Failure to invoke the illegality exception within the statutory 5-day period; inadmissibility of appeal despite erroneous 15-day notice in lower court judgment
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice rejected the appellant’s request for reinstatement and dismissed the appeal as filed late, thereby leaving the Court of Appeal’s decision in force, which had previously dismissed the plaintiff’s exception of illegality against a police headquarter’s internal disposition as inadmissible due to the prior lack of a preliminary complaint. The dispute concerned the procedural validity of an appeal in an administrative litigation case, where the plaintiff argued that the lower court’s erroneous statement of a 15-day appeal period in the judgment operative part had induced him to file the appeal on day 17 instead of within the statutory 5-day limit. Relying on Article 4(3) of Law No. 554/2004, which mandates a 5-day deadline for appeals in administrative cases, and Article 137 of the Code of Civil Procedure, the court held that statutory deadlines cannot be extended or modified by judicial orders and that a party cannot invoke ignorance of the law (*nemo censetur ignorare legem*) to cure a procedural defect, finding no grounds for reinstatement under Article 103 of the Code of Civil Procedure.
Legislator headnote
AI generatedart. 4 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, art. 301 C. proc. civ, art. 4 din Legea nr. 554/2004, art. 137 C. proc. civ; Failure to invoke the illegality exception within the statutory 5-day period; inadmissibility of appeal despite erroneous 15-day notice in lower court judgment: Prin sentința atacată cu recurs a fost soluționată o excepție de nelegalitate invocată în temeiul art. 4 din Legea nr. 554/2004.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedCited Case Law
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentința civilă nr. 6570 din 8 noiembrie 2011, Curtea de Apel București a respins excepția de nelegalitate, formulată de reclamantul I.M., în contradictoriu cu pârâții Inspectoratul General al Poliției Române și Ministerul Administrației și Internelor - Casa de Pensii, ca inadmisibilă.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut în esență că excepția de nelegalitate a Dispoziției nr. 1069/02 aprilie 2009 emisă de Inspectoratul General al Poliției Române este inadmisibilă, întrucât prin Sentința nr. 1922/2010 a Curții de Apel București, rămasă irevocabilă prin Decizia nr. 1580/2011 a Înaltei Curți, s-a dispus respingerea ca inadmisibilă a cererii de anulare a acestei dispoziții pentru lipsa plângerii prealabile.
Împotriva acestei hotărâri, la data de 21 mai 2012, a declarat recurs reclamantul I.M., acesta formulând și cerere de repunere în termenul de recurs la data de 22 noiembrie 2012.
În motivarea cererii de repunere în termen, recurentul-reclamant a arătat că a fost indus în eroare cu privire la termenul pe care îl avea la dispoziție pentru a exercita recursul, de însăși instanța de fond, care a menționat în finalul sentinței atacate un termen de 15 zile, iar nu de 5 zile, așa cum prevede art. 4 alin. (3) din Legea nr. 554/2004.
Recurentul-reclamant a susținut că a fost împiedicat să exercite recursul în termenul legal, dintr-o împrejurare contradictorie.
Analizând cu prioritate regularitatea învestirii sale cu recursul de față, Înalta Curte constată că recurentul-reclamant nu a exercitat în termen calea de atac, iar cererea de repunere în termenul de exercitare a căii de atac este neîntemeiată, pentru considerentele în continuare arătate.
Ca regulă, potrivit dispozițiilor art. 301 C. proc. civ., "termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel."
Prin sentința atacată cu recurs a fost soluționată o excepție de nelegalitate invocată în temeiul art. 4 din Legea nr. 554/2004.
Conform art. 4 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, "soluția instanței de contencios administrativ este supusă recursului, care se declară în termen de 5 zile de la comunicare și se judecă de urgență și cu precădere".
Or, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, Înalta Curte constată că sentința recurată a fost comunicată recurentului-reclamant la data de 4 mai 2011, așa cum rezultă din dovada de primire și procesul-verbal de predare a hotărârii, iar recursul a fost declarat la data de 21 mai 2011, deși, conform dispozițiilor citate, ultima zi în care reclamanta putea exercita calea de atac era data de 10 mai 2011.
Înalta Curte constată că în cauză nu s-a făcut nici dovada existenței vreuneia din situațiile prevăzute de art. 103 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., întrucât chiar dacă în dispozitivul sentinței recurate a fost menționată calea de atac a recursului și termenul de 15 zile de la comunicare pentru declararea acestuia, recurentul nu se poate prevala de această împrejurare, deoarece, pe de o parte, condițiile, limitele și termenele în care pot fi exercitate căile de atac sunt prevăzute de lege, astfel încât o hotărâre judecătorească nici nu le poate acorda ea însăși, nici nu le poate suprima, iar, pe de altă parte, partea nu poate invoca necunoașterea legii, potrivit adagiului "nemo censetur ignorare legem".
În consecință, având în vedere considerentele expuse, Înalta Curte va respinge cererea de repunere în termenul de formulare a recursului, iar în temeiul art. 137 C. proc. civ. cu referire la art. 4 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va admite excepția tardivității recursului și va respinge, ca tardiv formulat, recursul declarat de I.M.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge cererea de repunere în termenul de formulare a recursului.
Respinge recursul declarat de I.M. împotriva Sentinței nr. 6570 din 8 noiembrie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca tardiv formulat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 noiembrie 2012.
Procesat de GGC - GV