Limits of annulment appeal: scope of procedural defect in summons versus substantive error in handling ex officio exception
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court dismissed the annulment appeal filed by the defendant railway company, thereby upholding the lower appellate court’s decision that declared its appeal petition null and void. The dispute centered on whether the failure of the appellate court to issue a supplementary summons explicitly warning the party to sign its unsigned appeal petition, and to allow the party to regularize this defect, constituted a procedural defect in summons sufficient for annulment. The Court ruled that annulment for procedural defects is limited to violations of the specific requirements for summons delivery and formalities, not substantive procedural errors such as the handling of ex officio exceptions; the mandatory warning to sign the document was not a required element of the summons under law, and the party’s personal appearance at the hearing cured any prior defects in summons service, rendering the complaint baseless.
Legislator headnote
AI generatedart. 302 alin. (1) lit. c) C. proc. civ, art. 317 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ, art. 133 alin. (2) C. proc. civ, art. 88 alin. (2) C. proc. civ, art. 133 C. proc. civ, art. 320 C. proc. civ; Limits of annulment appeal: scope of procedural defect in summons versus substantive error in handling ex officio exception: The dispute centered on whether the failure of the appellate court to issue a supplementary summons explicitly warning the party to sign its unsigned appeal petition, and to allow the party to regularize this defect, constituted a procedural defect in summons sufficient for annulment. The Court ruled that annulment for procedural defects is limited to violations of the specific requirements for summons delivery and formalities, not substantive procedural errors such as the handling of ex officio exceptions; the mandatory warning to sign the document was not a required element of the summons under law, and the party’s personal appearance at the hearing cured any prior defects in summons service, rendering the complaint baseless.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedThe main ground for the verdict, explicitly cited in the decision to reject the annulment appeal as unfounded.
Full text
Asupra contestației în anulare de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
prin Decizia nr. 1908 din 25 mai 2010, Înalta Curte de Casație și Justiție a constatat nulă cererea de recurs formulată de pârâta CNCF C.F.R. SA București - Sucursala Regională C.F. împotriva Deciziei nr. 90 din 26 octombrie 2009 a Curții de Apel Iași, secția comercială, în temeiul art. 302 alin. (1) lit. c) C. proc. civ.
susnumita a formulat contestație în anulare împotriva acestei hotărâri, în termenul legal, în baza art. 317 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., arătând că nu a fost citată potrivit cerințelor legii la termenul din 25 mai 2010, când s-a invocat și judecat excepția nulității recursului.
Astfel, prin citația emisă pe 31 martie 2010, s-a pus în vedere numai achitarea timbrajului aferent cererii de recurs, or, dacă cererea de recurs nu purta semnătura reprezentantului legal al societății recurente, legal era ca instanța să fi pus în vedere părții, prin citație îndeplinirea acestei obligații.
Totodată, procedural, nulitatea cererii de recurs pentru nesemnarea acesteia, invocată pe cale de excepție, trebuia pusă în discuția părților prin citație, potrivit art. 133 alin. (2) C. proc. civ., lipsa semnăturii putând fi complinită cel târziu până la prima zi de înfățișare.
În cauză, reprezentantul legal al societății a fost prezent în ședința de judecată dar nu i s-a permis să semneze cererea deși avea această împuternicire și nici nu s-a acordat termen de judecată, deși era obligatoriu, potrivit legii, sens în care s-a referit și la dispozițiile art. 89 alin. (1) și (2) C. proc. civ.
Contestatoarea a mai arătat că, prin modul cum a procedat, instanța de recurs a încălcat dreptul la apărare al părții care, deși nu a fost legal citată cu mențiunea de a răspunde la excepții, s-a prezentat și a solicitat termen în acest scop.
Intimata - reclamantă a formulat întâmpinare, solicitând respingerea contestației în anulare, ca nefondată.
Analizând contestația în anulare se găsește nefondată.
Temeiul legal invocat îl constituie art. 317 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., potrivit căruia hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestație în anulare când procedura de citare a părții pentru ziua când s-a judecat pricina nu a fost îndeplinită potrivit cu cerințele legii.
Prin urmare, sfera de aplicare a textului de lege nu vizează orice neregularitate procedurală, ci numai pe acelea privitoare la citarea părții pentru ziua când s-a judecat pricina cu raportare la dispozițiile din Titlul I Cap. II art. 85 - 100 C. proc. civ.
Revenind la motivele de fapt ale contestației, nu poate fi reținută încălcarea drepturilor procesuale ale părții din perspectiva lipsei mențiunii din citație a obligației părții de a semna recursul, deoarece art. 88 alin. (2) C. proc. civ. prevede mențiunile obligatorii sub sancțiunea nulității actului de procedură pe care trebuie să le cuprindă, între care nu se află și această mențiune astfel încât, sub acest aspect, contestația în anulare nu poate fi primită, iar faptul că instanța de recurs a procedat la judecarea cauzei fără a permite părții să se apere cu privire la excepția invocată din oficiu în sensul de a semna cererea în baza mandatului dat sau de a-i acorda un termen de judecată în acest scop, pentru acoperirea neregularității cererii, încălcându-se astfel dispozițiile art. 133 C. proc. civ., nu poate face obiectul contestației în anulare, constituindu-se de fapt într-o critică adusă modului nelegal de soluționare a excepției nulității recursului, ceea ce ar presupune un recurs la recurs și o rejudecare a excepției, în afara limitelor căii de atac, astfel cum au fost arătate mai sus.
Pe de altă parte, s-au invocat și dispozițiile art. 89 alin. (1) și (2) C. proc. civ., potrivit cărora citația, sub pedeapsa nulității, va fi înmânată părții cu cel puțin 5 zile înaintea termenului de judecată, alin. (2) al aceluiași articol prevăzând că înfățișarea părții în instanță acoperă orice vicii de procedură, partea fiind în drept să solicite amânarea or, potrivit dovezii de la fila 6 din dosarul de recurs, contestatoarea a fost citată cu respectarea termenului de 5 zile prevăzut de textul de lege invocat, astfel că nu se poate reține vătămarea drepturilor sale procesuale nici din acest motiv.
Așa fiind, în baza art. 320 C. proc. civ., contestația în anulare va fi respinsă, ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge contestația în anularea Deciziei secției comerciale a Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 1908 din 25 mai 2010, formulată de contestatoarea CNCF C.F.R. SA Sucursala Regională C.F. Iași.
Irevocabilă.
Pronunțată, în ședință publică, astăzi, 15 decembrie 2010.