Competence for contravention appeals under O.G. 2/2001 vs. transitional domicile rule in Law no. 2/2013.
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice resolved a negative conflict of jurisdiction in favor of the Găești Court, ordering it to retain and adjudicate the case, thereby rejecting the transfer to the Bucharest Sector 4 Court initiated under new procedural rules. The dispute involved a plea against a contraventional fine imposed for driving without a valid "rovinia" tag, with the core issue being whether the transitional competence rules introduced by Law no. 2/2013 applied to proceedings already registered before the new Civil Procedure Code took effect. The court held that the restrictive interpretation of Article XXIII of Law no. 2/2013 limited its application to administrative and fiscal litigation, excluding contraventional matters governed by Emergency Ordinance no. 2/2001; consequently, under Article 32(2) of that ordinance, the competent court was determined to be the one located at the place where the contravention was committed, not the defendant's domicile.
Legislator headnote
AI generatedart. 22 alin. (3) C. proc. civ; Competence for contravention appeals under O.G. 2/2001 vs. transitional domicile rule in Law no. 2/2013: Înalta Curte constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 20 alin. (2), art. 21, art. 22 alin. (3) C. proc. civ., urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente cauzei.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra conflictului negativ de competență de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
1. Cererea de chemare în judecată
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Găești la data de 2 mai 2012 sub nr. unic de Dosar 2135/232/2012, contestatorul B.I., în contradictoriu cu intimata C.N.A.D.N.R., C.E.S.T.R.I.N., a formulat plângere contravențională împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției din data de 10 aprilie 2012 încheiat de către intimată, prin care a solicitat, în principal, anularea procesului-verbal contestat și, pe cale de consecința, anularea măsurii de sancționare contravențională, iar în subsidiar înlocuirea sancțiunii contravenționale cu avertisment.
2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competență
Prin rezoluția din data de 22 februarie 2013, în temeiul art. XXIII alin. (1) și alin. (4) din Legea nr. 2/2013, Judecătoria Găești a înaintat dosarul cauzei spre competenta soluționare către Judecătoria sector 4 București.
Prin sentința nr. 10754 din 22 octombrie 2013, Judecătoria Găești a admis excepția de necompetență materială a instanței și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei sector 4.
Ivindu-se conflictul negativ de competență a fost sesizată, în baza art. 20 alin. (2) coroborat cu art. 22 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, pentru soluționarea acestuia.
II. Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență
Argumente de fapt și de drept relevante.
Înalta Curte constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 20 alin. (2), art. 21, art. 22 alin. (3) C. proc. civ., urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente cauzei.
În fapt, se reține că la data de 10 aprilie 2012 a fost întocmit de către un agent constatator din cadrul C.N.A.D.N.R., Centrul de Studii Tehnice Rutiere și Informatică, C.E.S.T.R.I.N. procesul-verbal de contravenție din 10 aprilie 2012 prin care s-a reținut săvârșirea de către contestator a contravenției constând în aceea că a circulat cu autovehiculul A1 km 70+460 m, P., județul Dâmbovița, fără a deține rovinietă valabilă.
Pentru acest motiv, s-a aplicat petentului amendă contravențională în cuantum de 225,00 RON în baza art. 8 alin. (2) din O.G. nr. 15/2002.
Înalta Curte, constată că prezentul litigiu a fost înregistrat pe rolul instanțelor de judecată la data de 2 mai 2012, anterior intrării în vigoare a noului C. proc. civ., ale cărui dispoziții potrivit dispozițiilor art. 24, se aplică numai proceselor începute după intrarea acestuia în vigoare.
Apreciază Înalta Curte că este eronată invocarea a dispozițiilor art. 101 introdus prin art. III din Legea nr. 2/2013 potrivit cărora „Prin derogare de la dispozițiile O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, aprobata cu modificări și completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările și completările ulterioare, plângerea, însoțită de copia procesului-verbal de constatare a contravenției, se introduce la judecătoria în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul contravenientul.”.
În acest sens, se reține că dispozițiile art. XXIII din Legea nr. 2/2013, potrivit cărora „(1) Procesele în primă instanță, precum și căile de atac în materia contenciosului administrativ și fiscal, în curs de judecată la data schimbării, potrivit dispozițiilor prezentei legi, a competenței instanțelor legal investite se judecă de instanțele devenite competente potrivit prezentei legi, trebuie interpretate restrictiv, în sensul că se aplică numai situațiilor expres reglementate în acest articol.”
Astfel, textul de lege expus anterior menționează că modificarea de competență se aplică doar proceselor în primă instanță, precum și căilor de atac în materia contenciosului administrativ și fiscal, regula derogatorie prevăzută de acest articol aplicându-se doar în cazul litigiilor din materia contenciosului administrativ, din care nu fac parte și litigiile din materie contravențională, având în vedere că Legea nr. 2/2013 face o distincție clară între cele două tipuri de litigii, aspect ce reiese chiar din conținutul acesteia legi, din denumirea Secțiunii a 2-a, intitulată „Modificarea și completarea unor acte normative în materie contravențională și în materia contenciosului administrativ și fiscal”.
De asemenea, Înalta Curte reține că prevederile alin. (1)-alin. (4) ale art. XXIII din Legea nr. 2/2013 sunt corelate, între acestea existând o strânsă legătură, scopul legiuitorului fiind de a aplica procedura de degrevare administrativă doar în ceea ce privește litigiile aflate în fond la curțile de apel și în recurs la Înalta Curte de Casație și Justiție, în materia contenciosului administrativ și fiscal.
Pentru aceste considerente, se constată că schimbarea de competență realizată prin Legea nr. 2/2013 în ceea ce privește soluționarea plângerilor formulate împotriva proceselor-verbale de contravenție întocmite în baza O.G. nr. 15/2002 nu se aplică litigiilor în curs de judecată la data intrării acesteia în vigoare, acestea urmând să fie judecate în continuare de instanța competentă potrivit art. 32 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001, și anume de judecătoria de la locul săvârșirii contravenției.
Cum din procesul-verbal de contravenție aflat la dosarul Judecătoriei Găești, rezultă că locul săvârșirii contravenției reținute în sarcina petentului este pe A1 km 70+460 m, P., județul Dâmbovița, instanța competentă a soluționa cauza este Judecătoria Găești.
2. Temeiul legal al regulatorului de competență
În consecință, având în vedere considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 22 alin. (3) și alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Judecătoriei Găești.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe contestatorul B.I. în contradictoriu cu intimata C.N.A.D.N.R., Centrul de Studii Tehnice Rutiere și Informatică, C.E.S.T.R.I.N. în favoarea Judecătoriei Găești.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 ianuarie 2014.