Union standing to sue for members' wage claims under Labor Law Article 28

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele :

Prin sentința civilă nr. 511 CM din 23 septembrie 2003, Tribunalul Argeș a respins acțiunea formulată de Sindicatul Învățământ Preuniversitar Argeșean M., în contradictoriu cu Școala Oarja și Primăria Comunei Oarja.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că, potrivit art. 28 din Legea nr. 54/2003, organizațiile sindicale apără drepturile membrilor lor și în îndeplinirea atribuțiilor prevăzute la alin. (l) au, conform art. 28 alin. (2) din lege, dreptul de a formula acțiune în justiție în numele acestora, fără a fi nevoie de un mandat expres din partea celor în cauză, dar, în speță, acțiunea a fost formulată de sindicat în nume propriu și nu în numele membrilor săi.

Se reține că, reclamantul nu are calitate procesuală activă, deoarece nu se poate deduce din cuprinsul acțiunii care sunt membrii de sindicat ale căror drepturi salariale nu au fost respectate și în numele cărora s-a formulat cererea.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs Sindicatul Învățământul Preuniversitar Argeșean M., care invocă greșita aplicare a dispozițiilor art. 28 din Legea nr. 54/2003, omisiunea instanței de a se pronunța asupra tuturor probelor administrate în cauză și aprecierea greșită a probelor.

Susține recurentul că, din precizarea la acțiune și tabelul nominal cu membrii de sindicat, rezultă că acțiunea s-a formulat în numele membrilor de sindicat înscriși în tabelul depus la dosar și nu în nume propriu, iar dreptul la formularea acțiunii este prevăzut de art. 28 din Legea nr. 54/2003.

Recursul este întemeiat.

Raportat la actele depuse la dosar și la dispozițiile înscrise în art. 28 din Legea nr. 54/2003, greșit prin hotărârea atacată s-a respins acțiunea pentru lipsa calității procesuale active a sindicatului.

În prezenta cauză, titulari ai drepturilor pretinse sunt membrii de sindicat, deoarece prin acțiune se cere ca pârâtele să fie obligate să recalculeze salariul de merit, sporul pentru titlul științific de doctor, sporul de stabilitate, sporul pentru suprasolicitare neuropsihică și indemnizația pentru funcția de diriginte, în conformitate cu H.G. nr. 281/1993 privind salarizarea în sectorul bugetar, Legea nr. 128/1997 privind statutul personalului didactic și contractul colectiv de muncă, și să plătească sumele cuvenite salariaților, începând cu data de 1 mai 2002.

Art. 28 din Legea nr. 54/2003 acordă însă sindicatului calitate procesuală activă pentru apărarea drepturilor membrilor săi.

Textul dispune „Organizațiile sindicale apără drepturile membrilor lor, ce decurg din legislația muncii, statutele funcționarilor publici, contractele colective de muncă și contractele individuale de muncă, precum și din acordurile privind raporturile de serviciu ale funcționarilor publici, în fața instanțelor judecătorești, organelor de jurisdicție, a altor instituții sau autorități ale statului, prin apărători proprii sau aleși.

În exercitarea atribuțiilor prevăzute la alin. (1) organizațiile sindicale au dreptul de a întreprinde orice acțiune prevăzută de lege, inclusiv de a formula acțiuni în justiție în numele membrilor lor, fără a avea nevoie de un mandat expres din partea celor în cauză. Acțiunea nu va putea fi introdusă sau continuată de organizația sindicală dacă cel în cauză se opune sau renunță la judecată”.

Se constată că, prin lege, se recunoaște expres sindicatului calitate procesuală activă pentru apărarea drepturilor de natura celor care fac obiectul cauzei, deoarece, în acțiune se precizează că drepturile pretinse decurg din legislația muncii și contractul colectiv de muncă.

Într-adevăr, reprezentantul trebuie să-și arate calitatea în cererea pe care o face, indiferent de natura reprezentării, pentru că, atunci când nu-și arată calitatea de reprezentant, este presupus că lucrează în nume propriu.

În speță însă, sindicatul și-a arătat calitatea de reprezentant legal al membrilor săi, întrucât cererea de chemare în judecată este întemeiată pe art. 28 din Legea nr. 54/2003, iar în cererea aflată la dosar, există precizarea că acțiunea s-a formulat în numele membrilor de sindicat, pentru apărarea drepturilor salariale și se arată că membrii de sindicat în numele cărora pârâtele au fost chemate în judecată sunt menționați în tabelul anexat la cerere, tabel aflat la dosarul tribunalului.

Prin urmare, constatându-se că motivele invocate în declarația de recurs sunt întemeiate, se va admite recursul.

Cauza va fi trimisă spre rejudecare aceleiași instanțe, deoarece tribunalul, respingând acțiunea pentru lipsa calității procesuale active, nu a stabilit starea de fapt, raportat la membrii de sindicat în numele cărora s-a formulat cererea și nu a avut în vedere că, deși salariații sunt reprezentați de sindicat, ei stau în proces ca reclamanți, pentru că prin hotărârea judecătorească ce se pronunță în cauză se stabilește existența sau inexistența drepturilor acestora.

Persoanele în numele cărora sindicatul formulează acțiunea dispun asupra pornirii și continuării procesului, întrucât în partea finală a art. 28 din Legea nr. 54/2003 este stabilit dreptul acestora de a se opune sau de a renunța la judecată.

În cauză însă, din tabelul aflat la dosar, semnat de 28 membri de sindicat, rezultă că semnatarii nu s-au opus la judecată, dar pentru soluționarea cererii era esențial să se stabilească modul în care s-a făcut calculul drepturilor salariale plătite fiecărui membru de sindicat din cei nominalizați .

De aceea, pentru stabilirea împrejurărilor de fapt, este necesar ca pârâtele să depună la dosar actele contabile care atestă modul de calcul al sporurilor, adaosurilor și indemnizațiilor, deoarece numai pe baza acestor înscrisuri se poate constata dacă s-au aplicat corect dispozițiile Legii nr. 128/1997 la calcularea părții variabile a salariului, pentru fiecare salariat.

De asemenea, vor fi administrate și alte probe, apreciate de instanța de trimitere ca pertinente și concludente pentru stabilirea situației de fapt, eventual o expertiză contabilă, urmând ca expertul să verifice actele care atestă plățile făcute și să stabilească baza de calcul la care s-au aplicat sporurile, adaosurile și indemnizațiile, începând cu data de 1 mai 2002, pentru fiecare salariat care a semnat tabelul depus la dosar (persoana înscrisă la nr. 19 nu a semnat și a făcut mențiunea că nu dorește să mai fie membru). În ipoteza aplicării procentelor la aceeași bază de calcul, expertul ar urma să calculeze sporurile, adaosurile și indemnizațiile având în vedere faptul că în Legea nr. 128/1997 noțiunea de salariu de bază se regăsește sub două forme și să stabilească eventualele daune produse fiecărui membru de sindicat în numele căruia s-a formulat acțiunea.

Pentru motivele arătate, conform art. 312 și art. 314 C. proc. civ., se va admite recursul, va fi casată sentința atacată și se va trimite cauza spre rejudecare instanței care a pronunțat hotărârea casată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de Sindicatul Învățământ Preuniversitar Argeșean M. împotriva sentinței civile nr. 511/CM din 23 septembrie 2003 a Tribunalului Argeș, secția civilă, pe care o casează.

Trimite cauza spre rejudecare aceluiași tribunal .

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 martie 2004.