Mandatory cassation appeal for corporate dissolution due to misclassification of appeal remedy.
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court of Cassation and Justice admitted the appellant’s appeal, vacated the Court of Appeal’s decision, and remanded the case for retrial as a matter of public order, thereby preventing the respondent’s favorable appellate judgment from taking effect. The dispute concerned an action for the judicial dissolution of a limited liability company due to grave disagreements among associates, where the first instance dismissed the claim but the appellate court, after erroneously requalifying the challenge from an appeal to a cassation, granted the dissolution and awarded costs. The decisive legal basis was Article 237(5) of Law No. 31/1990, which imperatively mandates that the only remedy against a dissolution judgment is a cassation appeal (*recurs*), not an ordinary appeal, a procedural error by the appellate court that warranted annulment under Articles 304(5) and 306(2) of the Code of Civil Procedure.
Legislator headnote
AI generatedart. 227 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 31/1990, art. 304 alin. (2) C. proc. civ, art. 237 alin. (5) din Legea nr. 31/1990, art. 306 alin. (2) C. proc. civ, art. 304 pct. 5 C. proc. civ; Mandatory cassation appeal for corporate dissolution due to misclassification of appeal remedy: La 30 martie 2010 pârâtul G.C. a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel solicitând în temeiul art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ. admiterea recursului, modificarea deciziei atacate în sensul respingerii apelului declarat de reclamantă și menținerii ca temeinică și legală a hotărârii pronunțată de Tribunalul Dolj. A invocat în recursul său greșita aplicare a dispozițiile art. 227 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 31/1990 în sensul că instanța de apel a ignorat îndeplinirea celor două condiții cerute de textul de lege menționat cu privire la existența unor neînțelegeri grave și imposibilitatea de funcționare corespunzătoare a societății tocmai datorită acestor neînțelegeri.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Ședința publică de la 25 noiembrie 2010
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin cererea formulată la data de 21 octombrie 2008 reclamanta P.D. a chemat în judecată pe pârâții G.C. și SC C.C. SRL Băilești pentru ca prin hotărâre judecătorească instanța să dispună dizolvarea pârâtei SC C.C. SRL Băilești pentru grave neînțelegeri între asociați, invocând dispozițiile art. 227 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 31/1990.
Tribunalul Dolj, secția comercială, a respins acțiunea formulată de reclamantă reținând că neînțelegerile dintre asociați nu au legătură cu funcționarea societății iar divergențele dintre aceștia nu au împiedicat societatea să funcționeze, așa cum rezultă din sentința nr. 243 din 14 aprilie 2009.
Împotriva acestei hotărâri reclamanta a formulat recurs, care a fost calificată de Curtea de Apel Craiova, secția comercială, ca fiind apel, astfel că prin decizia nr. 38 din ședința din camera de consiliul de la 2 martie 2010 a admis apelul, a schimbat sentința în sensul că a admis acțiunea formulată de reclamantă, dispunând dizolvarea SC C.C. SRL Băilești și obligarea intimatului pârât Gaciu Cornel la plata către reclamantă a sumei de 61,15 lei cheltuieli de judecată.
La 30 martie 2010 pârâtul G.C. a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel solicitând în temeiul art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ. admiterea recursului, modificarea deciziei atacate în sensul respingerii apelului declarat de reclamantă și menținerii ca temeinică și legală a hotărârii pronunțată de Tribunalul Dolj. A invocat în recursul său greșita aplicare a dispozițiile art. 227 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 31/1990 în sensul că instanța de apel a ignorat îndeplinirea celor două condiții cerute de textul de lege menționat cu privire la existența unor neînțelegeri grave și imposibilitatea de funcționare corespunzătoare a societății tocmai datorită acestor neînțelegeri.
Prin încheierea de ședință de la data de 16 octombrie 2010, Curtea a invocat din oficiu, în temeiul art. 304 alin. (2) C. proc. civ., ca motiv de ordine publică greșita calificare a căii de atac ce putea fi exercitată împotriva sentinței, motiv care a fost pus în dezbaterea părților și care urmează a fi analizat cu prioritate.
Conform art. 237 alin. (5) din Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale „orice persoană interesată poate face recurs împotriva hotărârii de dizolvare, în termen de 30 de zile de la efectuarea publicității, în condițiile alin. (3) și alin. (4)”.
Ca urmare Legea societăților comerciale reglementează imperativ calea de atac ce urmează a fi exercitate împotriva unei hotărâri prin care tribunalul pronunță dizolvarea societății, această cale de atac fiind recursul.
Curtea de Apel Craiova, secția comercială, a ignorat această dispoziție imperativă a legii speciale, calificând greșit calea de atac a recursului ca fiind apel.
În aceste condiții în temeiul art. 306 alin. (2) C. proc. civ. coroborat cu art. 304 pct. 5 C. proc. civ., raportat la art. 237 alin. (5) din Legea nr. 31/1990 Curtea va admite recursul, va casa hotărârea atacată și va trimite cauza spre rejudecare Curții de Apel Craiova, secția comercială, ca instanță de recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de pârâtul G.C. împotriva Deciziei nr. 38 din ședința din camera de consiliu de la 2 martie 2010 a Curții de Apel Craiova, secția comercială, pe care o casează și trimite cauza spre rejudecare Curții de Apel Craiova, secția comercială, ca instanță de recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 noiembrie 2010.