Revision for Newly Discovered Evidence: Requirement of Determinative Force and Absence of Force Majeure for Changed Corporate Management

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată sub nr. 10089/99/2010 revizuienta SC F. SRL a solicitat revizuirea sentinței nr. 136/com din 20 ianuarie 2009 a Tribunalului Iași invocând incidența în cauză a motivului prevăzut de art. 322 pct. 5 C. proc. civ.

Prin sentința nr. 535 din 17 martie 2011 pronunțată de Tribunalul Iași, secția comercială și contencios administrativ, s-a anulat ca netimbrată cererea revizuientei SC F. SRL

SC F. SRL a formulat apel împotriva sentinței nr. 535/2011 pronunțată de Tribunalul Iași invocând motive de nelegalitate și netemeinicie.

Susține apelanta că pentru termenul de judecată din 17 martie 2011 nu a primit citație, astfel că nu a achitat taxele de timbru.

Pe fondul cauzei apelanta susține că Primăria Iași nu este proprietara spațiului situat în Iași, str. P.Ț. și că acesta este un portic, respectiv un teren acoperit cu dale mozaicate care face parte din spațiile și suprafețele comune construite ale blocului, tronson III. Acest portic aparține proprietarilor apartamentelor din blocul respectiv și a fost închis și amenajat după ce a fost închiriat.

Apelanta susține că face dovada celor susținute cu adresa nr. A1. din 28 noiembrie 2010 emisă de SC H.P. SA Iași și planșele anexă.

Intimatul Consiliul Local al Municipiului Iași a depus întâmpinare prin care solicită respingerea apelului.

Precizează intimatul că cererea de revizuire nu are temei legal și că la momentul participării la licitație apelanta nu a contestat dreptul de proprietate al locatorului.

Prin decizia nr. 52 din 22 iunie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția comercială, s-a admis apelul declarat de revizuienta SC F. SRL, s-a anulat sent. nr. 535 din 17 martie 2011 pronunțată de Tribunalul Iași și s-a reținut cauza spre rejudecare.

Prin decizia nr. 93 din 10 octombrie 2011 a Curții de Apel Iași, secția civilă, s-a respins cererea de revizuire.

În motivarea deciziei s-au reținut următoarele.

Instanța de apel a constatat că, față de motivele invocate de către revizuienta, cererea acesteia se întemeiază pe motivul prevăzut de art. 322 pct. 5 C. proc. civ.

Pentru a se putea invoca acest motiv și a se admite revizuirea trebuie îndeplinite cumulativ următoarele condiții:

- partea interesată să se bazeze pe un înscris probator, un înscris nou care să nu fi fost folosit în procesul în care s-a pronunțat hotărârea atacată;

- înscrisul invocat să fi existat la data când a fost pronunțată hotărârea ce se cere a fi revizuită;

- înscrisul să nu fi putut fi produs în procesul în care s-a pronunțat hotărârea atacată, fie pentru că a fost reținut de partea potrivnică, fie dintr-o împrejurare mai presus de voința părții;

- înscrisul invocat pentru revizuire să fie determinant, în sensul că dacă ar fi fost cunoscut de instanță cu ocazia judecării pricinii, soluția ar fi putut fi alta decât cea pronunțată;

- înscrisul nou trebuie prezentat de partea care solicită revizuirea și nu poate pretinde instanței să-l administreze din oficiu.

Curtea reține că actul invocat de revizuienta SC F. SRL este emis de SC H.P. SA Iași, reprezentând o copie a proiectului nr. PR1., blocuri locuințe zona N. CUG 1/IIC-DDE, precum și copii ale planșelor A3, A8 și A9.

Înscrisul nu îndeplinește condițiile impuse de art. 322 pct. 5 C. proc. civ. în sensul că, prin el însuși, acesta nu face dovada probantă a dreptului de proprietate a porticului și nu a fost reținut de partea potrivnică ori nu a putut fi prezentat dintr-o împrejurare mai presus de voința părții.

Cum înscrisul nu îndeplinește cumulativ condițiile enumerate, în cauză nu poate opera motivul de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 5 C. proc. civ.

Împotriva deciziei menționată anterior a declarat recurs revizuentă SC F. SRL.

În motivarea recursului s-au arătat următoarele;

SC F. SRL nu a vrut sa facă dovada ca este proprietara porticului ci ca Primăria Iași nu este proprietara porticului încasând ilegal chirie.

Actualii asociați și administratori ai SC F. SRL au cumpărat societatea în aprilie 2008 conform actele ce sunt la dosar, de aceea la momentul licitației în 2003 noii proprietari nu puteau contesta dreptul de proprietate al Primăriei mun. Iași așa cum susține Primăria. Aceste acte nu au putut fi prezentate nu pentru că au fost reținute de partea potrivnică ci dintr-o împrejurarea mai presus de voința părții, deoarece preluând societatea în aprilie 2008 nu au aflat de existenta acestora decât în 2010, după ce au discutat cu mai multe persoane care au avut și ele aceleași probleme, deci după data la care s-a dat hotărârea de evacuare, 20 ianuarie 2009.

Analizând actele și lucrările dosarului prin raportare la motivele de recurs, Înalta Curte a constatat nefondat recursul pentru considerentele expuse mai jos.

Întrucât conform motivelor de recurs se pune problema greșitei interpretări și aplicări a prevederilor art. 322 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. de către instanța de apel, Înalta Curte va analiza criticile formulate conform art. 306 alin. (3) C. proc. civ. din perspectiva art. 304 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ., recurentul neindicând în cadrul recursului vreun temei de drept.

Potrivit art. 322 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere dacă, după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reținute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților.

Nu constituie motiv de revizuire descoperirea oricăror acte, ci numai a acelora reținute de partea potrivnică sau a celor care nu au putut fi produse datorită forței majore (împrejurare de fapt, imprevizibilă și de neînlăturat, care-l împiedică să acționeze în mod efectiv și fără nicio culpă din partea celui obligat).

Faptul că societatea pârâtă și-a schimbat acționariatul și administratorul la un moment dat în cursul procesului, cu mult după încheierea contractelor de închiriere cu reclamanta, nu reprezintă un caz de forță majoră care să fi împiedicat societatea să producă aceste acte.

De asemenea faptul că au aflat despre existența actelor ce au stat la baza formulării cererii de revizuire după ce au discutat cu mai multe persoane care au avut și ele aceleași probleme reprezintă un argument în plus în susținerea ideii că în speță nu a existat o situație de forță majoră (mai presus de voința părții) care să o împiedice pe pârâta revizuentă să facă dovada faptului că reclamanta nu era proprietara spațiilor din care a cerut evacuarea pârâtei.

Acest înscris nu este determinant nici datorită faptului că nu poate face dovada prin sine a dreptului de proprietate al altor persoane asupra spațiului în cauză, reprezentând doar niște schițe/planuri de ansamblu ale unor blocuri, despre care revizuenta susține că din acestea ar rezulta că spațiile din care a fost evacuată ar fi proprietatea comună a locatarilor.

Or, înscrisul nou în sensul punctului 5 al art. 322 C. proc. civ. trebuie să aibă forță probantă prin el însuși fără să fie nevoie să fie confirmat prin alte mijloace de probă.

De altfel, evacuarea s-a cerut ca urmare a faptului că nu au mai fost prelungite contractele de închiriere pe care pârâta le încheiase cu reclamanta, urmare a neexecutării obligațiilor contractuale de către pârâtă. Or, acțiunea în evacuare poate fi formulată și de către un posesor, titular al unui dezmembrământ al dreptului de proprietate, calitate pe care cel puțin se prezumă că o are reclamantul în cauză, atâta timp cât a încheiat contracte de închiriere cu pârâta și alte persoane juridice, cu privire la anumite spații comerciale, în urma desfășurării unei licitații.

Ca atare, înscrisul nou invocat de către revizuenta nu este nici determinant, în sensul că dacă ar fi fost cunoscut de instanță cu ocazia judecării pricinii, soluția ar fi putut fi alta decât cea pronunțată.

Astfel, în mod legal a reținut instanța de apel că nu sunt îndeplinite condițiile art. 322 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

În consecință, în temeiul art. 312 alin. (1) raportat la art. 304 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ. Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de revizuenta SC F. SRL împotriva deciziei nr. 93 din 10 octombrie 2011 a Curții de Apel Iași, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 noiembrie 2012.