Direct challenge to a statute in administrative litigation: judicial review of legislative acts restricted to exceptions

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I Circumstanțele cauzei

Obiectul cererii

Prin cererea înregistrată inițial pe rolul Tribunalului Iași, sub nr. 1699/99/2011 și declinată în favoarea Curții de Apel Iași, prin sentința nr. 795 din 17 mai 2011, reclamantul S.V. a chemat în judecată pe pârâții Guvernul României și Casa Națională de Pensii Publice Iași, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța, să dispună anularea Legii nr. 263 din 12 decembrie 2010 privind sistemul unitar de pensii publice și să constate că se află într-o stare de discriminare.

Prin întâmpinare, pârâtul Guvernul României a invocat excepția inadmisibilității acțiunii, asupra căreia instanța s-a pronunțat cu prioritate.

Hotărârea primei instanțe

Prin sentința nr. 334 din 10 noiembrie 2011, Curtea de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, a respins ca inadmisibilă acțiunea formulată de reclamantul S.V. în contradictoriu cu pârâții Guvernul României și Casa Națională de Pensii Publice.

Pentru a pronunța această soluție, curtea de apel a reținut că potrivit dispozițiilor art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 „persoana vătămată într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim printr-un act administrativ unilateral, nemulțumită de răspunsul primit la plângerea prealabilă sau care nu a primit niciun răspuns în termenul prevăzut la art. 2 alin. (1) lit. b), poate sesiza instanța de contencios administrativ competentă pentru a solicita anularea în tot sau în parte a actului, repararea pagubei cauzate și, eventual, reparații pentru daune morale.”

Această posibilitate exhibată de textul legal citat nu vizează și legile, instanța de contencios administrativ nefiind abilitată potrivit competențelor sale să se pronunțe asupra constituționalității unei legi sau să o anuleze, așa cum solicită reclamantul.

În sensul celor precizate s-a structurat jurisprudența de contencios administrativ, fiind statuat că legile și ordonanțele Guvernului nu pot fi atacate pe calea principală, printr-o acțiune introdusă exclusiv cu acest scop.

Recursul declarat în cauză

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul S.V., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, fără a-l motiva în drept.

În contextul unei ample prezentări a situației de fapt, incluzând redarea conținutului cererii de chemare în judecată și a înfățișării argumentelor proprii cu referire la problemele ce au condus la situația în care se află, recurentul, în esență, a arătat că instanța de fond nu a luat în considerare motivele invocate în cererea sa, prin care a arătat că se află într-o situație discriminatorie, întrucât, prin Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii i-au fost suprimate, în mod abuziv, drepturile acordate în baza Legii nr. 250/2007, în vigoare la data pensionării sale, Guvernul României încălcând cu bună știință dispozițiile art. 11 alin. (1), art. 15 alin. (1) și (2), art. 16 alin. (1) și (2), art. 20 și art. 21 din Constituția României.

Apărările intimaților

Prin întâmpinarea formulată în cauză, Guvernul României a solicitat respingerea recursului ca nefondat, arătând că, în raport de prevederile art. 8 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, în mod corect a fost admisă excepția inadmisibilității acțiunii.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Examinând sentința atacată, în raport de criticile formulate, de dispozițiile legale incidente în cauză cât și în temeiul dispozițiilor art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curteconstată că recursul formulat în cauză este nefondat.

Argumente de fapt și de drept relevante

Recurentul–reclamant a investit instanța de contencios administrativ cu o acțiune având ca obiect anularea Legii nr. 263 din 12 decembrie 2010 privind sistemul unitar de pensii publice.

În raport cu obiectul litigiului dedus judecății, instanța de fond a stabilit în mod judicios că demersul reclamantului este inadmisibil.

Obiectul acțiunii în contencios administrativ este configurat de prevederile art. 8 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, în sensul că: „Persoana vătămată într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim printr-un act administrativ unilateral, nemulțumită de răspunsul primit la plângerea prealabilă sau care nu a primit nici un răspuns în termenul prevăzut la art. 2 alin. (1) lit. h), poate sesiza instanța de contencios administrativ competentă, pentru a solicita anularea în tot sau în parte a actului, repararea pagubei cauzate și, eventual, reparații pentru daune morale.

Astfel cum în mod explicit distinge și textul de lege, măsura legală a anulării vizează exclusiv actele administrative, în accepțiunea conferită acestei noțiuni de dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004.

În speță, actul a cărui anulare se solicită, respectiv, Legea nr. 263 din 12 decembrie 2010 privind sistemul public de pensii, nu este un act administrativ, ci un act juridic emis de autoritatea puterii legislative, Parlamentul României, în exercitarea atribuțiilor sale, act supus unui regim juridic de drept constituțional, potrivit art. 146 din Constituție, fiind exceptat controlului judecătoresc.

Prin urmare, în mod corect, a fost respinsă acțiunea ca inadmisibilă, recurentul neavând posibilitatea de ataca prevederile unei legi prin acțiune directă, ci numai pe cale de excepție, în valorificarea unui drept subiectiv sau interes legitim.

Temeiul legal al soluției adoptate în recurs

Având în vedere toate aceste considerente și reținând că hotărârea instanței de fond este legală și temeinică, Înalta Curte în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ. coroborat cu dispozițiile art. 20 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, va respinge recursul formulat în cauză, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de S.V. împotriva sentinței nr. 334 din 10 noiembrie 2011 a Curții de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 31 octombrie 2012.