Extinction of interest in administrative law challenge to fiscal norms following legislative abrogation and restitution of health insurance contributions

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Soluția instanței de fond

Prin Sentința nr. 202 din 15 martie 2012, Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a respins excepția de nelegalitate a H.G. nr. 150/2011 invocată de reclamantul I.I. în Dosarul nr. 2844/117/2011 al Curții de Apel Cluj, secția I civilă. De asemenea, instanța de judecată a respins excepția de inadmisibilitate formulată de Guvernul României și a admis cererea de intervenție accesorie formulată de Ministerul Finanțelor Publice.

Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:

Prin încheierea din 24 ianuarie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția I civilă, în Dosarul nr. 2844/117/2011 a fost sesizată Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în vederea soluționării excepției de nelegalitate a H.G. nr. 150/2011 sub aspectul introducerii în Normele Metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind C. fisc., a Titlului IX2 pct. 18.

În memoriul său de recurs cu care a învestit instanța care a transmis sesizarea, autorul excepției de nelegalitate învederează că actul administrativ supus examenului de nelegalitate încalcă prevederile art. 144 din Constituție, deoarece modifică o lege organică - C. fisc. și de asemenea, contravine și dispozițiilor instituite de Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative.

Înainte de a aborda fondul litigiului dedus judecății, în temeiul art. 137 alin. (1) C. proc. civ., a analizat excepția de inadmisibilitate formulată de pârâtul Guvernul României, în calitate de autor al actului administrativ contestat și a reținut că actul administrativ ce face obiectul examinării pe calea excepției de nelegalitate are natura juridică a unui act administrativ unilateral cu caracter normativ deoarece produce efecte cu caracter general și impersonal, aspect care, de altfel, nu a fost contestat în speță.

În legătură cu soluționarea excepției de inadmisibilitate, problema de drept supusă analizei pleacă de la interpretarea și aplicarea concretă a dispozițiilor art. 4 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, privitoare la inadmisibilitatea invocării pe cale de excepție într-un proces pendinte a nelegalității unui act administrativ unilateral cu caracter normativ.

S-a reținut că în varianta inițială a Legii nr. 554/2004 nu se distingea în conținutul art. 4 între actele administrative individuale și normative, practica judiciară fiind constantă cu referire la admisibilitatea excepției de nelegalitate în ceea ce privește ambele categorii de acte administrative.

Cu toate acestea, se constată că, ulterior prin modificările aduse prin Legea nr. 262/2007, textul art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a suferit modificări de conținut în sensul că obiectul excepției de nelegalitate se circumscrie exclusiv actelor administrative cu caracter individual.

În aplicarea acestui text și în general a instituției excepției de nelegalitate la nivelul secției de profil a instanței supreme s-a conturat practica judiciară constantă în sensul admisibilității excepției de nelegalitate și pentru actele administrative cu caracter normativ.

Pe fondul excepției de nelegalitate s-a arătat că actul administrativ normativ supus controlului de legalitate pe calea prevăzută de art. 4 din Legea nr. 554/2004 este reprezentat de H.G. nr. 150/2011, dar că dispozițiile art. 114 din Constituția României se referă la incompatibilitatea funcției de judecător al Curții Constituționale și deci nu au legătură cu obiectul de reglementare a H.G. nr. 150/2001.

Pe cale de consecință, a fost respinsă excepția de inadmisibilitate invocată de pârâtul Guvernul României.

S-a arătat că din înscrisurile-anexă la întâmpinarea Guvernului unite cu poziția procesuală exprimată de intervenientul accesoriu, rezultă că Ministerul Finanțelor Publice a elaborat Normele Metodologice aprobate de Guvern prin H.G. nr. 150/2011 și care au vizat modificarea și completarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind C. fisc., precum și pentru modificarea și completarea H.G. nr. 870/2009 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a O.U.G. nr. 77/2009 privind organizarea și exploatarea jocurilor de noroc și că din această perspectivă, actul contestat a fost elaborat și adoptat cu respectarea dispozițiilor legale pertinente incidente în materie.

Cât privește în concret dispoziția legală menționată la pct. 18 din aceste norme metodologice, s-a reținut că textul aferent acestui punct este dat în aplicarea dispozițiilor art. 2969 din C. fisc.

Acest text legal a fost introdus în C. fisc. prin O.U.G. nr. 117/2010.

Astfel, conform pct. 99 din acest act normativ, după Titlul IX1 se introduce un nou titlu, Titlul IX2 Contribuții sociale obligatorii, cuprinzând articolele 2962 - 29620, textul art. 2969, având următorul cuprins: "Pentru persoanele prevăzute la art. 2963 lit. f) pct. 4 și 5, baza lunară de calcul a contribuției de asigurări sociale de sănătate datorate bugetului Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate o reprezintă veniturile din pensii care depășesc 740 RON. Contribuția lunară se datorează asupra acestor venituri, iar prin aplicarea cotei de contribuție nu poate rezulta o pensie netă mai mică de 740 RON. Baza de calcul a contribuțiilor sociale datorate pentru persoanele prevăzute la art. 2963 lit. f) pct. 6, 7 și 8".

S-a arătat că propriu-zis, critica de nelegalitate a reclamantului pleacă mai degrabă de la o anumită interpretare a textului legal mai sus redat și nu neapărat de la critica de nelegalitate pe motiv că prin normele metodologice de aplicare s-ar fi adăugat ori s-ar fi modificat însuși actul normativ superior.

Astfel, din economia legii și a normelor metodologice de aplicare reiese cu caracter unitar că baza lunară de calcul a contribuției de asigurări sociale o reprezintă veniturile din pensii care depășesc 740 RON și nu doar diferența dintre cuantumului pensiei și suma de 740 RON.

S-a observat că autorul unic al ambelor acte normative, ordonanța de urgență și hotărârea din speță, a urmărit să reglementeze calculul contribuției lunare obligatorii la suma de 740 RON, mai exact la veniturile reprezentate de pensii al căror cuantum depășește suma de 740 RON și nu la diferența evidențiată de reclamant.

Cu referire la cererea de intervenție accesorie s-a subliniat că a fost încuviințată de principiu, conform art. 52 C. proc. civ. cu trimitere la art. 28 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, iar pe fond, dat fiind raporturile prealabile administrative în ceea ce privește elaborarea actului contestat cu trimitere la dispozițiile art. 1 alin. (1) și art. 5 din C. fisc., formularea apărărilor în sensul sprijinirii poziției procesuale a pârâtului în calitate de autor nemijlocit al actului este compatibilă cu instituția intervenției accesorii, iar pe fond aceste apărări s-au dovedit a fi întemeiate cu atât mai mult cu cât ele sunt identice cu ale pârâtului și a fost admisă cererea de intervenție accesorie formulată de Ministerul Finanțelor Publice.

2. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei soluții, considerând-o netemeinică și nelegală, a declarat recurs reclamantul I.I.

În motivele de recurs s-a criticat soluția instanței de fond pentru că au fost interpretate greșit susținerile reclamantului atunci când s-a arătat că n-ar fi criticat nelegalitatea actului, ci doar interpretarea dată.

Recurentul a arătat că dispozițiile art. 296 pct. 9 C. fisc., astfel cum s-au modificat prin O.U.G. nr. 117 din 23 decembrie 2010, sunt foarte clare, iar calculul și reținerea cotei de 5,5% din întreg cuantumul pensiei este ilegală.

Hotărârea nr. 150 a fost adoptată de Plenul Guvernului la 23 februarie 2011 fără avizul Consiliului Legislativ, acesta fiind obținut ulterior la 25 februarie 2011.

Deși art. 2969 prevede că reținerile din pensii drept contribuții pentru sănătate trebuie păstrate în bugetul Fondului Național Unic de Asigurări Sociale de Sănătate, în practică, banii calculați și reținuți se virează la direcțiile de finanțe publice și nu la casele de asigurări de sănătate, ceea ce este ilegal.

Guvernul susține că Hotărârea nr. 150 din 23 februarie 2011 a fost adoptată pentru interpretarea și aplicarea unitară a Codului fiscal, dar, deși C. fisc. este foarte clar, prin hotărâre s-a adăugat la lege, iar până la 31 decembrie 2010, C.A.S.S. a fost calculat de la pensionarii ale căror pensii depășesc 1000 RON, numai pentru câtimea care depășește 1000 RON.

Mai mult, deși H.G. nr. 150 din 23 februarie 2011 a intrat în vigoare la 1 martie 2011, ea a fost aplicată anterior adoptării, reținerea cotei de 5,5% drept contribuție fiind făcută începând cu 1 ianuarie 2011.

S-a solicitat admiterea recursului, modificarea hotărârii în sensul declarării parțial nelegale a H.G. nr. 150/2011, respectiv pct. 18 din Titlul IX2 C. fisc.

3. Soluția instanței de recurs

După examinarea motivelor de recurs, a dispozițiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte va respinge recursul declarat dar pentru următoarele considerente:

Instanța de fond a fost învestită cu soluționarea excepției de nelegalitate a H.G. nr. 150 din 23 februarie 2011 sub aspectul introducerii în Normele Metodologice de aplicare a Codului fiscal a Titlului IX2 pct. 18.

Aceste dispoziții au fost abrogate prin H.G. nr. 670/2012 privind modificarea și completarea Normelor Metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind C. fisc., aprobate prin H.G. nr. 44/2004.

În raport de practica constantă a instanței supreme ce vizează soluționarea excepției de nelegalitate a unui text ce a fost abrogat în măsura în care acesta a produs efecte care afectează interesul persoanelor, în prezenta cauză se impune a se analiza în ce măsură reclamantul mai are interes în susținerea acestei excepții de nelegalitate în condițiile în care prin O.U.G. nr. 17 din 16 mai 2012 au fost aprobate măsuri de restituire a unor contribuții de asigurări sociale de sănătate.

O.U.G. nr. 17/2012 a fost adoptată ca urmare a Deciziilor Curții Constituționale nr. 223/2012 și nr. 224/2012 care au stabilit că dispozițiile art. 259 alin. (2) din Legea nr. 95/2006, dispoziții care au fost preluate și în C. fisc., sunt neconstituționale în măsura în care se interpretează în sensul că procentul de 5,5 se aplică numai asupra veniturilor din pensii care depășesc 740 RON și s-a stabilit că sumele reținute de la data de 1 ianuarie 2011 până la data de 30 aprilie 2012, reprezentând diferența dintre pensiile nete rezultate prin aplicarea procentului de contribuție de asigurări sociale de sănătate asupra întregului cuantum al pensiei și pensiile nete rezultate prin aplicarea procentului de contribuție de asigurări sociale de sănătate asupra părții din pensie care depășește nivelul de 740 RON, se restituie astfel:

a) pentru sumele reținute în perioada ianuarie - martie 2011, restituirea se realizează în tranșe lunare egale în perioada iunie - august 2012;

b) pentru sumele reținute în perioada aprilie 2011 - aprilie 2012, restituirea se realizează până la data de 31 decembrie 2013.

Interesul reprezintă o condiție generală ce trebuie îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, fiind tocmai folosul practic, material sau moral, pe care-l urmărește cel care promovează o acțiune civilă.

Condiția interesului se verifică nu numai la introducerea cererii ci ea trebuie îndeplinită pe toată durata procesului civil, adică interesul nu trebuie numai să fie născut ci și actual.

În cauză, chiar dacă recurentul a avut interes în momentul formulării excepției de nelegalitate, ca urmare a abrogării textului și a reparării prejudiciului cauzat, adică a înlăturării efectelor actului atacat pe calea excepției de nelegalitate prin O.U.G. nr. 17 din 16 mai 2012, acesta nu mai justifică un interes în susținerea excepției de nelegalitate.

De aceea, în baza art. 312 C. proc. civ., raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004, va fi respins recursul declarat ca lipsit de interes.

Pentru că recursul a fost soluționat pe calea excepției lipsei de interes, nu vor mai fi analizate criticile ce vizează nelegalitatea textului contestat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul I.I. împotriva Sentinței civile nr. 202 din 15 martie 2012 a Curții de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca lipsit de interes.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 noiembrie 2012.

Procesat de GGC - GV