Res judicata bars claim for innovation compensation under prior statutes despite subsequent legislative changes

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

La data de 7 martie 2001 reclamantul M.N. a chemat în judecată S.C. P. S.A. Roman și D.G.F.P. Neamț solicitând obligarea pârâtelor în solidar, la plata sumei de 82.500.000 lei reprezentând cota de 50% din beneficiile obținute de S.C. P. S.A. Roman și de titularul capitalului majoritar care este statul prin D.G.F.P. Neamț, beneficii care au fost obținute în urma aplicării inovației „înlocuirea bucșelor de bronz cu rulmenți de articularea brațelor la mașina de foraj AVS 25” al cărei autor este conform certificatului de inovator 68 din 12 martie 1987. A mai solicitat obligarea pârâtelor, în solidar, la plata sumei de 825.000 USD, respectiv 22.275.000.000 lei pentru ultimii 3 ani anteriori promovării prezentei acțiuni și obligarea S.C. P. S.A. Roman la plata daunelor cominatorii de 22.342.465.754 lei pentru fiecare zi de întârziere până la încheierea contractului prevăzut de art. 67 alin. (1) din Legea nr. 64/1991.

În motivarea cererii reclamantul arată că este autorul inovației de mai sus pentru care s-a eliberat Certificatul de inovator 68 din 12 martie 1987. Prin aplicarea inovației pârâta S.C. P. S.A. Roman a realizat la nivelul anului 1987 un profit anual de 10.161.180 lei și o eficiență economică de peste 30.000.000 lei în 3 ani de aplicare, până în 1990.

Reclamantul a arătat că s-a mai judecat pentru drepturile ce derivă din această inovație însă acțiunea a fost respinsă ca prescrisă.

Pârâta S.C. P. S.A. Roman a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția autorității de lucru judecat, deoarece s-au mai judecat într-un litigiu, care a avut același obiect, cauză și părți, în care s-a pronunțat sentința civilă nr. 2812/1993 a Judecătoriei Roman, definitivă și irevocabilă.

Pârâta a invocat și excepția lipsei calității procesuale pasive deoarece în cauză trebuia citat statul prin Ministerul Finanțelor Publice.

Tribunalul Neamț, prin sentința civilă nr. 38/C din 11 februarie 2002 a admis excepția de lucru judecat invocată de pârâtă, a respins acțiunea reclamantului pentru putere de lucru judecat, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de Ministerul Finanțelor Publice, fiind respinsă acțiunea față de Ministerul Finanțelor Publice pentru lipsa calității procesuale pasive.

În motivarea sentinței s-a reținut că pentru drepturile reclamantului ce decurg din realizarea inovației operează autoritatea de lucru judecat întrucât asupra acestor drepturi instanțele s-au pronunțat definitiv și irevocabil.

În ceea ce privește statul, care figurează ca pârât prin Ministerul Finanțelor Publice s-a constatat că potrivit art. 37 din Decretul nr. 31/1954 acesta nu răspunde pentru obligațiile organelor și instituțiilor de stat, dacă acestea au personalitate juridică.

Împotriva sentinței a declarat apel reclamantul susținând că este netemeinică și nelegală deoarece nu s-a pronunțat pe fondul cauzei, iar unitatea care aplică inovația are obligația să-l despăgubească. Apelantul reclamant mai susține că în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile art. 163 C. proc. civ. și art. 1201 C. civ. întrucât prima judecată nu s-a purtat și față de stat, iar a doua judecată are ca obiect drepturile născute după prima judecată.

Curtea de Apel Bacău reține, ca și prima instanță, că în cauză există autoritate de lucru judecat și respinge apelul ca nefondat prin decizia nr. 70 din 31 octombrie 2002.

Decizia instanței de apel a fost recurată de reclamant. Fără a invoca vreunul din motivele prevăzute de art. 304 C. proc. civ. reclamantul a criticat decizia susținând că în cauză nu este autoritate de lucru judecat și că nu a primit toate recompensele bănești conform Legii nr. 62/1974.

Recursul este nefondat.

Potrivit art. 1201 C. civ. pentru a exista autoritate de lucru judecat dedusă într-un proces din hotărârea pronunțată într-un litigiu anterior trebuie să existe identitate de părți, de obiect și cauză.

Instanțele de fond și de apel au apreciat corect ca fiind îndeplinite aceste cerințe legale deoarece sentința civilă nr. 2812/1993 a Judecătoriei Roman, reținută ca având putere de lucru judecat a rămas irevocabilă și a soluționat fondul litigiului între părți.

Împrejurarea că recurentul reclamant nu a fost recompensat potrivit Legii nr. 62/1974 pentru inovația realizată nu îi dă dreptul să pretindă stabilirea unor recompense bănești în baza actualei legislații în materie.

Art. 66 din Legea nr. 64/1991 reglementează doar posibilitatea negocierii drepturilor bănești cuvenite inventatorilor pentru invențiile brevetate, parțial recompensate sau nerecompensate până la intrarea în vigoare a Legii nr. 64/1991. Or, în speță s-a stabilit, cu putere de lucru judecat, prin sentința civilă nr. 2812 din 10 mai 1993 a Judecătoriei Roman, că după eliberarea certificatului de inovator nr. 68 din 12 martie 1987 recurentului i s-au acordat recompensele cuvenite în raport cu valoarea eficienței inovației conform Legii nr. 62 din 1974, Decretului nr. 13/1977 și ale Regulamentului Ministerului Industriei și Metalurgiei nr. 3603/1976 aflate în vigoare la acea dată.

În consecință, hotărârea recurată fiind temeinică și legală, recursul urmează a fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul M.N. împotriva deciziei nr. 70 din 31 octombrie 2002 a Curții de Apel Bacău, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 martie 2004.