Annulment objection for material error vs. substantive procedural lapse: untimely appeal grounds and limits of Article 318 Civil Procedure Code

Asupra contestației în anulare de față:

Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 4 decembrie 2002 pe rolul Curții Supreme de Justiție sub nr. 5493, B.S. în contradictoriu cu intimații S.C. H. S.A. Vaslui și P.N. a formulat contestație în anulare împotriva deciziei civile nr. 5485 din 4 decembrie 2001 pronunțată de Curtea Supremă de Justiție.

Contestatorul nu a invocat nici un temei al cererii sale, arătând doar că prin hotărârea a cărei anulare o cere a fost constatat nul recursul pe care el l-a declarat împotriva deciziei civile nr. 124 din 30 octombrie 2000 a Curții de Apel Iași pentru că motivele de recurs au fost tardiv depuse.

Contestatorul a depus acte medicale respectiv certificat de concediu medical.

Intimata S.C. H. S.A. Vaslui a depus o întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației în anulare ca inadmisibilă întrucât nu se încadrează în nici unul dintre motivele prevăzute de art. 317 și urm. C. proc. civ.

Contestatorul, după formularea întâmpinării de către intimata S.C. H. S.A. Vaslui, a depus printr-o petiție o precizare a temeiului de drept al contestației indicând prevederile art. 318 C. proc. civ.

Contestația în anulare este neîntemeiată.

Astfel este de reținut în primul rând că cererea contestatorului nu a fost motivată în nici-un fel.

Prin indicarea ca motiv de drept al contestației în anulare art. 318 C. proc. civ. ar rezulta că contestatorul ar aprecia că hotărârea instanței de recurs a fost rezultatul unei erori materiale.

De menționat că ipoteza a doua a art. 318 C. proc. civ. nu poate fi analizată întrucât ea se referă la situațiile când recursul a fost respins sau admis în parte; ori în cazul în speță recursul s-a constatat a fi nul.

Ca atare urmează a fi analizată numai prima ipoteză prevăzută de art. 318 C. proc. civ. respectiv existența sau nu a unei greșeli materiale care să fi determinat soluția pronunțată în cauză.

În acest sens urmează a reține că prin hotărârea a cărei anulare se solicită s-a constatat în mod corect tardivitatea motivării recursului, astfel considerentele deciziei recurate au fost comunicate reclamantului la data de 19 decembrie 2000 iar motivele de recurs au fost depuse la data de 5 ianuarie 2001 (conform datei de pe ștampila existentă pe plicul poștal) deci depășind termenul legal de 15 zile.

Prin adeverința și certificatul medical depuse alăturat cererii de contestației în anulare, contestatorul probabil ar dori (pentru că nu a enunțat-o) să se considere că ar fi fost în imposibilitate să declare recurs din cauza stării sănătății sale.

Această susținere chiar dacă ar fi fost făcută, nu putea constitui o eroare materială în sensul art. 318 C. proc. civ. întrucât din actele dosarului a rezultat fără dubiu data la care au fost comunicate considerentele deciziei recurate și data la care a fost formulat recursul.

Distinct de cele mai înainte arătate urmează a reține că B.S. a primit hotărârea instanței de fond și a declarat recurs în termen, ca atare atâta timp cât cunoaște despre existența hotărârii, ar fi trebuit să-și motiveze recursul fie personal, fie printr-un mandatar, în termen.

În orice caz contestatorul ar fi avut posibilitatea, la data judecării recursului, să fi formulat o cerere de repunere în termen în condițiile prevăzute de art. 103 C. proc.civ.

Astfel fiind, față de considerentele mai înainte arătate urmează a respinge contestația în anulare ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge, ca nefondată, contestația în anulare formulată de contestatorul B.S. împotriva deciziei civile nr. 5485 din 4 decembrie 2001 a Curții Supreme de Justiție.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 martie 2004.