Restitution claim revived: failure to cite mandatory co-defendant voids judgment, case remanded
Legislator summary
AI generatedThe court admitted the appeal, quashed the appellate decision and the trial judgment, and remanded the case to the trial court for retrial, with the appeal prevailing. The underlying dispute concerned a claim for restitution of an immovable property allegedly expropriated by the state without payment of compensation; after a prior cassation and retrial, the appellate court had rejected the claim on the merits, holding the expropriation had been duly compensated. The decisive legal basis was procedural: in the second procedural cycle after remand, one of the defendants that had been introduced in the first cycle—the institution holding the property—was not cited, violating the mandatory joinder and summons requirements under Article 85 of the Civil Procedure Code, thereby rendering the decisions null and void.
Legislator headnote
AI generatedart. 85 C. proc. civ; Restitution claim revived: failure to cite mandatory co-defendant voids judgment, case remanded: În cel de al doilea ciclu procesual, în urma casării cu trimitere dispusă de instanța de recurs, această pârâtă nu a mai fost citată, judecata purtându-se astfel cu nerespectarea cadrului procesual stabilit în acest sens și cu încălcarea prevederilor art. 85 C. proc. civ.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea formulată, reclamantul D.D.T., a chemat în judecată Consiliul Local al Municipiului București și S.C. T. A. S.A. București solicitând obligarea acestora la lăsarea în deplină proprietate și posesie a imobilului situat în București, imobil preluat de stat prin expropriere fără plata unor despăgubiri.
Judecătoria sectorului 3 București, prin sentința civilă nr. 4365 din 31 mai 1996 a declinat competența materială a soluționării cauzei, în favoarea Tribunalului București, care, prin sentința civilă nr. 1053 din 18 noiembrie 1998, a admis acțiunea și a obligat pârâtele Consiliul Local al Municipiului București și Universitatea de Artă Teatrală și Cinematografică (aceasta din urmă introdusă în cauză la cererea reclamantului, în această fază de judecată), să restituie imobilul. A fost respinsă acțiunea față de S.C. T. A. S.A. București.
Apelul declarat împotriva sentinței, de către Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L.Caragiale” a fost respins prin decizia civilă nr. 161 din 17 iunie 1999 a Curții de Apel București.
Curtea Supremă de Justiție, prin decizia civilă 4739 din 3 martie 2000, a admis recursul declarat de aceeași pârâtă, a casat ambele hotărâri și a trimis cauza spre rejudecare primei instanțe.
La rejudecarea în fond a cauzei Tribunalul București, prin sentința civilă nr. 1505/2001 a admis acțiunea formulată de reclamantul D.D.T. împotriva pârâtelor Consiliului General al Municipiului București și S.C. T. A. S.A. București și a obligat pârâtele să lase în deplină proprietate și liniștită posesie imobilul.
Prin decizia civilă nr. 141 din 18 martie 2002 Curtea de Apel București, a admis apelul formulat de Consiliul General al Municipiului București prin Primar General împotriva sentinței, pe care a schimbat-o în tot, în sensul că, pe fond, a respins acțiunea, reținând că exproprierea a avut loc cu plata unei drepte despăgubiri, nefiind dovedită faptul că reclamantul a primit un teren în schimb.
Împotriva acestei decizii, reclamantul D.D.T. a declarat recurs, invocând motivarea contradictorie a hotărârii, întrucât, deși s-a reținut corect că exproprierea s-a făcut fără o dreaptă și prealabilă despăgubire, totuși, prin dispozitiv, acțiunea a fost respinsă. Sub un alt aspect, nu s-a dovedit că imobilul a fost expropriat legal, nefăcându-se în nici un mod dovada că s-au achitat despăgubiri în vederea exproprierii pentru cauză de utilitate publică, scop care, de altfel, nu s-a realizat.
Prin concluziile orale, la dezbateri, recurentul invocă și nulitatea hotărârilor atacate, întrucât, în al doilea ciclu procesual, judecata a avut loc, fără citarea în cauză a pârâtei Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L.Caragiale”.
Recursul este întemeiat potrivit celor ce urmează.
În adevăr, în primul ciclu procesual a fost introdusă în cauză, în calitate de pârâtă, deținătoare a imobilului din litigiu, Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L.Caragiale”, în contradictoriu cu care s-au și pronunțat hotărârile, și care a exercitat căile de atac corespunzătoare.
În cel de al doilea ciclu procesual, în urma casării cu trimitere dispusă de instanța de recurs, această pârâtă nu a mai fost citată, judecata purtându-se astfel cu nerespectarea cadrului procesual stabilit în acest sens și cu încălcarea prevederilor art. 85 C. proc. civ.
Cum hotărârile pronunțate astfel sunt lovite de nulitate, pe acest temei urmează a se admite recursul, a se casa hotărârile atacate și a se trimite cauza spre rejudecare primei instanțe, ocazie cu care urmează a se avea în vedere și celelalte chestiuni invocate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamantul D.D.T. împotriva deciziei nr. 141 A din 18 martie 2002 a Curții de Apel București, secția a III – a civilă.
Casează decizia atacată precum și sentința civilă nr. 1505 din 8 octombrie 2001 a Tribunalului București, secția a IV – a civilă, și trimite cauza acestei din urmă instanțe pentru rejudecare.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 martie 2004.