Taxability of military reserve transition benefits calculated on gross salary under income tax ordinances

Asupra recursului în anulare de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 10.047 din 2 iulie 2001, pronunțată de Judecătoria Constanța a fost admisă, în parte, acțiunea formulată de reclamantul A.G., a fost obligat pârâtul Ministerul Apărării Naționale să-i plătească suma de 42.935.553 lei, reprezentând impozit reținut nejustificat pentru ajutoarele acordate cu ocazia trecerii în rezervă, sumă actualizată în raport cu indicele de inflație, au fost respinse celelalte capete de cerere, precum și cererea de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice și a fost obligat pârâtul să-i plătească reclamantului suma de 4.000.000 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.

Recursul declarat de Ministerul Apărării Naționale împotriva sentinței tribunalului a fost respins, ca nefondat, prin decizia nr. 1765 din 9 octombrie 2001, pronunțată de Tribunalul Constanța, secția civilă.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs în anulare Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție, în temeiul art. 330 pct. 2 C. proc. civ., susținând în esență că, au fost pronunțate cu încălcarea esențială a legii, ceea ce a determinat o soluționare greșită a cauzei pe fond, deoarece, ajutoarele prevăzute în art. 31 alin. (1) din Legea nr. 138/1999 au fost stabilite în raport de solda lunară brută, iar nu netă, deși, conform art. 6 lit. f) din O.G. nr. 73/1999, acestea nu sunt scutite de impozit pe venit.

Recursul în anulare este fondat.

Potrivit art. 31 din Legea nr. 138/1999, la trecerea în rezervă, cadrele militare beneficiază de un ajutor neimpozabil stabilit în raport cu solda lunară brută, dar, acest text trebuie coroborat cu dispozițiile art. 5 din O.G. nr. 73/1999 și H.G. nr. 1066/1999, care, deși confirmă neimpozitarea veniturilor provenite din ajutoare, precizează totodată ce venituri fac parte dintr-o atare categorie, excluzându-le pe acele de natură salarială.

Or, față de împrejurarea că însăși Legea nr. 138/1999 se referă la salarizarea personalului militar și la drepturile derivate acesteia din calitatea de salariat, apare cu evidență că și veniturile acordate militarilor la trecerea în rezervă cu titlul de ajutoare, în condițiile art. 31 din lege, decurg din statutul lor de salariați și, prin urmare, sunt supuse impozitării, în conformitate cu prevederile O.G. nr. 73/1999.

Că este așa, o confirmă și Normele metodologice pentru aplicarea O.G. nr. 73/1999 privind impozitul pe venit, aprobate prin H.G. nr. 1066/1999, care, referindu-se la art. 5 din ordonanță, individualizează categoriile de venituri ce nu sunt impozabile.

Din examinarea făcută în acest text rezultă că ajutoarele neimpozabile vizează exclusiv forme de sprijin cu destinație specială, cum ar fi ajutoarele ce se acordă soților celor care satisfac stagiul militar obligatoriu, ajutorul social acordat potrivit legii, ajutorul de urgență acordat de guvern și de primari în situații de necesitate, ajutorul de înmormântare și altele.

Textul menționat nu face nici o referire la ajutoarele pentru trecerea în rezervă acordate cadrelor militare în raport cu solda lunară brută.

Prin urmare, aceste ajutoare, fiind de natură salarială și având ca bază de calcul solda brută sunt supuse impozitării, ca orice venit brut.

În consecință, recursul în anulare urmează a fi admis, conform art. 3303 alin. (1) și art. 314 C. proc. civ., a fi casate ambele hotărâri, a fi respinsă acțiunea, precum și cererrea de chemare în garanție.

Intimatul-pârât Ministerul Apărării Naționale a formulat cerere de restabilire a situației anterioare, în faza recursului în anulare, invocând prevederile art. 4042 C. proc. civ.

Cererea urmează a fi respinsă, deoarece prevederile art. 4042 C. proc. civ. vizează contestația la executare, iar prin prevederile art. 330 și art. 3304 din același cod, prin care este reglementat recursul în anulare, nu este menționată posibilitatea întoarcerii executării în această fază procesuală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție.

Casează decizia nr. 1765 din 9 octombrie 2001 a Tribunalului Constanța, secția civilă, precum și sentința civilă nr. 10.047 din 2 iulie 2001 a Judecătoriei Constanța și respinge acțiunea și cererea de chemare în garanție.

Respinge cererea de restabilire a situației anterioare formulată de Ministerul Apărării Naționale.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 aprilie 2004.