Appeal annulled for non-payment of judicial stamp despite substantive challenge to government emergency ordinance
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice annulled the appellant's appeal for failure to pay the required judicial stamp and fee, thereby leaving the lower court's decision in force and resulting in a procedural win for the defendants. The dispute originated from an administrative lawsuit in which the plaintiff challenged the validity of Government Emergency Ordinance No. 43/2007, initially alleging it constituted genocide or a crime against humanity, and later seeking its annulment under Law No. 554/2004; the Court of Appeal had previously dismissed the action as inadmissible because the plaintiff failed to formulate a proper legal claim or raise a constitutional exception. The decisive legal basis for the final decision was the mandatory procedural requirement to pay the judicial stamp and fee for appeals pursuant to Article 3021(2) of the Civil Procedure Code and Articles 3 and 20(3) of Law No. 146/1997, which mandates the annulment of any action or request where the obligation to pay is not fulfilled by the deadline.
Legislator headnote
AI generatedart. 9 din Legea nr. 554/2004, art. 3 din Legea nr. 146/1997, art. 20 alin. (1) din Legea nr. 146/1997, art. 3021 alin. (2) C. proc. civ, art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997; Appeal annulled for non-payment of judicial stamp despite substantive challenge to government emergency ordinance: Prima instanță a constatat că actul în discuție este emis în baza delegării legislative, fiind un act normativ, reținând că actele normative nu fac obiectul controlului judiciar, acestea fiind supuse doar controlului de constituționalitate exercitat în condițiile Legii nr. 47/1992, coroborat cu art. 9 din Legea nr. 554/2004.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București la data de 11 noiembrie 2010, reclamantul M.C.V. a chemat în judecată pe pârâții T.B. - Președintele României și E.B. - Prim-Ministrul României solicitând a se constata că pârâții au comis grave infracțiuni, și anume genocid în formă continuată din 1990 și până în prezent, crimă împotriva umanității. A solicitat de asemenea să se dispună expulzarea celor doi pârâți împreună cu toți cei care au condus România din 1990 și până în prezent, precum și obligarea la plata de daune materiale în valoare de 1 miliard de euro.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că pârâții au aprobat în secret C.A. (Codul Alimentar) la 01 decembrie 2009, opinând că prin acest cod poporul român trebuie exterminat.
Pentru primul termen, din 05 aprilie 2011, reclamantul a formulat cerere precizatoare, prin care a solicitat introducerea în cauză, în calitate de pârâți, și a lui C.P.T. - fost Prim-Ministru al României, respectiv a Parlamentului României.
Pârâtul Parlamentul României a formulat întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii ca fiind inadmisibilă.
Prima instanță a pus în vedere reclamantului să-și precizeze acțiunea, respectiv dacă dorește sesizarea instanței cu săvârșirea unor infracțiuni sau dacă invocă dispozițiile art. 9 din Legea nr. 554/2004 privind acțiunile împotriva ordonanțelor Guvernului ori solicită doar acordarea de despăgubiri, cu menționarea temeiului de drept al acțiunii.
În ședința publică din 20 septembrie 2011, judecătorul fondului a constatat că reclamantul a precizat, prin acțiunea dactilografiată aflată la dosar, că solicită anularea O.G. nr. 43/2007, cererea precizatoare fiind comunicată pârâților.
Pârâtul Prim - Ministrul României a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția inadmisibilității acțiunii, excepție care a fost pusă în discuția părților.
Prin sentința civilă nr. 6522 din 8 noiembrie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII a de contencios administrativ și fiscal, acțiunea formulată a fost respinsă ca inadmisibilă.
Prima instanță a constatat că actul în discuție este emis în baza delegării legislative, fiind un act normativ, reținând că actele normative nu fac obiectul controlului judiciar, acestea fiind supuse doar controlului de constituționalitate exercitat în condițiile Legii nr. 47/1992, coroborat cu art. 9 din Legea nr. 554/2004.
Analizându-se lucrările dosarului, s-a constatat că reclamantul nu și-a îndeplinit obligația de a formula petitul acțiunii în conformitate cu dispozițiile art. 9 din Legea nr. 554/2004, aduse la cunoștință de instanță în exercitarea rolului activ în condiții procedurale.
S-a apreciat că menționarea în concluziile orale pe excepția inadmisibilității a faptului că O.U.G. a cărei anulare se solicită „este neconstituțională” și invocarea prin concluziile scrise, depuse după închiderea dezbaterilor, a unor dispoziții din Constituție pretins încălcate, nu constituie un act procedural de învestire a instanței cu o cerere de reparare a prejudiciului cauzat prin ordonanțe sau dispoziții din ordonanțe, însoțită de excepția de neconstituționalitate, în sensul art. 9 din Legea nr. 554/2004.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs M.C.V., criticând soluția pronunțată pentru netemeinicie și nelegalitate.
Înainte de a analiza motivele de recurs invocate în cauză, Înalta Curte constată că, deși recurentul-reclamant M.C.V. a fost citat cu mențiunea de a depune taxa judiciară de timbru în valoare de 4 RON și timbrul judiciar în cuantum de 0,3 RON, conform dovezii anexate la dosar, acesta nu și-a îndeplinit obligația legală.
Or, în conformitate cu prevederile art. 11 alin. (1) coroborate cu cele ale art. 3 din Legea nr. 146/1997, precum și cu cele ale art. 3 din O.G. nr. 32/1995, cererea pentru exercitarea recursului se timbrează prin achitarea taxei judiciare de timbru și prin depunerea timbrului judiciar.
Dovada achitării taxei judiciare de timbru și timbrul judiciar se depun la dosarul cauzei, în momentul înregistrării cererii sau până la primul termen de judecată, astfel cum prevăd dispozițiile art. 20 alin. (1) din Legea nr. 146/1997.
În aceste sens sunt și dispozițiile art. 3021 alin. (2) C. proc. civ. potrivit cărora: „La cererea de recurs se va atașa dovada achitării taxei de timbru, conform legii”.
De asemenea, potrivit dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 privind taxa judiciară de timbru și timbrul judiciar „neîndeplinirea obligației de plată până la termenul stabilit se sancționează cu anularea acțiunii sau a cererii”.
Astfel fiind, Înalta Curte în temeiul dispozițiilor art. 3021 alin. (2) C. proc. civ., și ale art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 va dispune anularea recursului ca netimbrat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Anulează recursul declarat de M.C.V. împotriva sentinței civile nr. 6522 din 8 noiembrie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII a de contencios administrativ și fiscal, ca netimbrat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 11 octombrie 2012.