Competence for ongoing contravention suits: non-retroactivity of new territorial jurisdiction rules under Law No. 2/2013

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Brezoi, petentul C.V. în contradictoriu cu intimata C.N.A.D.N.R. a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea procesului-verbal de contravenție din 22 februarie 2012 emis de intimata ca nelegal și netemeinic și, în subsidiar, înlocuirea sancțiunii amenzii cu cea avertismentului.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competență

Prin sentința civila nr. 1746 din 3 aprilie 2013 Judecătoria Brezoi a admis excepția de necompetența materială și a declinat soluționarea cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 2 București, reținând că dispozițiile art. 101 din O.G. nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România sunt de imediata aplicare întrucât sunt dispoziții de procedură.

Prin sentința nr. 17680 din 6 noiembrie 2013, Judecătoria sectorului 2 a admis excepția necompetenței teritoriale invocată de instanță din oficiu, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Brezoi, constatând ivit conflictul negativ de competență.

Pentru a pronunța această hotărâre, Judecătoria sectorului 2 reținut în esență că prevederile art. 101 din O.G. nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România introdus prin art. III din Legea nr. 2/2013 sunt aplicabile din data de 15 februarie 2013.

Ivindu-se conflictul negativ de competență a fost sesizată, în baza art. 20 alin. (2) coroborat cu art. 22 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, pentru soluționarea acestuia.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență

1. Argumente de fapt și de drept relevante

Înalta Curte de Casație și Justiție, ca instanță competentă să soluționeze conflictul, conform art. 22 alin. (3) și alin. (5) C. proc. civ., va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Brezoi.

Analizând actele dosarului, Înalta Curte constată că în cauza de față se contestă procesul-verbal din 22 februarie 2012, încheiat de către C.N.A.D.N.R., C.E.S.T.R.I.N., prin care în temeiul art. 8 alin. (2) din O.G. nr. 15/2002, cu modificările și completările ulterioare, C.V. a fost sancționat cu amendă contravențională, întrucât la data de 22 februarie 2012 s-a constatat că autovehiculul a circulat pe DN 7 km188+900m, S., județul Vâlcea, fără a deține rovinietă valabilă.

Pentru acest motiv, s-a aplicat petentului amendă contravențională în cuantum de 1.125,00 RON în baza art. 8 alin. (2) din O.G. nr. 15/2002.

Înalta Curte, constată că prezentul litigiu a fost înregistrat pe rolul instanțelor de judecată la data de 19 martie 2012, anterior intrării în vigoare a noului C. proc. civ., ale cărui dispoziții potrivit dispozițiilor art. 24, se aplică numai proceselor începute după intrarea acestuia în vigoare.

Apreciază Înalta Curte că este eronată invocarea a dispozițiilor art. 101 introdus prin art. III din Legea nr. 2/2013 potrivit cărora „Prin derogare de la dispozițiile O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările și completările ulterioare, plângerea, însoțită de copia procesului-verbal de constatare a contravenției, se introduce la judecătoria în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul contravenientul.”.

În acest sens, se reține că dispozițiile art. XXIII din Legea nr. 2/2013, potrivit cărora „(1) Procesele în primă instanță, precum și căile de atac în materia contenciosului administrativ și fiscal, în curs de judecată la data schimbării, potrivit dispozițiilor prezentei legi, a competenței instanțelor legal investite se judecă de instanțele devenite competente potrivit prezentei legi, trebuie interpretate restrictiv, în sensul că se aplică numai situațiilor expres reglementate în acest articol.”

Astfel, textul de lege expus anterior menționează că modificarea de competență se aplică doar proceselor în primă instanță, precum și căilor de atac în materia contenciosului administrativ și fiscal, regula derogatorie prevăzută de acest articol aplicându-se doar în cazul litigiilor din materia contenciosului administrativ, din care nu fac parte și litigiile din materie contravențională, având în vedere că Legea nr. 2/2013 face o distincție clară între cele două tipuri de litigii, aspect ce reiese chiar din conținutul acesteia legi, din denumirea Secțiunii a 2-a, intitulată „Modificarea și completarea unor acte normative în materie contravențională și în materia contenciosului administrativ și fiscal”.

De asemenea, Înalta Curte reține că prevederile alin. (1)-alin. (4) ale art. XXIII din Legea nr. 2/2013 sunt corelate, între acestea existând o strânsă legătură, scopul legiuitorului fiind de a aplica procedura de degrevare administrativă doar în ceea ce privește litigiile aflate în fond la curțile de apel și în recurs la Înalta Curte de Casație și Justiție, în materia contenciosului administrativ și fiscal.

Pentru aceste considerente, se constată că schimbarea de competență realizată prin Legea nr. 2/2013 în ceea ce privește soluționarea plângerilor formulate împotriva proceselor-verbale de contravenție întocmite în baza O.G. nr. 15/2002 nu se aplică litigiilor în curs de judecată la data intrării acesteia în vigoare, acestea urmând să fie judecate în continuare de instanța competentă potrivit art. 32 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001, și anume de judecătoria de la locul săvârșirii contravenției.

Cum din procesul verbal de contravenție aflat la dosarul Judecătoriei Brezoi, rezultă că locul săvârșirii contravenției reținute în sarcina petentului este pe DN 7 km 188+900m, S., județul Vâlcea, instanța competentă a soluționa cauza este Judecătoria Brezoi.

2. Temeiul legal al regulatorului de competență

În consecință, având în vedere considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 22 alin. (3) și alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Judecătoriei Brezoi.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe contestatorul C.V. în contradictoriu cu intimata C.N.A.D.N.R., Centrul de Studii Tehnice Rutiere și Informatică, C.E.S.T.R.I.N. în favoarea Judecătoriei Brezoi.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 ianuarie 2014.