Retroactive application of amended trafficking statute and reduction of sentence limits via guilty plea procedure

Deliberând asupra recursurilor declarate de inculpatul C.I. și G.M. în calitate de reprezentant legal al părții vătămate A.M.M.. împotriva Deciziei penale nr. 179 din data de 25 septembrie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești.

Prin Sentința penală nr. 229 din 10 iunie 2013 a Tribunalului Dâmbovița au fost condamnați inculpații:

- C.I. la pedeapsa de 4 ani și 8 luni închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. e) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 13 alin. (1) și (3) teza I raportat la art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea dispozițiilor art. 37 lit. a) C. pen., art. 320 alin. (7) C. proc. pen. și art. 83 alin. (1) C. pen.

În temeiul art. 83 alin. (1) C. pen., a fost revocată suspendarea condiționată a pedepsei de 2 ani și 6 luni închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 6 din 06 ianuarie 2012 a Judecătoriei Pucioasa, definitivă prin nerecurare, și s-a dispus executarea în întregime a acesteia alături de cea aplicată în cauză, urmând ca inculpatul să execute în total 7 ani și 2 luni închisoare și pedeapsa complementară constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. e) C. pen. pe o perioadă de 2 ani.

Conform art. 71 C. pen. s-a aplicat și pedeapsa accesorie a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. e) C. pen.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen. a fost menținută starea de arest a inculpatului C.I., iar potrivit art. 88 C. pen., s-a dedus perioada reținerii și a arestării preventive începând cu data de 11 februarie 2013 la zi.

- F.D. la pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a lit. b) și lit. e) C. pen., pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art. 13 alin. (1) și (3) teza I raportat la art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 320 alin. (7) C. proc. pen. și art. 74 lit. a) raportat la art. 76 lit. c) C. pen.

Potrivit art. 71 C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a lit. b) și lit. e) C. pen.

În temeiul art. 861 - art. 862 și art. 71 alin. (5) C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepselor sub supraveghere pe durata termenului de încercare de 5 ani și 6 luni, iar în baza art. 863 alin. (1) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să se supună, pe durata termenului de încercare, următoarelor măsuri de supraveghere: să se prezinte la datele fixate la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Dâmbovița; să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență.

S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 864 C. pen. raportat la art. 83 C. pen.

În temeiul art. 350 alin. (3) lit. b) C. proc. pen., s-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 17/U din 12 februarie 2013 emis de către Tribunalul Dâmbovița, dacă nu mai este arestat în altă cauză.

Conform art. 88 C. pen., s-a dedus perioada reținerii și a arestării preventive a inculpatului F.D. de la data de 11 februarie 2013 la zi.

- A.M. la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a lit. b) și lit. e) C. pen., pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art. 13 alin. (1) și (3) teza I raportat la art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. și art. 74 lit. a) raportat la art. 76 lit. c) C. pen.

Potrivit art. 71 C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. e) C. pen.

În temeiul art. 86 - art. 86 și art. 71 alin. (5) C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepselor sub supraveghere pe durata termenului de încercare de 4 ani și 6 luni, iar în baza art. 863 alin. (1) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să se supună, pe durata termenului de încercare, următoarelor măsuri de supraveghere: să se prezinte la datele fixate la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Dâmbovița: să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență.

S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 864 C. pen. raportat la art. 83 C. pen.

În temeiul art. 350 alin. (3) lit. b) C. proc. pen., s-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 18/U din 12 februarie 2013 emis de către Tribunalul Dâmbovița, dacă nu mai este arestat în altă cauză.

Conform art. 88 C. pen., s-a dedus perioada reținerii și a arestării preventive a inculpatului A.M. de la data de 11 februarie 2013 la zi.

B.C. la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 13 alin. (1) și (3) teza I raportat la art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. și art. 74 lit. a) și c) raportat la art. 76 lit. c) C. pen. și 3 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 198 alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 320 alin. (7) C. proc. pen. și art. 74 lit. a) și c) raportat la art. 76 lit. d) C. pen.

În temeiul dispozițiilor art. 34 lit. b) C. pen. au fost contopite pedepsele, urmând ca inculpatul, să execute pedeapsa cea mai grea de 1 an închisoare, cu aplicarea art. 71, 64 lit. a) teza a II-a lit. b) și lit. e) C. pen.

Conform dispozițiilor art. 81 - 82 și art. 71 alin. (5) C. pen., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepselor pe durata termenului de încercare de 3 ani. Totodată, s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 alin. (1) C. pen.

- M.C.; B.G.; B.M.M.; N.M. și B.F.B. la pedeapsa de câte 3 luni închisoare fiecare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 198 alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 320 alin. (7) C. proc. pen. și art. 74 lit. a) și c) raportat la art. 76 lit. d) C. pen.

Potrivit art. 71 C. pen. s-a aplicat inculpaților pedeapsa accesorie a interziceri exercițiului drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a lit. b) și lit. e) C. pen.

În temeiul dispozițiilor art. 81 - 82 și art. 71 alin. (5) C. pen., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicată fiecăruia pe durata termenului de încercare de 2 ani și 3 luni și s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 alin. (1) C. pen.

Sub aspectul laturii civile, în baza dispozițiilor art. 14 - 15 alin. (1), art. 346 alin. (1) C. proc. pen., a fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de către partea civilă A.M.M., aflată în Centrul de Servicii Sociale "F.C." Târgoviște din cadrul D.G.A.S.P.C. Dâmbovița și au fost obligați inculpații C.I., F.D., A.M. și B.C., în solidar, la plata sumei de 1.000 RON cu titlu de daune morale către aceasta.

De asemenea, conform art. 118 lit. a) C. pen. și art. 19 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, s-a dispus confiscarea următoarelor: a sumei de 300 RON de la inculpații C.I., F.D. și A.M., obținuți de aceștia în urma exploatării sexuale a părții vătămate A.M.M.; a autoturismului marca O.A. de culoare albastră, cu numărul de înmatriculare X aparținând inculpatului A.M., folosit de inculpați la transportarea părții vătămate în vederea practicării prostituției, asupra căruia s-a instituit sechestrul asigurător prin ordonanța nr. 15/D/P/2013 a D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Dâmbovița.

Pentru a pronunța Sentința penală nr. 229 din 10 iunie 2013, Tribunalul a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul nr. 15/D/P/2013 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Dâmbovița s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților C.I., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 13 alin. (1) și (3) teza I raportat la art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea dispozițiilor art. 37 lit. a) C. pen. și art. 83 alin. (1) C. pen.; F.D. și A.M. pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 13 alin. (1) și (3) teza I raportat la art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001; B.C., pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 13 alin. (1) și (3) teza I-a raportat la art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 și art. 198 alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.; M.C.; B.G.; B.M.M.; N.M. și B.F.B.. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 198 alin. (3) C. pen.

În actul de sesizare a instanței s-a reținut că partea vătămată A.M.M. a domiciliat împreună cu mama sa și soțul acesteia, însă, în toamna anului 2012 s-au certat, situație în care aceasta a locuit o bună perioadă de timp în imobilul deținut de mătușa sa C.M. și de inculpatul C.I.

În toată această perioadă, inculpatul C.I. zis "B." a întreținut relații sexuale cu partea vătămată și, mai mult decât atât, profitând de starea minorei, i-a făcut în mod frecvent propunerea de a întreține relații sexuale pe bani cu diferiți bărbați, inducându-i ideea că în acest fel va putea să aibă banii ei, bani cu care să-și poată cumpăra un apartament într-un timp foarte scurt.

La sfârșitul anului 2012 partea vătămată s-a mutat în orașul P. și a locuit cu tatăl său, până la jumătatea lunii ianuarie 2013. În această perioadă inculpatul C.I. zis "B." a contactat-o telefonic în repetate rânduri pentru a-i propune să întrețină relații sexuale cu diferiți bărbați.

În după-amiaza de 14 ianuarie 2013 inculpatul C.I. s-a întâlnit cu inculpații F.D. și A.M., acesta din urmă fiind proprietarul unui autoturism marca O.A. cu nr. de înmatriculare X. F.D. cunoștea mai mulți tineri pe raza comunei R.A., astfel încât cei trei au hotărât să o contacteze pe partea vătămată minoră A.M.M., să-i propună să întrețină relații sexuale contra cost cu diferiți bărbați și în acest scop să o transporte pe raza comunei R.A.

Astfel, inculpatul F.D. a luat legătura telefonic cu o parte dintre inculpați, spunându-le că vor veni în localitatea lor cu o fată pentru a întreține relații sexuale. În jurul orelor 18,30 cei trei inculpați s-au deplasat în orașul P. cu autoturismul marca O.A. cu nr. de înmatriculare X condus de inculpatul A.M. și, conform înțelegerii, au preluat-o pe partea vătămată. În municipiul Târgoviște, cei trei inculpați au oprit la o farmacie de unde inculpatul A.M. a cumpărat mai multe cutii cu prezervative. Ajunși în localitatea R.A. cei trei inculpați, însoțiți de partea vătămată, au mers la barul "L.M.", unde s-au întâlnit și au discutat cu inculpații B.C., M.C. și B.G., care îi așteptau (conform înțelegerii anterioare). Aceștia au hotărât de comun acord să meargă la locuința lui B.C. zis "A.M.", unde să întrețină contra cost relații sexuale cu minora.

La locuința lui B.C., C.I. a rămas împreună cu minora și cei trei "clienți", iar F.D. și A.M. au mers cu autoturismul la un alt bar din localitate, de unde i-au preluat pe inculpații B.M.M., N.M. și B.F.B., de asemenea, pentru a întreține relații sexuale cu fata.

Toți cei șase inculpați au întreținut relații sexuale normale cu minora, fiecare dintre ei plătindu-le inculpaților (celor 3) suma de câte 50 RON. În momentul întreținerii relațiilor sexuale, inculpații au folosit prezervativele achiziționate de A.M. din municipiul Târgoviște. Banii strânși de la cei șase clienți au stat la inculpatul A.M., care ulterior i-a împărțit cu ceilalți doi inculpați și cu partea vătămată. Inculpații au precizat, în ceea ce privește vârsta victimei A.M.M. că este în jur de 16 - 17 ani și că scopul pentru care aceasta a întreținut relații sexuale cu ei a fost obținerea de bani.

Raportul de expertiză medico-legală nr. 75/V din 1 martie 2013 emis de Serviciul Județean de Medicină Legală Dâmbovița a concluzionat faptul că partea vătămată A.M.M. prezintă o dezvoltare corespunzătoare vârstei de 14 - 15 ani.

În rechizitoriu s-a apreciat că, în drept, faptele inculpaților C.I. zis "B.", F.D. și A.M., care au racolat-o, transportat-o și exploatat-o sexual pe partea vătămată A.M.M., în vârstă de 14 ani, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de minori prevăzută de art. 13 alin. (1) și (3) teza I raportat la art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001.

Fapta inculpatului B.C. zis "A.M." care, la 14 ianuarie 2013, împreună cu alte persoane a găzduit-o în vederea exploatării sexuale pe partea vătămată A.M.M., în vârstă de 14 ani, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 13 alin. (1) și (3) teza I raportat la art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, iar fapta aceluiași inculpat care, în seara de 14 ianuarie 2013, în timp ce se afla în locuința sa din comuna R.A.. județul Dâmbovița, a întreținut relații sexuale cu partea vătămată A.M.M., despre care avea reprezentarea că este minoră, relații sexuale ce au fost determinate de plata sumei de 50 RON, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de act sexual cu un minor, prevăzută de art. 198 alin. (3) C. pen.

În ceea ce-i privește pe inculpații M.C.. B.G., B.M.M.. N.M. și B.F.B., procurorul a apreciat că, în drept, faptele acestora care, în seara zilei de 14 ianuarie 2013, în timp ce se aflau în locuința inculpatului B.C. din comuna R.A., județul Dâmbovița. au întreținut relații sexuale cu partea vătămată A.M.M., despre care aveau reprezentarea că este minoră, relații sexuale ce au fost determinate de oferirea a câte 50 RON, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de act sexual cu un minor prevăzută de art. 198 alin. (3) C. pen.

Prin același act de sesizare, față de A.M.M. s-a dispus neînceperea urmăririi penale pentru infracțiunea prevăzută de art. 328 alin. (1) C. pen. întrucât în speță au fost aplicabile dispozițiile art. 20 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 (aceasta neacționând din punct de vedere subiectiv cu forma de vinovăție specifică infracțiunii de prostituție).

În cursul urmăririi penale partea vătămată A.M.M. s-a constituit parte civilă cu suma de 10.000 RON reprezentând daune morale cauzate de suferințele fizice și psihice pricinuite de activitatea infracțională a inculpaților.

Situația de fapt a fost stabilită prin: procesul-verbal de sesizare din oficiu, declarațiile inculpaților, ale părții vătămate, ale martorilor, raportul de constatare medico-legală întocmit de Serviciul Județean de Medicină Legală Dâmbovița, raportul întocmit de către Agenția Națională împotriva Traficului de Persoane - Centrul Regional Ploiești, procesele-verbale de conducere în teren și procesele-verbale de constatare a unor situații de fapt întocmite de lucrătorii de poliție.

Prin rechizitoriu s-a solicitat aplicarea confiscării speciale conform art. 118 C. pen. și art. 19 din Legea nr. 678/2001, referitoare la măsura de siguranță a confiscării speciale a sumelor de bani obținute de inculpați în urma exploatării sexuale a părții vătămate A.M.M. și a autoturismului marca O.A. de culoare albastră, cu număr de înmatriculare X aparținând inculpatului A.M., folosit de inculpați la transportarea părții vătămate în vederea practicării prostituției, asupra căruia s-a dispus instituirea sechestrului asigurător prin ordonanța nr. 15/D/P/2013 a D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Dâmbovița.

Inculpații C.I., F.D. și A.M. au fost trimiși în judecată în stare de arest preventiv, fiind arestați pe o perioadă de 29 de zile, în baza încheierii nr. 10 din 12 februarie 2013 a Tribunalului Dâmbovița pronunțată în Dosarul nr. 1512/120/2013, începând cu data de 12 februarie 2013, pe numele acestora fiind emise mandatele de arestare preventivă nr. 16/U din 12 februarie 2013, nr. 17/U din 12 februarie 2013 și nr. 18/U din 12 februarie 2013.

După înregistrarea dosarului la instanță, s-a procedat la verificarea legalității și temeiniciei arestării preventive, conform dispozițiilor art. 3001 și 300 C. proc. pen., apreciindu-se că temeiurile care au determinat arestarea impun și în continuare privarea acestora de libertate, fiind incidente atât dispozițiile art. 143, cât și cele ale art. 148 alin. (1) lit. f) C. proc. pen.

Inculpații B.C., M.C., B.G.. B.M.M.. N.M. și B.F.B. au fost trimiși în judecată în stare de libertate. Potrivit dispozițiilor art. 290 alin. (2) C. proc. pen., tribunalul a declarat ședință secretă pe tot parcursul procesului, considerând că susținerile părților pot aduce atingere demnității, moralei și vieții intime a părții vătămate, care este minoră.

După constatarea regularității actului de sesizare a instanței, fiind audiată, partea vătămată A.M.M., în prezența apărătorului desemnat din oficiu, a reprezentatului legal și a psihologului din cadrul D.G.A.S.P.C. Dâmbovița, s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 20.000 RON reprezentând daune morale.

În ședința din data de 05 iunie 2013, înainte de începerea cercetării judecătorești, inculpații C.I., F.D.. A.M., B.C., M.C., B.G., B.M.M., N.M. și B.F.B., în prezența apărătorilor, au învederat instanței că au înțeles să beneficieze de procedura prevăzută de art. 320 C. proc. pen.

Instanța a procedat la ascultarea inculpaților C.I., F.D., A.M., B.C., M.C., B.G., B.M.M., N.M. și B.F.B., care au declarat că recunosc în totalitate faptele reținute în actul de sesizare, în sarcina lor și nu solicită administrarea altor probe, înțelegând să se judece pe baza probelor deja existente la dosar din cursul urmăririi penale, cu excepția înscrisurilor în circumstanțiere. La același termen de judecată, față de susținerile inculpaților, ale apărătorilor, de actele și lucrările dosarului, apreciindu-se suficiente probele administrate, în conformitate cu prevederile art. 339 C. proc. pen., s-a constatat terminată cercetarea judecătorească, acordându-se cuvântul în dezbateri potrivit art. 340 din același cod.

Analizând actele și lucrările dosarului, tribunalul a reținut ca situație de fapt că în toamna anului 2012 partea vătămată A.M.M., în urma unor discuții cu mama sa, și-a mutat domiciliul la mătușa sa. C.M., unde locuia și inculpatul C.I., până la sfârșitul anului 2012 când s-a mutat în orașul P. la locuința tatălui său.

În toată această perioadă inculpatul C.I., profitând de situația în care se afla minora, i-a făcut frecvent propuneri de a întreține relații sexuale pe bani cu diferiți bărbați, inducându-i ideea că în acest fel va putea să aibă banii ei, bani cu care să-și poată cumpăra un apartament. C.I., F.D. și A.M. au mers în orașul P. cu autoturismul condus de către inculpatul A.M. și, au luat partea vătămată pe care au dus-o în localitatea R.A., la locuința inculpatului B.C., unde B.M.M., N.M. și B.F.B. au întreținut relații sexuale contra cost cu minora. Inculpații B.C., M.C., B.G., B.M.M., N.M. și B.F.B. au plătit câte 50 RON, sumă ce a fost împărțită între inculpații C.I., F.D., A.M. și partea vătămată. Cu ocazia audierilor, inculpații au precizat că în ceea ce privește vârsta părții vătămate A.M.M., deși aceasta le-a spus că are 19 ani, ei au apreciat că are înjur de 16 - 17 ani.

Astfel, instanța a apreciat că recunoașterile inculpaților C.I., F.D. și A.M., care la data de 14 ianuarie 2013 au racolat-o, au transportat-o și au exploatat-o sexual pe partea vătămată A.M.M., despre care cunoșteau că este minoră, se coroborează cu declarațiile inculpatului B.C. care a relatat că a găzduit-o în vederea exploatării sexuale pe minoră și a întreținut relații sexuale cu aceasta, cât și cu declarațiile inculpaților M.C.. B.G., B.M.M., N.M. și B.F.B. care în seara zilei de 14 ianuarie 2013, în timp ce se aflau în locuința inculpatului B.C., din comuna R.A., județul Dâmbovița, au întreținut relații sexuale cu partea vătămată, despre care aveau reprezentarea că este minoră, relații sexuale ce au fost determinate de oferirea a câte 50 RON.

Tribunalul a motivat că aceste declarații se coroborează cu procesul-verbal de sesizare din oficiu, declarațiile părții vătămate A.M.M., ale martorilor N.B.A., N.I., N.M.M., N.F., care au relatat că cei trei inculpați C.I., A.M. și F.D. au venit în ianuarie 2013 la barurile "L.M." și la cel proprietatea lui N.M., situate în comuna R.A., pentru a racola persoane cu care partea vătămată să întrețină relații sexuale contra cost și că în seara de 14 ianuarie 2013 au acceptat să întrețină astfel de relații cu partea vătămată inculpații M.C., B.G.. B.M.M., N.M.. B.F.B. și B.C.; cu raportul de constatare medico-legală întocmite de Serviciul Județean de Medicină Legală Dâmbovița care concluzionează faptul că "A.M.M. prezintă o dezvoltare corespunzătoare vârstei de 14 - 15 ani", raportul întocmit de către Agenția Națională împotriva Traficului de Persoane - Centrul Regional Ploiești, procesele-verbale de conducere în teren, procesele-verbale de constatare a unor situații de fapt întocmite de lucrătorii de poliție și procesele-verbale de prezentare a materialului de urmărire penală.

Potrivit dispozițiilor art. 13 alin. (1) și (3) din Legea nr. 678/2001, infracțiunea de trafic de minori presupune "recrutarea, transportarea, transferarea, găzduirea sau primirea unor minori, în scopul exploatării acestora", fără a mai fi necesare și alte cerințe suplimentare cum se cere în cazul art. 12 din aceeași lege ce privește traficul de persoane, neavând relevanță faptul că minora și-ar fi dat acordul pentru a fi traficată.

Sub aspectul elementului material al laturii obiective, infracțiunea de trafic de minori cere un conținut alternativ, putând fi realizat prin cele cinci modalități distincte anterior enunțate.

Prin recrutare se înțelege acțiunea de racolare, de atragere, de instigare, de ademenire a minorului, în scopul exploatării acestuia, acțiunea de transportare presupune deplasarea victimei traficului de minori dintr-un loc în altul, prin diferite mijloace de locomoție, în scopul exploatării acesteia, iar găzduirea sau primirea presupune adăpostirea unui minor într-o locuință. Raportând aceste modalități alternative prin care se poate săvârși infracțiunea de trafic de minori la situația în speță, astfel cum rezultă aceasta din probatoriul administrat în faza urmăririi penale, s-a apreciat că s-a făcut dovada existenței elementului material al laturii obiective în cazul inculpaților C.I.. F.D., A.M. și B.C.

Tribunalul a constatat că inculpații C.I., F.D. și A.M. au recrutat-o pe partea vătămată A.M.M., care este lipsită de o situație materială satisfăcătoare, cu un nivel scăzut de pregătire, fără un minim necesar de cunoștințe, ceea ce a făcut-o ușor de convins, cu atât mai mult cu cât este minoră, fiind determinată să practice prostituția prin promisiunea unei vieți mai bune și a unui câștig ușor.

Tribunalul a mai reținut că faptele săvârșite de către inculpați au fost comise cu vinovăție, sub forma intenției directe, aceștia prevăzând rezultatul faptelor lor și urmărind producerea lui prin comiterea acelor acțiuni, astfel cum cer dispozițiile art. 19 pct. 1 lit. a) C. pen.

În baza probelor administrate în cauză, s-a constatat că faptele inculpaților C.I., F.D. și A.M., care la data de 14 ianuarie 2013 au recrutat-o (doar C.I.), au transportat-o și exploatat-o sexual pe partea vătămată A.M.M., în vârstă de 14 ani, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de minori, prevăzută de art. 13 alin. (1) și (3) teza I raportat la art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001.

De asemenea, faptele inculpatului B.C. care la 14 ianuarie 2013 a găzduit-o în vederea exploatării sexuale pe partea vătămată și a întreținut relații sexuale cu aceasta, despre care avea reprezentarea că este minoră, relații sexuale ce au fost determinate de oferirea sumei de 50 RON, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de trafic de minori prevăzută de art. 13 alin. (1) și (3) teza I raportat la art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 și de act sexual cu un minor, prevăzută de art. 198 alin. (3) C. pen.

În ceea ce privește faptele inculpaților M.C., B.G., B.M.M., N.M. și B.F.B. care în seara zilei de 14 ianuarie 2013, în timp ce se aflau în locuința inculpatului B.C., din comuna R.A., județul Dâmbovița, au întreținut relații sexuale cu partea vătămată, despre care aveau reprezentarea că este minoră, relații sexuale ce au fost determinate de oferirea a câte 50 RON, s-a apreciat că în drept întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de act sexual cu un minor prevăzută de art. 198 alin. (3) C. pen.

Conform art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., tribunalul a stabilit în concret cuantumul pedepselor, după ce vor fi reduse în prealabil cu o treime limitele pedepselor prevăzute de dispozițiile de art. 13 alin. (1) și (3) teza I raportat la art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 și art. 198 alin. (3) C. pen. La individualizarea pedepselor aplicate inculpaților C.I., F.D., A.M., B.C., M.C., B.G., B.M.M., N.M. și B.F.B., au fost avute în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv dispozițiile părții generale ale Codului penal, limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunile săvârșite, reduse cu o treime conform dispozițiilor art. 320 alin. (7) C. proc. pen., gradul de pericol social concret ridicat al faptelor comise, numărul actelor materiale de recrutare, transport și găzduire a părții vătămate de către primii patru inculpați, precum și circumstanțele personale ale acestora.

Având în vedere criteriile arătate cât și contribuția inculpatului C.I. la comiterea infracțiunilor, faptul că acesta este cel care a racolat-o, transportat-o și exploatat-o pe partea vătămată A.M.M., deși îi era rudă, fiind văr cu mama minorei, însușindu-și o parte din sumele obținute de aceasta din practicarea prostituției, pe de o parte, și pe de altă parte că acesta a avut un comportament sincer în fața instanței, recunoscând și regretând faptele comise, tribunalul i-a aplicat o pedeapsă cu închisoarea orientată către minimul special prevăzut de textul de lege incriminator, astfel cum au fost redus ca urmare a aplicării art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., într-un cuantum corespunzător, apt pentru a atinge scopul preventiv educativ și sancționator al pedepsei așa cum acesta este prevăzut în art. 52 C. pen.

Sub aspectul individualizării modalității de executare a pedepsei, instanța de fond a apreciat că scopul preventiv educativ și sancționator al pedepsei ce îi va fi aplicată inculpatului poate fi atins numai prin privarea de libertate a acestuia.

Conform art. 65 C. pen., instanța de fond a interzis inculpatului C.I., ca pedeapsă complementară, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) și e) C. pen., pe o perioadă de 2 ani, ce s-a executat după executarea pedepsei principale.

Potrivit fișei de cazier judiciar, Tribunalul a reținut că inculpatul C.I. a săvârșit fapta pentru care a fost trimis în judecată în prezenta cauză, în condițiile în care mai fusese condamnat prin Sentința penală nr. 6 din 06 ianuarie 2012, în Dosarul nr. 1795/2011 al Judecătoriei Pucioasa, definitivă prin nerecurare, la o pedeapsă de 2 ani și 6 luni închisoare, ce i-a fost suspendată condiționat potrivit art. 81 C. pen.

Astfel, tribunalul, în conformitate cu art. 83 alin. (1) C. pen., a dispus revocarea suspendării condiționate a pedepsei de 2 ani și 6 luni închisoare, inculpatul urmând să execute în întregime pedeapsa, care nu se contopește cu pedeapsa ce va fi aplicată pentru noua infracțiune. În baza art. 71 C. pen., a fost interzis aceluiași inculpat exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) și e) C. pen. de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri și până la executarea pedepsei.

Având în vedere Ordonanța Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Dâmbovița nr. 15/D/P/2013 din data de 11 februarie 2013, prin care s-a dispus reținerea inculpatului C.I. pe o perioadă de 24 de ore, de la 11 februarie 2013 până la 12 februarie 2013, când s-a dispus arestarea preventivă, în temeiul dispozițiilor art. 88 C. pen., tribunalul a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării preventive începând cu data de 11 februarie 2013 la zi.

În conformitate cu art. 350 alin. (1) C. proc. pen., a fost menținută starea de arest a inculpatului C.I., determinat de aceleași considerente pentru care măsura a fost dispusă - comiterea unei infracțiuni prevăzută de lege cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, îndreptată împotriva unora dintre cele mai importante valori sociale referitoare la libertatea de voință și acțiune, precum și la demnitatea și integritatea corporală, a sănătății și vieții, și existența unor probe că lăsarea sa în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.

În ceea ce-i privește pe inculpații F.D. și A.M., la individualizarea pedepselor aplicate, tribunalul a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv dispozițiile părții generale ale Codului penal, limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunile săvârșite, gradul de pericol social concret ridicat al faptelor comise, numărul actelor materiale de racolare, transport și exploatare sexuală a părții vătămate, despre care cunoșteau faptul că este minoră, precum și circumstanțele personale ale inculpaților, care sunt căsătoriți și au copii minori în întreținere, nu sunt cunoscuți cu antecedente penale, au avut o conduită bună anterior săvârșirii faptelor și își câștiga existența prin muncă, primul ocupându-se cu comerțul cu animale, iar cel de-al doilea fiind angajat ca muncitor calificat la SC P.C. SRL.

Față de cele constatate, s-a apreciat că scopul educativ și sancționator al pedepselor poate fi atins și prin aplicarea unor pedepse sub minimele speciale prevăzute de textele de lege incriminatoare, astfel cum au fost reduse prin aplicarea dispozițiilor art. 320 C. proc. pen., și ca urmare a reținerii circumstanțelor atenuante prevăzute art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., cu efectele prevăzute de dispozițiile art. 76 C. pen.

Conform art. 65 C. pen., tribunalul a interzis inculpaților F.D. și A.M., ca pedepse complementare, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) și e) C. pen., pe o perioadă de 2 ani, ce s-a executat după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 C. pen., s-a interzis acelorași inculpați exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) și e) C. pen. de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri și până la executarea pedepsei.

Sub aspectul individualizării modalității de executare a pedepselor, tribunalul a apreciat că scopul preventiv-educativ și sancționator al pedepselor aplicate inculpaților poate fi atins și fără executarea acestora și că pronunțarea condamnării constituie un avertisment pentru inculpați, ținând seama de comportamentul lor anterior comiterii faptelor, astfel cum rezultă din caracterizările și actele depuse în circumstanțiere la dosar.

Constatând că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 861 alin. (1) lit. a) - c) C. pen., mărimea pedepsei, faptul că inculpații nu au mai fost condamnați anterior și având în vedere persoana acestora, tribunalul a dispus suspendarea executării pedepselor aplicate sub supraveghere, pe durata termenelor de încercare stabilite potrivit art. 86 C. pen.

În temeiul art. 86 alin. (1) C. pen., s-a dispus ca inculpații F.D. și A.M. să se supună, pe durata termenului de încercare, următoarelor măsuri de supraveghere: să se prezinte la datele fixate la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Dâmbovița; să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lor de existență.

Conform art. 86 alin. (2) C. pen., s-a dispus comunicarea măsurilor de supraveghere Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul Dâmbovița și s-a atras atenția inculpaților asupra dispozițiilor art. 864 C. pen. raportat la art. 83 C. pen.

În temeiul art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării executării pedepsei închisorii, a fost suspendată executarea pedepselor accesorii constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. e) C. pen.

Conform art. 350 alin. (3) lit. b) C. proc. pen., s-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpaților F.D. și A.M., aflați în stare de arest în Penitenciarul Mărgineni, de sub puterea mandatelor de arestare preventivă nr. 17/U din 12 februarie 2013 și nr. 18/U din 12 februarie 2013 emise de către Tribunalul Dâmbovița, dacă nu mai sunt arestați în altă cauză, iar potrivit art. 88 C. pen., s-a dedus perioada reținerii și a arestării preventive a inculpaților de la data de 11 februarie 2013 la zi.

La individualizarea pedepselor aplicate inculpatului B.C., tribunalul a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv dispozițiile părții generale ale Codului penal, limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunile săvârșite, gradul de pericol social concret al faptelor comise, contribuția avută la comiterea infracțiunii, precum și circumstanțele personale ale acestuia, care nu este cunoscut cu antecedente penale, a avut un comportament adecvat normelor de conviețuire socială anterior săvârșirii faptelor, are în întreținere un copil minor, conform certificatului de naștere depus la dosar și este pensionat pe caz de boală, fiind diagnosticat cu hidronefroză și operat la ambii rinichi.

Față de conduita anterioară săvârșirii faptelor și persoana inculpatului care s-a prezentat de câte ori a fost chemat în fața autorităților judiciare și a înlesnit descoperirea celorlalți participanți, tribunalul a reținut în favoarea inculpatului circumstanțele atenuante prev. de art. 74 alin. (1) lit. a) și c) C. pen., cu efectele prevăzute de dispozițiile art. 76 C. pen.

În raport de aceste criterii, s-a dispus condamnarea inculpatului B.C., la pedepse orientate sub minimele speciale prevăzute de textele de lege incriminatoare, astfel cum au fost reduse prin aplicarea art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. și reținerea circumstanțelor atenuante prevăzute art. 74 alin. (1) lit. a) și c) C. pen.

Întrucât inculpatul a comis infracțiunile reținute în sarcina sa în concurs real, s-a făcut aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., iar în baza art. 34 lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele stabilite anterior, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea.

Conform art. 71 C. pen., s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) și e) C. pen. de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri și până la executarea pedepsei.

În ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei aplicată inculpatului B.C., tribunalul a apreciat că pronunțarea condamnării constituie un avertisment pentru acesta și, chiar fără executarea pedepsei, condamnatul nu va mai săvârși infracțiuni, având în vedere că nu are antecedente penale, iar potrivit caracterizărilor depuse la dosar acesta este în relații bune cu vecinii, este respectuos, avea o conduită bună înainte de săvârșirea infracțiunilor, își câștigă existența în mod cinstit, având în întreținere un copil minor pe care îl crește singur întrucât fosta sa soție este plecată de 2 ani în Italia.

Constatând că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 81 alin. (1) C. pen., mărimea pedepsei, faptul că inculpatul nu a mai fost condamnat anterior și ținând seama de persoana acestuia, tribunalul a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate, pe durata termenului de încercare stabilit potrivit art. 82 C. pen.

Potrivit dispozițiilor art. 83 C. pen. s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor care reglementează revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei în caz de săvârșire în interiorul termenului de încercare a unei noi infracțiuni.

În conformitate cu art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei principale, s-a suspendat și executarea pedepsei accesorii.

În ceea ce îi privește pe inculpații M.C., B.G., B.M.M., N.M. și B.F.B., având în vedere criteriile generale de individualizare anterior reținute, probele în circumstanțiere administrate prin care au făcut dovada unei bune conduite înainte de săvârșirea faptelor, precum și faptul că s-au prezentat de fiecare dată când au fost chemați în fața autorităților judiciare, comportarea sinceră în cursul procesului, ce a dus la descoperirea tuturor participanților, tribunalul a reținut în favoarea acestora circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. a) și c) C. pen., cu efectele prevăzute de art. 76 C. pen.

În raport de aceste criterii, tribunalul a dispus condamnarea inculpaților la pedepse orientate sub minimele speciale prevăzute de textele de lege incriminatoare, astfel cum au fost reduse prin aplicarea dispozițiilor art. 320 alin. (7) C. proc. pen. și reținerea circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. a) și c) C. pen.

Totodată, în conformitate cu art. 71 alin. (2) C. pen., s-a aplicat inculpaților și pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și e) C. pen.

Sub aspectul individualizării modalității de executare a pedepselor, convingerea instanței de fond a fost aceea că reeducarea celor cinci inculpați poate avea loc și fără executarea pedepselor în regim de detenție, prin stimularea eforturilor de autoeducare de care vor trebui să dea dovadă în termenul de încercare, aplicabile fiind în cauză art. 81 C. pen., care reglementează suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate, având în vedere persoana inculpaților care nu sunt cunoscuți cu antecedente penale, contribuția avută de aceștia la săvârșirea faptelor și atitudinea manifestată ulterior comiterii acestora.

S-a stabilit termen de încercare în conformitate cu dispozițiile art. 82 C. pen., iar potrivit art. 83 C. pen. s-a atras atenția inculpaților asupra dispozițiilor care reglementează revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei în caz de săvârșire în interiorul termenului de încercare a unei noi infracțiuni.

Potrivit art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei principale, s-a suspendat și executarea pedepselor accesorii.

În ceea ce privește latura civilă a cauzei, tribunalul a constatat că partea vătămată A.M.M. s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 20.000 RON reprezentând daune morale.

În urma examinării materialului probator, tribunalul a apreciat că părții vătămate i-a fost cauzat un prejudiciu moral prin alterarea percepției cu privire la demnitatea și integritatea corporală și a sănătății, deformând concepția părții vătămate despre relațiile de familie și obținerea unor câștiguri prin muncă cinstită, astfel încât s-a considerat că suma de 1.000 RON acordată cu acest titlu este de natură să-i atenueze disconfortul ce i-a fost creat prin acțiunile inculpaților C.I., F.D., A.M. și B.C.

Pentru acest considerent, în temeiul art. 14 - 15 alin. (1), art. 346 alin. (1) C. proc. pen., tribunalul a admis în parte acțiunea civilă formulată de către partea civilă A.M.M. și i-a obligat pe inculpații C.I., F.D., A.M. și B.C., în solidar, la plata sumei de 1.000 RON cu titlu de daune morale către aceasta.

Având în vedere declarațiile inculpaților, ale martorilor N.B.A., N.I., N.M.M., N.F. și ale părții vătămate A.M.M. din care a rezultat că inculpații C.I., F.D. și A.M. au obținut de pe urma exploatării sexuale a părții vătămate suma de 300 RON, în temeiul art. 118 lit. a) C. pen. și art. 19 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, s-a dispus confiscarea acestei sume.

Întrucât transportarea părții vătămate A.M.M. în vederea practicării prostituției s-a efectuat cu autoturismul marca O.A. de culoare albastră, cu numărul de înmatriculare X aparținând inculpatului A.M., în temeiul dispozițiilor art. 118 lit. a) C. pen. și art. 19 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, tribunalul a dispus confiscarea acestuia.

Conform dispozițiilor art. 191 C. proc. pen., l-a obligat pe inculpatul C.I. la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 1.000 RON, în care sunt incluse și cheltuielile efectuate în cursul urmăririi penale, precum și onorariul apărătorului desemnat acestuia din oficiu, în cuantum de 400 RON, care va fi avansat din fondurile Ministerului Justiției în contul Baroului Dâmbovița.

Potrivit art. 191 C. proc. pen., i-a obligat pe inculpații F.D., A.M. și B.C., la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de câte 700 RON, în care sunt incluse și cheltuielile efectuate în cursul urmăririi penale.

Având în vedere că încă de la primul termen de judecată - 15 aprilie 2013 s-a prezentat apărătorul ales al inculpatului B.C., respectiv avocat D.B., moment la care delegația apărătorului din oficiu a încetat, s-a apreciat că nu se poate susține că apărătorul desemnat din oficiu i-ar fi asigurat acestuia asistența juridică, motiv pentru care tribunalul a respins cererea formulată de apărătorul desemnat din oficiu inculpatului - avocat L.C., privind acordarea onorariului proporțional cu timpul alocat studiului dosarului.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel partea vătămată A.M.M. prin reprezentant legal G.M. și inculpatul C.I.

În motivarea scrisă a apelului, partea vătămată a criticat hotărârea primei instanțe atât sub aspectul laturii penale cât și sub aspectul laturii civile. Referitor la acțiunea penală, partea vătămată a susținut că, deși inculpații sunt trimiși în judecată pentru fapte grave, numai inculpatul C.I. a fost condamnat la închisoare cu executare efectivă.

Pentru faptele comise toți inculpații trebuiau condamnați la pedeapsa privativă de libertate cu executare, deoarece în caz contrar s-ar încuraja asemenea acțiuni ilicite. Totodată, inculpații au cunoscut că profită de starea victimei, și au dorit să obțină sume de bani de pe urma obligării la întreținerea de raporturi contra cost ori să beneficieze de servicii sexuale. Partea vătămată a mai arătat că unii inculpați sunt persoane violente (F.D. și M.C.) și au exercitat presiuni și amenințări asupra sa. Reprezentantul părții vătămate a solicitat majorarea pedepselor aplicate inculpaților și executarea lor efectivă, în special pentru inculpatul A.M., F.D. și M.C. Reprezentantul părții vătămate a arătat că daunele morale acordate părții vătămate sunt într-un cuantum infim (1.000 RON), deși prin faptele comise asupra sa i s-a adus un grav prejudiciu, prin faptul că partea vătămată a suferit traume psihice de pe urma faptelor inculpaților.

Apelantul inculpat C.I. a criticat cuantumul pedepsei aplicate de prima instanță, considerându-l prea mare în condițiile în care s-a comis infracțiunea, în sensul că nu a exercitat amenințări sau violențe asupra părții vătămate, ci doar a transportat-o cu autoturismul, iar partea vătămată a mai avut anterior relații sexuale, fiind propunerea ei să se prostitueze.

Prin Decizia penală nr. 179 din 25 septembrie 2013 Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, a admis apelul declarat de partea vătămată A.M.M., prin reprezentant legal G.M., împotriva Sentinței penale nr. 229 din 10 iunie 2013 a Tribunalului Dâmbovița.

A desființat în parte, în latură civilă, sentința apelată și pronunțând o nouă hotărâre, a majorat daunele morale acordate părții vătămate A.M.M. de la 1.000 RON la 2.000 RON.

A menținut în rest dispozițiile sentinței apelate.

A respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul C.I. împotriva aceleiași sentințe.

A dedus din pedeapsa aplicată inculpatului C.I. perioada reținerii și arestării preventive de la 11 februarie 2013, la zi și a menținut măsura arestării preventive a acestuia.

A obligat apelantul inculpat C.I. la plata sumei de 700 cheltuieli judiciare către stat, din care 400 RON, onorariu pentru apărătorul desemnat din oficiu pentru acesta, s-a avansa din fondurile Ministerului Justiției în contul Baroului Prahova.

Examinând hotărârea atacată în raport de probele administrate în cauză, de criticile invocate dar și din oficiu, conform art. 371 C. proc. pen., Curtea a constatat că apelul părții vătămate este fondat numai sub aspectul laturii civile.

Astfel, în ceea ce privește situația de fapt, Curtea a constatat că în fața primei instanțe toți inculpații au uzat de procedura simplificată prevăzută de art. 3201 C. proc. pen., recunoscând săvârșirea faptelor imputate și nesolicitând administrarea altor probe.

În atare situație, Tribunalul a analizat existența la dosarul de urmărire penală a unor probe suficiente și pertinente din care să rezulte că inculpații au comis faptele, iar acestea întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii imputate [art. 320 alin. (4) C. proc. pen.].

Din actele dosarului, Curtea a constatat, că la data de 14 ianuarie 2013 inculpatul C.I. de conivență cu inculpații A.M. și F.D., au transportat-o pe partea vătămată minoră A.M.M. în localitatea R.A., județul Dâmbovița, unde stabiliseră anterior cu ceilalți inculpați să se întâlnească pentru a întreține acte sexuale cu minora. Ajunși în această localitate, toți inculpații s-au întâlnit la barul "L.M.", de unde au plecat către locuința inculpatului B.C., locație în care au întreținut acte sexuale cu partea vătămată minoră, plătind pentru aceste servicii sexuale câte 50 RON, bani împărțiți între inculpații C.I., F.D., A.M. și partea vătămată. Faptele comise de inculpați întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de trafic de minori prevăzute de art. 13 alin. (1) și (3) din Legea nr. 678/2001 și de art. 198 alin. (3) C. pen., așa cum a reținut și prima instanță.

În ceea ce privește individualizarea pedepsei, aspect criticat de partea vătămată cât și de inculpatul C.I. Curtea a apreciat că Tribunalul a făcut o justă interpretare și aplicare a criteriilor de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 72 C. pen.

Astfel, la individualizarea pedepsei s-a ținut seama de limitele de pedeapsă prevăzute de lege, reduse cu 1/3 conform art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., de gradul de pericol social al faptelor, de persoana inculpatului și împrejurările săvârșirii infracțiunii.

Referitor la gradul de pericol social instanța de fond a ținut seama de criteriile prevăzute de art. 18 alin. (2) C. pen. și anume modul și mijloacele de săvârșire, urmarea produsă, scopul urmărit și de împrejurările săvârșirii faptei.

Având în vedere aceste criterii Curtea a observat că inculpatul C.I., la care partea vătămată a locuit efectiv o perioadă (aceștia fiind rude) a profitat de naivitatea părții vătămate, minoră în vârstă de 17 ani, propunându-i să întrețină relații sexuale contra cost cu alți bărbați, cunoscând personal că minora a mai avut asemenea relații, dar fără a exercita amenințări ori acte de violență asupra acesteia. Inculpații nu au exercitat acte de violență asupra minorei, dar au profitat de starea materială precară și de faptul că familia nu se preocupa de situația fetei, așa cum reiese din referatul de evaluare.

Tribunalul a subliniat faptul că inculpații C.I., F.D., A.M. și B.C. au transportat-o și au găzduit-o pe partea vătămată, lucru ce a condus la o diferențiere în cuantumul pedepselor aplicate față de ceilalți inculpați care numai au întreținut relații sexuale contra cost cu partea vătămată. Totodată, s-a ținut seama că inculpatul C.I. are antecedente penale și se afla în termenul de încercare al suspendării condiționate a pedepsei de 2 ani și 6 luni aplicată prin Sentința penală nr. 6/2012 a Judecătoriei Pucioasa.

În legătură cu modalitatea de executare a pedepselor, criticată în apelul părții vătămate, Curtea de apel reține că, exceptându-l pe C.I. [pentru care nu sunt îndeplinite nici măcar condițiile prevăzute de art. 81 alin. (1) lit. a) și b) ori ale art. 861 alin. (1) lit. a) și b) C. pen.], în mod corect prima instanță a dispus suspendarea condiționată ori sub supraveghere, fiind îndeplinite cerințele legale, iar scopul pedepsei a fost atins în cazul acestor inculpați și fără privare de libertate, ținând seama de contribuția lor la săvârșirea faptei, de faptul că nu au mai fost condamnați pentru alte fapte penale și au avut un comportament bun anterior săvârșirii infracțiunii. Din datele cauzei nu a rezultat că inculpații ar putea persevera pe cale infracțională pentru a se trage concluzia că scopul prevăzut de art. 52 C. pen. (prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni) nu s-ar putea realiza. Conduita bună anterioară avută de inculpații intimați a justificat și reținerea circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) C. pen., așa cum a stabilit Tribunalul.

În ceea ce privește critica reprezentantului părții vătămate referitoare la greșita apreciere a cuantumului daunelor morale, Curtea a considerat că aceasta este întemeiată. Prin faptele comise de către inculpați, deși partea vătămată minoră nu a opus rezistență, fiind, după afirmațiile unora dintre inculpați, de acord să aibă relații sexuale cu ei, instanța a apreciat că i s-a adus totuși un prejudiciu de ordin nepatrimonial, cel puțin din perspectiva imaginii care i s-a creat în colectivitate, pe fondul profilării de situația materială precară, naivitatea și lipsa de cultură și experiență de viață a părții vătămate.

Curtea a considerat că echitabil ar fi fost acordarea unor daune morale care să compenseze totuși acest prejudiciu într-un cuantum mai ridicat, motiv pentru care a admis apelul părții vătămate, prin reprezentant legal și a majorat despăgubirile la suma de 2.000 RON.

Împotriva Deciziei penale nr. 179/2013 a Curții de Apel Ploiești au declarat recurs inculpatul C.I. și recurenta parte vătămată A.M.M. prin reprezentant legal G.M.

Inculpatul C.I. a invocat cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 172 C. proc. pen. cu privire la cuantumul sancțiunii aplicate. Față de abrogarea art. 12 și art. 13 din Legea nr. 678/2001, la data de 01 februarie 2014 recurentul a completat motivele de casare și a solicitat aplicarea legii penale mai favorabile, respectiv Codul penal actual în ceea ce privește încadrarea juridică dată faptei și sancțiunea aferentă. Referitor la celelalte instituții incidente, art. 83 C. pen. anterior, pluralitatea de infracțiuni, art. 3201 C. proc. pen. anterior, apărarea a arătat că dispozițiile legii noi nu pot retroactiva, deoarece nu sunt mai favorabile, astfel încât urmează să se aplice, legea în vigoare la data săvârșirii faptei.

Recursul părții vătămate nu a fost declarat în termen, fiind invocată excepția tardivității căii de atac.

Analizând căile de atac declarate în cauză instanța reține următoarele:

Conform art. 12 din Legea nr. 255/2013, recursurile în curs de judecată la data intrării în vigoare a C. proc. pen., declarate împotriva hotărârilor care au fost supuse apelului potrivit legii vechi, rămân în competența aceleiași instanțe și se judecă potrivit dispozițiilor legii vechi privitoare la recurs. În consecință, instanța urmează să analizeze atât respectarea termenul de declarare a căii de atac cât și cazurile de casare în conformitate cu normele C. proc. pen. anterior, respectiv art. 385, art. 385 C. proc. pen. anterior.

În ceea ce privește excepția tardivității căii de atac declarată de partea vătămată, termenul de recurs este de 10 zile, dacă legea nu dispune altfel (art. 3853 C. proc. pen. anterior). Pentru partea care a fost prezentă la dezbateri sau la pronunțare, termenul curge de la pronunțare (art. 363 C. proc. pen. anterior). Conform mențiunilor din partea introductivă a Deciziei penale nr. 179/2013, A.M.M. și G.M. au fost prezente la data de 25 septembrie 2013 astfel încât termenul de recurs a expirat la data de 07 octombrie 2013, iar calea de atac declarată în cauză 10 octombrie 2013 este tardivă.

Cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 172 C. proc. pen., când hotărârea este contrară legii sau când prin hotărâre s-a făcut o greșită aplicare a legii

Recurentul a criticat decizia în principal cu privire la individualizarea sancțiunii pe care a apreciat-o ca fiind contrară art. 72 C. pen. anterior, iar în subsidiar cu privire la aplicarea legii penale mai favorabile, solicitând aplicarea unei sancțiuni în limitele prevăzute de codul penal în vigoare, fără agravarea sancțiunii conform efectelor circumstanței săvârșirii faptei de trei sau mai multe persoane împreună, precum și aplicarea art. 83 C. pen. anterior în ceea ce privește pluralitatea de infracțiuni, respectiv art. 3201 C. proc. pen. anterior cu privire la efectele recunoașterii vinovăției.

În ceea ce privește criticile referitoare la individualizarea sancțiunii în raport de criteriile de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. anterior, instanța constată că modificarea adusă cazurilor de casare prin Legea nr. 2/2013, în vigoare la data pronunțării apelului, exclud posibilitatea analizei criticii formulate. Astfel, după data de 15 februarie 2013, cazul de casare de la art. 3859 pct. 14. C. proc. pen. anterior, permite instanței să analizeze sancțiunea doar în ceea ce privește aplicarea unei pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege. Abrogarea dispoziției referitoare la posibilitatea de a examina criteriile de individualizare din art. 72 C. pen. anterior, decurge din limitarea căii de atac a recursului la probleme de drept. În același sens, Legea nr. 2/2013 a înlăturat, odată cu abrogarea art. 3859 pct. 18 C. proc. pen. anterior, posibilitatea instanței de recurs de a reaprecia faptele. Orice reformare a hotărârii pronunțate în apel este în consecință strict legată de aplicarea legii. În consecință, având în vedere că înlăturarea textului de lege din art. 3859 pct. 14 C. proc. pen. anterior este echivalentă cu o limitare a cazurilor de casare, instanța de recurs nu poate examina în cauza de față critica referitoare la individualizarea pedepselor în cadrul cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 172 C. proc. pen. anterior. Nici chiar în ceea ce privește aplicarea legii penale mai favorabile instanța de recurs nu poate să facă o nouă individualizare a sancțiunii, fiind obligată să reducă proporțional sancțiunea stabilită de instanța de apel (către minimum, mediu, sau maximul special), în raport de limitele prevăzute de legea nouă (către minimum, mediu, sau maximul special). Astfel, în aplicarea legii penale mai favorabile, instanța de recurs nu poate stabili o sancțiune către minimul special prevăzut de legea nouă, dacă instanța de apel a stabilit aceeași sancțiune către maximul special prevăzut de legea veche, așa cum nu este posibilă nici situația inversă.

În ceea ce privește efectele abrogării art. 12 și art. 13 din Legea nr. 678/2001 și reincriminarea faptei de trafic de minori în art. 211 C. pen., instanța de recurs constată că este în prezența situației descrise de art. 5 C. pen. și anume, aplicarea legii penale mai favorabile până la judecarea definitivă a cauzei.

În cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă. Primul termen în recurs a fost stabilit aleatoriu la data de 18 martie 2014, însă instanța a preschimbat data soluționării cauzei la 04 februarie 2014. În speță, de la data pronunțării deciziei din apel, 25 septembrie 2013 și până la data soluționării recursului au intrat în vigoare Legea nr. 187/2012 cu referire, în cauza de față, la normele care guvernează aplicarea legii penale în timp și cu privire la normele care guvernează traficul de persoane, a fost abrogat C. pen. anterior și a intrat în vigoare un alt C. pen.

În examinarea legii incidente cu privire la acuzația formulată față de recurent instanța de recurs urmează să analizeze:

a) Influența modificărilor legislative cu privire la elementele constitutive ale infracțiunii pentru care este acuzat. În examinarea acestui criteriu, instanța verifică dacă fapta mai este incriminată de legea nouă, respectiv dacă legea nouă poate retroactiva, ca fiind mai favorabilă, cu privire la încadrarea juridică:

b) Consecințele produse de acuzație cu privire la sancțiune la data săvârșirii faptei și consecințele la data judecării recursului. În examinarea acestui criteriu instanța va avea în vedere caracterul unitar al dispozițiilor referitoare la pedeapsă și circumstanțele de individualizare în raport de încadrarea juridică dată faptei;

c) Instituțiile autonome în raport de incriminare și sancțiune. În cauza de față vor fi analizate art. 37 lit. a) C. pen. anterior, art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. anterior și art. 83 alin. (1) C. pen. anterior.

Influența modificărilor legislative cu privire la elementele constitutive ale infracțiunii pentru care este acuzat

Examinarea încadrării juridice dată faptei ca urmare a situației tranzitorii este necesară atât pentru a verifica dacă abrogarea unor texte de lege este echivalentă cu o dezincriminare, cât și ca situație premisă pentru a face analiza în concret a consecințelor cu privire la sancțiune.

Pedeapsa decurge din norma care incriminează fapta. Unitatea dintre incriminare și pedeapsă exclude posibilitatea, în cazul legilor succesive, de a combina incriminarea dintr-o lege cu pedeapsa dintr-o altă lege. Aceeași unitate împiedică și combinarea dispozițiilor de favoare privitoare la circumstanțe agravante și atenuate, acestea participând în egală măsură la configurarea cadrului legal unitar pe baza căruia se stabilește incriminarea și se individualizează sancțiunea penală. Pentru a compara cele două legi instanța trebuie să analizeze consecințele faptei în legea în vigoare la data săvârșirii ei (încadrarea juridică dată în rechizitoriu și sancțiunile ce decurg din incriminare) și consecințele faptei în urma intrării în vigoare a legii noi. Astfel, pentru a vedea cum este sancționată fapta în legea nouă, trebuie mai întâi să se stabilească dacă și cum anume este încadrată juridic acuzația în legea nouă.

Conform art. 94 din Legea nr. 187/2012, Legea nr. 678/2001 privind prevenirea și combaterea traficului de persoane, se modifică după cum urmează: "la art. 2, (...) a) prin trafic de persoane se au în vedere faptele prevăzute la art. 210 și 211 C. pen.; b) prin exploatarea unei persoane se au în vedere activitățile prevăzute la art. 182 C. pen.; c) prin victimă a traficului de persoane se înțelege persoana fizică, subiect pasiv al faptelor prevăzute la art. 210, 211, 264 și 374 C. pen. sau al tentativei la una dintre aceste fapte, indiferent dacă participă sau nu în procesul penal în calitate de persoană vătămată. Art. 12, 13, 141 și 15 - 19 din Legea nr. 678/2001 se abrogă."

Dată fiind abrogarea art. 12 și 13 din Legea nr. 678/2001 și incriminarea traficului de minori în art. 211 C. pen., instanța de recurs a comparat conținutul constitutiv al infracțiunii prevăzute de legea veche (Legea nr. 678/2001) față de conținutul constitutiv al infracțiunii prevăzută de legea nouă (Codul penal). Comparația este necesară pentru a verifica incidența art. 4 C. pen. și art. 3 din Legea nr. 187/2013, respectiv situațiile în care o faptă determinată, comisă sub imperiul legii vechi, nu mai constituie infracțiune potrivit legii noi datorită modificării elementelor constitutive ale infracțiunii, inclusiv a formei de vinovăție, cerută de legea nouă pentru existența infracțiunii.

Instanța va analiza influența modificărilor legislative strict cu privire la elementele constitutive ale infracțiunii pentru care este acuzat recurentul și pentru care s-a aplicat procedura recunoașterii vinovăției, având în vedere că, deși un text de lege cu aceeași denumire marginală se poate regăsi într-o altă lege, eliminarea unui element de care depindea caracterul penal doar pentru recurent conduce la dezincriminarea faptei față de acesta.

Art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001

"(...) (2) Traficul de persoane săvârșit în una dintre următoarele împrejurări:

a) de două sau mai multe persoane împreună; (...) constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la 5 ani la 15 ani și interzicerea unor drepturi."

Art. 13 alin. (1) și (3) teza 1 din Legea nr. 678/2001

"(1) Recrutarea, transportarea, transferarea, găzduirea sau primirea unui minor, în scopul exploatării acestuia, constituie infracțiunea de trafic de minori și se pedepsește cu închisoare de la 5 ani la 15 ani și interzicerea unor drepturi.

(...) (3) Dacă faptele prevăzute la alin. (1) și (2) sunt săvârșite în condițiile prevăzute la art. 12 alin. (2) sau de către un membru de familie, pedeapsa este închisoare de la 7 ani la 18 ani și interzicerea unor drepturi, în cazul prevăzut la alin. (1), și închisoare de la 10 ani la 20 de ani și interzicerea unor drepturi, în cazul prevăzut la alin. (2) (...)"

Art. 210 C. pen. Traficul de persoane

"(1) Recrutarea, transportarea, transferarea, adăpostirea sau primirea unei persoane în scopul exploatării acesteia, săvârșită:

a) prin constrângere, răpire, inducere în eroare sau abuz de autoritate;

b) profitând de imposibilitatea de a se apăra sau de a-și exprima voința ori de starea de vădită vulnerabilitate a acelei persoane;

c) prin oferirea, darea, acceptarea sau primirea de bani ori de alte foloase în schimbul consimțământului persoanei care are autoritate asupra acelei persoane,

se pedepsește cu închisoare de la 3 la 10 ani și interzicerea exercitării unor drepturi.

(...) (3)Consimțământul persoanei victimă a traficului nu constituie cauză justificativă."

Art. 211 Traficul de minori

"(1) Recrutarea, transportarea, transferarea, adăpostirea sau primirea unui minor, în scopul exploatării acestuia, se pedepsește cu închisoarea de la 3 la 10 ani și interzicerea exercitării unor drepturi.

(2) Dacă fapta a fost săvârșită în condițiile art. 210 alin. (1) sau de către un funcționar public în exercițiul atribuțiilor de serviciu, pedeapsa este închisoarea de la 5 la 12 ani și interzicerea exercitării unor drepturi."

Abrogarea textelor de lege care au stat la baza acuzațiilor formulate în cauză nu este echivalentă cu dezincriminarea faptelor. Dezincriminarea operează in rem înlăturând răspunderea subiectului prin aceea că, fapta nu mai este prevăzută de legea penală, în timp ce modificarea textelor de lege incidente în cauză are în vedere o condiție care dădea faptei în legea veche un caracter calificat. La 01 februarie 2014, data abrogării normelor de la art. 12 și 13 din Legea nr. 678/2001, a intrat în vigoare art. 211 C. pen., care cuprinde cu excepția agravanței săvârșirii faptei de trei sau mai multe persoane împreună toate celelalte elemente din acuzația pentru care a fost trimis în judecată. În ceea ce îl privește pe C.I., acuzația față de care a fost aplicată procedura recunoașterii vinovăției a constat în racolarea, transportarea și exploatarea sexuală a părții vătămate A.M.M. în vârstă de 15 ani și exploatarea acesteia de către trei persoane. Elementul material al laturii obiective în ceea ce îl privește pe C.I., respectiv recrutarea, transportarea, unui minor în scopul exploatării acestuia, nu prezintă diferențe între art. 13 din Legea nr. 678/200 și art. 211 C. pen. Renunțarea la elementul circumstanțial al săvârșirii faptei de trei sau mai multe persoane împreună (prevăzut în Legea nr. 678/2001), care dădea faptei comise de C.I. un caracter calificat, nu afectează existența infracțiunii în formă simplă, incriminată în art. 211 alin. (1) C. pen. Legea nouă, care suprimă o condiție ce dădea faptei un caracter calificat, devine astfel mai favorabilă, deoarece conduce la reținerea formei simple a infracțiunii de trafic de minori.

Caracterul unitar al dispozițiilor referitoare la pedeapsă și circumstanțele de individualizare în raport de încadrarea juridică dată faptei

Dacă legea nouă nu prevede o agravare a sancțiunii pentru fapta comisă înlăturând un element circumstanțial pe care legea veche îl prevedea și astfel sancționa fapta mai sever, se va aplica legea nouă reținându-se încadrarea juridică a infracțiunii în varianta simplă. Comparația are loc, în acest caz, între legea veche care sancționează fapta recurentului în limitele prevăzute pentru varianta agravată a infracțiunii și legea nouă care sancționează aceeași faptă în limitele prevăzute pentru varianta simplă a infracțiunii. Nu s-ar putea ajunge să se procedeze la o nouă comparație, de această dată între limitele de sancționare a variantelor simple ale infracțiunii, deoarece această recomparare a regimului de sancționare al aceleiași infracțiuni s-a făcut o dată, prin aceasta fiind satisfăcută obligația prevăzută în art. 5 C. pen., prin alegerea încadrării juridice în varianta simplă.

Atât în C. pen. anterior [art. 75 lit. a) C. pen. anterior] cât și în C. pen. în vigoare [art. 77 lit. a) C. pen.], legiuitorul a prevăzut ca circumstanță agravantă săvârșirea faptei de către mai multe persoane. Între cele două circumstanțe agravante prevăzute de legea veche și de legea nouă nu există diferențe. Instanța de fond și cea de apel nu au reținut circumstanța agravantă deoarece aceasta se regăsea în conținutul calificat al infracțiunii de trafic de minori, astfel încât nu putea fi agravată sancțiunea de două ori în raport de același element de fapt. În consecință, față de preluarea circumstanței din codul vechi în codul actual și față de existența acesteia în acuzația inițială ca element circumstanțial, la evaluarea în concret a caracterului mai favorabil al legii noi va fi avută în vedere circumstanța agravantă prevăzută de art. 77 C. pen. și efectele acesteia prevăzute de art. 78 C. pen. (se poate aplica o pedeapsă până la maximul special, iar dacă maximul special este neîndestulător, în cazul închisorii se poate adăuga un spor până la 2 ani, care nu poate depăși o treime din acest maxim).

Față de cele ce preced, instanța va compara efectele acuzației din legea veche [art. 13 alin. (1) și (3) teza I raportat la art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001] și efectele acuzației în legea nouă [art. 211 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 77 lit. a) C. pen.]. Legea veche prevedea o sancțiune de la 7 la 18 ani, iar legea nouă prevede o sancțiune de la 3 la 10 ani cu posibilitatea de crește maximul la 12 ani. Sancțiunea individualizată de instanța de fond și menținută de instanța de apel a fost egală cu minimul prevăzut de lege. Legea nouă care prevede un minimum de 3 ani este mai favorabilă față de legea veche care prevede un minimum de 7 ani astfel că legea nouă va retroactiva. Ca urmare a stabilirii legii noi ca lege mai favorabilă, conform art. 12 din Legea nr. 187/2012, în cazul succesiunii de legi penale intervenite până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, pedepsele accesorii și complementare se aplică potrivit legii care a fost identificată ca lege mai favorabilă în raport cu infracțiunea comisă.

Instituțiile autonome în raport de incriminare și sancțiune decurgând din incriminare, respectiv art. 37 lit. a) C. pen. anterior, art. 320 alin. (7) C. proc. pen. anterior și art. 83 alin. (1) C. pen. anterior.

Principiul constituțional al aplicării legii penale mai favorabile presupune examinarea în concret a efectelor celor două coduri cu privire la instituțiile autonome. Examinarea cauzei cu privire la legea incidentă în cazul unor instituții diferite de incriminare și sancțiune este impusă de lege, jurisprudența Curții Constituționale:

- instituții autonome definite atare în lege. Legea nr. 187/2012 stabilește legea mai favorabilă distinct față de cea stabilită în raport de încadrarea juridică și sancțiune în cazul recidivei (art. 9), pluralitatea de infracțiuni (art. 10), suspendarea condiționată a executării pedepsei (art. 15, 22), măsuri educative (art. 17). Voința legiuitorului este clară și neechivocă în aplicarea principiului constituțional al aplicării legii mai favorabile cu privire la situația concretă a persoanei acuzate, prin examinarea distinctă a instituțiilor incidente fiecărui caz în parte;

- instituții autonome definite în jurisprudența: art. 3201 C. proc. pen. (Decizia Curții Constituționale nr. 1483/2011, publicată în M. Of. nr. 853/2011, conform căreia în această materie principiul aplicării imediate a legii procesual penale nu poate înfrânge principiul constituțional al aplicării legii penale mai favorabile).

Aplicarea legii penale mai favorabile în raport de instituțiile care funcționează autonom a fost discutată în doctrină și practică încă din anul 1936. Vintilă Dongoroz în Codul penal adnotat din 1936 arăta că "aplicarea legii mai blânde exclude implicit legea mai severă. Nu este deci îngăduit a se îmbina dispozițiunile unei legi cu ale celeilalte pentru a se obține un rezultat mai favorabil, fiindcă aceasta ar însemna crearea pe cale de aplicațiune a unei a treia lege (lex tertia) ceea ce nu este admis. Odată însă fapta stabilită și pedeapsa fixată conform uneia din legi se poate recurge la instituțiunile cari funcționează independent din cealaltă lege, dacă ele sunt mai favorabile infractorului". Aceeași idee este regăsită și în Codul penal comentat și adnotat - 1969, T. Vasiliu, D. Pavel etc. și este dezvoltată de doctrină - George Antoniu, Costică Bulai în Practica judiciară penală. vol. I, paginile 32 - 41, Constantin Mitrache în Explicații preliminare ale noului C. pen. pag. 76 paragraful 1, pag. 77.

Aplicarea legii penale mai favorabile în cadrul fiecărei instituții autonome nu contravine principiului legalității, nu este creată o lex tertia. Lex tertia apare atunci când sunt preluate condițiile de existență ale unei instituții dintr-o lege, iar efectele aceleiași instituții sunt preluate dintr-o altă lege. Lex tertia presupune combinarea dispozițiilor de favoare în cadrul aceleiași instituții juridice din legi diferite. Prin lex tertia se au în vedere acele situații prin care condițiile unui fapt juridic sunt separate de efectele aceluiași fapt juridic, nu și aplicarea unor legi diferite cu privire la instituții juridice diferite (fapte juridice diferite), dar în mod unitar cu privire la condițiile de existență ale unei instituții (faptul juridic) și efectele acelei instituții (faptul juridic).

Conform Constituției României, legea penală mai favorabilă retroactivează. În aplicarea acestui principiu legea nouă nu trebuie să devină sub niciun aspect una defavorabilă, pentru că legea penală mai favorabilă se apreciază în raport de situația persoanei acuzată într-o cauză penală sau contravențională, după caz.

În aplicarea acestui principiu, în raport de Legea nr. 187/2012 care stabilește modalitatea aplicării autonome a legii penale mai favorabile într-un anumit număr de cazuri concrete, mecanismul aplicării legii penale mai favorabile în cadrul unor instituții autonome este incident în speță cu privire la efectele recunoașterii vinovăției, respectiv recidiva și procedura revocării suspendării condiționate.

În ceea ce privește efectele procedurii recunoașterii vinovăției nu există diferențe între art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. anterior și art. 396 alin. (10) C. proc. pen. Ambele texte prevăd reducerea limitelor sancțiunii cu o treime ceea ce presupune în cazul de față o sancțiune de doi ani.

Referitor la existența recidivei, instanța constată că legea nouă ar fi fost mai favorabilă doar dacă sancțiunea aplicată anterior era închisoarea mai mică sau egală cu un an, caz în care, conform art. 41 C. pen., ar fi dispărut starea de recidivă. Având în vedere că anterior inculpatul a fost condamnat la pedeapsa închisorii de 2 ani și șase luni dispozițiile legii noi nu sunt mai favorabile și nu pot retroactiva.

Cu privire la efectele revocării suspendării condiționate, conform art. 15 alin. (2) din Legea nr. 187/2012, regimul suspendării condiționate a executării pedepsei aplicată în baza Codului penal din 1969 inclusiv sub aspectul revocării sau anulării acesteia, este cel prevăzut de Codul penal din 1969. Față de norma tranzitorie instanța va face aplicarea art. 83 C. pen. anterior, va revoca suspendarea condiționată a pedepsei de 2 ani și 6 luni închisoare, aplicată prin Sentința penală nr. 6 din 06 ianuarie 2012 a Judecătoriei Pucioasa, care nu se va contopi cu sancțiunea din prezenta hotărâre.

Față de cele ce preced va admite recursul declarat de inculpatul C.I. împotriva Deciziei penale nr. 179 din 25 septembrie 2013 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Va casa în parte, decizia penală atacată și Sentința penală nr. 229 din 10 iunie 2013 a Tribunalului Dâmbovița și, rejudecând:

Va schimba încadrarea juridică a faptei reținute în sarcina inculpatului din infracțiunea prevăzută de art. 13 alin. (1) și (3) teza I raportat la art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. anterior și art. 3201 C. proc. pen. anterior în infracțiunea prevăzută de art. 211 alin. (1) C. pen. art. 77 lit. a) raportat la art. 78 C. pen. și art. 3201 C. proc. pen. anterior, cu aplicarea art. 5 C. pen. și art. 37 lit. a) C. pen. anterior, text de lege în baza căruia:

Va condamna inculpatul C.I. la pedeapsa închisorii de 2 ani și 1 an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) și e) C. pen. Va face aplicarea art. 65 raportat la art. 66 lit. a), b) și e) C. pen. în baza art. 83 alin. (1) C. pen. anterior, va revoca suspendarea condiționată a pedepsei de 2 ani și 6 luni închisoare, aplicată prin Sentința penală nr. 6 din 06 ianuarie 2012 a Judecătoriei Pucioasa, urmând să execute în total pedeapsa de 4 ani și 6 luni închisoare și 1 an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) și e) C. pen. Va face aplicarea art. 65 raportat la art. 66 lit. a), b) și e) C. pen.

Va menține celelalte dispoziții ale hotărârilor.

Va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reținerii și arestării preventive de la 11 februarie 2013 la 07 februarie 2014.

Va obliga recurenta parte vătămată la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de inculpatul C.I. împotriva Deciziei penale nr. 179 din 25 septembrie 2013 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Casează, în parte, decizia penală atacată și Sentința penală nr. 229 din 10 iunie 2013 a Tribunalului Dâmbovița și, rejudecând:

Schimbă încadrarea juridică a faptei reținute în sarcina inculpatului din infracțiunea prevăzută de art. 13 alin. (1) și (3) teza I raportat la art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. anterior și art. 3201 C. proc. pen. anterior în infracțiunea prevăzută de art. 211 alin. (1) C. pen. art. 77 lit. a) raportat la art. 78 C. pen. și art. 3201 C. proc. pen. anterior, cu aplicarea art. 5 C. pen. și art. 37 lit. a) C. pen. anterior, text de lege în baza căruia:

Condamnă inculpatul C.I. la pedeapsa închisorii de 2 ani și 1 an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) și e) C. pen. Face aplicarea art. 65 raportat la art. 66 lit. a), b) și e) C. pen.

În baza art. 83 alin. (1) C. pen. anterior, revocă suspendarea condiționată a pedepsei de 2 ani și 6 luni închisoare, aplicată prin Sentința penală nr. 6 din 06 ianuarie 2012 a Judecătoriei Pucioasa, urmând să execute în total pedeapsa de 4 ani și 6 luni închisoare și 1 an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) și e) C. pen.

Face aplicarea art. 65 raportat la art. 66 lit. a), b) și e) C. pen.

Menține celelalte dispoziții ale hotărârilor.

Respinge, ca tardiv, recursul declarat de partea vătămată A.M.M. împotriva aceleiași decizii.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reținerii și arestării preventive de la 11 februarie 2013 la 07 februarie 2014.

Obligă recurenta parte vătămată la plata sumei de 350 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 150 RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu a recurentului inculpat, în sumă de 200 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi 07 februarie 2014.

Procesat de GGC - GV