Revolutionary status recognition: Appeal dismissed as barred by 15-day peremption limit

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Reclamantul F.A. a chemat în judecată Comisia pentru Cinstirea și Sprijinirea Eroilor Revoluției din Decembrie 1989 și Guvernul României - Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989, solicitând instanței ca în contradictoriu cu pârâții să dispună obligarea lor la recunoașterea calității de revoluționar al reclamantului și, pe cale de consecință, să-i emită certificatul de revoluționar.

În motivarea cererii, reclamantul a arătat că în anul 1985 a contribuit la fuga din România a unor persoane, motiv pentru care a fost anchetat de organele de securitate, amenințat și dat afară din serviciu.

Prin sentința civilă nr. 1374 din 15 aprilie 2011, Tribunalul Tulcea a declinat competența de soluționare a pricinii în favoarea Curții de Apel Constanța.

Prin întâmpinarea formulată în fața Tribunalului Tulcea, Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989 a invocat următoarele excepții: excepția lipsei calității sale procesuale pasive, excepția tardivității introducerii acțiunii, excepția prescripției dreptului la acțiune și excepția inadmisibilității.

Sesizată prin declinare de competență, Curtea de Apel Constanța, prin sentința civilă nr. 240/CA din 13 iulie 2011 a respins excepțiile invocate și, soluționând pricina pe fond a decis respingerea acțiunii ca nefondată.

Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut următoarele:

- Excepția lipsei calității procesuale pasive a Secretariatului de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989 este nefondată, deoarece acesta este emitentul răspunsului comunicat reclamantului.

- Cât privește excepția tardivității și aceea a prescrierii dreptului la acțiune, urmează să se constate că sunt nefondate, întrucât răspunsul pârâtului la cererea reclamatului datează din 22 decembrie 2010, iar reclamantul a formulat cerere la Tribunalul Tulcea la data de 21 februarie 2011, în termenul de 6 luni prevăzut de lege.

Referitor la excepția inadmisibilității cererii, urmează să fie respinsă ca nefondată în considerarea faptului că răspunsul comunicat reclamantului se circumscrie dispozițiilor art. 2 alin. (2) din Legea nr. 554/2004.

Pe fondul cauzei, s-a reținut că nu suntem în ipoteza unui refuz nejustificat de rezolvare a unei cereri, întrucât pârâtul are competența doar de a preschimba certificatele doveditoare eliberate de Comisia pentru aplicarea Legii nr. 41/1990 și de Comisia pentru Cinstirea și Sprijinirea Eroilor Revoluției din Decembrie 1989 în perioada 1990-1997 și nu de a elibera noi certificate pentru persoane cărora nu le-a fost recunoscută această calitate.

Împotriva acestei sentințe, considerată netemeinică și nelegală a declarat recurs reclamantul F.A.

Înainte de a analiza motivele de recurs invocate în cauză, Înalta Curte, verificând data la care a fost formulat recursul, constată că acesta a fost declarat peste termenul prevăzut de art. 301 C. proc. civ. și de art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ.

Potrivit art. 301 C. proc. civ. „Termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel”.

De asemenea, conform art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 „Hotărârea pronunțată în primă instanță poate fi atacată cu recurs, în termen de 15 zile de la comunicare”.

Din analiza actelor și lucrărilor dosarului rezultă că sentința atacată a fost comunicată la data de 30 mai 2011, iar recursul a fost înregistrat la data de 28 iunie 2011, depășindu-se, astfel, termenul legal de 15 zile prevăzut de textele legale sus citate.

Conform dispozițiilor art. 103 alin. (1) C. proc. civ.: „neexercitarea oricărei căi de atac și neîndeplinirea oricărui alt act de procedură în termenul legal atrage decăderea, afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința ei”.

Cum în cauză recurentul nu a dovedit că a fost împiedicat în exercitarea în termen a căii de atac printr-o împrejurare mai presus de voința sa, se va constata că recursul este tardiv formulat și, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., se va respinge ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de F.A. împotriva sentinței civile nr. 240 din 13 iulie 2011 a Curții de Apel Constanța, secția comercială maritimă, fluvială de contencios administrativ și fiscal, ca tardiv formulat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 1 iunie 2012.