Lease forfeiture enforcement barred by defective judicial stamping of appellate appeal
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice annulled the appeal on the ground that it was not properly stamped, thereby leaving the lower appellate decision in force, which had dismissed the tenant's appeal against an eviction order. The underlying dispute concerned a residential lease where the landlord sought eviction based on the tenant's failure to pay rent, triggering an express forfeiture clause in the lease agreement; the tenant’s appeal argued that legal compensation occurred and the claim was premature due to missed conciliation steps, but the appeal was procedurally defective. The decision was grounded strictly in procedural tax obligations under Law No. 146/1997 and its methodological norms, requiring judicial stamp fees to be paid by the hearing date or the pleading is annulled, overriding any substantive review of the lease termination.
Legislator headnote
AI generatedart. 304 pct. 9 C. proc. civ, art. 7201 C. proc. civ, art. 1144 C. civ, art. 137 alin. (1) C. proc. civ, art. 1 din Legea nr. 146/1997, art. 312 alin. (1) C. proc. civ; Lease forfeiture enforcement barred by defective judicial stamping of appellate appeal: În argumentarea motivelor de recurs, pârâta a învederat că, în mod nelegal, instanța a respins motivul de apel ce viza greșita soluționare a excepției prematurității acțiunii față de neparcurgerea etapei concilierii prevăzute de art. 7201 C. proc. civ., în cauză, a operat compensarea legală conform art. 1144 C. civ., iar faptele reclamantei sunt în sensul infirmării rezilierii.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedCited Case Law
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față;
Analizând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată următoarele:
Tribunalul București, secția a VI a civilă, prin Sentința civilă nr. 25561 de la 22 decembrie 2011, a admis acțiunea formulată de reclamanta SCM C.M.V. în contradictoriu cu pârâta SC G.H.F. SRL, a constatat intervenită rezilierea contractului de închiriere încheiat între părți la data de 23 octombrie 2007, începând cu data de 10 septembrie 2010 și a dispus evacuarea pârâtei din imobilul situat în București, cu motivarea că, prin neachitarea integrală a chiriei și tranșei de datorie restantă aferente lunii august 2010, sunt aplicabile prevederile pactului comisoriu expres de grad IV prevăzut de art. 9 lit. d) pct. 1 din contractul de închiriere nr. x/2007, modificat prin actul adițional nr. xx, iar, ca efect al rezilierii contractului începând cu data de 10 septembrie 2010, se impune evacuarea pârâtei pentru lipsa titlului locativ.
Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, prin Decizia civilă nr. 455/2012 de la 6 noiembrie 2012, a respins ca nefondat apelul declarat de pârâta SC G.H.F. SRL, reținând că ofertele de plată urmate de consemnațiune, posterioare îndeplinirii condițiilor rezilierii, nu pot avea drept efect infirmarea retroactivă a rezilierii.
Împotriva acestei decizii, pârâta SC G.H.F. SRL a declarat recurs, solicitând admiterea recursului, modificarea hotărârii atacate, admiterea apelului și, pe fond, respingerea acțiunii, invocând drept motive de nelegalitate dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În argumentarea motivelor de recurs, pârâta a învederat că, în mod nelegal, instanța a respins motivul de apel ce viza greșita soluționare a excepției prematurității acțiunii față de neparcurgerea etapei concilierii prevăzute de art. 7201 C. proc. civ., în cauză, a operat compensarea legală conform art. 1144 C. civ., iar faptele reclamantei sunt în sensul infirmării rezilierii.
Înalta Curte, analizând actele și lucrările dosarului din perspectiva dispozițiilor art. 137 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora instanța se va pronunța prioritar asupra excepțiilor de fond sau de procedură care fac de prisos, în tot sau în parte, cercetarea în fond a pricinii, luând în examinare, cu prioritate, chestiunea timbrajului, reține că, potrivit art. 1 din Legea nr. 146/1997, cu referire la art. 20 (1) și (2) din aceeași lege, taxele de timbru se depun anticipat sau până la termenul de judecată stabilit de instanță.
Potrivit prevederilor art. 20 (3) din Legea nr. 146/1997 și normelor de aplicare a legii, în cazul în care partea nu achită taxa judiciară de timbru, cererea va fi anulată ca netimbrată.
În speță, recurenta a fost citată cu mențiunea achitării taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, potrivit dovezilor aflate la dosarul cauzei (dosar ÎCCJ), iar, până la termenul de judecată stabilit pentru soluționarea cererii de recurs, nu a depus dovada achitării taxei de timbru și a timbrului judiciar în cuantumul stabilit.
Constatând că recursul nu a fost timbrat anticipat și nici până la termenul stabilit de Înalta Curte, 7 noiembrie 2013, pentru când procedura de citare a fost legal îndeplinită, iar, în cauză, nu operează scutirea legală de obligația timbrării, Înalta Curte urmează să dea eficiență dispozițiilor art. 20 (1) și (3) din Legea nr. 146/1997, respectiv ale art. 35 alin. (1) și (5) din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 146/1997, cu referire la art. 9 din O.G. nr. 32/1995 modificată și să dispună anularea ca netimbrat a recursului formulată de pârâta SC G.H.F. SRL București.
Față de considerentele expuse, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va anula ca netimbrat recursul declarat de pârâta SC G.H.F. SRL BUCUREȘTI împotriva Deciziei civile nr. 455/2012 din 6 noiembrie 2012, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă.
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Anulează ca netimbrat recursul declarat de pârâta SC G.H.F. SRL București împotriva Deciziei civile nr. 455/2012 din 6 noiembrie 2012, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 noiembrie 2013.
Procesat de GGC - CL