Rectification of residence permit birthplace data: distinction between material error and self-declared data under immigration regulations

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanțele cauzei. Cererea de chemare în judecată

Prin Sentința nr. 6.448 din 4 noiembrie 2011, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins, ca neîntemeiată, acțiunea formulată de reclamantul S.A.S.J.S., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Administrației și Internelor-Oficiul Român pentru Imigrări Municipiul București - Direcția Migrațiune, prin care a solicitat îndreptarea erorii strecurate în permisul de ședere temporară românesc nr. 0247200 emis la 13 aprilie 2011, valabil pană la 22 februarie 2012 privind locul nașterii sale, și anume Ierusalem sau Palestina în loc de Israel, cum greșit s-a menționat.

Pentru a pronunța această soluție, Curtea a reținut următoarele:

Reclamantul, cetățean străin, a avut reglementat dreptul de ședere în România din data de 16 februarie 2002, în prezent având dreptul de ședere prelungit până la data de 22 februarie 2012, în scop de studii.

La data de 10 februarie 2011, reclamantul s-a adresat instituției pârâte cu cererea înregistrată sub numărul 1234223 din 10 februarie 2011, prin care a solicitat schimbarea în permisul de ședere temporară, a cetățeniei înscrise, din "israeliană" în "cetățenie iordaniană", motivând faptul că dorea să se căsătorească cu o cetățeană siriană.

Prin adresa de răspuns cu nr. 1234345 din 24 februarie 201, i s-a comunicat reclamantului că pentru emiterea unui permis de ședere temporară în calitate de cetățean iordanian este necesar să intre pe teritoriul României în baza pașaportului eliberat de autoritățile iordaniene, după care, să se prezinte la formațiunea teritorială competentă a Oficiului Român pentru Imigrări și să solicite emiterea unui nou permis de ședere.

La data de 13 aprilie 2011 reclamantul s-a adresat pârâtului Oficiul Român pentru Imigrări cu o cerere pentru emiterea unui nou permis ca urmare a schimbării cetățeniei, fiindu-i eliberat permisul nr. 247200 valabil până la data de 22 februarie 2012 cu mențiunile "cetățenie Iordania", "locul nașterii-Israel".

Analizând cuprinsul prevederilor H.G. nr. 1.016/2003, Curtea a reținut că, pe fața a doua a permisului de ședere temporară se menționează data și locul nașterii și se înscrie doar țara de origine în care s-a născut cetățeanul străin căruia i se eliberează actul respectiv astfel că solicitarea de a se rectifica permisul de ședere cu menționarea localității de naștere este în opoziție cu dispozițiile referitoare la conținutul permisului de ședere temporară.

Totodată, Curtea a mai reținut că pe fiecare cerere de prelungire a dreptului de ședere temporară reclamantul a completat la rubrica "locul nașterii" cele două atribute aferente, respectiv: țara Israel și localitate Ierusalem, astfel că, menționarea locului nașterii nu reprezintă nicidecum o eroare materială, ci procesarea întocmai a datelor furnizate chiar de reclamant.

Susținerea reclamantului, potrivit căreia, menționarea statului Israel în cuprinsul permisului de ședere temporară îi cauzează serioase vătămări, a fost înlăturată, cu motivarea că permisul de ședere temporară este destinat exclusiv pentru justificarea dreptului de ședere pe teritoriul României și nu constituie nicidecum un document de călătorie în alte state și nici documentul doveditor al cetățeniei sau al locului nașterii.

În concluzie, Curtea a apreciat că acțiunea reclamantului este neîntemeiată, reținând pe de-o parte, că mențiunile privitoare la locul nașterii reclamantului nu reprezintă rezultatul unei erori materiale, iar pe de altă parte, refuzul pârâtei de a da curs cererii de eliberare a unui nou permis de ședere pe teritoriul României, cu mențiunile solicitate de reclamant, nu conduce la vătămarea unui drept sau interes legitim al reclamantului.

2. Motivele de recurs înfățișate de recurentul S.A.S.J.

Împotriva acestei hotărâri, în termen legal a declarat recurs reclamantul arătând că apreciază hotărârea pronunțată în cauză ca fiind lipsită de temei legal și dată cu greșita aplicare a legii fiind astfel incident motivul de recurs reglementat de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

În esență, prin motivele de recurs dezvoltate, recurentul a înfățișat următoarele aspecte de fapt și de drept:

- petentul-reclamant s-a născut la data de 2 octombrie 1983 în orașul Ierusalim, însă în permisul de ședere temporară în România, eliberat de autoritățile competente sub nr. 0247200 s-a strecurat o greșeală în sensul că la rubrica "locul nașterii" este trecut "Israel" și nu (Ierusalim) astfel cum este menționat în pașaportul său;

- conform legislației internaționale, orașul Ierusalim a făcut și face parte din teritoriile Palestinei, chiar dacă în anul 1967 a fost "ocupat" de Israel;

- în cuprinsul documentului ce conține refuzul ce i-a fost comunicat în sensul că nu s-a putut da curs solicitării sale de îndreptare a erorii materiale indicate, se menționează că orașul Ierusalim face parte integrantă din Statul Israel, ceea ce nu reiese, în opinia sa, din niciun înscris;

- Hotărârea instanței de fond este neîntemeiată pentru că prin respingerea cererii adresate îi aduce vătămări și prejudicii în perspectiva unei viitoare căsătorii, soția sa având familia în Siria.

3. Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Recursul nu este fondat.

Examinând sentința atacată în raport de criticile ce i-au fost aduse, dar și față de prevederile legale incidente din materia supusă verificării, Înalta Curte reține că nu subzistă în cauză motive de nelegalitate de natură a conduce la modificarea hotărârii pronunțate de prima instanță, în considerarea celor în continuare arătate.

Recurentul-reclamant a învestit instanța de contencios administrativ cu solicitarea de obligare a autorității intimate Ministerul Administrației și Internelor-Oficiul Român pentru Imigrări a Municipiului București la îndreptarea "erorii" înscrise în permisul de ședere temporar românesc nr. 0247200, emis la 13 aprilie 2011 și valabil până la 22 februarie 2012, privind indicarea corectă a locului său de naștere respectiv Ierusalim sau Palestina, în loc de Israel, cum greșit s-a menționat.

Independent de considerațiunile personale ale recurentului - reclamant, expuse prin motivele de recurs având o natură mai degrabă geopolitică și nu juridică, Înalta Curte arată că nu sunt întemeiate criticile înfățișate, întrucât prima instanță a realizat o justă aplicare în cauză a prevederilor H.G. nr. 1.016/2003.

Judecătorul fondului a arătat într-o manieră coerentă, explicită și pertinentă că potrivit acestui act normativ, în ceea ce privește eliberarea sau prelungirea permisului de ședere temporară, se impune completarea unor rubrici legal determinate, cum ar fi "locul nașterii", și anume "țara", astfel că mențiunile inserate nu reprezintă o eroare materială, cum s-a afirmat, ci procesarea datelor furnizate chiar de recurentul-reclamant.

De altfel relevanță prezintă chiar afirmațiile și mențiunile recurentului-reclamant din cuprinsul cererii de eliberare a permisului de ședere în care acesta a indicat că s-a născut la data de 2 octombrie 1983 în orașul Ierusalem, țara Israel, aspecte inserate și în cererea de chemare în judecată, chiar dacă în contextul unor afirmații de ordin politico-istoric ce exced cadrului de analiză în speță.

În fine, nefondate sunt criticile recurentului în condițiile în care, astfel cum s-a arătat, nu sunt întrunite cerințele legale pentru a se reține un potențial refuz nejustificat de soluționare din partea autorității intimate, respingerea solicitării fiind justificată prin raportare la textele de lege aplicate.

Mai mult, în acord cu cele statuate și de prima instanță, Înalta Curte arată că permisul de ședere îi conferă petentului numai un drept de ședere pe teritoriul României, nefiind în mod evident un document de călătorie sau care să facă dovada nașterii și/sau a cetățeniei.

Trecerea frontierei de stat se face doar în baza documentelor de călătorie, iar în cazul străinilor care intenționează să intre în România, acestea trebuie însoțite de documente care să facă dovada unui drept de ședere.

Așa fiind și reținând modalitatea în care a fost eliberat permisul de ședere al recurentului, Înalta Curte reține că nu s-a demonstrat producerea vreunei vătămări a unui drept sau interes legitim.

Față de toate argumentele mai sus arătate, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va fi respins așadar, ca nefondat recursul de față.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de S.A.S.J.S. împotriva Sentinței nr. 6.448 din 04 noiembrie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 31 mai 2012.

Procesat de GGC - AM