Obligation to issue a reasoned restitution decision under the nationalization law when the holding entity fails to respond to statutory notification.

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la Tribunalul Călărași sub nr. 2687 din 31 octombrie 2001, reclamanta M.A. prin procuratorul P.M. a formulat cerere de chemare în judecată împotriva A.P.A.P.S. (fost F.P.S.) București și a S.C. P. SRL Călărași pentru ca pe cale de hotărâre judecătorească, să se dispună obligarea pârâtelor de a emite o decizie motivată conform art. 23 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 ca urmare a înregistrării notificării la fiecare dintre acestea pentru restituirea bunurilor imobile; să comunice, în scris, decizia sau dispoziția în termen de 30 zile de la adoptarea acesteia și respectiv pârâtele să facă o ofertă de restituire prin echivalent conform art. 24 alin. (1) din Legea nr. 10/2001.

În motivarea acestei acțiuni, reclamanta a arătat că, după apariția Legii nr. 10/2001, în baza art. 21 din cuprinsul acesteia, a adresat notificări atât A.P.A.P.S.(fostul F.P.S.), prin procuratorul de la acea dată, cât și S.C. P. SRL Călărași, ca unitate deținătoare a bunurilor, solicitând restituirea acestora, bunuri constând în clădiri anexe și teren, situate în Călărași, vândute de către prima pârâtă celei de-a doua, în contractul de vânzare-cumpărare de acțiuni nr. 88/1995.

Întrucât cele două pârâte nu au înțeles să se conformeze termenului prevăzut de dispozițiile art. 23 din Legea nr. 10/2001 de a răspunde în vreun fel notificărilor transmise la 14 august 2001, deși aveau această obligație și nici nu a formulat vreo invitație la sediul lor pentru discuții, reclamanta a promovat acțiunea prevăzută de art. 32 alin. (2) din Legea nr. 10/2001.

Tribunalul Călărași, secția civilă, prin sentința nr. 958 din 11 decembrie 2001, a admis acțiunea formulată de reclamanta M.A. prin procurator P.M. împotriva A.P.A.P.S. și S.C. P. SRL Călărași și în consecință:

- a obligat pârâtele să se pronunțe, prin decizie (dispoziție) motivată asupra cererii de restituire formulată de reclamantă și să comunice această decizie (dispoziție) reclamantei, în termen de cel mult 10 zile de la data adoptării ei;

- a respins capătul de cerere privind obligarea pârâtelor de a face o ofertă de restituire prin echivalent, ca prematur introdusă.

Apelul promovat împotriva acestei sentințe de pârâta A.P.A.P.S. a fost respins ca nefondat prin decizia nr. 467/A din 18 noiembrie 2002 de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă.

Împotriva deciziei date în apel prin care s-a păstrat sentința tribunalului, în termen legal a declarat recurs A.P.A.P.S., care a criticat hotărârile pronunțate în cauză, pentru aplicarea greșită a legii.

În dezvoltarea recursului s-a arătat că obligația unității deținătoare de a se pronunța prin decizie sau dispoziție motivată asupra cererii de restituire în natură subzistă numai în cazul în care s-a solicitat această restituire, nu și atunci când se cer măsuri reparatorii prin echivalent sub formă de despăgubiri bănești. S-a susținut că numai societatea comercială este în măsură să cunoască dacă bunurile respective mai există în patrimoniul său.

Recursul nu este fondat.

Potrivit art. 23 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, în termen de 60 zile de la înregistrarea notificării sau, după caz, de la data depunerii actelor doveditoare potrivit art. 22, unitatea deținătoare este obligată să se pronunțe, prin decizie sau, după caz, dispoziție motivată, asupra cererii de restituire în natură.

Conform art. 24 alin. (1), din aceeași lege, dacă restituirea în natură nu este aprobată sau nu este posibilă, după caz, deținătorul imobilului este obligat, ca prin decizie sau prin dispoziție motivată, în termenul prevăzut de art. 23 alin. (1) să facă persoanei îndreptățite o ofertă de restituire prin echivalent, corespunzătoare valorii imobilului.

Din prevederile legale, rezultă că, indiferent dacă persoanei îndreptățite i se restituie în natură imobilul, ori i se oferă restituirea prin echivalent sau chiar i se refuză un atare drept, unitatea deținătoare este obligată ca asupra solicitării adresate pe cale de notificare să se pronunțe (să răspundă) printr-o decizie ori dispoziție motivată.

Cazul dedus recursului de față pune în discuție lipsa răspunsului persoanei juridice notificate, situație în care, cei îndreptățiți se pot adresa instanței judecătorești competente pentru ca persoana juridică deținătoare să fie obligată a da un răspuns prin decizie sau dispoziție motivată potrivit Legii nr. 10/2001.

Cum pârâta a refuzat în mod nejustificat să răspundă la solicitarea reclamantei efectuată potrivit legii, recursul declarat în cauză se privește ca nefondat și va fi respins în consecință.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de A.P.A.P.S. București împotriva deciziei civile nr. 467/A din 18 noiembrie 2002 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 martie 2004.