Jurisdiction for challenging administrative sanctions under EU funding irregularity legislation: Inapplicability of contractual forum clauses to unilateral acts governed by special public fund rules

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, reclamantul Municipiul Slatina, reprezentat prin Primar a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, anularea notei din 23 aprilie 2013 de admitere parțială a pretențiilor beneficiarului privind măsurile de reducere procentuală și diminuare parțială a măsurilor de reducere procentuală, emisă de pârât, în procesul de verificare a cererii de rambursare aferentă contractului de finanțare din 16 decembrie 2011 cu titlul „Reabilitare spații verzi, alei de acces rutier și pietonal mobil urban adiacent str. U., L.C.

Prin sentința civilă nr. 320 din 13 septembrie 2013, Curtea de Apel Craiova a admis excepția necompetenței sale teritoriale, invocată prin întâmpinare de către pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice și a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal.

Pentru a hotărî în acest sens, curtea a reținut, în esență, că art. 23 alin. (1) din contractul de finanțare din 16 decembrie 2011 încheiat între părțile litigante s-a stipulat că litigiile ivite în cursul executării contractului vor fi soluționate de către instanțele judecătorești competente material din raza teritorială a municipiului București, alegerea astfel făcută stabilind o competență teritorială exclusivă în favoarea Curții de Apel București.

La rândul său, prin sentința civilă nr. 3342 din 31 octombrie 2013, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței sale teritoriale, invocate de către această instanță din oficiu, și, în consecință, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Craiova.

În motivarea acestei soluții, curtea a reținut, în esență, că obiectul cererii de chemare în judecată îl reprezintă anularea unor acte administrative emise în procedura reglementată de dispozițiile O.U.G. nr. 66/2011 prin care se constată abateri de la aplicarea prevederilor legislației naționale și comunitare în domeniul achizițiilor publice, și nu în baza contractului de finanțare încheiat între părți.

Astfel, clauza atributivă de competență inserată în art. 23 alin. (1) din contractul de finanțare este aplicabilă în litigiile având ca obiect drepturi asupra cărora părțile pot să dispună, nu și cu privire la exercitarea de către pârâtă a unor obligații legale, finalizate prin emiterea de acte administrative precum nota la care se face referire în petit, în speță fiind, astfel, aplicabile dispozițiile art. 10 din Legea nr. 554/2004.

Constatând existența conflictului negativ de competență, Curtea de Apel București a decis, în temeiul art. 133 pct. 2, art. 134 și art. 135 alin. (1) C. proc. civ., înaintarea cauzei la Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în vederea soluționării conflictului negativ de competență.

Examinând conflictul negativ de competență, Înalta Curte va constata că în speță, în raport de obiectul litigiului și dispozițiile legale incidente, competența soluționării cauzei aparține Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal.

Analizând actele dosarului, Înalta Curte constată că obiectul cererii de chemare în judecată îl reprezintă anularea notei din 23 aprilie 2013 de admitere parțială a pretențiilor beneficiarului privind măsurile de reducere procentuală și diminuare parțială a măsurilor de reducere procentuală, emisă de, emisă de către Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, prin care s-a propus diminuarea parțială a măsurilor de reducere procentuală în valoare de 10% și respectiv 25% aplicate în procesul de verificare a cererii de rambursare pentru proiectul „Reabilitare spații verzi, alei de acces rutier și pietonal mobil urban adiacent str. U., L.C., al cărui beneficiar este Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Slatina, în sensul modificării cuantumului reducerii aplicate la 10%.

Actul contestat a fost emis ca urmare a contestației formulate de reclamant împotriva notei din 6 februarie 2013 privind aplicarea reducerilor procentuale pentru contractului de finanțare, notă emisă în baza dispozițiilor art. 6 și art. 9 din O.U.G. nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea și sancționarea neregulilor apărute în obținerea și utilizarea fondurilor europene și/sau a fondurilor publice naționale aferente acestora și a O.U.G. nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziție publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice și a contractelor de concesiune de servicii.

Potrivit acestor dispoziții, Unitatea Administrativ Teritorială are obligația aplicării de reduceri procentuale din sumele solicitate la plată de către beneficiar, în conformitate cu prevederile anexei O.U.G. nr. 66/2011.

Din această perspectivă, este evident faptul că măsurile astfel adoptate au avut ca temei dispozițiile actului normativ sus-citat, iar actele emise sunt acte administrative unilaterale guvernate de dispozițiile O.U.G. nr. 66/2011, justificate de existența unor raporturi juridice anterioare intervenite între părți ca urmare a unui contract de finanțare, dar emise în îndeplinirea, de către autoritatea publică, parte în contract, a unor obligații fixate de lege, iar nu în executarea unor obligații contractuale.

Pentru acest motiv, așa cum a reținut și Curtea de Apel București, nu ar putea fi aplicabilă o clauză contractuală de stabilire a instanței competente.

În consecință, contestarea actelor astfel emise este supusă regimului juridic atras de către O.U.G. nr. 66/2011, și anume dispozițiilor Legii nr. 554/2004, în materia competenței teritoriale fiind incidente prevederile art. 10 din acest act normativ, reclamantul manifestându-și deja opțiunea de a sesiza instanța de la sediul său, prin introducerea acțiunii pe rolul Curții de Apel Craiova.

Pentru aceste considerente și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (1) și alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, soluționând conflictul negativ de competență în acest sens.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul Municipiul Slatina prin Primarul Municipiului Slatina în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, Direcția Generală Constatare și Stabilire Nereguli Fonduri Europene, în favoarea Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 februarie 2014.