Jurisdiction over public property eviction: Civil nature of real estate claims overrides commercial character of user

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgu Mureș, reclamantul Consiliul Județean Mureș a solicitat, în contradictoriu cu pârâta SC A.M. SRL, evacuarea pârâtei din imobilul situat în Târgu Mureș str. M.V. nr. X; obligarea pârâtei la ridicarea construcțiilor edificate nelegal; obligarea pârâtei la plata sumei de 128.271,50 RON, reprezentând restanța de plată a contravalorii folosinței imobilului la data de 28 februarie 2011 și a sumei de 50 RON/lună după această dată; obligarea pârâtei la plata unor daune cominatorii de 1.000 RON pentru fiecare zi de întârziere.

Prin Sentința nr. 8106 din 28 octombrie 2011, Judecătoria Târgu Mureș, și-a declinat competența în favoarea Tribunalului Mureș apreciind că în speță litigiul, în raport de dispozițiile art. 4 C. com., în vigoare la data demarării procesului, este unul comercial, întrucât, pe de o parte, unul din petite este neevaluabil în bani, iar pe de altă parte, pretențiile care formează alte petite depășesc 100.000 RON, iar în raport de dispozițiile art. 2 pct. 1 lit. i) C. proc. civ., competența aparține Tribunalului Specializat Mureș.

Tribunalul Specializat Mureș, la rândul său, prin Sentința nr. 189 din 13 februarie 2012, și-a declinat competența în favoarea Judecătoriei Târgu Mureș, apreciind că regimul juridic al dreptului de proprietate este reglementat de dispozițiile codului civil, reclamanta precizându-și temeiul juridic privind evacuarea pârâtei în temeiul art. 494 C. civ., iar cel privind pretențiile rezultate din folosința imobilului, în temeiul art. 998 - 999 C. civ., fiind irelevantă calitatea de comerciant al uneia dintre părțile raportului juridic.

Sesizată cu soluționarea conflictului de competență, Curtea de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, prin Încheierea nr. 47/F/CC din 28 mai 2012 a stabilit competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Specializat Mureș, instanța reținând că imobilul din care se solicită evacuarea face parte din domeniul public al Județului Mureș, iar pârâta desfășoară o activitate comercială (prestări servicii medicale) în acest imobil, utilizându-l în acest scop potrivit art. 4 și 5 din H.C.J.M. nr. 86/2007, abrogat prin H.C.J.M. nr. 13/2011, iar natura juridică a litigiului este una comercială, determinată de dispozițiile art. 56 C. com.

Acțiunea în evacuare și de ridicare a construcției este o acțiune neevaluabilă în bani iar pretențiile reclamantei depășesc suma de 100.000 RON, ceea ce atrage competența tribunalului în raport de dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. b) C. proc. civ.

Împotriva acestei încheieri au declarat recurs Județul Mureș și Consiliul județean Mureș, indicând motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Arată că cererea introductivă de instanță este formulată în materie civilă, reprezentând o acțiune de evacuare, cu consecința repunerii terenului, pe care s-a edificat fără autorizație de construcție, în situația anterioară și subsidiarul acordării de despăgubiri pentru lipsa de folosință.

Proprietarul imobilului este o persoană juridică de drept public - Județul Mureș, și nu un comerciant. În ce privește valoarea petitului accesoriu, arata că despăgubirile solicitate sunt sub 500.000 RON, astfel că instanța competentă este tot judecătoria.

Analizând recursul din prisma criticilor formulate, Înalta Curte constată următoarele:

Prin cererea introductivă de instanță reclamantul a solicitat: evacuarea pârâtei din imobil, cu temei de drept precizat ulterior ca fiind art. 480 - 483 C. civ.; obligarea pârâtei la ridicarea construcțiilor edificate nelegal art. 494 C. civ.; obligarea pârâtei la plata sumei de 128.271,50 RON, reprezentând restanța de plată a contravalorii folosinței imobilului la data de 28 februarie 2011 și a sumei de 50 RON/lună după această dată art. 998 - 999 C. civ.; obligarea pârâtei la plata unor daune cominatorii de 1.000 RON pentru fiecare zi de întârziere.

Acțiunea cuprinde mai multe capete, unul principal, care privește evacuarea pârâtei, și celelalte accesorii, subsecvente, care se referă la ridicarea construcțiilor edificate nelegal și plata unor despăgubiri civile, această ultimă cerere fiind în raport de dependență de cea principală, deoarece soluționarea ei depinde de modul de rezolvare a cererii de evacuare.

Acțiunea reclamantului este una patrimonială, reală, prin care se urmărește apărarea dreptului de proprietate publică, exercitată de reclamant în nume de proprietar, iar prezumția de comercialitate a litigiului, stabilită prin dispozițiile art. 4 C. com. este răsturnată prin natura civilă a raportului juridic de proprietate imobiliară.

Astfel, în conformitate cu prevederile art. 4 C. com. se socotesc a fi fapte de comerț (subiective), în afară de faptelor de comerț obiective enunțate prin art. 3 C. com., și celelalte contracte și obligațiuni ale unui comerciant, care nu sunt de natură civilă sau contrariul nu rezultă din actul însuși. Actele materiale de folosință asupra bunului, exercitate de pârâtă în temeiul H.C.J. nr. 86 din 30 august 2007, sunt operațiuni de natură civilă care nu se supun legii comerciale, respectiv jurisdicției comerciale, iar din acest punct de vedere calitatea de comerciant a părților raportului juridic este nerelevantă.

Având în vedere aspectele menționate, instanța constată că în speță sunt aplicabile dispozițiile art. 17 C. proc. civ., care reglementează prorogarea legală de competență. Această prevedere legală are un caracter de normă specială, și derogă de la dispozițiile de drept comun privind competența materială a instanțelor. Conform textului de lege menționat, judecătorul cererii principale este și judecătorul celorlalte cereri accesorii și incidentale, indiferent de natura și obiectul lor.

Prin urmare, se constată că cererea principală, referitoare la evacuarea pârâtei, este în competența materială a Judecătoriei Târgu Mureș, în baza art. 1 C. proc. civ., întrucât pentru rezolvarea capetelor de cerere accesorii, chiar dacă obiectul lor ar depăși valoarea de 500.000 de RON, competența aparține tot acestei instanțe, în baza art. 17 C. proc. civ.

Față de aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 304 pct. 9 C. proc. civ., coroborat cu art. 312 din același cod, va admite recursul și va modifica încheierea atacată, în sensul că va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Târgu Mureș.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamanții Consiliul județean Mureș și de Județul Mureș împotriva Încheierii nr. 47/F/CC din 28 mai 2012 dată de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal în Dosarul nr. 3.850/320/2011.

Modifică încheierea în sensul că stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Mureș.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 octombrie 2012.

Procesat de GGC - LM