Alternative territorial jurisdiction for contractual claims under Art. 10(1) CPC in fraudulent electricity consumption debt

Asupra conflictului negativ de competență de față:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Băilești, sub nr. 983/183/2013, reclamanta SC C.D. SA a solicitat obligarea pârâtului G.C. la plata debitului în cuantum de 5.181,75 lei, sumă compusă din contravaloarea facturilor atașate, reprezentând recuperarea energiei electrice și obligarea la plata dobânzii legale calculate până la data achitării integrale a debitului, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentința civilă nr. 200 din data de 25 septembrie 2013, Judecătoria Băilești a admis excepția necompetenței teritoriale invocată de oficiu și a declinat competența soluționării cauzei în favoarea Judecătoriei Alexandria, reținând că, în speță, sunt incidente dispozițiile art. 5 C. proc. civ. conform cărora „cererea se face la instanța domiciliului pârâtului."

Prin sentința civilă nr. 45 din data de 10 ianuarie 2014 Judecătoria Alexandria a admis excepția necompetenței teritoriale invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Băilești, reținând că, deși raportat la obiectul cauzei și la domiciliul pârâtului competența soluționării cauzei i-ar aparține, fiind vorba despre o necompetență de ordine privată, aceasta putea fi invocată doar de pârât prin întâmpinare sau cel mai târziu la prima zi de înfățișare. Or, în speță, pârâtul nu a înțeles să valorifice acest drept, astfel încât Judecătoria Băilești în mod nelegal a invocat din oficiu excepția necompetenței teritoriale.

În raport de dispozițiile art. 20-22 C. proc. civ., constatând declanșat conflictul negativ de competență, a dispus înaintarea dosarului către înalta Curte de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului și pronunțării regulatorului de competență.

Analizând actele și lucrările dosarului din perspectiva conflictului de competență ivit în soluționarea cererii de chemare în judecată, Înalta Curte, în temeiul art. 22 C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență stabilind competența soluționării acestei cereri în favoarea Judecătoriei Alexandria, pentru următoarele considerente:

Regula de drept comun în materia competenței teritoriale, pentru situația în care pârât este o persoană fizică, este înscrisă în art. 5 C. proc. civ. conform căruia cererea se face la instanța domiciliului pârâtului.

Regula înscrisă în art. 5 C. proc. civ. se aplică ori de câte ori nu există o dispoziție legală care să stabilească o altă instanță competentă din punct de vedere teritorial. Totodată, părțile sunt libere să agreeze de comun acord să se judece la o altă instanță.

Sunt însă situații în care legea stabilește o competență teritorială alternativă astfel încât pe lângă instanța de la domiciliul pârâtului mai sunt competente și alte instanțe.

În speță, se constată că reclamanta SC C.D. SA a solicitat obligarea pârâtului G.C. la plata debitului în cuantum de 5.181,75 lei, reprezentând prejudiciul cauzat reclamantei ca urmare a consumului fraudulos de energie electrică și obligarea la plata dobânzii legale calculate până la data achitării integrale a debitului, cu cheltuieli de judecată.

În conformitate cu prevederile art. 33 din H.G. nr. 1007/2004 „Furnizarea energiei electrice se face numai pe bază de contract de furnizare încheiat de un furnizor cu consumatorul." iar conform prevederilor art. 90 din același act normativ furnizorul este îndreptățit să rezilieze contractul în caz de consum fraudulos.

Față de textele de lege mai sus evocate, și având în vedere că reclamanta și-a întemeiat acțiunea și pe prevederile art. 1537 și următoarele C. civ., Înalta Curte reține că în speță ne aflăm pe tărâmul răspunderii civile contractuale, fapt ce atrage incidența prevederilor art. 10 pct. 1 C. proc. civ.

Astfel, pct. 1 al art. 10 C. proc. civ. stabilește că în cererile privitoare la executarea, anularea, rezoluțiunea sau rezilierea unui contract, în afară de instanța domiciliului pârâtului mai este competentă și instanța locului prevăzut în contract pentru executarea, fie chiar în parte, a obligațiunii.

În speță, se constată că este vorba despre un contract de furnizare de energie electrică pentru un imobil situat în Alexandria, locul executării obligațiilor contractuale fiind deci Alexandria.

Totodată, se constată că, în speță, domiciliul pârâtei este în Alexandria, astfel că, deși ne aflăm în prezența unui caz de competență teritorială alternativă, ambele criterii de determinare a competenței prevăzute de art. 10 pct. 1 C. proc. civ. atrag competența Judecătoriei Alexandria în soluționarea cauzei.

Astfel, este adevărat că, în cauză, sunt aplicabile normele de ordine privată, prevăzute de C. proc. civ. (art. 5-12), a căror încălcare putea fi invocată, exclusiv de către pârât, prin întâmpinare conform art. 159 alin. (2) coroborat cu art. 1591 alin. (3) C. proc. civ., iar Judecătoria Băilești a invocat excepția din oficiu.

Similară este însă situația și în ceea ce privește soluția Judecătoriei Alexandria, astfel că, se reține că ambele instanțe în conflict, dispunând din oficiu asupra excepției necompetenței teritoriale, au procedat cu încălcarea prevederilor legale anterior menționate.

Totodată, se reține că, Judecătoria Alexandria, în motivarea declinării competenței teritoriale a soluționării cauzei în favoarea Judecătoriei Băilești, nu a indicat niciun argument sau text de lege care să înlăture competența sa și să o atragă pe aceea a instanței de trimitere, ci comportându-se ca o veritabilă instanță de control judiciar, a cenzurat hotărârea Judecătoriei Băilești, deși aceasta era irevocabilă.

În consecință, Înalta Curte, în stabilirea competenței teritoriale a soluționării cauzei, va avea în vedere, în raport de natura juridică a obiectului cererii deduse judecății, incidența prevederilor art. 5 și 10 pct. 1 C. proc. civ.

Cum din examinarea acestora, rezultă că instanța competentă teritorial este Judecătoria Alexandria, niciuna dintre normele legale incidente neatrăgând competența teritorială a Judecătoriei Băilești, Înalta Curte, în baza art. 22 alin. (3) și (5) C. proc. civ., va stabili competența soluționării cauzei în favoarea Judecătoriei Alexandria.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Alexandria.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 februarie 2014.