Inadmissibility of annulment appeal against revision decision: exhaustion of exclusive legal grounds and non-retroactivity of post-judgment evidence
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court of Cassation and Justice dismissed as inadmissible the annulment appeal filed by a monastery against the Court’s January 17, 2012 decision, which had rejected the plaintiff's request for revision, thereby leaving the underlying 2011 final judgment in force. The dispute, rooted in administrative and fiscal jurisdiction, involved a land litigation where the monastery argued that a strategic electric power project designated the subject property for special utility use, claiming the original decision failed to account for this material fact; however, the current proceeding was strictly procedural, focusing on the admissibility of the extraordinary legal remedy. The court determined that the annulment appeal was inadmissible because the applicant failed to demonstrate any of the exhaustive grounds for annulment under Articles 317 and 318 of the Civil Procedure Code, such as procedural defects in summons, jurisdictional violations by public order judges, or material errors or omissions in the recusal phase, particularly noting that the prior decision was a revision ruling to which these specific annulment grounds did not apply, and the new evidence (dated July 2011) was not in existence at the time of the original appeal judgment (March 2011).
Legislator headnote
AI generatedart. 322 pct. 5 C. proc. civ, art. 320 din C. proc. civ; Inadmissibility of annulment appeal against revision decision: exhaustion of exclusive legal grounds and non-retroactivity of post-judgment evidence: Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 320 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge prezenta contestație în anulare ca inadmisibilă.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra contestației în anulare de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin decizia nr. 188 din 17 ianuarie 2012, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal a respins cererea de revizuire formulată de Mănăstirea „S.C.” Oradea împotriva deciziei nr. 1748 din 24 martie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibilă.
Pentru a hotărî astfel, Curtea a apreciat, în esență, că în cauză nu sunt satisfăcute exigențele legale ale art. 322 pct. 5 C. proc. civ., text pe care se întemeiază cererea formulată de către revizuentă.
Curtea a arătat că, pe de o parte, înscrisul invocat de revizuentă nu exista la data pronunțării instanței de recurs, 24 martie 2011, ci a fost constituit ulterior, abia la data de 13 iulie 2011, iar pe de altă parte, înscrisul nu are caracter determinant, în sensul art. 322 pct. 5 C. proc. civ., adică nu este de natură a schimba soluția procesului.
Împotriva acestei decizii a formulat contestație în anulare revizuenta Mănăstirea „S.C.” Oradea.
În motivarea cererii, în esență, aceasta a subliniat importanța geopolitică și strategică a proiectului P.I.V.E.X. S.G.B.S., atât pentru regiune cât și pentru statul român, arătând că terenul ce face obiectul litigiului în prezenta cauză este teren de categoria s, dedicat stațiilor electrice, liniilor electrice, gazelor, stațiilor de emisie și transmisie, fiind parte integrantă din proiectul sus-menționat.
Examinând actele și înscrisurile dosarului, Înalta Curte constată următoarele:
Contestația în anulare reprezintă o cale extraordinară de atac, ce poate fi limitativ exercitată, numai în condițiile și pentru motivele prevăzute de lege.
Potrivit dispozițiilor art. 317 și 318 din C. proc. civ., hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestație în anulare, pentru motivele arătate mai jos, numai dacă aceste motive nu au putut fi invocate pe calea apelului sau recursului: 1. când procedura de chemare a părții, pentru ziua când s-a judecat pricina, nu a fost îndeplinită potrivit cu cerințele legii; 2. când hotărârea a fost dată de judecători cu încălcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență. Cu toate acestea, contestația poate fi primită pentru motivele mai sus-arătate, în cazul când aceste motive au fost invocate prin cererea de recurs, dar instanța le-a respins pentru că aveau nevoie de verificări de fapt sau dacă recursul a fost respins fără ca el să fi fost judecat în fond.
De asemenea, hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare.
Or, în speță, nu se poate constatata incidența nici unuia din aceste motive expres și limitativ prevăzute de norma procedurală, reținându-se și caracterul deciziei astfel contestate, pronunțate în calea extraordinară de atac a revizuirii.
Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 320 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge prezenta contestație în anulare ca inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge contestația în anulare formulată de Mănăstirea „S.C.” Oradea împotriva deciziei nr. 188 din 17 ianuarie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal ca inadmisibilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 septembrie 2012.