Fraud conviction reversed due to lack of intent and special prescription of check issuance offense; withdrawal of cassation appeal confirms appeal court’s acquittal

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 455 din 25 noiembrie 2011 pronunțată de Tribunalul Constanța în Dosarul nr. 14082/118/2010, în baza art. 334 C. proc. pen., s-a dispus schimbarea încadrării juridice pentru inculpatul M.I., din infracțiunea prev. de art. 215 alin. (1), (4) și (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în infracțiunea prev. de art. 215 alin. (1), (3), (4) și (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 37 lit. a) C. pen., iar pentru inculpatul O.F.R., din infracțiunile prev. de art. 249 alin. (2) C. pen. și art. 26 rap. la art. 215 alin. (1) și (4) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și 33 lit. a) C. pen. pentru ambele infracțiuni, în infracțiunile prev. de art. 249 alin. (2) C. pen. și art. 215 alin. (1), (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

În baza art. 215 alin. (1), (3), (4) și (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 37 lit. a) C. pen., art. 74 alin. (2) - 76 alin. (1) lit. a) și alin. (2) C. pen., a fost condamnat inculpatul M.I. pentru infracțiunea de înșelăciune în forma continuată, la pedeapsa de 7 ani închisoare și 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen. (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, dreptul de a fi administrator sau asociat la o societate comercială).

În baza art. 83 C. pen., s-a dispus revocarea suspendării condiționate a unei pedepse de 2 ani închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 518 din 19 martie 2002 a Judecătoriei Giurgiu, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 791 din 24 aprilie 2003 a Curții de Apel București, urmând ca această pedeapsă să se execute alăturat pedepsei aplicate prin prezenta, în final inculpatul M.I. având de executat pedeapsa cea mai grea de 9 ani închisoare și 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen. ( dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, dreptul de a fi administrator sau asociat la o societate comercială).

S-a dispus că pedeapsa va fi executată în regim de detenție, conform art. 57 C. pen.

În baza art. 71 C. pen., pe durata executării pedepsei principale, i s-au interzis inculpatului M.I. drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen. (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, dreptul de a fi administrator sau asociat la o societate comercială).

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul O.F.R. pentru comiterea infracțiunii de înșelăciune prev. de art. 215 alin. (1), (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., întrucât fapta nu există.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul O.F.R. pentru comiterea infracțiunii de neglijență în serviciu, prev. de art. 249 alin. (2) C. pen., întrucât nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii - latura obiectivă.

În baza art. 14 și art. 346 C. proc. pen., art. 998 și urm. C. civ. (vechea reglementare), a fost obligat inculpatul M.I., în solidar cu partea responsabila civilmente SC M.P. SRL 23 August - prin lichidator judiciar T.C., la plata sumei de 906.392,71 lei, ce se va actualiza la momentul plății efective a prejudiciului, către partea civilă SC B. SRL Movila Verde.

Au fost respinse celelalte pretenții civile formulate în cauză de către partea civilă.

A fost menținută măsura asiguratorie instituită în baza Ordonanței procurorului nr. 190/P/2008 din data de 12 iulie 2010, asupra imobilului situat în Mangalia, str. P., proprietari fiind M.I. și M.M.

S-a dispus ridicarea măsurii sechestrului asigurător instituită în faza de urmărire penală asupra conturilor bancare deținute de inculpatul O.F.R. la U.T. Bank și V. România.

De asemenea, s-a dispus că, la data rămânerii definitive a hotărârii, măsura se va comunica unităților bancare.

În baza art. 191 alin. (1) și (3) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul M.I., în solidar cu partea responsabilă civilmente SC M.P. SRL 23 August - prin lichidator judiciar T.C., la plata sumei de 3000 lei, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond, în baza materialului probator administrat în cauză, a reținut următoarele:

La data de 20 octombrie 2010, pe rolul Tribunalului Constanța s-a înregistrat cauza cu nr. 14082/118/2010, privind pe inculpații M.I., trimis în judecată pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 215 alin. (1), (4) și (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și O.F.R., trimis în judecată pentru comiterea infracțiunilor prev. de art. 215 alin. (1) și (4) C. pen. și art. 249 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 33 lit. a) C. pen., prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanta nr. 190/P/2008.

S-a reținut că inculpatul M.I., în perioada 11 februarie 2006 - 8 noiembrie 2006, în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, în calitate de administrator la SC M.P. SRL 23 August, a emis în favoarea părții vătămate SC B. Movila Verde, un număr de 25 de file cec, cunoscând faptul că, pentru valoarea lor, nu exista disponibil necesar în contul emitentei, a solicitat și primit, la data de 20 septembrie 2006, cu ajutorul inculpatului O.F.R., și alte livrări de animale, pentru care nu a mai fost emis niciun instrument de plată, beneficiind de prețul unor livrări inexistente în realitate, aceste acte materiale producând un prejudiciu în dauna părții civile în cuantum de 1207.315 lei.

Inculpatul O.F.R., în calitate de director general al părții vătămate SC B. SA Movila Verde, a cauzat, prin neefectuarea demersurilor necesare recuperării creanței sau a limitării prejudiciului creat de faptele comise de inculpatul M.I., de care avea cunoștință, concurând la realizarea unui prejudiciu în dauna părții civile în cuantum de 1.062.005 lei și, cu intenție, l-a sprijinit în urma depunerii demisiei, pe inculpatul M.I., să înșele în continuare societatea la care ocupa funcția de director general, în limita unui prejudiciu suplimentar de 145.310 lei.

În susținerea actului de sesizare au fost avute în vedere următoarele mijloace de probă: plângerea părții vătămate și constituirea de parte civilă, contract de vânzare-cumpărare, facturi fiscale și file cec, procese-verbale de investigație, raport de expertiză financiar contabilă, documente financiar contabile ce emană de la partea vătămată, fotocopii ale contractelor de muncă ale angajaților părții vătămate, declarațiile martorilor, declarațiile inculpaților.

În faza cercetării judecătorești a fost audiat inculpatul O.F.R.; inculpatul nu s-a mai prezentat în fața instanței, fiind plecat, posibil în Germania sau Italia întrucât, pe numele acestuia, a fost emis un mandat de arestare preventivă de către Judecătoria Sectorului 5 București, nr. 135/2011; au fost audiați martorii din lucrări și au fost depuse înscrisuri ce emană de la bancă, de la partea civilă și de la inculpat.

La data de 15 iunie 2007, partea vătămată SC B. SA Movila Verde, reprezentată de director interimar P.D., a sesizat organele de urmărire penală, solicitând efectuarea de cercetări față de inculpatul M.I., în calitate de administrator al SC M.P. SRL 23 August, pentru comiterea infracțiunii de înșelăciune.

La data de 11 februarie 2006, SC B. SRL Movila Verde și SC M.P. 23 August SRL au încheiat un contract de vânzare-cumpărare pe o durată de 12 luni, prin care prima societate se obliga să livreze celei de-a doua societăți cel puțin 1000 capete de porci grași, cu greutate cuprinsă între 90 - 110 kg greutate vie, prețul fiind negociat de părți, iar plata urma să se facă cu filă cec scadentă la 30 de zile.

Astfel, începând cu luna februarie, a început derularea contractului în mod efectiv, iar relația contractuală era una de lucru normală.

Începând cu luna iunie 2006, însă, au început să apară incidente de plată, constând în aceea că erau refuzate cecurile eliberate de inculpatul M.I. cu titlu de instrument de plată, pentru lipsa totală sau parțială de disponibil, după cum se poate observa din mențiunile înscrise pe cecurile aflate la dosarul cauzei.

Conform documentelor existente la dosar, au fost emise în perioada 22 iulie 2006 - 03 octombrie 2006 un număr de 25 de facturi fiscale, pentru care M.P. SRL a emis 24 file cec, respectiv fila cec din 12 octombrie 2006 în valoare de 33.903,10, fila cec din 16 octombrie 2006 în valoare de 36.887,62 lei, fila cec din 17 octombrie 2006 în valoare de 35.201,63 lei, fila cec din 19 octombrie 2006 în valoare de 45631,74 lei, fila cec din 23 octombrie 2006 în valoare de 39505,62 lei, fila cec din 25 octombrie 2006 în valoare de 37830,10 lei, fila cec din 27 octombrie 2006 în valoare de 39.112,92 lei, fila cec din 27 octombrie 2006 în valoare de 38.406,06 lei, fila cec din 30 octombrie 2006 în valoare de 40.385,26 lei, fila cec din 3 noiembrie 2006 în valoare de 39.798,83 lei, fila cec din 6 noiembrie 2006 în valoare de 41.463,88 lei, fila cec din 8 noiembrie 2006 în valoare de 39.008,20 lei, fila cec din 10 noiembrie 2006 în valoare de 37.987,18 lei, fila cec din 17 noiembrie 2006 în valoare de 31919,25 lei, fila cec din 20 noiembrie 2006 în valoare de 34.688,50 lei, fila cec din 21 noiembrie 2006 în valoare de 34.767,04 lei, fila cec din 22 noiembrie 2006 în valoare de 30.342,62 lei, fila cec din 23 noiembrie 2006 în valoare de 25.5589,76 lei, fila cec din 24 noiembrie 2006 în valoare de 30216,48 lei, fila cec din 27 noiembrie 2006 în valoare de 25892,02 lei, fila cec din 28 noiembrie 2006 în valoare de 13.247,08 lei, fila cec din 29 noiembrie 2006 în valoare de 25.727,80 lei, fila cec din 30 noiembrie 2006 în valoare de 41.301,33 lei.

Cu toate acestea, din dispoziția directorului general O.F.R., dar și în urma hotărârii luate de Consiliul de Administrație din cadrul SC B. SRL Movila Verde, livrările de porcine au continuat, iar despre acest aspect, inculpatul împreună cu S.L., au purtat unele discuții, cel din urmă exprimându-și nemulțumirea față de creșterea debitului neîncasat și care au fost aduse la cunoștință și martorului P.D., membru al Consiliului de Administrație al societății.

Martorul S.L. s-a opus livrării în continuare a porcinelor, însă, din dispoziția inculpatului O.F.R., livrările au continuat, iar după data de 15 august 2006, toate cecurile ce au fost emise de SC M.P. 23 August SRL au fost introduse la plată, însă au fost refuzate de bancă pentru lipsa totală de disponibil.

Când inculpatului O.F.R. i s-au cerut explicații de către P.D. cu privire la debitul înregistrat de SC M.P. 23 August SRL, acesta și-a prezentat demisia, începând cu data de 20 septembrie 2011, care a fost acceptată după un preaviz de 30 de zile.

Așa cum a rezultat din declarațiile martorilor, inclusiv a martorului P.D. care, ulterior, a fost numit director interimar, inculpatul O.F.R. nu a mai avut nicio putere de decizie în perioada preavizului, doar s-a făcut o predare de gestiune și de documente.

La data de 8 noiembrie 2006, Consiliul de Administrație al SC M.P. 23 August SRL a dispus încetarea contractului de muncă al inculpatului O.F.R. prin Decizia nr. 62/2006, însă, din momentul depunerii demisiei și până la data de 8 noiembrie 2006, au mai fost efectuate 4 livrări, fără a mai fi emise nici măcar file cec, însă susținerea acuzării cum că acestea au fost efectuate din dispoziția inculpatului nu s-a confirmat de către martorii audiați în cauză.

După preluarea funcției de director general interimar al SC B. SA, numitul P.D. a demarat procedura necesară acționării în instanță, însă, la data de 15 noiembrie 2006, s-a încheiat un proces-verbal de conciliere cu inculpatul M.I., în care inculpatul recunoștea valoarea debitului ca fiind de 919.578 lei, urmând ca, în perioada 15 noiembrie 2006 - 31 decembrie 2006, să achite 500.000 lei, iar în perioada 01 ianuarie 2007 - 31 martie 2007 să achite suma de 419.578 lei, lucru ce nu s-a întâmplat.

La data de 14 februarie 2006, prin ordinul de plata nr. x/2006, SC B. SA a dispus plata către SC M.P. 23 August SRL a sumei de 16.814,7 lei, reprezentând contravaloarea unei cantități de cereale, pentru care inculpatul M.I. și-a luat angajamentul să o livreze fără să se mai întâmple acest lucru.

Valoarea prejudiciului înregistrat de partea civilă SC B. SA s-a ridicat la suma de 906.392,71 lei, fiind creat prin activitatea inculpatului M.I. de a induce în eroare conducerea societății pe parcursul derulării contractului de vânzare-cumpărare, prin emiterea unor cecuri, ca instrumente de plată, fără a avea acoperirea necesară sau atunci când și-a luat angajamentul livrării de cereale fără a avea posibilități certe de a efectua livrarea, dar și prin acțiuni de menținere în eroare a conducerii societății, la modul că inculpatul M.I., după ce a început derularea contractului și a creat aparența de bun platnic, prin invocarea unor motive legate de efectuarea unor lucrări de modernizare a abatorului său, a solicitat prelungirea termenului de introducere a filelor cec la bancă, fapt ce s-a și întâmplat ulterior, ca urmare a adoptării deciziei Consiliului de Administrație din data de 18 mai 2006, când s-a stabilit ca plata de către debitori să se facă până la 60 de zile.

Din declarația inculpatului O.F.R., dată în faza de urmărire penală, a rezultat că, în ceea ce privește mărirea termenului de plată a produselor livrate către societatea inculpatului M.I., exista acordul Consiliului de Administrație, fără a fi întocmit vreun document în acest sens. Toate filele cec, cu data scadentă anterioară demisiei sale din cadrul SC B. SA, au fost acceptate la pată, însă, ulterior demisiei sale, nu cunoaște ce s-a mai întâmplat. Referitor la facturile fiscale ce au fost întocmite ulterior datei demisiei sale, a arătat că acele plăți nu mai sunt în atributul său. Referitor la achiziția de cereale de la societatea inculpatului, a susținut că a existat acord scris dat de Consiliul de Administrație, exprimat în scris prin procesul-verbal de ședință.

În faza cercetării judecătorești, același inculpat a arătat că a fost director general al SC B. SA, cu sediul în Movila Verde, până la data de 20 septembrie 2006, când și-a dat demisia și a fost suspendat din funcție de Consiliul de Administrație.

În anul 2005, l-a cunoscut pe inculpatul M.I., prin intermediul directorului comercial S.L. și care deținea o societate ce avea ca obiect de activitate prelucrarea cărnii, achiziționa porci vii, pe care, ulterior, îi procesa.

Încă de atunci, au început relațiile comerciale, dar pentru cantități mai mici de porci, însă apoi s-a încheiat un contract între cele două firme, pentru cca 1000 porci/lunar, iar modalitatea de plată era cu file cec cu termen la 30 de zile, pe o durată de 1 an.

În luna iunie, inculpatul M.I. a cerut un termen mai mare pentru achitarea facturilor, pe motiv că plățile de la societatea S., cu care avea contract, se fac într-un termen mai lung, de 45 - 60 de zile.

Această situație a fost adusă la cunoștința Consiliului de Administrație și s-a stabilit o dată scadentă la 60 de zile.

P.D. era membru al Consiliului de Administrație, dar și director general la SC C. SA Pecineaga, care făcea parte dintr-un holding având același obiect de activitate. Avea aprobarea de la Consiliul de Administrație să achiziționeze 7000 tone de cereale, de aceea, după o discuție purtată cu M.I., acesta s-a oferit să îi ajute în achiziționarea cerealelor, acordându-se în acest sens un avans de 16.814 lei.

Au fost emise mai multe file cec ce au fost decontate pe durata cât a activat ca director general fiind încasată suma de 2,7 milioane lei, iar pentru restul mărfii livrate au fost emise file cec, cu termen scadent la 60 de zile.

Nu i-au fost sesizate întârzieri la plăți, iar pentru ca o filă cec să fie depusă la bancă pentru decontare, se semna de către el un borderou.

P.D. a introdus toate filele cec scadente, dar și cele pentru care termenul nu era depășit, motiv pentru care M.I. a intrat în incapacitate de plată.

După data de 20 septembrie 2006, a fost suspendat din funcție și, cu toate că era în preaviz, nu mai avea nicio putere de decizie, fiind doar simplu salariat.

S-a reținut că nu este real că ar fi știut de efectuarea unor lucrări de modernizare a abatorului, doar Consiliul de Administrație având atribuții de a decide cu privire la declanșarea procedurilor de recuperare a unor sume de bani.

Martorul P.D., membru al Consiliului de Administrație la SC B. SA Movila Verde, în anul 2006 era director general la SC C. SA Pecineaga. Cu societatea inculpatului M.I. au existat relații comerciale, atât cu SC B. SA, dar și cu SC C. SA Pecineaga, însă această din urmă societate a constatat că inculpatul este rău platnic și, de aceea, au fost sistate relațiile comerciale.

La cealaltă societate a fost informat de către directorul comercial S.L. că livrările se făceau zilnic către societatea inculpatului M.I. și plata se făcea cu cecuri ce nu au fost decontate la plată.

În calitate de membru al Consiliului de Administrație, i-a interzis inculpatului să mai facă livrări, însă, cu toate acestea, livrările au continuat.

S-au efectuat livrări de aproximativ 10 miliarde lei, însă acestea au rămas neachitate. Au existat discuții de prelungire a termenului de plată de la 30 de zile, la 60 de zile și chiar s-a încercat o conciliere, însă toate demersurile au rămas fără rezultat.

Cecurile au fost refuzate la plată încă din perioada când inculpatul O.R. era în funcție. Uneori, M.I. le spunea că nu are disponibil în cont și atunci filele cec nu erau introduse la plată, dar, după ce a intrat în incapacitate de plată, acesta nu a mai anunțat nimic.

Instrumentele de plată nu erau lăsate cu titlu de garanție, ci ca mijloc de plată. Inculpatul O.R. nu mai avea niciun rol de a mai dispune livrări de porcine după ce și-a înaintat demisia. Au mai fost efectuate livrări și după acest moment, întrucât inculpatul M.I. a spus ca nu ar putea să achite toate acele sume, numai dacă i se mai fac și alte câteva livrări, lucru admis de președintele Consiliului de Administrație.

În faza de urmărire penală, același martor a mai relatat și despre cantitatea de 47100 Kg cereale pe care inculpatul M.I. urma să o livreze, fără să se întâmple în realitate acest lucru, însă a încasat pentru aceasta suma de 16.814 lei.

Martora N.D., ce a avut funcția de director economic la SC B. SA în perioada 2005 - 2008 a arătat în faza de urmărire penală că are cunoștință de existența unui contract de vânzare-cumpărare porcine încheiat cu inculpatul M.I. și care s-a derulat la început în bune condiții, însă, după o perioadă scurtă, au început să apară întârzieri la plată și refuzul unor file cec.

P.D., membru al Consiliului de Administrație, i-a spus directorului general O.R. să sisteze orice livrare până la achitarea debitului.

După eliberarea din funcție a inculpatului O.R., au existat mai multe demersuri de recuperare a prejudiciului, fără rezultat.

Cecurile emise ca instrumente de plată ajungeau la această martoră care, în virtutea funcției, le introducea la plată la termenul scadent.

În luna octombrie, când au mai fost dispuse și alte livrări, iar inculpatul O.R. era în preaviz, a arătat martora că nu își amintește cine a dispus efectiv aceste livrări.

Nu avea nicio putere de decizie cu privire la situația financiară a societății, toate operațiunile fiind efectuate din dispoziția strictă a directorului general.

În faza cercetării judecătorești, martora N.D. a relatat aproximativ aceleași aspecte, cu precizarea că, după demisia inculpatului O.R., acesta nu mai avea nicio putere de decizie în cadrul societății, iar livrările efectuate ulterior s-au dispus de către P.D.

Martorul S.V.L. a arătat că își menține declarația de la urmărire penală, arătând că a fost director comercial în perioada 2005 - 2009 și știe că s-a încheiat un contract pentru livrarea porcilor cu societatea inculpatului M.I., care părea benefic, iar contractul, la început, a decurs în mod normal. A înțeles că M.I. avea un contract cu un beneficiar mai mare și solicita cantități tot mai mari de porci, pe care nu le mai puteau onora.

Prin luna august, P.D. a spus că s-au făcut livrări prea mari, iar filele cec de la bancă se întorceau nedecontate.

Filele cec se depuneau la bancă la 30 de zile, dar s-au depus și mai târziu, la cererea lui M.I.

Datoria ajunsese la cca 10 miliarde, însă filele cec erau scadente în luna septembrie și, astfel, M.I. era în termen. În luna septembrie, când filele cec au ajuns la bancă, au primit răspuns că acestea sunt fără acoperire și au fost refuzate, după care s-a încercat rezolvarea pe cale amiabilă, fără rezultat.

S-au mai făcut livrări și după demisia inculpatului O.R., însă acestea au fost dispuse de P.D., inculpatul nu mai avea nicio putere de decizie în cadrul societății.

A existat o interdicție a domnului P.D. în luna august de a mai face livrări, însă aceasta a fost percepută doar ca o indicație, întrucât exista un contract ce trebuie onorat. Toate celelalte livrări au fost efectuate din dispoziția inculpatului O.R.

Martora T.L. a arătat că își menține declarația dată la urmărire penală și era tehnician veterinar în anul 2006. A arătat că știe că au existat livrări către societatea SC M.P. SRL, conform unui contract încheiat. La un moment dat, S.L. a arătat că livrările de porci vor înceta până când se vor efectua plățile. Dispoziția de livrare a porcilor aparținea inculpatului O.R., însă și alte persoane din conducerea societății puteau să dispună acest lucru.

Expertiza contabilă dispusă în faza de urmărire penală (în urma refacerii acesteia) a reținut emiterea a 24 file cec, din care două au fost decontate parțial, în cuantum de 36.515,91 lei, iar celelalte au fost refuzate la plată pentru lipsă disponibil, în cuantum de 833.816,68 lei și au mai existat alte 4 facturi emise și nedecontate pentru care nu au fost emise file cec și care au însumat 92.227 lei, precum și suma aferentă facturii din 14 februarie 2006 reprezentând contravaloare grâu, dar neintrat în gestiunea părții civile, aceste aspecte fiind detaliate în raportul de expertiză.

În total, valoarea prejudiciului produs părții civile s-a ridicat la suma de 906.392,71 lei.

S-a reținut, pe baza probelor administrate în cauză, că inculpatul M.I. se face vinovat de comiterea infracțiunii de înșelăciune întrucât acesta, în mod deliberat, și-a luat angajamentul că va putea livra grâu, deși, în realitate, nu avea o asemenea posibilitate și, prin urmare, nici nu s-a livrat, a încheiat un contract de cumpărare porcine, ce prevedea livrări lunar, în cantități foarte mari, care depășeau cu mult situația financiară a firmei pe care o administra, așa cum rezulta din detalierea operațiunilor financiare redate de situația conturilor deschise de SC M.P. SRL 23 August.

Mai mult, încă din luna mai 2006, inculpatul a pretins în declarațiile susținute în faza de urmărire penală că avea un contract încheiat cu firma S., căreia îi livra carne, fără să facă vreo dovadă în acest sens.

A apărut ca fiind evident faptul că, după preluarea porcilor, aceștia erau valorificați pe piață, fără a se cunoaște cu exactitate destinația, iar inculpatul obținea și sume mai mari de bani, după ce carnea era prelucrată, însă acesta nu a dovedit niciun moment că era interesat să-și alimenteze conturile pentru ca partea civilă să poată să-și deconteze cecurile ce au fost emise în favoarea sa.

Inculpatul, chiar dacă știa că cecurile ce erau emise nu puteau să aibă acoperirea necesară, nu s-a oprit, ci dimpotrivă, a încercat să folosească diverse pretexte, în sensul că ar avea probleme cu abatorul societății, care ar necesita renovări, însă, în același timp, a încercat să creeze aparența că este în măsură să-și onoreze contractul, deși, în realitate, nu l-a interesat acest lucru.

Acesta a acționat la început ca un bun platnic, pentru ca ulterior, cecurile să fie emise, cunoscând în mod cert că partenerul de afaceri nu ar putea obține nimic prin introducerea acestora la plată.

Deși soldul contului societății tindea spre zero sau înregistra minusuri, inculpatul nu a adus la cunoștință niciun moment celeilalte părți contractante împrejurarea că s-ar afla într-o imposibilitate de plată, ci dimpotrivă, a tot cerut amânări, pentru ca cecurile să fie introduse la plată cât mai târziu, urmărind astfel ca să obțină cantități tot mai mari de porci, iar până s-ar fi lămurit situația, el ar fi putut să profite de încrederea acordată și să obțină beneficii folosind această manieră de lucru, pe care, însă, nu le-a folosit și pentru a-și onora obligațiile contractuale și a plăti marfa achiziționată de la partea civilă.

Chiar și în momentul în care s-a încheiat concilierea între cele două societăți, la data de 15 noiembrie 2006, inculpatul a creat doar aparența că litigiul s-ar putea soluționa pe cale amiabilă, deoarece, în realitate, acesta știa situația financiară și este cert că și-a dat seama că nu ar putea să achite, într-un interval foarte scurt, o sumă ce se apropia de 10 miliarde, însă s-a angajat din nou, a făcut promisiuni și chiar a pretins să i se facă alte câteva livrări pentru a-și putea achita datoria, fără ca acestea, la rândul lor, să fie achitate.

În acest context, s-a reținut că a existat inducere în eroare din partea inculpatului M.I., atât în ceea ce privește cele 24 de file cec emise de acesta, cât și cu privire la cele 4 livrări de porci pentru care inculpatul nu a mai emis file cec și angajamentul livrării de cereale, pentru această din urmă operațiune inculpatul nu a emis fila cec și nici nu avea motiv să o facă, din moment ce el era cel care a primit suma reprezentând contravaloarea cerealelor, așa cum se reține în rechizitoriu.

Cu această motivare, s-a dispus schimbarea încadrării juridice, conform art. 334 C. proc. pen., din infracțiunea de înșelăciune prev. de art. 215 alin. (1), (4) și (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (fiind vizate 25 de cecuri), în infracțiunea de înșelăciune prev. de art. 215 alin. (1), (3), (4) și (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 37 lit. a) C. pen., în raport de starea de recidivă ce rezultă din fișa de cazier judiciar.

Cu privire la existența faptelor și vinovăția reținută în sarcina inculpatului O.F.R., s-a constatat că acestuia nu i s-ar putea imputa cele 4 livrări efectuate conform facturilor din 5 octombrie 2006, 7 octombrie 2006, 8 octombrie 2006 și 10 octombrie 2006, pentru care a fost reținută infracțiunea de complicitate la înșelăciune în formă continuată întrucât, în fapt, inculpatul nu mai avea nicio putere de decizie în cadrul societății, după data depunerii demisiei, respectiv 21 septembrie 2006, așa cum rezultă din declarația acestuia în care a arătat că, ulterior acestei date, în timpul perioadei de preaviz, nu a mai luat nicio hotărâre în calitate de director general și nici nu i s-a mai permis acest lucru de către directorul interimar.

Acest fapt a fost confirmat și de martorii P.D., N.D. și S.L., care au arătat că cele 4 livrări s-au făcut din dispoziția altei persoane din conducere și în mod sigur nu din dispoziția inculpatului.

Prin urmare, s-a reținut că, în ceea ce privește considerațiile teoretice din actul de inculpare, acestea nu-și găsesc corespondentul în probele administrate în cauză, în sensul că, în conformitate cu Codul muncii, pe perioada preavizului, contractul individual de muncă continuă să-și producă toate efectele.

Chiar și martorul P.D., inițiatorul plângerii penale formulate în cauză, a susținut că livrările respective nu au fost efectuate din dispoziția inculpatului, prin urmare nu se poate reține în sarcina inculpatului O.R. comiterea infracțiunii de complicitate la înșelăciune, impunându-se achitarea acestuia, pe motiv că fapta nu există în materialitatea sa, inculpatul nu a întreprins nimic, astfel încât să se considere că a acționat în complicitate cu inculpatul M.I.

În ceea ce privește infracțiunea de neglijență în serviciu, s-a examinat per ansamblu activitatea inculpatului și eventualele atribuții pe care acesta le avea și pe care le-ar fi ignorat.

S-a constatat astfel că inculpatul, deși avea calitatea de director general în cadrul societății SC B. SRL Movila Verde, problemele societății și deciziile ce priveau bunul mers al acesteia erau puse în discuție de Consiliul de Administrație, fapt ce reiese din raportul de ședință B. din data de 18 mai 2006, când s-a stabilit că plata de la debitori să se facă la 60 de zile, pe când în raportul din data de 23 martie 2006 se consemnase că societatea înregistrase întârzieri la plată la 30 de zile.

Din procesul-verbal din data de 18 iulie 2006 a rezultat că inculpatul O.R. era împuternicit de Adunarea Generală a Asociaților să deschidă conturi și să semneze documente de deschidere de conturi, să cumpere autoturisme dotate cu aer condiționat, putându-se trage concluzia că inculpatul nu ar fi putut acționa decât cu acordul acestei adunări, iar deciziile sale puteau fi verificate de adunare și evaluate dacă sunt sau nu benefice pentru societate.

I s-a imputat inculpatului prin actul de sesizare al instanței că acesta nu a luat toate măsurile pentru diminuarea prejudiciului adus societății din contractul derulat cu societatea administrată de inculpatul M.I., or, așa cum chiar martorul P.D. a afirmat, livrările au continuat și după demisia inculpatului, în urma unei discuții purtate cu inculpatul M.I., care îi asigura ca va achita facturile anterioare dacă i se vor mai face și alte livrări, iar de această dată, nu au mai fost pretinse nici măcar file cec.

Din moment ce și alte persoane care se aflau în conducerea societății au decis să continue livrările pe baza celor susținute de inculpatul M.I. și au fost de acord să cadă la o înțelegere cu acesta, s-a reținut că nu s-ar putea imputa inculpatului O.R. că el nu a făcut mai mult pentru a nu se ajunge la prejudicierea societății sau la reducerea prejudiciului încercat de societate.

Inculpatul a susținut că a adus la cunoștința Consiliului de Administrație problemele cu care se confrunta societatea și nu ar fi luat decizii doar de unul singur cu privire la bunul mers al societății, aceste susțineri fiind întărite de procesele verbale ale Adunării generale a asociaților, depuse la dosar.

S-a reținut că ineficiența deciziilor unui director general și lipsa de fermitate a sa nu pot conduce în mod automat la concluzia că acesta s-ar face vinovat de comiterea vreunei infracțiuni, fie ea și din culpă, ci trebuie să se ia măsuri în vederea numirii în funcție a unei alte persoane, cu reale calități manageriale.

Prin urmare, nu i s-a putut imputa inculpatului O.R. că s-au făcut livrări de porci către societatea inculpatului M.I., pe baza celor susținute de acesta, prin invocarea diverselor motive și pretexte, mai mult sau mai puțin elaborate.

S-a apreciat că se impune achitarea inculpatului O.R. și pentru infracțiunea de neglijență în serviciu în formă calificată întrucât nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii, latura obiectivă, neindicându-se și nedovedindu-se care sunt în concret acțiunile sau inacțiunile care au concurat la producerea prejudiciului în dauna societății.

Chiar și în aceste condiții, s-a schimbat încadrarea juridică, în cazul inculpatului O.F.R., din infracțiunea de neglijență în serviciu în forma continuată, în neglijență în serviciu întrucât infracțiunea reținută, fiind una din culpă, nu comportă o rezoluție infracțională unică, iar o persoană nu ar putea acționa în baza aceleiași rezoluții infracționale, chiar reținându-se o activitate infracțională într-un interval mai lung de timp, decât în cazul unei infracțiuni ce ar fi comisă cu intenție.

De asemenea, a fost avut în vedere că infracțiunea de complicitate la înșelăciune prin folosirea unor file cec nu ar putea fi reținută, din moment ce actul de inculpare indică realizarea acesteia prin inducerea în eroare, fără a se emite file cec drept instrumente de plată pentru achiziționarea în 4 rânduri a porcinelor.

În drept, s-a reținut că fapta inculpatului M.I. care, în perioada 11 februarie 2006 - 08 noiembrie 2006, în realizarea, aceleiași rezoluții infracționale, în calitate de administrator la SC M.P. SRL 23 August, a emis în favoarea părții vătămate SC B. Movila Verde, un număr de 24 de file cec, cunoscând faptul că, pentru valoarea lor, nu exista disponibil necesar în contul emitentei, a solicitat și primit după data de 20 septembrie 2006 și alte livrări de animale, pentru care nu a mai fost emis niciun instrument de plată și a beneficiat de prețul unor livrări de grâu inexistente în realitate, aceste acte materiale producând un prejudiciu în dauna părții civile în cuantum de 906.392,71 lei, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune prev. de art. 215 alin. (1), (3), (4) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Întrucât inculpatul M.I. a mai fost condamnat la pedeapsa de 2 ani închisoare cu suspendarea condiționată a executării pedepsei pentru infracțiunea de înșelăciune, prin Sentința penală nr. 518 din 19 martie 2002 a Judecătoriei Giurgiu, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 791 din 24 aprilie 2003 a Curții de Apel București, au fost reținute și dispozițiile art. 37 lit. b) C. pen.

Pentru infracțiunea dedusă judecății, ce a fost dovedită cu mijloacele de probă administrate în cauză, s-a dispus condamnarea inculpatului M.I. la o pedeapsă cu închisoarea, în limitele prevăzute de lege.

La individualizarea pedepsei, au fost avute în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen., limitele de pedeapsă prevăzute în partea specială a Codului penal, modalitatea concretă de comitere a faptei, constând în inducerea în eroare a părții vătămate pe parcursul derulării unui contract, prin emiterea mai multor file cec fără a avea acoperirea necesară, aflându-se și în interdicție bancară, producând un prejudiciu important de 906.392,71 lei, care nu a mai putut fi recuperat, repetabilitatea activității inculpatului și modalitatea în care acesta a conceput planul infracțional.

Au fost avute în vedere și datele ce caracterizează persoana acestuia, în sensul că are vârsta de 49 de ani, este căsătorit, a mai intrat în conflict cu legea penală, fiind anterior condamnat la o pedeapsă cu închisoarea cu suspendarea condiționată a executării pedepsei, însă în termenul de încercare stabilit, a comis prezenta infracțiune dedusă judecății.

S-a reținut, de asemenea, că, pe parcursul urmăririi penale, inculpatul a avut o atitudine relativ sinceră, încercând totuși să acrediteze ideea că relația comercială a decurs normal, până la momentul la care a întâmpinat probleme financiare cu alți parteneri de afaceri, fără a încerca în vreun fel să diminueze prejudiciul creat, să facă eforturi minime să îl acopere, ci dimpotrivă, acesta nu a mai putut fi contactat după perfectarea concilierii, fiind greu de găsit chiar și de organele de urmărire penală, apoi, în fața instanței, s-a prezentat la un termen de judecată, după care, prin apărător, a arătat că nu se va mai prezenta întrucât pe numele lui este emis un mandat de arestare în lipsă de Judecătoria Sectorului 5 București și de teamă de a nu fi încarcerat a plecat, posibil în Germania, aspect ce denotă că inculpatul nu este mai responsabil nici față de organele abilitate să aplice legea, că nu își asumă faptele sale și, în consecință, încearcă să eludeze atât legea, cât și o eventuală pedeapsă ce i s-ar aplica pentru ceea ce a făcut.

Cu toate acestea, s-au reținut în favoarea inculpatului circumstanțe atenuante prevăzute de art. 74 alin. (2) C. pen., față de modalitatea concretă în care inculpatul a înțeles să comită fapta, de valoarea prejudiciului creat.

Pentru considerentele sus expuse, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul O.F.R. pentru comiterea infracțiunii de înșelăciune prev. de art. 215 alin. (1), (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., întrucât fapta nu există.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a fost achitat același inculpat pentru comiterea infracțiunii de neglijență în serviciu, prev. de art. 249 alin. (2) C. pen., întrucât nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii - latura obiectivă.

Sub aspectul laturii civile, s-a reținut că partea vătămată SC B. SRL Movila Verde s-a constituit parte civilă cu suma menționată în rechizitoriu, după cum a precizat în fața instanței, respectiv prejudiciul reținut prin expertiza contabilă, actualizat până la data efectuării expertizei și stabilit la suma de 1.176.589 lei.

La termenul din data de 07 iunie 2011, partea civilă a depus la dosar un înscris prin care arata că înțelege să-și retragă constituirea de parte civilă în raport de inculpatul O.F.R. întrucât nu a suferit nicio vătămare ca urmare a acțiunilor/inacțiunilor acestuia, pe timpul exercitării funcției, dar și ulterior părăsirii acesteia.

S-a constatat că inculpatul M.I. a acționat cu vinovăție, iar prin acțiunea sa ilicită, s-a produs un prejudiciu, motiv pentru care acesta a fost obligat să despăgubească partea civilă, alături de partea responsabilă civilmente SC M.P. SRL 23 August, societate în numele căreia inculpatul a acționat în calitate de reprezentant al acesteia.

Față de înscrisul depus la dosar, s-a constatat că nu ar fi putut fi antrenată răspunderea civilă a inculpatului O.F.R., fiind incident principiul disponibilității, în raport de temeiul achitării indicat în ceea ce privește infracțiunea de neglijență în serviciu întrucât, pentru infracțiunea de complicitate la înșelăciune, pentru care s-a dispus achitarea în temeiul art. 10 lit. a) C. pen., nu se mai putea discuta despre o eventuală obligare la plata despăgubirilor civile.

Prin urmare, în baza art. 14 și art. 346 C. proc. pen., art. 998 și urm. C. civ., a fost obligat inculpatul M.I., în solidar cu partea responsabilă civilmente SC M.P. SRL 23 August, la plata sumei de 906.392,71 lei, ce se va actualiza la momentul plății efective a prejudiciului, către partea civilă SC B. SRL Movila Verde.

S-a reținut că prejudiciul total de 906.392,71 lei este compus din suma de 797.300,77 lei reprezentând valoarea filelor cec emise și nedecontate, 92.277,24 lei reprezentând valoarea facturilor nedecontate pentru care nu s-au emis file cec, 16.814,70 lei reprezentând contravaloarea grâului neintrat în gestiune.

S-au respins celelalte pretenții civile formulate în cauză de către partea civilă, față de împrejurarea că instanța a avut în vedere prejudiciul efectiv creat în patrimoniul părții civile și care urmează să fie actualizat la momentul plății efective.

S-a menținut măsura asiguratorie instituită în baza Ordonanței procurorului nr. 190/P/2008 din data de 12 iulie 2010, asupra imobilului situat în Mangalia, str. P., proprietari fiind M.I. și M.M.

S-a dispus ridicarea măsurii sechestrului asigurător instituită în faza de urmărire penală asupra conturilor bancare deținute de inculpatul O.F.R. la U.T. Bank și V. România.

Împotriva sus-menționatei sentințe au formulat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanța și inculpatul M.I., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, sub următoarele aspecte:

În apelul formulat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanța s-a susținut că, în mod greșit, instanța de fond a dispus achitarea inculpatului O.F.R. pentru săvârșirea infracțiunilor reținute în sarcina sa.

S-a susținut că se poate reține săvârșirea de către inculpat a infracțiunii de abuz în serviciu întrucât acesta a neglijat limitarea prejudiciului creat de către inculpatul M.I. și nu și-a îndeplinit în mod corespunzător atribuțiile de serviciu.

S-a arătat că, în mod concret, deși i s-a atras atenția asupra situației create chiar de către martorul P.D. și cu toate că i s-a interzis să mai livreze cantități de porci, inculpatul a continuat să livreze aceste produse.

Totodată, s-a arătat că nu poate fi primită apărarea inculpatului potrivit căreia a continuat să livreze porcine deoarece avea un contract ce trebuia executat în continuare, pentru că, altfel, risca să nu mai primească nici banii datorați și care nu fuseseră plătiți.

În acest sens, s-a precizat că, potrivit declarațiilor martorilor audiați, inculpatul O.F.R. a neglijat livrarea către alți beneficiari care erau buni platnici pentru a livra porcine către societatea inculpatului M.I.

S-a apreciat că atitudinea inculpatului O.F.R. poate fi explicată numai în baza unei înțelegeri cu celălalt inculpat, cu atât mai mult cu cât, potrivit declarației date de inculpatul M.I. în faza de urmărire penală, acesta îi spusese inculpatului O.F.R. că banii folosiți din revânzarea porcilor nu-i va folosi pentru a-și achita datoriile către partea civilă, ci pentru a-și moderniza și amenaja abatorul.

S-a susținut că nu se impunea nici achitarea inculpatului O.F.R. pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, în contextul în care rezultă cu certitudine că inculpatul O.F.R. a plătit către societatea inculpatului M.I. o factură de achiziție a unor cereale, deși acestea nu au fost livrate către societatea parte civilă.

S-a apreciat că nu poate fi primită explicația inculpatului prin faptul că a avut aprobarea Consiliului de Administrație să achiziționeze cereale până într-un anumit plafon și că avea aprobarea să plătească anticipat un avans din valoarea acestei achiziții către producătorii de cereale, întrucât societatea inculpatului M.I. nu era producător de cereale, nu avea teren pe care să cultive cereale, obiectul de activitate al acesteia fiind comercializarea cărnii.

Mai mult, s-a arătat că, deși inculpatul O.F.R. a primit aprobare din partea Consiliului de Administrație pentru a plăti un avans pentru o cantitate de grâu dintr-o sumă mai mare ce ar reprezenta contravaloarea cantității contractate, astfel cum rezultă din factura din 14 februarie 2008, s-a achitat integral cantitatea de grâu menționată în factură.

De asemenea, s-a susținut că în această factură fiscală se menționează expres "date privind expediția" unde este completat numele delegatului în persoana numitului M.I., de unde ar rezulta că această cantitate de marfă a fost livrată către societatea parte civilă și că aceasta a primit efectiv marfa, or, din materialul probator administrat în cauză rezultă că această marfă nu a fost livrată.

În apelul formulat de inculpatul M.I., s-a susținut că instanța de fond a stabilit o încadrare juridică greșită faptelor reținute în sarcina acestuia, impunându-se schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prev. de art. 215 alin. (1), (3), (4) și (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 37 lit. a) C. pen., în infracțiunile prev. de art. 84 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 59/1934 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 37 lit. a) C. pen. (faptele constând în emiterea a 24 de cec-uri), de art. 215 alin. (1) și (3) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. (fapta comisă în data de 14 februarie 2006) și de art. 215 alin. (1) și (3) C. pen. cu aplic.art. 37 lit. a) C. pen. (fapta din 20 septembrie 2006).

Totodată, s-a apreciat că, în raport de infracțiunile prev. de art. 215 alin. (1) și (3) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. (fapta comisă în data de 14 februarie 2006) și de art. 215 alin. (1) și (3) C. pen. cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen. (fapta din 20 septembrie 2006), se impune achitarea întrucât faptelor le lipsește unul din elementele constitutive pentru a fi considerate infracțiuni, cu consecința achitării inculpatului în baza art. 10 lit. d) C. proc. pen.

În raport de infracțiunea prev. de art. 84 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 59/1934 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 37 lit. a) C. pen. (faptele constând în emiterea a 24 de cec-uri), s-a apreciat că se impune încetarea procesului penal, în baza art. 11 pct. 2 lit. b) C. proc. pen. în referire la art. 10 lit. g) din același cod, ca urmare a intervenirii prescripției speciale a răspunderii penale.

Totodată, s-a susținut că instanța de fond a stabilit o situație de fapt greșită, în contradicție cu materialul probator administrat, urmând să se ia în considerare și probele administrate în fața instanței de apel.

Cu referire la situația de fapt, s-a arătat că, la începutul anului 2006, când în România a fost declarată epidemia de gripa aviară, datorită căreia producătorilor de animale vii li s-a interzis scoaterea acestora din județ, situația societății inculpatului O. era un dramatică, în sensul în care nu avea posibilități de desfacere a porcilor în viu, în județul Constanța, având contracte cu alte unități din țară. În momentul apariției acestei interdicții, s-au adresat la începutul anului 2006 inculpatului M.I., fiind căutat de către P. și O. și căruia i s-a propus să abatorizeze carnea din cele două combinate, care a fost de acord cu cererea reprezentanților societății parte civilă, cu mențiunea că, la acel moment, inculpatul M.I. avea în funcțiune doar o linie de carmangerie și nu un abator propriu-zis, așa cum le era necesar celor două societăți. Pentru a se demara producția, în sensul solicitat de societatea parte civilă, s-a ajuns la o înțelegere și, totodată, s-a găsit o soluție de creditare pentru acea linie de abatorizare. De la acest moment și până în august 2008, a fost o colaborare bună între cele trei societăți, în sensul în care se livrau capete de porcine în viu, iar inculpatul, neavând posibilitatea să achite la momentul livrării, elibera acele file cec, care, în opinia sa, îndeplineau toate condițiile unui instrument de plată. Conform înțelegerii contractuale, acele file cec erau introduse la plată de la 30 la 60 de zile, în funcție de încasările ulterioare de la beneficiarii mărfii și îndestularea contului societății administrate de inculpatul M.I.

S-a arătat că singura problemă care a apărut în colaborarea celor două părți a fost la momentul în care inculpatul O. a fost demis de către directorul general P.R., urmare a unor probleme strict personale, acel moment fiind crucial pentru buna desfășurare a relațiilor dintre cele două societăți.

S-a relevat că societatea parte civilă, prin livrarea, în mod sistematic, a unor cantități de porci, trecuți peste termen sau cu o cantitate mare de grăsime, a condus la pierderea de către societatea inculpatului a unor contracte de livrare de carne și produse din carne către unii beneficiari, respectiv către S., intrând astfel în imposibilitate de plată.

Referitor la cantitatea de cereale, s-a arătat că discuțiile care au avut loc la un moment dat, relativ la achiziția de cereale, au fost girate de către P.D. și O.F., contractul a fost adus la cunoștința Consiliului de Administrație, iar termenele scadente au fost stabilite de comun acord.

S-a reliefat și faptul că imposibilitatea de a achita foarte repede sumele de bani reprezentând contravaloarea porcilor livrați de societatea parte civilă, s-a datorat și investițiilor foarte mari făcute de inculpatul M.I. în acel abator, pentru deschiderea altor linii de producție, convins fiind că, pe viitor, această activitate îi va aduce un profit bun.

S-a mai arătat că, ulterior ridicării interdicției și, în lipsa limitării privind desfacerea, P.D., care nu era în relații foarte bune cu inculpatul O., a creat această situație.

S-a solicitat să se aibă în vedere că livrările de carne de porci au existat și după momentul plecării inculpatului O. din societate, chiar după formularea plângerii penale, iar contractul comercial s-a desfășurat în aceiași parametrii.

S-a mai reținut în sarcina inculpatului M.I. că au fost efectuate livrări de carne, fără a se emite instrumente de plată, or, legat de acest aspect, inculpatul a justificat respectiva situație de fapt, fie că era plecat din țară, fie că nu dispune de un carnet de cec, existând o problemă cu banca.

S-a arătat că nu se poate imputa această situație inculpatului M.I. întrucât, în măsura în care societatea inculpatului nu a eliberat instrumente de plată, societatea parte civilă nu trebuia să livreze marfa, or livrarea acesteia era la dispoziția lui P.D. și a reprezentanților celor două societăți.

S-a susținut că livrarea mărfii, chiar și fără emiterea instrumentelor de plată, conduce la concluzia că a existat o înțelegere pentru ca acele file cec să fie date la o dată ulterioară, în situația în care nu exista un refuz categoric, nici măcar o înțelegere și au continuat să livreze marfa pe încredere, conform înțelegerii, situația creată neputând fi imputată inculpatului.

De altfel, inculpatul M.I., nici nu a negat aceste înscrisuri, ci dimpotrivă, a semnat de primire.

În ceea ce privește filele cec, s-a solicitat a se constata că sunt îndeplinite elementele constitutive ale infracțiunii speciale la legea cec-ului.

S-a susținut că, în referire la filele cec, acestea au fost date atât cu titlu de garanție, cât și ca instrumente de plată, iar în condițiile în care exista un contract și termenele scadente erau bine stabilite, la momentul emiterii acestora exista disponibilul necesar.

În fața instanței de apel s-au administrat următoarele probe:

A fost reaudiat martorul P.D. și s-a efectuat o expertiză contabilă, la dosarul cauzei fiind depus raportul de expertiză.

În declarația dată, martorul P.D. a confirmat că avea cunoștință de relația comercială dintre societatea inculpatului M.I. și S.

Totodată, s-a confirmat că, urmare a intrării în vigoare a normelor europene, societatea parte civilă nu mai putea livra carne, condiții în care carnea luată de la societatea parte civilă era livrată către S.

De asemenea, s-a confirmat de către martor că au existat discuții între acesta și inculpatul M.I. referitor la calitatea mărfii livrate, reproșându-se probleme legate de calitatea cărnii, de cantitatea de grăsime, arătând și faptul că inculpatul M.I., de mai multe ori, i-a reproșat faptul că, urmarea calității defectuoase a mărfii livrate, a fost refuzată de către S. și că i-a solicitat să trimită carne de calitate corespunzătoare.

S-a confirmat de către martor că au fost situații în care cec-urile emise odată cu factura au fost retrase de inculpat și înlocuite cu bilete la ordin și aceasta la cererea inculpatului, cu o dată scadentă mai mare.

Totodată, s-a relevat de către martor că, în mod uzual, înainte de data scadenței cec-urilor, inculpatul era sunat și atenționat că cec-urile deveneau scadente, moment în care inculpatul preciza expres dacă exista sau nu disponibil pentru introducerea lor la plată, iar uneori, se cerea o amânare, situație în care, ulterior, martorul se întâlnea cu inculpatul, care îi dădea cec-ul ce urma să devină scadent și care era înlocuit cu un alt cec, cu altă dată scadentă sau cu un bilet la ordin.

În ceea ce privește relațiile comerciale cu societatea inculpatului, a precizat martorul că valoarea mărfii livrate către inculpat și care a fost efectiv achitată de către acesta se ridică la aproximativ 50 miliarde lei vechi.

În ceea ce privește relațiile comerciale cu SC B., a arătat martorul că acestea erau din anul 2005 și că problemele au apărut în anul 2006, cu precizarea că a fost informat că, deși societatea inculpatului avea datorii de aproximativ 3 miliarde lei, totuși se mai livra marfă către societatea inculpatului.

A confirmat martorul că a luat legătura personal cu inculpatul M.I. și că s-a hotărât să se mai facă 2 - 3 livrări de carne de porc de la SC B., însă în anumite condiții, respectiv să se plătească carnea integral din acele livrări, la care să se adauge 15 - 20% din facturile ulterioare.

S-a menționat că această hotărâre a fost luată de acționarii majoritari ai societății, după ce inculpatul O. și-a dat demisia.

A confirmat martorul că au existat discuții cu inculpatul M.I. în cursul cărora s-a propus de către inculpat pentru recuperarea prejudiciului să își cedeze imobile pe care le avea în proprietate, un apartament în Neptun, fiind posibil să fi propus și cedarea abatorului, cu mențiunea că această propunere nu ar fi fost acceptată întrucât abatorului i se ridicase autorizația de funcționare.

Același martor a confirmat că a existat o conciliere directă cu inculpatul în care s-a stabilit atât suma datorată, cât și măsurile care trebuiau luate pentru acoperirea acestei sume.

Martorul a recunoscut că, după ce a introdus la plată primul cec, în raport de care s-a constatat că nu există disponibil, societatea inculpatului a intrat în interdicție bancară, fiind sfătuit de un avocat să se introducă toate filele cec, chiar dacă unele dintre acestea nu erau scadente.

De asemenea, a confirmat martorul că a luat legătura cu inculpatul M.I. pentru a deschide abatorul și aceasta determinat de o stare de necesitate întrucât nu se mai putea ieși cu mașinile de carne din Pecineaga, din cauza gripei aviare.

S-a arătat de către martor că șefii acestuia au fost de acord să se continue relațiile comerciale cu societatea inculpatului.

Totodată, s-a arătat de către martor că a existat o discuție cu inculpatul M.I. ca, în schimbul sumelor de bani, acesta să livreze cereale.

A mai confirmat martorul că au existat unele relații de afinitate între părinții săi și familia inculpatului O., relații care îl deranjau.

Referitor la susținerea martorului, potrivit căreia ar fi existat o înțelegere frauduloasă între inculpatul O. și inculpatul M.I., acesta a precizat că, în afară de propriile sale deducții, nu are cunoștință de alte aspecte care să ducă la concluzia unei asemenea înțelegeri.

Prin Decizia penală nr. 8/P din 30 ianuarie 2013 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, în baza art. 379 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. proc. pen., au fost admise apelurile formulate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanța și de apelantul inculpat M.I. împotriva Sentinței penale nr. 455 din 25 noiembrie 2011 pronunțată de Tribunalul Constanța în Dosarul nr. 14082/118/2010,

A fost desființată, în parte, Sentința penală nr. 455 din 25 noiembrie 2011 pronunțată de Tribunalul Constanța în Dosarul nr. 14082/118/2010 și, în rejudecare:

În baza art. 334 C. proc. pen., s-a dispus schimbarea încadrării juridice, pentru inculpatul M.I., din infracțiunea prev. de art. 215 alin. (1), (3), (4) și (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 37 lit. a) C. pen., în infracțiunile prev. de art. 84 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 59/1934 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 37 lit. a) C. pen. (faptele constând în emiterea a 24 de cec-uri), art. 215 alin. (1) și (3) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. (fapta comisă în data de 14 februarie 2006) și art. 215 alin. (1) și (3) C. pen. cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen. (fapta din 20 septembrie 2006), toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

În baza art. 334 C. proc. pen., s-a dispus schimbarea încadrării juridice, pentru inculpatul O.F.R., din infracțiunile prev. de art. 249 alin. (2) C. pen. și art. 215 alin. (1), (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., în infracțiunile prev. de art. 249 alin. (2) C. pen. și de art. 26 rap. la art. 215 alin. (1), (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit. b) C. proc. pen. în referire la art. 10 lit. g) din același cod, ca urmare a intervenirii prescripției speciale, s-a dispus încetarea procesului penal privind pe inculpatul M.I., pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 84 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 59/1934 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 37 lit. a) C. pen. (faptele constând în emiterea a 24 de cec-uri).

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) în referire la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul M.I. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 215 alin. (1) și (3) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. (fapta comisă în data de 14 februarie 2006).

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) în referire la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul M.I. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 215 alin. (1) și (3) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. (fapta din 20 septembrie 2006).

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul O.F.R. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 26 rap. la art. 215 alin. (1), (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul O.F.R. pentru comiterea infracțiunii de neglijență în serviciu, prev. de art. 249 alin. (2) C. pen.

În baza art. 14 și art. 346 alin. (2) C. proc. pen., art. 998 și urm. C. civ., a fost obligat inculpatul M.I., în solidar cu partea responsabilă civilmente SC M.P. SRL 23 August - prin lichidator judiciar T.C., la plata sumelor de 16.814,7 lei și de 109.091 lei, ce se vor actualiza la momentul plății efective a prejudiciului, către partea civilă SC B. SRL Movila Verde.

A fost respinsă, ca inadmisibilă, acțiunea civilă formulată de partea civilă SC B. SRL Movila Verde având ca obiect sumele de bani înscrise în cele 24 file cec emise de SC M.P. SRL 23 August, evidențiate în Sentința penală nr. 455 din 25 noiembrie 2011 pronunțată de Tribunalul Constanța în Dosarul nr. 14082/118/2010.

Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței primei instanțe, care nu sunt contrare deciziei.

În baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.

În baza art. 189 C. proc. pen., onorariile parțiale pentru apărătorii din oficiu, în sumă de câte 70 lei, s-a dispus a se avansa din fondurile Ministerului Justiției.

De asemenea, s-a dispus ca suma de 1500 lei, reprezentând onorariu expert contabil, să se avanseze din fondurile Ministerului Justiției în favoarea expertului D.C.

Examinând legalitatea și temeinicia sus-menționatei sentințe, din perspectiva criticilor formulate, precum și din oficiu, conform art. 371 alin. (1) și (2) C. proc. pen., curtea de apel a constatat că instanța de fond a stabilit în mod greșit situația de fapt și încadrarea juridică, referitor la inculpatul M.I. și aceasta în raport de materialul probator administrat în cauză.

S-a reținut că inculpatul M.I., în perioada de referință, era administrator la SC M.P. SRL 23 August, societate care deținea un abator care, însă, la începutul relațiilor cu societatea parte civilă, era închis.

Întrucât la începutul anului 2006, societatea parte civilă nu mai avea posibilitatea de a livra porci în viu, urmare a problemelor legate de gripa aviară, martorul P.D., reprezentantul unui holding din care făceau parte atât SC B. SA Movila Verde, cât și SC C., precum și reprezentanți ai Direcției Sanitare Veterinare, au luat legătura cu inculpatul M.I. în vederea deschiderii abatorului.

A fost avut în vedere că, la SC B. SA Movila Verde era director inculpatul O.F.R.

S-a reținut că reprezentanții părții civile au ales abatorul deținut de inculpat urmare a amplasamentului acestuia față de societatea parte civilă, aspectele reliefate fiind recunoscute atât de inculpatul M.I., cât și de martorul P.D., în declarația dată în fața instanței de apel.

Întrucât, la acel moment, abatorul nu avea dotările necesare și nu îndeplinea condițiile impuse pentru tăierea și procesarea cărnii de porc, în vederea deschiderii acestuia, s-a hotărât de reprezentanții părții civile, în acord și cu inculpatul M.I., să se găsească o posibilitate de finanțare pentru ca acest abator să fie pus în funcțiune, aspect ce a fost cunoscut și acceptat de martorul P.D. și de inculpatul O.F.R.

S-a remarcat că societatea parte civilă se afla într-o evidentă stare de necesitate, prin imposibilitatea livrării de porci în viu, ceea ce, evident, putea provoca consecințe grave asupra activității și beneficiilor acesteia.

În acest sens, pentru reutilarea abatorului, la data de 14 februarie 2006 prin ordinul de plată nr. x emis de SC B. SA Movila Verde și semnat de inculpatul O.F.R., s-a plătit SC M.P. SRL 23 August, suma de 16.814,7 lei, reprezentând contravaloarea unei cantități de cereale pe care societatea inculpatului M.I. trebuia să o livreze către societatea parte civilă.

Faptul că remiterea acestei sume de bani către societatea inculpatului s-a realizat în condițiile reținute de instanța de apel a rezultat și din faptul că societatea parte civilă, deși a achitat această sumă de bani chiar la începutul raporturilor contractuale, nu a solicitat niciodată, nici chiar prin plângerea penală formulată, remiterea sumei și nici nu s-a reclamat faptul că acea cantitate de cereale nu a fost livrată.

Totodată, nu i s-a solicitat inculpatului, într-un interval mare de timp, îndeplinirea obligației contractuale, respectiv livrarea acelei cantități de cereale.

În sensul aceleiași concluzii a fost, astfel cum s-a evidențiat, interesul părții civile în reluarea activității abatorului, ca singura soluție pentru deblocarea activității societății părții civile, cel puțin în acea perioadă.

S-au reținut drept raporturi contractuale concrete, faptul că, la data de 11 februarie 2006, s-a încheiat între SC B. SA Movila Verde și SC M.P. SRL 23 August, contractul de vânzare-cumpărare nr. 73, prin care SC B. SA Movila Verde se obliga să livreze SC M.P. SRL 23 August, un număr de cel puțin 1000 capete de porci grași cu o greutate vie cuprinsă între 90 - 110 kg. Durata contractului a fost stabilită la 12 luni, cu posibilitatea de prelungire.

S-a reliefat și faptul că, anterior acestui contract, între cele două societăți au mai existat relații comerciale de aceeași natură, în lipsa unui contract ferm, în derularea cărora au fost efectuate livrări, în valoare de 48.714,08 lei, ce au fost achitate de inculpat cu file cec, fără să existe probleme în plata acestora la scadență.

A fost avut în vedere că, inițial, ambele societăți din holding, respectiv atât SC B. SA Movila Verde, cât și SC C., au livrat porci către societatea inculpatului, relațiile cu ambele societăți desfășurându-se în mod normal.

S-a reținut, astfel cum recunoaște și martorul P.D., că SC C. a livrat porci către societatea inculpatului, în valoare de aproximativ 50 miliarde lei vechi, care a fost achitată integral de către inculpat, neexistând disfuncții referitoare la încasarea cec-urilor și a celorlalte instrumente de plată, cu care s-a realizat plata, ceea ce reprezintă o cifră de afaceri deosebit de mare, având în vedere și perioada relativ scurtă în care s-au derulat relațiile comerciale și care probează că intenția inculpatului a fost aceea de a conduce o afacere și de a avea raporturi comerciale bazate pe buna-credință.

Totodată, s-a reținut, potrivit probatoriului administrat în cauză, inclusiv declarațiile martorului P.D., faptul că inculpatul a avut relații comerciale ferme cu alte societăți cărora le livra carnea de porc prelucrată în abator și din care obținea sumele de bani necesare achitării facturilor către partea civilă, sens în care a fost avut în vedere cel mai important, respectiv "S.", aspect care, alături de cel referitor la plata cu regularitate a facturilor, au determinat societatea parte civilă să livreze porci către societatea inculpatului.

S-a ținut seama și de faptul că plata facturilor către societatea parte civilă depindea de plata de către S. a valorii cărnii prelucrate livrate de societatea inculpatului, aspect care era cunoscut de membrii Consiliului de Administrație ai societății parte civilă.

Concluzia s-a impus și raportat la faptul că s-a acceptat, prin hotărâre a Consiliului de Administrație, prelungirea termenului de scadență, stabilit prin contract, de 30 zile, la 60 zile.

În consecință, în raport de toate aceste elemente, au fost considerate raporturile comerciale ca fiind serioase, neexistând date în baza cărora să se aprecieze că intenția inculpatului ar fi fost aceea de a induce în eroare partenerul comercial.

S-a reținut că, potrivit clauzelor contractuale, plata facturilor se realiza cu cec scadent la 30 zile, în baza facturilor emise, cu mențiunea că, pe parcursul derulării contractului, această scadență a fost majorată la 60 zile, majorare care s-a realizat cu aprobarea Consiliului de Administrație, în ședința din 18 mai 2006.

A fost avut în vedere și faptul că, potrivit declarației martorului P.D., termenul scadent pentru plata facturilor s-a mărit la 90 de zile.

Relevant în aprecierea intenției cu care a acționat inculpatul a fost și faptul că, deși inițial acesta emitea file cec, potrivit clauzelor contractuale, nu întotdeauna cec-urile erau efectiv plătite, ci cu știința și acordul reprezentanților părții civile, după ce sumele de bani reprezentând contravaloarea cărnii prelucrate livrate de societatea inculpatului către S. intrau în contul societății inculpatului, acesta anunța societatea parte civilă, mai exact reprezentanții acesteia, primea fila cec și emitea un ordin de plată ce putea fi onorat întrucât exista deja disponibil în cont.

Martorul P.D., în declarația dată în fața instanței de apel, a confirmat cele mai sus reținute, arătând că au fost situații în care cec-urile emise odată cu factura au fost retrase de inculpat și înlocuite cu bilete la ordin, la cererea inculpatului, bilete la ordin ce au fost achitate.

S-a reținut, pe de o parte, faptul că, referitor la plată, inculpatul informa întotdeauna reprezentanții părții civile, precum și faptul că societatea parte civilă avea cunoștință de faptul că plata propriilor facturi depindea de intrarea sumelor de bani în contul societății inculpatului de la S. și, deci, și a faptului că, la data emiterii filelor cec, inculpatul nu avea disponibil în cont.

Faptul că reprezentanții societății parte civilă, inclusiv martorul P.D., cunoșteau că, la data emiterii cec-urilor, inculpatul nu avea disponibil în cont, a rezultat și din împrejurarea, recunoscută de martor, că, înainte de data scadentă, inculpatul era sunat, iar acesta preciza expres dacă are sau nu disponibil în cont, după care, după cum exista sau nu disponibil în cont, inculpatul cerea o amânare la plată, situație în care inculpatul se întâlnea chiar cu martorul, care îi remitea cec-ul scadent și îi înmâna o altă filă cec, cu o altă dată scadentă sau cu un bilet la ordin.

Și această situație a constituit un argument în susținerea concluziei că inculpatul nu a acționat cu intenția de a induce în eroare societatea parte civilă.

De asemenea, faptul că plata propriilor facturi depindea de intrarea sumelor de bani în contul societății inculpatului de la S. și, deci, implicit, a faptului că, la data emiterii filelor cec, inculpatul nu avea disponibil în cont, a rezultat și din împrejurarea că s-a acceptat prelungirea duratei de onorare a filelor cec.

S-a reținut că, după câteva luni de la începerea derulării contractului, SC B. SA Movila Verde și chiar SC C. nu au mai livrat societății inculpatului carne de calitate, ceea ce a determinat, în primă fază, refuzul mărfii de către beneficiar, respectiv S. și, ulterior, chiar pierderea de către inculpat a contractului ferm încheiat cu S.

Relevantă a fost și împrejurarea că inculpatul, în repetate rânduri, a adus la cunoștința reprezentanților celor două societăți și chiar a martorului P.D., faptul că nu i se mai livra carne de calitate și că acest aspect a determinat dificultăți în activitatea propriei societăți.

Împrejurarea reținută de instanță a fost recunoscută și de inculpatul O.F.R.

În momentul în care au apărut dificultăți în derularea contractului dintre societatea inculpatului și S., au apărut și dificultăți și în plata facturilor către societatea parte civilă.

S-a reținut, potrivit raportului de expertiză efectuat în cauză, că, în perioada noiembrie 2005 - septembrie 2006, SC B. SA Movila Verde a livrat SC M.P. SRL 23 August, porci în valoare totală, cu TVA, de 3.448.250 lei.

Relevant a fost faptul că, până la data de 20 septembrie 2006, inculpatul achitase toate facturile scadente până la data de 11 iulie 2006, în valoare totală de 2.381.498,35 lei, cu mențiunea că, până la data de 20 septembrie 2006, mai erau de achitat facturi până la concurența sumei de 3.448.250,16 lei, însă acestea nu erau scadente.

În acest sens, au fost avute în vedere filele cec emise pentru facturile din perioada 22 iulie 2006 - 03 octombrie 2006.

S-a remarcat că, și după data de 20 septembrie 2006, inculpatul a achitat din facturile scadente până la data de 20 septembrie 2006, în valoare totală de 331.772 lei, astfel cum rezultă din raportul de expertiză efectuat în cauză, ceea ce denotă încă o dată eforturile făcute de inculpat, confruntat cu dificultățile create de pierderea contractului de livrare a cărnii prelucrate cu S., de a-și onora obligațiile contractuale.

S-a apreciat că plata unei sume de peste 2 miliarde lei către societatea parte civilă, la care se adaugă și suma achitată ulterior acestei date, în derularea unor relații comerciale desfășurate în condițiile arătate, respectiv cu existența unor contracte ferme de livrare a cărnii prelucrate cu societatea inculpatului, care permitea achitarea facturilor către societatea parte civilă, informarea și acordul reprezentanților părții civile despre condițiile în care se va face plata, cunoașterea și acceptarea de către reprezentanții părții civile a faptului că la data emiterii filelor cec nu exista disponibil în cont, precum și a împrejurării că alimentarea contului se realizează la momentul remiterii sumelor de bani de către S. și de ceilalți beneficiari, către societatea inculpatului, acceptarea înlocuirii filelor cec devenite scadente, emise odată cu facturile, cu alte file cec cu alte date scadente sau înlocuirea acestora cu bilete la ordin la momentul la care contul societății inculpatului era alimentat, constituie tot atâtea argumente că inculpatul nu a acționat cu intenția de a induce în eroare societatea parte civilă, nici în momentul încheierii contractului și nici ulterior, în executarea acestuia.

S-a avut în vedere că martorul P.D., urmare a întârzierilor în plata facturilor către SC B. SA Movila Verde, a pus în discuție încetarea raporturilor comerciale cu SC M.P. SRL 23 August, prin sistarea livrărilor de porci către această societate, cu mențiunea că nici reprezentanții străini și nici Consiliul de Administrație al SC B. SA Movila Verde nu au fost de acord.

Chiar și în aceste condiții, martorul P.D., urmare a unei alte plângeri penale formulate împotriva inculpatului O.F.R. și a soției acestuia, l-a determinat pe inculpatul O.F.R. să își dea demisia din funcția de director al SC B. SA Movila Verde, demisia acestuia fiind înregistrată la data de 20 septembrie 2006, dată de la care inculpatul menționat nu a mai avut posibilitatea de a lua decizii în această societate.

S-a remarcat existența unor relații certe de dușmănie între martorul P.D. și inculpatul O.F.R., determinate de relațiile apropiate dintre tatăl martorului și familia inculpatului, relații care nu conveneau martorului și care au culminat cu menționarea soției inculpatului în testamentul tatălui martorului.

Relațiile de dușmănie au fost evidente, în condițiile în care în plângerea și declarațiile date de martor până la instanța de apel, a reclamat aspecte nereale, martorul cunoscând caracterul nereal al acestor împrejurări.

Cu titlu exemplificativ, s-a reținut susținerea potrivit căreia, chiar și după ce i s-a interzis să livreze porcine către societatea aparținând inculpatului M.I., inculpatul O.F.R. a dispus astfel de livrări, ceea ce s-a întâmplat și după ce și-a dat demisia, în condițiile în care acordul privind livrarea de porci s-a dat atât de reprezentanții străini ai societății parte civilă, precum și de Consiliul de Administrație, iar după ce și-a dat demisia, nu există nicio probă privind vreo dispoziție a inculpatului O.F.R. în acest sens, mai mult, livrarea de porcine a continuat și după plecarea efectivă a inculpatului O.F.R. de la SC B. SA Movila Verde.

Totodată, deși a reclamat faptul că existau multe file cec care erau scadente, inculpatul O.F.R. nu a luat măsuri de introducere a acestora la plată, aspect care nu corespunde realității întrucât, la data la care inculpatul și-a dat demisia, conform raportului de expertiză efectuat în cauză, nu exista nicio filă cec scadentă și aceasta, ca urmare a prelungirii scadenței la 60 zile, fără a lua în considerare și prelungirea de 90 zile, recunoscută de martorul P.D.

S-a apreciat că nu există suport probatoriu pentru a se reține faptul că, din dispoziția inculpatului O.F.R., s-ar fi realizat cele 4 livrări de porci către SC M.P. SRL 23 August, fără a se emite file cec de către inculpat, aceasta realizându-se cu acordul Consiliului de Administrație, cu mențiunea că, de la data înregistrării demisiei și până la plecarea efectivă, inculpatul O.F.R. nu a mai dat nicio dispoziție privind relațiile contractuale cu SC M.P. SRL 23 August sau cu vreo altă societate.

În consecință, contrar celor reținute prin actul de sesizare și a celor criticate prin cererea de apel, nu s-a putut reține nicio încălcare a atribuțiilor de serviciu de către inculpatul O.F.R., după cum nu s-a putut reține nicio înțelegere frauduloasă a acestuia cu inculpatul M.I., în scopul prejudicierii SC B. SA Movila Verde.

S-a reținut, de asemenea, că anterior datei la care martorul P.D. a introdus prima filă cec la plată, în luna noiembrie 2006, inculpatul M.I. a luat legătura cu acesta și i-a adus la cunoștință că nu are disponibil în cont, însă deranjat de amânările solicitate, martorul P.D. a introdus prima filă cec la plată, moment în care, urmare a lipsei de disponibil, societatea inculpatului a intrat în interdicție bancară.

A fost avută în vedere atitudinea martorului P.D., care, fără să țină seama de faptul că următoarele file cec nu erau scadente, le-a introdus pe toate la plată, întrucât așa a fost sfătuit de avocat.

Alături de aspectele mai sus reliefate, în înlăturarea intenției inculpatului M.I. de a induce în eroare societatea parte civilă, a fost și continuarea relațiilor comerciale dintre aceasta și societatea inculpatului, ulterior intrării acesteia din urmă în interdicție bancară, urmare a introducerii tuturor cec-urilor la plată și aceasta prin hotărârea Consiliului de Administrație și cu toată opoziția martorului P.D., relații care s-au desfășurat în mod normal, fără incidente la plată.

S-a reținut, din chiar declarația martorului P.D., faptul că, după ce inculpatul O. și-a dat demisia și fără nicio dispoziție din partea acestuia, s-a hotărât de către societatea parte civilă să se mai facă livrări către societatea inculpatului, mai mult, martorul a luat legătura personal cu inculpatul M.I., în sensul discutării continuării relațiilor comerciale.

Totodată, în sensul concluziei reliefate, a fost și faptul că, ulterior intrării în interdicție bancară a societății inculpatului, între reprezentanții părții civile și inculpat au avut loc concilieri privind modalitatea de stingere a datoriei, stabilindu-se, de comun acord, o eșalonare a plăților concomitent cu continuarea relațiilor comerciale, ceea ce probează preocuparea inculpatului în ceea ce privește restituirea sumelor de bani datorate cu titlu de preț pentru marfa livrată.

În acest sens, a fost avută în vedere concilierea ce a avut loc la data de 15 noiembrie 2006, recunoscută și de martorul P.D., acesta precizând că, în cadrul respectivei concilieri, s-a stabilit suma datorată și ce ar trebui să se facă pentru recuperarea acesteia.

Lipsa intenției în inducerea în eroare a societății parte civilă a fost probată și de faptul că, în cadrul concilierilor care au avut loc între cele două societăți, inculpatul a propus mai multe variante de stingere a datoriei, inclusiv cedarea unui apartament deținut în proprietate de inculpat în Neptun, sacrificarea de animale pentru societatea parte civilă și chiar preluarea activelor societății sale, aspect recunoscut de martorul P.D., active a căror valoare, potrivit raportului de expertiză, se cifrează la suma de 3.003.093 lei, deci cu mult peste valoarea datoriei.

Realitatea propunerii inculpatului de a ceda activele societății a rezultat din chiar declarația martorului P.D. care arată că nu a acceptat preluarea abatorului întrucât acesta rămăsese fără autorizație.

S-a remarcat, în susținerea aceleiași concluzii, și faptul că, la data de 31 decembrie 2006, societatea inculpatului avea de încasat de la proprii săi clienți suma de 479.694, 84 lei.

Relevantă a fost și adresa din 28 septembrie 2010 emisă de ANAF - Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Mangalia, din care a rezultat că societatea inculpatului are de recuperat TVA în valoare de 104.137 lei.

S-a reținut, așadar, că exista posibilitatea recuperării prejudiciului de către partea civilă, în măsura în care s-ar fi acceptat.

Conform analizei coroborate a materialului probator administrat în cauză și a argumentelor mai sus prezentate de instanța de apel, s-a reținut, cu privire la emiterea celor 24 de file cec, fără dubiu, că, la data emiterii acestor file cec, reprezentanții societății parte civilă aveau cunoștință că nu există disponibil în contul bancar al societății emitente, că a acceptat primirea acestora, precum și ca plata să se facă ulterior, după alimentarea contului societății inculpatului, pe măsură ce proprii clienți ai acesteia efectuau plățile.

În consecință, având în vedere și celelalte argumente prezentate de instanța de apel, nu s-a putut reține că aceste file cec au fost folosite de inculpat, ca mijloace frauduloase pentru inducerea în eroare a părții civile.

Totodată, conform celor evidențiate, nu s-a putut reține nici o rezoluție infracțională unică între fapta inculpatului M.I. constând în emiterea filelor cec, fapta din 14 februarie 2006 constând în livrarea unei cantități de cereale și cea din 20 septembrie 2006, respectiv de a solicita și primi, cu ajutorul inculpatului O. și alte livrări de animale pentru care nu a emis instrumente de plată, astfel încât s-a apreciat că se impune schimbarea încadrării juridice pentru inculpatul M.I., din infracțiunea prev. de art. 215 alin. (1), (3), (4) și (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 37 lit. a) C. pen., în infracțiunile prev. de art. 84 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 59/1934 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 37 lit. a) C. pen. (faptele constând în emiterea a 24 de cec-uri), de art. 215 alin. (1) și (3) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. (fapta comisă în data de 14 februarie 2006) și de art. 215 alin. (1) și (3) C. pen. cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen. (fapta din 20 septembrie 2006).

În ceea ce privește infracțiunea prev. de art. 84 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 59/1934 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 37 lit. a) C. pen., s-a apreciat, raportat la materialul probator administrat în cauză, că sunt întrunite elementele constitutive și că aceasta a fost comisă de inculpatul M.I., însă a intervenit prescripția specială reglementată de art. 124 C. pen.

Astfel, s-a reținut că, potrivit art. 124 alin. (1) C. pen., prescripția înlătură răspunderea penală, oricâte întreruperi ar interveni, dacă termenul de prescripție prevăzut la art. 122 este depășit cu încă o dată.

Totodată, s-a reținut că, potrivit art. 122 alin. (1) C. pen., termenele de prescripție a răspunderii penale pentru persoana fizică sunt: a) 15 ani, când legea prevede pentru infracțiunea săvârșită pedeapsa detențiunii pe viață sau pedeapsa închisorii mai mare de 15 ani; 10 ani, când legea prevede pentru infracțiunea săvârșită pedeapsa închisorii mai mare de 10 ani, dar care nu depășește 15 ani; 8 ani, când legea prevede pentru infracțiunea săvârșită pedeapsa închisorii mai mare de 5 ani, dar care nu depășește 10 ani; 5 ani, când legea prevede pentru infracțiunea săvârșită pedeapsa închisorii mai mare de un an, dar care nu depășește 5 ani; 3 ani, când legea prevede pentru infracțiunea săvârșită pedeapsa închisorii care nu depășește un an sau amenda.

A fost avut în vedere că, potrivit art. 122 alin. (2) C. pen., termenele arătate în prezentul articol se socotesc de la data săvârșirii infracțiunii și în cazul infracțiunilor continue termenul curge de la data încetării acțiunii sau inacțiunii, iar în cazul infracțiunilor continuate, de la data săvârșirii ultimei acțiuni sau inacțiuni.

De asemenea, s-a reținut că, potrivit art. 84 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 59/1934, se va pedepsi cu amendă de la 5.000 - 100.000 lei și închisoare de la 6 luni până la 1 an, afară de cazul când faptul constituie un delict sancționat cu o pedeapsă mai mare, caz în care se aplică această pedeapsă, oricine emite un cec fără a avea la tras disponibil suficient, sau după ce a tras cecul și mai înainte de trecerea termenelor fixate pentru prezentare, dispune altfel, în total sau în parte de disponibilul avut.

În speță, s-a reținut că termenul de prescripție specială este de 4 ani și 6 luni și începe să curgă de la data emiterii ultimei file cec, respectiv 30 noiembrie 2006, fiind evident, în raport de data soluționării prezentei cauze, 30 ianuarie 2013, că s-a împlinit termenul prescripției speciale.

Față de această situație, s-a constatat că devin incidente dispozițiile art. 11 pct. 2 lit. b) C. proc. pen. în referire la art. 10 lit. g) din același cod, în considerarea cărora s-a dispus încetarea procesului penal privind pe inculpatul M.I. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 84 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 59/1934 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 37 lit. a) C. pen. (faptele constând în emiterea a 24 de cec-uri).

Având în vedere materialul probator administrat în cauză și argumentele prezentate de instanța de apel, referitor la fapta din 14 februarie 2006, constând în aceea că inculpatul M.I. a beneficiat de prețul unor livrări de grâu, inexistente în realitate și care ar fi produs un prejudiciu în sumă de 16.814,07 lei, reprezentând contravaloarea unei cantități de cereale pe care inculpatul și-a luat angajamentul că o va livra, fără să se mai întâmple acest lucru, deși a încasat contravaloarea acesteia, s-a apreciat că nu a existat intenția inculpatului de inducere în eroare a societății parte civilă.

Astfel, s-a reținut că, la începutul anului 2006, societatea parte civilă nu mai avea posibilitatea de a livra porci în viu, urmare a problemelor legate de gripa aviară, fapt pentru care martorul P.D., reprezentantul unui holding din care făceau parte atât SC B. SA Movila Verde, cât și SC C., precum și reprezentanți ai Direcției Sanitare Veterinare, au luat legătura cu inculpatul M.I., în vederea deschiderii abatorului, abator ce a fost ales de reprezentanții părții civile, urmare a amplasamentului acestuia fată de societate.

Aspectele reliefate au fost recunoscute atât de inculpatul M.I., cât și de martorul P.D. în declarația dată în fața instanței de apel.

Întrucât, la acel moment, abatorul nu avea dotările necesare și nu îndeplinea condițiile impuse pentru tăierea și procesarea cărnii de porc, în vederea deschiderii acestuia, s-a hotărât de reprezentanții părții civile, în acord și cu inculpatul M.I., să se găsească o posibilitate de finanțare pentru ca acest abator să fie pus în funcțiune, aspect ce a fost cunoscut și acceptat de martorul P.D. și de inculpatul O.F.R.

S-a reținut că societatea parte civilă se afla într-o evidentă stare de necesitate, prin imposibilitatea livrării de porci în viu, ceea ce, evident, putea provoca consecințe grave asupra activității și beneficiilor acesteia.

În acest sens, s-a reținut că, pentru reutilarea abatorului, la data de 14 februarie 2006, prin ordinul de plată nr. x emis de SC B. SA Movila Verde și semnat de inculpatul O.F.R., s-a plătit SC M.P. SRL 23 August, suma de 16.814,7 lei, reprezentând contravaloarea unei cantități de cereale pe care societatea inculpatului M.I. trebuia să o livreze către societatea parte civilă.

Faptul că remiterea acestei sume de bani către societatea inculpatului s-a realizat în condițiile reținute de instanța de apel a rezultat și din faptul că societatea parte civilă, deși a achitat această sumă de bani chiar la începutul raporturilor contractuale, nu a solicitat niciodată, nici chiar prin plângerea penală formulată, remiterea sumei și nici nu s-a reclamat faptul că acea cantitate de cereale nu a fost livrată. Totodată, nu i s-a solicitat inculpatului, într-un interval mare de timp, îndeplinirea obligației contractuale, respectiv livrarea acelei cantități de cereale.

În sensul aceleiași concluzii a fost interesul părții civile în reluarea activității abatorului, ca singura soluție pentru deblocarea activității societății părții civile, cel puțin în acea perioadă.

Neputându-se reține intenția inculpatului de a induce în eroare societatea parte civilă, s-a apreciat că se impune, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) în referire la art. 10 lit. d) C. proc. pen., achitarea inculpatului M.I. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 215 alin. (1) și (3) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. (fapta comisă în data de 14 februarie 2006).

În ceea ce privește livrarea de către societatea parte civilă de porci, fără ca inculpatul să emită instrumente de plată și aceasta, cu acceptul inculpatului O., s-a reținut, în primul rând, că din materialul probator administrat în cauză nu rezultă că inculpatul O., începând cu data demisiei sale, și anume 20 septembrie 2006, ar fi dat vreo dispoziție de livrare a unor porci către societatea inculpatului, aceasta realizându-se din inițiativa și cu acordul Consiliului de Administrație al societății parte civilă.

Astfel, s-a apreciat că, neexistând înțelegerea frauduloasă între cei doi inculpați, faptul că s-a livrat marfă fără a se primi instrumente de plată, în condițiile în care societatea parte civilă a acceptat această situație nu realizează, sub aspect intențional, elementele constitutive ale acestei infracțiuni.

Mai mult, s-a avut în vedere că inculpatul M.I. a recunoscut livrările, precum și suma datorată.

În consecință, s-a apreciat că se impune, și în acest caz, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) în referire la art. 10 lit. d) C. proc. pen., achitarea inculpatului M.I. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 215 alin. (1) și (3) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. (fapta din 20 septembrie 2006).

A fost avut în vedere că, prin încheierea de ședință din data de 15 noiembrie 2011, Tribunalul Constanța a pus în discuție schimbarea încadrării juridice pentru inculpatul O.F.R., din infracțiunile prev. de art. 249 alin. (2) C. pen. cu aplic, art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 26 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1), (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., în infracțiunile prev. de art. 249 alin. (2) C. pen. și de art. 26 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1), (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., însă, cu toate acestea, prin Sentința penală nr. 455 din 25 noiembrie 2011, Tribunalul Constanța a dispus schimbarea încadrării juridice pentru inculpatul O.F.R. din infracțiunile prev. de art. 249 alin. (2) C. pen. cu aplic, art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 215 alin. (1), (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., în infracțiunile prev. de art. 249 alin. (2) C. pen. și de art. 215 alin. (1), (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

Totodată, s-a dispus achitarea inculpatului O.F.R. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 215 alin. (1), (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Astfel, s-a constatat că s-a dispus schimbarea încadrării juridice pentru o altă infracțiune decât cea pentru care s-a pus în discuție schimbarea încadrării juridice, instanța de fond soluționând cauza în raport de acea infracțiune.

S-a remarcat, însă, că din considerentele sentinței primei instanțe a rezultat, fără dubiu, că s-a avut în vedere doar înlăturarea art. 41 alin. (2) C. pen. în raport de infracțiunea prev. de art. 249 alin. (2) C. pen., instanța analizând probatoriul din cauză în raport de actele de complicitate ale inculpatului O.F.R., și nu de autorat, fiind evident că este vorba despre o eroare materială.

Având în vedere, însă, că o asemenea situație nu poate fi soluționată în procedura îndreptării erorii materiale și luând în considerare materialul probatoriu administrat în cauză, din care ar rezulta că acțiunile inculpatului O.F.R. îmbracă forma complicității, și nu a autoratului, instanța de apel a dispus, în baza art. 334 C. proc. pen., schimbarea încadrării juridice, pentru inculpatul O.F.R., din infracțiunile prev. de art. 249 alin. (2) C. pen. și art. 215 alin. (1), (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., în infracțiunile prev. de art. 249 alin. (2) C. pen. și de art. 26 rap. la art. 215 alin. (1), (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

A fost avut în vedere că, din materialul probator administrat în cauză, nu rezultă că inculpatul O.F.R. ar fi dispus cele 4 livrări efectuate conform facturilor din 5 octombrie 2006, 7 octombrie 2006, 8 octombrie 2006 și 10 octombrie 2006, pentru care a fost reținută, prin actul de inculpare, infracțiunea de complicitate la înșelăciune în formă continuată, aceste livrări realizându-se din dispoziția altor reprezentanți ai societății parte civilă, cu acordul Consiliului de Administrație.

Sub aspect probator, relevante au fost în acest sens declarațiile inculpatului în care a arătat că, ulterior acestei date, în timpul perioadei de preaviz, nu a mai luat nicio hotărâre în calitate de director general și nici nu i s-a mai permis acest lucru de către directorul interimar, fapt confirmat de martorii P.D., N.D. și S.L., care au arătat că cele 4 livrări s-au făcut din dispoziția altei persoane din conducere și, în mod sigur, nu din dispoziția inculpatului.

În consecință, s-a apreciat că se impune, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen., achitarea inculpatului O.F.R. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1), (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Întrucât din materialul probator administrat în cauză a rezultat, fără niciun dubiu, că la data la care inculpatul O.F.R. și-a dat demisia, nu exista nici o filă cec scadentă care să nu fi fost achitată, astfel încât acesta nu avea ce demersuri să facă pentru a limita prejudiciul și având în vedere că livrările ulterioare de porci s-au realizat din dispoziția altor persoane din conducerea societății parte civilă, cu acordul Consiliului de Administrație, nu s-a putut reține că ar fi întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 249 alin. (2) C. pen.

De altfel, nu s-a putut reține nicio dispoziție a inculpatului O.F.R. care să fi fost dată de acesta fără aprobarea Consiliului de Administrație, ci mai mult, acesta din urmă era informat periodic cu privire la livrările de porci și la plata facturilor.

În consecință, s-a apreciat că se impune, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., achitarea inculpatului O.F.R. pentru comiterea infracțiunii de neglijență în serviciu, prev. de art. 249 alin. (2) C. pen.

Referitor la latura civilă a cauzei, raportat la infracțiunea prev. de art. 84 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 59/1934 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., reținută ca urmare a emiterii de către inculpatul M.I. a 24 de cec-uri, știind că nu are disponibil în cont, având în vedere că această infracțiune este de pericol și nu implică și producerea unui prejudiciu, instanța de apel a respins, ca inadmisibilă, acțiunea civilă formulată de partea civilă SC B. SRL Movila Verde având ca obiect sumele de bani înscrise în cele 24 file cec emise de SC M.P. SRL 23 August, evidențiate în Sentința penală nr. 455 din 25 noiembrie 2011 pronunțată de Tribunalul Constanța în Dosarul nr. 14082/118/2010.

S-a reținut din materialul probator administrat în cauză că s-a achitat societății inculpatului, prin OP din 14 februarie 2006, suma de 16.814,7 lei, reprezentând contravaloarea unei cantități de cereale pe care inculpatul nu a achitat-o, aspect ce a fost recunoscut de inculpat, apreciindu-se că se impune ca, în baza art. 14 și art. 346 alin. (2) C. proc. pen., art. 998 și urm. C. civ., să fie obligat inculpatul M.I., în solidar cu partea responsabilă civilmente SC M.P. SRL 23 August - prin lichidator judiciar T.C., la plata sumei de 16.814,7 lei, ce se va actualiza la momentul plății efective a prejudiciului, către partea civilă SC B. SRL Movila Verde.

Totodată, întrucât, conform aceluiași material probator, a rezultat că inculpatului i s-a livrat o cantitate de porci în valoare de 109.091 lei, pentru care nu s-au emis instrumente de plată, sumă ce nu a fost achitată de inculpat, aspect recunoscut de acesta, s-a apreciat că se impune ca, în baza art. 14 și art. 346 alin. (2) C. proc. pen., art. 998 și urm. C. civ., să fie obligat inculpatul M.I., în solidar cu partea responsabilă civilmente SC M.P. SRL 23 August - prin lichidator judiciar T.C., la plata sumei de 109.091 lei, ce se va actualiza la momentul plății efective a prejudiciului, către partea civilă SC B. SRL Movila Verde.

Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța. Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, la data de 10 iulie 2013, cu prim termen de judecată stabilit la 20 ianuarie 2014, când dosarul a fost amânat pentru 3 martie 2014, termen la care reprezentantul parchetului a învederat că înțelege să retragă recursul declarat în cauză.

Față de această împrejurare, concluziile apărătorilor intimaților inculpați au fost în sensul de a se lua act de manifestarea de voință exprimată.

Astfel fiind, având în vedere dispozițiile art. 12 alin. (1) din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală și pentru modificarea și completarea unor acte normative care cuprind dispoziții procesual penale - potrivit cărora recursurile în curs de judecată la data intrării în vigoare a legii noi, declarate împotriva hotărârilor care au fost supuse apelului potrivit legii vechi, rămân în competența aceleiași instanțe și se judecă potrivit dispozițiilor legii vechi privitoare la recurs; în temeiul dispozițiilor art. 3854 alin. (2) raportat la art. 369 alin. (1) C. proc. pen. anterior, Înalta Curte va lua act de retragerea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat M.I., în sumă de 300 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat O.F.R., până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 75 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Ia act de retragerea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța împotriva Deciziei penale nr. 8/P din 30 ianuarie 2013 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, privind pe inculpații M.I. și O.F.R.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat M.I., în sumă de 300 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat O.F.R., până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 75 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 3 martie 2014.

Procesat de GGC - NN