirii superioare a acestuia, a atitudinii procesuale manifestate în cursul urmăririi penale și cercetării judecătorești faptul că în instanță a manifestat o atitudine nesinceră, iar apărarea sa a fost limitată la demonstrarea împrejurării că a avut întâlniri cu reprezentanți ruși specialiști în domeniul minier - aspect confirmat, precum și la destinația sumei de bani, toate aceste elemente coroborându-se cu împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală (faptele au grad mediu de pericol social, au fost comise în concurs real).

Au fost avute în vedere totodată, scopurile pedepsei instituite în art. 52 C. pen., în aplicarea pedepselor, instanța urmărind păstrarea unui echilibru, atât sub aspectul naturii acestora, cât și al cuantumului și modalității de executare.

În ce privește individualizarea pedepselor accesorii având în vedere natura faptelor comise și urmările acestora, respectiv încălcarea normelor penale care reglementează ordinea și liniștea publică și buna desfășurare a raporturilor de serviciu, s-a constatat incidența art. 71 C. pen., cu aplicarea directă și prioritară a dispoz. art. 3 din Protocolul I la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale (astfel cum a fost interpretat prin hotărârea dată în cauza Hirst vs. Regatul Unit), și cu observarea Deciziei nr. LXXI (71)/2007 dată în interesul legii de Înaltei Curți de Casație și Justiție, Secțiile Unite, interzicându-se pe perioada executării pedepselor, cu titlu de pedeapsă accesorie, doar drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., apreciind că interzicerea dreptului la vot nu se impune.

Față de împrejurarea că prin încheierea penală din 19 aprilie 2012, pronunțată în Dosar penal nr. 312/57/2012 de Curtea de apel Alba Iulia s-a luat față de acest inculpat măsura obligării de nu părăsi țara, în baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen. s-a menținut această măsură preventivă deoarece, pe de o parte, s-a pronunțat o hotărâre de condamnare dovedindu-se săvârșirea infracțiunilor de care fusese acuzat iar, pe de altă parte, împrejurarea că învinuiții cetățeni sârbi nu sunt cercetați în această cauză penală nu justifică într-o măsură suficientă revocarea măsurii preventive în considerarea faptului că limitarea dreptului la circulație este proporțională gravității acuzațiilor aduse inculpatului, iar interesul personal al acestuia nu poate prevala interesului general al societății, impunând în continuare, menținerea acestei măsuri.

S-a reținut că fapta inculpatului M.I.M., care, cu intenție directă, în cursul lunilor februarie - martie 2012, a sprijinit asociația constituită de inculpații Ș.N.C., C.I., R.A.D. și învinuiții A.D. și A.A., în scopul săvârșirii infracțiunilor de trafic de influență și cumpărare de influență și că, pentru atingerea scopului propus, a existat o organizare prealabilă, în temeiul căreia inculpatul M.I.M. a respectat anumite sarcini prestabilite, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de asociere pentru săvârșirea de infracțiuni, prev. de art. 323 alin. (1) și (2) C. pen. rap. la art. 8 din Legea nr. 39/2003 și la art. 17 lit. b) și art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000.

S-a apreciat că fapta aceleiași persoane, care, cu intenție directă, în data de 14 martie 2012, l-a ajutat pe inculpatul Ș.N.C., judecător cu funcția de vicepreședinte al Curții de Apel Timișoara, să primească de la A.D. și A.A., prin intermediul inculpatului C.I. suma de 50.000 euro, cunoscând că anterior magistratul pretinsese de la aceiași învinuiți, cu ajutorul lui R.A.D. și C.I., suma de 60.000 euro în cursul lunilor februarie - martie 2012, în circumstanțele în care a lăsat să se creadă că ar avea influență asupra magistraților ce urmau să soluționeze Dosarele nr. 2518/115/2010/a3 și 2518/115/2010/ a4 aflate pe rolul Curții de Apel Timișoara, constituie complicitate la infracțiunea de trafic de influență, faptele fiind săvârșite în concurs real de infracțiuni, în conformitate cu art. 33 lit. a) C. pen., ce constituie element de agravare a limitelor pedepsei.

Procedând la individualizarea pedepselor principale aplicate inculpatului M.I.M. în raport de infracțiunile reținute în sarcina sa, instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., gradul de pericol social al faptelor considerat restrâns în raport de implicarea sa în aceste activități, persoana inculpatului din perspectiva lipsei antecedentelor penale, a pregătirii superioare a acestuia, elemente coroborându-se cu împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală. Cu privire la comportamentul inculpatului din cursul procesului penal, s-a avut în vedere că inculpatul M.I.M. a fost inițial cooperant, recunoscând comiterea faptelor, pentru ca ulterior să nege în fața instanței participarea la comiterea infracțiunilor invocând motive nesustenabile, nuanțând actele și faptele într-o măsură care echivalează cu intenția sa de înlăturare a conținutului declarației date la urmărire penală și a recunoașterii din faza prezentării materialului de urmărire penală; s-a arătat că declarațiile de la urmărirea penală au fost date în prezența apărătorului său și al celorlalte părți și că nivelul său de pregătire nu justifică superficialitatea argumentelor folosite în fața instanței, instanța apreciind ca sincere declarațiile date inițial în fața autorităților judiciare din faza urmăririi penale.

Au fost avute în vedere scopurile pedepsei instituite în art. 52 C. pen., în aplicarea pedepselor, urmărind păstrarea unui echilibru, atât sub aspectul naturii acestora, cât și al cuantumului și modalității de executare.

În ce privește individualizarea pedepselor accesorii față de natura faptelor comise și urmările acestora s-a constatat incidența art. 71 C. pen., cu aplicarea directă și prioritară a dispoz. art. 3 din Protocolul I la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale (astfel cum a fost interpretat prin hotărârea dată în cauza Hirst vs. Regatul Unit), avându-se în vedere și Decizia nr. LXXI (71)/2007 dată în interesul legii de Înaltei Curți de Casație și Justiție, Secțiile Unite, pe perioada executării pedepselor, cu titlu de pedeapsă accesorie, doar drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., apreciindu-se că interzicerea dreptului la vot nu se impune.

De asemenea, atât în ceea ce-l privește pe inculpatul M., cât și pe coinculpatul R.A.D., nu a fost primită apărarea de genul neluării în considerarea a susținerilor coinculpatului C., pentru motive dezvoltate de aceștia la modul superficial și care țin de trăsături caracteriale ale acestuia din urmă.

De asemenea, instanța a subliniat faptul că principiul "nemo censetur ignorare legem" exprimă ideea că nimeni nu se poate apăra invocând ignoranța, adică absența cunoașterii legii, care are forță obligatorie în egală măsură, chiar și față de cei care o ignoră sau față de cei care nu au depus suficiente diligențe pentru a cunoaște corect conținutul sau înțelesul actului normativ, principiul indicat constituind o prezumție absolută a cunoașterii legii, prezumție ce nu poate fi răsturnată prin dovada contrarie în baza acestei prezumții, toți cetățenii trebuind să cunoască legile.

S-a apreciat că scopul pedepsei penale poate fi atins și fără executarea în regim de detenție, și fiind îndeplinite și celelalte condiții impuse de lege, în baza art. 865 alin. (2) rap. la art. 861 C. proc. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei principale rezultante sub supraveghere iar în temeiul art. 71 alin. (5) C. pen. și suspendarea executării pedepselor accesorii.

În ceea ce privește acuzațiile reținute de acuzare în sarcina inculpatei Ș.M.R., instanța a reținut dovedirea vinovăției exclusiv în ceea ce privește complicitate la infracțiunea de trafic de influență, prev. și ped. de art. 26 C. pen. raportat la art. 257 alin. (1) C. pen. raportat la art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000, constând în faptul că la data de 14 martie 2012, l-a ajutat pe soțul său, inculpatul Ș.N.C., judecător cu funcția de vicepreședinte al Curții de Apel Timișoara, să primească de la A.D. și A.A., cu ajutorul inculpaților C.I. și M.I.M., suma de 50.000 euro, în considerarea faptului că a lăsat să se creadă că avea influență asupra magistraților care au soluționat Dosarele nr. 2518/115/2010/a3 și 2518/115/2010/a4, aflate pe rolul Curții de Apel Timișoara.

Cu privire la individualizarea pedepsei principale aplicate inculpatei Ș.M.R. în raport cu infracțiunea reținută în sarcina sa, instanța a reținut faptul că prin specificul activităților pe care trebuia să-l îndeplinească în mod normal, prin natura profesiei deținute, prin pregătirea de specialitate juridică, prin modalitatea de comunicare folosită și caracterul persuasiv al limbajului folosit de aceasta pentru a-și lua măsuri de precauție în vederea ascunderii caracterului real al activității desfășurate, s-a demonstrat un grad mediu de pericol social, care trebuie analizat în raport cu celelalte criterii de individualizare judiciară a pedepsei și care trebuie să se reflecte proporțional în cuantumul acesteia; a fost avut în vedere la cuantificarea pedepsei lipsa antecedentelor penale. S-a menționat că activitatea infracțională a inculpatei Ș.N.C. a determinat o lipsă de încredere a societății din perspectiva profesiei acesteia, aceea de notar public. De asemenea, instanța a avut în vedere la alegerea cuantumului pedepsei și atitudinea de nerecunoaștere a comiterii faptei, manifestată constant de inculpată în cursul procesului în circumstanțele descrise în considerentele acestei hotărâri și scopurile pedepsei instituite în art. 52 C. pen., urmărindu-se păstrarea unui echilibru, atât sub aspectul naturii acestora, cât și al cuantumului și modalității de executare.

S-a apreciat că, având în vedere dispozițiile art. 3 din Protocolul I la Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale și, totodată și Decizia nr. LXXI/2007 pronunțată de Secțiile Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție în recurs în interesul legii relativ la inculpată sunt incidente dispozițiile art. 71 C. pen., impunându-se, însă interzicerea exercitării doar a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), teza a II-a și lit. b) C. pen. (ca pedeapsă accesorie).

S-a constatat că scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea acesteia în regim de detenție, dispunându-se conform art. 865 alin. (2) raportat la art. 861 C. pen. suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei principale și accesorii.

În ceea ce privește acuzația de săvârșire a infracțiunii prevăzută de art. 323 alin. (1) și (2) C. pen., art. 8 din Legea nr. 39/2003 și la art. 17 lit. b) și art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 s-a reținut că nu există suficiente probe care să răstoarne prezumția de nevinovăție ce operează în favoarea inculpatei, nedovedindu-se întrunirea elementelor constitutive ale infracțiunii menționate nerezultând - din probe - că inculpata cunoștea scopul asocierii, calitatea de soție a inculpatului Ș.N.C. nereprezentând prin ea însăși o condiție suficientă pentru a demonstra cunoașterea scopului asocierii; astfel, s-a dispus achitarea inculpatei în temeiul dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen.

În temeiul dispozițiilor art. 118 lit. d) C. proc. pen. a fost confiscată suma de 50.000 Euro consemnată pe numele inculpatului Ș.N.C., la dispoziția Direcției Naționale Anticorupție.

Împotriva acestei sentințe, în termen legal, au declarat recurs:

1. Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Alba Iulia invocând:

- greșita încadrare juridică a infracțiunii de asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni și solicitând schimbarea încadrării juridice din art. 323 alin. (1) și (2) raportat la art. 8 din Legea nr. 39/2003 cu referire la art. 17 lit. b) și art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 în art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 alin. (1) și (2) C. pen. cu referire la art. 17 lit. b) și art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000;

- greșita achitare a inculpatei Ș.M.R. pentru infracțiunea de asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni, probele demonstrând că aceasta a sprijinit activitatea celorlalți inculpați, având sarcini precise cărora li s-a conformat, cunoscând scopul asocierii celorlalți inculpați;

- greșita individualizare a pedepselor aplicate inculpaților Ș.M.R. și M.I.M. - prin stabilirea unui termen de încercare prea redus, solicitându-se majorarea acestuia de la 5 la 8 ani.

2. Inculpatul Ș.N.C. invocând (potrivit motivelor scrise de recurs și a concluziilor scrise și orale ale apărătorilor aleși):

- provocarea inculpatului C.I. (care inițial arătase repetat că suma de 50.000 euro îi aparține) să facă afirmația că suma de bani găsită asupra sa era destinată inculpatului Ș.N.C. și să-și schimbe destinația deplasării pentru a se întâlni cu inculpatul Ș.N.C. pentru a-i remite banii, prin promisiunea făcută de organul de urmărire că nu i se va aplica o pedeapsă privativă de libertate în dosarul penal în care era judecat, nesemnarea procesului-verbal din 12 martie 2013 încheiat cu ocazia opririi inculpatului în trafic decât de un martor asistent, ulterior întocmirii actului (după aproximativ 9 ore);

- necoroborarea declarațiilor inculpatului C.I. cu alte probe;

- interpretarea eronată a unor cuvinte și expresii (exclusiv în favoarea acuzării);

- pronunțarea hotărârii în baza unor probe nelegal administrate și unilateral interpretate și exclusiv pe actele de urmărire penală;

- nestabilirea concretă a modalității de traficare a influenței anterior datei de 5 martie 2012 (dată față de care activitatea din 14 martie 2012 a coinculpatei Ș.M.R. nu mai are relevanță penală, infracțiunea de trafic de influență fiind consumată);

- înlăturarea eronată a declarației martorului Z.R.;

- efectuarea urmăririi și trimiterea în judecată de către un procuror necompetent (după calitatea persoanei) având în vedere calitatea inculpatului de judecător cu grad profesional de curte de apel (iar coinculpata Ș.N.C. calitatea de notar public), procurorul ce a efectuat urmărirea impunându-se a avea același grad profesional potrivit art. 281 alin. (1) lit. b2) C. proc. pen., art. 209 alin. (3), (4) C. proc. pen., art. 13 alin. (2) din O.U.G. nr. 43/2002; în cauză actele de urmărire efectuate în cauză au fost efectuate de un procuror care, chiar dacă era numit în structura Direcției Naționale Anticorupție, avea calitatea de procuror de parchet de pe lângă Tribunal deci era necompetent, actele fiind nule absolut;

- greșita reținere a incidenței dispozițiilor art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000 în condițiile în care atribuțiile inculpatului erau cele strict indicate în ordinul de servicii pe anul 2012;

- greșita reținere a dispozițiilor art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 în condițiile în care infracțiunea de corupție pretins comisă nu se regăsește între infracțiunile prevăzute de Secțiunile a II-a și a III-a sau la art. 17 lit. a) al Legii nr. 78/2000, iar dispozițiile art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000 nu sunt incidente, iar instanța nu a reținut existența unui grup infracțional organizat;

- pronunțarea hotărârii pe baza unor probe nelegal obținute sau obținute prin amenințări și promisiuni, efectuarea de înregistrări ale convorbirilor (pe care s-a întemeiat preponderent hotărârea atacată) anterior începerii urmăririi penale contrar dispozițiilor art. 912 alin. (1) și art. 912 alin. (2) C. proc. pen., inexistența unui proces-verbal de constatare a efectuării actelor premergătoare (înregistrarea convorbirilor inculpaților C.I., Ș.N.C., înregistrarea în mediu ambiental, localizarea prin G.P.S.) care, deci, nu pot fi folosite ca probă, luarea de către Direcția Națională Anticorupție de măsuri ce au determinat desfășurarea evenimentelor pentru a se proba comiterea de inculpat a unei infracțiuni în care nu era implicat, fundamentarea condamnării pe declarația inculpatului C.I. - interesat să colaboreze având în vedere cauza în care era parte;

- amenințarea inculpatului C.I. de către procuror, caracterul necredibil al declarației, necoroborarea declarației sale cu cele ale inculpatului R.A.D. și ale martorului Z.R. - inexistența vreunei referiri anterioare a inculpatului C.I. la inculpatul Ș.N.C. (ci doar după discuția cu procurorul, când a devenit "colaborator", contrar dispozițiilor art. 261 din Legea nr. 78/2000); activitatea inculpatului C.I. a avut un caracter de provocare, a avut calitatea de făptuitor, denunțător și nu putea fi nici investigator cu identitate reală și nici sub acoperire;

- caracterul nelegal și necesitatea înlăturării probelor obținute prin intervenția "agentului instigator" care a acționat după indicațiile organului de urmărire penală;

- s-a solicitat admiterea recursului conform art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., constatarea caracterului nelegal al hotărârii atacate, casarea acesteia, iar în rejudecare achitarea inculpatului conform art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., neputând fi folosite ca probe: procesul-verbal de redare în formă scrisă a dialogurilor ambientale din 11 martie 2012 purtate între inculpații C.I. și R.A.D., planșa foto cu principalele momente ale întâlnirii inculpaților anterior indicați din 11 martie 2012;

- obținerea denunțului prin amenințări și șantaj;

- consemnarea de aspecte nereale în procesul-verbal de constatare a infracțiunii flagrante;

- greșita reținere a concursului de infracțiuni ca fiind o circumstanță de agravare a limitelor de pedeapsă pentru fiecare infracțiune - eventuala periculozitate sporită a concursului de infracțiuni reflectându-se în pedeapsa rezultantă aplicată;

- greșita respingere a tuturor solicitărilor apărării privind administrarea de probe, cu consecința încălcării dreptului la apărare;

- efectuarea înregistrărilor de către SRI, cu încălcarea art. 91 (2) C. proc. pen.;

- nemotivarea hotărârii, existența unei motivări generale și abstracte; neindicarea probelor pe baza cărora s-a reținut comiterea infracțiunii de trafic de influență, inexistența probelor care să demonstreze o legătură cu cetățenii sârbi acuzați de cumpărare de influență, reținerea unei stări de fapt bazată pe prezumții ce nu se coroborează cu declarațiile martorilor;

- greșita încadrare a infracțiunii de asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni - prevalând infracțiunea din legea specială;

- ignorarea faptului că inculpatul nu îi cunoștea pe R.A.D. și A.A., neindicarea probelor din care să rezulte pretinderea existenței, folosirea influenței, neintervenirea pentru influențarea hotărârilor ce urmau să se pronunțe, neafirmarea existenței unei influențe asupra judecătorilor ce aveau de soluționat dosarele privind M. (având în vedere și declarația inculpatului M.I.M.);

- imposibilitatea reținerii complicității la infracțiunea de trafic de influență - pretins săvârșită de inculpata Ș.M.R. în ceea ce privește pretinsa faptă de trafic de influență săvârșită înainte de 20 februarie 2012 și imposibilitatea reținerii infracțiunii de asociere pentru săvârșirea de infracțiuni;

- inexistența probelor privind pretinderea vreunei sume de bani, inexistența intenției directe în comiterea faptei, ci doar derularea de relații normale de prietenie sau profesionale, ignorarea probelor în sensul nevinovăției inculpatului fără o anumită justificare, încălcarea dispozițiilor art. 356 C. proc. pen.;

- nemotivarea concretă (art. 3859 pct. 9 C. proc. pen.) a soluției dispusă cu privire la infracțiunea de asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni, lipsa oricărei probe în sensul că inculpatul ar fi intrat în legătură cu inculpatul R.A.D. și învinuiții A.A. și A.D. (pe care nu îi cunoștea) pentru a iniția constituirea asocierii sau că a existat o legătură subiectivă între membrii grupului - ceea ce impune casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare;

- grava eroare de fapt prin reținerea unei stări de fapt nesusținută de probe, cu consecința pronunțării unei hotărâri greșite de condamnare, atât referitor la infracțiunea de trafic de influență (acuzația întemeindu-se preponderent pe declarațiile inculpatului C.I. și pe fragmente extrase din context din interceptări și înregistrări, inculpatul C. fiind autorul faptei, neexistând probe privind pretinderea sumei de 60.000 euro, sau privind primirea sumei de 50.000 euro, declarațiile inculpatului C.I. fiind contrazise de declarația inculpatului R.A.D. și a martorului Z.R., discuțiile purtate cu inculpatul C.I. referindu-se, în realitate, la posibilitatea încheierii unor acte notariale de soția inculpatului Ș.N.C. - fără plata TVA - discuție la care a participat și martorul Z.R., inculpatul având apoi convingerea că inculpatul C.I. va aduce actele necesare perfectării tranzacției, aceste aspecte fiind confirmate de inculpatul M.I.M. și martorul Z.R., instanța înlăturând greșit declarațiile martorilor B.A.C., M.P. și M.F.A., nemotivând de ce a apreciat declarația martorei C.A. ca necredibilă și denaturând sensul cuvintelor pentru a sugera existența unui comportament infracțional impunându-se achitarea inculpatului conform art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a), c) - conform motivelor scrise sau d) C. proc. pen., cât și în ceea ce privește infracțiunea prevăzută de art. 323 alin. (1) și (2) C. pen. raportat la art. 8 din Legea nr. 39/2003 și art. 17 lit. b) și art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 (neindicarea probelor de vinovăție, conferirea de relevanță infracțională unor relații personale/profesionale, inexistența unor dovezi privind structura grupului în rolul membrilor acestuia, soluția ce se impunea fiind achitarea conform art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen.);

- greșita individualizare a pedepselor - prin prisma cuantumului și modalității de executare, impunându-se a se avea în vedere circumstanțele personale - studiile, poziția în ierarhia profesională și universitară, prezentarea în fața autorităților, neexercitarea vreunei influențe cu privire la pronunțarea hotărârilor de către colegii judecători, implicarea în activități filantropice - și posibilitatea realizării scopurilor pedepsei fără executarea efectivă a pedepsei, prin suspendarea sub supraveghere a executării.

3. Inculpata Ș.M.R. invocând:

- motivele de recurs menționate în apărarea inculpatului Ș.N.C. în ceea ce privește infracțiunea de asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni, argumentele anterior expuse impunând - în opinia apărării - schimbarea temeiului juridic al achitării - din art. 10 lit. d) în art. 10 lit. a) C. proc. pen., deoarece nu există nicio probă din care să rezulte comiterea faptei;

- imposibilitatea reținerii în sarcina inculpatei a complicității la infracțiunea de trafic de influență în forma pretinderii unei sume de bani de către inculpatul Ș.N.C. întrucât infracțiunea s-a consumat la 5 martie 2012 iar primirea banilor a avut loc la 14 martie 2012, complicitatea neputând fi posterioară săvârșirii faptei și neexistând probe în sensul vreunei legătură subiective sau a unei înțelegeri privind primirea unei sume de bani, impunându-se achitarea inculpatei conform art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen.; plicul ce conținea suma de bani a fost găsit închis, deci în mod neîntemeiat s-a susținut de acuzare că banii au fost numărați, înregistrările video nerelevând acest aspect, înregistrarea inculpatului C.I. - care a făcut un fel de "monetar" referindu-se la suma de 22.000 euro.

4. Inculpatul R.A.D.

- lipsa procesului-verbal de constatare a efectuării actelor premergătoare (realizate anterior datei de 13 martie 2012 ora 14:00 la care a început urmărirea penală) cu consecința imposibilității valorificării acestora ca probe, încălcarea art. 224 alin. (3) C. proc. pen. fiind invocată (contrar aprecierilor eronate ale primei instanțe) la primul termen la care instanța constatase că este legal sesizată și deci, când excepția putea fi pusă în discuție conform art. 300 și 301 C. proc. pen., ea neputând fi invocată în cursul urmăririi deoarece inculpatul nu putea fi prezent la efectuarea unui act ce nu există;

- folosirea ca probe esențiale a unei convorbiri ilegal interceptate (din 11 februarie 2012 ora 18:29:44, 27 februarie 2012 ora 11:24:20, 29 februarie 2012 ora 13:25:47 și 13:50:18, 1 martie 2012 ora 11:49:48, 6 martie 2012 ora 16:28:31 și 19:48:18, 7 martie 2012 ora 19:44:57) convorbirile fiind purtate de pe numere de telefon pentru care nu există mandat de interceptare;

- neadministrarea probelor necesare aflării adevărului de prima instanță, probele administrate în recurs (declarația martorului P.R. a inculpatului R.A.D. și înscrisurile comunicate de R.P. SPRL) coroborându-se cu cele administrate în primă instanță sub aceleași aspecte și demonstrând că inculpatul R.A.D. nu cunoștea presupusul caracter nelegal al solicitării inculpatului C. de remitere a sumei de 100.000 euro;

- neîntrunirea elementelor constitutive ale infracțiunii de complicitate la cumpărare de influență, lipsa motivării în acest sens (făcându-se trimitere de instanță la considerentele expuse cu privire la inculpatul Ș.N.C. în sarcina căruia nu s-a reținut această infracțiune), concluzia greșită că M. AG dorea ca dosarele comerciale de pe rolul Curții de Apel Timișoara să se judece într-un anumit fel (deoarece indiferent de soluții nu ar fi fost prejudiciată), interesați fiind lichidatorul R.P. SPRL și inculpatul C.I.;

- greșita reținere a circumstanței agravante prevăzută de art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000;

- ignorarea declarației inculpatului C.I. relativă la faptul că lui i-a aparținut inițiativa de a contacta pe inculpatul Ș.N.C., fără a fi solicitat de reprezentanta M. AG și nici de inculpatul R.A.D., infracțiunea consumându-se la momentul la care inculpatul C.I. a promis suma de 30.000 euro și neexistând probe în sensul că a existat vreo promisiune din partea cetățenilor sârbi și deci neputând exista nici complicitatea inculpatului R.A.D.; transmiterea pretinselor pretenții ale inculpatului Ș.N.C. către învinuitul A.A. a avut loc după data soluționării dosarelor, astfel că predarea sumei de 50.000 euro inculpatului C.I. la 14 martie 2012 nu are semnificație penală; simpla traducere a unei discuții - din 12 martie 2012 între C.I. și A.A. nu constituie un act de complicitate, inculpatul R.A.D. fiind străin de obiectul discuției;

- nerealizarea elementelor constitutive ale complicității la infracțiunea de trafic de influență, inexistența probelor în sensul pretinderii vreunei sume de bani de inculpatul Ș.N.C. de la învinuiții sârbi și nici că aceștia - prin intermediul inculpatului R.A.D. - ar fi transmis vreo solicitare inculpatului Ș.N.C., orice acte efectuate după data soluționării cauzelor în discuție fiind irelevantă;

- inexistența oricărei probe care să demonstreze că inculpatul R.A.D. cunoștea despre existența inculpatului Ș.N.C. și a oricărei convorbiri între aceștia, lipsa oricărei referire în discuțiile interceptate de inculpatul R.A.D. la cele două dosare (cu privire la care nu era interesat) și la natura sumei de bani - pretins preț al traficului de influență, necunoașterea discuțiilor purtate înainte de 20 februarie 2012;

- imposibilitatea reținerii săvârșirii de acte de sprijinire a demersului inculpatului Ș.N.C. deoarece în calitatea sa de reprezentant în România al M. AG inculpatul R.A.D. nu avea putere de decizie, nu a fost implicat în nicio hotărâre privind suma de bani vehiculată și a fost simplu traducător al discuției din 12 martie 2013 dintre inculpatul C.I. și învinuitul A.A.;

- inexistența infracțiunii de inițiere a constituirii unei asociații în scopul săvârșirii infracțiunilor de trafic de influență și cumpărare de influență, încadrarea juridică corectă fiind cea prevăzută de art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 alin. (1) și (2) C. pen. cu referire la art. 17 lit. b) și art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, neidentificarea unor activități specifice de inițiere a unei asocieri - comise de inculpatul R.A.D., neparticiparea inculpatului la nicio întâlnire anterior datei presupusei comiteri a infracțiunilor de corupție, lipsa probelor în sensul existenței unui plan infracțional, a unei ierarhii care să includă pe inculpatul R.A.D. și învinuiții cetățeni sârbi sau a suprapunerii de raporturi și sarcini ale unei organizații masonice cu cele ale asocierii criminale, inexistența asocierii rezultând și din declarațiile inculpaților C.I. și M.I.M., recunoașterea faptelor de inculpatul denunțător C.I. având ca scop reducerea limitelor pedepselor;

- greșita individualizare a pedepselor sub aspectul cuantumului acestora prin eronata reținere ca circumstanțe agravante a comiterii în concurs a infracțiunilor și a pericolului social al faptelor - impunându-se înlăturarea acestora și reducerea sub minimul special a sancțiunilor sau menținerea lor și reținerea circumstanței atenuante prevăzută de art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen., cu același efect;

- greșita individualizare a sancțiunilor prin aplicarea de pedepse egale în cuantum (5 ani) pentru fiecare faptă deși s-ar fi impus ca acestea să difere (ca și în cazul inculpatului C.I.) și suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei;

- s-a solicitat achitarea inculpatului în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. în ceea ce privește infracțiunea de complicitate la trafic de influență și cumpărare de influență și în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) pentru infracțiunea de asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni, iar în subsidiar redozarea pedepselor, reducerea cuantumului acestora și suspendarea sub supraveghere a executării.

5. Inculpatul M.I.M. invocând (potrivit motivelor scrise și concluziilor orale ale apărătorului ales):

- nelegalitatea și netemeinicia hotărârii în ceea ce privește reținerea în sarcina inculpatului a complicității la trafic de influență impunându-se și înlăturarea circumstanței agravante prevăzută de art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000 întrucât nu există probe că ar fi ajutat pe inculpatul Ș.N.C. să primească vreo sumă de bani și nici că s-ar fi întâlnit în 14 martie 2012 cu inculpatul Ș.N.C. și cu inculpatul C.I., chiar din declarația inculpatului C.I. rezultând că nu s-a implicat, detașându-se de aceste aspecte, impunându-se, deci, achitarea conform art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) sau d) C. proc. pen. (în subsidiar) - fapta neexistând/lipsind intenția în săvârșirea acesteia, neputându-se primi susținerile primei instanțe privind caracterul nejustificat al revenirii inculpatului asupra declarației din timpul urmăririi penale;

- greșita reținere în sarcina inculpatului și condamnarea sa pentru comiterea infracțiunii de asociere pentru săvârșirea de infracțiuni în condițiile în care inculpatul nu cunoștea decât pe inculpatul Ș.N.C., pe inculpatul R.A.D. - cu care însă nu a avut niciun contact - și pe inculpatul C.I., inculpații nealcătuind o grupare organizată, întâlnirile cu inculpații C.I. și Ș.N.C. neavând ca scop stabilirea unui plan de acțiune, fapta neexistând și impunându-se achitarea în temeiul dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen.

În temeiul prevederilor art. 3866 alin. (3) raportat la art. 323 C. proc. pen. și art. 38514 alin. (11) C. proc. pen. cu referire expresă la inculpata Ș.M.R., Înalta Curte de Casație și Justiție a solicitat inculpaților să precizeze dacă doresc să dea declarații în fața instanței de recurs.

Inculpații Ș.N.C., Ș.M.R., M.I.M. și R.A.D. au solicitat să fie audiați.

Inculpatul Ș.N.C. a susținut că împreună cu M.I.M. și C.I. fac parte din Organizația masonică.

La sfârșitul lunii ianuarie 2012, prin intermediul lui M., a avut o întâlnire cu C.I. care i-a vorbit despre existența unui dosar de faliment al SC M., aflat pe rolul Curții de Apel Timișoara. Inculpatul susține că i-a răspuns că nu poate interveni în dosarele colegilor săi, dar i-a sugerat că, în ipoteza în care societatea va vinde activele, poate apela la biroul notarial al soției sale. În aceeași împrejurare și cu același scop, l-a cunoscut și pe lichidatorul judiciar al SC M. SA, Z.R.T.

Inculpatul a explicat toate convorbirile telefonice avute cu C. și M. ca fiind cantonate exclusiv în sfera acestor probleme. Cât privește faptul că inculpatul C. a pretins 100.000 de euro, afirmând că are influență asupra sa, inculpatul susține că cererea de bani era făcută de acesta în nume personal.

Întâlnirea cu C.I. și discuția despre suma avută cu acesta în parcarea centrului comercial se referea la existența a 50% din valoarea activelor sau din proporția lor, nicidecum la bani. Cât privește întrebarea "Totu', ai?" pe care i-a pus-o lui C. a fost în realitate "Totu'i în regulă?".

Inculpatul a catalogat ca provocatorie întreaga atitudine a lui C.I. din seara aceea, acesta fiind și victima amenințărilor procurorului.

Inculpata Ș.M.R. a susținut că a făcut deplasarea la birou la insistența soțului său, care i-a spus că e vorba de un prieten al său.

Inculpatul C. i-a lăsat un plic A4, închis, astfel cum a și fost găsit la percheziție, în care ea a înțeles că se află niște documente.

Inculpatul M.I.M. a declarat că a mijlocit o întâlnire între C. și Ș.N.C., la care nu a asistat însă.

Ulterior, C. i-a făcut cunoscut faptul că Ș.N.C. i-a cerut 30.000 de euro pentru rezolvarea problemei sale, mai târziu chiar 60.000 de euro, dar inculpatul nu a fost interesat de problemă și nu a legat-o de dosarul M. În fața instanței de fond a admis faptul că este posibil ca inculpatul C. să se fi referit la dosarul M.

În legătură cu conținutul discuțiilor purtate cu Ș.N.C., inculpatul a susținut că ele se refereau la probleme ale organizației din care făceau parte.

Inculpatul R.A.D. a susținut că starea de fapt reținută în rechizitoriu și în sentință cu privire la persoana sa reprezintă rezultatul unei mari confuzii, întrucât s-au ignorat aspectele comerciale.

Inculpatul a fost prezent la o discuție contradictorie, pe ton agresiv, purtată între A. și C. în legătură cu existența uneia sau a două tranșe de câte 50.000, dar nu a crezut că este vorba despre o ilegalitate.

C. insista că și-a dat cuvântul și că a făcut promisiuni în legătură cu sumele de bani discutate și care i-au fost cerute, fără a preciza de către cine.

În final, C. a acceptat că este vorba despre o singură tranșă de bani, pe care îi cerea cash și care urma să i se dea în Serbia.

Inculpatul își asumă doar rolul de translator în aceste discuții.

În fața instanței de recurs au fost administrate, la solicitarea inculpaților, următoarele probe: adrese către Serviciul Român de Informații în vederea comunicării informațiilor referitoare la existența unor înregistrări în mediul ambiental sau interceptări aferente întâlnirilor dintre inculpații C.N., Ș.N.C., M.I.M. și martorul Z.R.T., care au avut loc în centrul comercial I.M. din Timișoara, în perioada ianuarie - martie 2012, obținute în urma valorificării mandatelor de securitate națională din 6 septembrie 2011, din 8 noiembrie 2011 și din 7 martie 2012 emise de Înalta Curte de Casație și Justiție; adresă către Direcția Națională Anticorupție în vederea comunicării la dosarul cauzei a celei de-a doua înregistrări audio-video realizate de organele de cercetare penală la data de 14 martie 2012; audierea martorului P.R.; adresă către societatea R.P. prin care s-a solicitat situația plăților efectuate către SC P.C. SRL în baza contractului de prestări din 30 iunie 2011; acte adiționale, certificate referitoare la SC M. și M.; audierea/vizionarea nemijlocită a înregistrărilor ambientale efectuate la data de 14 martie 2012, aferente flagrantului de la N. și a înregistrărilor ambientale efectuate la aceeași dată la sediul Notariatului public Ș.M.R.; atașarea la dosarul cauzei a motivelor de recurs formulate de Direcția Națională Anticorupție în Dosarul nr. 652/57/2002 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală în care au fost soluționate recursurile declarate împotriva Sentinței penale nr. 86 din 28 iunie 2012 a Curții de Apel Alba Iulia; adresă către Curtea de Apel Alba Iulia cu privire la momentele de înregistrare în programul E. a documentelor referitoare la Dosarul nr. 312/57/2012, începând cu data de 28 decembrie 2012; audierea martorului S.N.; adresă la Serviciul Român de Informații pentru a comunica întregul material probator rezultat în baza mandatelor din 6 septembrie 2011; din 8 noiembrie 2011 și din 7 martie 2012 emise de Înalta Curte de Casație și Justiție; traducerea de către traducător autorizat a convorbirilor în limba engleză ce se regăsesc pe două din suporturile optice transmise de Serviciul Român de Informații.

Din oficiu, Înalta Curte de Casație și Justiție a dispus audierea martorului C.I.

Din oficiu, Înalta Curte a pus în discuția părților schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prev. de art. 323 alin. (1) și (2) C. pen. raportat la art. 8 din Legea nr. 39/2003 cu referire la art. 17 lit. b) și art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 în infracțiunea prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 alin. (1) și (2) C. pen. cu referire la art. 17 lit. b) și art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000.

Analizând recursurile declarate prin prisma criticilor invocate și sub toate aspectele, conform dispozițiilor art. 3856 C. proc. pen., Curtea constată că, în limitele ce vor fi menționate în cele ce urmează, recursurile inculpaților sunt întemeiate, iar recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Alba Iulia este în termen, dar nefondat.

1. Referitor la încadrarea juridică a infracțiunii de asociere pentru săvârșirea de infracțiuni

Din verificarea dispozițiilor legale incidente se constată că prevederile Legii nr. 39/2003 incriminează, în art. 8 inițierea, constituirea, aderarea, sprijinirea sub orice formă a unui grup în vederea săvârșirii de infracțiuni, grup care nu este grup infracțional organizat (în sensul art. 2 lit. a) din aceeași lege), faptele pedepsindu-se conform art. 167 sau art. 323 C. pen.

Totodată, art. 323 C. pen. incriminează fapta de a se asocia, sau de a iniția constituirea unei asocieri în scopul săvârșirii uneia sau mai multor infracțiuni, altele decât cele arătate în art. 167 C. pen., ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unei astfel de asocieri.

Din analiza comparativă și coroborată a dispozițiilor normative anterior indicate reiese că legea specială (Legea nr. 39/2003) a preluat și prevăzut la art. 8 o infracțiune având același conținut constitutiv cu cel al infracțiunii prevăzută de art. 323 C. pen. și art. 167 C. pen. și cuprinzând o normă de trimitere în ceea ce privește regimul sancționator - care face referire la pedepsele prevăzute în art. 323 și art. 167 C. pen.

Rezultă așadar, că aflându-ne în fața unui concurs între norme dintr-o lege specială și norme C. pen. - ce constituie legea generală, încadrarea juridică a faptelor având conținutul constitutiv precizat este dată de norma din legea specială, cu trimitere la cea din legea generală - sub aspectul aplicării sancțiunilor, după cum s-a arătat.

În concret, în speța dedusă judecății, în mod greșit trimiterea în judecată și condamnarea în primă instanță a inculpaților Ș.N.C., R.A.D., M.I.M. și Ș.M.R. s-au dispus pentru infracțiunea prevăzută de art. 323 alin. (1) și (2) C. pen. raportat la art. 8 din Legea nr. 39/2003 cu referire la art. 17 lit. b) și 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, încadrarea juridică corectă fiind art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 alin. (1) și (2) C. pen. cu referire la art. 17 lit. b) și art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000.

2. În ceea ce privește întrunirea elementelor constitutive ale infracțiunii prevăzută de art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 C. pen. cu referire la art. 17 lit. b) și art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 se constată următoarele:

Din analiza normelor de incriminare incidente rezultă că elementul material al laturii obiective este prevăzut în variante normative alternative: inițierea constituirii/asociere/aderare/sprijinire a unei asocieri care, fără a constitui grup infracțional organizat în sensul art. 2 lit. a) din Legea nr. 39/2003, are ca scop comiterea de infracțiuni.

Astfel, se desprinde concluzia că grupul de persoane constituit în scopul comiterii de infracțiuni, în situația în care nu urmărește obținerea de beneficii materiale (după cum impune art. 2 lit. a) din Legea nr. 39/2003) poate fi calificat și încadrat în dispozițiile art. 8 din Legea nr. 39/2003; se impune, de asemenea, să se menționeze că și asocierea ce nu constituie grup infracțional se caracterizează printr-o structură determinată, organizare, durată în timp, derularea de activități coordonate.

În cauza de față se constată că asocierea de făptuitori, așadar pluralitatea constituită - în sensul legii penale - nu subzistă.

Astfel, se reține din analiza situației de fapt - just stabilită de către prima instanță - că activitățile inculpaților s-au intersectat și au avut, pe parcursul derulării lor, puncte comune. Cu toate acestea, modalitățile în care învinuiții au acționat nu conduc la concluzia că demersurile lor au avut un caracter coordonat și planificat, pentru a se putea susține că evenimentele și finalul lor (predarea sumei de bani) s-au desfășurat după un plan prestabilit în care fiecare participant avea o poziție și îndeplinea un anumit rol, în vederea atingerii obiectivelor propuse.

Numărul participanților la comiterea infracțiunilor de corupție a fost mai ridicat nu pentru că un grup preconstituit a pregătit comiterea faptelor, ci având în vedere necesitățile de moment, impuse de specificul infracțiunilor de cumpărare de influență și trafic de influență, modul de comitere și precauțiunile luate permanent pentru ca activitățile desfășurare să nu fie descoperite.

Probele dosarului nu dovedesc desfășurarea de acțiuni apte să conducă la constituirea unei grupări de persoane în scopul comiterii de fapte de corupție și nici existența unui consens între membri în vederea punerii bazelor asociației și exercitării unor activități pentru atingerea scopului propus.

Totodată, nu pot fi identificate dovezi care să probeze, mai presus de orice bănuială, aderarea la asocierea preexistentă, sau sprijinirea acesteia în orice mod.

Intervențiile succesive și, uneori, complementare ale participanților nu au depășit, așadar, limitele pluralității ocazionale de făptuitori și s-au derulat nu după un plan predeterminat, ci în funcție de cerințe punctuale și de moment.

Se constată, așadar, că pretinderea unei sume de bani de către inculpatul Ș.N.C. în scopul exercitării influenței avute - în calitatea sa de vicepreședinte al Curții de Apel Timișoara - față de magistrații din cadrul acelei instanțe - în vederea pronunțării unei soluții favorabile în dosarul privind Societatea M. SA s-a corelat în mod natural cu transmiterea cererii și pretențiilor prin intermediul inculpatului C.I., care a transmis ulterior - cu participarea și a inculpatului R.A.D. - datele comunicate reprezentanților M. AG - sprijiniți de cei doi inculpați anterior amintiți în cumpărarea influenței, inculpatul M.I.M. mediind contactul dintre inculpatul Ș.N.C. și inculpatul C.I., în final, prin intermediul acestuia din urmă suma de 50.000 de euro fiind primită de inculpatul Ș.N.C., prin soția sa.

Din probele administrate nu rezultă că inculpatul Ș.N.C. s-ar fi cunoscut sau s-ar fi întâlnit vreodată cu R.A.D., A.D. și A.A.; or, acuzația formulată de procuror împotriva inculpatului Ș.N.C. constă tocmai în constituirea unei asociații împreună cu cei trei arătați mai sus, fapt nedovedit și care, alături de celelalte argumente, conduce la concluzia neîntrunirii elementelor constitutive ale acestei infracțiuni.

Se reține, astfel, că în mod just prima instanță a dispus achitarea inculpatei Ș.M.R. - în temeiul dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de asociere pentru săvârșirea de infracțiuni - cu mențiunile anterior expuse în ceea ce privește încadrarea juridică a infracțiunii, aceeași soluție impunându-se față de nerealizarea elementelor și condițiilor legale (sub aspect obiectiv și subiectiv) de existență a conținutului constitutiv al infracțiunii și cu privire la ceilalți inculpați.

Se constată, astfel, că sunt fondate criticile apărării în ceea ce privește neîntrunirea elementelor constitutive ale infracțiunii de asociere pentru săvârșirea de infracțiuni, prevăzută de art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 C. pen. cu referire la art. 17 lit. b) și art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000.

Sunt, însă, nefondate apărările privind, în esență, greșita reținere a dispozițiilor art. 17 lit. b) din Legea nr. 78/2000, având în vedere că infracțiunea de trafic de influență prevăzută de art. 257 C. pen. este inclusă în cuprinsul prevederilor Secțiunii 2 din Legea nr. 78/2000.

Totodată, nu pot fi primite solicitările recurenților inculpați în sensul achitării pentru infracțiunea anterior precizată în temeiul dispozițiilor art. 10 lit. a) C. proc. pen. întrucât, având în vedere precizările formulate, nu se poate susține teza inexistenței, în materialitatea sa, a faptei; legăturile și interacțiunile dintre inculpați, chiar dacă nu i-au implicat pe toți și nu au fost concomitente au existat în mod evident, dar nu au îndeplinit cerințele necesare pentru a reprezenta acțiuni ale unei grupări (asocieri) ce acționează coordonat, după un plan prestabilit în care membrii grupării să aibă funcții clar delimitate.

Având în vedere considerentele expuse se apreciază că este nefondată și critica parchetului privind greșita achitare a inculpatei Ș.M.R. pentru săvârșirea infracțiunii de asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni, prima instanță reținând corect și just motivat că probele administrate nu au dovedit realizarea conținutului constitutiv al infracțiunii.

3. În ceea ce privește realizarea conținutului constitutiv al infracțiunilor de trafic, respectiv cumpărare de influență se rețin următoarele:

În mod corect și temeinic motivat, în baza probelor administrate în cursul urmăririi penale și readministrate în condiții de oralitate, nemijlocire și contradictorialitate în cursul cercetării judecătorești, prin coroborarea lor și cu probele noi administrate în cursul judecății, prima instanță a reținut o stare de fapt corectă.

În esență, aceasta constă în pretinderea - de o manieră mediată - a unei sume de bani de către inculpatul Ș.N.C. care a lăsat să se creadă că are și își va exercita influența asupra magistraților investiți să soluționeze două cauze aflate pe rolul Curții de Apel Timișoara - în care reprezentanții companiei M. AG aveau un interes. Pretențiile bănești au fost comunicate prin intermediul și cu implicarea inculpaților C.I. și R.A.D. reprezentanților societății străine, cei doi inculpați sprijinindu-i pe reprezentanții amintiți să promită o sumă de bani, ca preț al influenței ce urma a se trafica. De asemenea, contactul dintre inculpatul Ș.N.C. și inculpatul C.I. a fost mediat în anumite circumstanțe de inculpatul M.I.M. pentru ca în final, remiterea unei părți din suma de bani pretinsă, să fie asigurată prin participarea la activitatea infracțională a inculpatei Ș.M.R.

În mod corect s-a constatat că discuțiile și acțiunile complexe derulate de inculpați s-au circumscris cumpărării influenței inculpatului Ș.N.C., acesta - din funcția deținută - de vicepreședinte al Curții de Apel Timișoara - lăsând să se creadă că are și își va exercita influența asupra magistraților din respectiva instanță cărora li se repartizaseră spre soluționare cauzele în care cumpărătorii de influență erau interesați.

Se constată, totodată că realizarea acțiunilor prevăzute în mod alternativ de norma de incriminare ca element material al infracțiunii de trafic de influență (și în mod similar al celei de cumpărare de influență) are doar semnificația realizării de acte de executare din cuprinsul unei unice infracțiuni - subzistând deci o unitate infracțională naturală ce nu este incompatibilă cu pluralitatea de acte materiale de executare care, prin legătura firească dintre ele și privite în ansamblul lor, alcătuiesc o singură acțiune în vederea aceluiași rezultat.

În concret, împrejurarea că în realizarea rezoluției infracționale, inculpatul Ș.N.C. a pretins și apoi a primit o sumă de bani nu poate avea decât semnificația comiterii infracțiunii de trafic de influență - consumată la momentul final al primirii banilor. Împrejurarea că, teoretic, în cazul în care suma de bani nu era efectiv primită infracțiunea subzista și s-ar fi considerat, în mod just, că s-a consumat la momentul pretinderii banilor este în speță irelevantă deoarece, în concret, actele materiale de executare s-au perpetuat și au continuat în scopul atingerii finalității urmărite. Așadar, contrar susținerilor apărării, nu se poate accepta teza că infracțiunea comisă de inculpatul Ș.N.C. s-a consumat prin pretinderea sumei de bani, astfel că activitățile soției sale, inculpata Ș.M.R. nu au relevanță penală, deoarece ajutorul dat de aceasta a privit îndeplinirea unor acte materiale circumscrise în mod natural elementului material al unei unice infracțiuni de trafic de influență, aflată în derulare.

Se constată, totodată, că acțiunile inculpatului R.A.D. s-au corelat celor ale inculpatului C.I. și au sprijinit, pe de o parte, pretinderea de către inculpatul Ș.N.C. a unei sume de bani, cât și promiterea și apoi remiterea mediată a sumei de 50.000 de euro. De asemenea, activitatea derulată de inculpatul M.I.M. a constituit un ajutor acordat inculpatului Ș.N.C. în primirea (mediată) a sumei de 50.000 de euro, inculpatul M.I.M. cunoscând contextul infracțional și implicându-se în atingerea finalității acestuia preponderent pe parcursul etapelor finale ale activității infracționale (în cadrul cărora suma de 50.000 de euro a fost introdusă în România și predată soției inculpatului Ș.N.C. și apoi acestuia) oferindu-se să se deplaseze în Serbia alături de C.I. (în scopul precizat) și sugerând, apoi, un înlocuitor în persoana șefului Poliției Moldova Nouă.

Se impune a se menționa în ceea ce îl privește pe acest inculpat că declarațiile date inițial în condiții de legalitate și deplină respectare a drepturilor sale procesuale s-au coroborat cu alte probe relevante și nu au putut fi înlăturate deoarece susținerile ulterioare nu au oferit o justificare pertinentă și aptă a motiva revenirea substanțială asupra unor aspecte esențiale din declarații.

De asemenea acordarea unor semnificații distincte, nejustificate și nesusținute prin motive concrete discuțiilor purtate de către inculpați cu privire la suma ce trebuia predată inculpatului Ș.N.C. (în sensul că ar fi reprezentat taxe sau contravaloarea unor lucrări de topografie/topometrie) în mod corect nu a fost acceptată ca veridică, ansamblul discuțiilor purtate (privind, între altele, de exemplu problema modului de remitere a sumei - în numerar sau prin transfer bancar sau împrejurarea că suma ar fi trebuit remisă judecătorilor ce soluționaseră favorabil cauzele privind compania M. AG) relevând înțelesul real al convorbirilor și scopul demersurilor efectuate.

Este, totodată, irelevant pentru existența infracțiunii imputată inculpatului Ș.N.C. faptul că, în concret, nu a exercitat presiuni ori influențe asupra colegilor săi, legea necondiționând existența infracțiunii de trafic de influență de efectiva exercitare a acestei influențe asupra persoanei vizate; așadar, declarațiile date în calitate de martor de către magistrații investiți să soluționeze cauzele în care Societatea M. AG era interesată nu pot fi apreciate ca probe ale nevinovăției inculpatului ci, eventual, doar ca aspecte ce circumscriu profilul personalității acestuia.

Concluzionând, instanța de recurs - în baza propriei examinări a probelor administrate în cauză - constată că în mod corect s-a apreciat că faptele inculpatului Ș.N.C. se circumscriu infracțiunii de trafic de influență, în varianta agravantă prevăzută de art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000 (neputând fi primite solicitările apărării în sensul achitării conform art. 10 lit. a), d) sau c) C. proc. pen.); aceasta, deoarece, contrar susținerilor apărării, potrivit dispozițiilor art. 54 alin. (4) din Legea nr. 304/2004, în calitatea sa de vicepreședinte al Curții de Apel Timișoara, inculpatul Ș.N.C. avea, între altele, atribuția legală de a participa ca membru în completele de divergență, legea nedistingând în ceea ce privește obiectul și natura cauzelor respective (penale sau civile).

Așadar, nu poate fi primită apărarea inculpatului în sensul că atribuțiile sale erau stabilite prin ordin de serviciu al președintelui instanței un atare act neputând fi contrar dispozițiilor Legii nr. 304/2004 și nici să limiteze sfera atribuțiilor prevăzute prin lege pentru persoanele ce exercita funcția de vicepreședinte al instanței. De altfel, privită din perspectiva funcției deținute de inculpat, împrejurarea că magistrații au o anumită specializare (în ceea ce privește anumite materii) este irelevantă, legea prevăzând ca atribuție suplimentară pentru judecătorii cu funcție de conducere participarea la completele de divergență (care prin ele însele au un caracter de excepție și nu constituie o situație întâlnită în mod curent) în considerarea experienței și pregătirii profesionale superioare.

Sub aspectul reținerii agravantei prevăzută de art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000, se constată însă că în mod eronat aceasta a fost avută în vedere și cu privire la ceilalți inculpați; aceasta deoarece circumstanța menționată are un caracter strict personal, calitatea specială a subiectului activ impunând un regim sancționator mai sever; efectele precizate nu pot fi însă extinse cu privire la alți participanți ce nu îndeplinesc calitățile speciale prevăzute de lege, o concluzie contrară reprezentând o greșită interpretare a scopului normei în discuție.

În concret, în cauza de față, se impunea reținerea circumstanței exclusiv în ceea ce îl privește pe inculpatul Ș.N.C. potrivit art. 28 alin. (1) C. pen.; pentru argumentele anterior expuse, cu privire la ceilalți inculpați urmând a se proceda, conform art. 334 C. proc. pen., la schimbarea încadrării juridice a infracțiunii din art. 26 C. pen. raportat la art. 257 alin. (1) C. pen. raportat la art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000 în infracțiunea prevăzută de art. 26 raportat la art. 257 alin. (1) C. pen.

Revenind asupra considerațiilor vizând starea de fapt și vinovăția inculpaților se constată că, în esență, faptele inculpatului Ș.N.C., în calitate de vicepreședinte al Curții de Apel Timișoara de pretindere și primire a unei sume de bani pentru a asigura o soluționare favorabilă a cauzelor privind procedura de insolvență a SC M. SA în care M. AG era interesată realizează conținutul constitutiv al infracțiunii de trafic de influență prevăzută de art. 257 alin. (1) C. pen. raportat la art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000.

Totodată, fapta inculpatului R.A.D. de a sprijini acțiunile învinuiților A.A. și A.D. - reprezentanții M. AG - companie în cadrul căreia își desfășura activitatea și inculpatul R.A.D. - de promitere și transmitere către inculpatul Ș.N.C. a unei sume de bani pentru soluționarea favorabilă a cauzelor privind procedura în care era interesată societatea M. AG, de asigurare a sprijinului pentru inculpatul Ș.N.C. în acțiunea sa de pretindere a sumei de bani în scopul traficării influenței sale pe lângă colegii săi judecători, investiți cu soluționarea cauzelor menționate realizează conținutul constitutiv al infracțiunilor de cumpărare de influență și trafic de influență, comise ambele în forma complicității și în concurs.

Astfel, nu pot fi primite apărările inculpatului în sensul că nu a cunoscut destinația ilicită a sumei de bani vehiculată în convorbirile purtate sau că aceasta urma să asigure plata unor servicii de topografie/topometrie, faptele comise realizând conținutul infracțiunilor anterior indicate, neimpunându-se achitarea - conform opiniei apărării - în baza art. 10 lit. d) C. proc. pen.

Se constată, de altfel, sub acest aspect, că, în general, conotațiile și semnificațiile diferite acordate de inculpați convorbirilor purtate - mascate, sau cu privire la care s-a încercat justificarea prin referirea la probleme tehnice, financiare sau comerciale în care era implicată societatea M. AG nu pot fi considerate ca plauzibile și relevante pentru a schimba înțelesul neîndoielnic al discuțiilor purtate și care demonstrează conținutul și finalitatea acțiunilor desfășurate.

De asemenea, nu pot fi primite nici încercările apărării de a sugera că discuțiile purtate de inculpatul M.I.M. s-au rezumat la referiri la activități specifice organizației masonice din care făcea parte.

În ambele situații, mascarea conținutului real al unor convorbiri prin invocarea unor înțelesuri sau contexte diferite nu pot demonstra decât invocarea de pretexte nedovedite și irelevante, care, chiar dacă au existat în realitate, nu s-au confundat cu discuțiile purtate de inculpați în derularea activității infracționale, declarațiile martorului P.R.H. și ale inculpatului R.A.D. date în recurs nefăcând decât să confirme această concluzie.

Se constată, totodată, că fapta inculpatului M.I.M. de mediere a legăturii cu inculpatul Ș.N.C. și sprijinirea acestuia în primirea, în parte, a sumei de bani pretinsă ca preț al traficării influenței realizează conținutul infracțiunii de complicitate la trafic de influență, prevăzută de art. 26 raportat la art. 257 alin. (1) C. pen., fapta existând în materialitatea ei, după cum s-a argumentat anterior, contrar susținerilor apărării, în sensul necesității achitării conform art. 10 lit. a) C. proc. pen., susțineri ce nu pot fi primite.

De asemenea, fapta inculpatei Ș.M.R. de sprijinire a activității inculpatului Ș.N.C. pentru ca acesta să primească o parte din suma de bani pretinsă prin folosirea calității sale de notar public și a biroului în care își desfășura activitatea pentru a primi efectiv suma de bani de la denunțătorul C.I., realizează conținutul constitutiv al infracțiunii de complicitate la trafic de influență, neputând fi primite solicitările de achitare conform art. 10 lit. d), a) C. proc. pen., fapta rezultând neîndoielnic din probele administrate și fiind comisă în forma de vinovăție prevăzută de lege.

4. Referitor la modul de efectuare a urmăririi penale și probele administrate

În ceea ce privește criticile apărării (invocate expres, ori tangențial de inculpații Ș.N.C., Ș.M.R. și R.A.D.) vizând nelegala folosire ca probe a actelor premergătoare efectuate - în concret a interceptărilor convorbirilor purtate - în condițiile în care acestea nu au fost consemnate în cuprinsul unui proces-verbal, se constată critica drept nefondată.

Astfel, se constată că potrivit dispozițiilor art. 911 C. proc. pen. interceptările se autorizează prealabil de judecător pentru perioade determinate, în condițiile reglementate expres de norma precizată. În conformitate cu dispozițiile art. 913 alin. (1) și (2) C. proc. pen. convorbirile se redau în cuprinsul unui proces-verbal, acesta fiind certificat pentru autenticitate de către procuror.

Așadar, prin raportare la obiectul probei, respectiv convorbirea interceptată, legea procesual penală a asigurat - pe calea reglementării condițiilor de obținere a probei și de certificare a autenticității ei (având în vedere necesitatea transpunerii probei în formă materială) respectarea cerinței vizând, în esență, obținerea în condiții de legalitate a probei, cu consecința respectării drepturilor procesuale ale părților.

În situația concretă a efectuării interceptărilor conform art. 911 C. proc. pen. raportat la art. 224 alin. (3) C. proc. pen., procesul-verbal de redare a convorbirii constituie probă, fiind - după cum s-a motivat anterior - respectate condițiile privind legalitatea probei.

Relativ la momentele în care o atare probă se poate administra se constată că art. 911 C. proc. pen. nu prevede condiții limitative referitoare la data efectuării interceptării, respectiv în timpul urmăririi penale, ci doar cu privire la alte aspecte, ca de exemplu utilitatea probei, infracțiunile pentru dovedirea comiterii cărora interceptarea se efectuează, autorizarea prealabilă a judecătorului ș.a. Folosirea sintagmei "procuror care efectuează sau supraveghează urmărirea penală" nu are semnificația că în mod obligatoriu această etapă procesuală este în curs de derulare ci, în mod evident, are rolul de a determina și identifica persoana procurorului, implicată în asemenea activități.

Rezultă, că, în speță, efectuarea interceptărilor a respectat cerințele legii și drepturile procesuale ale părților fiind autorizată de judecător iar, apoi, proba fiind transpusă și materializată prin redare scrisă în acte certificate de procuror, potrivit normelor procedurale în vigoare consemnarea proceselor-verbale de redare a convorbirilor interceptate în alt proces-verbal de consemnare a actelor premergătoare fiind irelevantă sub aspectul respectării legalității obținerii probelor și a drepturilor părților.

De altfel aceste probe au fost aduse la cunoștința inculpaților de către procuror cu ocazia materialului de urmărire penală, ei având posibilitatea să-și formuleze apărări în funcție de aceste probe; ba mai mult, audierea convorbirilor interceptate a fost solicitată ca probă în fața instanței de recurs (deși se cunoștea că unele dintre interceptări sunt anterioare începerii urmăririi penale), ceea ce demonstrează că însuși inculpații au înțeles să se folosească de ele cu această valoare juridică (de probe) în procesul penal.

Cu privire la apărarea invocată de inculpatul R.A.D., în sensul interceptării unor convorbiri într-o anumită perioadă de timp (anterior datei de 8 martie 2012) și de pe un post telefonic pentru care nu exista autorizația judecătorului, această apărare nu poate fi primită, fiind contrazisă de autorizația emisă conform legii și depusă la dosar recurs, susținerile inculpatului fiind vădit nefondate, interceptările efectuate în perioada 6 ianuarie 2012 - 8 martie 2012 ora 15:00 fiind autorizate de judecător, temeiul legal fiind Legea nr. 535/2004, utilizarea convorbirilor în cauză având loc conform art. 912 alin. (5) C. proc. pen.

În privința realizării interceptărilor de către SRI dispozițiile art. 912 alin. (1) C. proc. pen. menționează - drept entități abilitate să efectueze/să contribuie la efectuarea interceptării procurorul, organul de cercetare penală și persoane ce asigură suportul tehnic, iar prevederile Legii nr. 535/2004 nu cuprind restricții sub acest aspect.

Vor fi, de asemenea, respinse apărările vizând, în esență, nelegalitatea probelor obținute prin pretinsa amenințare, ori șantajare a inculpatului C.I. și transformarea sa în colaborator al organului de urmărire.

Sub aspectele indicate, instanța de recurs reține că la data la care inculpatul C.I. și martorul S.N. au fost opriți în trafic pentru ca, apoi, să se monitorizeze operațiunea de predare a sumei de 50.000 de euro inculpatei Ș.M.R., organele de urmărire erau în posesia tuturor datelor relative la operațiunile derulate de inculpați și scopul acestora. Astfel, chiar în eventualitatea în care denunțătorul C.I. nu ar fi recunoscut destinația sumei de bani avută asupra sa și/sau nu ar fi dorit să colaboreze cu organele de poliție, săvârșirea infracțiunilor era certă și incontestabil dovedită. Așa fiind, colaborarea denunțătorului a avut ca efect oferirea posibilității organizării în final a percheziției la biroul inculpatei Ș.M.R. și nu însăși determinarea comiterii faptelor de către inculpații Ș.M.R. și Ș.N.C., întrucât primirea banilor nu a reprezentat decât un ultim act, al activității desfășurate.

Așa fiind, nu poate fi acceptată teza că în absența activității denunțătorului - derulată la cererea și sub supravegherea organului de urmărire - învinuiții nu ar fi comis fapta, în ceea ce-l privește pe inculpatul Ș.N.C., simpla pretindere a sumei de bani fiind suficientă pentru realizarea conținutului constitutiv al infracțiunii, rezoluția infracțională fiind luată și deja pusă în executare.

Argumentele relative la starea de tensiune și pretinsa presiune psihică exercitată asupra denunțătorului pentru a-l antrena în acțiunea organului de urmărire nu pot fi primite și, în plus, nu sunt susținute de o manieră decisivă nici de declarațiile denunțătorului și ale martorului S.N. date în fața instanței de recurs nerezultând că denunțătorul nu a avut posibilitatea de a decide asupra atitudinii pe care urma să o adopte, ori asupra afirmațiilor pe care le face, colaborarea cu organul de urmărire fiind rezultatul propriei sale voințe.

Inculpatul C.I. a formulat denunț și a dat declarații în prezența avocatului său și avocatului inculpatului Ș.N.C.

Colaborarea sa cu organele de urmărire penală nu a făcut altceva decât să grăbească intervenția acestora, iar nu să o determine, întrucât suma de bani era deja cerută de Ș.N.C., iar împrejurarea că deplasarea inculpaților a fost motivată de aceștia ca prezența la o agapă, nu are nicio relevanță juridică în cauză.

Relativ la pretinsa necompetență a procurorului - cu rang de parchet de pe lângă tribunal - în efectuarea urmăririi se constată că și această critică este nefondată, întrucât prevederile O.U.G. nr. 43/2002 (art. 13) cuprind norme cu caracter special ce atribuie competența exclusivă a procurorilor Direcției Naționale Anticorupție (deci, indiferent de gradul profesional - în cazul în care unii dintre ei au fost detașați din cadrul altor unități de parchet), dispozițiile la care am făcut referire derogând de la dispozițiile generale în materie.

Relativ la criticile - invocate de către inculpați referitoare la motivarea generală/în termeni generici a respingerii probelor - cu consecința încălcării dreptului la apărare și greșita stabilire a stării de fapt, având ca efect greșita condamnare a inculpaților, se constată că acestea sunt nefondate, întrucât, după cum rezultă din analiza hotărârii atacate prima instanță a analizat efectiv și de o manieră completă probele administrate în ambele etape procesuale (urmărire penală și judecată) argumentând în concret soluția dispusă. Totodată, probele solicitate de către inculpați au fost încuviințate în măsura în care administrarea lor s-a dovedit utilă aflării adevărului în cauză; de altfel, sub acest aspect, cu ocazia judecării recursului probatoriul a fost suplimentat, dreptul la apărare al inculpaților fiind pe deplin respectat, ansamblul probator conducând la concluzia că starea de fapt a fost just stabilită, în limitele și cu precizările anterior expuse.

5. Relativ la individualizarea pedepselor se constată că, față de soluțiile de achitare pentru săvârșirea infracțiunii de asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni și de înlăturarea circumstanței agravante prevăzută de art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000 cu privire la faptele inculpaților R.A.D., M.I.M. și Ș.M.R. sancțiunile ce se impun a fi aplicate, prin luarea în considerare a criteriilor generale prevăzute de art. 72 C. pen. și a scopurilor pedepsei prevăzute de art. 52 C. pen. sunt următoarele:

- cu privire la inculpatul Ș.N.C. - 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență prevăzută de art. 257 alin. (1) C. pen. raportat la art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000.

Se are în vedere sub acest aspect gravitatea faptei, comiterea ei de o persoană care, potrivit legii, avea obligația de a veghea la respectarea normelor de drept și la justa lor aplicare, atitudinea inculpatului, urmarea infracțiunii - constând în crearea unei stări de incertitudine cu privire la imparțialitatea și caracterul incompatibil al magistraților, funcția și profesia în exercitarea căreia a fost comisă fapta, modul de săvârșire și contribuția inculpatului.

Elementele precizate justifică atât dispunerea unei sancțiuni privative de libertate - aptă a avea ca efect reeducarea inculpatului în spiritul respectării normelor de conviețuire socială, a normelor de drept și morală - dar și pedepsele accesorie și complementară aplicate.

Având în vedere aspectele precizate în cele ce preced se constată că se justifică și este utilă aplicarea față de inculpatul R.A.D. a unei pedepse de câte doi ani pentru fiecare dintre infracțiunile prevăzute de art. 26 C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 și art. 26 C. pen. raportat la art. 257 alin. (1) C. pen. Se apreciază, totodată, că privarea de libertate nu se impune pentru realizarea scopurilor și funcțiilor sancțiunii, simpla pronunțare a condamnării fiind suficientă pentru reeducarea și corijarea atitudinii inculpatului, impunerea respectării obligațiilor prevăzute de art. 863 alin. (1) C. pen. fiind suficientă atingerii scopului pedepsei, fiind astfel posibilă și oportună suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe durata unui termen de încercare de 4 ani.

Pentru aceleași argumente și, în plus, având în vedere contribuția avută la comiterea faptelor, calitatea și circumstanțele comiterii lor, rolul și scopul activității infracționale desfășurate, în ceea ce privește infracțiunile de complicitate la trafic de influență - prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 257 alin. (1) C. pen. - se va aplica inculpaților M.I.M. și Ș.M.R. pedeapsa de 3 ani închisoare, suspendându-se executarea pedepsei sub supraveghere pe durata unui termen de încercare de 5 ani, termen de încercare suficient de îndelungat pentru a face posibilă evaluarea și supravegherea progreselor înregistrate de inculpați în procesul de reeducare ulterior condamnării, chiar fără executarea pedepsei prin privare de libertate.

Pentru argumentele expuse se constată ca fiind nefondate criticile apărării și ale parchetului privind greșita individualizare a sancțiunilor, în special prin nereținerea circumstanțelor atenuante relativ la inculpații Ș.N.C. și R.A.D.

Se reține, astfel, că împrejurări precum atitudinea exprimată în societate, neexercitarea de presiuni asupra colegilor judecători, sau pregătirea profesională deosebită trebuie, sau ar trebui, să caracterizeze orice magistrat și, cu atât mai mult, pe cel ce ocupă o funcție de conducere, neputând să constituie elemente circumscrise sferei circumstanțelor atenuante spre a justifica o reducere a cuantumului sancțiunii.

În ceea ce privește susținerile inculpatului R.A.D. nici acestea nu pot fi primite întrucât stabilirea unor cuantumuri diferite pentru cele două pedepse aplicate nu se impune, după cum nici reținerea de circumstanțe atenuante nu este posibilă, atitudinea procesuală a inculpatului neoferind elemente (după cum sugerează apărarea) de natură a atrage aplicarea art. 74 lit. c) C. pen.

În ceea ce privește critica parchetului relativă la greșita individualizarea pedepselor prin greșita stabilire a termenului de încercare în cazul inculpaților Ș.M.R. și M.I.M. se constată că aceasta este nefondată, durata de 2 ani a termenului de încercare, coroborată cu obligațiile a căror respectare a fost impusă inculpaților și, nu în ultimul rând, cu profilul socio-moral al acestora oferind garanții suficiente pentru realizarea scopului pedepsei.

Pentru considerentele ce preced, în temeiul dispozițiilor art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., Înalta Curte va admite recursurile declarate de inculpații Ș.N.C., R.A.D., M.I.M. și Ș.M.R. împotriva Sentinței penale nr. 159 din 28 decembrie 2012 a Curții de Apel Alba Iulia, secția penală.

Va casa, în parte, sentința penală recurată și, rejudecând:

Conform art. 334 C. proc. pen., va schimba încadrarea juridică a infracțiunilor pentru care au fost trimiși în judecată inculpații Ș.N.C., R.A.D., M.I.M. și Ș.M.R. din art. 323 alin. (1) și (2) C. pen. raportat la art. 8 din Legea nr. 39/2003 cu referire la art. 17 lit. b) și art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 în art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 alin. (1) și (2) C. pen. cu referire la art. 17 lit. b) și art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000.

I. Va descontopi pedeapsa rezultantă de 7 ani aplicată inculpatului Ș.N.C. în pedepsele componente, pe care le repune în individualitatea lor.

Conform art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., va achita pe inculpatul Ș.N.C. pentru infracțiunea prevăzută de art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 alin. (1) și (2) C. pen. cu referire la art. 17 lit. b) și art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000.

În baza art. 257 alin. (1) C. pen. raportat la art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000 va condamna pe inculpatul Ș.N.C. la pedeapsa de 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență.

În temeiul art. 65 C. pen. va aplica inculpatului Ș.N.C. pedeapsa complementară constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen. pe o durată de 3 ani.

În temeiul art. 71 C. pen. va interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen.

II. Va descontopi pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare aplicată inculpatului R.A.D. în pedepsele componente, pe care le va repune în individualitatea lor.

Conform art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., va achita pe inculpatul R.A.D. pentru infracțiunea prevăzută de art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 alin. (1) și (2) C. pen. cu referire la art. 17 lit. b) și art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000.

În baza art. 334 C. proc. pen. va dispune schimbarea încadrării juridice din art. 26 C. pen. raportat la art. 257 alin. (1) C. pen. raportat la art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000 în 26 C. pen. raportat la art. 257 alin. (1) C.pen, text în baza căruia va dispune condamnarea inculpatului la o pedeapsă de 2 ani închisoare.

În temeiul art. 71 C. pen. va interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

În baza art. 26 C. pen. raportat la art. 61 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 va condamna același inculpat la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru complicitate la infracțiunea de cumpărare de influență.

În temeiul art. 71 C. pen. va interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

În baza art. 33 lit. a) rap. la art. 34 lit. b) C. pen. va contopi pedepsele stabilite și va aplica inculpatului R.A.D. pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare.

În temeiul art. 71 C. pen. va interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

În temeiul art. 861 alin. (1) și art. 862 C. pen., va suspenda executarea pedepsei rezultante sub supraveghere pe durata unui termen de încercare de 4 ani.

În baza art. 863 alin. (1) C. pen., pe durata termenului de încercare, inculpatul se va supune următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul București conform programului de supraveghere ce va fi întocmit;

b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., va suspenda executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei principale.

În temeiul art. 359 alin. (1) C. proc. pen., va atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 864 C. pen. privind revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei în cazul în care pe timpul termenului de încercare săvârșește o infracțiune sau nu îndeplinește, cu rea-credință, măsurile de supraveghere.

III. Va descontopi pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare aplicată inculpatului M.I.M. în pedepsele componente, pe care le repune în individualitatea lor.

Conform art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., va achita pe inculpatul M.I.M. pentru infracțiunea prevăzută de art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 alin. (1) și (2) C. pen. cu referire la art. 17 lit. b) și art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000.

În baza art. 334 C. proc. pen. va dispune schimbarea încadrării juridice din art. 26 C. pen. raportat la art. 257 alin. (1) C. pen. raportat la art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000, text în baza căruia va dispune condamnarea inculpatului la o pedeapsă de 3 ani închisoare.

În temeiul art. 71 C. pen. va interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

În temeiul art. 861 alin. (1) și art. 862 C. pen., va suspenda executarea pedepsei rezultante sub supraveghere pe durata unui termen de încercare de 5 ani.

În baza art. 863 alin. (1) C. pen., pe durata termenului de încercare, inculpatul se va supune următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Caraș-Severin conform programului de supraveghere ce va fi întocmit;

b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., va suspenda executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei principale.

În temeiul art. 359 alin. (1) C. proc. pen., va atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 864 C. pen. privind revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei în cazul în care pe timpul termenului de încercare săvârșește o infracțiune sau nu îndeplinește, cu rea-credință, măsurile de supraveghere.

IV. Conform art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., va achita pe inculpata Ș.M.R. pentru infracțiunea prevăzută de art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 alin. (1) și (2) C. pen. cu referire la art. 17 lit. b) și art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000.

În baza art. 334 C. proc. pen. va dispune schimbarea încadrării juridice din art. 26 C. pen. raportat la art. 257 alin. (1) C. pen. raportat la art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000, text în baza căruia va dispune condamnarea inculpatei la o pedeapsă de 3 ani închisoare.

În temeiul art. 71 C. pen. va interzice inculpatei drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

În temeiul art. 861 alin. (1) și art. 862 C. pen., va suspenda executarea pedepsei rezultante sub supraveghere pe durata unui termen de încercare de 5 ani.

În baza art. 863 alin. (1) C. pen., pe durata termenului de încercare, inculpata se va supune următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Timiș în conform programului de supraveghere ce va fi întocmit;

b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., va suspenda executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei principale.

În temeiul art. 359 alin. (1) C. proc. pen., va atrage atenția inculpatei asupra dispozițiilor art. 864 C. pen. privind revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei în cazul în care pe timpul termenului de încercare săvârșește o infracțiune sau nu îndeplinește, cu rea-credință, măsurile de supraveghere.

Va menține celelalte dispoziții ale sentinței recurate.

Va respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Alba Iulia împotriva Sentinței penale nr. 159 din 28 decembrie 2012 a Curții de Apel Alba Iulia, secția penală.

Va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului Ș.N.C., timpul reținerii și arestării preventive de la 15 martie 2012 la 18 iunie 2013.

Potrivit dispozițiilor art. 192 alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului, onorariile apărătorilor desemnați din oficiu, până la prezentarea apărătorilor aleși ai inculpaților urmând a se plăti din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de inculpații Ș.N.C., R.A.D., M.I.M. și Ș.M.R. împotriva Sentinței penale nr. 159 din 28 decembrie 2012 a Curții de Apel Alba Iulia, secția penală.

Casează, în parte, sentința penală recurată și, rejudecând:

Conform art. 334 C. proc. pen., schimbă încadrarea juridică a infracțiunilor pentru care au fost trimiși în judecată inculpații Ș.N.C., R.A.D., M.I.M. și Ș.M.R. din art. 323 alin. (1) și (2) C. pen. raportat la art. 8 din Legea nr. 39/2003 cu referire la art. 17 lit. b) și art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 în art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 alin. (1) și (2) C. pen. cu referire la art. 17 lit. b) și art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000.

I. Descontopește pedeapsa rezultantă de 7 ani aplicată inculpatului Ș.N.C. în pedepsele componente, pe care le repune în individualitatea lor.

Conform art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., achită pe inculpatul Ș.N.C. pentru infracțiunea prevăzută de art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 alin. (1) și (2) C. pen. cu referire la art. 17 lit. b) și art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000.

În baza art. 257 alin. (1) C. pen. raportat la art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000 condamnă pe inculpatul Ș.N.C. la pedeapsa de 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență.

În temeiul art. 65 C. pen. aplică inculpatului Ș.N.C. pedeapsa complementară constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen. pe o durată de 3 ani.

În temeiul art. 71 C. pen. interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen.

II. Descontopește pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare aplicată inculpatului R.A.D. în pedepsele componente, pe care le repune în individualitatea lor.

Conform art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., achită pe inculpatul R.A.D. pentru infracțiunea prevăzută de art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 alin. (1) și (2) C. pen. cu referire la art. 17 lit. b) și art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000.

În baza art. 334 C. proc. pen. dispune schimbarea încadrării juridice din art. 26 C. pen. raportat la art. 257 alin. (1) C. pen. raportat la art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000 în 26 C. pen. raportat la art. 257 alin. (1) C. pen, text în baza căruia dispune condamnarea inculpatului la o pedeapsă de 2 ani închisoare.

În temeiul art. 71 C. pen. interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

În baza art. 26 C. pen. raportat la art. 61 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 condamnă același inculpat la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru complicitate la infracțiunea de cumpărare de influență.

În temeiul art. 71 C. pen. interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

În baza art. 33 lit. a) rap. la art. 34 lit. b) C. pen. contopește pedepsele stabilite și aplică inculpatului R.A.D. pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare.

În temeiul art. 71 C. pen. interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

În temeiul art. 861 alin. (1) și art. 862 C. pen., suspendă executarea pedepsei rezultante sub supraveghere pe durata unui termen de încercare de 4 ani.

În baza art. 863 alin. (1) C. pen., pe durata termenului de încercare, inculpatul se va supune următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul București conform programului de supraveghere ce va fi întocmit;

b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., suspendă executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei principale.

În temeiul art. 359 alin. (1) C. proc. pen., atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 864 C. pen. privind revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei în cazul în care pe timpul termenului de încercare săvârșește o infracțiune sau nu îndeplinește, cu rea-credință, măsurile de supraveghere.

III. Descontopește pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare aplicată inculpatului M.I.M. în pedepsele componente, pe care le repune în individualitatea lor.

Conform art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., achită pe inculpatul M.I.M. pentru infracțiunea prevăzută de art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 alin. (1) și (2) C. pen. cu referire la art. 17 lit. b) și art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000.

În baza art. 334 C. proc. pen. dispune schimbarea încadrării juridice din art. 26 C. pen. raportat la art. 257 alin. (1) C. pen. raportat la art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000 în 26 C. pen. raportat la art. 257 alin. (1) C.pen, text în baza căruia dispune condamnarea inculpatului la o pedeapsă de 3 ani închisoare.

În temeiul art. 71 C. pen. interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

În temeiul art. 861 alin. (1) și art. 862 C. pen., suspendă executarea pedepsei rezultante sub supraveghere pe durata unui termen de încercare de 5 ani.

În baza art. 863 alin. (1) C. pen., pe durata termenului de încercare, inculpatul se va supune următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Caraș-Severin conform programului de supraveghere ce va fi întocmit;

b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., suspendă executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei principale.

În temeiul art. 359 alin. (1) C. proc. pen., atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 864 C. pen. privind revocarea suspendării sub supravegherea executării pedepsei în cazul în care pe timpul termenului de încercare săvârșește o infracțiune sau nu îndeplinește, cu rea-credință, măsurile de supraveghere.

IV. Conform art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., achită pe inculpata Ș.M.R. pentru infracțiunea prevăzută de art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 alin. (1) și (2) C. pen. cu referire la art. 17 lit. b) și art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000.

În baza art. 334 C. proc. pen. dispune schimbarea încadrării juridice din art. 26 C. pen. raportat la art. 257 alin. (1) C. pen. raportat la art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000 în 26 C. pen. raportat la art. 257 alin. (1) C. pen, text în baza căruia dispune condamnarea inculpatei la o pedeapsă de 3 ani închisoare.

În temeiul art. 71 C. pen. interzice inculpatei drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

În temeiul art. 861 alin. (1) și art. 862 C. pen., suspendă executarea pedepsei rezultante sub supraveghere pe durata unui termen de încercare de 5 ani.

În baza art. 863 alin. (1) C. pen., pe durata termenului de încercare, inculpata se va supune următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Timiș în conform programului de supraveghere ce va fi întocmit;

b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., suspendă executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei principale.

În temeiul art. 359 alin. (1) C. proc. pen., atrage atenția inculpatei asupra dispozițiilor art. 864 C. pen. privind revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei în cazul în care pe timpul termenului de încercare săvârșește o infracțiune sau nu îndeplinește, cu rea-credință, măsurile de supraveghere.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței recurate.

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Alba Iulia împotriva Sentinței penale nr. 159 din 28 decembrie 2012 a Curții de Apel Alba Iulia, secția penală.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului Ș.N.C., timpul reținerii și arestării preventive de la 15 martie 2012 la 18 iunie 2013.

Cheltuielile judiciare în recurs rămân în sarcina statului.

Onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu a recurenților inculpați până la prezentarea apărătorilor aleși, în sumă de câte 50 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 18 iunie 2013.

Procesat de GGC - NN