Legislator Case Law & Legislation
Decizia nr. 738/2014 AI generated

Jurisdictional conflict resolved: Dâmbovița Tribunal to hear recovery annulment as 2013 filing predated EU-funding rule.

Case Number Decizia nr. 738/2014
Court / Authority
Jurisdiction Romania (RO)
Decision Date
Outcome Allowed / Granted

Legislator summary

AI generated

The High Court of Cassation and Justice resolved a negative jurisdictional conflict in favor of the Dâmbovița Tribunal (Section II Civil, Administrative and Fiscal), establishing that this court has territorial and material jurisdiction to hear the case at first instance, thereby overriding the Court of Appeal Ploiești’s declination. The dispute involved a claimant seeking annulment of administrative acts issued by a county-level public authority (the County Payments and Intervention Agency for Agriculture) regarding recovery of a budgetary debt of 14,166.42 RON. The court held that material jurisdiction under Article 10(1) of Law No. 554/2004 lies with the tribunal for acts of local/judicial authorities and amounts under 500,000 RON; the special rule in Article 10(11) concerning non-reimbursable EU funding and central authorities, which would have favored the Court of Appeal, did not apply because it was introduced by Law No. 76/2012 and entered into force after the action was filed (February 15, 2013, versus February 5, 2013). The decision is final and irrevocable.

Legislator headnote

AI generated

art. 10 alin. (11) din Legea nr. 554/2004, art. 22 alin. (3) C. proc. civ, art. 2 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 554/2004, art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004; Jurisdictional conflict resolved: Dâmbovița Tribunal to hear recovery annulment as 2013 filing predated EU-funding rule: Contenciosul administrativ este definit prin art. 2 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 554/2004, modificată, ca fiind activitatea de soluționare, de către instanțele de contencios administrativ competente potrivit legii organice, a litigiilor în care cel puțin una dintre părți este o autoritate publică, iar conflictul s-a născut fie din emiterea sau încheierea, după caz, a unui act administrativ, în sensul acestei legi, fie din nesoluționarea în termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau interes legitim, astfel cum rezultă din prevederile art. 8, care reglementează obiectul acțiunii judiciare.

Keywords

AI generated
civil jurisdictional conflict action for annulment recovery of debts special jurisdiction judicial law territorial law

Cited Legislation

AI generated
art. 10 alin. (11) din Legea nr. 554/2004
Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut că potrivit dispozițiilor art. 10 alin.
art. 22 alin. (3) C. proc. civ
(2) coroborat cu art. 22 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal pentru soluționarea acestuia.
art. 2 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 554/2004
Ivindu-se conflictul negativ de competență a fost sesizată, în baza art. 20 alin.
art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004
Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut că potrivit dispozițiilor art. 10 alin.
AI generated

Need to analyze how this precedent applies to your matter?

Cross-reference this judgment against statutes, commentaries, and subsequent citing case law inside Legislator AI.

Open in Legislator →

Full text

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă cu nr. 2597 din 2 septembrie 2013 Tribunalul Dâmbovița, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței teritoriale invocată de instanță, din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta M.C., în contradictoriu cu pârâta Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură APIA, Centrul Județean Dâmbovița în favoarea Curții de Apel Ploiești.

Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut că potrivit dispozițiilor art. 10 alin. (11) din Legea nr. 554/2004 competența materială a instanței de contencios administrativ este reglementată în funcție de criteriul obiectului cererii, care trebuie să privească „finanțarea nerambursabilă din parte Uniunii Europene, indiferent de valoare”.

Învestită prin declinare, Curtea de Apel Ploiești, prin sentința civilă nr. 282 din 4 decembrie 2013 a admis excepția necompetenței teritoriale invocată de instanță din oficiu, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dâmbovița, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului negativ de competență.

Pentru a hotărî astfel Curtea a reținut că cererea de chemare în judecată a fost introdusă pe rolul Tribunalului Dâmbovița la data de 5 februarie 2013, anterior intrării în vigoare a C. proc. civ. și, pe cale de consecință, a modificării Legii nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.

Ivindu-se conflictul negativ de competență a fost sesizată, în baza art. 20 alin. (2) coroborat cu art. 22 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal pentru soluționarea acestuia.

Înalta Curte constată că, în cauză, competența de soluționare a litigiului aparține Tribunalului Dâmbovița, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.

Prin acțiunea formulată, reclamanta M.C. a chemat în judecată pe pârâta Agenția de Plăți și Intervenție în Agricultură, Centrul Județean Dâmbovița, solicitând anularea deciziei nr. 5 din 10 ianuarie 2013, a procesului-verbal de constatare a neregulilor și stabilirea creanțelor bugetare din 17 ianuarie 2013 și a deciziei nr. 30 din 26 februarie 2013, emise de pârâtă. Prin procesul-verbal menționat s-a stabilit în sarcina reclamantei obligația de plată a sumei de 14.166,42 RON, reprezentând creanță bugetară.

Cererea de chemare în judecată a fost introdusă pe rolul Tribunalul Dâmbovița la data de 5 februarie 2013, anterior intrării.

În vigoare a C. proc. civ. și, pe cale de consecință, a modificării Legii nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.

Contenciosul administrativ este definit prin art. 2 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 554/2004, modificată, ca fiind activitatea de soluționare, de către instanțele de contencios administrativ competente potrivit legii organice, a litigiilor în care cel puțin una dintre părți este o autoritate publică, iar conflictul s-a născut fie din emiterea sau încheierea, după caz, a unui act administrativ, în sensul acestei legi, fie din nesoluționarea în termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau interes legitim, astfel cum rezultă din prevederile art. 8, care reglementează obiectul acțiunii judiciare.

Actul administrativ este actul unilateral cu caracter individual sau normativ, emis de o autoritate publică în vederea executării ori a organizării executării legii, dând naștere, modificând sau stingând raporturi juridice.

Competența materială a instanței de contencios administrativ și fiscal este reglementată de dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 potrivit cărora „Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 500.000 RON se soluționează în fond de către tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 500.000 RON se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel”.

În cauză, se constată că actele contestate sunt emise de către o autoritate publică județeană, APIA Centrul Județean Dâmbovița, iar valoarea obiectului litigiului se situează sub pragul de 500.000 RON (14.166,42 RON), competența de soluționare a cauzei, din punct de vedere material, aparținând tribunalului, și nu curții de apel.

Potrivit alin. (11) al art. 10: „toate cererile privind actele administrative emise de autoritățile publice centrale care au ca obiect sume reprezentând finanțarea nerambursabilă din partea Uniunii Europene, indiferent de valoare, se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel”.

Însă, acest text de lege a fost introdus prin Legea nr. 76/2012, intrând în vigoare la data de 15 februarie 2013, deci, ulterior introducerii cererii de chemare în judecată (5 februarie 2013).

Înalta Curte constată că, în cauză, instanța competentă să soluționeze pricina este Tribunalului Dâmbovița.

În consecință, având în vedere considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 22 alin. (3) și alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Tribunalului Dâmbovița, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta M.C. și pe pârâta Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură APIA, Centrul Județean Dâmbovița în favoarea Tribunalului Dâmbovița, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 14 februarie 2014.