Appeal dismissed; bribery convictions and 3-year sentence upheld with restitution and forfeiture ordered.

Asupra recursului penal de față, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 171 din 27 iunie 2012 pronunțată de Tribunalul Botoșani în Dosarul nr. 8322/40/2011, a fost condamnată inculpata T.L., la pedepsele de:

- 6 ani închisoare și 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de "luare de mită" în formă continuată, prev. și ped. de art. 254 alin. (1) C. pen., rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2), 42 C. pen. - 4 acte materiale - 1.100 RON (denunțător B.L.);

- 4 ani închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de "luare de mită" în formă continuată, prev. și ped. de art. 254 alin. (1) C. pen., rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2), 42 C. pen. - 2 acte materiale - 400 RON (denunțător F.G.);

- 3 ani închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de "luare de mită", prev. și ped. de art. 254 alin. (1) C. pen., rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000, prin înlăturarea din încadrarea juridică a faptei a disp. art. 41 alin. (2), 42 C. pen. - 100 RON (denunțător A.E.);

- 3 ani închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de "luare de mită", prev. și ped. de art. 254 alin. (1) C. pen., rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 - 50 euro (denunțător A.M.);

- 3 ani închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de "luare de mită", prev. și ped. de art. 254 alin. (1) C. pen., rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 - 200 RON (denunțător I.A.);

- 3 ani închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de "luare de mită", prev. și ped. de art. 254 alin. (1) C. pen., rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 - 100 RON (denunțător B.E.);

- 4 ani închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de "luare de mită" în formă continuată, prev. și ped. de art. 254 alin. (1) C. pen., rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2), 42 C. pen. - 4 acte materiale - 200 RON (B.M.);

- 3 ani închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de "luare de mită", prev. și ped. de art. 254 alin. (1) C. pen., rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 - 50 RON (denunțător M.C.);

- 3 ani închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de "luare de mită", prev. și ped. de art. 254 alin. (1) C. pen., rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 - 200 RON (denunțător C.G.);

- 5 ani închisoare și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de "luare de mită" în formă continuată, prev. și ped. de art. 254 alin. (1) C. pen., rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2), 42 C. pen. - 4 acte materiale - 510 RON (denunțător A.E.A.);

- 4 ani închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de "luare de mită" în formă continuată, prev. și ped. de art. 254 alin. (1) C. pen., rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2), 42 C. pen. - 2 acte materiale - 600 RON (denunțător G.A.);

- 3 ani închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de "luare de mită", prev. și ped. de art. 254 alin. (1) C. pen., rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 - 50 RON (denunțător P.M.);

- 3 ani închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de "luare de mită", prev. și ped. de art. 254 alin. (1) C. pen., rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 - 50 RON (denunțător H.V.);

- 3 ani închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de "luare de mită", prev. și ped. de art. 254 alin. (1) C. pen., rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 - 50 RON (denunțător I.G.);

- 3 ani închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de "luare de mită", prev. și ped. de art. 254 alin. (1) C. pen., rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 - 200 RON (denunțător P.M.A.);

- 6 ani închisoare și 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de "luare de mită" în formă continuată, prev. și ped. de art. 254 alin. (1) C. pen., rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2), 42 C. pen. - 4 acte materiale - 400 RON (denunțător U.V.);

- 3 ani închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de "luare de mită", prev. și ped. de art. 254 alin. (1) C. pen., rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 - 200 RON (denunțător O.I.);

- 3 ani închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de "luare de mită", prev. și ped. de art. 254 alin. (1) C. pen., rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 - 150 RON (denunțător I.R.);

- 3 ani închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de "luare de mită", prev. și ped. de art. 254 alin. (1) C. pen., rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 - 400 RON (denunțător C.A.);

- 5 ani închisoare și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de "luare de mită" în formă continuată, prev. și ped. de art. 254 alin. (1) C. pen., rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2), 42 C. pen. - 2 acte materiale - 300 RON (denunțător P.L.);

- 3 ani închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de "luare de mită", prev. și ped. de art. 254 alin. (1) C. pen., rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 - 50 RON (denunțător D.M.);

- 3 ani închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de "luare de mită", prev. și ped. de art. 254 alin. (1) C. pen., rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 - 150 RON (denunțător L.T.);

- 3 ani închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de "luare de mită", prev. și ped. de art. 254 alin. (1) C. pen., rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 - 100 euro (denunțător O.T.);

- 3 ani închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de "luare de mită", prev. și ped. de art. 254 alin. (1) C. pen., rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 - 100 RON (denunțător L.C.);

- 3 ani închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de "luare de mită", prev. și ped. de art. 254 alin. (1) C. pen., rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 - 200 RON (denunțător R.G.);

- 3 ani închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de "luare de mită", prev. și ped. de art. 254 alin. (1) C. pen., rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 - 100 RON (denunțător A.E.B.);

- 3 ani închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de "luare de mită", prev. și ped. de art. 254 alin. (1) C. pen., rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 - 100 RON (denunțător P.T.E.);

- 4 ani închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de "luare de mită", prev. și ped. de art. 254 alin. (1) C. pen., rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 - 500 RON (denunțător P.M.B.);

- 3 ani închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de "luare de mită", prev. și ped. de art. 254 alin. (1) C. pen., rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 - 200 RON (denunțător C.E.);

- 3 ani închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de "luare de mită", prev. și ped. de art. 254 alin. (1) C. pen., rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 - 300 RON (denunțător B.A.);

- 4 ani închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de "luare de mită" în formă continuată, prev. și ped. de art. 254 alin. (1) C. pen., rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2), 42 C. pen. - 3 acte materiale - 200 RON (denunțător T.L.M.);

- 3 ani închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de "luare de mită", prev. și ped. de art. 254 alin. (1) C. pen., rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 - 80 RON (denunțător B.A.A.);

- 4 ani închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de "luare de mită", prev. și ped. de art. 254 alin. (1) C. pen., rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 - 500 RON (denunțător G.D.);

- 5 ani închisoare și 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de "luare de mită" în formă continuată, prev. și ped. de art. 254 alin. (1) C. pen., rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2), 42 C. pen. - 2 acte materiale - 430 RON (denunțător C.E.A.);

- 3 ani închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de "luare de mită", prev. și ped. de art. 254 alin. (1) C. pen., rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 - 40 RON (denunțător P.S.);

- 3 ani închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de "luare de mită", prev. și ped. de art. 254 alin. (1) C. pen., rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 - 200 RON (denunțător M.C.A.);

- 3 ani închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de "luare de mită", prev. și ped. de art. 254 alin. (1) C. pen., rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 - 200 RON (denunțător C.I.);

- 3 ani închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de "luare de mită", prev. și ped. de art. 254 alin. (1) C. pen., rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 - 385 RON (denunțător S.O.);

- 5 ani închisoare și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de "luare de mită", prev. și ped. de art. 254 alin. (1) C. pen., rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 - 2.090 RON (denunțător A.Ș.);

- 6 ani închisoare și 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de "luare de mită" în formă continuată, prev. și ped. de art. 254 alin. (1) C. pen., rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2), 42 C. pen. - 5 acte materiale 1.710 RON (denunțător A.C.);

- 5 ani închisoare și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de "luare de mită" în formă continuată, prev. și ped. de art. 254 alin. (1) C. pen., rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2), 42 C. pen. - 5 acte materiale - 1.700 RON (denunțător C.T.);

- 3 ani închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de "luare de mită", prev. și ped. de art. 254 alin. (1) C. pen., rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 - 700 RON restituiți (denunțător P.M.C.);

- 6 ani închisoare și 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de "luare de mită" în formă continuată, prev. și ped. de art. 254 alin. (1) C. pen., rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2), 42 C. pen. - 6 acte materiale - 2.000 RON (denunțător O.M.);

- 3 ani închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de "luare de mită" (în varianta pretinderii) prev. și ped. de art. 254 alin. (1) C. pen., rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 (denunțător C.M.);

- 3 ani închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de "luare de mită" (în varianta pretinderii) prev. și ped. de art. 254 alin. (1) C. pen., rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 (denunțător A.V.);

- 6 ani închisoare și 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de "luare de mită" (în varianta pretinderii) prev. și ped. de art. 254 alin. (1) C. pen., rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 (denunțător U.V.A.).

În temeiul art. 33 lit. a), 34 lit. b) C. pen. și art. 35 alin. (3) C. pen., au fost contopite pedepsele principale și complementare aplicate, inculpata T.L. urmând a executa pedeapsa cea mai grea, de 6 ani închisoare, sporită la 9 (nouă) ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen. pe timp de 4 ani, respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat și dreptul de a ocupa o funcție sau de a exercita o profesie ori de a desfășura o activitate de natura aceleia de care s-a folosit pentru săvârșirea infracțiunii.

S-a făcut aplicarea art. 71 și 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen.

În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) și art. 10 lit. a) C. proc. pen., a fost achitată inculpata pentru săvârșirea infracțiunii de "luare de mită", prev. și ped. de art. 254 alin. (1) C. pen., rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 - 50 RON (denunțător C.E.A.).

În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) și art. 10 lit. a) C. proc. pen., a fost achitată inculpata pentru săvârșirea infracțiunii de "luare de mită" (în varianta pretinderii) prev. și ped. de art. 254 alin. (1) C. pen., rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 (denunțător M.C.D.).

În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) și art. 10 lit. a) C. proc. pen., a fost achitată inculpata pentru săvârșirea infracțiunii de "luare de mită" (în varianta pretinderii) prev. și ped. de art. 254 alin. (1) C. pen., rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 (denunțător I.G.A.).

În temeiul art. 88 alin. (1) C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii de 24 ore, din 29 - 30 iunie 2011, și durata arestării preventive de la 1 iulie 2011 la 2 decembrie 2011.

A fost menținută măsura liberării provizorii sub control judiciar luată față de inculpată prin Încheierea de ședință din 29 noiembrie 2011, așa cum a fost modificată prin Încheierea de ședință din 15 mai 2012, până la data rămânerii definitivă a hotărârii.

Au fost menținute măsurile asigurătorii luate în cauză, în limita sumelor de 16.543 RON și 150 euro.

În temeiul art. 255 alin. (3) și (5) C. pen., a fost obligată inculpata la restituirea sumelor de 11.850 RON și 100 euro, ce au constituit obiectul infracțiunilor de luare de mită, următorilor denunțători: B.L. suma de 1.100 RON, F.G. suma de 400 RON, A.E.A. suma de 500 RON, C.A. suma de 400 RON, L.T. suma de 150 RON, O.T. suma de 100 euro, B.A. suma de 300 RON, B.A.A. suma de 80 RON, G.D. suma de 500 RON, C.E.A. suma de 430 RON, C.I. 200 RON, .S.O. 300 RON, A.Ș. 2.090 RON, A.C. 1.700 RON, C.T. 1.700 RON, O.M. 2.000 RON.

S-a constatat că denunțătorii: A.E., A.M., I.A., B.E., B.M., M.C., C.G., G.A., P.M., H.V., I.G., P.M.A., U.V., O.I., I.R., P.L., D.M., R.G., A.E.B., P.T.E., P.M.B., C.E., T.L.M., P.S., M.C.A. nu au solicitat restituirea sumelor ce au constituit obiectul dării de mită.

În temeiul art. 254 alin. (3) C. pen., rap. la art. 19 din Legea nr. 78/2000, s-a dispus confiscarea de la inculpată a sumei totale de 4.693 RON și 50 euro, reprezentând obiectul luării de mită de la denunțătorii care nu au solicitat restituirea, respectiv 48 RON (B.L.), 100 RON (A.E.), 50 euro (A.M.), 200 RON (I.A.), 100 RON (B.E.), 200 RON (B.M.), 50 RON (M.C.), 200 RON (C.G.), 10 RON (cafea) (A.E.A.), 600 RON (G.A.), 50 RON (P.M.), 50 RON (H.V.), 50 RON (I.G.); 200 (P.M.A.), 400 RON (U.V.), 200 (O.I.), 150 (I.R.), 300 RON (P.L.), 50 RON (D.M.), 100 RON (L.C.), 200 RON (R.G.), 100 RON (A.E.B.), 100 RON (P.T.E.), 500 RON (P.M.B.), 200 RON (C.E.), 200 RON (T.L.M.), 40 RON (2 borcane miere P.S.), 200 RON (M.C.A.), 85 RON (S.O.), 10 RON (A.C.).

A fost respinsă cererea formulată de denunțătoarea C.E.A., de restituire a sumei de 50 RON, ce a făcut obiectul dării de mită.

Au fost respinse ca inadmisibile pretențiile civile formulate de martorii: F.G. - 200 RON, G.D. - 1.492 RON, C.E.A. - 100 RON, C.I. - 300 RON, C.T. - 720 RON și 3.080 RON, P.M.C. - 10.395 RON, O.M. - 170 RON, A.V. - 500 RON și 3.619 RON și M.C.D. - 500 RON.

A fost obligată inculpata să plătească statului suma de 25.000 RON, cheltuieli judiciare.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:

Prin Rechizitoriul din 24 august 2011, dat în Dosarul nr. 290/P/2011 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Botoșani, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatei T.L., căsătorită, medic expert al asigurărilor sociale în cadrul Comisiei de Evaluare și Expertiză Medicală a Casei Județene de Pensii Botoșani, pentru săvârșirea a 13 infracțiuni de "luare de mită" în formă continuată, prev. de art. 254 alin. (1) C. pen., rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 42 C. pen. și a 36 de infracțiuni de "luare de mită", prev. de art. 254 alin. (1) C. pen., rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000, toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

În fapt, s-a reținut că inculpata T.L. - medic expert asigurări sociale din cadrul Cabinetului de Expertiză și Recuperare asupra Capacității de Muncă nr. X Botoșani, în exercitarea atribuțiilor de serviciu, în perioada aprilie - iunie 2011, precum și în cursul anilor 2004 - 2011, a pretins și a primit sume de bani și alte foloase materiale, atât direct, cât și indirect, de la pacienții pe care i-a expertizat medical, în vederea îndeplinirii actului de serviciu la care era obligată în virtutea funcției, respectiv eliberarea deciziei asupra capacității de muncă privind acordarea sau menținerea într-un grad de invaliditate, scop special urmărit de inculpată în baza unei hotărâri infracționale individuale pe care a adoptat-o față de fiecare pacient, în funcție de particularitățile stării sociale a acestuia și dosarului său de pensionare, aceasta pretinzând și primind în total suma de 20.170 RON, precum și 150 euro, cu titlu de mită de la pacienții expertizați în această perioadă.

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța de fond a reținut următoarele:

Cu privire la calitatea inculpatei de funcționar public, începând cu anul 1995, inculpata T.L. a ocupat postul de medic expert în cadrul Casei Județene de Pensii Botoșani, venind prin transfer de la Cabinetul de Expertiză Medicală aparținând Casei Județene de Pensii Vaslui. La data comiterii infracțiunilor, aceasta avea funcția de medic primar - expert asigurări sociale în cadrul Cabinetului de Expertiză Medicală și Recuperare asupra Capacității de Muncă nr. X Botoșani, aparținând Casei Județene de Pensii Botoșani, având calitatea de funcționar public, atât în înțelesul legii penale, respectiv al prevederilor art. 147 rap. la art. 145 C. pen., cât și în înțelesul art. 1 din Legea nr. 78/2000.

Potrivit art. 1 lit. a) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție, această lege se aplică persoanelor care exercită o funcție publică, indiferent de modul în care au fost învestite, în cadrul autorităților publice sau al instituțiilor publice.

Persoanele care exercită funcții publice sunt acele persoane fizice care au atribuții și responsabilități derivând din activitatea desfășurată în cadrul unor autorități sau instituții publice, în scopul transpunerii în practică a competențelor care le revin, conform legii.

Casa Națională de Pensii și alte Drepturi de Asigurări Sociale și, respectiv, structurile județene ale acesteia reprezintă instituții publice, în accepțiunea art. 145 C. pen.

Medicul încadrat într-o instituție publică sau de interes public este funcționar în sensul legii penale și poate fi subiect activ al infracțiunii de "luare de mită".

În raport cu explicațiile cuprinse în art. 147 C. pen., referitor la termenul de "funcționar", singurul care interesează în aplicarea legii penale, s-a constatat că în timp ce art. 147 C. pen. are în vedere un raport juridic ce privește legea penală, a cărui principală caracteristică o constituie calitatea persoanei care reprezintă o autoritate de stat, legea privind exercitarea profesiei de medic privește un raport juridic de drept civil, stabilit între medic ca specialist și pacientul care recurge la asistență medicală din partea acestuia.

Așadar, cele două texte reglementează situații și finalități diferite, în primul caz persoana fiind subiect de drept penal, reprezentând o instituție publică sau autoritate de stat al cărei prestigiu trebuie ocrotit, iar în cel de-al doilea caz persoana este subiect de drept civil, cu drepturi și obligații anume prevăzute de lege.

Potrivit art. 147 C. pen., prin funcționar public se înțelege orice persoană care exercită temporar sau permanent, cu orice titlu, indiferent de modul cum a fost învestită, o însărcinare de orice natură, retribuită sau nu, în serviciul unei unități dintre cele la care se referă art. 145 C. pen.

Medicii încadrați în unități medico-sanitare din rețeaua publică, așa cum este și inculpata, sunt funcționari în sensul legii penale, deoarece în calitate de salariați își exercită sarcinile de serviciu în cadrul unei instituții de stat.

În conformitate cu art. 375 alin. (2) din Legea nr. 95/2006, privind reforma în domeniul sănătății, se apreciază că prin natura profesiei sale medicul nu poate fi subordonat niciunei autorități publice. Actul normativ menționat este o lege nepenală și are în vedere doar raporturile dintre medic și pacient pentru asigurarea libertății depline a actului medical, însă aceste dispoziții nu pot fi extinse și opuse responsabilităților penale ce revin medicului, desprinse din statutul său de persoană care exercită o însărcinare de serviciu și este reprezentant al uneia din unitățile prevăzute de art. 145 C. pen. sau al unei alte persoane juridice, iar stabilirea calității de funcționar public al medicului nu se poate realiza decât printr-o lege penală.

Atât în doctrină, cât și în practică, s-a statuat că medicul, indiferent sub ce formă își desfășoară activitatea, are calitatea de subiect activ al infracțiunii de "luare de mită" și, activând în cadrul unei instituții publice sau de interes public, are calitatea de funcționar public.

În consecință, fapta autorului care, în calitate de medic în cadrul unui cabinet medical, subordonat unei instituții din cele prevăzute la art. 145 C. pen., condiționează actul medical de primirea unor sume de bani sau bunuri de la pacienți, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de "luare de mită", în condițiile art. 6 din Legea nr. 78/2000 (a se vedea în acest sens Decizia nr. 620/2004 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală).

S-a reținut că atribuțiile inculpatei potrivit fișei postului erau următoarele:

Inculpata T.L. era la data comiterii infracțiunilor angajata Casei Județene de Pensii Botoșani, în baza unui contract individual de muncă, pe durată nedeterminată, în funcția de medic primar, specialitatea expertiză, având locul de muncă la Cabinetul nr. X Botoșani.

Potrivit fișei postului și anexei, principalele atribuții de serviciu ale inculpatei T.L. erau:

- examinează bolnavii propuși pentru pensionare de invaliditate, confruntă starea clinică cu diagnosticul, propune și emite decizii de încadrare sau neîncadrare în grade de invaliditate;

- efectuează revizuirea medicală a bolnavilor conform legii;

- expertizează pensionarii la cerere, atunci când afecțiunile de care suferă s-au agravat;

- dispune efectuarea de investigații sociale pentru cazurile problemă;

- desfășoară ori de câte ori este cazul activități de teren;

- expertizează persoanele care beneficiază de prevederile Legii nr. 416/2001 și le eliberează certificate medicale asupra capacității de muncă;

- pentru cazurile cu o problematică medico-socială deosebită și pentru invalizi prin boli psihice, în ultimele 10 zile de valabilitate a deciziei, dispune efectuarea de investigații sociale la domiciliu sau se va proceda la convocarea bolnavilor pe bază de citație, preîntâmpinându-se astfel măsurile administrative de suspendare a pensiei;

- pentru cazurile neconcludente (documentație insuficientă) bolnavii vor fi transportați pentru examinare la sediul cabinetului de expertiză medicală sau pot fi expertizați la domiciliu pentru cazurile netransportabile;

- îndeplinește orice alte atribuții specifice activității de expertiză medicală în limitele competențelor profesionale prevăzute de legile în vigoare în timpul programului de lucru de 7 ore;

S-a reținut că responsabilitățile funcționarului public T.L. erau următoarele:

- urmărește legalitatea și corectitudinea lucrărilor întocmite;

- respectă regulamentul de ordine internă și regulamentul de organizare și funcționare, regulamentul privind organizarea și desfășurarea activității de expertiză medicală a capacității de muncă, normele de protecție a muncii și P.S.I.;

- respectă prevederile statului medicului;

- răspunde de respectarea programului de lucru și a timpului de lucru;

- respectă și normele și actele normative în vigoare, cu privire la atribuțiile de serviciu și activitatea sa în cadrul compartimentului;

- respectă termenele stabilite pentru executarea lucrărilor ce îi revin;

- răspunde de calitatea, exactitatea și eficiența lucrărilor executate.

În ceea ce privește sfera relațională, inculpata T.L., în calitate de medic primar în expertiză medicală și recuperare a capacității de muncă, se subordonează directorului executiv al Casei Județene de Pensii Botoșani și stabilește raporturi funcționale interne cu compartimentele din cadrul acestei instituții și externe cu Spitalul Județean, Direcția de Sănătate Publică, Casa Națională de Pensii și alte Drepturi de Asigurări Sociale, Institutul Național de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de Muncă, precum și cu persoanele care fac obiectul activității de expertiză medicală a capacității de muncă.

Privitor la procedura expertizării asupra capacității de muncă s-au reținut următoarele:

Potrivit art. 70 alin. (2) din Legea nr. 263 din 16 decembrie 2010 (intrată în vigoare la 1 ianuarie 2011), "C.N.P.P. și casele de pensii sectoriale, prin intermediul Institutului Național de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de Muncă, organizează, îndrumă și controlează activitatea de expertiză medicală și recuperare a capacității de muncă".

În conformitate cu prevederile art. 68 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, pensia de invaliditate se cuvine persoanelor care și-au pierdut total sau cel puțin jumătate din capacitatea de muncă, din cauza accidentelor de muncă și bolilor profesionale conform legii, neoplaziilor, schizofreniei și SIDA, bolilor obișnuite și accidentelor care nu au legătură cu munca.

În raport cu gradul de reducere a capacității de muncă, invaliditatea este:

a) de gradul I, caracterizată prin pierderea totală a capacității de muncă și a capacității de autoîngrijire;

b) de gradul II, caracterizată prin pierderea totală a capacității de muncă, cu păstrarea capacității de autoîngrijire;

c) de gradul III, caracterizată prin pierderea a cel puțin jumătate din capacitatea de muncă, persoana putând să presteze o activitate profesională, corespunzătoare a cel puțin jumătate din timpul normal de muncă.

Art. 71 din același act normativ prevede: "evaluarea capacității de muncă în vederea stabilirii gradului de invaliditate se face la cerere de către medicul specializat în expertiza medicală a capacității de muncă din cadrul C.N.P.P."

În continuare, în alin. (2) se arată că pentru evaluarea capacității de muncă, cererea și documentele medicale ale solicitantului se depun la cabinetul de expertiză medicală a capacității de muncă din cadrul casei teritoriale de pensii, în funcție de domiciliul solicitantului.

Alin. (3) al aceluiași articol prevede că, în urma examinării clinice și analizării documentelor medicale, medicul expert al asigurărilor sociale completează raportul de expertiză medicală a capacității de muncă și emite decizia medicală asupra capacității de muncă.

În situația în care pentru emiterea deciziei medicale prevăzute la alin. (3) sunt necesare investigații sau examinări de specialitate, medicul expert al asigurărilor sociale propune, după caz, prelungirea duratei concediului pentru incapacitate temporară de muncă, în condițiile legii, (art. 71 alin. (4) din Legea nr. 263/2010).

Decizia medicală se emite în termen de 45 de zile de la data înregistrării cererii și se comunică în termen de 5 zile de la emitere, iar în situațiile prevăzute la alin. (4), termenul de emitere a deciziei se prelungește corespunzător.

Decizia medicală asupra capacității de muncă poate fi contestată la comisiile medicale de contestații care funcționează în cadrul centrelor regionale de expertiză medicală a capacității de muncă și Institutului Național de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de Muncă.

În conformitate cu art. 78 din Legea nr. 263/2010, pensionarii de invaliditate sunt supuși revizuirii medicale periodic, în funcție de afecțiune, la intervale cuprinse între 1 an și 3 ani, până la împlinirea vârstelor standard de pensionare, la termenele stabilite de medicul expert al asigurărilor sociale, până la intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010 (1 ianuarie 2011), termenul de reevaluare medicală putând fi stabilit în condițiile Legii nr. 19/2000 și la perioade de 6 luni.

După fiecare revizuire medicală, medicul expert al asigurărilor sociale emite o nouă decizie medicală asupra capacității de muncă, prin care se stabilește, după caz: menținerea în același grad de invaliditate, încadrarea în alt grad de invaliditate, redobândirea capacității de muncă.

Dreptul la pensie de invaliditate se modifică sau încetează începând cu luna următoare celei în care s-a emis decizia medicală asupra capacității de muncă, în urma revizuirii medicale.

Considerații generale asupra infracțiunilor de corupție

În doctrină și practică au fost reținute mai multe tipuri de operare ale autorilor infracțiunilor de corupție:

- fie pretind și primesc direct sau prin intermediari diferite foloase de la persoanele cărora sunt obligate a le îndeplini cererile conform atribuțiilor de serviciu;

- fie prin invocarea unor motive, mai mult sau mai puțin reale, tergiversează rezolvarea actului de serviciu la care sunt obligați, determinându-i, astfel, pe solicitanți să le dea bani sau alte foloase materiale, iar în cazul în care acțiunea de pretindere nu este destul de "convingătoare", nereușind să determine persoana să-i remită bani sau alte foloase materiale, autorul refuză nejustificat îndeplinirea actului de serviciu la care este obligat prin lege;

- fie creează impresia că pentru îndeplinirea actului este necesar să depună un efort în plus, că îl favorizează pe cel în cauză față de alte persoane ori încalcă legea rezolvând favorabil cele solicitate.

Considerații generale în legătură cu faptele reținute în sarcina inculpatei

Așa cum s-a reținut și în rechizitoriu, în cauza privind pe inculpata T.L. se regăsesc toate cele trei metode infracționale expuse mai sus, încadrate de specialiști și practicieni în conținutul constitutiv al infracțiunii de "luare de mită".

Practic, sunt probate situațiile unor oameni de o condiție socială aparte, oameni cu grad de invaliditate, cu multiple afecțiuni severe, pentru care pensia de boală reprezintă, în cele mai multe situații, singura sursă de venit, pentru întreaga familie.

Din declarațiile martorilor rezultă că inculpata a creat, prin metode specifice, o presiune psihică imensă asupra bolnavilor, impunând ca "regulă" în rândul pacienților obligativitatea "cumpărării" dreptului la pensionare cu o sumă de bani suficientă pentru a-i mulțumi așteptările, demonstrând că, în caz contrar, are "puterea" de a le sista dreptul la pensie ori de a-i amâna nejustificat până când înțeleg să cotizeze cu bani ori alte bunuri, în schimbul eliberării deciziei medicale asupra capacității de muncă.

Astfel, din pensia încasată de la stat, pensionarii sunt constrânși moral de medicul T.L. să-i remită anumite sume de bani, pentru a fi evaluați corect, plătind practic pentru a li se confirma un drept care deja este recunoscut prin lege.

Așa cum se arată în literatura de specialitate, constrângerea se poate realiza și prin refuzul nejustificat al funcționarului de a îndeplini actul de serviciu, conform legii, fără acordarea de bani sau alte foloase.

Martorii audiați în cauză au afirmat despre inculpată că se autointitula în fața lor "Dumnezeul pensiilor", obișnuind să le comunice că "pensia stă în pixul ei", în sensul că are puterea, în virtutea funcției pe care o exercită, să hotărască soarta bolnavilor ce i-au fost repartizați pentru expertizare medicală.

Medicul T.L. era cunoscut în rândul pacienților cu grad de invaliditate ca formându-și un obicei în a pretinde și primi bani de la pacienți în schimbul eliberării deciziei medicale asupra capacității de muncă, iar în cazul în care pacientul nu dispunea de bani pentru a-i remite inculpatei, aceasta refuza sistematic și în mod abuziv eliberarea deciziei medicale, îndrumând persoana în cauză să facă o serie de investigații suplimentare, costisitoare pentru o persoană care trăiește dintr-o pensie de invaliditate lunară de 200 - 300 RON.

Astfel, activitatea infracțională a inculpatei a devenit un fenomen cunoscut în rândul tuturor persoanelor cu grad de invaliditate.

Persoanele de la care inculpata a pretins și primit bani cu titlu de mită provin dintr-o categorie socială cu o situație materială precară, cu afecțiuni medicale grave, pentru care pensia de boală reprezintă uneori chiar unica șansă de supraviețuire.

Din probele administrate în cauză a rezultat ca "modus operandi" al inculpatei T.L. refuzul sistematic nejustificat de acordare a deciziilor medicale asupra capacității de muncă, abuz în dispunerea completării dosarului medical al pacientului concomitent cu crearea convingerii persoanei examinate că, la final, situația se va rezolva în favoarea sa, în schimbul sumei de bani pretinse și primite de la aceasta.

Din investigații a rezultat că dosarele medicale ale acestor pacienți sunt complete și legale, îndreptățindu-i practic să primească decizia asupra capacității de muncă și pensia aferentă conform afecțiunilor de care suferă în realitate, diagnosticul rezultat din actele medicale ale specialiștilor încadrându-se în criteriile legale de acordare a gradului de invaliditate.

Pacienții au declarat că, deși au cunoscut faptul că au dreptul la pensia aferentă gradului de invaliditate stabilit în baza unor acte medicale valabile, i-au dat inculpatei T.L., cu prilejul revizuirilor medicale, bani sau alte foloase materiale cu titlu de mită, întrucât aceasta le-a comunicat expres sau indirect că, în caz contrar, refuză să le emită deciziile asupra capacității de muncă, sau a adoptat o atitudine din care a rezultat că le condiționează actul medical de primirea acestor bani și foloase, așadar pentru a evita să fie trimiși de medicul T.L. în mod nejustificat la instituții superioare din Iași și București în vederea confirmării diagnosticului, sau pentru a nu risca să le taie dreptul la gradul de invaliditate dobândit.

Printre persoanele expertizate de inculpată mai există o categorie a celor care nu i-au dat acesteia bani sau alte foloase materiale pretinse cu titlu de mită pentru că fie nu au avut bani la momentul examinării medicale din cauza stării lor materiale precare sau nu au avut de unde împrumuta sume de bani, fie au refuzat categoric să-i dea acesteia bani sau foloase în schimbul actului medical", întrucât se considerau îndreptățiți să primească decizia asupra capacității de muncă, conform dosarului medical.

Ca urmare a acestei atitudini, pacienții au fost "purtați pe drumuri", fiind trimiși de inculpata T.L. în mod nejustificat să efectueze analize medicale suplimentare costisitoare inutile, care nu aveau legătură cu diagnosticul stabilit de medicul specialist, la laboratoare private, contravaloarea acestor analize ridicându-se la sume între 50 RON (ex. fond de ochi, analiză pe care inculpata a impus-o spre a fi efectuată la cabinetul doctorului B.T.) și 300 RON (ex. R.M.N.) ori li s-a schimbat de către inculpată gradul de invaliditate în mod nefondat, deși diagnosticul a rămas neschimbat, iar afecțiunile medicale ale unora dintre ei chiar s-au agravat.

Din declarațiile unor persoane audiate în cauză rezultă că inculpata adopta un comportament infracțional prudent, în incinta cabinetului medical unde își exercita profesia, având reticență față de pacienții care se prezentau pentru prima sau a doua oară la ea, pentru evaluare, de la aceste persoane refuzând în general să primească bani sau alte foloase, exprimând neîncredere și temerea de a nu fi surprinsă de organele de urmărire penală în flagrant, sens care inculpata s-a și exprimat verbal, aspect ce rezultă din imaginile ambientale (T.L. a fost surprinsă în imagini cum a verificat pereții cabinetului medical cerând ajutorul unor persoane de specialitate pentru a căuta și identifica eventuale surse de înregistrare audio-video).

Cu privire la acești pacienți, inculpata obișnuia să adopte un comportament agresiv verbal și îi amâna fără explicații în emiterea deciziei medicale, iar unora le dădea de înțeles că este dispusă să primească bani cu titlu de mită, la un termen viitor la care îi reprograma sub pretextul lipsei unor analize din dosarul medical.

Inculpata este caracterizată de martori ca fiind o persoană "dificilă, nedreaptă, crudă", iar ca medic, martorii declară despre ea că și-a încălcat grav deontologia profesională, adoptând un comportament agresiv verbal față de bolnavii care se prezentau în cabinetul ei pentru examinare, făcând afirmații jignitoare la adresa acestora, cu referire la gradul lor de curățenie, statutul social, gradul de cultură.

În ce privește calitatea denunțătorilor, martori în cauză

În cauză, pacienții care au dat mită inculpatei, au denunțat faptele de dare de mită autorităților înainte ca organul de urmărire penală să fi fost sesizat pentru aceste infracțiuni, aspect reținut prin rechizitoriu de procuror. În aceste condiții teoria și practica judiciară au statuat în mod unitar că denunțătorul - autor al infracțiunii de dare de mită - nu are calitate de participant la săvârșirea infracțiunii de luare de mită, în raport de infracțiunea de luare de mită săvârșită de cel trimis în judecată, autorul infracțiunii de dare de mită va avea întotdeauna calitatea de martor, păstrându-și în schimb calitatea de făptuitor, dar numai în ceea ce privește infracțiunea de dare de mită.

Prin urmare, autorii infracțiunilor de dare de mită au calitatea de martori în cauza privind infracțiunile de luare de mită pentru care inculpata a fost trimisă în judecată, susținerile inculpatei, în sensul că denunțătorul nu poate fi și martor în aceeași cauză fiind eronate pentru considerentele arătate.

Inculpata a invocat pe parcursul judecății faptul că persoanele audiate în calitate de martori - denunțători ai infracțiunilor de dare de mită - nu s-au prezentat de bunăvoie la organele de poliție, ci au fost "ridicate", că au fost amenințate cu închisoarea să declare în sensul dorit de polițiști.

Este adevărat că unii martori au fost citați cu mandate de aducere, iar înainte de a da declarații li s-a pus în vedere, conform disp. art. 85 alin. (7) C. proc. pen., că dacă nu declară adevărul săvârșesc infracțiunea de mărturie mincinoasă, neexistând indicii că aceștia au fost forțați să se prezinte la poliție sau amenințați să dea declarații într-un anume sens.

Atitudinea procesuală a inculpatei în cursul judecății

La prima zi de înfățișare, 4 octombrie 2011, inculpata a solicitat amânarea cauzei, motivat de necesitatea studierii dosarului de către apărător în prezența sa.

La termenul din 1 noiembrie 2011, înainte de a începe cercetarea judecătorească, instanța a adus la cunoștință inculpatei posibilitatea de a uza de procedura prevăzută de art. 3201 C. proc. pen., aceasta arătând că nu înțelege să uzeze de acest drept.

La același termen, deși inculpata a solicitat în scris, în propunerea de probe, audierea sa în condițiile legii, întrebată fiind dacă dorește să dea declarații în cauză, după ce i s-a adus la cunoștință dreptul la tăcere, a arătat că nu dorește să dea declarație.

La termenul din 29 noiembrie 2011, când instanța a pus în discuție cererea de liberare provizorie sub control judiciar, inculpata a dat o declarație în care face considerații cu privire la faptul că medicul nu este funcționar public, invocând o serie de acte normative în acest sens și relevă motivele pentru care solicită liberarea sa sub control judiciar, motive care au fost expuse în încheierea din acea dată.

Ulterior, inculpata nu a mai dat declarații în legătură cu faptele deduse judecății.

Cu prilejul dezbaterilor asupra fondului cauzei, în concluziile sale, inculpata nu a recunoscut direct săvârșirea faptelor pentru care a fost trimisă în judecată, invocând că nu a existat condiționarea actului medical, nici directă, nici indirectă, de darea de mită, că medicii nu sunt funcționari publici, că pacienții au oferit aceste stimulente financiare sau altele ca și o mulțumire pentru sprijinul acordat, că toți medicii din România iau bani și că dacă este ea condamnată, ar trebui condamnați toți medicii, fiind victime ale sistemului.

În concluziile scrise inculpata și-a precizat punctul de vedere cu privire la fiecare infracțiune pentru care a fost trimisă în judecată, reiterând o serie de apărări și excepții pe care le-a formulat pe parcursul judecății și care au primit o rezolvare tot în cursul judecății.

Excepții invocate de inculpată în cursul judecății:

La termenul din 4 octombrie 2011, inculpata a invocat excepția neregularității actului de sesizare a instanței, în sensul că nu au fost respectate disp. art. 264 alin. (3) C. proc. pen., prin încheierea de ședință din aceeași dată trimițându-se dosarul Parchetului de pe lângă Tribunalul Botoșani pentru a înlătura neregularitatea actului de sesizare, în sensul inserării în conținutul acestuia a mențiunii "verificat sub aspectul legalității și temeiniciei", această neregularitate fiind înlăturată.

La termenul din 1 noiembrie 2011, inculpata, prin apărător ales, a solicitat restituirea cauzei la procuror pentru refacerea urmăririi penale, invocând excepția nulității actelor de urmărire penală, excepție respinsă de instanță, motivările regăsindu-se în Încheierea din data de 1 noiembrie 2011. Prin aceeași încheiere, instanța a constatat regularitatea actului de sesizare.

Prin Încheierea de ședință din 29 noiembrie 2011, instanța a respins ca nefondate excepțiile invocate de inculpata T.L. privind necompetența organului de urmărire penală în efectuarea actelor de cercetare penală și a instanței de judecată în soluționarea cauzei, motivarea regăsindu-se în încheierea din acea dată. Inculpata a reiterat aceste excepții și cu prilejul judecării fondului cauzei.

Cereri de recuzare:

La data de 31 octombrie 2011 inculpata a formulat cerere de recuzare a președintelui completului de judecată, cu motivarea că aceasta este incompatibilă să soluționeze cauza, având în vedere că președintele Tribunalului Botoșani, care a autorizat interceptările în acest dosar, este soțul său.

Cererea de recuzare a fost respinsă prin Încheierea din 31 octombrie 2011.

La data de 12 iunie 2012, inculpata a formulat o nouă cerere de recuzare a președintelui completului de judecată, reiterând motivele invocate în cererea anterioară, precum și alte motive legate de procedurile din cursul judecății.

Cererea de recuzare a fost respinsă prin încheierea din aceeași dată.

Cu privire la probatoriile solicitate de inculpată în cursul judecății:

La termenul din data de 19 decembrie 2011, inculpata a depus la dosar un memoriu prin care solicită audierea unui număr de 62 de persoane, acestea cunoscând aspecte legate de cauză, precum și o cerere intitulată propunere probe.

La termenul din data de 20 decembrie 2011, inculpata, personal, a depus la dosar o cerere intitulată propunere probe II, în care solicită prezentarea în instanță a dosarelor medicale ale pensionarilor de invaliditate, martori ai acuzării și ai apărării, pentru a se putea verifica temeinicia și veridicitatea declarațiilor acestora.

La termenul de judecată din 20 decembrie 2011, avocat P.I. a depus la dosar un memoriu, arătând că a reformulat cererile de probe anterioare, inclusiv cele depuse personal de inculpată la 19 decembrie 2011, solicitând audierea martorilor:

- H.B.E., pentru a verifica susținerile acesteia din declarațiile date la 29 iunie 2011 și 15 august 2011, în care afirmă că la laboratorul de analize E. este șefă o doamnă doctor pe nume P., fără a cunoaște date cu privire la relația inculpatei cu aceasta sau o acuză că "fără acești bani ea nu le dădea sau nu le păstra gradul de invaliditate, deci nu obțineau decizia asupra capacității de muncă";

- I.G.B., pentru a clarifica înțelesul sintagmelor "instrumente" sau "miercuri, miercuri e treaba, da" apărute în convorbirile telefonice purtate cu acesta;

- M.C.V., medic șef Oficiu Județean de Expertiză Medicală și Recuperarea Capacității de Muncă Botoșani;

- B.M.A., pentru a arăta în ce constă așa-zisul "comportament bizar" al inculpatei la care face referire în declarația din 18 august 2011;

- P.D., V.M., M.D., pentru a arăta dacă își mențin declarațiile date anterior în cauză;

- P.M.D., care a declarat la 12 aprilie 2011 că nu a intrat în cabinetul medicului cu suma de 200 euro marcați de organele judiciare, deși în realitate a intrat și a discutat cu ea;

- I.A.A., C.U.T., pentru a verifica activitatea de expertiză medicală efectuată și modul de soluționare a contestațiilor pensionarilor de invaliditate formulate împotriva deciziilor date de medicul T;

- P.M.E., pentru a confirma sau infirma presupusa relație de afaceri cu inculpata;

- A.L., aceasta având cunoștință despre un incident petrecut la cabinetul medical;

- I.V., care a lucrat cu inculpata anterior;

- C.V., C.I.A., P.A., G.D.M., T.L.G., cu care inculpata a purtat convorbiri telefonice transcrise în procesele-verbale aflate la dosar;

- T.L.A., B.E.A., V.I., A.D., N.M., V.P., Z.E., C.S., H.N., S.D., R.L., T.M., P.A.A., B.E.B., I.V.A., G.N., F.C., Z.L., A.C., U.G.G., A.I.P., H.N.I., C.A.A., G.M., T.V.I., A.M.D., A.M.M., C.V.S., O.D., C.G.N., A.A., C.P.C., J.A., R.D.M., S.G.T., I.M.M., A.B.D., A.C.A., P.L.A., C.A.B., R.C.G., D.M.A., T.M.A. și I.E., cu următoarea teză probatorie, respectiv dacă au existat discuții în sala de așteptare a cabinetului medical privind sumele de bani care trebuiau acordate inculpatei.

Totodată, a solicitat să se comunice de către Casa de Pensii Botoșani modul în care au fost soluționate contestațiile privind pensionarii de invaliditate expertizați de inculpată, indicând perioadele și persoanele. Cu privire la această cerere de probe, apărătorul inculpatei a solicitat ca instanța să se pronunțe la termenul viitor, după epuizarea probatoriului din lucrări.

Prin Încheierea de ședință din 20 decembrie 2012, având în vedere complexitatea cererilor de probe formulate de apărătorul inculpatei și de aceasta personal prin memoriul intitulat propunere probe II, precum și cererea apărătorului de a se discuta probele solicitate la termenul viitor, instanța a prorogat discutarea acestora la termenul următor.

S-a admis cererea de audiere în calitate de martori propuși de inculpată a numiților H.B.E., I.G.B., M.C.V. și B.M.A., ultimii doi și în calitate de martori din lucrări, precum și a martorului din lucrări O.I.A.

La termenul de judecată din 21 februarie 2012, după ce a pus în discuție, în continuare, probele solicitate de inculpată la data de 20 decembrie 2012, instanța a respins cererea de audiere a numiților P.D., V.M., M.D., P.M.D., având în vedere că aceștia au fost audiați în Dosarul nr. 618/P/2011 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Botoșani, în care au calitatea de victime ale infracțiunilor care se cercetează în prezent în dosarul disjuns, precum și cererea de audiere a martorilor G.D.M. și T.L.G., având în vedere că aceștia au fost prezenți în sală la mai multe termene de judecată, nu s-a indicat teza probatorie, sunt rude apropiate ale inculpatei, iar T.L.G. este cercetat în calitate de învinuit în Dosarul nr. 618/P/2011 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Botoșani.

Instanța a admis proba cu martorii I.A.A., C.U.T., P.M.E., A.L., I.V., C.V., C.I.A., P.A., Z.E., C.S., H.N. U.G.G., A.I.P., H.N.I., A.M.D., C.V.S. și A.A., cu tezele probatorii indicate.

Prin Încheierea de ședință din 20 martie 2012 instanța, după ce a pus în discuție în continuare probele solicitate de inculpată:

A admis proba cu martorii: B.E.A., V.I., A.B.D., A.C.A., R.C.G. și D.M.A., D.Ș., D.M.B., P.L.V., U.S., A.M.A., C.L., O.M.A., D.D., B.E.C., M.P.D., C.R. și M.A.

A admis cererea formulată de inculpată de reaudiere a martorilor I.R. și G.D., având în vedere neconcordanțele dintre declarații și înregistrări și a respins cererea de reaudiere a martorilor: B.A.A., T.L.M. și C.A.

De asemenea, a respins cererea de audiere a martorilor T.L.A., A.D., N.M., V.P., S.D., R.L., T.M., P.A.A., B.E.B., I.V.A., G.N., F.C., Z.L., A.C., C.A.A., G.M., T.V.I., A.M.M., O.D., C.G.N., C.P.C., J.A., R.D.M., S.G.T., I.M.M., P.L.A., C.A.B., T.M.A. și I.E., având în vedere că au mai fost audiați încă un număr de nouă martori cu aceeași teză probatorie.

A respins probele solicitate de inculpată la data de 20 decembrie 2011, respectiv cererea de a se comunica modul de soluționare a contestațiilor privind pensionarii de invaliditate expertizați de inculpată în perioada 11 aprilie 2011 - 13 aprilie 2011 și 23 mai 2011 - 28 iunie 2011, precum și cererea de audiere a unui număr de 54 de persoane în legătură cu contestațiile formulate de acestea, ca nefiind pertinente, concludente și utile pentru soluționarea acestei cauze, având în vedere că inculpata este trimisă în judecată pentru infracțiuni de luare de mită și nu pentru infracțiuni de abuz în serviciu.

A respins proba cu martorii: H.M., V.M., I.C., B.P., Ț.Ș., U.A., B.D., B.I., P.M.D., P.D., M.D., care sunt audiați în dosarul disjuns nr. 618/P/2011 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Botoșani, precum și proba cu martorul B.T., ca nefiind relevantă.

Cu martorii propuși inculpata a încercat să dovedească, în principal, că activitatea sa în calitate de medic expert asigurări sociale s-a desfășurat corespunzător, că a aplicat legislația specifică și modificările intervenite în legislație, având drept de apreciere asupra investigațiilor pe care pacienții le aveau de făcut pentru a putea face încadrarea în grad de invaliditate corect, că a avut un număr mic de contestații admise și că cei care au dat declarații în cauză sunt pacienții nemulțumiți de încadrările în grade de invaliditate.

A mai relevat inculpata că aceste acuzații sunt fabricate de conducerea Casei de Pensii Botoșani, care a fost nemulțumită de sesizările pe care le făcea în legătură cu organizarea muncii în instituție și de litigiile de muncă în care a avut câștig de cauză.

În acest sens, martorele M.C.V., I.A.A. și U.T., medici experți colegi ai inculpatei, au relevat în declarațiile lor că, în urma demersurilor în justiție făcute de inculpată, s-au rezolvat pozitiv o serie de probleme legate de activitatea medicilor experți, relevând în același timp faptul că inculpata era considerată foarte exigentă de toată lumea, martora M.C.V. remarcând chiar "o exigență exagerată a inculpatei în unele dosare medicale, aceasta acordând grade de invaliditate mai mici decât cele care s-ar fi impus conform diagnosticului." A mai relevat martora că, în perioada când a avut ca atribuție de serviciu verificarea activității inculpatei, nu a remarcat ca aceasta să solicite analize care nu s-ar fi impus în cauza respectivă.

Martora I.A.A. a mai relevat că activitatea de la cabinetul inculpatei era mai redusă decât la celelalte cabinete, însă s-a îngreunat după pensionarea sa, când jumătate din pacienții săi au fost preluați de inculpată.

În același timp, martora M.C.V. a relevat că, în perioada în care a înlocuit-o pe inculpată, a constatat că erau foarte mulți pacienți amânați și că nu a înțeles din ce motiv.

Pe de altă parte, mulți dintre pacienții expertizați, audiați în cauză în calitate de martori, au relevat că inculpata venea târziu la serviciu, în jurul orei 10 - 11, astfel încât activitatea se desfășura cu întârzieri, iar bolnavii suportau foarte greu aceste perioade de așteptare de pe holul cabinetului de expertiză.

Toate aceste elemente relevate de martorii arătați prezintă o relevanță redusă în raport cu infracțiunile pentru care inculpata este judecată.

Inculpata a mai încercat să demonstreze că nu sunt reale susținerile martorilor care o acuză de luare de mită în prezenta cauză, că se discuta pe holul cabinetului de expertiză despre faptul că pretinde bani sau alte foloase pentru a acorda sau menține pensia de invaliditate, precum și despre faptul că dacă nu dai bani ești purtat pe drumuri.

În acest sens au fost audiați mai mulți martori, respectiv Z.E., C.S., H.N., U.G.G., H.N.I., C.V.S., A.A., R.C.G., D.M.A., P.L.V., B.E.C., M.P.D., A.B.D. care au declarat că s-au prezentat la cabinetul de expertiză pentru a fi reevaluați de inculpată și că nu au auzit discuții legate de faptul că inculpata pretinde sume de bani pentru menținerea gradului de invaliditate sau că te poartă pe drumuri dacă nu îi dai bani. Unii din martori au arătat că au fost trimiși să mai facă analize și ulterior li s-a menținut gradul de invaliditate, fără să dea ceva inculpatei.

Au existat și martori propuși de inculpată care au relevat aspecte care confirmă activitatea infracțională a acesteia. În acest sens sunt declarațiile martorilor O.M.A., V.I., C.R., D.M.B. și U.S., aceștia arătând, în esență, că au fost nevoiți să dea bani sau alte foloase inculpatei cu prilejul revizuirilor medicale, că au fost purtați pe drumuri de aceasta, că pe holul cabinetului medical se discuta că trebuie să dai bani ca să-ți rezolvi problema cu pensia.

Cu privire la expertizele tehnice solicitate de inculpată în cursul judecății:

În dovedirea activității infracționale desfășurate de inculpată, Parchetul de pe lângă Tribunalul Botoșani a depus la dosar copii după înregistrările audio-video și de imagini a discuțiilor purtate în mediul ambiental de inculpată cu persoanele programate pentru examinare medicală sau alte persoane cu care aceasta intră în contact, în incinta sediului actual al Cabinetului de Evaluare și Expertiză Medicală al Casei Județene de Pensii Botoșani, unde se află biroul de serviciu al inculpatei, situat la parter.

Aceste înregistrări au fost autorizate provizoriu de către procuror, începând cu data de 11 aprilie 2011, ora 16:00 și confirmate ulterior de Tribunalul Botoșani prin Încheierea nr. 200 din 15 aprilie 2011. De asemenea, în intervalul 15 aprilie 2011 ora 10:00 - 11 iulie ora 19:00, inclusiv, aceste înregistrări au fost autorizate legal de către Tribunalul Botoșani.

Inculpata a solicitat eliberarea unor copii după înregistrări și ulterior, după ce instanța de judecată a respins cererea, cu motivarea care se regăsește în Încheierea din data de 21 februarie 2012, a acceptat vizionarea acestor înregistrări, a înregistrărilor din timpul efectuării perchezițiilor, precum și a înregistrării unor convorbiri telefonice, a căror transcriere se regăsește în volumul XIII.

Ulterior, aceasta a contestat copiile depuse la dosar, arătând că acestea nu sunt certificate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Botoșani, solicitând depunerea la dosar și vizionarea suporturilor originale.

Instanța a constatat că, într-adevăr, copiile depuse la dosar și vizionate în instanță nu sunt certificate de parchet, astfel încât, la termenul din 17 aprilie 2012, după ce au fost semnate de președintele completului de judecată, au fost trimise la parchet, care a confirmat conformitatea cu originalul a acestora.

Totodată, au fost solicitate și suporturile originale, care au fost consultate de instanța de judecată, constatându-se că nu există inadvertențe față de copiile existente la dosar, originalele fiind corect identificate și certificate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Botoșani.

Contestând autenticitatea înregistrărilor depuse la dosar, inculpata T.L. a solicitat efectuarea unei expertize tehnice privind autenticitatea înregistrărilor audio-video, precum și expertiza vocii și a vorbirii de pe înregistrările convorbirilor telefonice, cu următoarele obiective (formulate de apărător):

1. expertizarea suporților originali ai înregistrărilor ambientale cu precizarea intervalului de timp între care s-au efectuat înregistrările, de la momentul T0 al începutului înregistrărilor, până la momentul Tx de la care înregistrările n-au mai avut loc;

2. reprezentarea grafică proporțională pe linia timpului total de funcționare și înregistrare a intervalelor de timp aferente celor 27 de fișiere audio-video care ne-au fost prezentate la data de 19 martie 2012, de pe un prim CD de care nu ni s-a eliberat nicio copie, pe care nu ni s-a permis să-l examinăm, pentru a observa un element de identificare care să excludă orice posibilitate de substituire;

3. stabilirea datei la care a fost executat CD-ul cu cele 27 de fișiere audio-video prin selecție, decupare și transfer de pe suportul original;

4. indicarea caracteristicilor tehnice ale suportului original al înregistrărilor audio-video, precum și a caracteristicilor tehnice ale camerei web folosite pentru efectuarea înregistrărilor;

5. indicarea softului folosit pentru camera web, a licenței de folosire;

6. compararea fișierelor transferate pe CD-ul vizionat la 19 martie 2012 cu înregistrările corelative de pe suportul original, dacă sunt diferențe între original și copie și în ce constau aceste diferențe;

7. compararea înregistrării de pe suportul original cu alte fișiere transferate pe alte CD-uri, în relație cu același original, cu stabilirea diferențelor de integritate față de suportul original, deoarece la trimiterea în judecată înregistrările erau transferate pe un număr de patru CD-uri atașate la dosarul cauzei, CD-uri ulterior detașate de la dosar și prezentate la 19 martie 2012 ca fiind numai două în aceeași cauză, după ce instanța aprobase la 20 decembrie 2011 eliberarea de copii către inculpată pentru ca ulterior la stăruințele Parchetului care a invocat abuziv un pretins secret de serviciu să se revină și să se refuze eliberarea copiilor legal solicitate, fiind puși în inferioritate înaintea aceleiași legi față de alți inculpați confruntați cu același gen de probe la instanțe de fond din România;

8. efectuarea de înregistrări test audio-video cu aceeași cameră web folosită la efectuarea înregistrărilor de pe suportul original, pe baza aceluiași soft, cu reglaje ale luminozității, contrastului și culorii imaginilor, înregistrarea testului pe un CD spre a putea compara posibilitățile tehnice efective ale softului și camerei web de a produce spre redare imagini clare și utile precum și sunete care să fie inteligibile fără un efort special de atenție, deoarece înregistrările de pe cele 27 de fișiere audio-video sunt încețoșate, în culori incerte, iar discuțiile par mai mult zgomote de fond decât manifestări ale limbajului articulat;

9. efectuarea înregistrărilor test pe cât este posibil în același spațiu și de pe aceleași amplasamente ale camerei web, amplasamente care au fost în număr de cel puțin 3, din fața biroului cu cele mai multe înregistrări, mai aproape de biroul și de ținta supravegherii sau din tavanul încăperii;

10. să se stabilească dacă la înregistrările pe suportul original s-au folosit eventual mai multe camere, plasate în același timp sau succesiv în mai multe puncte de luare a imaginilor;

11. să se stabilească dacă în cele 27 de fișiere ale înregistrărilor audio-video de pe CD-ul prezentat la data 19 martie 2012 există abateri de la integritatea și conformitatea absolută cu înregistrarea de pe suportul original, atât în ce privește cursivitatea imaginilor, cât și în ceea ce privește cursivitatea "coloanei sonore", deoarece cu ocazia vizionării am constatat proprii sensibus: un zgomot de fond permanent și persistent care bruiază inteligibilitatea discuțiilor; câte 2, 3 sau mai multe întreruperi ale coloanei sonore la fiecare fișier vizionat; existența a patru categorii de fișiere, o categorie în care cronometrul este foarte vizibil pe bara de sus a cadrului imaginii, o categorie în care vizibilitatea cronometrului este mediocră, o categorie în care cronometrul este perceptibil doar cu mare efort și o ultimă categorie în care cronometrul lipsește complet din cadrul imaginii (fișierul în care este redată martora B.L., cu o durată de 25 min. și 54 secunde, fișier ucronic, remarcat și de instanță de altfel).

12. dacă există lipituri în fișierele ce ne-au fost prezentate la 19 martie 2011, între secvențe extrase din înregistrări din momente de timp diferite, care nu vin unul după altul (esența timpului), pentru crearea unei anume aparențe, deoarece proprii sensibus am putut percepe următoarele: derularea imaginilor din același fișier se întrerupe pentru câteva fracțiuni de secundă în care apare ecranul gol; după întreruperea precedată de anumite gesturi cu grad înalt de semnificație pentru acuzare, în derularea imaginilor, apare ca din mânecă o altă persoană, diferită de persoana de la debutul fișierului, identificabile fiind ambele persoane din montaj (a se vedea fișierul al zecelea al numitei G., fișierul al 12-lea al numitei I.R., fișierul al 13-lea al numitei I.G., fișierul al 26-lea al numitului T.L.M. - și este foarte probabil să existe și alte fișiere cu alterări de același gen;

13. dacă există lipituri ale barei cronometrului cu cadrul propriu-zis al imaginilor, deoarece este dovedită jongleria utilizării cronometrului după nevoi prin fișierul ucronic al numitei B.L.;

14. indicarea datelor tehnice ale proiectorului folosit de către instanță în redarea fișierelor la data de 19 martie 2012, care este gradul de distorsiune în redarea imaginilor care au fost înregistrate pentru fi redate în primul pe monitorul calculatorului, cererea noastră de a fi redate imaginile pe un monitor de PC fiind ignorată, o certă distorsionare a imaginilor având loc datorită devierii de la alb a suportului pe care s-au proiectat imaginile (când comparație cu albul varului de pe pereți), cât și al plierii suportului în colțul din stânga jos;

15. cu privire la fișierele conținând înregistrările convorbirilor telefonice ale inculpatei prezentate la 19 martie 2012 de pe un al doilea CD, compararea acestora cu suportul original al înregistrărilor, constatarea diferențelor de integritate dintre suportul original și copiile de pe CD, stabilirea duratei totale a înregistrărilor pe suportul original, indiferent de la ce dată ar fi început și la ce dată s-ar fi sfârșit, dacă există lipituri pe fișierele de pe acest CD, care de asemeni nu ne-a fost prezentat pentru a observa vreun element de identificare ce să prevină substituirea, dacă există voce produsă artificial și inserată în fișierele audio, dacă este sau nu vocea inculpatei. De asemeni, în ceea ce privește fișierul convorbirii cu numita C.V., audiată ca martor la data de 20 martie 2011, a se stabili în mod independent și obiectiv de către expert, dacă martora spune "ce trebuie să aduc?" sau "cât trebuie să aduc?", deoarece inculpata a sesizat transcrierea incorectă a fonemului "ce" în grafemul "cât".

Totodată, solicităm să se stabilească din ce cauze tehnice cu ocazia redării fișierelor convorbirilor telefonice la 19 martie 2012, de pe al doilea CD, tehnica de redare la început nu a funcționat, apoi a funcționat, PC-ul fiind resetat de mai multe ori, apoi iar n-a funcționat, iar tehnicianul informatic a cărui identitate nu ne-a fost dezvăluită a părăsit sala de ședință revenind după mai multe minute în care foarte probabil că a cerut consultații tehnice.

16. cu privire la expertizarea înregistrărilor de la toate perchezițiile la care s-au ridicat obiecte, bunuri și înscrisuri, întrucât nu ni s-au eliberat copii după cele 3 CD-uri de la dosar care conțin înregistrările și nici nu ne-a fost redată vreo imagine de pe acestea, fiind în totală necunoștință de cauză nu suntem în măsură să formulăm obiective la care să răspundă expertul tehnic, motiv pentru care solicităm prorogarea discuțiilor legate de expertiza tehnică după ce și aceste CD-uri vor fi vizionate, pentru ca expertiza să răspundă unitar la toate probele pe care unitar și de la început le-a ridicat apărarea inculpatei.

La data de 23 martie 2012, inculpata T.L., personal, a formulat următoarele obiective pentru expertiza tehnică solicitată, respectiv:

1. expertizarea suportului optic al înregistrărilor audio-video ambientale efectuate în Cabinetul nr. X Botoșani de expertiză medicală și recuperarea capacității de muncă în perioada 11 aprilie 2011 - 28 iunie 2011 - respectiv dacă suportul optic este original din punct de vedere tehnic, științific și criminalistic.

2. expertizarea suportului optic al înregistrărilor audio-video efectuate în 28 iunie 2011 cu ocazia celor 2 percheziții domiciliare din Dorohoi, a percheziției din Cabinetul nr. X Botoșani de expertiză medicală și recuperarea capacității de muncă, a percheziției corporale și a percheziției mașinii personale - respectiv dacă suportul optic este original din punct de vedere tehnic, științific și criminalistic.

3. expertizarea suportului optic al înregistrărilor convorbirilor telefonice efectuate de inculpata dr. T.L. în perioada urmăririi penale 11 aprilie 2011 - 28 iunie 2011 - respectiv dacă suportul optic este original din punct de vedere tehnic, științific și criminalistic.

4. expertizarea tehnică a mijloacelor audio-video utilizate în urmărirea penală a inculpatei dr. T.L. în perioada 11 aprilie 2011 - 28 iunie 2011 și caracteristicile tehnice a echipamentelor utilizate în realizarea înregistrării.

5. expertizarea criminalistică a vocii și vorbirii referitoare la autenticitatea și realitatea convorbirilor în mediul ambiental purtate de inculpata dr. T.L. și de pensionarii de invaliditate în incinta Cabinetului nr. X Botoșani de expertiză medicală și recuperarea capacității de muncă în perioada 11 aprilie 2011 - 28 iunie 2011, întrucât pe copia CD-ului fără indicativ de identificare prezentat în instanță la 19 martie 2012 sunt înregistrați doar 27 de pensionari de invaliditate care mi-ar fi dat sume de bani, lipsesc înregistrările pensionarilor de invaliditate care au declarat în instanță că mi-au dat sume de bani, iar coloana sonoră de pe unele înregistrări este bruiată de zgomote care nu apar pe alte înregistrări, fapt ce conduce la imposibilitatea ascultării conversației purtate între dr. T.L. și persoana substituită pensionarei de invaliditate P.M.B. (exemplu) care a stat în cabinet doar 1 minut 45 sec.

a) dacă înregistrările audio-video din Cabinet nr. X Botoșani sunt autentice.

b) dacă înregistrările audio-video au fost efectuate simultan cu evenimentele înregistrate audio-video conținute și nu reprezintă o copie.

c) dacă înregistrările audio-video conțin eventuale intervenții (ștersături, inserări, intercalări de imagini, cuvinte, fraze, sau alte elemente de contrafacere; expertizarea criminalistică a vocii și vorbirii referitoare la autenticitatea și realitatea vorbirilor telefonice purtate de inculpata dr. T.L. de pe telefonul mobil personal AA și pensionara de invaliditate C.V. de pe telefonul mobil personal BB, în luna aprilie 2011, și la autenticitatea și realitatea convorbirilor telefonice purtate de numita as. H.E.B. de pe telefonul mobil personal CC cu pensionara de invaliditate C.M. de pe telefonul mobil personal DD în 31 mai 2011 și cu persoana având telefon mobil nr. EE în data de 19 aprilie 2011, cu redarea integrală a convorbirilor telefonice purtate, întrucât copia CD-ului fără indicativ de identificare audiat în instanță la 03.2012 are puncte de suspensie ale convorbirii telefonice ca și procesul-verbal de transcriere a notei telefonice.

a) dacă înregistrările audio a convorbirii telefonice sunt autentice.

b) dacă înregistrările audio a convorbirii telefonice au fost efectuate simultan cu evenimentele înregistrate conținute și nu reprezintă o copie c) dacă înregistrările audio a convorbirii telefonice conțin eventuale intervenții: ștersături, inserări, intercalări de cuvinte, fraze, sau alte elemente de contrafacere.

7. expertizarea criminalistică a persoanelor substituite în imaginile video pensionarilor de invaliditate T.L.M., B.A.A., P.M.B., C.A. din înregistrările audio-video prezentate de instanță în 19 martie 2012 în Dosar penal 8322/40/2011, Tribunalul Botoșani, secția penală, de pe CD-ul copie care nu avea indicativ de identificare.

8. dacă înregistrările audio-video ambientale din Cabinetul nr. X Botoșani din perioada 11 aprilie 2011 - 8 iunie 2011 au fost realizate cu echipament tehnic omologat, care sunt caracteristicile tehnice ale echipamentului utilizat, ce autoritate a efectuat înregistrările și dacă dețin autorizație RENAR.

9. dacă înregistrările audio a convorbirilor telefonice purtate de inculpata T.L. cu alte persoane, din perioada 11 aprilie 2011 - 28 iunie 2011, au fost realizate cu echipament tehnic omologat și care sunt caracteristicile tehnice ale acestui echipament tehnic, ce autoritate a efectuat înregistrările, dacă dețin autorizație RENAR și ce autoritate a efectuat transcrierile notelor telefonice.

10. să se prezinte indicativ de identificare a copiei CD-ului cu înregistrările audio-video din Cabinet nr. X Botoșani prezentat în instanță în data de 19 martie 2012 în dosar 8322/40/2011, întrucât în instanță mi s-a comunicat că nu există vreun element de identificare a acestei copii a CD-ului.

11. să se prezinte indicativ de identificare a copiei CD-ului prezentat în instanță în data de 19 martie 2012 în Dosar 8322/40/2011 cu înregistrările audio a convorbirilor telefonice purtate de asistenta H.B.E. cu pensionara de invaliditate C.M., de inculpata T.L. cu diverse persoane, întrucât în instanță s-a comunicat inexistența vreunui element de identificare a CD-cop.

12. Inculpata a solicitat să participe la efectuarea acestei expertize pentru a asculta și viziona CD-urile originale și pentru a participa la expertiza criminalistică de identificare a persoanelor substituite în imaginile video pensionarilor de invaliditate T.L.M., B.A.A., P.M.B., C.A., întrucât atât procurorul de caz, cât și judecătorul din Dosar penal 8322/40/2011 i-au refuzat dreptul de a asculta și viziona CD-urile originale cu înregistrările audio-video ambientale din Cabinetul nr. X Botoșani, cu înregistrările audio-video a perchezițiilor și cu înregistrările convorbirilor telefonice, în schimb mi-au prezentat CD-copie fără indicativ de identificare.

La data de 17 aprilie 2012, inculpata a depus personal la dosar următoarele obiective - în completare - pentru expertiza tehnică prin care a solicitat:

13. completarea pct. 7 din obiective expertiză tehnică depuse de inculpata dr. T.L. la Dosar penal 8322/40/2011 Tribunalul Botoșani, secția penală, în data de 23 martie 2012 "solicit expertizarea criminalistică a persoanelor substituite în imaginile video pensionarilor de invaliditate T.L.M., B.A.A., P.M.B., C.A." și G.D. din înregistrările audio-video prezentate de instanță în 19 martie 2012 în Dosar penal 8322/40/2011 Tribunalul Botoșani, secția penală, de pe CD-ul copie care nu avea indicativ de identificare.

14. date tehnice cu privire la cele 27 fișiere de pe CD-ul copie prezentat de instanța de la Tribunalul Botoșani, secția penală, în Dosar penal 8322/40/2011 la data de 19 martie 2012, respectiv tipul, numele, calea, mărimea și locația fizică a fișierului, data și ora creării, data și ora ultimului acces, data și ora ultimei modificări.

15. date tehnice cu privire la cele 27 fișiere de pe CD-ul original aflat la sediul Parchetului de pe lângă Tribunalul Botoșani în Dosar de urmărire penală 290/P/2011, respectiv tipul, numele, calea, mărimea și locația fizică a fișierului, data și ora creării, data și ora ultimului acces, data și ora ultimei modificări.

16. să se calculeze seria hash de pe Cd-urile copii și de pe CD-urile originale cu înregistrările audio-video ambientale din Cabinetul nr. X Botoșani de expertiză medicală și recuperarea capacității de muncă, cu înregistrările audio-video ambientale de la percheziții și cu înregistrările convorbirilor telefonice.

17. vizionarea CD-ului cu cele 27 fișiere care să fie obligatoriu înregistrate pe CD-R și care să fie identificabil atât prin seria hash, cât și prin semnătura inculpatei dr. T.L., întrucât în data de 19 martie 2012 am vizionat un CD copie neidentificabil.

Instanța a respins proba cu expertiză tehnică solicitată de inculpată, cu obiectivele indicate, așa cum au fost arătate mai sus, întrucât, deși această probă este admisibilă și pertinentă, având legătură cu soluționarea cauzei, nu este concludentă, întrucât nu este esențială în cauză și nu poate contribui hotărâtor la soluționarea procesului, neputând clarifica elemente necunoscute ale cauzei.

De asemenea, s-a apreciat că proba cu expertiza tehnică nu este utilă, întrucât nu are calitatea de a clarifica anumite fapte sau împrejurări care nu au fost dovedite prin alte probe.

Instanța a avut în vedere că imaginile audio-video existente la dosarul cauzei se completează cu declarațiile date de martorii care apar în aceste imagini, în cele mai multe cazuri martorii fiind audiați în instanță prezentându-li-se doar imaginile descărcate existente în procesele-verbale atașate la dosar, pentru a se recunoaște, fără a li se prezenta aceste înregistrări, tocmai pentru a verifica dacă declarațiile date în legătură cu cele petrecute în cabinetul de expertiză al inculpatei coincid cu imaginile audio-video.

Din analiza declarațiilor martorilor în raport cu înregistrările audio-video din cabinetul inculpatei pentru fiecare martor în parte, instanța a constatat că acestea confirmă înregistrările, așa cum se va releva în fiecare caz în parte în cuprinsul hotărârii, astfel încât și sub acest aspect instanța a apreciat că expertiza solicitată nu este utilă cauzei.

De altfel, mare parte din obiectivele propuse nu au nicio legătură cu obiectul unei astfel de expertize, așa cum rezultă din prezentarea făcută de I.N.E.C. București, inculpata încercând și pe această cale, prin formularea unor cereri cât mai "stufoase" să distragă atenția de la situația de fapt rezultată din aceste probe, de o simplitate zdrobitoare, care atestă fără nicio urmă de îndoială vinovăția sa cu privire la cele mai multe din faptele pentru care a fost trimisă în judecată.

Au existat doar două situații în care instanța a constatat unele inadvertențe, una din ele fiind situația martorei I.R., aceasta nerecunoscându-se în imaginile prezentate în procesul verbal existent la dosar. Această martoră a fost reaudiată, fiindu-i prezentate înregistrările audio-video, precizând că persoana care apare în înregistrare nu este ea.

Ulterior, Parchetul de pe lângă Tribunalul Botoșani a comunicat la dosar un DVD cuprinzând înregistrările audio-video din timpul expertizării acestei martore. Acest DVD a fost vizionat în instanță, iar inculpata a solicitat reaudierea martorei, pentru a confirma că este persoana din înregistrare. Instanța a respins această solicitare, întrucât martora a fost audiată de două ori și o altă ascultare nu mai era necesară, instanța stabilind că persoana din înregistrare este martora I.R.

La termenul din 15 mai 2012, după vizionarea înregistrărilor din timpul perchezițiilor, inculpata, prin apărător, a solicitat efectuarea unei expertize financiar-bancare care să stabilească:

1. dacă numărătoarea este corectă la fiecare teanc de bancnote prin analizarea secvențelor cu încetinitorul și verificarea corespunderii cifrei pronunțate de numărător cu cifra reală;

2. dacă însumările teancurilor de bancnote sunt corecte;

3. dacă însumările sumelor pe categorii de bancnote sunt corecte în cele două locuințe în care s-au efectuat perchezițiile și numărătorile.

4. dacă pe baza înregistrărilor necertificate la 18 aprilie 2012 și vizionate în aceeași dată se pot stabili sumele reale de bani găsite în cele două locuințe.

Instanța a reținut că și proba cu o expertiză financiar-bancară, cu obiectivele arătate, este neconcludentă și lipsită de utilitate în soluționarea acestei cauze, având în vedere că perchezițiile s-au efectuat în prezența persoanelor percheziționate, care nu au făcut obiecțiuni cu privire la cele constatate.

Cu privire la infracțiunile pentru care inculpata a fost trimisă în judecată prin rechizitoriu, instanța de fond a reținut ca fiind temeinic dovedită următoarea situație de fapt:

1. "Luare de mită" în formă continuată - 4 (patru) acte materiale săvârșite în perioada 2008 - 2011, data ultimului act material fiind 11 aprilie 2011 - art. 254 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 42 C. pen. - pacient B.L., în vârstă de 44 ani, din loc. Brăești, jud. Botoșani.

La data de 29 iunie 2011, numita B.L. a denunțat organelor de urmărire penală faptul că, în perioada anilor 2008 - 2011, prezentându-se la Cabinetul de expertiză medicală al medicului T.L., cu prilejul revizuirilor periodice, i-a dat medicului suma totală de 1.100 RON, după cum urmează: 100 RON cu prilejul revizuirii din anul 2008, 300 RON la evaluarea din anul 2009, 300 RON în anul 2010 și, respectiv, suma de 400 RON la revizuirea din data de 11 aprilie 2011, pentru a-i elibera în schimb deciziile asupra capacității de muncă, de menținere în gradul III de invaliditate.

Situația de fapt reținută de instanță:

Din acte medicale depuse la dosar rezultă că denunțătoarea a fost pensionată pe caz de boală la data de 12 aprilie 2005 de către medicul T.L., fiind diagnosticată cu "Tulburare depresivă recurentă. Episod actual sever, cu atacuri de panică", diagnostic principal la care în cursul anilor s-au mai adăugat și alte afecțiuni.

Actele confirmă că în perioada anilor 2008 - 2011, deci inclusiv la termenul din 11 aprilie 2011, inculpata T.L. a fost cea care i-a eliberat pacientei deciziile anuale asupra capacității de muncă, menținând-o în gradul III de invaliditate.

Audiată în calitate de martoră, B.L. a arătat că, încă de la începutul relației medic-pacient, medicul T.L. i-a pretins în mod direct sume de bani cuprinse între 100 și 400 RON, pentru a-i menține gradul de invaliditate.

Atât în cursul urmăririi penale, cât și în cursul judecății, martora a relevat că în anul 2008 s-a prezentat la revizuire și inculpata i-a cerut bani pentru menținerea gradului de invaliditate, condiții în care i-a remis suma de 100 RON, iar inculpata a emis Decizia nr. AA din 11 aprilie 2008, prin care îi menținea gradul III de invaliditate, cu termen de revizuire la 12 luni.

Martora a mai susținut în mod constant că, la termenul de revizuire din data de 11 aprilie 2009, inculpata i-a cerut bani și i-a dat acesteia suma de 300 RON, în același scop, iar în schimb T.L. i-a eliberat Decizia nr. BB/2009, de menținere a gradului de invaliditate, iar la termenul din data de 11 aprilie 2010 i-a dat inculpatei suma de 300 RON, bani în schimbul cărora aceasta i-a eliberat Decizia nr. CC/2010, de menținere a gradului III de invaliditate. Martora a mai precizat că inculpata nu i-a mai cerut acești bani, însă i-a dat că "avea așa o frică".

Cu privire la cele petrecute în cabinetul doctorului T.L. în ziua de 11 aprilie 2011, martora a declarat, în cursul urmăririi penale, că a vrut să-i dea doar 200 RON, i-a pus pe birou, însă inculpata i-a dat de înțeles că este prea puțin și să-i dea măcar o pensie, martora având o pensie de 369 RON, așa cum a arătat.

"Mai aveam bani împrumutați în geantă, știam că mă trimite la tot felul de analize pe care trebuia să le suport din banii mei, i-am scos și i-am dat suma de 400 RON (...), în schimbul emiterii deciziei de încadrare în grad de invaliditate.".

În cursul judecății, martora a declarat că a intrat în cabinet și i-a dat inculpatei, fără ca aceasta să-i ceară, suma de 400 RON și 3 kg de carne de porc a 16 RON/kg, situație de fapt ce va fi reținută de instanță.

În schimbul sumei de 400 RON, pe care i-a dat-o la data de 11 aprilie 2011, medicul T.L. i-a eliberat Decizia asupra capacității de muncă nr. DD/2011, de menținere în gradul III de invaliditate, cu termen de revizuire la un an.

În cursul urmăririi penale, B.L. a mai menționat că inculpata obișnuia să pretindă de la ea și alte foloase materiale, la unul din termenele de reevaluare i-a pretins câteva kilograme de mușchi de porc, pe care martora i le-a adus la cabinet în zilele următoare, precizând în acest sens că, așteptând la ușa cabinetului de expertiză, a mai observat pacienți care aveau asupra lor produse alimentare pentru a i le remite inculpatei.

Martora B.L. a făcut referire și la "regula" medicului T.L. de a pretinde și primi bani de la pacienți în schimbul eliberării deciziilor asupra capacităților de muncă, sens în care declară: "Pe holul din fața cabinetului dr. T.L., pacienții discutau despre sume mari de bani pe care aceasta le pretinde și le primește, cuprinse între 400 și 500 RON, pentru a emite deciziile (...)". În acest sens declară și alți martori audiați în cauză.

În privința înregistrării audio-video existente la dosar și pe care parchetul a indicat-o ca probă în dovedirea acuzațiilor aduse inculpatei în privința actului material din data de 11 aprilie 2011, instanța a reținut că această înregistrare a fost efectuată în ziua de 11 aprilie 2011, în intervalul 13:09:30 - 13:23:12, interval orar pentru care nu a existat o autorizare emisă în acest sens conform art. 911 C. proc. pen., autorizare care a fost dată provizoriu de procuror, conform art. 912 alin. (2) C. proc. pen., începând cu ora 16:00 a aceleiași zile și confirmată de judecător, conform alin. (3) al aceluiași articol.

Prin urmare, cum pentru intervalul orar arătat nu a existat o autorizare, instanța a înlăturat acest mijloc de probă, urmând a aprecia vinovăția inculpatei în baza celorlalte probe administrate în cauză.

În concluziile scrise, inculpata a solicitat înlăturarea declarațiilor date de această martoră ca fiind mincinoase, relevând mai multe contradicții între declarațiile date în cursul urmăririi penale și judecății. De asemenea, a arătat că aceasta nu poate fi în același timp și denunțător, și martor în aceeași cauză. Inculpata a invocat și faptul că înregistrarea audio-video este un fals, aducând mai multe argumente în acest sens, argumente pe care instanța nu le va mai dezvolta, având în vedere că a înlăturat această probă, așa cum s-a motivat mai sus.

În ce privește contradicțiile relevate de inculpată în privința declarațiilor date de martoră, instanța reține că în privința actelor materiale din anii 2008 și 2009 nu există contradicții între declarații. Pentru actul material din 2010, martora a relevat în cursul judecății că inculpata nu i-a mai cerut acești bani, însă i-a dat pentru că i-a fost frică, aspect reținut de instanță în descrierea situației de fapt.

Pentru actul material din 2011 există evidente contradicții între declarații, așa cum s-a reținut mai sus, instanța apreciind că acestea se datorează intervalului de timp scurs între cele două declarații, stării de tensiune create de inculpată prin întrebări tendențioase și atitudine, instanța observând aceste aspecte în timpul audierii martorei, care suferă de anumite afecțiuni psihiatrice, ascultarea în fața instanței, în prezența inculpatei, provocându-i în mod evident o emoție puternică.

În ce privește calitatea de martor în cadrul infracțiunii de luare de mită, atât teoria, cât și practica judiciară în materie sunt unanim de acord că denunțătorul infracțiunii de dare de mită nu are calitate în cadrul infracțiunii de luare de mită, indiferent de forma participației penale, el păstrându-și doar calitatea de autor al infracțiunii de dare de mită.

În vederea aplicării disp. art. 255 alin. (5) rap. la alin. (3) C. pen., instanța a întrebat martora, denunțătoare a infracțiunii de dare de mită, dacă dorește să i se restituie banii remiși inculpatei, aceasta arătând că dorește să fie despăgubită cu suma de 1.100 RON, dată inculpatei ca mită.

În privința cantității de 3 kg de carne, în valoare de 48 RON, pentru care martora nu a solicitat restituirea, instanța de fond a dispus confiscarea contravalorii acesteia, în temeiul art. 254 alin. (3) C. pen. rap. la art. 19 din Legea nr. 78/2000.

Situația de fapt descrisă mai sus este dovedită cu următoarele mijloace de probă: procesul-verbal de consemnare a denunțului oral, declarațiile martorei B.L. date în cursul urmăririi penale și judecății, documentele medicale din dosarul de pensionare al pacientului, procesul-verbal de verificare în registrul de evidență a pacienților planificați pentru reevaluare la data de 11 aprilie 2011, declarațiile celorlalți martori audiați în cauză.

Așa fiind, instanța de fond a reținut vinovăția inculpatei și cum în drept fapta sa, de a pretinde și primi, în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, de la pacienta B.L. suma de 100 RON în anul 2008, suma de 300 RON în anul 2009 și de a primi suma de 300 RON în anul 2010 și suma de 400 RON și 3 kg carne în valoare de 48 RON în 2011, cu prilejul revizuirilor anuale asupra capacității de muncă, în scopul îndeplinirii actului medical la care era obligată în virtutea obligațiilor de serviciu, respectiv eliberarea deciziei anuale de încadrare a pensionarului în grad de invaliditate, constituie infracțiunea de "luare de mită" în formă continuată, prev. și ped. de art. 254 alin. (1) C. pen., rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 42 C. pen. (4 acte materiale), a pedepsit-o potrivit acestor texte de lege.

2. "Luare de mită în formă continuată" (două acte materiale) - din perioada aprilie 2010 - aprilie 2011, data ultimului act material fiind 11 aprilie 2011 - art. 254 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 42 C. pen. - pacient F.G., în vârstă de 38 de ani, din mun./jud. Botoșani.

La data de 18 iulie 2011, numitul F.G. a denunțat organelor de urmărire penală faptul că în anul 2010 i-a oferit doctorului T.L. suma de 200 RON, iar la data de 11 aprilie 2011 i-a oferit aceluiași medic suma de 200 RON, în vederea menținerii gradului de invaliditate și pentru a evita să fie trimis pentru investigații și analize suplimentare la cabinete particulare.

Situația de fapt reținută de prima instanță:

Din actele medicale depuse la dosar rezultă că denunțătorul s-a pensionat pe caz de boală la data de 15 octombrie 2009, conform Deciziei nr. EE/2009 din aceeași dată, emisă de inculpată, fiindu-i stabilit gradul III de invaliditate, cu termen de revizuire la 6 luni, fiind diagnosticat cu "diabet zaharat, insulino-dependent, dezechilibrat complicat, polineuropatie diabetică sensitivă motorie, retinopatie diabetică stadiul II, hipoglicemii tatrogene, insuficiență circulatorie periferică", diagnostice care au rămas nemodificate, conform actelor medicale eliberate de medicii specialiști.

Fiind audiat în cauză în calitate de martor, atât în cursul urmăririi penale, cât și în cursul judecății, F.G. a declarat că în anul 2009 și-a depus dosar medical în vederea pensionării pe caz de boală, fiind expertizat încă de la început de către medicul T.L., care l-a trimis să facă o serie de analize la diferite clinici particulare, amânându-l în mod repetat cu privire la aprobarea dosarului de pensionare, cu toate că se conforma indicațiilor medicului și efectua analizele cerute, inculpata cerându-i repetarea unora dintre analize. F.G. a precizat că analizele suplimentare cerute de către inculpată, cu predilecție la anumite cabinete particulare, erau foarte costisitoare pentru pensionari, cheltuind cu aceste analize "poate chiar mai mulți bani", comparativ cu sumele pe care pacientul era obligat să le dea medicului cu titlu de mită.

Martorul a arătat că în final a obținut pensionarea pentru o perioadă de 6 luni, însă și-a dat seama, prin modul de comportare al inculpatei, că trebuia să fie atent cu ea, adică să-i dea bani.

La revizuirea de la 6 luni, în luna aprilie 2010, martorul a venit cu actele medicale (spitalizare, buletine de analiză) și, pentru a nu mai fi trimis din nou la analize, i-a oferit acesteia suma de 200 RON, pe care T.L. nu refuzat-o.

Prin Decizia din 26 aprilie 2010, inculpata i-a menținut martorului gradul acordat inițial, stabilind termen de revizuire la 12 luni.

În ceea ce privește revizuirea din data de 11 aprilie 2011, martorul a declarat că și de această dată i-a remis doctorului suma de 200 RON, pentru a-i elibera decizia periodică de menținere a gradului III de invaliditate, bani pe care medicul i-a primit, comunicându-i pacientului, "ne vedem la anul", fără să-l mai trimită la alte analize.

Conform documentelor de la dosar, inculpata T.L. a eliberat pe numele titularului F.G. Decizia asupra capacității de muncă nr. FF din 11 aprilie 2011, de menținere a gradului III de invaliditate cu termen de revizuire la 1 an.

Deși în cursul urmăririi penale martorul a relevat doar două acte materiale de luare de mită săvârșite de inculpată, în declarația dată în cursul judecății acesta a arătat că și în luna octombrie 2010 a dat inculpatei suma de 200 RON și aceasta i-a primit, însă, nefiind sesizată și cu acest act material, instanța nu va analiza faptele invocate.

Pacientul beneficiază de o pensie lunară de 350 RON.

În concluziile scrise, inculpata a relevat contradicțiile existente în declarațiile martorului, susținând că acestea dovedesc reaua sa credință, instanța apreciind că unele contradicții din declarațiile date în cursul judecății, care însă nu sunt cu privire la probleme esențiale, se datorează modului abuziv în care inculpata a înțeles să-și exercite drepturile procesuale, prin întrebările puse și atitudine generând martorilor o stare de tulburare. Chiar dacă martorul a arătat că nu își amintește exact momentul în care a remis suma de bani, acesta a susținut în mod constant că a dat bani inculpatei în timpul petrecut în cabinetul acesteia pentru reevaluare, că inculpata i-a primit, ulterior emițând decizia, astfel încât vinovăția sa este evidentă.

Inculpata a mai susținut că în mod greșit s-a reținut că martorul a dat bani medicului în schimbul eliberării deciziilor periodice, deoarece această atribuție nu era în sarcina medicului, ci a asistentei sale, H.E.B.

Această susținere este eronată. Termenul folosit în rechizitoriu nu se referă la eliberarea actului în sine, ci la emiterea lui, în sensul actului de dispoziție pe care medicul îl făcea cu privire la încadrarea pacientului într-un grad de invaliditate, care era atributul exclusiv al inculpatei, astfel încât sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii.

A mai arătat inculpata că martorul a relevat că decizia de la evaluare din 2011 nu a mai fost eliberată. Deși martorul nu a intrat în posesia documentului respectiv, decizia se regăsește la dosar urmărire, fiind emisă de inculpată în aceeași zi.

De asemenea, s-a susținut că din moment ce F.G. se constituie parte civilă în cauză, solicitând să i se returneze suma de 400 RON, acesta nu putea fi ascultat ca martor în cauză.

Susținerea este greșită.

Instanța a reținut că infracțiunea de luare de mită există, aceasta consumându-se în momentul în care inculpata a primit banii, la care nu era îndreptățită în niciun mod, înainte de emiterea deciziei de încadrare a pacientului într-un grad de invaliditate, adică înainte de îndeplinirea unui act privitor la îndatoririle sale de serviciu, act pe care ulterior l-a îndeplinit.

În vederea aplicării disp. art. 255 alin. (5) rap. la alin. (3) C. pen., instanța a întrebat martorul dacă dorește să i se restituie banii remiși inculpatei, acesta arătând că dorește să fie despăgubit cu suma de 600 RON. Cum numai suma de 400 RON reprezintă suma dată inculpatei în luna aprilie 2010, respectiv aprilie 2011, s-a respins cererea formulată pentru diferența de 200 RON, ca inadmisibilă, dispunând, în temeiul art. 255 alin. (3) și (5) C. pen., restituirea sumei de 400 RON de către inculpată.

Situația de fapt descrisă mai sus este dovedită cu următoarele mijloace de probă: procesul-verbal de consemnare a denunțului oral, declarațiile martorului F.G. date în cursul urmăririi penale și judecății, documentele medicale din dosarul de pensionare al pacientului, procesul-verbal de verificare în registrul de evidență a pacienților planificați pentru reevaluare la data de 11 aprilie 2011, declarațiile celorlalți martori audiați în cauză.

Așa fiind, instanța de fond a reținut vinovăția inculpatei și cum în drept fapta sa, de a primi în perioada 2010 - 2011, de la pacientul F.G., suma totală de 400 RON (200 RON, în aprilie 2010 și, respectiv, 200 RON la data de 11 aprilie 2011), cu ocazia revizuirii medicale a acestuia, în schimbul eliberării deciziilor periodice asupra capacității de muncă de menținere în gradul III de invaliditate, constituie infracțiunea de "luare de mită", prev. și ped. de art. 254 alin. (1) C. pen., raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 42 C. pen. (2 acte materiale), a pedepsit-o potrivit acestor texte de lege.

3. "Luare de mită" în formă continuată (2 acte materiale) - din perioada aprilie 2010 - aprilie 2011, data ultimului act material fiind 11 aprilie 2011 - art. 254 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 42 C. pen. - pacient A.E., în vârstă de 59 de ani, din mun./jud. Botoșani.

La data de 18 iulie 2011, numitul A.E. a denunțat organelor de urmărire penală faptul că în ziua de 11 aprilie 2011, prezentându-se la expertiză la medicul T.L., pentru revizuirea dosarului de pensionare, i-a dat medicului suma de 200 RON, pe care aceasta a primit-o, eliberându-i în schimb decizia asupra capacității de muncă de menținere în gradul III de invaliditate.

Denunțătorul A.E. a arătat, totodată, că în aprilie 2010, cu ocazia aprobării dosarului de pensionare, i-a dat doctoriței T.L. suma de 100 RON, pentru a-i emite decizia de încadrare într-un grad de invaliditate, în conformitate cu criteriile legale și diagnosticul rezultat din analizele medicale.

Situația de fapt reținută de prima instanță:

Din actele medicale depuse la dosar rezultă că pacientul A.E. a fost pensionat pe caz de boală la data de 19 aprilie 2010, conform Deciziei nr. GG/2010, emisă de inculpată, stabilindu-se că acesta se încadrează în gradul III de invaliditate, cu termen de revizuire la 6 luni. Acesta a fost diagnosticat cu o serie de afecțiuni cardiace: "infarct ischemic sylvian stâng, sindrom afazic mixt, hipertensiune arterială, obezitate gradul II", diagnostic care a rămas neschimbat în perioada 2010 - 2011.

Fiind audiat în cursul urmăririi penale, în calitate de martor, A.E. a declarat că, în perioada aprilie - mai 2010, a fost însoțit la prima evaluare medicală de fiul său și i-a oferit medicului T.L. suma de 100 RON, pe care aceasta a luat-o și i-a eliberat decizia de încadrare în gradul III de invaliditate pentru 6 luni.

Pacientul a arătat că la termenul de revizuire din 11 aprilie 2011 a fost însoțit de sora sa și pentru a obține eliberarea deciziei de menținere în gradul III de invaliditate, revizuibil la 1 an, i-a dat medicului T.L. suma de 200 RON, pe care aceasta a primit-o.

Martorul se consideră îndreptățit să primească pensie pe caz de boală considerând că diagnosticul său se încadrează în criteriile legale, iar afecțiunile de care suferă sunt reale.

Conform actelor medicale de la dosar, la data de 11 aprilie 2011, medicul expert T.L. a eliberat pe numele titularului A.E. Decizia nr. HH/2011 de încadrare în gradul III de invaliditate.

Pacientul beneficia de o pensie lunară în cuantum de 750 RON.

În cursul judecății, martorul a fost audiat la termenul din 29 noiembrie 2011. La depunerea jurământului, în condițiile art. 85 C. proc. pen., datorită bolilor de care suferă, martorul nu a putut rosti conținutul acestui jurământ, deși a confirmat formula indicată de instanță, ținând mâna pe Biblie.

Totuși, după ascultarea înregistrării ședinței de judecată, instanța a apreciat că martorul nu a depus jurământul în condițiile prev. de art. 85 C. proc. pen., astfel încât a înlăturat declarația acestuia dată în cursul judecății.

Cu privire la actul material din aprilie 2010:

Având în vedere că din actele dosarului rezultă că A.E. a fost însoțit la evaluarea din aprilie 2010 de fiul său, A.V.A., s-a pus în discuție audierea acestuia, în calitate de martor.

Audiat în ședința publică din 15 mai 2012, martorul A.V.A. a relevat că în luna aprilie 2010 l-a însoțit pe tatăl său, A.E., la cabinetul de expertiză medicală, la d-na doctor T.L., pentru a fi expertizat în vederea stabilirii gradului de invaliditate. La intrarea în cabinet, inculpata avea dosarul în față și i-a spus că tatăl său mai trebuie să facă trei analize diferite, precizând unde trebuie să le facă.

Înainte de a ieși din cabinet, martorul a scos din buzunar suma de 100 RON, pe care a pus-o pe biroul inculpatei, fără a face vreo discuție legată de bani și fără a negocia ceva. Din susținerile martorului rezultă că inculpata a văzut banii, însă tatăl său nu a sesizat gestul, dar, după ce a ieșit afară, i-a restituit suma dată medicului. Martorul a susținut că a dat acești bani întrucât "îl omora așteptarea" și s-a gândit că dacă va face acest lucru data viitoare nu va mai aștepta atât de mult, ceea ce nu s-a întâmplat.

Inculpata a emis Decizia din 19 aprilie 2010, prin care stabilea că pacientul se încadrează în gradul III de invaliditate, cu termen de revizuire la 6 luni.

Cu privire la actul material de 11 aprilie 2011:

Din actele și lucrările dosarului rezultă că la revizuirea din 11 aprilie 2011, denunțătorul A.E. s-a prezentat însoțit de sora sa, A.M.B.

Audiată în fața instanței de judecată, martora A.M.B. a arătat că l-a însoțit în ziua de 11 aprilie 2011 pe fratele său la cabinetul de expertiză, că, înainte de a intra în cabinet, secretara le-a spus că trebuie să mai facă niște examene, trimițându-i la logopedie, examen oftalmologic și boli de nutriție, efectuând aceste examinări în aceeași zi.

După câteva zile au revenit cu rezultatele, însă nu au mai fost chemați în cabinet, asistenta trimițând-o la Casa de Pensii Botoșani pentru a obține un document, pe care ulterior nu i l-a mai cerut. Asistenta i-a spus să vină după decizie peste o săptămână.

Martora a precizat că nu a dat niciun ban inculpatei.

Pentru termenul din 15 mai 2012, Parchetul de pe lângă Tribunalul Botoșani a trimis la dosar o notă însoțită de mai multe documente. Cu referire la cazul A.E., se arată că primul act de luare de mită este probat cu declarațiile martorilor A.E. și A.V.A., solicitând reținerea vinovăției inculpatei.

În privința actului material din 11 aprilie 2011, parchetul a arătat că există dubii cu privire la persoana care l-a însoțit pe martorul A.E. la cabinetul inculpatei, martorul A.V.A. arătând că l-a însoțit una din surori, posibil L.S., care arată însă că A.M.B. l-a însoțit.

Aceste susțineri nu prezintă relevanță în raport de declarația dată de martora A.M.B., sus-menționată, din care rezultă cu certitudine că l-a însoțit pe A.E. în data de 11 aprilie 2011 la expertizare și că nu au dat bani inculpatei cu acest prilej, rezultând că actul material de luare de mită din această dată, de care este acuzată, nu există.

Așa fiind, instanța de fond a înlăturat din încadrarea juridică a faptei art. 41 alin. (2), 42 C. pen., reținând vinovăția inculpatei doar pentru actul material din aprilie 2010, când a primit de la fiul pacientului A.E. suma de 100 RON, pentru a îndeplini un act privitor la îndatoririle sale de serviciu - respectiv emiterea deciziei asupra capacității de muncă.

În concluziile scrise, inculpata relevă aceste aspecte, reținute de instanță mai sus, arătând, de asemenea, și o serie de neconcordanțe în ce privește consemnările din declarațiile din cursul urmăririi penale ale martorului A.E. Aceste neconcordanțe nu vizează fondul cauzei, din declarația martorului A.V.A., audiat în fața instanței de judecată, în prezența inculpatei și a apărătorului ales, rezultând cu certitudine că în luna aprilie 2010 martorul i-a dat inculpatei suma de 100 RON, bani pe care aceasta i-a primit.

Motivarea inculpatei, în sensul că banii nu au fost dați în scopul arătat în art. 254 C. pen., deoarece pacientul fusese consultat, era bolnav și nu se punea problema neîncadrării într-un grad de invaliditate, ba, mai mult, a fost trimis pentru investigații, nu subzistă. Deși martorul susține că a dat banii întrucât nu mai dorea să aștepte pe hol în viitor, această motivație nu a fost relevată inculpatei, aspect ce rezultă din precizarea martorului că "nu a fost nicio discuție legată de bani".

Prin urmare, este evident că, din punct de vedere subiectiv, inculpata a luat banii oferiți de martor pentru a îndeplini un act privitor la îndatoririle sale de serviciu, respectiv emiterea deciziei asupra capacității de muncă.

Împrejurarea că martorul A.E. fusese deja consultat și avea dreptul la o decizie favorabilă nu prezintă relevanță sub aspectul îndeplinirii elementelor constitutive ale infracțiunii de luare de mită, întrucât dacă nu ar fi avut acest drept, s-ar fi reținut că inculpata a luat bani pentru a face un act contrar îndatoririlor de serviciu.

De asemenea, motivarea inculpatei că a trimis martorul la analize, deși este acuzată că a luat bani, confirmă de fapt împrejurarea reținută prin rechizitoriu că, dacă nu dădeai bani, erai purtat pe drumuri.

În vederea aplicării disp. art. 255 alin. (5) rap. la alin. (3) C. pen., instanța a întrebat martorul dacă dorește să i se restituie banii remiși inculpatei, acesta arătând că nu dorește să fie despăgubit cu suma de 100 RON, astfel încât se va dispune confiscarea sumei de la inculpată, conform art. 254 alin. (3) C. pen. rap. la art. 19 din Legea nr. 78/2000.

Situația de fapt descrisă mai sus este dovedită cu următoarele mijloace de probă: procesul-verbal de consemnare a denunțului oral, declarațiile martorilor A.V.A. și A.M.B., date în cursul judecății, documentele medicale din dosarul de pensionare al pacientului, procesul-verbal de verificare în registrul de evidență a pacienților planificați pentru reevaluare la data de 11 aprilie 2011, declarațiile celorlalți martori audiați în cauză.

Așa fiind, instanța de fond a reținut vinovăția inculpatei și cum în drept fapta sa, de a primi în luna aprilie 2010, de la fiul pacientului A.E., martorul A.V.A., suma de 100 RON, cu ocazia acordării gradului de invaliditate în scopul îndeplinirii actului medical la care era obligată în virtutea obligațiilor de serviciu, respectiv eliberarea deciziei periodice asupra capacității de muncă, constituie infracțiunea de "luare de mită", prev. și ped. de art. 254 alin. (1) C. pen., raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, a pedepsit-o potrivit acestor texte de lege înlăturând aplicarea art. 41 alin. (2), 42 C. pen., având în vedere considerentele de mai sus, din care rezultă că actul material de luare de mită din 11 aprilie 2011, de care este acuzată, nu există.

4. "Luare de mită" - din data de 11 aprilie 2011 - art. 254 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, denunțător A.M., în vârstă de 56 de ani, din mun./jud.Botoșani.

La data de 20 iulie 2011, pacientul A.M. a denunțat organelor de urmărire penală faptul că, în ziua de 11 aprilie 2011, când s-a prezentat la Cabinetul de expertiză și recuperare asupra capacității de muncă nr. X Botoșani, pentru reevaluarea medicală la medicul T.L., i-a dat acesteia suma de 50 de euro, pe care a primit-o, în schimbul eliberării deciziei asupra capacității de muncă de menținere a gradului de invaliditate.

Situația de fapt reținută de prima instanță:

Din actele dosarului rezultă că pacientul A.M. a fost pensionat pe caz de boală la data de 18 martie 2002, de inculpata T.L., fiind diagnosticat cu "angină pectorală postinfarct, hipertensiune arterială stadiul III criză", acesta fiind încadrat în gradul II de invaliditate, cu termen de revizuire la 6 luni.

Conform actelor medicale de la dosar, la fiecare revizuire pacientul a fost expertizat de medicul T.L.

Analizele medicale au arătat că diagnosticul inițial al pacientului A.M. nu a suferit modificări în perioada 2002 - 2011.

Prin Decizia din 26 aprilie 2010, inculpata a menținut gradul de invaliditate al pacientului, stabilind termen de revizuire la data de 11 aprilie 2011.

Audiat în calitate de martor în cursul urmăririi penale, A.M. a declarat că în ziua de 11 aprilie 2011 a ajuns la cabinetul inculpatei la ora 6 dimineața, dar a fost strigat abia în jurul orei 14:00. Intrând în cabinet, i-a dat acesteia suma de 50 euro, pe care i-a scos din buzunar și i-a pus pe birou, bani pe care inculpata i-a primit.

Martorul a mai relevant că inculpata l-a trimis să efectueze un examen oftalmologic, indicându-i în acest sens cabinetul privat al doctorului T.B., situat vizavi de Spitalul Județean Botoșani, unde a efectuat analiza cerută, pentru care a achitat suma de 50 RON. A doua zi s-a prezentat din nou la cabinetul de expertiză și a înmânat rezultatul asistentei medicale, pentru a-l depune la dosar.

Ulterior a fost emisă Decizia din 11 aprilie 2011, prin care inculpata T.L. i-a menținut pacientului gradul II de invaliditate, cu termen de revizuire la 1 an, decizia fiindu-i înmânată cu întârziere, după aproximativ o lună de la data revizuirii.

În ceea ce privește atmosfera din sala de așteptare a cabinetului, martorul a precizat că "așteptând să intru la comisie am văzut destui pacienți ieșind plângând de la doctorița T.L (...), am vrut să evit orice plimbare pe drumuri sau un dialog mai agresiv pe care nu îl suport din cauza afecțiunilor medicale".

Audiat în cursul judecății, martorul a confirmat susținerile din cursul urmăririi penale, precizând că inculpata nu i-a pretins acești bani, însă i-a dat întrucât îi era teamă ca aceasta să nu revină asupra deciziei de pensionare, a vrut să evite purtarea pe drumuri și un dialog mai agresiv, pe care nu-l putea suporta datorită afecțiunilor de care suferea.

În concluziile scrise, inculpata nu a recunoscut această faptă, arătând că nu există infracțiune de luare de mită, martorul declarând că a pus banii pe birou și că inculpata nu i-a luat, rămânând acolo și că banii nu au fost dați în scopul de a îndeplini, a nu îndeplini ori a întârzia îndeplinirea unui act privitor la îndatoririle de serviciu sau de a face un act contrar acestor îndatoriri, din moment ce tot a fost trimis să efectueze analiza oftalmologică.

Aceste susțineri nu subzistă. Este adevărat că martorul a arătat că inculpata nu a luat banii, însă a susținut că este sigur că aceasta i-a văzut, nefiind înveliți în ceva, astfel încât este evident că, deși nu i-a luat în posesie în prezența martorului, aceasta și i-a însușit ulterior, aspect care intra în conținutul noțiunii de primire, în sensul art. 254 C. pen.

De asemenea, este evident că inculpata a primit banii în scopul de a îndeplini un act privitor la îndatoririle sale de serviciu, respectiv emiterea deciziei asupra capacității de muncă, motivarea că, deși martorul a dat banii, a fost trimis totuși la analize dovedind caracterul abuziv al conduitei acesteia.

În vederea aplicării disp. art. 255 alin. (5) rap. la alin. (3) C. pen., instanța a întrebat martorul dacă dorește să i se restituie banii dați, acesta arătând că nu dorește restituirea, astfel încât s-a dispus confiscarea sumei de la inculpată, conform art. 254 alin. (3) C. pen. rap. la art. 19 din Legea nr. 78/2000.

Situația de fapt descrisă mai sus este dovedită cu următoarele mijloace de probă: procesul-verbal de consemnare a denunțului oral, declarațiile martorului A.M., date în cursul urmăririi penale și judecății, documentele medicale din dosarul de pensionare al pacientului, procesul-verbal de verificare în registrul de evidență a pacienților planificați pentru reevaluare la data de 11 aprilie 2011; declarațiile celorlalți martori audiați în cauză.

Așa fiind, instanța de fond a reținut vinovăția inculpatei și, cum în drept fapta sa, de a primi suma de 50 euro de la pacientul A.M., în vederea menținerii gradului II de invaliditate, stabilit printr-o decizie anterioară, constituie infracțiunea de "luare de mită", prev. și ped. de art. 254 alin. (1) C. pen., raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, astfel încât a pedepsit-o potrivit acestui text de lege.

5. "Luare de mită" - din data de 13 aprilie 2011 - art. 254 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, denunțător - I.A., în vârstă de 59 de ani.

La data de 21 iulie 2011, Serviciul de Investigare a Fraudelor Botoșani s-a sesizat cu privire la faptul că, în ziua de 11 aprilie 2011, prezentându-se la cabinetul de expertiză medicală la doctorul T.L., numita I.A. i-a dat acesteia suma de 200 RON, bani pe care medicul i-a primit, în vederea eliberării deciziei asupra capacității de muncă.

Situația de fapt reținută de prima instanță:

Fiind audiată ca martoră în cauză, în cursul urmăririi penale, I.A. a avut inițial o atitudine nesinceră, negând că i-ar fi dat bani cu titlu de mită inculpatei T.L., însă a revenit în cursul aceleiași declarații, arătând că în ziua de 11 aprilie 2011 i-a dat medicului suma de 200 RON, în timp ce se afla în cabinetul de expertiză, deși dosarul său medical o îndreptățea să primească pensie, pentru a nu fi amânată, "purtată pe drumuri" pentru analize suplimentare și pentru ca medicul să adopte un comportament calm față de ea.

Potrivit "Registrului de evidență a persoanelor evaluate din punct de vedere medical" de către Cabinetul de Expertiză din cadrul Casei Județene de Pensii Botoșani, în luna aprilie 2011, numita I.A. figurează la data de 13 aprilie 2011, la poziția 1541, nr. decizie eliberată II, cu mențiunea nerevizuibil.

Din actele medicale depuse la dosar rezultă că pacienta a fost pensionată pe caz de boală la data de 29 aprilie 2009, în urma expertizării de către medicul I.A.A., fiind încadrată în gradul II de invaliditate, cu termen de revizuire la 1 an.

Diagnosticul stabilit numitei I.A. a fost "tulburare depresivă recurentă, episod actual sever cu atacuri de panică, hepatită cronică, gușă multinodulară grad III", iar actele de la dosar atestă că afecțiunile de care suferă nu au suferit modificări, în sensul unei evoluții favorabile.

În 2010, pacienta a fost expertizată de medicul I.A.A., cu termen de revizuire la 1 an.

La următorul termen de revizuire, a fost trecută în evidența medicului T.L., ca urmare a pensionării doctorului I.A.A.

Din declarațiile date de martoră în cursul judecății rezultă că în luna aprilie 2011, prezentându-se la inculpată pentru revizuirea deciziei, aceasta i-a spus că actele nu sunt în regulă și că este bună de lucru, fapt care a determinat-o să scoată din buzunar două hârtii de câte 100 RON, pe care le-a pus pe biroul inculpatei. Aceasta a văzut banii, s-a uitat să vadă cât i-a dat, apoi i-a luat și i-a pus printre alte hârtii. A mai precizat martora că inculpata nu i-a pretins acești bani, însă i-a dat pentru că i-a fost teamă că va pierde pensia.

Ulterior inculpata a îndeplinit actul la care era obligată în virtutea funcției pe care o deținea, eliberând la data de 13 aprilie 2011, pe numele titularei I.A., Decizia asupra capacității de muncă nr. II/2011, care atestă că persoana se încadrează în gradul II de invaliditate, nerevizuibil, pentru limită de vârstă, având capacitatea de muncă pierdută în cea mai mare parte.

La data săvârșirii faptei, martora avea o pensie de circa 350 RON, așa cum susține aceasta în declarația din cursul judecății.

În concluziile scrise, inculpata nu a recunoscut fapta, invocând neconcordanța existentă între declarația martorei cu privire la dată, aceasta susținând că a dat banii pe 11 aprilie 2011, deși în realitate a fost consultată pe 13 aprilie 2011. Instanța reține că, într-adevăr, există o neconcordanță în această privință, însă martora a declarat în instanță că nu-și amintește exact ziua în care s-a prezentat la expertiză. Acest aspect, coroborat cu data care rezultă din registrul de consultații și data emiterii deciziei, conduce la concluzia că fapta a avut loc în ziua de 13 aprilie 2011, așa cum corect s-a reținut în actul de inculpare.

A mai motivat inculpata că martora nu avea motiv să dea bani în luna aprilie 2011, întrucât din luna iunie 2011 urma să primească pensie pentru limită de vârstă. Și această susținere este lipsită de relevanță, având în vedere gradul de pregătire al persoanei expertizate, bolile de care aceasta suferea, care o puneau într-o imposibilitate obiectivă de a aprecia conduita inculpatei, care îi spusese că este bună de muncă. În acest sens și atitudinea martorei, care, deși a denunțat fapta autorităților, audiată ca martor a susținut că nu a dat bani medicului, este evident legată de starea sa materială și de sănătate. Motivarea inculpatei că martora ar fi fost amenințată cu închisoarea dacă nu spune adevărul, încălcându-se disp. art. 68 alin. (1) C. proc. pen., este eronată, în realitate organul de urmărire penală aducându-i la cunoștință cu ocazia audierii în calitate de martor disp. art. 85 alin. (7) C. proc. pen., neexistând indicii că s-ar fi întrebuințat amenințări cu închisoarea, în scopul de a se obține probe.

În simplitatea sa, martora a explicat, în declarația dată în cursul judecății, de ce inițial a declarat că nu a dat nimic inculpatei, motivând că nu a vrut să fie purtată pe drumuri, fiind bătrână, bolnavă și fără venituri. Ulterior, după ce i s-a atras atenția că poate suporta consecințe dacă nu spune adevărul, a luat decizia să spună adevărul, fără a fi influențată să dea declarații care nu corespund realității.

În vederea aplicării disp. art. 255 alin. (5) rap. la alin. (3) C. pen., instanța a întrebat martora dacă dorește să i se restituie banii remiși inculpatei, aceasta arătând că nu dorește restituirea, astfel încât s-a dispus confiscarea sumei de la inculpată, conform art. 254 alin. (3) C. pen. rap. la art. 19 din Legea nr. 78/2000.

Situația de fapt descrisă mai sus este dovedită cu următoarele mijloace de probă: procesul-verbal de consemnare a denunțului oral, declarațiile martorei I.A., date în cursul urmăririi penale și judecății, documentele medicale din dosarul de pensionare al pacientului, procesul-verbal de verificare în registrul de evidență a pacienților planificați pentru reevaluare la data de 13 aprilie 2011, declarațiile celorlalți martori audiați în cauză.

Așa fiind, instanța de fond a reținut vinovăția inculpatei și, cum în drept fapta sa, de a primi suma de 200 RON de la pacienta I.A., în vederea menținerii gradului II de invaliditate, stabilit printr-o decizie anterioară, constituie infracțiunea de "luare de mită", prev. și ped. de art. 254 alin. (1) C. pen., raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, astfel încât a pedepsit-o potrivit acestui text de lege.

6. "Luare de mită", săvârșită la data de 13 aprilie 2011 - art. 254 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, denunțător B.E., în vârstă de 59 de ani.

La data de 21 iulie 2011, numita B.E. a denunțat organelor de urmărire penală faptul că, în ziua de 13 aprilie 2011, cu ocazia prezentării la cabinetul de expertiză medical al inculpatei, în vederea revizuirii anuale a gradului de invaliditate, i-a remis doctorului T.L. suma de 100 RON, pentru a-i emite în schimb decizia asupra capacității de muncă.

Situația de fapt reținută de prima instanță:

Potrivit actelor medicale de la dosarul cauzei, în anul 2005 pacienta B.E. a fost diagnosticată cu "Cardiopatie ischemică cronică dureroasă. Angină pectorală de efort stabilă. Hipertensiune arterială esențială STD II/III ", diagnostic în baza căruia a fost încadrată în gradul II de invaliditate, în baza Deciziei din 25 octombrie 2005, eliberată de medicul expert I.A.A.

Documentele medicale de la dosar arată că, în cursul anilor 2005 - 2011, diagnosticul pacientei nu a suferit modificări, în sensul unei ameliorări a bolilor.

Fiind audiată în cauză în calitate de martoră, denunțătoarea B.E. a arătat că s-a pensionat pe caz de boală în anul 2006, iar începând cu luna iunie 2011, a fost încadrată cu drept de pensie pentru limită de vârstă.

Până în luna octombrie 2010, medicul expert i-a stabilit gradul II de invaliditate, iar cu prilejul revizuirii din anul 2010, inculpata T.L. i-a modificat gradul din II în III, cu termen de reevaluare la 6 luni, urmând să se prezinte din nou la expertiză în aprilie 2011.

Martora a susținut aceleași aspecte pe care le declară și ceilalți martori audiați în cauză, referitoare la modul de operare al inculpatei, care pretinde și primește bani de la pacienți, pentru a le elibera în schimb deciziile medicale: "Din discuțiile purtate cu ceilalți pacienți am înțeles că trebuie să-i dăm bani doamnei doctor, astfel încât aceasta să se comporte omenește cu noi, să nu ne jignească și să nu ne trimită la alte analize".

Referitor la ziua de 13 aprilie 2011, martora a declarat că a intrat în biroul inculpatei, după 2 - 3 ore de așteptare la ușa cabinetului ei și, chiar din primele momente, i-a dat medicului o bancnotă de 100 RON, pe care a așezat-o pe birou.

Inițial T.L. a făcut un gest de refuz al banilor, la care martora nu a reacționat, lăsând suma de bani în continuare pe birou, loc unde a rămas și după terminarea consultației medicale, când martora a părăsit cabinetul inculpatei.

Într-adevăr, așa cum declară B.E., la reevaluarea din luna octombrie 2010, medicul expert T.L. i-a schimbat gradul de invaliditate din II în III, în baza Deciziei medicale din 13 octombrie 2010, cu termen de revizuire la 6 luni.

La termenul din 13 aprilie 2011, inculpata a eliberat pe numele martorei B.E. Decizia medicală nr. JJ din aceeași dată, care prevede că pacientul devine nerevizuibil pentru limită de vârstă.

În cursul judecății, martora a menținut declarațiile din cursul urmăririi penale, susținând că a pus suma de 100 RON pe birou, că inculpata nu a vrut să ia banii, spunându-i să îi ia înapoi, însă i-a lăsat acolo, considerând că sunt bani de o cafea.

Martora a precizat că avea o pensie de 356 RON lunar.

În concluziile scrise inculpata nu a recunoscut fapta, motivând că denunțul oral consemnat în ziua de 21 iulie 2011 nu este semnat, că martora nu a fost trimisă la niciun fel de analize, că nu a existat niciun fel de acțiune de pretindere a vreunei sume de bani, așa cum se reține în rechizitoriu și că fapta nu este probată cu înregistrare audio-video, deși parchetul ar fi trebuit să aibă această înregistrare, solicitând înlăturarea acestei declarații.

Instanța a reținut că aceste susțineri nu subzistă. Este adevărat că denunțul nu este semnat de denunțătoare, însă acest aspect poate influența doar soluția ce ar fi dată în situația în care aceasta ar formula pretenții privind restituirea sumei ce a constituit obiectul infracțiunii, însă nu s-au formulat astfel de pretenții.

În cauză, numita B.E. a fost audiată în calitate de martor și a dat declarații complete, atât în cursul urmăririi penale, cât și în cursul judecății, din acestea rezultând cu certitudine că, deși nu a pretins, inculpata a primit banii care i-au fost oferiți de martoră, pentru a îndeplini actul medical la care era obligată în virtutea obligațiilor de serviciu, respectiv eliberarea deciziei asupra capacității de muncă, neprezentând relevanță că martora a considerat că sunt bani "de o cafea".

Motivarea că fapta nu este probată cu înregistrare audio-video și că declarația martorei trebuie înlăturată din acest motiv nu subzistă, infracțiunea putând fi probată prin orice mijloace de probă din cele prevăzute de lege, apreciind că declarația martorei se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză.

În vederea aplicării disp. art. 255 alin. (5) rap. la alin. (3) C. pen., instanța a întrebat martorul dacă dorește să i se restituie banii remiși inculpatei, acesta arătând că nu dorește restituirea, astfel încât s-a dispus confiscarea sumei de la inculpată, conform art. 254 alin. (3) C. pen. rap. la art. 19 din Legea nr. 78/2000.

Situația de fapt descrisă mai sus este dovedită cu următoarele mijloace de probă: procesul-verbal de consemnare a denunțului oral, declarațiile martorei B.E., date în cursul urmăririi penale și judecății, documentele medicale din dosarul de pensionare al pacientului, procesul-verbal de verificare în registrul de evidență a pacienților planificați pentru reevaluare la data de 13 aprilie 2011, declarațiile celorlalți martori audiați în cauză.

Așa fiind, instanța de fond a reținut vinovăția inculpatei și, cum în drept fapta sa, de a primi suma de 100 RON de la pacienta B.E., cu prilejul revizuirii medicale, pentru îndeplinirea actului medical la care era obligată în virtutea obligațiilor de serviciu, respectiv eliberarea deciziei asupra capacității de muncă, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de "luare de mită", prev. și ped. de art. 254 alin. (1) C. pen., raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, a pedepsit-o potrivit acestor texte de lege.

7. "Luare de mită" în formă continuată - 6 (șase) acte materiale săvârșite în perioada 2008 - 2011, data ultimului act material - 13 aprilie 2011- art. 254 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 42 C. pen. - denunțător B.M., în vârstă de 56 de ani.

La data de 18 iulie 2011, numita B.M. a denunțat organelor de urmărire penală faptul că, în perioada 2008 - 2011, prezentându-se la termenele stabilite pentru reevaluarea medicală asupra capacității de muncă la medicul T.L., i-a dat acesteia, în mod repetat, câte 50 RON la fiecare revizuire, pentru a-i elibera decizia medicală de menținere a gradului de invaliditate fără niciun fel de impedimente, precizând că și la reevaluarea din 13 aprilie 2011 i-a dat inculpatei suma de 50 RON, bani pe care medicul i-a primit în schimbul eliberării deciziilor medicale asupra capacității de muncă.

Situația de fapt reținută de prima instanță:

Din actele dosarului rezultă că denunțătoarea a fost pensionată pe caz de boală la data de 25 octombrie 2005, în baza Deciziei nr. KK din aceeași dată, emisă de inculpată, fiind diagnosticată în principal cu "Lombosciatică hiperalgică, spondiloză cervicală, sechele algoparestenice, post hernie de disc", stabilindu-se că se încadrează în gradul III de invaliditate și fixându-se termen pentru revizuire la data de 24 aprilie 2006.

Prin Decizia nr. LL din 17 aprilie 2006, emisă de inculpată, s-a menținut gradul de invaliditate acordat inițial, fixându-se termen pentru revizuire la data de 20 octombrie 2006.

Prin Decizia nr. MM din 24 octombrie 2006, emisă de dr. I.A.A., s-a menținut gradul de invaliditate acordat, fixându-se termen pentru revizuire la un an, respectiv la data de 15 octombrie 2007.

Prin Decizia nr. NN din 15 octombrie 2007, emisă de inculpată, s-a menținut gradul de invaliditate acordat anterior, fixându-se termen pentru revizuire la data de 13 octombrie 2008.

Prin Decizia nr. OO din 15 octombrie 2008, emisă de inculpată, s-a menținut gradul de invaliditate acordat anterior, fixându-se termen pentru revizuire la 12 luni.

Prin Decizia nr. PP din 15 octombrie 2009, emisă de inculpată, s-a menținut gradul de invaliditate acordat anterior, fixându-se termen pentru revizuire la 12 luni.

Prin Decizia nr. QQ din 13 octombrie 2010, emisă de inculpată, s-a menținut gradul de invaliditate acordat anterior, fixându-se termen pentru revizuire la data de 11 aprilie 2011.

Fiind audiată în cauză în calitate de martor, numita B.M. a arătat că este pacienta medicului expert T.L. din anul 2005, fiind evaluată medical la intervale de 6 luni sau de 1 an, în cadrul Cabinetului de Expertiză Medicală nr. X Botoșani.

Martora a susținut că, la fiecare consultație, începând cu anul 2005, i-a oferit medicului T.L. câte 50 RON, pentru a-i elibera decizia asupra capacității de muncă de menținere a gradului III de invaliditate, suma totală remisă inculpatei fiind de 300 RON.

A mai precizat martora că dosarul său medical era legal întocmit, că diagnosticul stabilit de medicii specialiști se încadra în criteriile prevăzute de lege pentru acordarea gradului III de invaliditate, sens în care a afirmat: "dosarul medical conține documentele care mă îndreptățesc să primesc această pensie, în mod legal".

De asemenea, aceasta a arătat că beneficia de o pensie lunară de 350 RON, despre care a afirmat că era: "singurul venit al familiei formate din cinci membri".

Declarația martorei B.M. este confirmată de actele medicale depuse la dosar, care atestă că diagnosticul stabilit inițial de medicul expert, în baza analizelor efectuate de medicii specialiști, se încadrează în criteriile legale de acordare a gradului III de invaliditate.

În cursul judecății, martora a menținut declarațiile date în cursul urmăririi penale, precizând că inculpata nu i-a cerut vreodată bani pentru a-i prelungi decizia, că a fost mulțumită de felul în care era consultată și că îi dădea acești bani ca o mică atenție pentru o cafea, spunându-i că sunt o mică atenție din partea sa. În legătură cu ultima prezentare la cabinet, din data de 13 aprilie 2011, martora a arătat că a dat banii inculpatei imediat după intrarea în cabinet și că nu mai reține dacă inculpata i-a văzut, întrucât aceasta "câteodată vedea banii, câteodată nu-i vedea".

Instanța de fond a constatat că în sarcina inculpatei se reține prin rechizitoriu săvârșirea în intervalul 2008 - 2011 a 6 acte materiale de luare de mită, însă, examinând deciziile emise în acest interval de timp de inculpată, așa cum s-a reținut mai sus, se constată că acestea sunt în număr de 4, celelalte fiind emise de inculpată în alt interval de timp, respectiv 2005 - 2007 sau de alt medic expert, astfel încât nu se poate reține vinovăția inculpatei pentru actele materiale din 25 octombrie 2005, 17 aprilie 2006, 15 octombrie 2007, respectiv 24 octombrie 2006.

Prin urmare, s-au reținut doar patru acte materiale de luare de mită, respectiv cele săvârșite la datele de 15 octombrie 2008, 15 octombrie 2009, 13 octombrie 2010, respectiv 13 aprilie 2011.

În concluziile scrise, inculpata nu a recunoscut fapta, susținând că din declarațiile martorei rezultă că a fost mulțumită de atitudinea sa, că i-a dat banii ca o mică atenție și nu pentru îndeplinirea actului medical la care era obligată în virtutea obligațiilor de serviciu, așa cum se reține în rechizitoriu. O astfel de susținere nu justifică însă primirea în mod repetat a unor sume de bani, chiar modice pentru inculpată, de la o persoană bolnavă, vulnerabilă, cu afecțiuni fizice și psihice, care avea un venit lunar de 350 RON, cu care își întreținea familia compusă din 5 membri. Pentru o astfel de persoană 50 RON era o sumă importantă, fiind evident că nu o făcea doar pentru că era mulțumită de modul în care era tratată de inculpată, ci pentru că se simțea presată să o facă, pentru a nu-și pierde și această unică sursă de venit.

A mai motivat inculpata că declarația acestei martore nu este probată cu înregistrarea audio-video din 13 aprilie 2011, deși exista autorizare în acest sens încă din 11 aprilie 2011, solicitând înlăturarea acesteia, având în vedere și afecțiunea psihică de care aceasta suferă.

Instanța a reținut că infracțiunea poate fi probată prin orice mijloace de probă din cele prevăzute de lege și apreciază că declarația martorei a fost coerentă, aceasta având reprezentarea celor relatate și se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză, urmând a fi reținută ca un important mijloc de probă.

În vederea aplicării disp. art. 255 alin. (5) rap. la alin. (3) C. pen., instanța a întrebat martora dacă dorește restituirea banilor remiși inculpatei, aceasta arătând că nu dorește acest lucru, astfel încât s-a dispus confiscarea sumei de la inculpată, conform art. 254 alin. (3) C. pen. rap. la art. 19 din Legea nr. 78/2000.

Situația de fapt descrisă mai sus este dovedită cu următoarele mijloace de probă: procesul-verbal de consemnare a denunțului oral, declarațiile martorei B.M., date în cursul urmăririi penale și judecății, documentele medicale din dosarul de pensionare al pacientei, procesul-verbal de verificare în registrul de evidență a pacienților planificați pentru reevaluare la data de 13 aprilie 2011, declarațiile celorlalți martori audiați în cauză.

Așa fiind, instanța de fond a reținut vinovăția inculpatei și cum în drept fapta sa, de a primi, în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, de la pacienta B.M., câte 50 RON, în mod repetat, la datele de 15 octombrie 2008, 15 octombrie 2009, 13 octombrie 2010, respectiv 13 aprilie 2011, cu prilejul revizuirilor periodice asupra capacității de muncă, pentru îndeplinirea actului medical la care era obligată în virtutea obligațiilor de serviciu, respectiv eliberarea deciziilor periodice de încadrare a pensionarului în grad de invaliditate, constituie infracțiunea de "luare de mită" în formă continuată, prev. și ped. de art. 254 alin. (1) C. pen., rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 42 C. pen. (4 acte materiale), a pedepsit-o potrivit acestor texte de lege.

S-a constatat că pentru actele materiale din 25 octombrie 2005, 17 aprilie 2006, 15 octombrie 2007, respectiv 24 octombrie 2006, cu motivațiile arătate mai sus, nu se poate reține vinovăția inculpatei.

8. "Luare de mită" - din data de 25 mai 2011- art. 254 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 - pacient M.C., în vârstă de 55 ani.

La data de 16 august 2011, numita M.C. a declarat organelor de urmărire penală faptul că, în ziua de 25 mai 2011, prezentându-se la Cabinetul de Expertiză Medicală al medicului T.L., în vederea revizuirii periodice, i-a dat acesteia suma de 50 RON, bani pe care medicul i-a primit, cu scopul de a-i elibera în schimb decizia asupra capacității de muncă de menținere a gradului III de invaliditate.

Situația de fapt reținută de prima instanță:

Conform documentelor medicale depuse la dosar, martora a fost pensionată pe caz de boală încă din anul 1999, pe baza Deciziei din 23 februarie 1999 eliberată de medicul expert M.C.V. Pacienta a fost diagnosticată cu "hipertensiune arterială esențială stadiul II" și alte afecțiuni cardiace, diagnosticul acesteia nu a suferit modificări în perioada anilor de revizuire medicală, la afecțiunile inițiale fiindu-i adăugate și alte afecțiuni medicale.

Începând cu anul 2002, martora a fost expertizată de inculpata T.L., care inițial i-a menținut gradul II de invaliditate stabilit anterior, ulterior schimbându-l în gradul III de invaliditate.

Audiată în calitate de martor cu privire la revizuirea din 25 mai 2011, M.C. a declarat că i-a dat inculpatei suma de 50 RON în timpul consultației medicale, pentru a-i elibera decizia de păstrare a gradului III de invaliditate cu specificarea nerevizuibil: "Banii erau puși în plic, doamna T.L. nu i-a numărat (...), mi-a spus că-mi dă gradul III de invaliditate nerevizuibil (...) Decizia de pensionare am ridicat-o la data de 2 iunie 2011".

Conform documentelor de la dosar, medicul T.L. a eliberat la data de 2 iunie 2011 Decizia medicală nr. RR/2011, pe numele titularei M.C., de încadrare în grad III de invaliditate, cu mențiunea nerevizuibil.

Martora a declarat, despre obiceiul inculpatei T.L. de a pretinde și primi bani de la pacienți în schimbul eliberării deciziilor medicale, că: "Pe sală (...) am auzit discuții de la ceilalți pacienți din care rezultă că pentru a primi un grad de invaliditate mai mic sau pentru a fi pensionat cu termen nerevizuibil trebuie să-i dai doamnei T.L. o sumă de bani".

În cursul judecății, martora a confirmat susținerile din cursul urmăririi penale, precizând că suma de 50 RON, pe care a oferit-o medicului într-un plic, era ca o recompensă, reprezentând un buchet de flori. A mai arătat martora că nu mai reține dacă medicul a văzut plicul sau nu, însă nu crede că s-a uitat în el cât a stat ea acolo.

În concluziile scrise, inculpata nu a recunoscut fapta, susținând că martora a declarat mincinos că în ziua de 25 mai 2011 s-a prezentat la cabinet și i-a dat un plic cu 50 RON, având în vedere că aceasta nu apare în registrul de consultații în ziua respectivă, ci abia în data de 2 iunie 2011, la poziția 2358, când s-a emis și decizia. De asemenea, susține că declarația nu este confirmată și de imaginile audio-video înregistrate în mediul ambiental în ziua de 25 mai 2011, în cabinetul de expertiză al medicului T.L., în baza autorizației dispuse de instanță.

Aceste susțineri nu sunt întemeiate. Este adevărat că martora figurează în registrul de consultații din ziua de 2 iunie 2011, când s-a eliberat și decizia nerevizuibilă, însă din declarația martorei rezultă că, în ziua de 25 mai 2011, după ce i-a verificat documentele, inculpata i-a spus că nu trebuie să mai vină, întrucât va primi decizie nerevizuibilă, iar asistenta i-a spus să vină peste câteva zile să ridice decizia. Un argument în plus îl constituie și faptul că în Decizia din 11 noiembrie 2010 termenul de revizuire era fixat la data de 25 mai 2011, depășirea acestuia ducând la pierderea dreptului de revizuire.

Cu privire la lipsa înregistrărilor audio-video, instanța reține că infracțiunea poate fi probată prin orice mijloace de probă din cele prevăzute de lege și apreciază că declarația martorei a fost coerentă, aceasta având reprezentarea celor relatate și se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză, urmând a fi reținută ca un important mijloc de probă.

În vederea aplicării disp. art. 255 alin. (5) rap. la alin. (3) C. pen., instanța a întrebat martora dacă dorește restituirea banilor remiși inculpatei, aceasta arătând că nu dorește acest lucru, astfel încât s-a dispus confiscarea sumei de la inculpată, conform art. 254 alin. (3) C. pen. rap. la art. 19 din Legea nr. 78/2000.

Situația de fapt descrisă mai sus este dovedită cu următoarele mijloace de probă: declarațiile martorei M.C. date în cursul urmăririi penale și judecății, documentele medicale din dosarul de pensionare al pacientei, procesul-verbal de verificare în registrul de evidență a pacienților planificați pentru reevaluare la data de 25 mai 2011, declarațiile celorlalți martori audiați în cauză.

Așa fiind, instanța de fond a reținut vinovăția inculpatei și, cum în drept fapta sa, de a primi suma de 50 RON de la pacienta M.C., cu prilejul revizuirii medicale, pentru îndeplinirea actului medical la care era obligată în virtutea obligațiilor de serviciu, respectiv eliberarea deciziei asupra capacității de muncă, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de "luare de mită", prev. și ped. de art. 254 alin. (1) C. pen., raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, astfel încât a pedepsit-o potrivit acestui text de lege.

9. "Luare de mită" - 25 mai 2011 - art. 254 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 - pacient C.G., în vârstă de 52 ani.

La data de 19 august 2011, numitul C.G. a declarat organelor de urmărire penală faptul că, în ziua de 25 mai 2011, prezentându-se la Cabinetul de expertiză medicală al medicului T.L., în vederea revizuirii periodice, i-a dat acesteia suma de 200 RON, bani pe care medicul i-a primit, eliberându-i în schimb decizia asupra capacității de muncă de menținere a gradului III de invaliditate.

Situația de fapt reținută de prima instanță:

Din actele medicale depuse la dosar rezultă că numitul C.G. este pensionat pe caz de boală din anul 2009, fiind diagnosticat cu mai multe afecțiuni oculare și de altă natură și încadrat în gradul III de invaliditate, cu termen de revizuire la 6 luni, beneficiind de o pensie lunară de 697 RON, aspect ce rezultă din declarațiile sale.

Martorul a susținut că, pe fondul comportamentului adoptat de medic față de el, dar și față de alți pacienți pe care i-a expertizat, în sensul că de fiecare dată impunea efectuarea unor examene oftalmologice costisitoare, deși afecțiunile sale erau vizibile, în ziua de 25 mai 2011, i-a dat medicului T.L. suma de 200 RON, pentru a-i elibera decizia asupra capacității de muncă, fără a-l mai trimite să efectueze alte analize, pe care le-a apreciat ca fiind abuzive din partea doctorului, atât timp cât analizele oftalmologice existau deja la dosarul de pensionare, confirmând boala de care suferă.

Martorul a arătat că inculpata a primit banii și în schimb a eliberat pe numele său decizia nr. 1193 din 25 mai 2011 de menținere în gradul III de invaliditate, cu termen de revizuire la un an.

Discuțiile și imaginile înregistrate în mediul ambiental la data de 25 mai 2011 au confirmat declarația martorului, rezultând că acesta a fost prezent în cabinetul de expertiză al medicului T.L. în intervalul orar 14:09 - 14:17, numele pacientului fiind strigat cu voce tare și, chiar de la începutul discuției, acesta a scos din buzunarul pantalonilor o sumă de bani, pe care a întins-o spre inculpată, iar aceasta a luat banii, acoperindu-i cu dosarul pe care-l studia, făcând și un comentariu.

În concluziile scrise, inculpata nu a recunoscut fapta, invocând falsificarea înregistrării audio-video, motivând că deși pe suportul original discuția dintre ea și pacient durează 3,39 minute, pe copia vizionată în instanță sunt înregistrate 6,48 minute, conform Procesului-verbal de ședință din 19 martie 2012.

Aceste susțineri nu subzistă. Este adevărat că înregistrarea vizionată în instanță durează 6,48 minute, așa cum corect s-a consemnat în procesul-verbal, însă din acest timp martorul a stat în cabinetul medical în intervalul arătat, respectiv 14:09:13 - 14:12:52, restul înregistrării cuprinzând imagini care nu interesează cauza.

De asemenea, audiat în fața instanței de judecată, martorul a confirmat că a dat inculpatei suma de 200 RON chiar la intrarea în cabinet, declarația sa coroborându-se cu imaginile surprinse în înregistrare.

Inculpata a mai invocat faptul că banii nu au fost dați pentru îndeplinirea actului medical la care era obligată în virtutea obligațiilor de serviciu, respectiv eliberarea deciziei asupra capacității de muncă, ci pentru a nu mai fi programat în altă zi.

Deși martorul a declarat că a dat banii pentru a nu mai fi programat în altă zi, această susținere nu este sinceră, având în vedere că deja intrase în cabinet pentru consultație, fiind evident că banii, care erau într-un cuantum suficient de important pentru martor, au fost dați pentru ca inculpata să îndeplinească actul la care era obligată în virtutea funcției sale. De altfel, în cursul urmăririi penale, martorul a arătat că a dat acești bani pentru a-i elibera decizia asupra capacității de muncă, fără a-l mai trimite să efectueze alte analize, pe care le-a apreciat ca fiind abuzive din partea doctorului, atât timp cât analizele oftalmologice existau deja la dosarul de pensionare, confirmând boala de care suferă.

În vederea aplicării disp. art. 255 alin. (5) rap. la alin. (3) C. pen., instanța a întrebat martorul dacă dorește restituirea banilor remiși inculpatei, acesta arătând că nu dorește acest lucru, astfel încât s-a dispus confiscarea sumei de la inculpată, conform art. 254 alin. (3) C. pen. rap. la art. 19 din Legea nr. 78/2000.

Situația de fapt descrisă mai sus este dovedită cu următoarele mijloace de probă: declarațiile martorului C.G., date în cursul urmăririi penale și judecății, documentele medicale din dosarul de pensionare al pacientului, procesul-verbal de verificare în registrul de evidență a pacienților planificați pentru reevaluare la data de 25 mai 2011, înregistrarea audio-video în mediul ambiental a discuției purtate între inculpată și pacient, procesul-verbal de redare a discuțiilor și descărcare a imaginilor, declarațiile celorlalți martori audiați în cauză.

Așa fiind, instanța de fond a reținut vinovăția inculpatei și cum în drept fapta sa, de a primi suma de 200 RON de la pacientul C.G., cu prilejul revizuirii medicale, pentru îndeplinirea actului medical la care era obligată în virtutea obligațiilor de serviciu, respectiv eliberarea deciziei asupra capacității de muncă, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de "luare de mită", prev. și ped. de art. 254 alin. (1) C. pen., raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, a pedepsit-o potrivit acestui text de lege.

10. "Luare de mită" în formă continuată - perioada noiembrie 2007 - mai 2011, data ultimului act material 31 mai 2011 (8 acte materiale - art. 254 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 42 C. pen.) - pacient A.E.A., în vârstă de 57 ani.

La data de 18 august 2011, numita A.E.A. a declarat că, începând cu luna noiembrie 2007 și până la data de 31 mai 2011, inclusiv cu prilejul revizuirilor medicale periodice, i-a dat inculpatei T.L. diverse sume de bani, pe care aceasta le-a primit de fiecare dată, eliberându-i în schimb deciziile medicale asupra capacității de muncă, arătând că suma totală pe care i-a remis-o cu titlu de mită este de 1.100 RON.

Situația de fapt reținută de instanță:

Din actele medicale depuse la dosar rezultă că martora A.E.A. s-a pensionat pe caz de boală la data de 31 mai 2007, prin Decizia nr. SS din aceeași dată, emisă de inculpată, fiind stabilit gradul III de invaliditate, cu drept de revizuire la 6 luni, cu diagnosticul "Hipertensiune arterială, cardiopatie ischemică, hepatită cronică moderată activă".

Prin Decizia nr. ȘȘ din 13 noiembrie 2007, emisă de dr. I.A.A., s-a menținut gradul stabilit inițial, modificându-se termenul pentru revizuire la 12 luni.

Prin Decizia nr. TT din 12 noiembrie 2008, emisă de inculpată, s-a menținut gradul de invaliditate stabilit anterior, precum și termenul fixat pentru revizuire.

Prin Decizia nr. ȚȚ din 9 noiembrie 2009, emisă de inculpată, s-a menținut gradul de invaliditate stabilit anterior, precum și termenul fixat pentru revizuire.

Prin Decizia nr. UU din 11 noiembrie 2010, emisă de inculpată, s-a menținut gradul de invaliditate stabilit anterior, fixându-se termen pentru revizuire la 6 luni.

În cursul urmăririi penale, audiată în calitate de martoră, numita A.E.A. a declarat organelor de urmărire penală faptul că este pensionată pe caz de boală începând cu luna iulie 2007, fiind diagnosticată cu afecțiuni cardiace. Evaluarea medicală a fost efectuată de medicul T.L., iar până la data de 31 mai 2011, aceasta i-a stabilit termen de revizuire la 6 luni. Martora a arătat că, pe fondul discuțiilor auzite de la alți pacienți cu privire la obiceiul medicului T.L. de a pretinde și primi bani în schimbul actului medical și de a se comporta urât cu bolnavii, impunându-le tot felul de analize suplimentare, prezentându-se la expertizare medicală în luna iulie 2007, i-a dat medicului T.L. suma de 100 RON, pe care inițial medicul a primit-o, însă la finalul discuției i-a restituit banii, precizând că în acea perioadă contestase una din deciziile medicale ale inculpatei, fiind nemulțumită de faptul că fusese trimisă să efectueze mai multe analize suplimentare, pe care le-a apreciat abuzive.

În continuare, A.E.A. a declarat că, începând cu luna noiembrie 2007 și până la data de 31 mai 2011, inclusiv, cu prilejul revizuirilor medicale periodice, i-a dat inculpatei T.L. diverse sume de bani, pe care medicul le-a primit de fiecare dată, eliberându-i în schimb deciziile medicale asupra capacității de muncă, arătând că suma totală pe care i-a remis-o cu titlu de mită este de 1.100 RON.

"În luna noiembrie 2007, i-am dat medicului T.L. suma de 150 RON, pe care aceasta a luat-o și a băgat-o într-un sertar al biroului cu precizarea că banii i-am dat pentru că, practic, am fost determinată de către medic să fac acest lucru, datorită comportamentului său față de mine. Într-un cuvânt îmi dădea de înțeles că, dacă nu-i dau bani, îmi va face greutăți în obținerea deciziei de pensionare".

Martora a mai arătat că, în luna noiembrie 2007, în decurs de o săptămână, inculpata i-a eliberat decizia de pensionare de menținere a gradului III de invaliditate, fiind reprogramată la următoarea reevaluare în termen de 6 luni.

În luna mai 2008, în aceleași condiții, A.E.A. i-a dat inculpatei T.L. suma de 100 RON, pe care aceasta a primit-o, eliberându-i în schimb decizia medicală periodică, cu termen de reevaluare la 6 luni.

În luna noiembrie 2008, martora i-a dat medicului T.L. suma de 150 RON, cu prilejul revizuirii medicale, bani pe care i-a primit eliberând în schimb decizia de pensionare și menținându-i gradul de invaliditate.

În luna mai 2009, A.E.A. i-a dat inculpatei suma de 100 RON cu titlu de mită, în aceleași condiții arătate mai sus, bani pe care inculpata i-a primit, în schimbul efectuării actului medical la care era obligată.

În luna noiembrie 2009, martora i-a dat inculpatei suma de 100 RON, cu titlu de mită, în aceleași condiții și în același scop arătate mai sus, bani pe care medicul i-a primit, eliberând în schimb decizia de pensionare și menținându-i gradul de invaliditate.

În luna mai 2010, în aceleași condiții și cu același scop, pacienta A.E.A. i-a dat suma de 150 RON, primind în continuare decizia de pensionare de la inculpată.

În luna noiembrie 2010, pacienta i-a dat medicului T.L. suma de 150 RON, cu titlu de mită.

Referitor la acest termen de reevaluare medicală, martora a adăugat că inculpata a obligat-o să efectueze un examen oftalmologic la un cabinet situat vizavi de Spitalul Județean Botoșani, rezultând din cercetări că este vorba despre cabinetul particular al dr. B.T., examen pentru care a plătit suma de 50 RON.

Martora a arătat că, la acest cabinet s-a întâlnit și cu alți pacienți trimiși de către medicul T.L. și că, atât ea cât și ceilalți nu au văzut rostul acestei analize, raportat la diagnosticul fiecăruia.

Din analiza documentelor medicale și a declarațiilor martorei rezultă că pacienta A.E.A. nu a fost consultată de inculpată în luna noiembrie 2007, când a fost expertizată de doctorul I.A.A. De asemenea, nu a fost expertizată în luna mai a anilor 2008, 2009 și 2010, când nu s-a fixat termen pentru revizuirea deciziilor.

Prin urmare, s-a constatat că susținerile martorei că ar fi dat inculpatei în noiembrie 2007, mai 2008, 2009 și 2010, câte 100 RON, respectiv 150 RON ultima dată, nu pot fi reținute, iar actele materiale din aceste perioade, reținute prin rechizitoriu în sarcina inculpatei nu subzistă.

Cu privire la expertizarea din data de 31 mai 2011, martora a susținut că a remis medicului T.L. suma de 200 RON și o pungă de cafea J. de 250 gr., în valoare de 10 RON, bani și foloase pe care medicul le-a primit, iar în schimb i-a eliberat Decizia asupra capacității de muncă nr. VV/2011, de menținere a gradului III de invaliditate, cu termen de revizuire la un an.

Martora a precizat: "mi-a dat de înțeles că trebuie să-i dau bani, prin comportamentul său față de mine (...)" și că i-a înmânat medicului banii în plic.

În declarația sa, martora a arătat că era convinsă că are dreptul legal de a fi pensionată pe caz de boală, deoarece documentele de la dosarul de pensionare o încadrează în criteriile prevăzute de lege de acordare a gradului de invaliditate.

Martora avea o pensie lunară de 506 RON, așa cum rezultă din cuponul depus la dosar.

În vederea aplicării disp. art. 255 alin. (5) rap. la alin. (3) C. pen., instanța a întrebat martorul dacă dorește restituirea banilor remiși inculpatei, acesta arătând că dorește să i se restituie sumele date cu titlu de mită, fără c/val. cafelei, astfel încât se va dispune restituirea sumei de 500 RON, conform art. 255 alin. (3) și (5) C. pen.

Declarația martorei A.E.A. este confirmată de imaginile audio-video înregistrate în mediul ambiental în cabinetul de expertiză al medicului T.L., în baza autorizației dispuse de instanță, imagini în care se observă că pacienta a fost prezentă în biroul inculpatei în ziua de 31 mai 2011, la ora 14:14:10, timp în care, chiar de la început, i-a dat inculpatei un pachet de cafea și un plic, pe care aceasta le-a primit, așezând plicul cu suma de 200 RON (conform declarației martorei), sub alte hârtii de pe biroul său, iar pachetul de cafea într-un loc în spatele biroului.

Martora a menținut declarațiile date în cursul urmăririi penale și în cursul judecății, făcând precizări suplimentare în legătură cu atitudinea inculpatei de la ultima expertizare, când aceasta a afirmat că pacienții o iau în râs cu banii, că ea are probleme și are nevoie de bani, având fiul student.

În concluziile scrise, inculpata a solicitat înlăturarea declarației date de această martoră, susținând că aceasta a dat declarații mincinoase când a afirmat că i-ar fi dat bani în noiembrie 2007, când a fost expertizată de dr. I.A.A. și în luna mai 2008, 2009 și 2010, când nu a fost expertizată. Aceste susțineri sunt întemeiate, așa cum s-a motivat mai sus, însă declarația martorei în ce privește celelalte acte materiale va fi avută în vedere de instanță, coroborându-se cu toate celelalte probe administrate în cauză. Instanța apreciază că nu a existat intenția martorei să dea declarații neconforme cu realitatea, ci doar că aceasta a confundat perioadele de evaluare medicală, ceea ce este explicabil având în vedere presiunea enormă la care a fost supusă, încercând să declare adevărul despre o persoană de care depindea din punct de vedere financiar.

De asemenea, susținerile inculpatei referitoare la acuzațiile martorei că ar fi pretins mită nu au fost analizate, având în vedere că aceasta nu a fost acuzată că ar fi pretins, ci că ar fi primit sume de bani de la martoră.

Prin urmare, s-a reținut vinovăția inculpatei doar pentru actele materiale din noiembrie 2008, când a primit suma de 100 RON, noiembrie 2009, când a primit suma de 100 RON, noiembrie 2010, când a primit tot suma de 100 RON și 31 mai 2011, când a primit suma de 200 RON și un pachet de cafea în valoare de 10 RON.

Situația de fapt descrisă mai sus este dovedită cu următoarele mijloace de probă: declarațiile martorei A.E.A., date în cursul urmăririi penale și judecății, documentele medicale din dosarul de pensionare al pacientei, procesul-verbal de verificare în registrul de evidență a pacienților planificați pentru reevaluare la data de 31 mai 2011, înregistrarea audio-video în mediul ambiental a discuției purtate între inculpată și pacient, procesul-verbal de redare a discuțiilor și descărcare a imaginilor, declarațiile celorlalți martori audiați în cauză.

Așa fiind, instanța de fond a reținut vinovăția inculpatei și, cum în drept, fapta sa, de a primi, în mod repetat, în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, în lunile noiembrie 2008, 2009 și 2010, respectiv 31 mai 2011, de la pacienta A.E.A., suma totală de 500 RON și un pachet de cafea în valoare de 10 RON, cu prilejul revizuirilor periodice asupra capacității de muncă, pentru îndeplinirea actului medical la care era obligată în virtutea obligațiilor de serviciu, constituie infracțiunea de "luare de mită" în formă continuată, prev. și ped. de art. 254 alin. (1) C. pen., rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 42 C. pen. (4 acte materiale), astfel încât a pedepsit-o potrivit acestor texte de lege.

S-a constatat că actele materiale din noiembrie 2007, mai 2008, 2009 și 2010, câte 100 RON, respectiv 150 RON ultima dată, reținute prin rechizitoriu în sarcina inculpatei nu subzistă, cu motivările arătate mai sus.

11. "Luare de mită" în formă continuată - în perioada anilor 2010 - 31 mai 2011 (două acte materiale) - art. 254 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 42 C. pen. - pacient G.A., în vârstă de 55 ani.

La data de 19 august 2011, numita G.A. a declarat organelor de urmărire penală faptul că, în ziua de 31 mai 2011, prezentându-se la Cabinetul de Expertiză Medicală al medicului T.L., în vederea revizuirii periodice, i-a dat acesteia suma de 300 RON, compusă din trei bancnote a câte 100 RON fiecare, bani pe care medicul i-a primit, cu scopul de a-i elibera în schimb decizia asupra capacității de muncă de menținere a gradului III de invaliditate. Totodată, a precizat că și în anul 2010, în aceleași condiții și cu același scop, i-a dat medicului T.L. suma de 200 RON, cu titlu de mită.

Situația de fapt reținută de prima instanță:

Din actele medicale depuse la dosar rezultă că numita G.A. s-a pensionat pe caz de boală în anul 2000, la început fiind încadrată în gradul II de invaliditate, fiind diagnosticată cu "Tulburare depresivă recurentă și osteoporoză", diagnostic clinic și funcțional care o îndreptățește la acordarea unui grad de invaliditate, în condițiile legii.

Începând cu anul 2003, martora a fost repartizată pentru reevaluare medicală la medicul T.L., care i-a schimbat gradul de invaliditate din II în III, cu termen de revizuire la 6 luni.

Martora a declarat că în anul 2010 i-a oferit doctoriței T.L. suma de 200 RON, pentru a nu o mai purta pe drumuri, făcând acest lucru deoarece pensionarii care așteptau pe hol vorbeau că, dacă nu-i dai bani doctoriței, te pune să faci analize, controale, anulează dreptul la pensie. La finalul consultației inculpata i-a restituit banii, pe motiv că trebuia să mai efectueze un control oftalmologic, sens în care a specificat că trebuie să efectueze analiza la cabinetul dr. B.T. Martora a mai declarat că a revenit cu examenul solicitat de medicul T.L. și că i-a dat acesteia, împreună cu analiza medicală, suma de 300 RON, pe care, de această dată, a primit-o, eliberându-i în schimb decizia de pensionare, de menținere a gradului III de invaliditate.

Declarația martorei în sensul celor arătate mai sus se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză, respectiv cu actele medicale depuse la dosar care atestă că până la data de 16 noiembrie 2010, pacienta a fost expertizată medical de către dr. I.A.A., care i-a recomandat examen psihiatric și psihologic, iar începând cu revizuirea din data mai sus arătată, a fost evaluată de medicul expert T.L., care i-a indicat examen oftalmologic, după care i-a eliberat Decizia medicală din 16 noiembrie 2010, de încadrare în gradul III de invaliditate.

La data de 31 mai 2011, prezentându-se la termenul stabilit pentru revizuire la 6 luni, pentru a fi evaluată corect și a nu fi obligată să efectueze alte analize pe care le considera inutile, i-a dat medicului T.L. suma de 300 RON, cu titlu de mită, iar în schimbul acestor bani medicul a procedat la eliberarea Deciziei din 31 mai 2011, de menținere a gradului III de invaliditate, cu termen de revizuire la 7 mai 2012.

Cu privire la obiceiul medicului T.L. de a pretinde și primi bani de la pacienți, în schimbul prestării actului medical, martora a declarat că a oferit bani dr. T.L., întrucât așa a auzit de la toți pensionarii, că dacă nu-i dai bani îți anulează dreptul la pensie.

G.A. beneficiază de pensie lunară de 470 RON, singurul ei venit, întrucât soțul a decedat din anul 2000.

Conform înregistrării audio-video în mediul ambiental a persoanelor și discuțiilor purtate în ziua de 31 mai 2011, pacienta G.A. s-a aflat în cabinetul inculpatei în intervalul 13:15 - 13:20, iar în timpul consultației s-a apropiat de biroul acesteia având în mână mai multe bancnote răsfirate, pe care le-a pus pe birou, bani pe care inculpata i-a primit, acoperindu-i imediat cu unul din dosarele aflate în fața sa.

În concluziile scrise, inculpata a contestat aceste înregistrări, arătând că în rechizitoriu se reține că martora a stat în cabinet în intervalul 13:15 - 13:20, iar în Procesul-verbal din 19 martie 2012 se menționează că a fost înregistrată doar 3,10 minute. Acest aspect nu prezintă relevanță, înregistrarea fiind făcută în intervalul precizat în rechizitoriu, mențiunea din procesul-verbal fiind făcută în baza rezumatului folderelor existente pe CD.

Motivarea inculpatei că martora este vulnerabilă, prezentând o afecțiune psihiatrică nu poate fi luată în considerare, fiind evident că aceasta a declarat în cunoștință de cauză, cele susținute coroborându-se perfect cu înregistrările audio-video, din care rezultă remiterea unei sume de bani inculpatei și gestul acesteia de a prelua suma dată prin acoperirea cu dosarul pe care îl avea în față.

În vederea aplicării disp. art. 255 alin. (5) rap. la alin. (3) C. pen., instanța a întrebat martora dacă solicită restituirea banilor remiși inculpatei, aceasta arătând că nu dorește acest lucru, astfel încât s-a dispus confiscarea sumei de la inculpată, conform art. 254 alin. (3) C. pen. rap. la art. 19 din Legea nr. 78/2000.

Situația de fapt descrisă mai sus este dovedită cu următoarele mijloace de probă: declarațiile martorei G.A., date în cursul urmăririi penale și judecății, documentele medicale din dosarul de pensionare al pacientei, procesul-verbal de verificare în registrul de evidență a pacienților planificați pentru reevaluare la data de 31 mai 2011, înregistrarea audio-video în mediul ambiental a discuției purtate între inculpată și pacient, procesul-verbal de redare a discuțiilor și descărcare a imaginilor, declarațiile celorlalți martori audiați în cauză.

Așa fiind, instanța de fond a reținut vinovăția inculpatei și, cum în drept, fapta sa, de a primi, în mod repetat, în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, în luna noiembrie 2010, respectiv 31 mai 2011, de la pacienta G.A., suma totală de 600 RON, cu prilejul revizuirilor periodice asupra capacității de muncă, pentru îndeplinirea actului medical la care era obligată în virtutea obligațiilor de serviciu, constituie infracțiunea de "luare de mită" în formă continuată, prev. și ped. de art. 254 alin. (1) C. pen., rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 42 C. pen. (2 acte materiale), astfel încât a pedepsit-o potrivit acestor texte de lege.

12. "Luare de mită" - 31 mai 2011 - art. 254 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 - pacient P.M., în vârstă de 54 ani.

La data de 19 august 2011, numita P.M. a declarat organelor de urmărire penală faptul că, în ziua de 31 mai 2011, prezentându-se la Cabinetul de expertiză medicală al medicului T.L., în vederea revizuirii periodice, i-a dat acesteia suma de 50 RON, bani pe care medicul i-a primit, eliberându-i în schimb decizia asupra capacității de muncă de menținere a gradului III de invaliditate.

Situația de fapt reținută de prima instanță:

Din actele medicale depuse la dosar rezultă că numita P.M. a fost pensionată pe caz de boală în anul 2007, încadrată în gradul III de invaliditate de către medicul expert T.L.

Sus-numita a fost diagnosticată cu "hipertensiune arterială cu risc foarte înalt, cardiopatie hipertensivă, diabet zaharat tip II, insuficiență circulatorie cronică", diagnostic care a rămas neschimbat în perioada anilor 2007 - 2011 și care conform criteriilor prevăzute de lege o îndreptățeau să primească pensie de invaliditate.

În ce privește revizuirea medicală din data de 31 mai 2011, martora a declarat că i-a dat inculpatei suma de 50 RON, întrucât: "din comportamentul acesteia am dedus că dacă nu-i dau bani voi avea probleme la reevaluarea medicală".

Vorbind despre motivele care au determinat-o să ofere bani medicului, pentru a obține decizia asupra capacității de muncă, martora a declarat că la reevaluarea din 2010 i-a oferit medicului T.L. un buchet cu flori, însă a sesizat că aceasta a aruncat cu dispreț florile pe birou, dându-i de înțeles că nu dorește flori sau alte atenții de la pacienți, ci doar bani.

Martora a arătat că inculpata a primit suma de bani remisă cu titlu de mită, în schimbul căreia i-a eliberat Decizia medicală periodică din data de 3 iunie 2011, de menținere a gradului III de invaliditate, cu termen de revizuire la un an.

Declarația martorei P.M. este confirmată de înregistrările audio-video din mediul ambiental, privind discuția purtată cu inculpata în incinta cabinetului medical în ziua de 31 mai 2011, precum și de documentele medicale de la dosar.

În cursul judecății, martora a confirmat declarațiile date în cursul urmăririi penale, precizând în același timp că inculpata nu i-a pretins acești bani, însă a apreciat că ar fi mai bine să-i dea bani, gândindu-se că aceasta nu a fost mulțumită cu florile.

În vederea aplicării disp. art. 255 alin. (5) rap. la alin. (3) C. pen., instanța a întrebat martora dacă solicită restituirea banilor remiși inculpatei, aceasta arătând că nu dorește acest lucru, astfel încât s-a dispus confiscarea sumei de la inculpată, conform art. 254 alin. (3) C. pen. rap. la art. 19 din Legea nr. 78/2000.

În concluziile scrise, inculpata a susținut că banii oferiți de martoră au reprezentat o "recompensă" și nu au fost dați în scopul de a îndeplini un act privitor la îndatoririle sale de serviciu, susținere care urmează a fi înlăturată. Tocmai faptul că persoanele cu care inculpata intra în contact erau vulnerabile, multe cu afecțiuni psihice, ar fi trebuit să o determine pe inculpată să aibă față de acestea o atitudine cât mai profesionistă, ceea ce inculpata nu a făcut, manifestându-se agresiv verbal, stresându-le inutil, așteptând să fie "recompensată" pentru a se purta normal cu pacienții și pentru a-și îndeplini obligațiile de serviciu.

Situația de fapt descrisă mai sus este dovedită cu următoarele mijloace de probă: declarațiile martorei P.M., date în cursul urmăririi penale și judecății, documentele medicale din dosarul de pensionare al pacientei, procesul-verbal de verificare în registrul de evidență a pacienților planificați pentru reevaluare la data de 31 mai 2011, înregistrarea audio-video în mediul ambiental a discuției purtate între inculpată și pacient, procesul-verbal de redare a discuțiilor și descărcare a imaginilor, declarațiile celorlalți martori audiați în cauză.

Așa fiind, instanța de fond a reținut vinovăția inculpatei și cum în drept fapta sa, de a primi, la data de 31 mai 2011, suma de 50 RON de la pacienta P.M., cu prilejul revizuirii medicale, pentru îndeplinirea actului medical la care era obligată în virtutea obligațiilor de serviciu, respectiv eliberarea deciziei asupra capacității de muncă, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de "luare de mită", prev. și ped. de art. 254 alin. (1) C. pen., raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, a pedepsit-o potrivit acestui text de lege.

13. "Luare de mită" - 31 mai 2011 - art. 254 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 - pacient H.V., în vârstă de 58 ani.

La data de 19 august 2011, numitul H.V. a declarat organelor de urmărire penală faptul că, în ziua de 31 mai 2011, prezentându-se la Cabinetul de Expertiză Medicală al medicului T.L., în vederea revizuirii periodice, i-a dat acesteia suma de 50 RON, bani pe care medicul i-a primit, eliberându-i în schimb decizia asupra capacității de muncă de menținere a gradului III de invaliditate.

Situația de fapt reținută de prima instanță:

Din actele medicale depuse la dosar rezultă că numitul H.V. a fost pensionat pe caz de boală în anul 2000, fiind diagnosticat cu "afecțiuni psihice cronice: Tulburare organică de personalitate posttraumatică", fiind încadrat inițial în gradul II de invaliditate.

Diagnosticul a rămas neschimbat în perioada anilor 2000 - 2011, însă gradul de invaliditate a fost schimbat în anul 2003 în gradul III.

În ziua de 31 mai 2011, martorul a fost programat pentru reevaluare medicală, fiind consultat pentru prima dată de dr. T.L.

Conform declarației acestuia, în timpul consultației, i-a dat inculpatei suma de 50 RON, fără ca inculpata să-i ceară, spunându-i că reprezintă o mică atenție din partea sa, aspect ce a fost precizat de martor în cursul judecății.

Declarația martorului H.V. este confirmată de înregistrările audio-video din mediul ambiental, privind discuția purtată cu inculpata în incinta cabinetului medical în ziua de 31 mai 2011, precum și de documentele medicale de la dosar.

În urma redării discuției și descărcării imaginilor din data de 31 mai 2011, a rezultat că pacientul H.V. s-a aflat în cabinetul medical al inculpatei, în intervalul orar 12:09:45 - 12:11:20, numele său fiind strigat cu voce tare.

Martorul a scos din buzunar o sumă de bani pe care i-a înmânat-o medicului T.L., aceasta a primit banii ascunzându-i sub un dosar, după care fără a mai purta alte discuții, pacientul a părăsit încăperea.

Prin Decizia din 31 mai 2011 inculpata a menținut încadrarea în gradul III de invaliditate a martorului, fixând termen de revizuire la 12 luni.

În concluziile scrise inculpata a susținut că nu există infracțiune de luare de mită, întrucât banii oferiți de martor au reprezentat o "mică atenție" și nu au fost dați în scopul de a îndeplini un act privitor la îndatoririle sale de serviciu, la momentul oferirii sumei de bani consultația fiind efectuată, susținere care urmează a fi înlăturată. Actul prin care se concretiza activitatea inculpatei era decizia pe care aceasta o emitea în urma expertizării pacientului, care a fost ulterioară primirii sumei de bani. De asemenea, este evident că inculpata nu avea îndreptățirea să accepte de la pacienți "mici atenții", care, în realitate, erau sume de bani pe care aceștia le dădeau pentru a nu avea probleme cu menținerea deciziei, cu atât mai mult cu cât aceste persoane, așa cum am arătat mai sus, aveau venituri deosebit de modeste, uneori pensia fiind singura sursă de venit.

În vederea aplicării disp. art. 255 alin. (5) rap. la alin. (3) C. pen., instanța a întrebat martora dacă solicită restituirea banilor remiși inculpatei, aceasta arătând că nu dorește acest lucru, astfel încât s-a dispus confiscarea sumei de la inculpată, conform art. 254 alin. (3) C. pen. rap. la art. 19 din Legea nr. 78/2000.

Situația de fapt descrisă mai sus este dovedită cu următoarele mijloace de probă: declarațiile martorului H.V., date în cursul urmăririi penale și judecății, documentele medicale din dosarul de pensionare al pacientului, procesul-verbal de verificare în registrul de evidență a pacienților planificați pentru reevaluare la data de 31 mai 2011, înregistrarea audio-video în mediul ambiental a discuției purtate între inculpată și pacient, procesul-verbal de redare a discuțiilor și descărcare a imaginilor, declarațiile celorlalți martori audiați în cauză.

Așa fiind, instanța de fond a reținut vinovăția inculpatei și cum în drept fapta sa, de a primi suma de 50 RON de la pacientul H.V., la data de 31 mai 2011, cu prilejul revizuirii medicale, pentru îndeplinirea actului medical la care era obligată în virtutea obligațiilor de serviciu, respectiv eliberarea deciziei asupra capacității de muncă, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de "luare de mită", prev. și ped. de art. 254 alin. (1) C. pen., raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, a pedepsit-o potrivit acestui text de lege.

14. "Luare de mită" - 31 mai 2011 - art. 254 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 - pacient I.G., în vârstă de 53 ani.

Situația de fapt reținută de prima instanță:

La data de 12 august 2011, martorul B.B., fiul pacientei I.G. a declarat organelor de urmărire penală faptul că are cunoștință despre faptul că în ziua de 31 mai 2011, prezentându-se la inculpata T.L., în vederea revizuirii periodice, mama sa i-a dat acesteia suma de 50 RON, bani pe care medicul i-a primit, eliberându-i în schimb decizia asupra capacității de muncă de menținere a gradului III de invaliditate.

Martorului i-a fost arătată filmarea judiciară audio-video a discuției purtate în mediul ambiental în ziua de 31 mai 2011, de inculpată cu o persoană de sex feminin, la orele 13:20, declarând că o recunoaște pe respectiva persoană care a intrat în cabinetul medicului ca fiind mama sa, I.G.

Luând legătura telefonic cu mama sa în ziua de 19 august 2011, martorul a aflat de la aceasta că, în ziua de 31 mai 2011, fiind expertizată medical de T.L., i-a dat acesteia suma de 50 RON, fiind la a doua prezentare la revizuire la acest medic. În cursul judecății, la cererea inculpatei, s-au solicitat relații de la operatorul de telefonie O.R. SA, în legătură cu convorbirile efectuate în ziua de 19 august 2011 de la numărul de telefon aparținând martorei, relațiile primite confirmând susținerile martorului B.B.

Conform Procesului-verbal de redare a discuției și descărcării imaginilor din data de 31 mai 2011, intervalul 13:20:07 - 13:30:22, pacienta I.G. a fost strigată pe numele de familie înainte de a intra în cabinetul inculpatei, inițial s-a așezat pe patul de consultații și, în timp ce doctorița verifica dosarul, s-a ridicat și i-a înmânat acesteia un plic de culoare albă, pe care inculpata l-a ascuns imediat sub un dosar, iar în continuare, cele două au purtat discuții despre aspecte familiare, părând că se cunosc de mai multă vreme.

Din actele medicale de la dosar rezultă că I.G. a fost diagnosticată cu afecțiuni de natură psihică, fiind pensionată pe caz de boală în anul 2011 de către medicul expert M.C.V., încadrată în gradul III de invaliditate, cu diagnostic "tulburare distimică, cu atacuri anxioase", după care a fost expertizată de medicul expert I.A.A., care i-a păstrat gradul de invaliditate, iar începând cu anul 2010, a fost trecută în evidența medicului expert T.L., care i-a menținut același grad.

La data de 31 mai 2011, după ce martora I.G. i-a remis banii, inculpata i-a eliberat acesteia Decizia medicală nr. WW/2011 asupra capacității de muncă.

Audiată în cursul judecății, martora a confirmat că în ziua de 31 mai 2011 s-a prezentat la cabinetul inculpatei în vederea revizuirii deciziei asupra capacității de muncă, că medicul s-a uitat la actele sale, a consultat-o și i-a spus să aștepte decizia, spunându-i că se încadrează în gradul III de invaliditate și că în loc de un buchet de flori i-a oferit inculpatei 50 RON, pe care aceasta nu a vrut să îi ia, însă i-a lăsat.

Această declarație este parțial conformă realității, fiind contrazisă de înregistrarea audio-video, din care rezultă că a dat banii imediat după ce a intrat în cabinet, iar inculpata nu i-a refuzat, ci s-a uitat la plic și l-a ascuns sub un dosar, ceea ce relevă cu claritate rezoluția infracțională a acesteia, neconfirmându-se susținerile acesteia că a refuzat atenția, însă martora a insistat.

În concluziile scrise, inculpata a mai susținut că nu există infracțiune de luare de mită, întrucât banii oferiți de martoră nu au fost dați în scopul de a îndeplini un act privitor la îndatoririle sale de serviciu, susținere eronată. Prin primirea plicului prin gesturi care nu lasă loc de interpretare, inculpata ascunzându-l sub niște dosare, aceasta a realizat unul din elementele importante ale laturii obiective a infracțiunii de luare de mită, întregită ulterior de realizarea actului privitor la îndatoririle sale de serviciu, respectiv emiterea deciziei de menținere a gradului de invaliditate. Suma de bani primită nu era datorată de martoră și nici inculpata nu era îndreptățită să considere că trebuie să fie recompensată în orice mod de pacienți pentru activitatea sa, astfel încât sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii.

În vederea aplicării disp. art. 255 alin. (5) rap. la alin. (3) C. pen., instanța a întrebat martora dacă solicită restituirea banilor remiși inculpatei, aceasta arătând că nu dorește acest lucru, astfel încât s-a dispus confiscarea sumei de la inculpată, conform art. 254 alin. (3) C. pen. rap. la art. 19 din Legea nr. 78/2000.

Situația de fapt descrisă mai sus este dovedită cu următoarele mijloace de probă: declarația martorei I.G., dată în cursul judecății, declarațiile martorului B.B., date în cursul urmăririi penale și judecății, documentele medicale din dosarul de pensionare al pacientei, procesul-verbal de verificare în registrul de evidență a pacienților planificați pentru reevaluare la data de 31 mai 2011, înregistrarea audio-video în mediul ambiental a discuției purtate între inculpată și pacient, relațiile primite de la operatorul de telefonie O.R. SA, în legătură cu convorbirile efectuate în ziua de 19 august 2011 de la numărul de telefon aparținând martorei, declarațiile celorlalți martori audiați în cauză.

Așa fiind, instanța de fond a reținut vinovăția inculpatei și, cum în drept fapta sa, de a primi suma de 50 RON de la pacienta I.G., la data de 31 mai 2011, cu prilejul revizuirii medicale, pentru îndeplinirea actului medical la care era obligată în virtutea obligațiilor de serviciu, respectiv eliberarea deciziei asupra capacității de muncă, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de "luare de mită", prev. și ped. de art. 254 alin. (1) C. pen., raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, astfel încât a pedepsit-o potrivit acestui text de lege.

15. "Luare de mită" - din data de 1 iunie 2011 - art. 254 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 - pacient P.M.A., în vârstă de 53 de ani.

La data de 12 august 2011, numita P.M.A. a declarat în fața procurorului că la data de 1 iunie 2011 a dat inculpatei T.L. suma de 200 RON, pentru ca aceasta să-i elibereze decizia asupra capacității de muncă.

Situația de fapt reținută de prima instanță:

Audiată în calitate de martoră, P.M.A. a arătat că din luna ianuarie 2011 nu a mai lucrat din cauza afecțiunilor de care suferea și a operației la piciorul stâng pe care a făcut-o la Iași la data de 26 ianuarie 2011, că din ianuarie până în iunie 2011 a avut mai multe internări, fiind sub tratament stabilit de medici specialiști, care i-au indicat să se pensioneze pe caz de boală.

Martora declară că din momentul în care a intenționat să se pensioneze și s-a prezentat la Cabinetul de Expertiză și Recuperare asupra Capacității de Muncă nr. X Botoșani din cadrul Casei Județene de Pensii Botoșani, a fost amânată în mod repetat, fiindu-i comunicat prin intermediul asistentei medicale H.B.E. că dosarul nu este complet, că trebuie să mai depună o serie de analize medicale, ceea ce a determinat-o la un moment dat să renunțe la a mai solicita pensionarea pe caz de boală, constatând câte piedici întâmpină pentru a i se primi dosarul.

Martora a declarat că s-a prezentat aproape zilnic la cabinet, aducând inclusiv actele cerute suplimentar, fiind programată pe data de 19 mai 2011 la comisie, însă asistenta a reprogramat-o fără explicații în altă zi, când a intrat în cabinetul inculpatei. A arătat martora că, fiind prima dată la ea, nu s-a gândit că trebuie să-i dea ceva, bani sau alte bunuri pentru a-i acorda gradul de invaliditate. T.L. s-a uitat în dosar și i-a cerut să efectueze același set de analize pe care-l făcuse anterior, ceea ce i s-a părut abuziv din partea medicului.

Martora a arătat că a revenit cu analizele cerute la data de 30 mai 2011, inculpata i-a spus că nu are timp să studieze dosarul, lăsând să se înțeleagă din atitudinea ei că până nu primește bani sau alte foloase de la pacientă, nu îi va primi dosarul de pensionare. P.M.A. a precizat, la fel ca ceilalți martori, că era de notorietate printre pacienți faptul că medicul T.L. condiționa eliberarea deciziei asupra capacității de muncă de primirea unei sume de bani sau a altor foloase de la pacienți.

La data de 31 mai 2011, inculpata a amânat-o din nou pe P.M.A., spunându-i că mai lipsește ceva din dosar, iar în ziua de 1 iunie 2011 a revenit cu analiza cerută, moment în care pacienta a apreciat că dacă nu-i remite doctoriței o sumă de bani riscă să fie din nou amânată sau să i se respingă dosarul de pensionare, așa că i-a dat inculpatei suma de 200 RON în timpul consultului medical, bani pe care aceasta i-a primit, eliberându-i în aceeași zi decizia de încadrare în gradul III de invaliditate.

Conform actelor medicale de la dosar, inculpata T.L. a emis Decizia din 1 iunie 2011, pe numele titularei P.M.A., pe care a semnat-o și a parafat-o, stabilindu-se termen de revizuire la 1 an.

Declarația martorei P.M.A. este confirmată de documentele medicale depuse la dosar care atestă că aceasta a fost diagnosticată cu astm bronșic infecto-alergic persistent, hipertensiune arterială cu risc ridicat, insuficiență cardiacă, insuficiență venoasă, steatoză hepatică, osteoporoză.

În perioada 24 ianuarie 2011 - 2 februarie 2011, pacienta P.M.A. a fost internată la Spitalul Clinic CF Iași, secția chirurgie, pentru dureri și impotență funcțională la nivelul gleznei stângi cu diagnosticul de "tumoră osteolitică maleolă peronieră stângă, artroză gleznă stângă", suferind o intervenție chirurgicală în urma căreia i s-a recomandat repaus fizic și tratamente de recuperare.

Martora a confirmat declarațiile date în cursul urmăririi penale și în cursul judecății, când a relevat și faptul că de fiecare dată la cabinet era foarte aglomerat.

În concluziile scrise, inculpata a relevat că în zilele de 15, 18 aprilie și 30 mai 2011 au fost evidențiate în condica de prezență ca absențe nemotivate, astfel încât martora a mințit când a spus că în ziua de 30 mai i-ar fi spus că n-a avut timp să studieze dosarul, martora schimbându-și declarațiile în cursul judecății cu privire la acest aspect, că s-a consemnat greșit în declarație că martora ar fi dat 500 RON pe o analiză la ochi și 700 RON pe o endoscopie, în realitate dând 50, respectiv 70 RON. Aceste susțineri se confirmă, instanța urmând a reține că martora nu s-a întâlnit cu inculpata în ziua de 30 mai 2011 și că analizele efectuate au costat 50, respectiv 70 RON și nu așa cum greșit s-a consemnat, 500, respectiv 700 RON.

Inculpata a solicitat înlăturarea declarației acestei martore, motivând că nu poate fi probat faptul că ar fi dat vreo sumă de bani sau cuantumul acesteia. Înregistrarea audio-video ambientală a discuției dintre pacientă și inculpată, purtată în incinta cabinetului medical de expertiză în ziua de 1 iunie 2011, confirmă susținerile martorei, aceasta înmânând inculpatei încă de la intrarea în cabinet niște hârtii, pe care inculpata le-a pus în fața sa, a studiat pe furiș ce conțin, apoi, spre sfârșitul consultației, le-a pus într-o agendă, pe care a pus-o apoi în sertar sau în geantă. Dacă ar fi fost documente medicale, inculpata le-ar fi studiat și le-ar fi pus la dosar sau le-ar fi restituit pacientei, ceea ce nu s-a întâmplat, confirmându-se astfel cele relatate de martoră.

În vederea aplicării disp. art. 255 alin. (5) rap. la alin. (3) C. pen., instanța a întrebat martora dacă solicită restituirea banilor remiși inculpatei, aceasta arătând că nu dorește acest lucru, astfel încât s-a dispus confiscarea sumei de la inculpată, conform art. 254 alin. (3) C. pen. rap. la art. 19 din Legea nr. 78/2000.

Situația de fapt descrisă mai sus este dovedită cu următoarele mijloace de probă: declarațiile martorei P.M.A., date în cursul urmăririi penale și judecății, documentele medicale din dosarul de pensionare al pacientului, Procesul-verbal de verificare în registrul de evidență a pacienților planificați pentru reevaluare la data de 1 iunie 2011, înregistrarea audio-video în mediul ambiental a discuției purtate între inculpată și pacient, procesul-verbal de redare a discuțiilor și descărcare a imaginilor, declarațiile celorlalți martori audiați în cauză.

Așa fiind, instanța de fond a reținut vinovăția inculpatei și cum în drept fapta sa, de a primi suma de 200 RON de la pacienta P.M.A., la data de 1 iunie 2011, cu prilejul revizuirii medicale, pentru îndeplinirea actului medical la care era obligată în virtutea obligațiilor de serviciu, respectiv eliberarea deciziei asupra capacității de muncă, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de "luare de mită", prev. și ped. de art. 254 alin. (1) C. pen., raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, a pedepsit-o potrivit acestor texte de lege.

16. "Luare de mită în formă continuată" - 4 (patru) acte materiale, perioada 2008 - iunie 2011, data ultimului act material 2 iunie 2011 - art. 254 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 42 C. pen. - pacientă U.V., în vârstă de 52 de ani.

În ziua de 12 august 2011, numita U.V. a declarat în fața organelor de urmărire penală că, la data de 2 iunie 2011, cu prilejul prezentării la reevaluare medicală la cabinetul medicului expert T.L., i-a dat acesteia suma de 100 RON, pe care i-a așezat-o pe birou, bani pe care inculpata i-a primit și în schimb, în aceeași zi, a emis pe numele său decizia asupra capacității de muncă, de menținere a gradului II de invaliditate, cu termen de revizuire la un an.

Totodată, sus-numita a denunțat faptul că la termenele de revizuire anterioare i-a dat inculpatei câte 100 RON, cu același scop, în total suma pe care i-a remis-o acesteia cu titlu de mită fiind de 400 RON.

Situația de fapt reținută de prima instanță:

Din actele medicale depuse la dosar rezultă că numita U.V. a fost pensionată pe caz de boală în anul 2006, de către medicul expert I.A.A., cu gradul II de invaliditate, grad care i-a fost menținut. Conform dosarului de pensionare, aceasta a fost diagnosticată cu "Osteomiolită cronică acutizată la nivelul piciorului drept", diagnostic care i-a rămas neschimbat în perioada anilor în care a fost supusă revizuirilor medicale.

Prin Decizia din 10 mai 2007, emisă de inculpată, s-a menținut gradul stabilit inițial, fixându-se termenul pentru revizuire la 12 luni.

Ulterior, începând cu data de 13 noiembrie 2008, martora a fost expertizată de inculpată, fiind emise Deciziile nr. XX din 13 noiembrie 2008, nr. YY din 25 mai 2009 și nr. ZZ din 25 mai 2010, prin care i s-a menținut gradul II de invaliditate și termenul de revizuire la 12 luni, ultima dată fixându-se termen la data de 20 mai 2011.

Din declarațiile martorei din cursul urmăririi penale și al judecății rezultă că în perioada anilor 2008 - iunie 2011, la fiecare revizuire, i-a dat inculpatei câte 100 RON, suma totală fiind de 400 RON, pentru a nu avea probleme cu decizia.

În luna mai 2011 s-a prezentat la cabinetul de expertiză pentru a-și face programare, însă când s-a prezentat la data fixată a fost amânată cu o săptămână, apoi programată de inculpată la data de 2 iunie.

În ziua de 2 iunie 2011, martora a intrat în cabinet, a fost consultată de inculpată, apoi a pus pe birou suma de 100 RON, pe care aceasta nu i-a refuzat.

În aceeași zi a fost emisă Decizia asupra capacității de muncă nr. ZZ, prin care i se menținea gradul de invaliditate dobândit anterior și termenul de 12 luni pentru revizuire, având capacitatea de muncă pierdută în cea mai mare parte.

Declarația martorei este confirmată de imaginile audio-video înregistrate în mediul ambiental în incinta cabinetului de lucru al inculpatei și de documentele medicale de la dosarul său de pensionare.

Din procesul-verbal de redare a discuției purtate de pacienta U.V. și inculpata T.L. în ziua de 2 iunie 2011, în intervalul orar 10:35 - 10:43, în incinta cabinetului medical, rezultă că pacienta a purtat, inițial, o serie de convorbiri confidențiale cu medicul, cu privire la evoluția bolii, tratamentele recomandate și alte afecțiuni de care suferă, după care, la final, se ridică și pune pe biroul inculpatei o sumă de bani. Medicul ia banii imediat și îi ascunde sub un dosar aflat pe birou, după care pacienta părăsește cabinetul.

Martora a precizat în cursul urmăririi penale că beneficiază de o pensie lunară de 496 RON, că din anul 2007 nu mai lucrează din cauza afecțiunilor care suferă, că la început a fost pacienta doamnei doctor I., iar după 6 luni a fost transferată la doctorița T.L., care i-a creat tot felul de probleme de când a programat-o pentru prima dată: a trimis-o la București pentru operație la picior, dar specialiștii i-au spus că nu este operabil, apoi a trimis-o pentru revizuire la București, spunându-i că dacă cei de la comisia superioară nu îi mențin gradul, ea este hotărâtă să i-l taie, considerând că este aptă de muncă, și chiar i-a spus că este voinică și poate munci. Comisia de expertiză de la București a hotărât menținerea gradului II de invaliditate, iar medicul T.L. a fost nevoit să se conformeze celor dispuse de autoritățile superioare.

Martora a mai făcut referire la același obicei al inculpatei de a pretinde și primi bani de la pacienți, pentru a le elibera în schimb deciziile medicale asupra capacității de muncă, la maniera în care inculpata a creat o presiune în psihicul pacientului prin modul ei de comportament, astfel încât acesta să recurgă la gestul de a-i oferi bani sau alte foloase în schimbul actului medical, pacientul având convingerea că, în caz contrar, pierde dreptul la pensie sau este purtat pe drumuri în mod abuziv.

Aceste aspecte sunt de notorietate în rândul pacienților care au fost expertizați de inculpată și, dat fiind acest comportament al medicului, începând cu anul 2008, de fiecare dată când se prezenta la comisie, martora îi oferea inculpatei câte 100 RON, bani pe care îi accepta de fiecare dată.

În concluziile scrise, inculpata a arătat că martora a dat banii, considerându-i o "mică atenție", și nu în scopul prev. de art. 254 C. pen., astfel încât nu există infracțiune. Această susținere urmează a fi înlăturată, instanța urmând a reține că infracțiunea de luare de mită există.

Inculpata a luat banii prin gesturi care nu lasă loc de interpretare, ascunzându-i sub niște dosare, realizând în acest mod unul din elementele importante ale laturii obiective a infracțiunii de luare de mită, întregită ulterior de realizarea actului privitor la îndatoririle sale de serviciu, respectiv emiterea deciziei de menținere a gradului de invaliditate. Suma de bani primită nu era datorată de martoră și nici inculpata nu era îndreptățită să considere că trebuie să fie "recompensată" în orice mod de pacienți pentru activitatea sa.

În vederea aplicării disp. art. 255 alin. (5) rap. la alin. (3) C. pen., instanța a întrebat martora dacă solicită restituirea banilor remiși inculpatei, aceasta arătând că nu dorește acest lucru, astfel încât s-a dispus confiscarea sumei de la inculpată, conform art. 254 alin. (3) C. pen. rap. la art. 19 din Legea nr. 78/2000.

Situația de fapt descrisă mai sus este dovedită cu următoarele mijloace de probă: declarațiile martorei U.V., date în cursul urmăririi penale și judecății, documentele medicale din dosarul de pensionare al pacientei, procesul-verbal de verificare în registrul de evidență a pacienților planificați pentru reevaluare la data de 2 iunie 2011, înregistrarea audio-video în mediul ambiental a discuției purtate între inculpată și pacient, procesul-verbal de redare a discuțiilor și descărcare a imaginilor, declarațiile celorlalți martori audiați în cauză.

Așa fiind, instanța de fond a reținut vinovăția inculpatei, și cum în drept fapta inculpatei, de a primi, în mod repetat, în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, în perioada 2008 - 2011, de la pacienta U.V., suma totală de 400 RON, cu prilejul revizuirilor periodice asupra capacității de muncă, pentru îndeplinirea actului medical la care era obligată în virtutea obligațiilor de serviciu, constituie infracțiunea de "luare de mită" în formă continuată, prev. și ped. de art. 254 alin. (1) C. pen., rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 42 C. pen. (4 acte materiale), a pedepsit-o potrivit acestor texte de lege.

17. "Luare de mită" - din data de 6 iunie 2011 - art. 254 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 - pacient O.I., în vârstă de 59 ani.

La data de 17 august 2011, numita O.V. a declarat organelor de urmărire penală faptul că, în ziua de 6 iunie 2011, prezentându-se împreună cu soțul ei, O.I., pensionat pe caz de boală, la Cabinetul de expertiză medicală al medicului T.L., în vederea revizuirii periodice, i-a dat acesteia suma de 200 RON, compusă din două bancnote a câte 100 RON fiecare, bani pe care medicul i-a primit și i-a pus într-un sertar al biroului de lucru, cu scopul de a-i elibera în schimb decizia asupra capacității de muncă pe numele soțului ei, fără a exista riscul solicitării unor analize suplimentare, înainte de emiterea deciziei de păstrare a gradului.

Situația de fapt reținută de prima instanță:

Conform documentelor medicale depuse la dosar pacientul O.I. a fost pensionat pe caz de boală în anul 2007, fiind încadrat în gradul II de invaliditate, de către medicul expert I.A.A., în urma diagnosticării cu "Neoplasm rectal st. III", diagnostic care i-a rămas neschimbat în perioada anilor 2007 - 2011.

Începând cu revizuirea din 10 iunie 2009, pacientul a fost expertizat periodic de medicul T.L.

Din declarațiile celor doi martori date în cursul urmăririi penale și judecății, care se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză, rezultă că în ziua de 6 iunie 2011, înainte de a se prezenta la expertizare la dr. T.L., au luat de comun acord hotărârea de a-i da acesteia suma de 200 RON, pentru a nu avea probleme cu dosarul de pensionare, auzind din discuțiile pacienților că "pentru menținerea gradului de invaliditate trebuie să-i dai doamnei doctor T.L. diferite sume de bani".

Cei doi s-au hotărât ca banii cu titlu de mită să fie remiși inculpatei prin intermediul soției, O.I. declarând că nu avea curajul necesar, i-a fost rușine să procedeze în acest mod, motiv pentru care a apelat la soția sa.

Martorul O.I. a mai arătat că a intrat în cabinet împreună cu soția sa în jurul orei 14:00, el s-a așezat pe pat pentru consultație, iar soția sa s-a dus în spatele biroului unde se afla inculpata, a scos din sacoșă suma de 200 RON, respectiv două bancnote a 100 RON fiecare, pe care i le-a înmânat acesteia, iar aceasta le-a luat și le-a pus într-un sertar. A urmat examinarea, care a durat circa 5 minute, apoi a mers pe sală pentru așteptarea deciziei.

Declarațiile celor doi martori sunt confirmate de discuțiile și imaginile redate în urma descărcării înregistrării audio-video în mediul ambiental, din data de 6 iunie 2011, intervalul orar 14:34 - 14:37.

În imagini se observă cum, la oră arătată, în cabinet intră cei doi soți, iar femeia, identificată ca fiind O.V., fiind poziționată în spatele biroului lângă inculpată, în partea stângă, scoate dintr-o sacoșă o sumă de bani, pe care o înmânează inculpatei, iar aceasta primește banii și îi așază în partea dreaptă a biroului, în partea de jos, probabil în poșetă.

În schimbul banilor primiți, medicul expert al asigurărilor sociale, T.L., a emis Decizia asupra capacității de muncă din 6 iunie 2011, pe numele titularului O.I., de încadrare în gradul II de invaliditate, cu termen de revizuire la un an, acesta având capacitatea de muncă pierdută în totalitate.

Cu privire la obiceiul inculpatei de a trimite pacienți cu contestații la București, O.I. arată că în anii 2010 și 2011 a auzit mai multe discuții referitoare la pacienți cărora T.L. le-a modificat sau tăiat gradul de invaliditate și au fost nevoiți să formuleze contestații la Institutul de la București, astfel încât, fiindu-i teamă să nu ajungă în situația acestor bolnavi, s-a hotărât să procedeze așa cum au făcut și ceilalți pacienți, pentru a nu avea probleme, să-i dea medicului bani cu titlu de mită, pentru a obține decizia asupra capacității de muncă.

În concluziile scrise, inculpata a arătat că martora a dat banii, considerându-i o "mică atenție", și nu în scopul prev. de art. 254 C. pen., astfel încât nu există infracțiune. Această susținere urmează a fi înlăturată, instanța urmând a reține că infracțiunea de luare de mită există.

Inculpata a luat banii prin gesturi care nu lasă loc de interpretare, ascunzându-i în spatele biroului, realizând în acest mod unul din elementele importante ale laturii obiective a infracțiunii de luare de mită, întregită ulterior de realizarea actului privitor la îndatoririle sale de serviciu, respectiv emiterea deciziei de menținere a gradului de invaliditate. Suma de bani primită nu era datorată de martoră și nici inculpata nu era îndreptățită să considere că trebuie să fie recompensată în orice mod de pacienți pentru activitatea sa.

În vederea aplicării disp. art. 255 alin. (5) rap. la alin. (3) C. pen., instanța a întrebat martorul dacă solicită restituirea banilor remiși inculpatei, acesta arătând că nu dorește acest lucru, astfel încât s-a dispus confiscarea sumei de la inculpată, conform art. 254 alin. (3) C. pen. rap. la art. 19 din Legea nr. 78/2000.

Situația de fapt descrisă mai sus este dovedită cu următoarele mijloace de probă: declarațiile martorilor O.I. și O.V., date în cursul urmăririi penale și judecății, documentele medicale din dosarul de pensionare al pacientului, procesul-verbal de verificare în registrul de evidență a pacienților planificați pentru reevaluare la data de 6 iunie 2011, înregistrarea audio-video în mediul ambiental a discuției purtate între inculpată și pacient, procesul-verbal de redare a discuțiilor și descărcare a imaginilor, declarațiile celorlalți martori audiați în cauză.

Așa fiind, instanța de fond a reținut vinovăția inculpatei și cum în drept fapta sa, de a primi suma de 200 RON de la martora O.V., la data de 6 iunie 2011, cu prilejul revizuirii medicale, pentru îndeplinirea actului medical la care era obligată în virtutea obligațiilor de serviciu, respectiv eliberarea deciziei asupra capacității de muncă pacientului O.I., întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de "luare de mită", prev. și ped. de art. 254 alin. (1) C. pen., raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, a pedepsit-o potrivit acestor texte de lege.

18. "Luare de mită" - 14 iunie 2011 - art. 254 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 - pacient I.R., în vârstă de 55 ani.

La data de 18 august 2011, numita I.R. a declarat organelor de urmărire penală faptul că, în ziua de 14 iunie 2011, prezentându-se la Cabinetul de expertiză medicală al medicului T.L., în vederea revizuirii periodice, i-a dat acesteia suma de 150 RON, compusă din trei bancnote a câte 50 RON fiecare, bani pe care medicul i-a primit, eliberându-i în schimb decizia asupra capacității de muncă de menținere a gradului III de invaliditate.

Situația de fapt reținută de prima instanță:

Din actele medicale depuse la dosar rezultă că numita I.R. s-a pensionat pe caz de boală în anul 2010, fiind încadrată în gradul III de invaliditate, revizuibil la 6 luni, întrucât suferea de mai multe afecțiuni cardiace, diabet, astm bronșic în formă acută alergică gravă și alergie gravă medicamentoasă, beneficiind de o pensie lunară de 730 RON.

Martora a declarat că în luna decembrie 2010, s-a prezentat la cabinetul medicului de expertiză T.L., în vederea aprobării dosarului de pensionare pe caz de boală, după ce, la recomandarea medicului expert, efectuase mai multe concedii medicale, prelungite repetat.

Cu prilejul primei prezentări la evaluarea medicală, inculpata i-a comunicat că trebuie să mai efectueze o serie de analize suplimentare, în afara celor prescrise de medicul specialist, iar după emiterea deciziei de încadrare în gradul III de invaliditate i-a spus că la termenul de revizuire de 6 luni trebuie să prezinte mai multe analize și să efectueze din nou o perioadă de internare la secția cardiologie.

Referitor la evaluarea din data de 14 iunie 2011, martora a declarat că a așteptat circa 8 ore la ușa cabinetului medical al inculpatei, intrând în cabinet în jurul orei 17:00. Medicul T.L. i-a comunicat că trebuie să mai efectueze analiza ECOCARD, și nu EKG, cum îi scrisese pe decizie în decembrie 2010, să repete o analiză, deși rezultatul era deja la dosar și să efectueze un examen psihologic.

Martora a mai arătat: "Văzând că aceste analize costau foarte mult, numai analiza ECOCARD fiind 100 RON, am scos din buzunar suma de 150 RON, pe care i-am înmânat-o medicului, aceasta restituindu-mi banii, după care am insistat să ia suma de bani, lăsând-o pe biroul acesteia și de această dată nu a mai respins oferta de bani". Inculpata i-a spus să-i aducă analizele a doua zi, după care îi va elibera decizia asupra capacității de muncă.

Ulterior, medicul T.L. i-a eliberat numitei I.R. Decizia asupra capacității de muncă din 11 iunie 2011, de menținere în gradul III de invaliditate.

Audiată în cursul judecății, martora a confirmat declarațiile date în cursul urmăririi penale, arătând însă că nu se recunoaște pe înregistrarea audio-video atașată la dosar. Verificând acest aspect, instanța a stabilit că, într-adevăr, folderul cuprinzând imagini din cabinetul medical privind-o pe I.R. este eronat introdus, în imagini fiind o altă persoană.

În urma demersurilor făcute pentru lămurirea acestei situații, cu Adresa din 3 mai 2012, Parchetul de pe lângă Tribunalul Botoșani înaintează instanței DVD-ul înregistrat sub nr. 290/P/2011/21/MS/2012, conținând înregistrarea efectuată în ziua de 15 iunie 2011, între orele 16:42:58 și 16:50:10, numele martorei fiind strigat de inculpată cu prilejul expertizării, iar imaginea persoanei fiind confruntată cu fotografia existentă în baza de date.

Vizionând în instanță acest DVD, se constată că persoana ce se prezintă în fața inculpatei în ziua de 15 iunie 2011 este martora I.R., audiată la termenul anterior. Având în vedere că martora a mai fost audiată de două ori în fața instanței și că instanța a constatat personal că persoana din imagini este I.R., a respins cererea de reaudiere și confruntare a martorei cu imaginile, solicitată de inculpată, ca fiind lipsită de utilitate.

În concluziile scrise, inculpata a contestat imaginile din procesul-verbal existent la dosar, în care nu apare martora, instanța apreciind că, într-adevăr, în aceste imagini nu apare I.R., ci o altă persoană, astfel încât această probă va fi înlăturată.

De asemenea, aceasta a arătat că martora susține că i-a dat banii de bunăvoie, fără ca medicul să-i pretindă, pentru că i-a dat niște sfaturi foarte bune în ce privește starea sănătății, considerându-l un semn de respect față de medic, astfel încât nu există fapta de luare de mită.

Aceste susțineri nu subzistă. Inculpata a luat banii oferiți de martoră, fără a fi îndreptățită la acest lucru, periclitând în mod grav relațiile sociale privitoare la normala activitate a instituției publice la care funcționa ca medic expert, fiind evident că aceasta știa că banii sunt necuveniți și au drept scop îndeplinirea unui act privitor la îndatoririle sale de serviciu, fiind întrunite elementele constitutive ale infracțiunii atât sub aspectul laturii obiective, cât și sub aspectul laturii subiective.

În vederea aplicării disp. art. 255 alin. (5) rap. la alin. (3) C. pen., instanța a întrebat martorul dacă solicită restituirea banilor remiși inculpatei, acesta arătând că nu dorește acest lucru, astfel încât s-a dispus confiscarea sumei de la inculpată, conform art. 254 alin. (3) C. pen. rap. la art. 19 din Legea nr. 78/2000.

Situația de fapt descrisă mai sus este dovedită cu următoarele mijloace de probă: declarațiile martorei I.R., date în cursul urmăririi penale și judecății, documentele medicale din dosarul de pensionare al pacientului, procesul-verbal de verificare în registrul de evidență a pacienților planificați pentru reevaluare la data de 14 iunie 2011, înregistrarea audio-video în mediul ambiental nr. 290/P/2011/21/MS/2012 a discuției purtate între inculpată și pacient, declarațiile celorlalți martori audiați în cauză.

Așa fiind, instanța de fond a reținut vinovăția inculpatei și cum în drept fapta sa, de a primi suma de 150 RON de la martora I.R., la data de 14 iunie 2011, cu prilejul revizuirii medicale, pentru îndeplinirea actului medical la care era obligată în virtutea obligațiilor de serviciu, respectiv eliberarea deciziei asupra capacității de muncă, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de "luare de mită", prev. și ped. de art. 254 alin. (1) C. pen., raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, a pedepsit-o potrivit acestor texte de lege.

19. "Luare de mită" - din data de 15 iunie 2011 - art. 254 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 - pacient C.A., în vârstă de 53 ani.

La data de 17 august 2011, numita C.A. a declarat organelor de urmărire penală faptul că, în ziua de 15 iunie 2011, prezentându-se la Cabinetul de expertiză medicală al medicului T.L., în vederea revizuirii periodice, i-a dat acesteia suma de 400 RON, compusă din patru bancnote a câte 100 RON fiecare, bani pe care medicul i-a primit, cu scopul de a-i elibera în schimb decizia asupra capacității de muncă de menținere a gradului III de invaliditate.

Situația de fapt reținută de prima instanță:

Din actele medicale depuse la dosar și declarațiile date de martoră rezultă că aceasta s-a pensionat pe caz de boală în anul 1995, fiind încadrată în gradul III de invaliditate, iar în perioada anilor 1996 - 2010 a fost expertizată de medicul I.A.A., fără a avea probleme cu privire la dosarul de pensionare, suferind de "Hepatită cronică virală tip B, pancreatită cronică, colecistită cronică microlitiazică, cardiopatie cronică, hipertensivă", iar în perioada revizuirilor medicale diagnosticul nu a suferit modificări, conform analizelor medicilor specialiști.

În luna iunie 2011, martora a aflat că urmează să fie expertizată de către doctorul T.L. Aceasta a declarat că, timp de trei ore cât a stat în sala de așteptare, a auzit printre pacienți că, pentru obținerea deciziei medicale trebuie să-i dai medicului diverse sume de bani.

În acest sens, martora a declarat că, anterior prezentării sale pentru revizuire, s-a gândit că dacă va da o sumă de bani medicului T.L. nu va fi respinsă cu siguranță, luând hotărârea să-i înmâneze acesteia suma de 400 RON, pentru eliberarea deciziei, cât și pentru ca medicul să nu o trimită să efectueze alte analize medicale și investigații.

În ziua de 15 iunie 2011, martora a intrat în cabinetul inculpatei în jurul orei 14:00 și imediat i-a pus pe birou cele patru bancnote a câte 100 RON fiecare, pe care medicul le-a primit, acoperindu-le cu o foaie albă, după care a procedat la consultarea documentelor medicale din dosar și la consultarea pacientei, căreia i-a transmis că pentru a doua zi trebuie să se mai prezinte cu o serie de analize suplimentare (control oftalmologic).

Pacienta a declarat că medicul i-a garantat verbal că va obține decizia de pensionare, aspect care rezultă și din probele administrate în cauză.

Inculpata T.L. a eliberat Decizia medicală din 15 iunie 2011 pe numele pacientei C.A., de menținere în gradul III de invaliditate, cu termen de revizuire la un an și capacitate de muncă pierdută în proporție de 50%.

Martora a menținut aceste declarații și în cursul judecății, specificând însă că a dat banii imediat după ce a intrat în cabinet, punându-i pe birou sub o hârtie.

În concluziile scrise inculpata a relevat aceste neconcordanțe, precizând, de asemenea, că nu există infracțiune, întrucât banii au fost dați după consultarea pacientei.

Verificând înregistrările efectuate în cauză, instanța a constatat că martora a intrat în cabinet la ora 15:19:20, s-a așezat pe pat, apoi la ora 15:19:48, deci la interval de 28 secunde, a pus banii pe birou, iar inculpata i-a acoperit imediat cu niște acte. Ulterior, a întrebat-o pe martoră cum se numește, iar în minutul 15:21:32 a ridicat actele, probabil pentru a vedea câți bani a primit, apoi a pus alte documente peste ei. Prin urmare, martora a redat, în esență, ce s-a întâmplat în cabinet, neconcordanțele care există neavând relevanță cu privire la existența infracțiunii.

În vederea aplicării disp. art. 255 alin. (5) rap. la alin. (3) C. pen., instanța a întrebat martora dacă solicită restituirea banilor remiși inculpatei, aceasta arătând că dorește să fie despăgubită, astfel încât s-a dispus restituirea sumei de 400 RON, conform art. 255 alin. (3) și (5) C. pen.

Situația de fapt descrisă mai sus este dovedită cu următoarele mijloace de probă: declarațiile martorei C.A., date în cursul urmăririi penale și judecății, documentele medicale din dosarul de pensionare al pacientului, procesul-verbal de verificare în registrul de evidență a pacienților planificați pentru reevaluare la data de 15 iunie 2011, înregistrarea audio-video în mediul ambiental a discuției purtate între inculpată și pacient, declarațiile celorlalți martori audiați în cauză.

Așa fiind, instanța de fond a reținut vinovăția inculpatei și cum în drept fapta sa, de a primi suma de 400 RON de la martora C.A., cu prilejul revizuirii medicale, pentru îndeplinirea actului medical la care era obligată în virtutea obligațiilor de serviciu, respectiv eliberarea deciziei asupra capacității de muncă, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de "luare de mită", prev. și ped. de art. 254 alin. (1) C. pen., raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, a pedepsit-o potrivit acestor texte de lege.

20. "Luare de mită" în formă continuată - perioada anilor 2009 - 2011, data ultimului act material fiind 9 iunie 2011 (două acte materiale) - art. 254 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 42 C. pen. - pacient P.L., în vârstă de 53 ani.

La data de 17 august 2011, numita P.L. a declarat organelor de urmărire penală faptul că, în ziua de 9 iunie 2011, prezentându-se la Cabinetul de expertiză medicală al medicului T.L., în vederea revizuirii periodice, i-a dat acesteia suma de 200 RON, bani pe care medicul i-a primit, eliberându-i în schimb decizia asupra capacității de muncă de menținere a gradului III de invaliditate, precizând în același timp că și în anul 2009 i-a mai dat 100 RON în același scop.

Situația de fapt reținută de prima instanță:

Din actele medicale depuse la dosarul cauzei rezultă că numita P.L. s-a pensionat pe caz de boală în anul 2005, în baza Deciziei din 6 iunie 2005, fiind încadrată de la început în gradul III de invaliditate. Toate evaluările medicale au fost efectuate de medicul T.L., pacienta fiind diagnosticată cu "hepatită cronică activă" și alte afecțiuni medicale.

Martora a declarat, atât în cursul urmăririi penale, cât și în cursul judecății, că știa că dr. T.L. este o persoană mai dificilă, că aceasta mai respinge dosare sau mai trimite la analize, astfel încât s-a gândit că ar fi mai bine să-i dea acesteia o sumă de bani, prima oară făcând acest lucru cu prilejul revizuirii din iunie 2009, când i-a dat suma de 100 RON, primind decizia asupra capacității de muncă.

În urma consultației, inculpata a emis Decizia din 22 iunie 2009, prin care a menținut gradul de invaliditate stabilit anterior.

Cu privire la cele întâmplate în ziua de 9 iunie 2011, martora a declarat că i-a oferit inculpatei suma de 200 RON, pe care i-a pus-o sub dosarul care se afla pe birou în fața sa, aceasta luând banii fără să spună nimic. După ce a consultat-o, i-a spus că are în continuare gradul III de invaliditate, decizia de pensionare ridicând-o în aceeași zi.

Declarația martorei P.L. este confirmată de imaginile audio-video înregistrate în mediul ambiental în cabinetul de expertiză al medicului T.L., în baza autorizației dispuse de instanță, iar din redarea discuțiilor și descărcarea imaginilor rezultă că, în ziua de 9 iunie 2011, martora P.L. s-a aflat în cabinetul inculpatei în intervalul orar 09:21 - 09:36.

Conform procesului-verbal de redare a acestor discuții, asistenta inculpatei a procedat la chemarea următorului pacient strigând "P." și chiar din momentul intrării în cabinetul inculpatei, pacienta a scos din poșetă o sumă de bani, pe care a introdus-o sub dosarul din fața inculpatei, medicul acoperind banii cu un alt dosar. În continuare, inculpata a procedat la consultarea pacientei, fiind purtate discuții despre evoluția bolii, iar în timpul consultației, inculpata a scos banii de sub dosar și i-a mutat în partea dreaptă jos a biroului său.

La data de 9 iunie 2011, inculpata T.L. a eliberat Decizia medicală asupra capacității de muncă nr. BBB/2011, pe numele martorei P.L., de menținere în gradul III de invaliditate, cu termen de revizuire la 12 luni.

Din buletinele de analiză rezultă că diagnosticul sus-numitei nu a suferit modificări în perioada anilor 2005 - 2011, aceasta fiind îndreptățită la încadrarea în gradul III de invaliditate, ținând cont și de faptul că diagnosticul clinic și cel funcțional stabilit în urma analizării actelor medicale, se încadrează în criteriile legale de stabilire a unui grad de invaliditate.

În concluziile scrise, inculpata nu a recunoscut această faptă, arătând că nu există infracțiunea de luare de mită, martora declarând că a pus banii pe birou, că i-a dat din proprie inițiativă și că nu au fost dați în scopul de a îndeplini, a nu îndeplini ori a întârzia îndeplinirea unui act privitor la îndatoririle de serviciu sau de a face un act contrar acestor îndatoriri, din moment ce oricum trebuia să o expertizeze pe martoră întrucât îi expira decizia.

Aceste susțineri sunt neîntemeiate. Astfel, latura obiectivă a infracțiunii de luare de mită se poate realiza și prin acțiunea de a primi bani sau alte foloase, acțiune care este realizată în modalitatea descrisă mai sus, inculpata fiind acuzată prin rechizitoriu de "primire", și nu de "pretindere" de bani sau alte foloase.

De asemenea, este dovedit faptul că inculpata a primit banii în scopul de a îndeplini un act privitor la îndatoririle sale de serviciu, respectiv emiterea deciziei de încadrare într-un grad de invaliditate, neprezentând relevanță că pacienta trebuia oricum expertizată, fiind evident că T.L. nu avea nicio îndreptățire să primească acești bani.

În vederea aplicării disp. art. 255 alin. (5) rap. la alin. (3) C. pen., instanța a întrebat martora dacă solicită restituirea banilor remiși inculpatei, aceasta arătând că nu dorește să fie despăgubită, astfel încât s-a dispus confiscarea sumei de la inculpată, conform art. 254 alin. (3) C. pen. rap. la art. 19 din Legea nr. 78/2000.

Situația de fapt descrisă mai sus este dovedită cu următoarele mijloace de probă: declarațiile martorei P.L., date în cursul urmăririi penale și judecății, documentele medicale din dosarul de pensionare al pacientului, procesul-verbal de verificare în registrul de evidență a pacienților planificați pentru reevaluare la data de 9 iunie 2011, înregistrarea audio-video în mediul ambiental a discuției purtate între inculpată și pacient, procesul-verbal de redare a discuțiilor și descărcare a imaginilor, declarațiile celorlalți martori audiați în cauză.

Așa fiind, instanța de fond a reținut vinovăția inculpatei și cum în drept, fapta sa, de a primi, în mod repetat, în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, în luna iunie 2009 și la data de 9 iunie 2011, de la pacienta P.L., suma totală de 300 RON, cu prilejul revizuirilor periodice asupra capacității de muncă, pentru îndeplinirea actului medical la care era obligată în virtutea obligațiilor de serviciu, constituie infracțiunea de "luare de mită" în formă continuată, prev. și ped. de art. 254 alin. (1) C. pen., rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 42 C. pen. (2 acte materiale), a pedepsit-o potrivit acestor texte de lege.

21. "Luare de mită" - din data de 20 iunie 2011 - art. 254 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 - pacient D.M., în vârstă de 54 ani.

La data de 18 august 2011, numitul D.M. a declarat organelor de urmărire penală faptul că, în ziua de 15 iunie 2011, a fost programat la expertiză medicală pentru revizuire periodică, la cabinetul medicului T.L., fiind amânat pentru data de 20 iunie 2011, întrucât trebuia să mai efectueze un set de analize suplimentare.

În ziua de 20 iunie 2011, sus-numitul s-a prezentat din nou la cabinetul de expertiză al inculpatei și în timpul consultației i-a dat acesteia suma de 50 RON, pentru a i se elibera decizia medicală asupra capacității de muncă, fără să mai fie purtat pe drumuri.

Situația de fapt reținută de prima instanță:

Din actele medicale depuse la dosar, rezultă că pacientul D.M. suferă de "Tulburare afectivă organică de tip depresiv", diagnostic care a fost stabilit și la data încadrării în gradul III de invaliditate, în anul 1997, când a fost expertizat de medicul T.L.

În baza Deciziei din 27 mai 1997, medicul expert M.C.V. a admis contestația pacientului D.M. și a modificat gradul de invaliditate stabilit anterior, acordându-i bolnavului gradul II.

Conform raportului de anchetă socială de la dosar, pacientul are o stare materială precară și a beneficiat de internări multiple în spital, tratament de specialitate, având nevoie de sprijin social și de un mediu adecvat pentru a putea să-și ducă traiul de zi cu zi.

Ulterior, procedând la expertizarea pacientului cu prilejul revizuirilor ce au urmat, inculpata i-a modificat acestuia din nou gradul de invaliditate din II în III, cu toate că, așa cum se constată din actele medicale, evoluția bolii nu a fost pozitivă, ci, dimpotrivă, au mai fost stabilite și alte afecțiuni medicale pe lângă diagnosticul principal.

Pe fondul unei stări de temere, pe care inculpata a inoculat-o în psihicul pacienților din evidența cabinetului său prin procedeele uzitate, de a nu fi modificat abuziv gradul de invaliditate în defavoarea sa ori de a nu fi declarat apt de muncă cu ocazia revizuirii medicale, martorul D.M. a avut convingerea că dacă nu-i remite o sumă de bani medicului T.L. în timpul consultației, poate avea probleme la menținerea gradului de invaliditate.

Din declarațiile date în cursul urmăririi penale și judecății rezultă că în ziua de 15 iunie 2011 a fost programat pentru expertizare la inculpată, însă nu a intrat în cabinet, asistenta dându-i fișa din care rezulta că mai trebuie să facă niște analize.

În jurul datei de 20 iunie 2011, a revenit cu analizele efectuate, a intrat în cabinet și i-a dat inculpatei suma de 50 RON, pentru că nu mai dorea să fie purtat pe drumuri, aceasta luând banii fără a spune nimic, la ieșirea din cabinet spunându-i să vină după decizie la asistentă. Martorul declară că, din discuțiile cu ceilalți pacienți cunoștea faptul că "dacă nu-i dai bani doctorului T.L. te poartă pe drumuri, chiar dacă ai actele în regulă".

Ulterior, inculpata a emis Decizia medicală din 15 iunie 2011, de menținere a gradului III de invaliditate.

Instanța a reținut că deși decizia dată după consultarea martorului poartă data de 15 iunie 2011, este evident că aceasta nu a fost emisă la data respectivă, chiar inculpata precizând în concluziile scrise că a trimis martorul să facă testul Holter la data de 16 iunie.

În concluziile scrise, inculpata a solicitat înlăturarea declarației acestui martor, având în vedere că este o persoană vulnerabilă, cu afecțiuni psihice, iar declarațiile sale nu sunt confirmate de înregistrări audio-video, făcând considerații legate de diagnosticele martorului și încadrarea sa în gradele de invaliditate, care nu prezintă relevanță în raport cu fapta.

Instanța a reținut că vulnerabilitatea martorului este reală, însă, audiat în ședință publică, acesta a confirmat susținerile din cursul urmăririi penale, din care rezultă cu certitudine că inculpata a luat suma de 50 RON de la martor pentru a-și îndeplini obligațiile de serviciu, fiind evident că prin atitudinea sa i-a inoculat ideea că ar putea pierde pensia sau ar mai putea fi purtat pe drumuri pentru a rezolva problema pensiei, nefiind motive de înlăturare a declarației acestuia. Chiar dacă declarația sa nu este confirmată cu o înregistrare audio-video, instanța constată că cele relatate de martor se coroborează cu celelalte declarații date de martorii audiați în cauză, care relevă un anumit mod de abordare a pacienților specific inculpatei, care să-i determine să-i remită sume de bani. De altfel, martorul nu ar justifica niciun interes să dea declarații neconforme realității, atâta timp cât nici măcar nu a solicitat a fi despăgubit cu suma remisă inculpatei.

În vederea aplicării disp. art. 255 alin. (5) rap. la alin. (3) C. pen., instanța a întrebat martorul dacă solicită restituirea banilor remiși inculpatei, acesta arătând că nu dorește să fie despăgubit, astfel încât s-a dispus confiscarea sumei de la inculpată, conform art. 254 alin. (3) C. pen. rap. la art. 19 din Legea nr. 78/2000.

Situația de fapt descrisă mai sus este dovedită cu următoarele mijloace de probă: declarațiile martorului D.M., date în cursul urmăririi penale și judecății, documentele medicale din dosarul de pensionare al pacientului, procesul-verbal de verificare în registrul de evidență a pacienților planificați pentru reevaluare la data de 15 iunie 2011, declarațiile celorlalți martori audiați în cauză.

Așa fiind, instanța de fond a reținut vinovăția inculpatei și cum în drept fapta sa, de a primi suma de 50 RON de la martorul D.M., la data de 20 iunie 2011, cu prilejul revizuirii medicale, pentru îndeplinirea actului medical la care era obligată în virtutea obligațiilor de serviciu, respectiv eliberarea deciziei asupra capacității de muncă, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de "luare de mită", prev. și ped. de art. 254 alin. (1) C. pen., raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, a pedepsit-o potrivit acestor texte de lege.

22. "Luare de mită" - din data de 20 iunie 2011 - art. 254 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 - pacient L.T., în vârstă de 52 de ani.

La data de 11 august 2011, numitul L.T. a declarat în fața organelor de urmărire penală că, în ziua de 20 iunie 2011, i-a dat medicului T.L. suma de 150 RON, pentru a primi în schimb decizia asupra capacității de muncă de păstrare a gradului de invaliditate avut anterior.

Situația de fapt reținută de prima instanță:

L.T. a fost pensionat pe caz de boală în anul 2005, conform Deciziei asupra capacității de muncă din 31 decembrie 2005, fiind încadrat la gradul III de invaliditate cu termen de revizuire la 6 luni, inculpata T.L. fiind cea care i-a stabilit inițial gradul de invaliditate.

Conform documentelor medicale de la dosar L.T. a fost diagnosticat cu tulburarea depresivă organică cu atacuri de panică și crize comițiale secundare. De asemenea, acesta a fost internat la secția cardiologie, iar în urma analizelor i-a fost stabilit diagnosticul de "Cardiopatie ischemică dureroasă, aritmie extrasistolică".

În perioada 2005 - 2011, L.T. a fost expertizat de către medicul T.L., păstrându-i-se gradul III de invaliditate cu termen de revizuire stabilit inițial la 6 luni, iar începând cu data de 13 iunie 2007, în baza Deciziei nr. CCC, medicul expert I.A.A. i-a schimbat termenul de revizuire la 12 luni.

În perioada 2008 - 2011, deciziile asupra capacității de muncă au fost emise de inculpata T.L.

L.T. a declarat că, în anul 2011, a fost programat la reevaluare la data de 20 iunie 2011, când s-a prezentat la sediul Casei de Pensii Județene Botoșani, unde își desfășoară activitatea comisia de expertiză medicală. A intrat în birou la doamna doctor T.L., care a examinat actele medicale prezentate și i-a spus că este apt de muncă cel puțin 4 ore/zi. Știind că este foarte bolnav, a fost nevoit să-i ofere medicului T.L. suma de 150 RON, pe care aceasta i-a primit, după care i-a spus că este liber să plece. Actele medicale depuse la dosarul cauzei confirmă în totalitate declarația martorului.

Conform dosarului de pensionare, pacientul L.T. beneficiază de o pensie lunară de 350 RON.

La data de 20 iunie 2011, inculpata T.L., în calitate de medic expert al asigurărilor sociale, a eliberat Decizia asupra capacității de muncă din 20 iunie 2011 pe numele martorului L.T., care atestă încadrarea acestuia în gradul III de invaliditate.

Din materialul pus la dispoziție în urma înregistrării audio-video de imagini în mediul ambiental rezultă că, în ziua de 20 iunie 2011, în jurul orei 12:22, fiind în cabinetul medical al inculpatei, pacientul L.T. i-a dat acesteia o sumă de bani în cursul consultației, pe care inculpata i-a luat din mâna pacientului și i-a pus în dosar. După circa 5 minute, inculpata a pus banii în sertarul biroului, după care i-a transmis martorului să aștepte eliberarea deciziei asupra capacității de muncă.

În concluziile scrise, inculpata a solicitat înlăturarea declarației acestui martor, având în vedere că este o persoană vulnerabilă, cu afecțiuni psihice, iar declarațiile sale nu sunt confirmate de înregistrări audio-video, martorul afirmând că a dat banii după ce medicul i-a spus că este apt de muncă, în timp ce din înregistrarea audio-video rezultă că i-a dat imediat după ce a intrat în cabinet. Instanța a reținut că, într-adevăr, pacientul a intrat în cabinet, inculpata l-a întrebat ce îl supără și, în timp ce acesta explica, i-a întins medicului banii, pe care i-a luat chiar din mâna pacientului, punându-i repede în dosar. Chiar dacă declarația martorului prezintă și unele elemente care nu sunt confirmate de înregistrarea audio-video, respectiv cele privind motivele pentru care a dat suma de bani, acestea nu prezintă relevanță pentru existența infracțiunii, fiind evident că inculpata nu avea nicio îndreptățire să ia acești bani și că i-a luat pentru a îndeplini un act la care era obligată în virtutea îndatoririlor sale de serviciu.

Este de remarcat că mulți dintre martori au încercat să dea explicații de acest gen în legătură cu remiterea sumelor de bani cu titlu de mită, explicații care nu reprezintă denaturarea adevărului, ci reprezentarea în subconștientul lor a atitudinii inculpatei față de ei, având în vedere vulnerabilitatea acestora.

Inculpata a mai făcut considerații legate de diagnosticele martorului și încadrarea sa în gradele de invaliditate, care nu prezintă relevanță în raport cu fapta.

În vederea aplicării disp. art. 255 alin. (5) rap. la alin. (3) C. pen., instanța a întrebat martorul dacă solicită restituirea banilor remiși inculpatei, acesta arătând că dorește să fie despăgubit, astfel încât s-a dispus restituirea sumei de 150 RON, conform art. 255 alin. (3) și (5) C. pen.

Situația de fapt descrisă mai sus este dovedită cu următoarele mijloace de probă: declarațiile martorului L.T., date în cursul urmăririi penale și judecății, documentele medicale din dosarul de pensionare al pacientului, Procesul-verbal de verificare în registrul de evidență a pacienților planificați pentru reevaluare la data de 20 iunie 2011, înregistrarea audio-video în mediul ambiental a discuției purtate între inculpată și pacient, procesul-verbal de redare a discuțiilor și descărcare a imaginilor, declarațiile celorlalți martori audiați în cauză.

Așa fiind, instanța de fond a reținut vinovăția inculpatei și cum în drept fapta sa, de a primi suma de 150 RON de la martorul L.T., la data de 20 iunie 2011, cu prilejul revizuirii medicale, pentru îndeplinirea actului medical la care era obligată în virtutea obligațiilor de serviciu, respectiv eliberarea deciziei asupra capacității de muncă, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de "luare de mită", prev. și ped. de art. 254 alin. (1) C. pen., raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, a pedepsit-o potrivit acestor texte de lege.

23. "Luare de mită" - din data de 21 iunie 2011 - art. 254 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 - pacient O.T., în vârstă de 60 de ani.

La data de 4 iulie 2011, a fost consemnat prin proces-verbal denunțul numitului O.T., care a arătat că în ziua de 21 iunie 2011, prezentându-se pentru reevaluare la Comisia de expertiză și recuperare asupra capacității de muncă Botoșani, la medicul T.L., i-a dat acesteia suma de 100 euro, formată din 2 bancnote a câte 50 euro fiecare, pentru a-i elibera în schimb decizia de încadrare în grad de invaliditate nerevizuibil, aceasta a primit suma de 100 euro remisă de pacient, dar a refuzat să îi acorde grad de invaliditate nerevizuibil, comunicându-i că nu îndeplinește condițiile.

Situația de fapt reținută de prima instanță:

Din actele medicale depuse la dosar, rezultă că denunțătorul O.T. se află în evidențele Spitalului Județean Botoșani, fiind cunoscut ca hipertensiv și cardiopat cu aritmie extrasistolică ventriculară și lombosciatică discogenă, internat de mai multe ori în perioada 2008 - 2011. În ianuarie 2008 a fost diagnosticat cu hepatită cronică, iar în iunie 2011 în scrisoarea medicală a medicului specialist se arată că acesta suferă bronhopneumopatie, pancreatită cronică recurentă, chist renal drept, colică renală dreaptă, poliartroză.

Prin Decizia din 21 aprilie 2008, acesta a fost pensionat pe caz de boală de inculpată, fiind încadrat în gradul III de invaliditate.

O.T. a afirmat că la reevaluarea din anul 2009, inculpata l-a trimis să efectueze analize suplimentare la Spitalul Clinic de Recuperare Iași, cu toate că, potrivit opiniei sale, dosarul medical era complet, în cursul judecății declarând însă că i s-a părut normal să fie trimis la aceste analize.

La data de 21 iunie 2011, când a intrat în cabinetul medical al medicului T.L., aceasta i-a spus că este o problemă cu vechimea, după ce i-a comunicat că dorește eliberarea unei decizii asupra capacității de muncă nerevizuibile, considerând că îndeplinește condițiile legale în acest sens, având vârsta de 60 ani, și o vechime în muncă de 37 ani. Medicul T.L. l-a trimis la Casa de Pensii Botoșani să mai aducă o adeverință cu vechimea, condiții în care, ca să obțină acea decizie, i-a dat doctoriței suma de 100 euro, bani pe care i-a pus între actele medicale înmânate medicului pe birou în timp ce consulta dosarul. Inculpata a luat banii, apoi i-a scuturat sub un dosar de-al ei de pe birou, restituindu-i actele și i-a spus să aștepte pe hol, urmând să-i elibereze decizia.

Martorul a arătat că inculpata nu a precizat la finalul discuției dacă va stabili că îndeplinește condițiile pentru a nu fi supus revizuirii medicale, urmând să revină peste circa 2 săptămâni, pentru a-și lua decizia, fără să știe ce hotărâre va lua doctorița.

Din materialul pus la dispoziție în urma înregistrării audio-video de imagini în mediul ambiental rezultă că în ziua de 21 iunie 2011, în intervalul orar 09.54 - 10.01, în cabinetul inculpatei s-a aflat pacientul O.T.

Chiar din primele momente ale discuției, la orele 09:56, bărbatul a scos dintr-o sacoșă o foaie de hârtie împăturită, pe care a lăsat-o pe biroul inculpatei și în care conform declarației acestuia se afla suma de 100 euro.

Între pacient și inculpată au fost purtate discuții privitoare la starea de sănătate a acestuia, iar în timpul discuției inculpata scutură suma de bani din hârtie în partea dreaptă jos a biroului (ora înregistrării imaginilor 09:58). În continuare, între cei doi, sunt purtate discuții pe marginea analizelor medicale și actelor de la dosarul de pensionare după care pacientul este invitat să revină la o dată ulterioară.

La data de 21 iunie 2011, T.L. i-a eliberat Decizia medicală nr. DDD/2011, menținându-i gradul III de invaliditate, cu termen de revizuire la 12 luni.

În concluziile scrise inculpata nu a recunoscut această faptă, arătând că nu există infracțiune de luare de mită, martorul declarând că ar fi dat banii într-o hârtie după efectuarea consultației și că banii nu au fost dați în scopul de a îndeplini, a nu îndeplini ori a întârzia îndeplinirea unui act privitor la îndatoririle de serviciu sau de a face un act contrar acestor îndatoriri, din moment ce l-a consultat, deși acesta nu îndeplinea condițiile de pensionare medicală nerevizuibilă. A mai arătat inculpata că în aceeași cauză denunțătorul nu poate fi în același timp martor, iar așa-zisul denunț nu a fost voluntar, ci provocat de organele de cercetare penală.

Aceste susțineri nu sunt întemeiate. Inculpata a luat banii de la martor prin gesturi care înlătură orice îndoială, respectiv inculpata a scuturat hârtia pusă pe birou de martor în partea dreaptă jos, ceea ce dovedește o dată în plus intenția de însușire a sumei de bani. De asemenea, împrejurarea că martorul a dat suma pentru ca inculpata să-i dea o decizie nerevizuibilă, însă decizia a fost dată cu termen de revizuire nu prezintă relevanță sub aspectul existenței infracțiunii, fiind de esența acesteia că banii au fost dați pentru ca inculpata să îndeplinească un act privitor la îndatoririle sale de serviciu. De altfel, din înregistrarea audio-video nu rezultă că banii au fost dați pentru emiterea unei decizii nerevizuibile.

În ce privește calitatea de denunțător și martor instanța reține că O.T. are calitatea de denunțător doar în cadrul infracțiunii de dare de mită, în privința infracțiunii de luare de mită, pentru care este judecată inculpata, neavând nicio calitate, fiind audiat doar ca martor.

Împrejurarea că denunțul nu a fost voluntar nu a fost dovedită, iar atenționarea de către organul de urmărire penală asupra consecințelor nedeclarării adevărului a fost făcută conform dispozițiilor procedurale, neconstituind o amenințare, așa cum se susține.

În vederea aplicării disp. art. 255 alin. (5) rap. la alin. (3) C. pen., instanța a întrebat martorul dacă solicită restituirea banilor remiși inculpatei, acesta arătând că dorește să fie despăgubit, astfel încât s-a dispus restituirea sumei de 100 euro, conform art. 255 alin. (3) și (5) C. pen.

Situația de fapt descrisă mai sus este dovedită cu următoarele mijloace de probă: declarațiile martorului L.T., date în cursul urmăririi penale și judecății, documentele medicale din dosarul de pensionare al pacientului, procesul-verbal de verificare în registrul de evidență a pacienților planificați pentru reevaluare la data de 21 iunie 2011, înregistrarea audio-video în mediul ambiental a discuției purtate între inculpată și pacient, procesul-verbal de redare a discuțiilor și descărcare a imaginilor, declarațiile celorlalți martori audiați în cauză.

Așa fiind, instanța de fond a reținut vinovăția inculpatei și cum în drept fapta sa, de a primi suma de 100 euro de la martorul O.T., la data de 21 iunie 2011, cu prilejul revizuirii medicale, pentru îndeplinirea actului medical la care era obligată în virtutea obligațiilor de serviciu, respectiv eliberarea deciziei asupra capacității de muncă, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de "luare de mită", prev. și ped. de art. 254 alin. (1) C. pen., raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, a pedepsit-o potrivit acestor texte de lege.

24. "Luare de mită" - din data de 21 iunie 2011 - art. 254 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 - pacient L.C., în vârstă de 61 de ani.

La data de 29 iunie 2011, a fost consemnat denunțul numitului L.C. potrivit căruia, în ziua de 21 iunie 2011, prezentându-se pentru reevaluare la Comisia de Expertiză și Recuperare asupra Capacității de Muncă Botoșani, la medicul T.L., i-a dat acesteia suma de 100 RON, pentru a-i elibera în schimb decizia anuală asupra capacității de muncă.

Situația de fapt reținută de prima instanță:

Din actele medicale depuse la dosar rezultă că pacientul L.C. s-a pensionat pe caz de boală în baza Deciziei din 9 decembrie 2009, fiind încadrat în gradul III de invaliditate, cu termen de revizuire la 6 luni, de către medicul expert I.A.A. Acesta a fost diagnosticat cu pancreatită cronică recurentă acutizată, steatohepatită cronică, hipertensiune arterială, cardiopatie ischemică hipertensivă, precum și alte afecțiuni secundare cardiace și boli de articulații.

Fiind audiat în cauză în calitate de martor, L.C. a afirmat că în ziua de 21 iunie 2011, la reevaluarea medicală, a intrat în cabinetul inculpatei T.L., în jurul orei 10.00. Aceasta l-a invitat să se așeze pentru a-i lua tensiunea, timp în care a purtat cu el o serie de discuții referitoare la afecțiunile medicale de care suferă, apoi i-a cerut biletul de ieșire din spital din anul 2008, când a suferit un infarct. Martorul i-a înmânat inculpatei actul medical cerut, iar alături de acesta i-a remis suma de 100 RON, pe care a pus-o pe birou.

Așa cum rezultă și din imaginile audio-video ambientale, înregistrate în baza autorizației instanței, medicul T.L. a observat suma de bani pe care i-a dat-o pacientul și locul unde a așezat bancnota și nu a făcut niciun gest de respingere a banilor, dimpotrivă a acoperit banii cu o hârtie, continuând studierea documentelor medicale. Ulterior, i-a spus martorului să aștepte pe hol, pentru a i se elibera decizia asupra capacității de muncă.

În ziua respectivă, inculpata a emis pe numele martorului L.C. Decizia medicală din 21 iunie 2011, împreună cu concluziile expertizei medicale la revizuire, care atestă menținerea bolnavului în gradul III de invaliditate, revizuibil la 12 luni.

În concluziile scrise inculpata a relevat mai multe contradicții între declarațiile date de martor în cursul urmăririi penale și judecății, nerecunoscând săvârșirea faptei și arătând că martorul a dat suma de 100 RON după ce a fost consultat de medic, iar nu în scopurile prev. la art. 254 C. pen.

Aceste susțineri nu prezintă relevanță pentru existența infracțiunii. Inculpata a primit banii oferiți de pacient prin gesturi care nu lasă loc de interpretare, realizând în acest mod unul din elementele laturii obiective a infracțiunii de luare de mită, întregită ulterior de realizarea actului privitor la îndatoririle sale de serviciu, respectiv emiterea deciziei asupra capacității de muncă. Suma de bani primită nu era datorată de martor și nici inculpata nu era îndreptățită să considere că trebuie să fie "recompensată" în orice mod de pacienți pentru activitatea sa.

Împrejurarea că martorul nu a dorit să fie despăgubit nu poate fi interpretată în sensul arătat de inculpată, respectiv că acestuia nu i s-a creat niciun prejudiciu, banii fiind dați benevol. Chiar dacă martorul a dat banii fără ca inculpata să-i ceară, aceasta i-a acceptat, deși nu avea niciun motiv să o facă, considerându-se însă îndreptățită să primească sume de la persoane cu venituri la limita subzistenței.

În vederea aplicării disp. art. 255 alin. (5) rap. la alin. (3) C. pen., instanța a întrebat martorul dacă solicită restituirea banilor remiși inculpatei, acesta arătând că nu dorește să fie despăgubit, astfel încât s-a dispus confiscarea sumei de la inculpată, conform art. 254 alin. (3) C. pen. rap. la art. 19 din Legea nr. 78/2000.

Situația de fapt descrisă mai sus este dovedită cu următoarele mijloace de probă: declarațiile martorului L.C., date în cursul urmăririi penale și judecății, documentele medicale din dosarul de pensionare al pacientului, procesul-verbal de verificare în registrul de evidență a pacienților planificați pentru reevaluare la data de 21 iunie 2011, înregistrarea audio-video în mediul ambiental a discuției purtate între inculpată și pacient, procesul-verbal de redare a discuțiilor și descărcare a imaginilor, declarațiile celorlalți martori audiați în cauză.

Așa fiind, instanța de fond a reținut vinovăția inculpatei și cum în drept fapta sa, de a primi suma de 100 RON de la martorul L.C., la data de 21 iunie 2011, cu prilejul revizuirii medicale, pentru îndeplinirea actului medical la care era obligată în virtutea obligațiilor de serviciu, respectiv eliberarea deciziei asupra capacității de muncă, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de "luare de mită", prev. și ped. de art. 254 alin. (1) C. pen., raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, a pedepsit-o potrivit acestor texte de lege.

25. "Luare de mită" din data de 21 iunie 2011 - art. 254 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 - pacient R.G., în vârstă de 53 de ani.

La data de 29 iunie 2011, a fost consemnat denunțul numitului R.G., care a arătat că în ziua de 21 iunie 2011, prezentându-se pentru reevaluare la Comisia de Expertiză și Recuperare asupra Capacității de Muncă Botoșani, la medicul T.L., i-a dat acesteia suma de 200 RON, formată din 2 bancnote a câte 100 RON fiecare, pentru a-i elibera în schimb decizia anuală asupra capacității de muncă.

Situația de fapt reținută de prima instanță:

Din actele medicale depuse la dosar rezultă că numitul R.G. a fost diagnosticat cu "neoplasm bronhopulmonar LSD, stadiul III, complex tumoral LSD cu multiple ADP tumorale, mediastinale".

Acesta a arătat că problemele de sănătate au început în luna martie 2011, motiv pentru care, la recomandarea medicilor specialiști, s-a hotărât să depună dosarul de pensionare pe caz de boală.

R.G. a declarat că, în ziua de 21 iunie 2011, însoțit de sora sa, F.F., s-a prezentat la cabinetul de expertiză.

Înainte de a merge la medic, sora sa i-a spus că îi trebuie 200 RON, pentru a-i da doctorului T.L., ca să nu aibă probleme la eliberarea deciziei de pensionare. Intrând în cabinetul inculpatei împreună cu sora sa, F.F., aceasta i-a înmânat medicului suma de 200 RON. Martorul arată că inculpata a luat suma de 200 RON de pe birou și a pus banii în buzunarul halatului. De asemenea, F.F. i-a dat inculpatei o pungă cu cireșe culese din gospodăria sa, pe care aceasta le-a primit, după ce s-a uitat în pungă și le-a gustat.

După consultație, inculpata i-a comunicat martorului să aștepte pentru a-și lua decizia de pensionare. După o oră, asistenta medicală i-a înmânat decizia asupra capacității de muncă eliberată de T.L.

Conform actelor de la dosar inculpata a emis pe numele martorului R.G. Decizia medicală din 21 iunie 2011, în baza căreia acesta a fost încadrat în gradul II de invaliditate, conform diagnosticului stabilit de medicii specialiști.

R.G. a afirmat că deși a considerat că dosarul său este complet și întocmit legal i-a dat inculpatei bani cu titlu de mită pentru a nu avea probleme la dosarul de pensionare, "pentru a fi sigur că nu sunt purtat pe la alte cabinete medicale", precizând: "am auzit că medicul T.L. are un comportament sever cu pacienții, luându-le dreptul la pensie de boală și de aceea i-am dat bani".

În cursul judecății, martorul a confirmat susținerile din cursul urmăririi penale, arătând, în plus, că inculpata nu i-a cerut acești bani, însă i-a dat pentru a nu fi purtat pe drumuri, așa cum auzise de la alți pacienți. Acesta a mai declarat că are o pensie de 350 RON lunar.

În concluziile scrise, inculpata a arătat că sora martorului, numita F.F., i-a dat banii, considerându-i o "mulțumire" și nu în scopul prev. de art. 254 C. pen., astfel încât nu există infracțiune. Această susținere urmează a fi înlăturată, instanța urmând a reține că infracțiunea de luare de mită există.

Inculpata a luat banii prin gesturi care nu lasă loc de interpretare, realizând în acest mod unul din elementele importante ale laturii obiective a infracțiunii de luare de mită, întregită ulterior de realizarea actului privitor la îndatoririle sale de serviciu, respectiv emiterea deciziei asupra capacității de muncă. Suma de bani primită nu era datorată de martoră și nici inculpata nu era îndreptățită să considere că trebuie să fie recompensată în orice mod de pacienți pentru activitatea sa.

Inculpata a mai solicitat înlăturarea declarației acestui martor, întrucât denunțătorul nu poate fi martor. În acest sens, instanța face trimitere la motivările de mai sus legate de aspectul invocat.

În vederea aplicării disp. art. 255 alin. (5) rap. la alin. (3) C. pen., instanța a întrebat martorul dacă solicită restituirea banilor remiși inculpatei, acesta arătând că nu dorește să fie despăgubit, astfel încât s-a dispus confiscarea sumei de la inculpată, conform art. 254 alin. (3) C. pen. rap. la art. 19 din Legea nr. 78/2000.

Situația de fapt descrisă mai sus este dovedită cu următoarele mijloace de probă: declarațiile martorului R.G., date în cursul urmăririi penale și judecății, documentele medicale din dosarul de pensionare al pacientului, procesul-verbal de verificare în registrul de evidență a pacienților planificați pentru reevaluare la data de 21 iunie 2011, înregistrarea audio-video în mediul ambiental a discuției purtate între inculpată și pacient, procesul-verbal de redare a discuțiilor și descărcare a imaginilor, declarațiile celorlalți martori audiați în cauză.

Așa fiind, instanța de fond a reținut vinovăția inculpatei și cum în drept fapta sa, de a primi suma de 200 RON de la martorul R.G., la data de 21 iunie 2011, cu prilejul revizuirii medicale, pentru îndeplinirea actului medical la care era obligată în virtutea obligațiilor de serviciu, respectiv eliberarea deciziei asupra capacității de muncă, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de "luare de mită", prev. și ped. de art. 254 alin. (1) C. pen., raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, a pedepsit-o potrivit acestor texte de lege.

26. "Luare de mită" - din data de 23 iunie 2011 - art. 254 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 - pacient A.E.B., în vârstă de 54 de ani.

La data de 28 iunie 2011, numita A.E.B. a denunțat organelor de urmărire penală faptul că în ziua de 23 iunie 2011, prezentându-se la Cabinetul de expertiză și recuperare asupra capacității de muncă nr. X Botoșani, la medicul T.L., în vederea revizuirii anuale, i-a dat medicului suma de 100 RON, pentru a-i elibera în schimb decizia asupra capacității de muncă de menținere a gradului III de invaliditate.

Situația de fapt reținută de prima instanță:

Din actele medicale depuse la dosar rezultă că A.E.B. a fost pensionată în baza Deciziei din 24 iunie 1997, încadrată în gradul III de invaliditate, fiind diagnosticată cu mai multe afecțiuni hepato-renale - polichistică hepato-renală, hepatită cronică activă, hipertensiune arterială, std. II.

La începutul pensionării pe caz de boală, a fost examinată de medicii experți I. și M., după care, din decembrie 2010, a intrat în comisie la medicul T.L., care i-a schimbat gradul de invaliditate din II în III, deși diagnosticul a rămas neschimbat, iar starea sănătății nu a înregistrat o evoluție favorabilă, fiind stabilit termen de revizuire la 6 luni.

Fiind audiată în cauză în calitate de martor, numita A.E.B. a declarat că în ziua de 23 iunie 2011, în jurul orei 13:00, a intrat în cabinetul medicului T.L., pentru a fi examinată, prilej cu care, în timp ce doctorița îi verifica dosarul de pensionare, i-a dat acesteia suma de 100 RON, constituită din 2 bancnote a câte 50 RON, într-un plic alb, pe care i l-a așezat pe birou, precizând că inculpata nu a refuzat banii. Ulterior, medicul i-a spus să aștepte pe hol, fiind invitată să reintre în cabinet, după câteva minute, când i s-a explicat de către asistenta medicală H.B.E. că fusese făcută o confuzie de nume și că în momentul când intrase prima dată, de fapt a fost strigat un alt pacient, "A.X.".

Declarația martorei A.E.B. este confirmată de imaginile audio-video înregistrate în mediul ambiental, din care rezultă că, în ziua de 23 iunie 2011, la ora 13:01:47 este strigat pacientul A.X., dar intră martora, care se așază pe pat, stă timp de 3 - 4 secunde, cât inculpata completează actele din dosarul medical pe care îl avea în față, după care pacienta se ridică și îi înmânează inculpatei un plic de culoare albă, pe care aceasta îl primește și îl ascunde sub un dosar aflat pe birou.

Pacienta se reașază pe pat, dar medicul îi spune să aștepte pe hol, cerându-i să cheme pacientul următor, după care revine și îi spune bolnavei "(...) adică nu-l mai chema", rezultând că s-a creat o confuzie.

Din examinarea imaginilor descărcate, se observă cum inculpata după plecarea pacientei scoate plicul cu bani de sub dosarele medicale și îl mută în partea dreaptă jos a biroului. Cu prilejul percheziției de la sediul Cabinetului de expertiză medicală s-a constatat că masa de lucru a inculpatei era prevăzută în partea dreaptă jos cu un dulăpior cu sertar.

Când a fost strigată a doua oară în cabinetul inculpatei, aceasta i-a luat tensiunea, spunându-i că mai trebuie să aducă niște analize suplimentare, dosarul fiind incomplet. A.E.B. a precizat că i-a dat să facă o ecografie la inimă, precizând că trebuie să facă analiza la un cabinet particular, că în decembrie 2010 medicul i-a spus că dacă nu face analizele la E., pentru ea alte analize nu sunt valabile, iar o ecografie la E. costă 80 RON și nu a mai făcut analiza, întrucât nu are bani.

Martora a declarat că beneficiază de o pensie lunară de 470 RON, bani din care își întreține copiii, cumpără de mâncare și medicamentele necesare, plătește cheltuielile casei.

Inculpata i-a spus să revină peste câteva zile, urmând ca după completarea dosarului medical, să elibereze decizia asupra capacității de muncă, însă din lipsa banilor, martora nu a putut face analizele cerute, astfel încât dosarul ei a rămas suspendat, în ziua de 28 iunie 2011 inculpata fiind reținută în cauză.

Martora a menținut declarațiile date și în cursul judecății, precizând că a dat banii ca să nu fie purtată pe drumuri pentru noi analize, despre care știa că sunt costisitoare, că inculpata nu i-a cerut acești bani, punând-o doar să facă analize.

În concluziile scrise, inculpata a arătat că martora i-a dat banii, considerându-i o "mică atenție" și nu în scopul prev. de art. 254 C. pen., astfel încât nu există infracțiune. Această susținere urmează a fi înlăturată, instanța urmând a reține că infracțiunea de luare de mită există, inculpata luând banii prin gesturi evidente și chiar dacă nu i-a cerut, i-a acceptat, deși nu avea acest drept, în vederea realizării unor acte care intrau în sfera atribuțiilor sale de serviciu, faptul că ulterior decizia nu a mai fost emisă, din împrejurări independente de voința inculpatei, neprezentând relevanță.

În vederea aplicării disp. art. 255 alin. (5) rap. la alin. (3) C. pen., instanța a întrebat martora dacă solicită restituirea banilor remiși inculpatei, aceasta arătând că nu dorește să fie despăgubită, astfel încât s-a dispus confiscarea sumei de la inculpată, conform art. 254 alin. (3) C. pen. rap. la art. 19 din Legea nr. 78/2000.

Situația de fapt descrisă mai sus este dovedită cu următoarele mijloace de probă: declarațiile martorei A.E.B., date în cursul urmăririi penale și judecății, documentele medicale din dosarul de pensionare al pacientului, Procesul-verbal de verificare în registrul de evidență a pacienților planificați pentru reevaluare la data de 23 iunie 2011, înregistrarea audio-video în mediul ambiental a discuției purtate între inculpată și pacient, procesul-verbal de redare a discuțiilor și descărcare a imaginilor, declarațiile celorlalți martori audiați în cauză.

Așa fiind, instanța de fond a reținut vinovăția inculpatei și cum în drept fapta sa, de a primi suma de 100 RON de la martora A.E.B., în ziua de 23 iunie 2011, cu prilejul revizuirii medicale, pentru îndeplinirea actului medical la care era obligată în virtutea obligațiilor de serviciu, respectiv eliberarea deciziei asupra capacității de muncă, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de "luare de mită", prev. și ped. de art. 254 alin. (1) C. pen., raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, a pedepsit-o potrivit acestor texte de lege.

27. "Luare de mită" - din data de 23 iunie 2011 - art. 254 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 - pacient P.T.E., în vârstă de 40 de ani.

La data de 30 iunie 2011, numita P.T.E. a denunțat organelor de urmărire penală faptul că în ziua de 23 iunie 2011, prezentându-se la Cabinetul de expertiză și recuperare asupra capacității de muncă nr. X Botoșani, la medicul T.L., în vederea revizuirii anuale, i-a dat medicului suma de 100 RON, pentru a-i elibera în schimb decizia asupra capacității de muncă de menținere a gradului III de invaliditate.

Situația de fapt reținută de prima instanță:

Din actele medicale depuse la dosar rezultă că pacienta P.T.E. a fost pensionată pe caz de boală la data de 12 decembrie 2000 în baza Deciziei nr. EEE/2000, eliberată de medicul expert M.C.V., stabilindu-se diagnosticul de "boala Basedow operată (hipotiroidie gravă postoperatorie), psihosindrom endocrin neurastenic posttiroidectomie", stabilindu-se gradul II de invaliditate inițial, cu termen de revizuire la 6 luni.

Diagnosticul pacientei a rămas neschimbat în perioada anilor 2000 - 2011, concluziile expertizei medicale la fiecare revizuire fiind în sensul păstrării gradului II de invaliditate.

Bolnava a avut mai multe internări la unități spitalicești din Botoșani și Iași.

Începând de la termenul de revizuire din data de 7 iunie 2002, pacienta a fost expertizată periodic de inculpata T.L.

Pacienta P.T.E. beneficiază de o pensie de 430 RON lunar.

Fiind audiată în cauză în calitate de martor, numita P.T.E. a declarat că în ziua de 23 iunie 2011, în jurul orei 15:00, a intrat în cabinetul medicului T.L., pentru a fi examinată, prilej cu care, în timp ce doctorița îi verifica dosarul de pensionare, i-a dat acesteia suma de 100 RON, constituită din 1 bancnotă, pe care i-a înmânat-o într-un plic alb, pe care i l-a așezat pe birou, precizând că medicul T.L. nu a refuzat banii.

În legătură cu motivele care au determinat-o să-i dea banii, martora a precizat că: "eu așteptam în fața biroului inculpatei să termine de studiat dosarul medical și la un moment dat mi-a spus că analizele mi-au ieșit mult mai bune comparativ cu cele de anul trecut (...), la auzul acestor vorbe, observând că doctorița tace și nu mai schițează niciun gest, mi s-a făcut frică să nu mă respingă și pe mine, cum am auzit că a făcut cu alți pacienți înaintea mea sau să mă trimită la analize suplimentare, așa că, pentru a obține decizia asupra capacității de muncă de la medic, i-am dat acesteia suma de 100 RON, (...), am pus plicul pe biroul lui T.L. în partea stângă, iar aceasta nu mi-a respins banii, mi-a spus mulțumesc".

În continuare, martora a arătat că, după terminarea consultației, inculpata i-a comunicat să vină să ia decizia săptămâna care urmează de la asistentă.

Similar cu ceilalți martori audiați în cauză și numita P.T.E. a relatat aceleași aspecte referitoare la comportamentul medicului T.L. în raporturile cu pacienții, precizând că era cunoscut faptul că "din cinci pacienți, aproape la doi trebuie să găsească ceva în neregulă". Martora a arătat că, în timp ce aștepta să intre în cabinetul inculpatei, a constatat că mulți pacienți sunt nemulțumiți, pentru că inculpata le cere analize suplimentare inutile, costisitoare, cu predilecție la cabinetul particular E., că oameni cu afecțiuni reale, pentru care suferă mult, prezintă o stare de tensiune, de temere înainte de a intra în cabinetul medicului.

Conform documentelor medicale depuse la dosar, inculpata T.L. a eliberat la data de 23 iunie 2011 Decizia medicală asupra capacității de muncă nr. FFF/2011 pe numele titularei P.T.E., care atestă încadrarea acesteia în gradul II de invaliditate, cu termen de revizuire la 1 an.

Martora a menținut declarațiile date și în cursul judecății, arătând că inculpata nu i-a cerut acești bani, însă i-a dat, fiindu-i frică să nu piardă pensia.

În concluziile scrise, inculpata a solicitat înlăturarea declarației date de acest martor, relevând neconcordanțele existente între declarațiile date la parchet și în cursul judecății, cu privire la momentul oferirii banilor și arătând că aceștia nu au fost dați în scopul de a îndeplini, a nu îndeplini ori a întârzia îndeplinirea unui act privitor la îndatoririle de serviciu sau de a face un act contrar acestor îndatoriri.

Aceste susțineri au fost înlăturate.

În vederea aplicării disp. art. 255 alin. (5) rap. la alin. (3) C. pen., instanța a întrebat martora dacă solicită restituirea banilor remiși inculpatei, aceasta arătând că nu dorește să fie despăgubită, astfel încât s-a dispus confiscarea sumei de la inculpată, conform art. 254 alin. (3) C. pen. rap. la art. 19 din Legea nr. 78/2000.

Situația de fapt descrisă mai sus este dovedită cu următoarele mijloace de probă: declarațiile martorei P.T.E., date în cursul urmăririi penale și judecății, documentele medicale din dosarul de pensionare al pacientului, procesul-verbal de verificare în registrul de evidență a pacienților planificați pentru reevaluare la data de 23 iunie 2011, înregistrarea audio-video în mediul ambiental a discuției purtate între inculpată și pacient, procesul-verbal de redare a discuțiilor și descărcare a imaginilor, declarațiile celorlalți martori audiați în cauză.

Așa fiind, instanța de fond a reținut vinovăția inculpatei și, cum în drept fapta sa, de a primi suma de 100 RON de la martora P.T.E., în ziua de 23 iunie 2011, cu prilejul revizuirii medicale, pentru îndeplinirea actului medical la care era obligată în virtutea obligațiilor de serviciu, respectiv eliberarea deciziei asupra capacității de muncă, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de "luare de mită", prev. și ped. de art. 254 alin. (1) C. pen., raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, astfel încât a pedepsit-o potrivit acestui text de lege.

28. "Luare de mită" din 16 iunie 2011 - art. 254 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 - pacient P.M.B., în vârstă de 59 ani.

La data de 17 august 2011, numita P.M.B. a declarat organelor de urmărire penală faptul că, în ziua de 16 iunie 2011, prezentându-se la Cabinetul de expertiză medicală al medicului T.L., în vederea revizuirii periodice, i-a dat acesteia suma de 500 RON, bani pe care medicul i-a primit, eliberându-i în schimb decizia asupra capacității de muncă de menținere a gradului III de invaliditate.

Situația de fapt reținută de prima instanță:

Din actele medicale depuse la dosar, rezultă că numita P.M.B. s-a pensionat pe caz de boală din anul 1996, fiind la început expertizată de medicul expert M.C.V., după care a trecut în evidența medicului T.L. P.M.B. a fost diagnosticată cu "Tulburare depresivă recurentă, episod actual sever cu elemente psihotice", iar diagnosticul secundar arată că aceasta suferă de ulcer duodenal, histoză chistică, hipoacuzie dreaptă, osteoporoză".

Martora a arătat că la revizuirea din anul 2010, în timpul consultației, inculpata i-a sugerat să citească cuponul de pensie: "Vezi ce scrie aici?", martora precizând că: "Am observat că mi-a arătat suma de 490 RON, cuantumul pensiei lunare", spunându-i: "așa trebuie să-mi aduci", precizând că a doua zi, deși a venit pregătită cu banii, nu i-a mai înmânat medicului T.L., profitând de faptul că a obținut decizia completată de la asistenta medicală a inculpatei.

Cu privire la revizuirea medicală din data de 15 iunie 2011 martora a arătat că, verificându-i actele din dosar, inculpata i-a cerut să aducă și o copie de pe fișa de la medicul de familie și i-a spus să revină a doua zi, când i-a dat suma de 500 RON, așa cum aceasta a pretins, sumă pe care inculpata a luat-o, spunându-i să aștepte decizia. În aceeași zi, a primit de la asistenta medicală decizia de pensionare, cu mențiunea "nerevizuibil".

Pacienta îndeplinea condițiile de acordare a gradului de invaliditate nerevizuibil, aspect ce rezultă din documentele medicale depuse la dosarul de pensionare. Inculpata a emis pe numele martorei P.M.B. Decizia medicală din 15 iunie 2011, de încadrare în gradul III invaliditate nerevizuibil, pentru limită de vârstă.

Instanța a reținut că, deși decizia asupra capacității de muncă poartă data de 15 iunie 2011, este evident că aceasta nu a fost emisă la data respectivă, ci ulterior, după ce martora a adus documentul solicitat, remițându-i și suma de bani.

Audiată în fața instanței de judecată, martora a confirmat situația de fapt expusă mai sus, relevând însă că nu se recunoaște în imaginile de la dosar urmărire penală, astfel încât instanța va înlătura probele cu înregistrarea audio-video în mediul ambiental a discuției purtate între inculpată și pacient și procesul-verbal de redare a discuțiilor și descărcare a imaginilor.

În concluziile scrise inculpata a solicitat înlăturarea declarației acestui martor, având în vedere că este o persoană vulnerabilă, cu afecțiuni psihice, iar declarațiile sale sunt mincinoase și contradictorii. Inculpata a mai arătat că martora nu s-a recunoscut în imaginile de la dosar, aceasta precizând că poartă tot timpul ochelari, iar din înregistrarea audio-video rezultă că i-a fost dată în mână o sumă de bani de o pensionară de invaliditate căreia trebuia să îi procure suplimente nutriționale, banii nefiind puși pe birou.

Susținerile inculpatei sunt întemeiate în parte, în privința înregistrărilor audio-video, martora arătând cu prilejul audierii în fața instanței că nu se recunoaște în imagini, motiv pentru care instanța a înlăturat această probă, așa cum s-a arătat mai sus.

În privința declarației martorei, instanța a constatat că această probă nu poate fi înlăturată, declarațiile din cursul urmăririi penale și judecății fiind date în condiții legale, neexistând contradicții în privința susținerilor pe care le face referitor la împrejurările în care a dat inculpatei suma de 500 RON, martora declarând în cunoștință de cauză, afecțiunile de care aceasta suferă neafectându-i memoria și capacitatea de redare a unor situații concrete, aspect pe care instanța de judecată l-a constatat cu prilejul audierii.

Motivarea inculpatei că martora nu a dorit să fie despăgubită întrucât nu i-a dat suma de bani nu subzistă în raport cu situația de fapt reținută, dreptul de a cere sau nu restituirea sumei date de denunțător neavând legătură directă cu fapta inculpatei.

În vederea aplicării disp. art. 255 alin. (5) rap. la alin. (3) C. pen., instanța a întrebat martora dacă solicită restituirea banilor remiși inculpatei, aceasta arătând că nu dorește să fie despăgubită, astfel încât s-a dispus confiscarea sumei de la inculpată, conform art. 254 alin. (3) C. pen. rap. la art. 19 din Legea nr. 78/2000.

Situația de fapt descrisă mai sus este dovedită cu următoarele mijloace de probă: declarațiile martorei P.M.B., date în cursul urmăririi penale și judecății, documentele medicale din dosarul de pensionare al pacientului, procesul-verbal de verificare în registrul de evidență a pacienților planificați pentru reevaluare la data de 15 iunie 2011, declarațiile celorlalți martori audiați în cauză.

Așa fiind, instanța de fond a reținut vinovăția inculpatei și, cum în drept fapta sa, de a primi suma de 500 RON de la martora P.M.B., în ziua de 16 iunie 2011, cu prilejul revizuirii medicale, pentru îndeplinirea actului medical la care era obligată în virtutea obligațiilor de serviciu, respectiv eliberarea deciziei asupra capacității de muncă, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de "luare de mită", prev. și ped. de art. 254 alin. (1) C. pen., raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, astfel încât a pedepsit-o potrivit acestui text de lege.

29. "Luare de mită" - 6 iunie 2011 - art. 254 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 - pacient C.A.D., în vârstă de 44 ani.

La data de 17 august 2011, numita C.E., mama pacientului C.A.D., a declarat organelor de urmărire penală faptul că, în ziua de 16 iunie 2011, prezentându-se la Cabinetul de expertiză medicală al medicului T.L., împreună cu fiul său, în vederea revizuirii periodice asupra capacității de muncă a acestuia, i-a dat inculpatei suma de 200 RON, bani pe care aceasta i-a primit, eliberându-i în schimb fiului său decizia asupra capacității de muncă de menținere a gradului III de invaliditate.

Situația de fapt reținută de prima instanță:

Din actele medicale existente la dosar rezultă că pacientul C.A.D., a fost pensionat pe caz de boală, pentru afecțiuni de natură psihică, din anul 1995, de către medicul expert I.A.A., inițial fiind încadrat în gradul III de invaliditate.

În anul 1999, același medic expert a dispus încadrarea pacientului într-o categorie de persoane cu handicap care necesită protecție specială, suferind de "Sindrom discordant grefat pe fond de oligofrenie gr. P", fiind modificat gradul de invaliditate din III în II.

Medicul expert I.A.A. i-a menținut gradul II de invaliditate numitului C.A.D. în perioada anilor 1999 - 2004.

Începând cu data de 7 iunie 2004, pacientul a fost expertizat de medicul T.L. Procedând la reevaluarea periodică a pacientului, inculpata a modificat din nou gradul de invaliditate, din II în III, cu toate că actele medicale de la dosar dovedeau că diagnosticul pacientului a rămas neschimbat, iar acesta fusese încadrat în categoria unor persoane cu nevoi speciale. Mai mult decât atât, T.L. a stabilit că pacientul are capacitatea de muncă redusă la jumătate, în condițiile în care s-a dovedit că acesta are nevoie de însoțitor pentru traiul de zi cu zi, afecțiunile de care suferă fiind percepute nu numai la o examinare clinică ori a documentelor medicale, ci și la o simplă vedere a persoanei în cauză, aspect rezultat cu prilejul prezentării acesteia în fața organelor de urmărire penală, împreună cu martora C.E.

Martora C.E. a declarat că fiul ei, C.A.D., din cauza afecțiunilor medicale de care suferă, are nevoie de însoțitor permanent, motiv pentru care a fost împreună cu acesta la fiecare revizuire medicală periodică.

Din anul 2004, dosarul a fost repartizat la doctorul T.L., iar în anul 2009, deși i-a prezentat inculpatei cu ocazia reevaluării medicale toate documentele la zi, aceasta i-a schimbat fiului său gradul de invaliditate din II în III. Martora a afirmat: "Nu am comentat această decizie, întrucât a vorbit urât cu mine și m-a expediat din birou".

Pe fondul discuțiilor pe care martora le-a auzit de la ceilalți pacienți așteptând la ușa cabinetului inculpatei, în sensul că aceasta condiționează actul medical de primire a unei sume de bani sau de alte foloase de la bolnavi, în psihicul martorei s-a creat o stare de temere, de a nu fi menținut gradul de invaliditate al fiului său și deci de a nu beneficia în continuare de pensie de invalid, în urma unei decizii incorecte pe care inculpata ar fi putut să o dispună: "Auzeam discutând că la doamna doctor T.L. trebuie să-i dai bani ca să te poată evalua corect.".

Cu privire la evaluarea din data de 6 iunie 2011, mama pacientului C.A.D. a declarat că a pregătit suma de 200 RON, în bancnote de 100 RON, cu speranța că inculpata va fi corectă în evaluare și nu va schimba gradul de invaliditate. A intrat împreună cu fiul său și înainte de a se așeza, a pus pe biroul acesteia documentele medicale, precum și suma de 200 RON, ce o pregătise de acasă, inculpata lăsându-i pe birou, fără să-i restituie.

În ceea ce privește starea materială, martora a declarat că fiul său primește pensie de invaliditate de 320 RON și pensie de urmaș de 440 RON lunar, iar martora beneficiază de pensie de la stat de 400 RON lunar, singurele venituri ale familiei.

Referitor la conduita adoptată de inculpată față de ea și motivele care au determinat-o să-i dea bani, martora a declarat că, în anul 2010, aceasta a avertizat-o că poate să-i pună pălărie fiului său și să-l trimită la muncă și atunci s-a speriat și a crezut că i-a dat de înțeles că trebuie să-i dea o sumă de bani, s-a simțit constrânsă de situație, auzind și ce povesteau alți pensionari.

Declarațiile martorei sunt confirmate de imaginile audio-video înregistrate în mediul ambiental în cabinetul de expertiză al medicului T.L., în baza autorizației dispuse de instanță, precum și de actele medicale din dosarul de pensionare al numitului C.A.D.

La data de 6 iunie 2011, a fost eliberată de către inculpata T.L. Decizia nr. GGG, privind încadrarea pacientului C.A.D. în gradul III de invaliditate, cu capacitate de muncă pierdută în totalitate și termen de revizuire la un an.

Audiată în fața instanței de judecată, martora a confirmat declarațiile date în cursul urmăririi penale, precizând însă că a dat banii fără ca inculpata să-i ceară, că nu a mai dat bani inculpatei până la acea dată și că nu știe ce a determinat-o să o facă atunci.

Instanța a apreciat că aceste susțineri sunt nesincere și că declarațiile date în cursul urmăririi penale reflectă adevărul, în sensul că martora s-a simțit constrânsă de inculpată, temându-se că fiul său va pierde pensia, motiv ce a determinat-o să-i dea bani.

În concluziile scrise, inculpata a arătat că martora C.E. i-a dat banii, întrucât nu i-a dat nimic niciodată și nu în scopul prev. de art. 254 C. pen., astfel încât nu există infracțiune. Această susținere urmează a fi înlăturată, instanța urmând a reține că infracțiunea de luare de mită există. Motivarea inculpatei că "i-a dat banii, întrucât nu i-a dat nimic niciodată" dovedește o dată în plus că inculpata se simțea îndreptățită să primească sume de bani de la pacienți, pentru a-și îndeplini obligațiile de serviciu, deși este evident că această "recompensă" nu era datorată de pacienți și era impusă de inculpată prin atitudinea sa de punere la îndoială a dreptului acestora la pensie de invaliditate.

Inculpata a recunoscut că pacientul era cunoscut cu afecțiuni psihice încă din copilărie și nu putea fi recuperat din punct de vedere medical, astfel încât oricum ar fi emis o decizie favorabilă, rezultând că, deși știa că fiul martorei este îndreptățit să primească decizia, a luat banii "întrucât nu i-a dat nimic niciodată", dovedind astfel și din punct de vedere subiectiv intenția directă în săvârșirea infracțiunii.

În vederea aplicării disp. art. 255 alin. (5) rap. la alin. (3) C. pen., instanța a întrebat martora dacă solicită restituirea banilor remiși inculpatei, aceasta arătând că nu dorește să fie despăgubită, astfel încât s-a dispus confiscarea sumei de la inculpată, conform art. 254 alin. (3) C. pen. rap. la art. 19 din Legea nr. 78/2000.

Situația de fapt descrisă mai sus este dovedită cu următoarele mijloace de probă: declarațiile martorei C.E., date în cursul urmăririi penale și judecății, documentele medicale din dosarul de pensionare al pacientului, procesul-verbal de verificare în registrul de evidență a pacienților planificați pentru reevaluare la data de 6 iunie 2011, declarațiile celorlalți martori audiați în cauză.

Așa fiind, instanța de fond a reținut vinovăția inculpatei și, cum în drept fapta sa, de a primi suma de 200 RON de la martora C.E., în ziua de 6 iunie 2011, cu prilejul revizuirii medicale a fiului său, C.A.D., pentru îndeplinirea actului medical la care era obligată în virtutea obligațiilor de serviciu, respectiv eliberarea deciziei asupra capacității de muncă, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de "luare de mită", prev. și ped. de art. 254 alin. (1) C. pen., raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, astfel încât a pedepsit-o potrivit acestui text de lege.

30. "Luare de mită" din data de 15 iunie 2011 - art. 254 alin. (1) C. pen. rap. la .art. 6 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 - pacient B.A., în vârstă de 54 ani.

Situația de fapt reținută de prima instanță:

La data de 19 august 2011, numitul B.I.A., soțul pacientei B.A., a declarat organelor de urmărire penală faptul că, în ziua de 15 iunie 2011, soția sa a fost chemată la reevaluare medicală la Cabinetul de expertiză al medicului T.L., prilej cu care i-a dat medicului suma de 300 RON, pentru a-i elibera în schimb decizia asupra capacității de muncă de menținere a gradului III de invaliditate, bani pe care medicul i-a primit.

Martorul B.I.A. a arătat că, în prezent, soția sa este plecată în Italia în vizită la rude, motiv pentru care nu s-a putut prezenta la chemarea organelor de urmărire penală.

Fiindu-i prezentată martorului imaginea audio-video ambientală înregistrată la data de 15 iunie 2011, în cabinetul de expertiză a medicului T.L., acesta a declarat în fața organelor de urmărire penală că a recunoscut-o pe soția sa, B.A., intrând în cabinetul medicului T.L., în intervalul orar 15:05:30 - 15:12:36.

Ulterior, martorul B.I.A. a arătat că, luând legătura cu soția, aceasta i-a comunicat că, în timp ce se afla în cabinetul inculpatei, i-a dat acesteia suma de 300 RON, "fiindu-i frică să nu-i respingă dosarul".

Declarația martorului B.I.A., de recunoaștere a soției sale în filmarea judiciară care i-a fost pusă la dispoziție, se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză.

Astfel, în urma redării discuțiilor și imaginilor din data de 15 iunie 2011, s-a constatat că pacienta identificată în persoana numitei B.A. se ridică la un moment dat și pune între filele dosarului de pensionare pe care-l verifica inculpata T.L. o sumă de bani, la ora 15:08:00, după care inculpata procedează la consultarea pacientei, iar la finalul consultației revine la birou și preia suma de bani din dosar și o introduce în partea dreaptă jos a biroului.

La data de 15 iunie 2011, medicul T.L. a eliberat Decizia asupra capacității de muncă nr. HHH/2011, pe numele titularei B.A. de menținere în gradul III de invaliditate, cu termen de revizuire la un an.

La dosarul de pensionare al pacientei se află documente medicale care atestă că aceasta suferă de "hipertensiune arterială gr. III, cardiopatie hipertensivă, pancreatită cronică, hepatită cronică, discopatie lombară", la care se adaugă și alte afecțiuni medicale, diagnosticul clinic și funcțional stabilit îndreptățind-o pe pacientă să fie încadrată conform legii într-un grad de invaliditate.

Conform anchetei sociale, sus-numita a lucrat 26 de ani în câmpul muncii, are o situație materială precară și a suferit o serie de traume emoționale în mediul familial, ceea ce a condus și la tulburări de natură psihică.

Aceasta a fost pensionată pe caz de boală în anul 2005, când i s-a stabilit gradul III de invaliditate, cu termen de revizuire la 6 luni, de către medicul expert I.A.A., după care, începând cu anul 2011, a fost trecută în evidența medicului T.L.

În fața instanței de judecată, martorul B.I.A. și-a schimbat în parte declarațiile din cursul urmăririi penale, arătând că ulterior declarației date la parchet a luat legătura telefonic cu soția sa, care i-a spus că banii dați inculpatei erau pentru niște medicamente pe care i le procura inculpata.

La termenul din 17 aprilie 2012 a fost audiată în fața instanței de judecată, în calitate de martoră, pacienta B.A., care a declarat că a cunoscut-o pe inculpată prin intermediul unei rude, care lua medicamente de la ea, că soțului său îi ieșiseră analizele proaste și s-a gândit să își procure medicamente de la inculpată, că prima dată i-a procurat astfel de medicamente în luna februarie 2011. A mai arătat martora că în luna iunie 2011 a fost programată la revizuire, ocazie cu care i-a arătat analizele inculpatei și a rugat-o să-i mai procure acele suplimente nutritive, dându-i pentru acestea suma de 300 RON.

Având în vedere neconcordanțele existente între declarația martorei și înregistrările audio-video, instanța a dispus, în aceeași ședință, prezentarea acestei înregistrări martorei.

După vizionarea înregistrării din data de 15 iunie 2011, martora a arătat, în suplimentul de declarație luat, că în minutul 1,46 a scos din sacoșă suma de 300 RON, pe care i-a pus-o inculpatei pe birou, iar aceasta a acoperit-o cu o foaie de hârtie și că nu știe de ce a făcut acest lucru. A mai arătat martora că în ziua respectivă a fost expertizată de inculpată și i-a fost menținut gradul de invaliditate.

Martora a menținut însă declarațiile privind destinația sumei de bani, precizând că a sunat-o ulterior de mai multe ori pe inculpată pentru a întreba de medicamentele pe care le comandase și le plătise.

Față de aceste declarații, Parchetul de pe lângă Tribunalul Botoșani a procedat la transcrierea convorbirii ambientale care a avut loc în cabinetul inculpatei, în ziua de 15 iunie 2011, între aceasta și pacienta B.A., înaintând la dosar Procesul-verbal din 26 aprilie 2012, cuprinzând această transcriere.

De asemenea, s-a înaintat la dosar și declarația dată de martora B.A. la data de 26 aprilie 2012.

Față de conținutul acestor documente, instanța a procedat la vizionarea înregistrării audio-video a discuției dintre inculpată și martoră rezultând cu certitudine că situația de fapt reținută de parchet este corectă, fiind evident din discuțiile purtate că martora a dat suma de 300 RON inculpatei pentru că îi era frică să nu-i fie respins dosarul și să nu fie trimisă să efectueze analize costisitoare. De fapt, momentul înmânării banilor coincide cu cel în care inculpata îi spune martorei că trebuie să mai facă o ecocardiografie. Ulterior, după înmânarea banilor, martora adaugă: "să vă plătesc și medicamentele", iar inculpata îi răspunde: "lasă că discutăm atunci, când vi le aduc", ceea ce relevă fără nicio îndoială că suma dată inculpatei era pentru ca aceasta să-și îndeplinească obligațiile de serviciu, și nu pentru a-i procura martorei suplimente nutritive.

În acest sens, este relevantă și atitudinea inculpatei, care, după ce pacienta îi pune banii pe birou, îi acoperă imediat cu niște acte, apoi, în minutul 15:09:33, îi trage de pe birou, în partea dreaptă jos, unde avea un sertar, aspect ce rezultă din datele din anchetă.

În concluziile scrise, inculpata a solicitat înlăturarea declarației acestui martor, având în vedere că este o persoană vulnerabilă, cu afecțiuni psihice, făcând considerații legate de diagnosticele martorului și încadrarea sa în gradele de invaliditate, care nu prezintă relevanță în raport cu fapta.

Inculpata a mai arătat că banii au fost dați de martoră pentru procurarea unor suplimente nutriționale, iar nu în scopul prev. la art. 254 C. pen.

Pentru considerentele arătate pe larg mai sus, instanța a reținut că banii nu au fost dați pentru suplimente nutritive, ci pentru ca inculpata să realizeze un act care intra în sfera atribuțiilor sale de serviciu.

În acest sens, instanța a constatat că această martoră a încercat să denatureze adevărul, în favoarea inculpatei, prin declarațiile pe care le-a dat, în care încearcă să acrediteze ideea că a dat banii inculpatei în alt scop decât cel infracțional. Având în vedere că din actele dosarului și din declarațiile persoanelor implicate rezultă că martora se cunoștea mai bine cu inculpata, o astfel de atitudine, de apărare a acesteia, apare explicabilă și nu are legătură cu afecțiunile psihice de care aceasta suferă, martora dovedind chiar o oarecare abilitate în încercarea sa de a denatura adevărul.

În vederea aplicării disp. art. 255 alin. (5) rap. la alin. (3) C. pen., instanța a întrebat martora dacă solicită restituirea banilor remiși inculpatei, aceasta arătând că dorește să fie despăgubită, astfel încât se va dispune restituirea sumei de 300 RON, conform art. 255 alin. (3) și (5) C. pen.

Situația de fapt descrisă mai sus este dovedită cu următoarele mijloace de probă: declarația martorului B.I.A., dată în cursul urmăririi penale și B.A., dată în cursul judecății și în fața procurorului, documentele medicale din dosarul de pensionare al pacientului, procesul-verbal de verificare în registrul de evidență a pacienților planificați pentru reevaluare la data de 15 iunie 2011, înregistrarea audio-video în mediul ambiental a discuției purtate între inculpată și pacientă, procesul-verbal de redare a discuțiilor și descărcare a imaginilor, Procesul-verbal din 26 aprilie 2012 de transcriere a discuțiilor purtate în mediul ambiental, declarațiile celorlalți martori audiați în cauză.

Așa fiind, instanța de fond a reținut vinovăția inculpatei și cum în drept fapta sa, de a primi suma de 300 RON de la martora B.A., în ziua de 15 iunie 2011, cu prilejul revizuirii medicale, pentru îndeplinirea actului medical la care era obligată în virtutea obligațiilor de serviciu, respectiv eliberarea deciziei asupra capacității de muncă, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de "luare de mită", prev. și ped. de art. 254 alin. (1) C. pen., raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, astfel încât a pedepsit-o potrivit acestui text de lege.

31. "Luare de mită" în formă continuată - 3 (trei) acte materiale săvârșite în perioada 2009 - 2011, data ultimului act material - 28 iunie 2011 - art. 254 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. - pacient T.L.M., în vârstă de 33 de ani.

La data de 28 iunie 2011, Serviciul de Investigare a Fraudelor Botoșani a consemnat în proces-verbal denunțul oral al numitului T.L.M., care a declarat că în ziua de 28 iunie 2011, în jurul orelor 15:00, cu ocazia prezentării la Comisia de expertiză medicală (reevaluare grad III invaliditate), a dat medicului T.L. suma de 100 RON, pentru a fi sigur că îi va păstra gradul III de invaliditate la momentul eliberării deciziei asupra capacității de muncă.

Situația de fapt reținută de prima instanță:

Numitul T.L.M. s-a pensionat pe caz de boală, începând cu data de 23 decembrie 2004, fiind diagnosticat cu "diabet zaharat insulino-dependent, cu complicații cronice severe, retinopatie diabetică, std. III, polineuropatie diabetică senzitivo-motorie distală".

În urma examinării în Comisia de expertiză medicală și recuperare asupra capacității de muncă Botoșani, reprezentată de medicul T.L., prin Decizia din 23 decembrie 2004, s-a dispus încadrarea bolnavului T.L.M. în gradul III de invaliditate, stabilindu-se inițial termen de revizuire la 6 luni.

Potrivit actelor din dosarul medical al pacientului, începând cu 27 iunie 2005, termenul de revizuire a fost stabilit la 12 luni.

În baza Deciziilor asupra capacității de muncă din 27 iunie 2005, din 16 iunie 2006, din 11 iunie 2007, din 13 iunie 2008, din 11 iunie 2009, din 11 iunie 2010 și respectiv, din 28 iunie 2011, pacientului T.L.M. i-a fost păstrat gradul III de invaliditate acordat la momentul pensionării, conform diagnosticului clinic stabilit de medicul specialist, care a rămas neschimbat.

La fiecare revizuire, martorul a fost expertizat de medicul T.L.

În ziua de 28 iunie 2011, T.L.M. s-a prezentat la Cabinetul de expertiză medicală nr. X din mun. Botoșani, la medicul expert T.L., în vederea reevaluării gradului de invaliditate pentru acordarea deciziei asupra capacității de muncă, în baza căreia pacientul urma să beneficieze în continuare de pensia pe caz de boală, conform planificării anterioare.

În incinta cabinetului medical, în timpul consultării, pacientul T.L.M. i-a remis inculpatei suma de 100 RON formată din două bancnote a câte 50 RON fiecare, iar în schimbul banilor medicul i-a eliberat în aceeași zi Decizia asupra capacității de muncă din 28 iunie 2011, care atestă faptul că pacientul prezintă diagnosticul clinic stabilit de analizele medicale ale medicului specialist, în baza căruia este încadrat în gradul III de invaliditate, având capacitate de muncă pierdută cel puțin jumătate, fiind stabilit termen de revizuire la 1 an. Decizia a fost completată, semnată și parafată de doctor T.L., medic expert al asigurărilor sociale.

Fiind audiat în cauză în calitate de martor, la data de 28 iunie 2011, numitul T.L.M. a declarat că i-a oferit medicului T.L., pentru serviciile prestate, suma de 100 RON, pe care a pus-o pe birou, sub primul dosar dintr-un teanc de dosare aflate în partea sa dreaptă. Inculpata a văzut locul în care a pus banii și nu a refuzat primirea sumei, nu a spus nimic după ce a primit banii, i-a măsurat tensiunea, spunându-i că este bună și l-a invitat să aștepte pe hol, pentru a i se elibera decizia. Aproximativ în jurul orelor 15:30, a primit de la asistenta doamnei doctor T.L. decizia de reevaluare în gradul III de invaliditate.

Martorul T.L.M. a mai declarat, de asemenea, că în acest fel procedează de 3 ani, arătând următoarele: "îi ofer medicului T.L. sume de bani la fiecare revizuire anuală, de fiecare dată i-am dat acesteia la reexaminare suma de 50 RON, bani pe care aceasta i-a primit de fiecare dată în schimbul eliberării deciziei pentru incapacitate de muncă".

Martorul a precizat că la revizuirea din anul 2009 și la cea din anul 2010 i-a remis inculpatei câte 50 RON, bani pe care aceasta i-a primit.

Martorul a arătat că, deși dosarul său medical de pensionare este complet, conține toate analizele medicale necesare pentru confirmarea diagnosticului stabilit de specialist, afecțiunea sa încadrându-se în criteriile prevăzute de lege de acordare a gradului de invaliditate, totuși i-a remis inculpatei sumele de bani arătate cu titlu de mită pentru că era de notorietate printre pacienții acesteia faptul că dacă nu-i oferi o sumă de bani sau alte foloase întâmpini "probleme", în ceea ce privește eliberarea deciziei de către aceasta. Arată că beneficiază în prezent de o pensie lunară de 350 RON, având în întreținere un copil minor în vârstă de 12 ani.

Susținerile martorului sunt confirmate de actele medicale depuse la dosar și de înregistrările audio-video, din care rezultă că, în ziua de 28 iunie 2011, pacientul T.L.M. intră în cabinetul inculpatei T.L., acesta rămâne în fața biroului inculpatei, începând să discute aspecte legate de evoluția bolii sale și chiar din primele momente ale discuției, în timp ce medicul verifică documentele din dosarul de pensionare, pacientul îi dă inculpatei suma de bani, pe care o așază sub un teanc de dosare aflate pe birou.

Inculpata observă locul unde acesta pune suma de bani, gestul fiind la vedere, însă nu schițează niciun gest din care să rezulte respingerea ofertei pacientului, lăsând banii în același loc în care i-a așezat pacientul, după care continuă discuția cu privire la aspecte ce țin de diagnostic, îl consultă, iar la final îi spune să aștepte pe hol în eliberarea deciziei.

Din probele arătate mai sus rezultă cu certitudine că inculpata T.L. a primit de la pacient în ziua de 28 iunie 2011 bani cu titlu de mită, în sumă de 100 RON, conform declarației martorului T.L.M., înainte de a presta actul de serviciu care constă în eliberarea deciziei asupra capacității de muncă.

Audiat în cursul judecății, martorul a confirmat cele declarate în cursul urmăririi penale, relevând în plus că numai în anul 2005 nu a dat bani inculpatei, ulterior dând câte 50 RON, de două ori, apoi câte 100 RON la fiecare revizuire. Cum instanța de judecată a fost sesizată doar cu actele materiale din perioada 2009 - 2011, va reține vinovăția inculpatei numai pentru aceste acte materiale.

În concluziile scrise, inculpata nu a recunoscut această faptă, arătând că nu există infracțiune de luare de mită, declarațiile martorului fiind contradictorii și mincinoase și că banii nu au fost dați în scopul de a îndeplini, a nu îndeplini ori a întârzia îndeplinirea unui act privitor la îndatoririle de serviciu sau de a face un act contrar acestor îndatoriri.

Aceste susțineri urmează a fi înlăturate, declarațiile martorului nu prezintă contradicții importante în privința actelor materiale ce intră în latura obiectivă a infracțiunii reținute în sarcina inculpatei, acesta declarând în mod constant că în intervalul 2009 - 2011 a dat inculpatei câte 50 RON, respectiv 100 RON la ultima expertizare, banii fiind oferiți pentru a nu avea probleme cu pensia.

În vederea aplicării disp. art. 255 alin. (5) rap. la alin. (3) C. pen., instanța a întrebat martorul dacă solicită restituirea banilor remiși inculpatei, acesta arătând că nu dorește să fie despăgubit, astfel încât a dispus confiscarea sumei de la inculpată, conform art. 254 alin. (3) C. pen. rap. la art. 19 din Legea nr. 78/2000.

Situația de fapt descrisă mai sus este dovedită cu următoarele mijloace de probă: declarațiile martorului T.L.M., date în cursul urmăririi penale și judecății, documentele medicale din dosarul de pensionare al pacientului, procesul-verbal de verificare în registrul de evidență a pacienților planificați pentru reevaluare la data de 28 iunie 2011, înregistrarea audio-video în mediul ambiental a discuției purtate între inculpată și pacient, declarațiile celorlalți martori audiați în cauză.

Așa fiind, instanța de fond a reținut vinovăția inculpatei și cum în drept, fapta inculpatei, de a primi, în mod repetat, în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, în lunile iunie 2009, iunie 2010 și la data de 28 iunie 2011, de la pacientul T.L.M., suma totală de 200 RON, cu prilejul revizuirilor periodice asupra capacității de muncă, pentru îndeplinirea actului medical la care era obligată în virtutea obligațiilor de serviciu, constituie infracțiunea de "luare de mită", prev. și ped. de art. 254 alin. (1) C. pen., rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 42 C. pen. (3 acte materiale), astfel încât a pedepsit-o potrivit acestor texte de lege.

32. "Luare de mită" din data de 28 iunie 2011 - art. 254 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 - pacient B.A.A., în vârstă de 57 ani.

La data de 28 iunie 2011, Serviciul de Investigare a Fraudelor Botoșani a consemnat în proces-verbal denunțul oral al numitului B.A.A., care a declarat că în ziua de 28 iunie 2011, în jurul orelor 14:00, cu ocazia prezentării la Comisia de expertiză medicală (reevaluare grad III invaliditate), a dat medicului T.L. suma de 80 RON, pentru menținerea gradului III de invaliditate la momentul eliberării deciziei asupra capacității de muncă.

Situația de fapt reținută de prima instanță:

Numitul B.A.A. s-a pensionat pe caz de boală în anul 1998, când în baza Deciziei asupra capacității de muncă din 15 decembrie 1998, a fost încadrat în gradul II de invaliditate, fiind diagnosticat cu "hepatită cronică activă, ulcer duodenal, stadiu activ". Acesta a fost operat de hernie de disc în anul 2002 - 2003 și, pe lângă diagnosticul principal în baza căruia a fost pensionat, mai prezintă și o serie de afecțiuni cardiace, arătând că în luna august 2010 a avut de două ori preinfarct, motiv pentru care poartă asupra sa tot timpul medicamente de inimă.

Martorul are o situație materială precară, din declarația sa rezultă că locuiește într-o garsonieră din municipiul Botoșani, împreună cu soția, care are un venit de circa 600 RON lunar și cu 2 copii majori, care se află în întreținerea sa, fiind în continuarea studiilor.

În baza deciziei de acordare a gradului de invaliditate, pacientul B.A.A. beneficiază în prezent de o pensie lunară de 430 RON.

La începutul pensionării, pacientului i-a fost acordat gradul II de invaliditate de către doctor M.C.V. Ulterior, începând cu anul 2002, a fost expertizat de inculpata T.L., care, prin Decizia asupra capacității de muncă din 17 decembrie 2003, i-a modificat gradul de invaliditate din II în III și i-a stabilit termen de revizuire la un an.

Pacientul a arătat că actele medicale din dosarul său de pensionare atestă în continuare același diagnostic, iar medicii specialiști nu au indicat o ameliorare a bolii, ci i-au mai fost identificate alte afecțiuni pe lângă cele principale, respectiv hipertensiune arterială esențială stadiul II, spondiloză cervicală cu sindrom vertiginos.

Martorul a declarat că s-a prezentat la Cabinetul de expertiză medicală nr. X Botoșani din sediul Direcției de Muncă și Protecție Socială Botoșani pentru evaluarea anuală, mai întâi la data de 13 iunie 2011, însă era aglomerat, iar asistenta medicală i-a comunicat să revină pe data de 28 iunie 2011. În dimineața zilei de 28 iunie 2011, s-a prezentat la comisie la ora 09:30, i-a lăsat asistentei analizele medicale așteptând să fie strigat la ordine.

Din probele administrate în cauză rezultă cu certitudine că, în ziua de 28 iunie 2011, B.A.A. a intrat în cabinetul medical și, chiar la începutul discuției, s-a aplecat peste birou și i-a pus inculpatei în buzunarul de la halat un plic de culoare albă, care, conform declarației pacientului, conținea suma de 80 RON, formată din o bancnotă a 50 RON și 3 bancnote a câte 10 RON.

Medicul T.L. a primit banii remiși de pacient, după care l-a consultat, luându-i tensiunea, ascultându-l la plămâni, continuând să discute cu privire la afecțiunile de care suferă, consultația durând circa 10 minute. La final, inculpata i-a spus acestuia să aștepte pe hol, înțelegând prin această sintagmă des folosită la finalul evaluării medicale că pacientul urmează să primească decizia de la asistentă.

La data de 28 iunie 2011, medicul expert al asigurărilor sociale, doctorul T.L., a completat, semnat și parafat Decizia medicală asupra capacității de muncă nr. III din 28 iunie 2011. Conform acestui act medical, pacientul a fost menținut în gradul III de invaliditate, cu termen de revizuire la un an, la data de 13 iunie 2011, având capacitatea de muncă pierdută cel puțin jumătate.

Și acest martor, la fel ca și ceilalți audiați în cauză, vorbește despre obiceiul inculpatei de a pretinde și primi bani de la pacienții examinați pentru a le elibera în schimb decizii asupra capacității de muncă, modul ei de operare devenind cunoscut la nivelul tuturor pensionarilor aflați în evidența inculpatei, aceasta reușind de-a lungul timpului să inoculeze în mintea lor ideea că "dacă nu cotizezi cu o anumită sumă de bani, îndestulătoare pentru a-i mulțumi așteptările, fie nu mai acordă în continuare decizia asupra capacității de muncă cu gradul de invaliditate stabilit inițial, fie îl privează pe pacient de dreptul la pensie, declarându-l apt de muncă, deși diagnosticul rămâne neschimbat. În cazul acestor pacienți se constată că dosarele lor de pensionare medicală sunt legale și temeinice pentru a beneficia de pensie pe caz de boală, astfel încât inculpata era obligată prin prisma atribuțiilor de serviciu ca, în urma verificării actelor medicale și examinării bolnavilor, să se conformeze legii și să elibereze decizia asupra capacității de muncă cu acordarea gradului conform criteriilor legale, funcție de diagnosticul fiecăruia".

În urma percheziției efectuate în data de 28 iunie 2011 la sediul Cabinetului de expertiză medicală nr. X, unde activa inculpata, a fost identificat și ridicat plicul conținând suma de 80 RON, la care face referire denunțătorul B.A.A., reprezentând banii pe care acesta i-a dat cu titlu de mită inculpatei.

Audiat în fața instanței de judecată, martorul a menținut declarațiile din cursul urmăririi penale, motivând că a dat acești bani pentru a nu fi trimis la București, fiind bătrân și bolnav.

În concluziile scrise, inculpata a contestat redarea imaginilor video existente la dosar cu privire la martorul B.A.A., în realitate în acele înregistrări apărând o altă persoană, existând contradicții între acestea și declarațiile martorului. Aceasta a solicitat și înlăturarea, ca mincinoase, a declarațiilor date de martor, relevând că există neconcordanțe cu privire la momentul în care i-a dat pus plicul cu bani în buzunar. Susținerea nu subzistă. Din verificarea înregistrării audio-video rezultă că martorul a fost strigat în cabinet cu numele "B.", acesta a intrat, s-a apropiat de inculpată și i-a pus în buzunarul de la halat un plic, iar inculpata a sesizat gestul martorului și s-a uitat în partea opusă, apoi s-a ridicat și l-a consultat. Este posibil ca martorul să nu-și mai amintească exact momentul remiterii sumei de bani, însă acesta a declarat în mod constant că a dat inculpatei suma menționată, care a fost depistată cu ocazia percheziției, așa cum s-a arătat mai sus. Prin urmare, nu există nicio eroare privitoare la persoana care este redată în imagini punând plicul în buzunarul inculpatei.

În vederea aplicării disp. art. 255 alin. (5) rap. la alin. (3) C. pen., instanța a întrebat martorul dacă solicită restituirea banilor remiși inculpatei, acesta arătând că dorește să fie despăgubit, astfel încât a dispus restituirea sumei de 80 RON, conform art. 255 alin. (3) și (5) C. pen.

Situația de fapt descrisă mai sus este dovedită cu următoarele mijloace de probă: declarațiile martorului B.A.A., date în cursul urmăririi penale și judecății, documentele medicale din dosarul de pensionare al pacientului, procesul-verbal de verificare în registrul de evidență a pacienților planificați pentru reevaluare la data de 28 iunie 2011, înregistrarea audio-video ambientală a discuției dintre pacient și inculpată, purtată în incinta cabinetului medical de expertiză, în timpul evaluării în ziua de 28 iunie 2011, declarațiile celorlalți martori audiați în cauză.

Așa fiind, instanța de fond a reținut vinovăția inculpatei și cum în drept fapta sa, de a primi suma de 80 RON de la martorul B.A.A., în ziua de 28 iunie 2011, cu prilejul revizuirii medicale, pentru îndeplinirea actului medical la care era obligată în virtutea obligațiilor de serviciu, respectiv eliberarea deciziei asupra capacității de muncă, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de "luare de mită", prev. și ped. de art. 254 alin. (1) C. pen., raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, a pedepsit-o potrivit acestor texte de lege.

33. "Luare de mită" din data de 28 iunie 2011 - art. 254 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 - pacient G.D., în vârstă de 63 ani.

În ziua de 30 iunie 2011, numitul G.D. s-a prezentat la I.P.J. Botoșani, în audiență, declarând că în ziua de 28 iunie 2011, cu prilejul revizuirii medicale i-a dat medicului T.L. suma de 500 RON, cu scopul de a-i primi dosarul medical în vedere pensionării și acordării gradului de invaliditate privind incapacitatea sa de muncă.

Situația de fapt reținută de prima instanță:

Din actele medicale depuse la dosar a rezultat că G.D. a fost diagnosticat cu afecțiuni cardio-respiratorii și digestive, pancreatită acută, hepatită cronică, fiind spitalizat în perioada anilor 2009 - 2011. În anul 2011, pacientul a fost diagnosticat cu hernie epigastrică, iar medicul specialist chirurg l-a internat, recomandându-i efectuarea unei intervenții chirurgicale pentru tratarea afecțiunii.

Numitul G.D. a arătat că la recomandarea medicului specialist de interne s-a hotărât să-și întocmească dosar de pensionare pe caz de boală, medicul curant afirmând că întrunește toate condițiile pentru a fi încadrat într-un grad de invaliditate.

Audiat în calitate de martor în cursul urmăririi penale, G.D. a declarat că anterior datei de 28 iunie 2011 s-a prezentat la sediul Casei Județene de Pensii Botoșani, la Cabinetul medical de expertiză nr. X, pentru a-și depune dosarul de pensionare, că a înaintat actele medicale asistentei H.B.E., după care a fost rugat să aștepte pe hol. Intrând în cabinetul inculpatei T.L., martorul a observat că aceasta avea dosarul său de pensionare pe birou verificându-l. Inculpata i s-a adresat, spunându-i: "matale să vii pregătit, că am mult de lucru la dosarul acesta, să vii pe 28 iunie 2011, că atunci facem treaba".

Martorul a declarat că din cuvintele și din atitudinea doctorului T.L. a înțeles că "pregătit" înseamnă că trebuia să vină la data stabilită să-i dea bani inculpatei, pentru ca, în schimb, să-i primească dosarul de pensionare și să-i emită decizia de încadrare într-un grad de invaliditate.

În consecință, martorul a revenit în ziua de 28 iunie 2011, pentru a fi evaluat medical de medicul expert T.L. Pacientul G.D. a declarat că a intrat în cabinetul inculpatei și chiar de la început i-a pus pe birou, în fața ei, suma de 500 RON formată din 3 bancnote a câte 100 RON fiecare, 4 bancnote a câte 50 RON fiecare, pe care le-a împăturit în biletul de trimitere pe care îl avea de la medicul chirurg. Inculpata a scos banii din hârtie, s-a uitat la ei și inițial a observat doar bancnotele de 100 RON, moment în care crezând că i-a fost remisă doar suma de 300 RON, i-a spus pacientului că trebuia să-i aducă 500 RON, așa cum se înțeleseseră inițial. Pacientul i-a arătat inculpatei că de fapt erau 500 RON, indicându-i și bancnotele de câte 50 RON, după care, arătându-se mulțumită, inculpata a primit banii, i-a mutat sub un dosar aflat pe birou, a zâmbit pacientului și i-a transmis că mai trebuie să efectueze o ecocardiografie la cabinetul particular L.R. din Botoșani, după care să-i aducă analiza cerută în ziua următoare, promițându-i că-i va elibera decizia asupra capacității de muncă, prin stabilirea unui grad de invaliditate.

În continuare, medicul a procedat la consultarea pacientului, a discutat cu acesta despre bolile de care suferă, iar la final i-a dat de grijă să vină a doua zi cu analiza până la ora 15:00, dosarul de pensionare rămânând la ea.

În ziua de 28 iunie 2011, inculpata T.L. a fost reținută în cauză, sub acuzația de luare de mită, astfel încât, în ziua următoare, pe 29 iunie 2011, pacientul G.D. a constatat că biroul unde își desfășura activitatea inculpata fusese sigilat de organele de urmărire penală în urma percheziției efectuate cu o zi înainte.

În cursul judecății, martorul a confirmat în parte declarațiile date în cursul urmăririi penale, arătând că în ziua de 28 iunie 2011, având în vedere discuțiile pe care le auzise înainte de a intra în cabinet, a pregătit suma de 300 RON, pe care i-a pus-o inculpatei pe birou, însă aceasta l-a refuzat și i-a spus că este bun de muncă. Când a ieșit din cabinet, supărat, pacienții care erau pe hol l-au sfătuit să pună 500 RON pentru a avea șanse de reușită, condiții în care a cerut de la fiica sa încă 200 RON și a intrat din nou la medic, punându-i în dosar 500 RON, condiții în care inculpata i-a spus să facă E. și să revină. Martorul a mai arătat că a doua zi a făcut analizele solicitate, la E. plătind o analiza la inimă cu 80 RON, că a fost consultat și de medicul R., care i-a spus că este foarte bolnav și, uitându-se la analizele pe care le avea, i-a spus că a fost purtat pe drumuri degeaba. Ulterior, când s-a prezentat la cabinet cu analizele, a constatat că inculpata fusese arestată, prezentându-se la poliție pentru a denunța fapta.

Declarația denunțătorului G.D. este confirmată de actele medicale și de chitanțele depuse la dosarul cauzei, care atestă că în ziua de 28 iunie 2011 medicul expert T.L. i-a scris pacientului un bilet de trimitere pentru efectuarea unor investigații de specialitate, printre care și ecocardiografia de la L.R., analize pe care martorul le-a efectuat.

În legătură cu atitudinea inculpatei față de pacienți, martorul a precizat că, înainte de a intra în cabinetul inculpatei T.L., a auzit de la alți pacienți că, pentru a primi decizia de acordare sau menținere a gradului de invaliditate, bolnavul este nevoit să-i remită medicului T.L. o sumă de bani, vehiculându-se sume între 300 și 500 RON, aceasta din urmă fiind remisă de pacienții care se prezintă pentru prima dată la comisie.

În acest sens, martorul a arătat: "chiar și de la alți pensionari pe caz de boală de pe raza localității Vorona am auzit că nici nu avem ce căuta la cabinetul doamnei doctor T.L. fără să ai la tine bani, cel puțin 500 RON."

Din imaginile audio-video înregistrate în mediul ambiental în ziua de 28 iunie 2011, rezultă aspecte care confirmă declarația martorului G.D.

La percheziția efectuată în aceeași zi la sediul Cabinetului de expertiză medicală nr. X Botoșani, a fost identificată și ridicată suma de 500 RON, pe care G.D. i-a remis-o inculpatei cu titlu de mită.

Fiind reaudiat la data de 11 august 2011, acesta declara că ulterior arestării inculpatei s-a prezentat la Cabinetul de expertiză medicală nr. X, unde a fost expertizat medical de doamna doctor M.C.V., care i-a transmis că în următoarele 2 săptămâni va primi decizia asupra capacității de muncă.

În concluziile scrise, inculpata a solicitat înlăturarea depoziției mincinoase a denunțătorului, care nu poate da declarație în calitate de martor, relevând numeroasele contradicții existente în declarațiile acestuia, care relevă reaua sa credință. Aceste neconcordanțe există, instanța relevându-le cu prilejul reținerii situației de fapt. Din acest motiv a dispus și reaudierea martorului la termenul din 15 mai 2012, acesta confirmând că imaginile audio-video sunt de la prima intrare în cabinet, când inculpata l-a mai trimis să facă analize. Este adevărat că martorul a spus în declarațiile din cursul urmăririi penale că a efectuat analize la L.R., iar în cursul judecății a spus că aceste analize au fost efectuate la E., însă verificând bonurile fiscale depuse la dosar instanța a constatat că acesta a făcut investigații în ziua de 29 iunie 2011 la ambele laboratoare. De asemenea, s-a reținut că acest martor este unul dintre acei pacienți care s-au prezentat din proprie inițiativă la poliție pentru a se autodenunța cu privire la infracțiunea de "dare de mită". Instanța a apreciat declarațiile date de martor în instanță ca fiind corespunzătoare adevărului, în contextul celorlalte probatorii administrate în cauză, urmând a fi reținute ca mijloace de probă.

În vederea aplicării disp. art. 255 alin. (5) rap. la alin. (3) C. pen., instanța a întrebat martorul dacă solicită restituirea banilor remiși inculpatei, acesta arătând că dorește să fie despăgubit, astfel încât a dispus restituirea sumei de 500 RON, conform art. 255 alin. (3) și (5) C. pen.

De asemenea, acesta a solicitat ca inculpata să fie obligată să-l despăgubească cu suma totală de 1.492 RON, reprezentând pensia pentru două luni, respectiv iulie și august 2011, cât a fost lipsit din vina inculpatei (992 RON) și c/val. analizelor și a drumurilor efectuate (500 RON). Aceste pretenții sunt inadmisibile, în cauză G.D. având calitate de martor, urmând a fi respinse pentru acest considerent, acesta putând să promoveze o acțiune civilă în acest sens.

Situația de fapt descrisă mai sus este dovedită cu următoarele mijloace de probă: declarațiile martorului G.D., date în cursul urmăririi penale parțial și judecății, documentele medicale din dosarul de pensionare al pacientului, Procesul-verbal de verificare în registrul de evidență a pacienților planificați pentru reevaluare la data de 28 iunie 2011, înregistrarea audio-video ambientală a discuției dintre pacient și inculpată, purtată în incinta cabinetului medical de expertiză, în timpul evaluării în ziua de 28 iunie 2011, Procesul-verbal din 12 august 2011 de redare a discuțiilor și descărcare a imaginilor, declarațiile celorlalți martori audiați în cauză.

Așa fiind, instanța de fond a reținut vinovăția inculpatei și cum în drept fapta sa, de a primi suma de 500 RON de la martorul G.D., în ziua de 28 iunie 2011, cu ocazia primirii dosarului de pensionare pe caz de boală, pentru îndeplinirea actului medical la care era obligată în virtutea obligațiilor de serviciu, respectiv eliberarea deciziei asupra capacității de muncă, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de "luare de mită", prev. și ped. de art. 254 alin. (1) C. pen., raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, a pedepsit-o potrivit acestor texte de lege.

34. "Luare de mită" în formă continuată - perioada octombrie 2010, respectiv mai 2011 (două acte materiale) - art. 254 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 42 C. pen. - pacient C.E.A., în vârstă de 53 ani.

La data de 19 iulie 2011, numita C.E.A. a declarat organelor de urmărire penală faptul că, în luna octombrie 2010, respectiv 11 aprilie 2011, a fost expertizată medical de dr. T.L., în vederea eliberării în continuare a deciziei asupra capacității de muncă, dând acesteia, de fiecare dată, câte 200 RON, o ciocolată și un pachet de cafea.

Situația de fapt reținută de prima instanță:

Din actele medicale depuse la dosar rezultă că numita C.E.A. a fost pensionată pe caz de boală prin Decizia din 19 octombrie 1999, cu gradul II de invaliditate, ulterior schimbându-i-se gradul de invaliditate în gradul III. Aceasta a fost diagnosticată cu "tulburare afectivă organică de tip depresiv, ulcer duodenal", diagnostic care a rămas neschimbat în perioada anilor 2007 -2011 și care conform criteriilor prevăzute de lege o îndreptățește să primească pensie de invalid.

Din luna octombrie 2010, martora a fost expertizată de inculpata T.L.

Audiată în calitate de martor în cursul urmăririi penale, C.E.A. a declarat că, în luna octombrie 2010, inculpata a trimis-o să efectueze un set de analize suplimentare, deși examenele respective erau deja atașate la dosarul de pensionare, amenințând-o că o trimite la București: "Aveam aceleași afecțiuni medicale de 10 ani și starea mea de sănătate s-a înrăutățit, (...), când am revenit cu analizele aflând de la alți pacienți că singura modalitatea de a evita purtarea pe drumuri este de a-i da medicului T.L. o pensie.".

În continuare martora a arătat că, ulterior, i-a oferit inculpatei suma de 200 RON, un pachet de cafea J. mare și o ciocolată, bani și bunuri pe care aceasta le-a primit, în schimbul cărora i-a eliberat fără probleme decizia de încadrare în gradul III de invaliditate.

Prin Decizia nr. 2846 din 18 octombrie 2010, inculpata a menținut martorei gradul III de invaliditate, cu termen de revizuire la 6 luni.

În cursul judecății, martora a confirmat declarațiile date în cursul urmăririi penale.

La data de 11 aprilie 2011, prezentându-se la revizuire, C.E.A. a fost trimisă de inculpată să efectueze un examen oftalmologic la cabinetul privat al doctorului B.T. Martora a declarat: "Am revenit după o săptămână, deoarece am așteptat să iau pensia, pentru că nu aveam bani și am înțeles că trebuie să dau din nou. Revenind cu analizele solicitate, în timpul consultului medical, martora i-a dat doctoriței T.L. suma de 200 RON, un pachet de cafea și o ciocolată, rugând-o să-i dea termen de revizuire la un an, întrucât este prea necăjită. După ce a primit banii și bunurile menționate inculpata i-a comunicat martorei să vină în perioada următoare să ridice decizia asupra capacității de muncă.

Martora a declarat că, în ziua de 9 iunie 2011, a ridicat de la asistenta medicală a inculpatei decizia medicală eliberată pe numele ei, din 11 aprilie 2011 de menținere în gradul III de invaliditate, cu termen de revizuire la un an.

Sus-numita a mai declarat că beneficiază de o pensie lunară de 528 RON, despre care a afirmat că: "Este singurul venit al familiei și atât eu, cât și fostul soț, pe care-l întrețin, trăim din acești bani (...), medicamentele necesare sunt foarte scumpe și ne limităm la cele uzuale ca să ne permitem să supraviețuim".

În concluziile scrise depuse la dosar, inculpata a solicitat înlăturarea declarațiilor martorei, care sunt mincinoase și conțin numeroase contradicții, arătând că aceasta nu poate fi și denunțător, și martor în aceeași cauză.

Această din urmă susținere nu este fondată, motivarea cu privire la calitatea de martor în acest proces regăsindu-se mai sus.

În privința contradicțiilor remarcate de inculpată în declarațiile martorei, instanța a reținut că acestea vizează aspecte neesențiale ale cauzei. În privința actelor infracționale reținute în sarcina inculpatei, martora a declarat, în mod constant, atât în cursul urmăririi penale, cât și în cursul judecății, că s-a prezentat la cabinetul de expertiză pentru revizuire, în luna octombrie 2010 și aprilie 2011, că inculpata a trimis-o să facă analize și că, ulterior, i-a dat câte 200 RON, un pachet de cafea și o ciocolată, pentru a nu avea probleme cu emiterea deciziei. Chiar dacă există acea neconcordanță cu privire la dată, în cursul judecății martora susținând că prima oară s-a prezentat la inculpată în noiembrie 2010, această neconcordanță nu afectează valabilitatea declarației, fiind o evidentă eroare.

În vederea aplicării disp. art. 255 alin. (5) rap. la alin. (3) C. pen., instanța a întrebat martora dacă solicită restituirea banilor remiși inculpatei, aceasta arătând că dorește să fie despăgubită, astfel încât a dispus restituirea sumei de 430 RON, conform art. 255 alin. (3) și (5) C. pen.

Instanța a respins ca inadmisibile celelalte pretenții formulate de martoră, având în vedere calitatea acesteia în proces.

Situația de fapt descrisă mai sus este dovedită cu următoarele mijloace de probă: declarațiile martorei C.E.A., date în cursul urmăririi penale și judecății, documentele medicale din dosarul de pensionare al pacientului, declarațiile celorlalți martori audiați în cauză.

Așa fiind, instanța de fond a reținut vinovăția inculpatei și cum în drept fapta sa, de a primi suma totală de 400 RON și alte bunuri constând în două pachete cu cafea și două batoane ciocolată, în valoare de 30 RON, de la pacienta C.E.A., în luna octombrie 2010, respectiv mai 2011, cu prilejul revizuirilor medicale periodice, în schimbul eliberării deciziilor asupra capacității de muncă, constituie infracțiunea de "luare de mită" în formă continuată, prev. și ped. de art. 254 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 42 C. pen. (2 acte materiale), a pedepsit-o potrivit acestor texte de lege.

35. "Luare de mită" - 6 iunie 2011 - art. 254 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 - pacient P.S., în vârstă de 49 ani.

La data de 16 august 2011, numita P.S. a declarat organelor de urmărire penală faptul că, în ziua de 6 iunie 2011, prezentându-se la Cabinetul de expertiză medicală al medicului T.L., în vederea revizuirii periodice, i-a dat acesteia suma de 200 RON, precum și două borcane a câte 800 g fiecare, conținând miere de albine, în valoare totală de circa 40 RON, cu precizarea că inițial, medicul a primit banii și bunurile menționate, iar la finalul consultației a păstrat numai cele două borcane cu miere, în cantitate totală de 1.600 g, restituindu-i suma de bani, cu condiția să revină la o dată ulterioară pentru a-i mai aduce o sticlă cu miere de albine.

Banii și bunurile au fost oferite de către pacientă inculpatei T.L., în schimbul eliberării deciziei asupra capacității de muncă de menținere a gradului III de invaliditate.

Situația de fapt reținută de prima instanță:

Din actele medicale depuse la dosar, rezultă că pacienta a fost pensionată pe caz de boală în anul 2000, fiind diagnosticată cu "tulburare organică de personalitate tip impulsiv" și încadrată inițial în gradul II de invaliditate, de dr. M.

Din declarația dată de martoră în cursul urmăririi penale, care a fost confirmată și de declarația dată în instanță, rezultă că, în anul 2003, fiind expertizată de inculpată, aceasta a trimis-o la București, schimbându-i gradul de invaliditate din II în III.

În perioada 2009 - 2010, în timp ce aștepta să intre în cabinet, a auzit discuții între pacienți legate de pretențiile inculpatei la cuantumul unei pensii pentru a obține pensie nerevizuibilă sau un grad de invaliditate mai mic, care presupunea o pensie mai mare.

Prin urmare, la data de 6 iunie 2011, fiind programată la reevaluare, martora a pregătit într-o sacoșă două borcane a 800 g fiecare cu miere, în valoare de 40 RON, pe care le-a pus lângă fișet, în spatele biroului, rugând-o pe inculpată să-i dea gradul II. În același timp, martora a pus pe birou suma de 200 RON, în bancnote de câte 50 RON, medicul văzând banii, însă nu a spus nimic. După circa 5 minute, i-a restituit banii, spunându-i să-i aducă o sticlă cu miere. În declarația din cursul judecății, martora a precizat că nu-și mai amintește ca inculpata să-i fi spus să-i aducă o sticlă cu miere.

Martora a declarat că a interpretat gestul inculpatei, de a-i restitui suma de bani, prin aceea că i-a remis o sumă prea mică sau nu a putut să-i acorde gradul II de invaliditate, conform actelor de la dosar, spunându-i că doar comisia de la București hotărăște acest lucru.

Declarația martorei este confirmată de imaginile audio-video înregistrate în mediul ambiental, din care rezultă că în ziua de 6 iunie 2011 pacienta intră în cabinet la ora 09:23:44, în birou aflându-se asistenta medicală H.B.E. și așază în partea dreaptă a biroului două pachete, iar la plecare se intersectează cu medicul în dreptul ușii de acces.

Celelalte aspecte relatate de martoră, privind ce s-a întâmplat după revenirea în cabinet, reținute de parchet în rechizitoriu, nu apar în înregistrarea audio-video, însă instanța apreciază că declarațiile martorei se coroborează cu celelalte probe și confirmă situația de fapt reținută.

La data de 6 iunie 2011, T.L. a eliberat pe numele pacientei P.S. Decizia nr. JJJ/2011 de menținere a gradului III de invaliditate.

În concluziile scrise depuse la dosar, inculpata a solicitat înlăturarea declarațiilor date de această martoră, care este o persoană cu probleme psihice, vulnerabilă, susținere care nu poate fi primită. Audiată în fața instanței de judecată, martora a dat declarații coerente, iar unele neconcordanțe care există se datorează stresului la care au fost supuși martorii în cursul judecății, când inculpata și-a exercitat abuziv drepturile procesuale, încercând să inducă pacienților audiați impresia că pot suporta unele consecințe dacă declară adevărul.

În vederea aplicării disp. art. 255 alin. (5) rap. la alin. (3) C. pen., instanța a întrebat martora dacă solicită restituirea banilor remiși inculpatei, aceasta arătând că nu dorește să fie despăgubită, astfel încât a dispus confiscarea sumei de la inculpată, conform art. 254 alin. (3) C. pen. rap. la art. 19 din Legea nr. 78/2000.

Situația de fapt descrisă mai sus este dovedită cu următoarele mijloace de probă: declarațiile martorei P.S., date în cursul urmăririi penale și judecății, documentele medicale din dosarul de pensionare al pacientului, procesul-verbal de verificare în registrul de evidență a pacienților planificați pentru reevaluare la data de 6 iunie 2011, înregistrarea audio-video ambientală a discuției dintre pacient și inculpată, purtată în incinta cabinetului medical de expertiză, în timpul evaluării în ziua de 6 iunie 2011, Procesul-verbal din 27 iunie 2011 de redare a discuțiilor și descărcare a imaginilor, declarațiile celorlalți martori audiați în cauză.

Așa fiind, instanța de fond a reținut vinovăția inculpatei și cum în drept fapta sa, de a primi de la pacienta P.S., la data de 6 iunie 2011, cu prilejul revizuirii medicale periodice, două borcane a câte 800 g fiecare, conținând miere de albine, în valoare totală de 40 RON, în schimbul eliberării deciziei asupra capacității de muncă, constituie infracțiunea de "luare de mită", prev. și ped. de art. 254 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, a pedepsit-o potrivit acestui text de lege.

S-a reținut că, în primă fază, inculpata a primit și suma de 200 RON de la pacientă, în sensul că a "luat în posesie banii", după care în a doua fază, aceasta s-a răzgândit și i-a restituit, condiționând gestul de primirea ulterioară a unei cantități de miere de albine, de la pacientă.

36. "Luare de mită" - din mai 2009 - art. 254 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 - pacient M.C.A., în vârstă de 48 ani.

La data de 17 august 2011, numita M.C.A. a declarat organelor de urmărire penală faptul că, în anul 2009, prezentându-se la Cabinetul de expertiză medicală al medicului T.L., în vederea revizuirii periodice, i-a dat acesteia suma de 200 RON, bani pe care medicul i-a primit, cu scopul de a-i elibera în schimb decizia asupra capacității de muncă de menținere a gradului III de invaliditate.

Totodată, denunțătoarea a declarat că, în data de 31 mai 2011, i-a oferit din nou medicului T.L. suma de 300 RON, pe care în primă fază i-a luat, după care la finalul consultației i-a restituit banii, pe care i-a scos dintr-un sertar al biroului, învelindu-i într-o coală de hârtie.

Situația de fapt reținută de prima instanță:

Din actele medicale depuse la dosar rezultă că numita M.C.A. s-a pensionat pe caz de boală din anul 2000, în baza Deciziei din 23 mai 2000, emisă de medicul expert M.C.V., cu gradul II de invaliditate, suferind de "psihosindrom distimic anxios" și o serie de afecțiuni cardiace, iar în anul 2005, inculpata T.L. i-a modificat gradul din II în III de invaliditate, în baza Deciziei din 18 mai 2005.

Inculpata a procedat la modificarea gradului de invaliditate din II în III, cu termen de revizuire la 6 luni, cu toate că martora afirmă că diagnosticul i-a rămas neschimbat și la fiecare revizuire a adus la dosarul de pensionare analizele medicale complete pe care i le solicitase și medicul expert anterior: "Din discuțiile purtate cu alți pensionari pe caz de boală, am dedus că medicul T.L. mi-a retrogradat gradul de invaliditate pe motiv că nu i-am dat bani".

Martora a arătat că i-a cerut explicații inculpatei în legătură cu motivul modificării gradului, la care aceasta i-a răspuns că dacă "nu-i convine să meargă la București".

La fel ca și ceilalți martori, M.C.A. a afirmat că inculpata îi solicita examen oftalmologic și alte analize suplimentare, apreciate de ea și de ceilalți pacienți ca fiind inutile.

Din declarațiile date în cursul urmăririi penale și judecății rezultă cu certitudine că, la data de 14 mai 2009, cu prilejul revizuirii medicale, martora i-a dat medicului suma de 200 RON, făcând acest lucru pentru că așa a auzit vorbind alți pacienți, se purta urât cu ea și i-a dat de înțeles prin conduita ei că dacă nu-i dă bani va continua să se poarte așa și în viitor: "I-am dat 200 RON, întrucât am auzit de la alți pacienți că trebuie să-i dai dr. T.L. echivalentul unei pensii, iar eu aveam atunci în jur de 250 RON pensie.".

În aceeași zi, inculpata a emis Decizia nr. KKK/2009, prin care îi menținea gradul III de invaliditate.

Martora a mai susținut că o rugase să-i dea gradul II, însă inculpata nu a făcut-o, bănuind că nu a fost mulțumită de suma primită.

La reevaluarea din 31 mai 2011, martora i-a dat inculpatei suma de 300 RON, pe care însă la finalul întrevederii i-a restituit-o într-o manieră care a surprins-o: "I-am pus banii pe masă la fel ca în anii 2009, inițial medicul i-a luat, iar în momentul în care mi i-a restituit am avut senzația că i-a scos dintr-un sertar, i-a învelit în foaia cu decizia de pensionare, după care mi i-a băgat în geantă".

Din Procesul-verbal de redare a discuțiilor și imaginilor ambientale din data de 31 mai 2011, rezultă că pacienta M.C.A. a fost strigată pe numele de familie, a intrat în birou la ora 12:57, iar la ora 12:59 i-a dat medicului o sumă de bani, pe care i-a așezat pe birou în fața sa, inculpata ascunzând banii sub un dosar. La ora 13:04, după o discuție cu martora despre copilul bolnav al acesteia, inculpata a scos banii de sub un dosar, i-a învelit într-o hârtie și i-a băgat martorei în geantă.

În concluziile scrise depuse la dosar, inculpata a solicitat înlăturarea declarațiilor date de această martoră, care este o persoană cu probleme psihice, vulnerabilă, susținere care nu poate fi primită. Audiată în fața instanței de judecată, martora a dat declarații coerente, arătând că a dat inculpatei suma de 200 RON în anul 2009, cu prilejul revizuirii, întrucât îi era teamă să nu piardă pensia, declarații care se coroborează cu cele date în cursul urmăririi penale și cu celelalte probatorii, astfel încât fapta este dovedită.

Motivarea că pacienta nu avea motive să se teamă că va pierde pensia nu poate fi reținută, întrucât, pe de o parte, aceasta este o persoană vulnerabilă, cu probleme de sănătate, așa cum chiar inculpata susține, iar pe de altă parte, inculpata a reușit de-a lungul timpului să inducă pacienților impresia că pot oricând să piardă pensia dacă nu "cotizează".

În vederea aplicării disp. art. 255 alin. (5) rap. la alin. (3) C. pen., instanța a întrebat martora dacă solicită restituirea banilor remiși inculpatei, aceasta arătând că nu dorește să fie despăgubită, astfel încât a dispus confiscarea sumei de la inculpată, conform art. 254 alin. (3) C. pen. rap. la art. 19 din Legea nr. 78/2000.

Situația de fapt descrisă mai sus este dovedită cu următoarele mijloace de probă: declarațiile martorei M.C.A., date în cursul urmăririi penale și judecății, documentele medicale din dosarul de pensionare al pacientului, procesul-verbal de verificare în registrul de evidență a pacienților planificați pentru reevaluare la data de 31 mai 2011, înregistrarea audio-video ambientală a discuției dintre pacient și inculpată, purtată în incinta cabinetului medical de expertiză, în timpul evaluării în ziua de 31 mai 2011, Procesul-verbal din 10 august 2011 de redare a discuțiilor și descărcare a imaginilor, declarațiile celorlalți martori audiați în cauză.

Așa fiind, instanța de fond a reținut vinovăția inculpatei și cum în drept fapta sa, de a primi suma de 200 RON de la pacienta M.C.A., la data de 14 mai 2009, cu prilejul revizuirii medicale anuale, în schimbul eliberării deciziei asupra capacității de muncă, constituie infracțiunea de "luare de mită" prev. și ped. de art. 254 alin. (1) C. pen., raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, a pedepsit-o potrivit acestor texte de lege.

S-a reținut că, la termenul de revizuire din 31 mai 2011, în primă fază medicul a primit suma de 300 RON, oferită cu titlu de mită de către pacientă, iar ulterior i-a restituit acesteia suma de bani.

37. "Luare de mită" din data de 12 aprilie 2010 - art. 254 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 - pacient C.I., în vârstă de 55 ani.

La data de 21 iulie 2011, numita C.I. a declarat organelor de urmărire penală faptul că, în luna aprilie 2010, prezentându-se la Cabinetul de expertiză medicală al medicului T.L., în vederea revizuirii periodice, i-a dat acesteia suma de 200 RON, bani pe care medicul i-a primit, cu scopul de a-i elibera în schimb decizia asupra capacității de muncă de menținere a gradului II de invaliditate.

Situația de fapt reținută de prima instanță:

Audiată în calitate de martor, numita C.I. a declarat că s-a pensionat pe caz de boală din anul 2002, fiind la început încadrată în gradul II de invaliditate până în aprilie 2011, când medicul T.L. i-a modificat gradul în III de invaliditate.

Martora a apreciat că a fost expertizată de T.L. de circa 6 - 7 ori până în prezent, arătând despre persoana inculpatei: "Am înțeles comportamentul josnic, umilitor față de pacienți (...), un comportament care te determină să oferi sume de bani sau bunuri, astfel încât pacienții să-și mențină gradele (...), să nu fie trimiși la cabinete medicale pentru analize."

Martora a constatat, la fel ca și ceilalți pacienți, că obiceiul inculpatei de a trimite bolnavii la analize inutile devenise un fenomen generalizat, de notorietate în rândul persoanelor aflate în evidența ei, bolnavii percepând această atitudine ca fiind una josnică: "în unele cazuri pacienții fiind trimiși la analize ce nu aveau legătură cu boala pentru care erau pensionați (...), deși veneau pacienți cu analizele făcute cu câteva zile înainte, îi mai trimitea la cabinetele preferate de ea.".

Martora C.I. a arătat că în luna aprilie 2010, cu prilejul revizuirii medicale, i-a dat medicului suma de 200 RON, pentru a-i elibera decizia asupra capacității de muncă, fără alte impedimente, precizând că medicul nu a refuzat suma de bani.

Din declarația dată în cursul judecății, care confirmă declarațiile din cursul urmăririi penale, rezultă că după ce a pus banii pe biroul său, sub niște hârtii, inculpata a luat banii și hârtiile, punându-le într-un sertar, apoi i-a spus să aștepte pe hol.

Conform documentelor de la dosar, inculpata T.L. a eliberat la data de 12 aprilie 2010 Decizia asupra capacității de muncă nr. LLL/2010, pe numele C.I., de încadrare în gradul II de invaliditate, capacitate de muncă pierdută în cea mai mare parte, termen de revizuire la un an.

Martora a mai relevat că în luna aprilie 2011 a fost nevoită să efectueze 7 (șapte) deplasări la Cabinetul de expertiză medicală din Botoșani, întrucât medicul T.L. o trimitea în mod repetat să efectueze analize suplimentare.

"Am stat la rând, pe holul de la intrare în cabinet două zile de dimineață până seara și tot nu am reușit să ajung la ea. Pe data de 12 aprilie 2011, văzând cum se comportă cu mai toți pacienții, când am intrat în cabinet (...), i-am oferit suma de 250 RON, i-am pus pe birou la vedere. Doamna doctor a refuzat să primească banii fără să-i atingă (...), folosind o bucată de hârtie i-a luat de pe birou și mi i-a pus în sacoșa mea, fără să zică nimic."

Din declarația martorei rezultă comportamentul prudent al inculpatei, care adopta în mod intenționat un mod specific de operare, astfel încât să nu poată fi surprinsă în flagrant, cu bani proveniți din infracțiune asupra ei, sens în care au fost administrate probe la dosarul cauzei.

Astfel, conform materialului pus la dispoziție de către Serviciul Român de Informații - Direcția Județeană Botoșani, în perioada mai 2011, cât a fost monitorizată, inculpata a dat dovadă de prudență, invitând la un moment dat în cabinetul ei două persoane de specialitate, care au controlat pereții cabinetului, în vederea identificării unor surse de înregistrare audio-video, planșa fotografică aflându-se la urma secretă a dosarului.

În aceeași ordine de idei, și în cazul pacientului M.D., rezultând din imaginile ambientale că, în luna aprilie 2011, îi oferă medicului o sumă de bani, însă aceasta îi spune să-și ia banii înapoi, avertizându-l că ar putea fi filmați și arătându-i spre senzorul de mișcare instalat în biroul ei, context în care pacientul respectiv îi comunică că va reveni a doua zi dimineața la primele ore, pentru a-i remite suma de bani, discuția fiind purtată cu voce joasă, inculpata dând de înțeles că este de acord cu cele spuse de pacient. Imaginile audio-video cu privire la cele menționate anterior se află la dosarul cauzei.

Față de cele arătate, gestul inculpatei T.L., de a respinge sumele de bani de la unii pacienți, în mod sporadic, sunt interpretate în contextul descris mai sus, fiind exercitate pe fondul unei stări de temere de a nu fi surprinsă de organele de anchetă în flagrant și totodată în ideea adoptării în mod intenționat, a unui mod haotic de operare, astfel încât să se pună la adăpost.

În continuarea declarației, martora C.I. a arătat că, fără a purta alte discuții a plecat din cabinet urmând să revină a doua zi cu rezultatul analizelor cerute, prilej cu care a găsit-o pe inculpată într-o stare de surescitare nervoasă, așteptând la ușa cabinetului ei până la orele 19:00. Când a intrat, încercând să-i dea din nou suma de 250 RON cu titlu de mită, inculpata a refuzat și de această dată banii, ferindu-se să-i atingă, folosind o bucată de hârtie când i-a luat de pe birou. Nici de această dată nu a zis nimic de bani, însă a afirmat că nu se încadrează în gradul II de invaliditate, spunându-i: "Umblăm la grad.". Martorei i s-a făcut rău, a leșinat, a fost stropită cu apă și abia peste 30 de minute și-a revenit. Susține martora: "Consider că i-am oferit prea puțin bani doamnei doctor și din acest motiv a refuzat să mi-i primească și mi-a modificat gradul".

Într-adevăr, conform Deciziei din 12 aprilie 2011, medicul T.L. i-a modificat numitei C.I. gradul de invaliditate din II în III, cu termen de revizuire la un an.

În concluziile scrise, inculpata a făcut o serie de considerații legate de posibilitatea legală a medicului expert de a solicita pacienților efectuarea investigațiilor necesare stabilirii corecte a gradului de invaliditate, arătând în același timp că a avut un număr mic de contestații admise în urma modificării gradului de invaliditate, aspecte care nu prezintă relevanță deosebită, având în vedere că inculpata nu este trimisă în judecată pentru abuz în serviciu.

Inculpata a mai relevat că martora a declarat că, în anul 2010, a vrut să o recompenseze pentru că nu a purtat-o pe drumuri pentru analize, dând banii din proprie inițiativă, fără să îi ceară. Este adevărat că martora a făcut aceste susțineri în declarația dată în cursul judecății, însă a mai precizat că a luat hotărârea să o recompenseze pentru a nu o mai purta pe drumuri, întrucât, deși făcuse acele analize pe care i le ceruse inculpata la L.R., îi era teamă că o va mai trimite la alte analize.

Instanța a remarcat faptul că inculpata consideră și în prezent că este normal să fie "recompensată" de pacienți, deși nu avea nicio motivație să aștepte o astfel de atitudine din partea acestora, cu atât mai mult cu cât erau persoane lipsite de mijloace de trai, care întrețineau toată familia din pensia de invaliditate, care era suficient de mică.

În vederea aplicării disp. art. 255 alin. (5) rap. la alin. (3) C. pen., instanța a întrebat martora dacă solicită restituirea banilor remiși inculpatei, aceasta arătând că dorește să fie despăgubită, astfel încât a dispus restituirea sumei de 200 RON, conform art. 255 alin. (3) și (5) C. pen.

Situația de fapt descrisă mai sus este dovedită cu următoarele mijloace de probă: declarațiile martorei C.I., date în cursul urmăririi penale și judecății, documentele medicale din dosarul de pensionare al pacientului, Procesul-verbal de verificare în registrul de evidență a pacienților planificați pentru reevaluare la data de 12 aprilie 2011, declarațiile celorlalți martori audiați în cauză.

Așa fiind, instanța de fond a reținut vinovăția inculpatei și cum în drept fapta sa, de a primi suma de 200 RON, în aprilie 2010, de la pacienta C.I., cu prilejul revizuirii medicale anuale, în schimbul eliberării deciziei asupra capacității de muncă, constituie infracțiunea de "luare de mită" prev. și ped. de art. 254 alin. (1) C. pen., raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, a pedepsit-o potrivit acestor texte de lege.

S-a reținut că, la termenul din 12 aprilie 2011, medicul i-a restituit pacientei suma oferită cu titlu de mită, respectiv 250 RON, prin gesturi din care a rezultat în mod cert starea inculpatei de temere de a fi prinsă cu bani proveniți din infracțiuni, asupra ei.

38. "Luare de mită" - octombrie 2010 - art. 254 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 - pacient C.E.A., în vârstă de 51 ani.

La data de 20 iulie 2011, numita C.E.A. a declarat organelor de urmărire penală faptul că, în luna octombrie 2010, i-a dat medicului T.L. suma de 50 RON, pentru a-i emite decizia de încadrare în grad de invaliditate.

Situația de fapt reținută de prima instanță:

Numita C.E.A. a declarat că s-a pensionat pe caz de boală din anul 2001, pentru afecțiuni cardiace, prezentându-se la reevaluare medicală anuală la doctorița T.L.

La data înaintării dosarului de pensionare, martora fusese internată în clinica de Cardiopatie Târgu Mureș, având recomandări ale medicilor specialiști cardiologi, în sensul întrunirii condițiilor pentru a fi încadrată în grad de invaliditate. Cu toate acestea, la expertizarea medicală, inculpata i-a comunicat că nu îndeplinește condițiile de pensionare.

Martora a arătat că doctorița a adoptat un comportament arogant față de ea, spunându-i să nu se mai plângă, că fiecare are cheltuieli și că ea însăși câștigă venituri modice în calitate de medic expert.

Amânând-o în mod repetat și nejustificat cu privire la emiterea deciziei asupra capacității de muncă, martora a declarat că din acest comportament și-a dat seama că medicul condiționează actul medical de primirea unei sume de bani, "spunându-mi întruna că nu-i ajung banii".

Pe fondul acestei situații, martora a declarat: "L-am rugat pe soțul meu să-i dăm 50 RON, pentru că eu nu mai puteam, mă prăbușeam. După ce i-am dat banii, mi-a spus că îmi dă gradul III cu indulgență, cu drept de reevaluare la 6 luni".

În contradicție flagrantă cu comportamentul adoptat de inculpată, martora a descris atitudinea medicului specialist I.A.A., care cu prilejul revizuirii medicale la 6 luni, a procedat la expertizarea ei, pe motiv că în acea perioadă îi ținea locul medicului T.L., aceasta fiind în concediu medical. În acest sens, martora afirmă: "După 6 luni, în baza acelorași documente medicale, fără a mi se mai cere ceva și fără a fi ținută la ușă o zi întreagă, am fost încadrată în gradul II de invaliditate de doctorița I.A.A., dr. T.L. era în concediu".

În continuarea declarației, martora C.E.A. a afirmat că la reevaluarea de 6 luni ce a urmat, dr. T.L. a țipat la ea, afirmând că o trimite la doctor I.A.A., dând de înțeles prin comportamentul ei că nu este de acord cu actul medical prestat de colega sa și în consecință i-a schimbat pacientei gradul de invaliditate din II în III și la fiecare reevaluare ce a urmat a trimis-o pentru investigații suplimentare la unități spitalicești din Târgu Mureș, Iași sau București.

Martora s-a hotărât să nu-i mai dea niciun ban medicului T.L., afirmând: "Mi-am dat seama că își bate joc de mine și de ceilalți pacienți, comportamentul său agresiv făcându-ne pe toți să venim cu teamă la comisie.", precizând că de fiecare dată medicul o amenința că, dacă nu efectuează o intervenție chirurgicală pe cord, îi sistează pensia, pentru că "statul cheltuiește prea mult" cu ea.

În ziua de 11 aprilie 2011, C.E.A. s-a prezentat din nou la reevaluare medicală, la cabinetul de expertiză al dr. T.L., în jurul orei 08:00, fiind nevoită să aștepte la ușa cabinetului până la ora 15:00.

Cu prilejul consultării, inculpata a adoptat același comportament agresiv, discutând din nou despre faptul că are probleme financiare, însă martora declară că s-a încrâncenat în a nu mai proceda la remiterea niciunei sume de bani către inculpată, întrucât "oricum avea același comportament urât față de mine".

Audiată fiind în cursul judecății, martora a confirmat susținerile din cursul urmăririi penale, precizând însă că a dat 500.000 lei vechi (50 RON) inculpatei, prin intermediul soțului său, doar în anul 2001, cu ocazia primei consultații și că ulterior nu i s-a pretins și nu a mai dat acesteia nicio sumă de bani, însă inculpata s-a purtat foarte urât cu ea., trimițând-o mereu la operație, martora apreciind că o purta pe drumuri și o ținea până la sfârșitul zilei pentru consultație pentru că nu i-a dat bani.

Instanța a reținut că inculpata a fost trimisă în judecată prin rechizitoriu, reținându-se în sarcina acesteia că, în luna octombrie 2010, a primit suma de 50 RON de la pacienta C.E.A., cu prilejul revizuirii medicale anuale, în schimbul eliberării deciziei asupra capacității de muncă.

Cum din declarațiile martorei, date în cursul urmăririi penale și judecății, aceasta a arătat în mod constant că a dat bani inculpatei, pentru ca aceasta să-și îndeplinească obligațiile de serviciu, doar în anul 2001, precizând că ulterior nu i s-a pretins și nu a mai dat nicio sumă de bani inculpatei, s-a constatat că fapta de luare de mită din luna octombrie 2010 (denunțător C.E.A.) nu există, inculpata fiind achitată pentru săvârșirea acestei infracțiuni în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) și art. 10 lit. a) C. proc. pen.

În raport de această soluție, pretențiile martorei, denunțătoare a infracțiunii de dare de mită, de a i se restitui suma de 50 RON, au fost respinse ca inadmisibile.

39. "Luare de mită" - iulie 2010 - art. 254 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 - pacient S.O., în vârstă de 54 ani.

La data de 13 iulie 2011, a fost înregistrat la Parchetul de pe lângă Tribunalul Botoșani memoriul numitei S.O., care arată că în ziua de 11 iulie 2010, prezentându-se la Cabinetul de expertiză al medicului T.L. pentru evaluare medicală, i-a dat acesteia suma de 300 RON, precum și produse alimentare constând în: 8 kg de caș, în valoare de 12 RON, 30 de ouă și o găină, în schimbul eliberării deciziei medicale asupra capacității de muncă, medicul primind atât banii, cât și produsele.

Denunțătoarea a precizat că odată cu aceasta, i-a oferit doctoriței și un buchet de trandafiri pentru a se purta frumos cu ea în timpul consultației, având în vedere că anterior i s-a adresat cu un ton răstit, spunându-i să facă analize suplimentare, pe care martora le-a apreciat de la bun început ca inutile, întrucât lucrase în domeniul medical timp de 17 ani, ca asistent pediatru și cunoștea bine termenii medicali.

Situația de fapt reținută de prima instanță:

Audiată în calitate de martoră, S.O. a mai precizat că, având în vedere diagnosticul de care suferea încă din 1998, respectiv diabet zaharat insulino-dependent cu 4 prize de insulină obligatorii pe zi, și-a dat seama că solicitările medicului pentru o serie de analize suplimentare erau evident o încercare de a-i pune piedici la dosarul de pensionare, astfel încât, auzind și printre pacienți discuții că dacă nu-i dai bani nu-ți eliberează decizia medicală, s-a hotărât să-i remită inculpatei suma mai sus arătată, cu titlu de mită.

Sus-numita afirmă: "Avea plicul cu bani în mână și mi-a spus: Dar mai mărunți nu ai avut, drăguță", subliniind că suma de 300 RON pe care i-a dat-o era formată din două bancnote a câte 100 RON și 10 bancnote a câte 10 RON, deranjând-o probabil banii în valoare de 10 RON.

În continuare, inculpata i-a cerut un examen oftalmologic, în condițiile în care la dosar existau analize medicale la ochi de la doi medici specialiști.

În decembrie 2010, prezentându-se din nou la cabinetul inculpatei pentru a se interesa de dosarul său, T.L. a repezit-o și i-a spus să aștepte rezultatul acasă.

De atunci, în mod repetat, martora a încercat să obțină un răspuns vizavi de dreptul său de pensionare, însă era amânată în mod nejustificat. În prezent, martora depune diligențele necesare pentru rezolvarea cererii de pensionare pe caz de boală pe care inculpata a lăsat-o nesoluționată, arătând că din cauza atitudinii acesteia a rămas fără niciun venit și consideră că nu i-a dat o sumă de bani mulțumitoare, astfel încât să nu mai întâmpine dificultăți la eliberarea deciziei medicale.

Dosarul martorei a fost înaintat de Casa Județeană de Pensii Botoșani cabinetului de expertiză medicală pentru soluționare.

În cursul judecății, martora a confirmat susținerile din cursul urmăririi penale, precizând însă că a dat inculpatei suma de 600 RON și că nu își explică de ce în declarațiile de la urmărirea penală s-a consemnat că ar fi dat 300 RON. Martora a mai susținut că a mai dat inculpatei și un buchet de flori în valoare de 35 RON și o geantă în care avea un caș de 8 kg, o găină și 30 ouă, bunuri în valoare de 50 RON.

Instanța a apreciat că declarațiile din cursul urmăririi penale sunt corespunzătoare realității, reținând că martora a dat inculpatei suma de 300 RON, la a cărei restituire urmează a fi obligată, având în vedere disp. art. 255 alin. (3) și (5) C. pen.

Cum martora a arătat că nu dorește restituirea contravalorii bunurilor date inculpatei, în temeiul art. 254 alin. (3) C. pen., rap. la art. 19 din Legea nr. 78/2000, a dispus confiscarea specială a sumei de 85 RON de la inculpată.

În concluziile scrise, inculpata a susținut că între declarațiile din cursul urmăririi penale și judecății există mai multe neconcordanțe, care dovedesc faptul că martora a dat declarații mincinoase, solicitând înlăturarea acestora, motivând că a formulat plângere pentru mărturie mincinoasă împotriva acesteia.

Susținerile inculpatei se confirmă în parte. Astfel, este adevărat că există unele neconcordanțe în declarațiile martorei, care însă sunt explicabile, având în vedere intervalul scurs de la prima declarație.

Instanța a apreciat că declarațiile date în cursul urmăririi penale, în care martora relevă că, în luna iulie 2010, a dat inculpatei, pentru a obține decizia de pensionare, suma de 300 RON, o geantă cu produse alimentare (un caș de 8 kg, o găină și 30 ouă) în valoare de 50 RON și un buchet de flori de 35 RON, sunt cele care corespund realității, fiind avute în vedere la soluționarea cauzei, așa cum s-a arătat mai sus.

Situația de fapt descrisă mai sus este dovedită cu următoarele mijloace de probă: denunțul și declarațiile martorei S.O., date în cursul urmăririi penale și judecății, Procesul-verbal de verificare în registrul de evidență a pacienților planificați pentru reevaluare la data de 11 aprilie 2010, declarațiile celorlalți martori audiați în cauză.

Așa fiind, instanța de fond a reținut vinovăția inculpatei și cum în drept fapta sa, de a primi suma de 300 RON și produse alimentare și flori în valoare de 85 RON de la pacienta S.O., în luna iulie 2010, cu prilejul înregistrării cererii de pensionare pentru invaliditate, în schimbul eliberării deciziei asupra capacității de muncă, constituie infracțiunea de "luare de mită" prev. și ped. de art. 254 alin. (1) C. pen., raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, a pedepsit-o potrivit acestor texte de lege.

40. "Luare de mită" - ianuarie 2006 - art. 254 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 - pacient A.Ș., în vârstă de 61 de ani.

La data de 13 iulie 2011, A.Ș. a înaintat un memoriu parchetului, arătând că, pentru a i se acorda decizia de pensie fără termen de revizuire, a fost nevoit să-i dea medicului T.L. o sumă de bani, precizând că în ianuarie 2006, fiind programat pentru expertizare medicală, solicitând de la T.L. pensionarea fără revizuire, la care avea dreptul în baza actelor medicale de la dosar, aceasta i-a comunicat direct că, în schimbul eliberării deciziei, trebuie să-i dea suma de 20 milioane lei vechi (2.000 RON) și astfel nu va mai avea probleme.

Din actele depuse la dosar și declarațiile denunțătorului, audiat în calitate de martor, rezultă că acesta este pensionat pe caz de boală din anul 2001, iar din anul 2005 a fost expertizat de inculpată, fixându-i-se termen de revizuire la 6 luni. Martorul susține că pentru a nu avea probleme cu dosarul i-a mai adus acesteia câte o găină, ouă, brânză, întrucât auzise printre pacienți că dacă nu-i dai bani cât să fie mulțumită, chiar echivalentul unei pensii, aceasta îți taie pensia sau îți schimbă gradul pe nedrept.

În acest context, în luna ianuarie 2006, martorul a fost programat pentru revizuire, având dreptul la emiterea unei decizii nerevizuibile, depunând acte în acest sens. Intrând la inculpată în cabinet, aceasta i-a spus să se ducă acasă și să îi aducă două găini pregătite de soția sa cum știe ea mai bine și suma de 20.000.000 lei (vechi) și va primi decizie nerevizuibilă. În cursul judecății, martorul a declarat că el nu i-a spus inculpatei că vrea decizie nerevizuibilă, ci inculpata i-a propus, cerându-i 2.000 RON pentru acest lucru.

Martorul a susținut că pentru a face rost de acești bani a trebuit să facă un împrumut la C. Botoșani, din care i-a plătit medicului T.L. suma de 2.000 RON, în schimbul deciziei de pensionare.

Cu privire la împrumutul făcut la C., martorul arată că atunci când l-a făcut avea o pensie de 200 RON, că a trebuit să depună la dosarul de împrumut decizia nerevizuibilă, inculpata dându-i o decizie mică, în baza căreia a luat banii și abia ulterior i-a emis decizia mare.

La data de 19 septembrie 2006, inculpata a emis pe numele titularului A.Ș. Decizia nr. MMM/2006 de încadrare în gradul II de invaliditate, nerevizuibil, primind o pensie de 400 RON lunar.

Martorul a mai arătat că și în prezent întâmpină dificultăți financiare în urma acelui împrumut, fiind necesar să solicite o refinanțare pentru a putea fi în stare să-și achite ratele lunare, sens în care depune acte doveditoare la dosar.

În ceea ce privește atitudinea inculpatei, martorul a arătat că la una din revizuiri i-a dus acesteia un buchet de trandafiri din grădina sa, pe care aceasta i l-a dat înapoi, spunând "Mănâncă-i dumneata, eu nu mănânc verdețuri", dându-mi de înțeles că așteaptă de la el nu trandafiri, ci bani.

În vederea aplicării disp. art. 255 alin. (5) rap. la alin. (3) C. pen., instanța a întrebat martorul dacă solicită restituirea banilor remiși inculpatei, acesta arătând că dorește să fie despăgubit, astfel încât a dispus restituirea sumei de 2.090 RON, conform art. 255 alin. (3) și (5) C. pen.

În concluziile scrise, inculpata a solicitat înlăturarea declarației martorului ca fiind mincinoasă, susținerile sale nefiind dovedite, existând numeroase contradicții în declarațiile acestuia, iar contractul de împrumut din 2006 nu există, martorul depunând la dosar un contract din 2008, pe numele soției sale. Susținerile sunt nefondate, martorul susținând în mod constant, atât în cursul urmăririi penale, cât și în cursul judecății, în prezența inculpatei, că i-a dat acești bani pentru a-i elibera o decizie nerevizuibilă. În ce privește susținerea legată de data contractului de împrumut, se reține că martorul a dat explicații cu privire la această situație, motivând că în anul 2008 a făcut o refinanțare pe numele soției, întrucât mai avea nevoie de bani pentru nunta fiicei sale, aceste susțineri fiind credibile. Având în vedere intervalul de timp scurs de la data efectuării împrumutului, faptul că martorul nu a păstrat documentele de împrumut este justificat.

Situația de fapt descrisă mai sus este dovedită cu următoarele mijloace de probă: denunțul și declarațiile martorului A.Ș., date în cursul urmăririi penale și judecății, actele depuse de denunțător, declarațiile celorlalți martori audiați în cauză.

Așa fiind, instanța de fond a reținut vinovăția inculpatei și cum în drept fapta sa, de a primi suma de 2.000 RON de la pacientul A.Ș., în luna ianuarie 2006, cu prilejul înregistrării cererii de pensionare pentru invaliditate în schimbul eliberării deciziei asupra capacității de muncă nerevizuibil, constituie infracțiunea de "luare de mită" prev. și ped. de art. 254 alin. (1) C. pen., raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, a pedepsit-o potrivit acestor texte de lege.

41. "Luare de mită" în formă continuată - septembrie 2007 - februarie 2010 - art. 254 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2), 42 C. pen. -pacient A.C., în vârstă de 59 de ani.

La data de 9 august 2011, numitul A.C. a declarat că în perioada septembrie 2007 - februarie 2010 i-a dat medicului T.L., de fiecare dată, cu prilejul prezentării la reevaluare medicală, sume de bani cuprinse între 400 - 500 RON, în schimbul emiterii deciziilor asupra capacității de muncă.

Situația de fapt reținută de prima instanță:

Audiat în calitate de martor, A.C. a declarat, atât în cursul urmăririi penale, cât și în cursul judecății, că, în septembrie 2007, cu ocazia pensionării pe caz de boală, a cunoscut-o pe inculpata T.L. care, în schimbul încadrării în gradul III de invaliditate, a primit de la el suma de 500 RON. Martorul declară că a pus banii în dosarul de pensionare, iar medicul a observat suma în timpul verificării dosarului, a primit banii și i-a așezat într-un sertar al biroului, spunându-i să aștepte pe hol decizia, de la asistentă. Întrebat fiind în cursul judecății dacă inculpata a văzut banii puși în dosar, martorul a precizat: "bine-nțeles că i-a văzut, că altfel mi-ar fi dat cu dosarul în cap".

S-a constatat că martorul indică același mod de operare al inculpatei, pe care îl declară și ceilalți pacienți audiați în cauză.

În februarie 2008, în aceleași condiții și cu același scop, i-a dat medicului suma de 400 RON, în mână, fiindu-i menținut în schimb gradul III de invaliditate, cu reevaluare la un an, fără a mai fi trimis la alte analize.

În luna februarie 2009, martorul i-a dat acesteia suma de 400 RON și în schimb i-a eliberat decizia fără a-l mai trimite la alte analize.

În februarie 2010, A.C. i-a remis medicului suma de 400 RON, bani pe care aceasta i-a primit și i-a numărat în prezența sa, după care i-a eliberat decizia medicală, în aceleași condiții.

În februarie 2011, fiind amânat de câteva ori, în momentul prezentării la reevaluare, indignat, pacientul a refuzat să-i mai remită vreo sumă de bani medicului T.L. și i-a dat acesteia doar o ciocolată, după care inculpata i-a eliberat decizia periodică, având în vedere că anterior cotizase în mod repetat cu prilejul fiecărei revizuiri medicale.

Martorul a declarat, la fel ca și ceilalți pacienți, despre regula stabilită de medicul T.L. și anume refuzul acesteia de a elibera deciziile medicale conform actelor de la dosarul de pensionare, în cazul în care pacientul nu-i dădea bani sau alte foloase.

În concluziile scrise inculpata a solicitat înlăturarea declarațiilor mincinoase date de acest martor, arătând mai multe neconcordanțe care există între declarațiile date în cursul urmăririi penale și judecății și care dovedesc că acesta nu i-a dat bani în vederea menținerii gradului de invaliditate, neexistând la dosar deciziile asupra capacității de muncă emise de ea.

Este adevărat că la dosar nu au fost depuse aceste decizii, însă declarațiile martorului sunt constante, atât în cursul urmăririi penale, cât și în cursul judecății și se coroborează cu celelalte probatorii testimoniale, care dovedesc modul de abordare a pacienților de către inculpată, martorul relevând cu lux de amănunte activitatea infracțională a inculpatei.

În vederea aplicării disp. art. 255 alin. (5) rap. la alin. (3) C. pen., instanța a întrebat martorul dacă solicită restituirea banilor remiși inculpatei, acesta arătând că dorește să fie despăgubit cu suma de 1.700 RON, astfel încât s-a dispus confiscarea specială a sumei de 10 RON, reprezentând contravaloarea ciocolatei date de martor în anul 2011.

Situația de fapt descrisă mai sus este dovedită cu următoarele mijloace de probă: denunțul și declarațiile martorului A.C., date în cursul urmăririi penale și judecății, declarațiile celorlalți martori audiați în cauză.

Așa fiind, instanța de fond a reținut vinovăția inculpatei și cum în drept fapta sa, de a primi suma de 1.700 RON de la pacientul A.C., în perioada septembrie 2007 - februarie 2010, cu prilejul înregistrării cererii de pensionare pentru invaliditate și ulterior în schimbul eliberării deciziei asupra capacității de muncă, constituie infracțiunea de "luare de mită" în formă continuată, prev. și ped. de art. 254 alin. (1) C. pen., raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2), 42 C. pen., a pedepsit-o potrivit acestor texte de lege.

42. "Luare de mită" în formă continuată - perioada 2004 - octombrie 2010 - art. 254 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2), art. 42 C. pen. - pacient C.T., în vârstă de 44 ani.

La data de 13 iulie 2011, numitul C.M.A. a depus o plângere la Parchetul de pe lângă Tribunalul Botoșani, arătând că soția sa, C.T., fiind pensionată pe caz de boală, diagnosticată cu "epilepsie" din anul 2004, i-a oferit medicului T.L. suma de 1.000 RON pentru a-i aproba dosarul de pensionare pe grad de invaliditate, iar ulterior câte 500 RON, pentru a-i menține gradul de invaliditate.

Din declarațiile date de martorii C.M.A. și C.T., atât în cursul urmăririi penale, cât și în cursul judecății, rezultă că la datele arătate, când s-au prezentat la inculpata T.L. în vederea expertizării, au dat acesteia sume cuprinse între 300 și 400 RON, cu excepția ultimei evaluări, când au dat 500 RON, de fiecare dată inculpata primind acești bani, ulterior aceasta emițând deciziile asupra capacității de muncă arătate mai sus. Martorii au mai precizat că la fiecare evaluare erau trimiși să facă analize suplimentare, care presupuneau alte cheltuieli, deși acestea nu ar fi fost necesare, analizele fiind efectuate cu ocazia spitalizării înainte de a merge la comisie. De asemenea, inculpata îi amenința mereu că data viitoare îi va trimite la Iași sau la București.

Situația de fapt reținută de prima instanță:

Analizând actele medicale depuse la dosar, s-a constatat că martora C.T. a depus documentația pentru expertizare la data de 30 martie 2004, în urma expertizării de către inculpata T.L. stabilindu-se că aceasta nu întrunește condițiile pentru pensionare pe caz de boală. Contestația formulată de martoră a fost admisă la data de 21 aprilie 2004 prin Decizia din aceeași dată, emisă de doctor U.T., fiindu-i stabilit gradul III de invaliditate cu drept de revizuire la 6 luni. C.T. a fost diagnosticată cu "Tulburare organică de personalitate posttraumatică, epilepsie cu tulburări de comportament" și a beneficiat de o pensie de invalid de 350 RON lunar.

Prin Decizia din 6 octombrie 2005 s-a menținut gradul de invaliditate stabilit inițial, cu termen de revizuire la 12 luni, decizia fiind emisă de doctor I.A.A.

Prin Decizia din 10 octombrie 2006 s-a menținut gradul de invaliditate stabilit inițial, cu termen de revizuire la 12 luni, decizia fiind emisă de doctor I.A.A.

Prin Decizia din 15 octombrie 2007 s-a menținut gradul de invaliditate stabilit anterior, cu termen de revizuire la 12 luni, decizia fiind emisă de doctor T.L.

Prin Decizia din 13 octombrie 2008 s-a menținut gradul de invaliditate stabilit anterior, cu termen de revizuire la 6 luni, decizia fiind emisă tot de inculpată.

Prin Decizia din 6 aprilie 2009 s-a menținut gradul de invaliditate stabilit anterior și termenul de revizuire, decizia fiind emisă tot de inculpată.

Prin Decizia din 7 octombrie 2009 s-a menținut gradul de invaliditate stabilit anterior, modificându-se termenul de revizuire la 12 luni, iar prin Decizia din 7 octombrie 2010 s-a menținut gradul de invaliditate stabilit anterior și termenul de revizuire, ambele decizii fiind emise tot de inculpată.

Rezultă din actele medicale arătate mai sus că inculpata a emis decizii asupra capacității de muncă, în favoarea pacientei C.T., la datele de 15 octombrie 2007, 13 octombrie 2008, 6 aprilie 2009, 7 octombrie 2009 și 7 octombrie 2010.

Din declarațiile date de martorii C.M.A. și C.T., atât în cursul urmăririi penale, cât și în cursul judecății, rezultă că la datele arătate, când s-au prezentat la inculpata T.L. în vederea expertizării au dat acesteia sume cuprinse între 300 și 400 RON, cu excepția ultimei evaluări când au dat 500 RON, de fiecare dată inculpata primind acești bani, ulterior aceasta emițând deciziile asupra capacității de muncă arătate mai sus. Martorii au mai precizat că la fiecare evaluare erau trimiși să facă analize suplimentare, care presupuneau alte cheltuieli, deși acestea nu ar fi fost necesare, analizele fiind efectuate cu ocazia spitalizării înainte de a merge la comisie. De asemenea, inculpata îi amenința mereu că data viitoare îi va trimite la Iași sau la București.

Martorul a mai relevat "bătaia de joc" la care a fost supus de medicul T.L., prin aceea că a trimis-o pe soția sa la analize suplimentare în mod inutil, afirmând în fața lor că intenționează să-i testeze să vadă dacă fac ceea ce le solicită ea.

Aceste elemente se coroborează cu declarațiile celorlalți martori audiați în cauză, confirmând modul de operare al inculpatei.

În concluziile scrise, inculpata a motivat că martorii C.T. și C.M.A. au dat declarații mincinoase, solicitând înlăturarea acestora, cu motivarea că, deși aceștia o acuză că ar fi primit bani în perioada 2004 - 2010 cu ocazia emiterii deciziilor asupra capacității de muncă, din actele dosarului rezultă că în intervalul 2004 - 2006 deciziile au fost emise de medicii U.T., respectiv I.A.A. Aceste susțineri se confirmă. Așa cum s-a reținut mai sus, deciziile asupra capacității de muncă din intervalul 2004 - 2006 nu au fost emise de inculpată, astfel încât instanța de fond nu a reținut vinovăția acesteia pentru actele materiale din 21 aprilie 2004, 8 octombrie 2004, 6 octombrie 2005 și 10 octombrie 2006.

Aceste susțineri nu subzistă. Martorii au descris cu lux de amănunte în declarația lor modul în care sumele de bani oferite inculpatei au ajuns în posesia acesteia, iar susținerile lor se coroborează cu declarațiile celorlalți martori audiați în cauză, care relevă un mod specific în care inculpata își trata pacienții.

În vederea aplicării disp. art. 255 alin. (5) rap. la alin. (3) C. pen., instanța a întrebat martora dacă solicită restituirea banilor remiși inculpatei, aceasta arătând că dorește să fie despăgubită, astfel încât s-a dispus restituirea sumei de 1.700 RON, conform art. 255 alin. (3) și (5) C. pen.

De asemenea, martorii au precizat în fața instanței de judecată că solicită să fie despăgubiți și cu suma de 720 RON reprezentând contravaloarea unei tomografii și a unei electroencefalograme. S-a constatat că aceste pretenții sunt inadmisibile, în cauză C.T. și C.M.A. având calitate de martori, fiind respinse pentru acest considerent, acesta putând să promoveze o acțiune civilă în acest sens.

Situația de fapt descrisă mai sus este dovedită cu următoarele mijloace de probă: denunțul și declarațiile martorilor C.M.A. și C.T., date în cursul urmăririi penale și judecății, cu actele medicale depuse la dosar, declarațiile celorlalți martori audiați în cauză.

Așa fiind, instanța de fond a reținut vinovăția inculpatei și cum în drept fapta sa, de a primi suma totală de 5.000 RON de la pacienta C.T., prin intermediul însoțitorului C.M.A., în mod repetat, în perioada 2004 - 2010, pentru a elibera deciziile asupra capacității de muncă de menținere în gradul III de invaliditate, constituie infracțiunea de "luare de mită" în formă continuată, prev. și ped. de art. 254 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 42 C. pen. - 5 acte materiale - a pedepsit-o potrivit acestor texte de lege.

43. "Luare de mită" - ianuarie 2011 - art. 254 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, pacient P.M.C., în vârstă de 57 de ani.

La data de 5 iulie 2011 a fost înregistrat memoriul numitului P.M.C. care a arătat că la data de 19 ianuarie 2011, prezentându-se la cabinetul de expertiză medicală al medicului T.L., după ce a fost amânat nejustificat, revenind după 7 zile, i-a fost solicitată o serie de analize suplimentare, după care inculpata l-a anunțat că i-a tăiat dreptul la pensia de invaliditate, exprimându-se că nu mai poate să-i dea pensie dacă nu este atent cu ea.

Situația de fapt reținută de prima instanță:

Din actele medicale depuse la dosarul cauzei, rezultă că denunțătorul a fost pensionat la data de 17 iulie 2006 prin Decizia nr. NNN/2006, emisă de dr. I.A.A., fiind încadrat în gradul III de invaliditate. Până în anul 2011 a fost expertizat de medicul care a emis decizia, în 2011 fiind programat pentru expertizare la cabinetul inculpatei.

Denunțătorul a fost audiat în calitate de martor, atât în cursul urmăririi penale, cât și în cursul judecății, arătând că în ziua de 19 ianuarie 2011 a fost programat pentru expertizare la cabinetul inculpatei, că era foarte aglomerat și asistenta i-a spus să vină peste o săptămână. S-a prezentat din nou pe data de 28 ianuarie 2011, când a intrat în cabinet, iar inculpata a început să-i consulte dosarul, uitându-se mai mult la cuponul său de pensie, la vremea respectivă având 948 RON. După ce l-a consultat, inculpata l-a trimis să mai facă o analiză la ochi la cabinetul particular al dr. B., care a costat 70 sau 90 RON, deși avea o astfel de analiză la dosar. Când a revenit cu rezultatul, inculpata i-a spus că nu îi poate da pensie cu bolile pe care le are, dacă nu este atent cu ea, uitându-se în continuare la cupon.

P.M.C. a arătat că, văzând că îi pretinde o sumă de bani, a rugat-o pe inculpată să îl amâne pentru a doua zi, în ideea de a face rost de bani, aceasta fiind de acord. Prezentându-se în ziua următoare, martorul i-a dat inculpatei suma de 700 RON cu titlu de mită, doctorul a primit banii, apoi i-a comunicat că s-a rezolvat și l-a îndrumat către asistenta medicală pentru a se interesa când să vină după decizie.

Revenind după o săptămână, sus-numitul a intrat în cabinetul medicului T.L., arătându-i că asistenta i-a înmânat o decizie pe care era scris "apt de muncă".

Întrebând-o ce reprezintă acele mențiuni, inculpata s-a arătat foarte mirată, spunându-i că s-a greșit în introducerea datelor la calculator, cerându-i să aștepte să vadă ce se poate face, iar după două ore l-a chemat în cabinet, explicându-i că nu mai are ce să facă, întrucât datele au fost deja introduse în calculator, singura lui șansă fiind aceea de a contesta decizia la București.

În aceeași zi, i-a restituit suma de 700 RON. Martorul a declarat că inculpata l-a întrebat "Cât mi-ai dat?", apoi a scos dintr-o geantă sau din sertar niște bani, a numărat suma totală de 700 RON, pe care i-a pus într-o hârtie și i-a restituit. P.M.C. a arătat că ajungând acasă a constatat că medicul îi restituise suma de bani într-o copie a unei cărți de identitate pe numele Ș.M., înscris pe care l-a depus la dosarul cauzei.

P.M.C. a reiterat aspectele menționate și în cuprinsul unui memoriu adresat Casei Județene de Pensii Botoșani la data de 11 februarie 2011.

În urma expertizării de către I.N.E.M.R.C.M. București, din 16 mai 2011, s-a stabilit că acesta, conform noilor criterii, nu se mai încadrează în gradul de invaliditate, având capacitatea de muncă păstrată. Martorul este nemulțumit că, din cauza modului în care T.L. și-a exercitat atribuțiile de serviciu, a pierdut dreptul la pensie de invaliditate, după intrarea în vigoare a noii legi.

În concluziile scrise inculpata a arătat că decizia este emisă în ziua de 28 ianuarie 2011, astfel încât pacientul nu avea motiv să îi dea suma de 700 RON pe data de 29 ianuarie 2011, declarațiile date fiind o răzbunare a acestuia pentru că i-a fost tăiată pensia.

Aceste susțineri nu subzistă. Este adevărat că martorul a menționat că în data de 29 ianuarie 2011 a remis inculpatei suma de bani, după ce cu o zi înainte aceasta îl trimisese la o analiză oftalmologică, însă instanța apreciază că este vorba de o eroare asupra datei, care nu influențează existența actului infracțional în sine. Astfel, din actul medical rezultă că inculpata l-a trimis pe martor la analiza oftalmologică în ziua de 27 ianuarie 2011, a doua zi fiind emisă Decizia din 28 ianuarie 2011. Prin urmare, instanța a apreciat că declarația acestui martor reflectă realitatea celor relatate, urmând a fi avută în vedere la stabilirea vinovăției inculpatei.

Martorul a arătat că solicită obligarea inculpatei la plata sumei de 10.395 RON, reprezentând pensia de care a fost lipsit din vina inculpatei în intervalul februarie - decembrie 2011, în sumă de 945 RON lunar, precizând că din decembrie 2011 beneficiază din nou de pensie, pretențiile sale fiind inadmisibile în raport cu calitatea pe care o are în cauză.

Situația de fapt descrisă mai sus este dovedită cu următoarele mijloace de probă: denunțul și declarațiile martorului P.M.C. date în cursul urmăririi penale și judecății, memoriul adresat C.J.P. Botoșani, documentele medicale din dosarul de pensionare al pacientului, declarațiile celorlalți martori audiați în cauză.

Așa fiind, instanța de fond a reținut vinovăția inculpatei și cum în drept fapta sa, de a primi suma de 700 RON de la pacientul P.M.C., în ianuarie 2011, în schimbul eliberării deciziei asupra capacității de muncă de menținere în gradul III de invaliditate, ulterior restituind banii ca urmare a faptului că a emis o decizie prin care stabilea că pacientul este recuperat, constituie infracțiunea de "luare de mită", prev. și ped. de art. 254 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, a pedepsit-o potrivit acestui text de lege.

Conform opiniei unanim adoptate în doctrina și în practica judiciară, infracțiunea de "luare de mită" se consumă în momentul primirii sumei de bani date cu acest titlu, iar atitudinea ulterioară a autorului de restituire a banilor nu mai prezintă relevanță sub aspectul reținerii infracțiunii.

44. "Luare de mită" în formă continuată - perioada 2006 - 2010 - art. 254 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 42 C. pen., pacient O.M., în vârstă de 60 de ani.

La data de 12 august 2011, numitul O.M. a declarat că în perioada 2006 - 2010, prezentându-se la evaluarea medicală periodică la cabinetul medicului T.L., i-a remis acesteia suma totală de 2.000 RON, pentru a-i elibera în schimb deciziile asupra capacității de muncă, după cum urmează: câte 300 RON în anii 2007, 2008, 2009, precum și în lunile martie, respectiv octombrie 2010, fiind chemat la 6 luni la revizuire medicală.

Martorul a afirmat că, deși nu i-a pretins aceste sume în mod explicit, medicul T.L. le-a pretins indirect, prin atitudinea ei de a-l trimite în mod repetat la analize suplimentare la instituții spitalicești din Iași și București, avertizându-l în anul 2010 că, în cazul în care nu este mulțumită de rezultatul analizelor, îl poate purta din nou pe drumuri, dându-i de înțeles că, pentru a evita acest lucru, trebuie să-i plătească o sumă mulțumitoare.

Situația de fapt reținută de prima instanță:

Din actele medicale depuse la dosar rezultă că denunțătorul s-a pensionat pe caz de boală la data de 31 mai 2006, fiind încadrat la gradul III de invaliditate, cu drept de revizuire la 6 luni, decizia fiind emisă de doctor T.L.

Prin Decizia din 23 noiembrie 2006, emisă de inculpată, a fost menținut gradul de invaliditate, fixându-se termen pentru revizuire la 12 luni.

Prin Decizia din 16 noiembrie 2007, emisă de inculpată, a fost menținut gradul de invaliditate și termenul de 12 luni pentru revizuire.

Prin Decizia din 14 noiembrie 2008, emisă de inculpată, a fost menținut gradul de invaliditate, menținându-se termenul de revizuire la 12 luni.

Prin Decizia din 17 noiembrie 2009, emisă de inculpată, a fost menținut gradul de invaliditate, menținându-se termenul de revizuire la 12 luni.

Prin Decizia din 11 noiembrie 2010, emisă de inculpată, a fost menținut gradul de invaliditate, modificându-se termenul de revizuire la 6 luni.

Audiat în cursul urmăririi penale și în cursul judecății, în calitate de martor, O.M. a declarat că este pensionat pe caz de boală din anul 2006, fiind diagnosticat cu ciroză hepatică. Prezentându-se la prima expertizare la inculpată, aceasta i-a imputat că a aranjat cu medicii pensionarea și l-a trimis la alte analize la Spitalul P. și la Spitalul S. din Iași. Când a revenit cu aceste analize, inculpata i-a spus că nu este de pensionare, purtându-l pe drumuri de mai multe ori. Cum martorul auzise printre pacienți că inculpata afirmă în fața bolnavilor: "O pensie este a mea și 11 ale tale", a hotărât să-i dea acesteia o sumă de bani pentru a putea să se pensioneze, remițându-i suma de 500 RON. Ulterior, inculpata a emis decizia asupra capacității de muncă, așa cum s-a arătat mai sus. Martorul a mai relevat că în anii următori, la fiecare revizuire, dădea inculpatei suma de 300 - 400 RON, aceasta emițând ulterior decizia asupra capacității de muncă, fără a-l mai purta pe drumuri pentru a face alte analize. În toamna anului 2010, când a intrat în cabinet, inculpata s-a uitat la analizele sale și i-a spus că este bun de muncă. I-a luat tensiunea și se ținea cu halatul pe lângă el ca să îi poată băga banii. Martorul a pus banii pe care îi avea pregătiți în buzunarul de la halat, iar inculpata nu a scos plicul, spunându-i să aștepte pe hol decizia.

Martorul a mai declarat că în anul 2011 nu a dat inculpatei niciun ban, întrucât rămăsese fără bani, fiind trimis de aceasta la analize la un laborator de pe bulevard, unde a plătit 120 RON, apoi la E., unde a plătit 130 RON și apoi la Spitalul Județean, unde a făcut o analiză la stomac, plătind 50 RON, fiind purtat pe drumuri circa o lună și jumătate, emițând apoi decizia cu menținerea gradului III, deși medicii curanți i-au spus că s-ar încadra în gradul II.

În vederea aplicării disp. art. 255 alin. (5) rap. la alin. (3) C. pen., instanța a întrebat martorul dacă solicită restituirea banilor remiși inculpatei, acesta arătând că dorește să fie despăgubit. De asemenea, martorul a solicitat a fi obligată inculpata și la plata sumei de 570 RON reprezentând contravaloarea analizelor făcute la indicația inculpatei. Întrucât O.M. a fost audiat în calitate de martor, s-a constatat că pretențiile civile ale acestuia sunt inadmisibile, fiind respinse pe acest motiv.

În concluziile scrise inculpata a solicitat înlăturarea declarațiilor acestui martor, care sunt mincinoase, aspect dovedit de numeroasele contradicții, pe care le relevă pe larg, referindu-se, în principal, la aspecte medicale, care nu prezintă relevanță în raport cu acuzațiile care i se aduc.

De asemenea, inculpata a relevat că declarațiile nu sunt probate de înregistrările audio-video. Pentru motivele expuse mai sus, instanța a apreciat că și acest motiv este neîntemeiat.

Situația de fapt descrisă mai sus este dovedită cu următoarele mijloace de probă: denunțul și declarațiile martorului O.M., date în cursul urmăririi penale și judecății, cu actele medicale depuse la dosar, declarațiile celorlalți martori audiați în cauză.

Așa fiind, instanța de fond a reținut vinovăția inculpatei și cum în drept fapta sa, de a primi suma totală de 2.000 RON și de la pacientul O.M., în perioada anilor 2006 - 2010, cu prilejul revizuirilor periodice, în schimbul eliberării deciziei asupra capacității de muncă, constituie infracțiunea de "luare de mită" prev. și ped. de art. 254 alin. (1) C. pen., raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 42 C. pen., a pedepsit-o potrivit acestor texte de lege.

Infracțiuni de "luare de mită" reținute în sarcina inculpatei, în varianta "pretinderii":

Așa cum în mod corect s-a reținut în rechizitoriu, infracțiunile prev. de art. 254 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, în varianta "pretinderii, reținute în sarcina inculpatei prin actul de sesizare a instanței, se caracterizează prin aceea că prezintă ca particularitate, un mod de operare identic, care se încadrează în latura obiectivă a infracțiunii de luare de mită, în varianta pretinderii indirecte, cu următoarele caracteristici:

- inculpata inoculează în mintea pacientului ideea că, dacă nu-i oferă bani sau alte foloase, nu-i acordă sau nu-i menține gradul de invaliditate, adoptând față de acesta o atitudine severă, de tergiversare a eliberării deciziei medicale, în mod nejustificat, sub diferite pretexte, fie că mai sunt necesare analize suplimentare, fie că se impune refacere analizelor deja existente la dosarul de pensionare, fie face aprecieri în fața bolnavului de genul "poți munci, te-ai recuperat", amenințându-l indirect că are puterea de a-i tăia sau modifica gradul de invaliditate, întrucât "pensionarea stă în pixul ei" și "ea este Dumnezeul pensiilor", profitând de faptul că era singurul medic expert specializat în expertiza asupra capacității de muncă din mun. Botoșani, și deci pacienții care au dreptul de pensionare pe caz de boală depind practic de ea;

- inculpata condiționează actul medical de primirea unei sume de bani ori a altor foloase, aspect care rezultă în afara oricărei îndoieli, din aceea că, după consumarea activității de pretindere, dacă pacientul nu își însușește dorința inculpatei și refuză sau nu are posibilități de a-i remite acesteia bani ori alte bunuri, inculpata refuză să presteze actul medical la care este obligată în virtutea legii;

- pacienții fac parte din categoria persoanelor care au posibilități materiale reduse, mulți trăind la limita subzistenței, sau dintre persoanele care au convingerea că au dreptul la pensie conform legii și luptă pentru obținerea dreptului lor, pe căi legale, încrâncenându-se să nu-i satisfacă inculpatei pretențiile și să nu-i remită bani în schimbul eliberării deciziilor de pensionare - în toate cazurile, inculpata fie i-a depensionat pe acești bolnavi care nu i-au dat bani sau au dat de înțeles că refuză să recurgă la acest gest, fie le-a modificat gradul de invaliditate în mod abuziv, aspect care rezultă în urma consultării actelor depuse la dosar (acte medicale, răspunsul la contestațiile formulate de acești pacienți, situația dosarelor lor de pensionare, unele aflându-se și în prezent la Institutul de la București pentru soluționarea contestațiilor împotriva deciziilor medicului T.L.).

45. Pacienta C.M., în vârstă de 55 de ani

Situația de fapt reținută de prima instanță:

La data de 18 februarie 2011, numita C.M. a depus un memoriu la Casa Județeană de Pensii Botoșani, în care arată că în urma unei intervenții chirurgicale, a suferit un handicap la nivelul piciorului stâng, purtând încălțăminte ortopedică și cu toate că a adus actele medicale necesare la dosarul de pensionare, medicul T.L. a refuzat să-i mențină gradul de invaliditate, are un comportament jignitor față de pacienți, lasă bolnavii să aștepte la ușa cabinetului ei, întârziind de multe ori la program și condiționează eliberarea deciziei asupra capacității de muncă de primirea unor sume de bani de la bolnavi.

În urma punerii în aplicare a Încheierii nr. 263 din 10 mai 2011 a Tribunalului Botoșani, dată în Dosarul penal nr. 290/P/2011, a rezultat o discuție purtată între învinuita H.B.E. - asistenta medicală a inculpatei T.L. (de la postul telefonic OOO) care este contactată de o femeie, aflată la postul telefonic DD, identificată în persoana numitei C.M.

Conținutul convorbirii telefonice este confirmat integral de declarația martorei C.M., audiată la data de 29 iunie 2011.

De asemenea, fiind audiată cu privire la această convorbire, învinuita H.B.E. confirma starea disperată a numitei C.M., arătând că aceasta a contactat-o în ideea că o va putea ajuta prin a-i oferi sfaturi, astfel încât să poată obține decizia asupra capacității de muncă de la inculpata T.L.

Audiată în calitate de martor în cursul urmăririi penale, numita C.M. a declarat că în anul 1982 a avut un accident prin cădere, în urma căruia a suferit o fractură triplă închisă, având 4 intervenții chirurgicale în decurs de 2 ani, iar în prezent are anchiloză la membrul inferior stâng, care a fost scurtat în urma operațiilor.

În anul 1997, s-a pensionat pe caz de boală, fiind încadrată în gr. III de invaliditate, de către medicul expert M.C.V., după care a fost expertizată la termenele de revizuire de către aceasta și de medicul I.A.A., menționând că nu a avut probleme cu cele două doamne doctor, de fiecare dată acordându-i gradul de invaliditate, în baza dosarului medical.

Din luna ianuarie 2011, a fost transferată la medicul T.L., prezentându-se pentru prima dată la reevaluare la data de 14 ianuarie 2011, însă a fost amânată, fără a i se studia dosarul medical. Revenind în luna februarie, în vederea expertizării de către inculpată, aceasta i-a măsurat cele două membre inferioare și i-a spus că s-a vindecat și că este aptă de muncă.

Apoi, inculpata a început să poarte discuții referitoare la persoana ei, făcând aluzii că și ea muncește, martora înțelegând din atitudinea sa că așteaptă să fie recompensată în schimbul eliberării deciziei medicale.

Atitudinea inculpatei a venit pe fondul discuțiilor pe care le-a auzit de la alți pacienți, care vehiculau sume cuprinse între 400 - 500 RON, iar pentru cei cu pensii mari, sume în euro, pe care trebuie să i le remiți medicului T.L., pentru a-ți menține gradul de invaliditate, bani pe care martora declară că nu-i avea, situația sa materială fiind la limita subzistenței.

Condiționând actul medical de primirea unei sume de bani și constatând că numita C.M. nu i-a remis bani sau alte foloase, deși prin atitudinea sa a lăsat să se înțeleagă că așteaptă să-i fie satisfăcută pretenția, inculpata i-a tăiat sus-numitei gradul de invaliditate, începând cu ianuarie 2011, dată de la care pacienta a rămas practic fără niciun venit, fără nicio sursă de trai aceasta relevând: "trăiesc din mila vecinilor și a cunoștințelor care îmi achită inclusiv utilitățile".

Fiindu-i tăiat gradul de invaliditate de către medicul T.L., aceasta a pierdut atât calitatea de pensionat, cât și cea de asigurat, astfel încât, din ianuarie 2011 nu a mai figurat în evidențele medicului de familie și ale Casei de Asigurări de Sănătate.

În continuare, martora a afirmat: "convingându-mă că singura modalitate de a primi decizia de invaliditate (...), este să-i dau bani, am apelat la familie pentru a împrumuta suma de 500 RON, dar era prea târziu, deoarece aceasta deja făcuse consemnările în dosarul meu medical și singura soluție era să contest decizia medicului T.L. la Institutul Medical de Expertiză și Recuperare Asupra Capacității de Muncă București."

La data de 7 februarie 2011, numita C.M. a contestat la Institutul Superior de la București Decizia nr. 350 din 31 ianuarie 2011 eliberată de medicul expert T.L., în baza căreia a fost declarată recuperată, deci aptă de muncă, fiindu-i tăiat gradul III de invaliditate, pe care îl avusese până atunci.

Conform Raportului de expertiză medicală înaintat de I.N.E.M.R.C.M. București întocmit în urma examinării dosarului pacientei C.M., în cadrul Comisiei de Avizare și Control a Secției Clinice Expertiză Medicală din data de 11 mai 2011, numita C.M. a fost încadrată în gradul II de invaliditate, cu capacitate de muncă pierdută în totalitate, fiind stabilit diagnosticul clinic de "Sechele postfractură gleznă stg (1982), obezitate grad IV" și diagnostic funcțional "deficiență globală accentuată", incapacitate adaptivă 79%.

În urma soluționării contestației în favoarea pacientei C.M., Institutul de la București a înaintat dosarul acesteia Casei Județene de Pensii Botoșani la data de 28 iulie 2011, pacienta fiind repusă în drepturile de pensie de invaliditate.

Martora C.M. a afirmat că pentru a se deplasa are nevoie de ghete ortopedice, sens în care a obținut aprobare să beneficieze de ele gratuit, prin C.A.S.

Despre situația disperată în care se afla ca urmare a actului abuziv al inculpatei T.L., martora a afirmat: "dr. T.L., deși cunoștea situația mea medicală și faptul că sunt persoană invalidă din anul 1997, mi-a tăiat în mod nelegal gradul de invaliditate și m-a lăsat fără singurul mijloc de existență - pensia de invalid în cuantum de 292 RON".

Faptul că martora și-a format o convingere că fără a-i da medicului o sumă de bani nu obține menținerea gradului de invaliditate rezultă fără tăgadă din declarația ei și din declarațiile celorlalți martori audiați în cauză: "faptul că fără bani dr. T.L. nu eliberează deciziile l-am auzit de la pacienții dumneaei, (...), fiind o regulă arhicunoscută a acesteia, condiționarea emiterii deciziei de primirea sumei de 400 - 500 RON. M-am convins că acest lucru este real în mod direct când am devenit pacient al dumneaei, fiindu-mi tăiat gradul de invaliditate pentru că nu am avut de unde să-i dau bani, suma de 400 - 500 RON".

C.M. a recunoscut că i-a solicitat telefonic sfatul asistentei H.B.E. la sfârșitul lunii mai 2011, asistenta fiind singura persoană cu care putea menține legătura întrucât, anterior, fusese asistenta medicului I.A.A., în evidențele căreia a figurat și martora până să fie transferată la cabinetul inculpatei.

Despre faptul că era considerată o punte de legătură între cei doi medici, confirmă și învinuita H.B.E., arătând că din acest motiv pacienții medicului I. obișnuiau să o contacteze pentru a-i solicita diferite informații sau sfaturi referitoare la dosarul de pensionare.

C.M. a reținut că în cadrul acestei convorbiri telefonice i-a comunicat asistentei: "că printre atâția pacienți cu bani intram și eu, un om necăjit, care nu are nici după ce bea apă", făcând referire la cuantumul pensiei care "nu-mi ajunge nici de o pâine pe zi". Martora și-a dat seama de comportamentul josnic al inculpatei făcând comparație cu modul în care a fost consultată de medici universitari, la București, aceștia arătându-se impresionați de "bătăturile pe care le aveam pe genunchi și pe coate, întrucât mă deplasam prin casă în acest mod".

Conținutul convorbirii telefonice din data de 31 mai 2011 dintre martorele C.M. și H.B.E. este redat pe larg în rechizitoriu.

Declarația martorei dată în cursul urmăririi penale este confirmată în totalitate de actele cuprinse în dosarul său de pensionare, înregistrat la Casa Județeană de Pensii Botoșani și de declarația dată în cursul judecății. Cu această ocazie, instanța a constatat că, prin întrebările puse și modul în care a tratat martora în cursul judecății, prin întrebări tendențioase, inculpata a încercat să mențină o stare de temere și de emoție acesteia, dovedind și în această împrejurare o lipsă de sensibilitate și de aplecare la suferințele celor din jur, în condițiile în care principala calitate a unui medic ar trebui să fie compasiunea și înțelegerea suferințelor pacienților.

În concluziile scrise, inculpata a făcut o serie de considerații medicale legate de decizia prin care martora a fost depensionată, arătând că nu i-a tăiat pensia nelegal, pentru că nu i-a dat bani, ci pentru că nu se încadra în criteriile prevăzute de legislația în materie. Aceste susțineri sunt infirmate de expertiza medicală efectuată la I.N.E.M.R.C.M. București, care a încadrat martora într-un grad superior celui avut chiar la data examinării de către inculpată, respectiv în gradul II de invaliditate, cu capacitatea de muncă pierdută în totalitate. Este greu de crezut că un medic expert cu atâția ani de experiență putea să aprecieze că o persoană este recuperată, când în realitate aceasta avea capacitatea de muncă pierdută în totalitate, fiind evident că a făcut-o pentru că pacienta nu a dat bani sau alte foloase pretinse indirect de inculpată, prin atitudinea sa.

Inculpata a mai susținut că există suspiciuni privind încadrarea în gradul II făcută de București, în acest sens relevând că martora a afirmat în discuția telefonică: "eu nu eram dispusă să cheltuiesc atât de mult", chiar martora având dubii cu privire la încadrarea sa în gradul II de invaliditate. Aceste susțineri sunt evident tendențioase, inculpata acuzând în mod indirect comisia din cadrul I.N.E.M.R.C.M. București de corupție.

Inculpata a mai făcut discuții pe marginea deciziilor emise în favoarea martorei de-a lungul timpului, care nu prezintă relevanță în raport cu fapta cu care este sesizată instanța de judecată, arătând că se impune expertizarea medico-legală a acestei martore la I.M.L. București, expertiză care excede cadrului procesual, nefiind pertinentă, având în vedere raportul de expertiză medicală al I.N.E.M.R.C.M. București de soluționare favorabilă a contestației și încadrare în gradul II de invaliditate, cu capacitatea de muncă pierdută în totalitate, act care nu a fost contestat.

Situația de fapt descrisă mai sus este dovedită cu următoarele mijloace de probă: declarațiile martorei C.M., date în cursul urmăririi penale și judecății, memoriul adresat de martoră C.J.P. Botoșani, documentele medicale din dosarul de pensionare al pacientului, raportul de expertiză medicală al I.N.E.M.R.C.M. București de soluționare favorabilă a contestației și încadrare în gradul II de invaliditate, cu capacitatea de muncă pierdută în totalitate, declarațiile celorlalți martori audiați în cauză.

Așa fiind, instanța de fond a reținut vinovăția inculpatei și cum în drept fapta sa, de a pretinde, indirect, sume de bani sau alte foloase de la pacienta C.M., în sensul condiționării actului medical de primirea unor asemenea foloase, urmată de refuzul medicului de a elibera decizia asupra capacității de muncă de menținere în gradul III de invaliditate și declararea pacientei ca recuperată, întrucât că nu a primit de la aceasta banii sau foloasele pretinse anterior, constituie infracțiunea de "luare de mită" în varianta pretinderii, prev. și ped. de art. 254 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, a pedepsit-o potrivit acestor texte de lege.

46. Pacienta A.V., în vârstă de 52 de ani

Numita A.V. a declarat, la data de 16 august 2011, că este pensionată cu gradul III de invaliditate din luna ianuarie 2000, iar la data de 6 iunie 2011 a fost programată la revizuire medicală la medicul T.L., relevând aceleași aspecte referitoare la obiceiul inculpatei de a condiționa actul medical de primirea unei sume de bani de la pacient, exprimându-se de genul "altfel nu treceai de comisie".

Situația de fapt reținută de prima instanță:

Din actele medicale depuse la dosar rezultă că martora A.V. a fost pensionată pe caz de boală la data de 20 noiembrie 2000, fiind încadrată în gradul III de invaliditate, cu diagnosticul clinic: "Tulburare depresivă persistentă. Cardiopatie hipertensivă", stabilit de medicul expert I.A.A., afecțiunile martorei fiind confirmate de analizele medicilor specialiști, gradul fixat inițial fiind menținut până în anul 2011.

La data de 6 iunie 2011, martora a fost programată pentru revizuirea deciziei la cabinetul inculpatei, fiind pentru prima oară când era expertizată de aceasta.

Martora a relevat că auzise de la alți pacienți că trebuie să dai bani inculpatei ca să treci de comisie, însă, făcând parte din categoria persoanelor cu o situație materială modestă, nu și-a permis să-i dea bani acesteia.

Martora și-a exprimat convingerea că din atitudinea inculpatei a înțeles că așteaptă să fie "recompensată" în vederea emiterii deciziei asupra capacității de muncă, în caz contrar va întâmpina greutăți. În acest sens, martora a declarat: "Mi-a vorbit urât, pe un ton răstit, (...), mi-a spus să fac testul Holter, (...), la 8 iunie 2011 m-am prezentat cu testul, i l-am dat asistentei medicale, care l-a anexat la dosar (...), asistenta a ieșit din cabinet cu decizia pe verso-ul căreia era scris de către medic să fac ecograf la inimă, fond de ochi, anchetă socială și xerocopii după fișa medicală".

A.V. a declarat că a revenit la cabinetul de expertiză al inculpatei în ziua de 11 iunie 2011, aducându-i toate analizele cerute fără să-i dea bani sau alte foloase medicului înainte de eliberarea deciziei.

După verificarea actelor de la dosar, T.L. i-a comunicat să se prezinte după decizie la data de 23 iunie 2011, dată la care, ridicând decizia, A.V. a constatat că-i fusese tăiat gradul de invaliditate, fiind declarată recuperată medical.

Sus-numita a contestat decizia medicului T.L. însă, întrucât nu a depus contestația în termenul de 30 de zile, decizia inculpatei a rămas valabilă, astfel încât, în prezent, martora nu mai beneficiază de pensie de invaliditate.

Convingerea martorei că prin atitudinea adoptată inculpata i-a pretins indirect bani în schimbul eliberării deciziei rezultă din declarația dată în cauză: "Acele amânări erau de fapt termene de gândire pentru a-i da bani ca să trec comisia de evaluare (...), consider că am fost condamnată la moarte de T.L. pentru că nu am avut să-i dau bani".

Din actele medicale depuse la dosar rezultă că, în baza Deciziei din 6 iunie 2011, inculpata T.L. a declarat-o pe pacienta A.V. recuperată din punct de vedere al capacității de muncă.

Din declarațiile date în cursul judecății rezultă că, ulterior, martora a fost sfătuită să facă o nouă contestație și a fost programată ulterior la o comisie de expertiză la Iași, care a menținut decizia dată de inculpată, medicii afirmând că dacă a reușit să ajungă de la Tudora la Iași cu tensiunea pe care o are, poate să se descurce și în gospodărie cu ce are.

În concluziile scrise, inculpata a invocat faptul că martora a fost recuperată medical de ea, Comisia regională de soluționare a contestațiilor Iași confirmând decizia sa, astfel încât sunt netemeinice și nelegale pretențiile martorei privind obligarea sa la plata contravalorii analizelor efectuate și a pensiei de invaliditate pierdute.

Este adevărat că Decizia nr. 2063 din 6 iunie 2011, dată de inculpată, prin care a stabilit că martora este recuperată din punct de vedere medical, a fost menținută de Comisia regională de soluționare a contestațiilor Iași, așa cum rezultă chiar din declarațiile date de martoră, însă instanța a apreciat că pretinderea de bani sau alte bunuri, săvârșită în mod indirect de inculpată, prin trimiterea martorei să mai efectueze alte analize, în două rânduri, deși i le-ar fi putut indica de la început, a avut drept scop efectuarea unui act contrar îndatoririlor sale de serviciu, fiind evident că dacă martora ar fi dat bani sau alte bunuri, inculpata ar fi dat o decizie de menținere a gradului de invaliditate. Prin urmare, infracțiunea s-a consumat în momentul în care inculpata a dat martorei de înțeles prin atitudinea sa că nu va primi o decizie favorabilă decât dacă este "atentă" cu ea.

Martora a solicitat obligarea inculpatei la plata sumei 3.619 RON, reprezentând contravaloarea pensiilor lunare de care a fost lipsită de la 1 iulie și până în prezent și la plata sumei de 500 RON, reprezentând contravaloarea analizelor efectuate fără a fi necesar.

Având în vedere calitatea de martor pe care o are A.V. în proces, instanța de fond a constatat că pretențiile sale sunt inadmisibile, fiind respinse pe acest considerent.

Situația de fapt descrisă mai sus este dovedită cu următoarele mijloace de probă: declarațiile martorei A.V., date în cursul urmăririi penale și judecății, documentele medicale din dosarul de pensionare al pacientului, declarațiile celorlalți martori audiați în cauză.

Așa fiind, instanța de fond a reținut vinovăția inculpatei și cum în drept fapta sa, de a pretinde, indirect, sume de bani sau alte foloase de la pacienta A.V. în sensul condiționării actului medical de primirea unor asemenea foloase, urmată de refuzul medicului de a elibera decizia asupra capacității de muncă de menținere în gradul III de invaliditate și declararea pacientei ca recuperată, pe motiv că nu a primit banii sau foloasele pretinse anterior, constituie infracțiunea de "luare de mită" în varianta pretinderii, prev. și ped. de art. 254 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, astfel încât a pedepsit-o potrivit acestor texte de lege.

47. Pacientul M.C.D., în vârstă de 59 de ani

Situația de fapt reținută de prima instanță:

La data de 19 august 2011, numitul M.C.D. a declarat organelor de urmărire penală că în primăvara anului 2009, s-a prezentat pentru expertiză medicală la cabinetul medicului T.L., care l-a încadrat în gradul III de invaliditate, revizuibil la 6 luni.

Inițial, la reevaluarea periodică, inculpata i-a menținut pacientului gradul acordat, însă, după trecerea următoarelor 6 luni, prezentându-se la revizuire în luna octombrie 2010, aceasta i-a respins dosarul, eliberând decizia medicală prin care a fost declarat recuperat.

Martorul a fost pus în situația de a formula contestație la București, comisia superioară reîncadrându-l în gradul III de invaliditate.

În continuare, martorul a arătat că medicul T.L. a fost obligată să respecte decizia Comisiei Superioare, față de care și-a exprimat însă dezacordul, în fața sa, cu prilejul revizuirii din data de 1 iunie 2011, când l-a trimis pe sus-numit să efectueze un nou examen EKG, deși analiza se afla deja la dosarul de pensionare.

Martorul a considerat că inculpata l-a trimis în mod nejustificat la comisia de expertiză de la București și că, în situația în care i-ar fi dat medicului o sumă de bani, obținea de la aceasta decizia asupra capacității de muncă, fără niciun fel de impedimente.

Analizând actele medicale depuse la dosar, instanța de fond a reținut că martorul a fost pensionat pe caz de boală la data de 30 octombrie 2009, prin Decizia nr. PPP fiind încadrat de inculpată în gradul III de invaliditate, cu termen de revizuire la 6 luni. Ulterior, inculpata a menținut gradul de invaliditate stabilit inițial și termenul de revizuire la 6 luni, conform Deciziei din 28 aprilie 2010.

În baza Deciziei din 20 octombrie 2010, inculpata l-a declarat pe martor recuperat din punct de vedere a capacității de muncă.

Contestația formulată împotriva acestei decizii a fost admisă de I.N.E.M.R.C.M. București începând cu data de 1 noiembrie 2010, potrivit Raportului de expertiză medicală al Comisiei pentru Afecțiuni Respiratorii și Cardiovasculare din cadrul Institutului București, numitul M.C.D. îndeplinind condițiile pentru a se încadra în gradul III de invaliditate, fiind diagnosticat clinic cu "aritmie extrasistolică ventriculară sistematizată, hipertrigliceridemie, varice simple pelvine, bronșită cronică".

Ulterior, în baza acestui raport, inculpata a emis Decizia din 31 mai 2011.

În cursul judecății, martorul a menținut declarațiile date în cursul urmăririi penale, arătând că solicită să fie despăgubit de inculpată cu suma de 500 RON, reprezentând 200 RON, transportul până la București și retur, alte cheltuieli legate de spitalizare, analize efectuate la cererea sa.

Situația de fapt descrisă mai sus este dovedită cu următoarele mijloace de probă: declarațiile martorului M.C.D., date în cursul urmăririi penale și judecății, documentele medicale din dosarul de pensionare al pacientului, declarațiile celorlalți martori audiați în cauză.

În raport de toate aceste elemente descrise mai sus, instanța de fond a apreciat că nu se poate reține în sarcina inculpatei săvârșirea infracțiunii de luare de mită, în forma pretinderii, pentru care a fost trimisă în judecată. Este cert că decizia inculpatei, prin care a stabilit că pacientul este recuperat din punct de vedere al capacității de muncă, a fost infirmată de expertiza efectuată în cadrul I.N.E.M.R.C.M. București, care l-a reîncadrat în gradul de invaliditate avut anterior, însă nu există elemente de fapt care să ateste că inculpata ar fi condiționat, direct sau indirect, eliberarea deciziei favorabile pacientului de primirea de bani sau alte foloase, instanța neputând aprecia că solicitarea inculpatei ca pacientul să mai facă o analiză medicală după ce a revenit de la București este o formă de a-l convinge să-i dea bani.

Prin urmare, s-a apreciat că există o îndoială în a aprecia că, în cazul acestui pacient, inculpata a condiționat actul medical de primirea unor foloase, urmat de refuzul eliberării acestuia pentru că nu a primit aceste foloase, astfel încât fapta nu există, inculpata fiind achitată în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) și art. 10 lit. a) C. proc. pen.

48. Pacienta I.G.A., în vârstă de 56 de ani

Situația de fapt reținută de prima instanță:

La data de 19 august 2011, numita I.G.A. a declarat organelor de urmărire penală că în luna decembrie 2010, fiind expertizată la revizuirea medicală de către medicul T.L., fiind prima dată când s-a prezentat în comisie la aceasta, a refuzat să-i acorde în continuare gradul de invaliditate stabilit inițial și să-i elibereze decizia de pensionare declarând-o recuperată, pe motiv că a refuzat să-i dea medicului bani sau alte foloase în schimbul actului medical.

Martora a declarat că de la început T.L. a vorbit urât cu ea, a amânat-o nejustificat în eliberarea deciziei, iar în final i-a spus să meargă la muncă pentru că este sănătoasă.

Atitudinea inculpatei vine în contextul în care, până în luna decembrie 2010, din anul 1997, I.G.A. a fost expertizată de ceilalți medici experți din județul Botoșani, doctor M. și doctor I. și nu a avut niciun fel de probleme la acordarea deciziei asupra capacității de muncă, considerându-se îndreptățită să primească pensie de invalid, conform actelor medicale de la dosar.

Martora a declarat că a auzit de la pacienți că inculpata folosește pensionari pe care îi avea în evidență pentru a-i munci terenurile deține pe raza comunei R., din județul Botoșani.

În baza Deciziei nr. 3638 din 8 decembrie 2010, inculpata a declarat-o pe I.G.A. recuperată, tăindu-i dreptul la pensie de invaliditate, în condițiile în care aceasta era pensionată din anul 1997, suferind de multiple afecțiuni cardiace și diabet zaharat tip II, iar diagnosticul nu a înregistrat modificări în sensul unei evoluții favorabile a bolilor, pe parcursul perioadelor de revizuire medicală.

Conform răspunsului dat la contestația formulată de I.N.E.M.R.C.M. București, în urma expertizării pacientei la data de 12 mai 2011, aceasta a fost reîncadrată în gradul III de invaliditate, Comisia Superioară stabilind în continuare același diagnostic clinic și funcțional care rezulta din dosarul de pensionare al pacientei.

La termenul din 2 iunie 2011, inculpata a fost nevoită să se conformeze deciziei comisiei superioare și a reîncadrat-o pe pacientă în gradul III de invaliditate, cu revizuire la 6 luni.

În cursul judecății, martora a menținut declarațiile date în cursul urmăririi penale, susținând că dacă ar fi dat bani inculpatei nu ar fi avut niciun fel de probleme, însă știa că este bolnavă și nu a înțeles să-și rezolve așa problemele.

Situația de fapt descrisă mai sus este dovedită cu următoarele mijloace de probă: declarațiile martorei I.G.A., date în cursul urmăririi penale și judecății, documentele medicale din dosarul de pensionare al pacientului, declarațiile celorlalți martori audiați în cauză.

În raport de toate aceste elemente descrise mai sus, instanța a apreciat că nu se poate reține în sarcina inculpatei săvârșirea infracțiunii de luare de mită, în forma pretinderii, pentru care a fost trimisă în judecată. Este cert că decizia inculpatei, prin care a stabilit că pacienta este recuperată din punct de vedere al capacității de muncă, a fost infirmată de expertiza efectuată în cadrul I.N.E.M.R.C.M. București, care a reîncadrat-o în gradul de invaliditate avut anterior, însă nu există elemente de fapt care să ateste că inculpata ar fi condiționat, direct sau indirect, eliberarea deciziei favorabile pacientei de primirea de bani sau alte foloase, simpla apreciere a martorei în acest sens având un caracter subiectiv.

Prin urmare, s-a apreciat că există o îndoială în a aprecia că, în cazul acestei paciente, inculpata a condiționat actul medical de primirea unor foloase, urmat de refuzul eliberării acestuia pentru că nu a primit aceste foloase, astfel încât fapta nu există, inculpata fiind achitată în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) și art. 10 lit. a) C. proc. pen.

49. Pacientul U.V.A., în vârstă de 61 de ani

Situația de fapt reținută de prima instanță:

La data de 9 martie 2011, numitul U.V.A. a adresat Casei Județene de Pensii Botoșani un memoriu prin care reclamă că medicul T.L. i-a sistat în mod repetat gradul de invaliditate în perioada 2002 - 2011, fiind nevoit să formuleze contestații împotriva deciziilor ei la Comisia Superioară de la București, ultima atitudine de acest gen a inculpatei fiind reclamată la data de 7 martie 2011.

Din actele medicale depuse la dosarul cauzei rezultă că numitul U.V.A. s-a pensionat pe caz de boală prin Decizia din 3 mai 2000, fiind încadrat în gradul III de invaliditate, cu diagnosticul "Lipsă prin amputație posttraum. picior stâng din articulația medio-tarsiană. Lipsă prin amputație posttraum. heluce drept din art. metatarso-fal. dr.", fiind expertizat de-a lungul anilor atât de inculpată, cât și de ceilalți medici experți.

Prin Decizia din 27 mai 2009, inculpata a modificat gradul de invaliditate avut anterior, considerând că pacientul este recuperat.

Acesta a formulat contestație, care a fost admisă, fiind emisă Decizia din 3 iunie 2009, prin care pacientul a fost reîncadrat în gradul III de invaliditate, cu termen de revizuire la 6 luni.

Prin Decizia din 18 noiembrie 2009, inculpata a stabilit că pacientul este din nou recuperat, având capacitatea de muncă păstrată.

La data de 26 noiembrie 2009, U.V.A. formulează din nou contestație, pacientul fiind examinat în comisie, din raportul de expertiză întocmit de I.N.E.M.R.C.M. București rezultând că pacientul are capacitatea de muncă pierdută cel puțin pe jumătate, încadrându-se în gradul III de invaliditate.

Prezentându-se din nou la cabinetul inculpatei la revizuirea deciziei anterioare, inculpata emite Decizia din 7 martie 2011, prin care din nou stabilește că pacientul este recuperat, în urma contestației formulate fiind repus în drepturi, stabilindu-se că se încadrează în gradul III de invaliditate.

Fiind audiat în cauză în calitate de martor, U.V.A. a declarat că este pensionat pe caz de boală din anul 2000, fiind încadrat, la început, în gradul II de invaliditate, care i-a fost modificat în anul 2001 de medicul T.L., invocând că nu se mai încadrează în criteriile prevăzute de lege.

Considerând că inculpata a apreciat cu bună-credință starea sa, la momentul reevaluării medicale, pacientul nu a contestat schimbarea gradului, însă, în urma prezentărilor repetate la expertiză la termenele de 6 luni, respectiv un an, acesta s-a putut convinge de persoana inculpatei T.L. și modul de operare al acesteia.

În acest sens, martorul a declarat: "Pot afirma cu certitudine că din discuțiile avute cu doamna T.L. mi-am dat seama că aceasta, indirect, îmi pretindea sume de bani ca să nu fiu purtat pe drumuri, să fac analize. Afirm aceasta deoarece, când mă prezentam la cabinetul ei nu se uita în dosarul meu medical decât cu superficialitate, o interesa mai mult starea mea materială (...), și chiar m-a întrebat dacă am ceva rezervă de bani".

Din declarația acestui martor se desprinde faptul că el face parte din categoria persoanelor care militează pentru drepturile lor și se luptă pentru recunoașterea acestor drepturi pe cale legală. În acest sens, martorul a afirmat că, deși auzise printre pacienți că inculpata condiționează actul medical de primirea unor sume de bani de la bolnavi, el s-a ambiționat, refuzând sub orice formă să-i remită bani sau alte foloase inculpatei, cu titlu de mită.

Martorul a declarat cu privire la acest aspect: "această ambiție m-a costat cam mult, drumuri la București la comisia centrală, zile întregi pierdute la ușa cabinetului doamnei doctor (...), pacienții se arătau mirați că eu nu cunosc încă regulile doamnei doctor T.L. Pot spune că între mine și doamna T. a fost ca o luptă, ea încercând să mă determine, să mă forțeze să-i dau bani, folosindu-se de puterea ei de decizie asupra pensiei mele, iar eu refuzând categoric să-i dau bani, având în vedere că este un drept legal să primesc pensie. Eu am fost călcat de tren, am amputație aparat locomotor, cu proteză la piciorul stâng, boală care nu poate fi remediată."

În legătură cu sistările repetate ale dreptului său la pensie de invalid, martorul a afirmat că inculpata l-a declarat recuperat în anul 2007, sens în care a declarat: "Eu am rămas mirat, pentru că piciorul meu așa a rămas și așa va rămâne cât voi trăi", fiind inexplicabil pentru pacient termenul "recuperat" pe care medicul expert T.L. l-a scris pe decizie.

În urma contestației, I.N.E.M.R.C.M. București l-a repus pe U.V.A. în dreptul de pensie, iar după anul 2009, la următoarea revizuire, acesta a fost expertizat medical de doctor I.A.A., care i-a eliberat fără probleme decizia cu termen de reevaluare la un an.

La data de 5 noiembrie 2010, pacientul trebuia să se prezinte din nou la reevaluare medicală, urmând a fi expertizat de inculpată.

După expertiză acesta a fost încunoștințat în scris că trebuie să se prezinte din nou la București, la comisie, lucru pe care l-a făcut, iar în urma unei internări și a unor investigații suplimentare s-a stabilit că are în continuare dreptul la pensie de invalid.

Acesta a declarat că până în martie 2011 s-a prezentat de mai multe ori, în mod repetat, la cabinetul de expertiză al medicului T.L., însă a fost amânat în mod nejustificat, iar în luna martie 2011, intrând în cabinetul acesteia, a constatat că este indignată de rezultatul comisiei de la București, adoptând o atitudine nervoasă și solicitându-i martorului efectuarea unei analize oftalmologice la dr. B.T. și anume o analiză denumită "fondul de ochi", pentru care martorul a trebuit să plătească suma de 50 RON.

Acesta a constatat că toți pacienții medicului T.L. cu care a stat de vorbă erau trimiși la acel cabinet privat al dr. B., pentru analiza fondului de ochi, indiferent de afecțiunile de care sufereau.

Martorul a considerat că efectuând și această analiză, nu va mai avea probleme în eliberarea deciziei medicale asupra capacității de muncă însă, prezentându-se a doua zi, a aflat de la asistenta H.B.E. că inculpata i-a tăiat din nou dreptul la pensie. În aceeași zi, U.V.A. a formulat contestație împotriva deciziei medicale, care i-a fost admisă de Comisia Superioară de la București, fiind reîncadrat în gradul III de invaliditate.

Rezultatul comisiei superioare i-a fost comunicat lui, personal, precum și instituției, însă T.L. amâna nejustificat eliberarea deciziei asupra capacității de muncă în sensul celor dispuse de institut. La data de 2 iunie 2011, martorul s-a prezentat la T.L. pentru a fi expertizat și a fost surprins că, pentru prima dată în cei 10 ani, aceasta l-a consultat la piciorul stâng, unde are probleme medicale. Pe un ton calm, i-a spus să aștepte decizia pe care a ridicat-o după o săptămână, cu termen de revizuire la un an.

Acesta a precizat în final: "Consider că doamna doctor T.L. mi-a pretins indirect sume de bani sau bunuri în vederea emiterii deciziei medicale și ca urmare a faptului că nu i-am dat, aceasta a încercat prin comportamentul ei să mă determine să-i dau bani, fiind de neexplicat faptul că în trei rânduri mi-a sistat drepturile de pensie, cu toate că starea mea medicală nu s-a îmbunătățit și am fost nevoit ca prin contestație să-mi recâștig drepturile legale de pensie".

Audiat în cursul judecății, martorul a menținut declarațiile date în cursul urmăririi penale, subliniind că, după ce s-a prezentat la comisie la București, inculpata i-a reproșat acest lucru, făcând aluzie că ar fi avut pe cineva acolo, tăindu-i din nou pensia.

Numai la o analiză simplă a actelor medicale ale numitului U.V.A., fără a avea pregătire de specialitate în domeniul expertizei medicale, îți poți forma convingerea că o asemenea persoană nu se mai poate recupera din punct de vedere a capacității de muncă și că afecțiunile de care suferă, prin natura lor, nu pot fi remediate.

În concluziile scrise, inculpata a pus la îndoială deciziile date de I.N.E.M.R.C.M. București în privința acestui pacient, susținând că ar fi trebuit să se constate că acesta are capacitatea de muncă păstrată, potrivit H.G. nr. 400/2001, că această instituție putea să decidă cel puțin suspendarea plății pensiei pentru nerespectarea programului recuperator recomandat prin Decizia din 8 decembrie 2009, de protezare eficientă. De asemenea, se mai fac o serie de referiri cu privire la legislația aplicabilă activității de expertiză și la persoanele îndreptățite să emită deciziile asupra capacității de muncă în urma contestațiilor admise, aprecieri care nu prezintă relevanță în raport cu situația de fapt expusă mai sus.

Instanța a reținut că, și în situația acestui martor, inculpata a avut o atitudine deosebit de ofensivă în cursul audierii în fața instanței de judecată, confirmându-se susținerile martorului, în sensul că între el și inculpată se dădea o luptă, ea încercând să îl determine, să îl forțeze să-i dea bani, folosindu-se de puterea ei de decizie asupra pensiei sale, iar el refuzând categoric să-i dea bani. Inculpata a dovedit prin întrebările adresate martorului o lipsă de cunoaștere a ființei umane aflate în suferință și o lipsă de sensibilitate și compasiune la problemele persoanelor invalide, aceasta exercitându-și, ca și în cazul altor martori, în mod abuziv drepturile procesuale.

Situația de fapt descrisă mai sus este dovedită cu următoarele mijloace de probă: declarațiile martorului U.V.A., date în cursul urmăririi penale și judecății, documentele medicale din dosarul de pensionare al pacientului, declarațiile celorlalți martori audiați în cauză.

Așa fiind, instanța de fond a reținut vinovăția inculpatei și cum în drept fapta sa, de a pretinde, indirect, sume de bani sau alte foloase de la pacientul U.V.A., în sensul condiționării actului medical de primirea unor asemenea foloase, urmată de refuzul medicului de a elibera decizia asupra capacității de muncă de menținere în gradul III de invaliditate și declararea pacientului ca recuperat, pe motiv că nu a primit banii sau foloasele pretinse anterior, constituie infracțiunea de "luare de mită" în varianta pretinderii, prev. și ped. de art. 254 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, a pedepsit-o potrivit acestor texte de lege.

La individualizarea judecătorească a pedepselor, instanța de fond a avut în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv dispozițiile părții generale, limitele de pedeapsă prevăzute în partea specială, de gradul de pericol social al faptelor săvârșite, de persoana inculpatei și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală. De asemenea, au fost avute în vedere dispozițiile Legii nr. 78/2000, modificată, aplicabile în cauză.

Astfel, faptele pentru care inculpata a fost condamnată sunt pedepsite de lege cu închisoare între 3 și 12 ani și interzicerea unor drepturi.

Așa cum rezultă din descrierea situației de fapt, inculpata a săvârșit faptele un timp îndelungat, folosind metode diverse pentru a determina pacienții pe care îi expertiza să îi remită diverse sume de bani sau alte foloase, astfel încât modalitățile folosite ajunseseră de notorietate printre pacienți. Așa cum s-a mai arătat, aceasta se autointitula "Dumnezeul pensiilor", le inoculase pacienților ideea că "pensia stă în pixul ei", astfel încât aceștia știau că dacă nu dau bani vor fi purtați pe drumuri sau chiar riscă să piardă drepturile obținute în mod legal. Alți pacienți, care nu aveau bani sau care nu voiau să adopte astfel de metode, erau purtați pe drumuri pe la analize inutile, pierzându-și chiar drepturile. Toate aceste elemente conduc la concluzia că activitatea infracțională a inculpatei, de o amploare greu de imaginat, prezintă un pericol deosebit de ridicat, impunând o coerciție pe măsură.

Chiar dacă sumele ce au făcut obiectul infracțiunii au fost în unele situații modice - 50 - 80 RON - instanța apreciază că valoarea sumelor primite prezintă o mică relevanță în aprecierea gradului de pericol social al faptelor, însă raportat la mituitori, care erau persoane bolnave, cu venituri deosebit de modeste, pensia de invaliditate era, de cele mai multe ori, singura sursă de întreținere, astfel încât nu se poate reține acest aspect ca fiind o circumstanță favorabilă inculpatei.

De asemenea, din situația de fapt reținută rezultă că inculpata se considera îndreptățită să primească "mici atenții", să fie "recompensată" de pacienți pentru că își îndeplinea (corect sau incorect) obligațiile de serviciu. Așa cum rezultă și din concluziile scrise depuse la dosar, în care relevă în nenumărate rânduri că sumele date de pacienți reprezentau o "recompensă" și nu erau date în scopul de a îndeplini, a nu îndeplini ori a întârzia îndeplinirea unui act privitor la îndatoririle sale de serviciu, inculpata consideră și în momentul de față că avea dreptul să primească "recompense" de la pacienți. Acest aspect relevă necesitatea unei coerciții mai aspre, pentru ca aceasta să conștientizeze că în îndeplinirea îndatoririlor de serviciu funcționarul public sau orice alt funcționar nu trebuie să fie influențat de interese materiale, de obținerea unor foloase ce nu i se cuvin. Tocmai de aceea, el este ținut să-și îndeplinească atribuțiile în mod corect, să nu facă din exercitarea lor o sursă de venituri ilicite. Efectuarea oricărui act care intră în competența sa nu trebuie să fie determinat de asemenea mobiluri, ci numai de grija îndeplinirii corecte a îndatoririlor de serviciu și a respectării legalității.

A mai reținut instanța de fond și atitudinea procesuală a inculpatei, care nu a recunoscut faptele, de o evidență incontestabilă, iar în cursul judecății, în timpul audierii martorilor - persoane cu probleme grave de sănătate, unele cu probleme psihiatrice - a încercat să intimideze aceste persoane, exercitându-și abuziv drepturile procesuale, printr-o atitudine dominatoare, ridicând tonul, punând întrebări care să inducă ideea că și acum are putere asupra lor, martorii simțindu-se de multe ori presați de această atitudine, începând să plângă sau făcându-li-se rău. Toate aceste elemente au condus la concluzia că inculpata nu are nici cele mai elementare sentimente de compasiune față de acești bolnavi, pe care ar fi trebuit să-i trateze, atât din punct de vedere profesional, cât și uman, cu multă grijă și înțelegere față de situația în care se află.

Relațiile sociale protejate de lege prin incriminarea faptelor reținute în sarcina inculpatei sunt cele referitoare la buna desfășurare a atribuțiilor de serviciu, activitate incompatibilă cu suspiciunea uzitării funcției în scopuri ilicite. Ca atare, tribunalul a apreciat că, în considerarea pericolului concret ridicat al faptelor de corupție, în speță constând în comiterea repetată a unor infracțiuni de luare de mită și a finalității preventive a sancțiunii penale stabilite prin art. 52 C. pen., nu se impune coborârea pedepselor sub limita minimă a pedepsei prevăzute de lege pentru infracțiunile reținute în sarcina inculpatei, chiar dacă inculpata nu prezintă antecedente penale și prezintă anumite afecțiuni medicale.

În ce privește pedeapsa complementară a interzicerii dreptului de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat și dreptul de a ocupa o funcție sau de a exercita o profesie ori de a desfășura o activitate, de natura aceleia de care s-a folosit pentru săvârșirea infracțiunii, pedeapsă a cărei executare începe după executarea pedepsei principale, tribunalul a apreciat că aceasta se justifică, având în vedere încălcarea în mod grav și repetat, în timpul exercitării atribuțiilor de serviciu, a legii penale, punând în pericol relațiile sociale legate de exercitarea cu probitate, corectitudine și profesionalism de către funcționarii unor instituții publice, cum este și cea la care funcționa inculpata.

Pe timpul și în condițiile prevăzute de art. 71 C. pen., i s-a aplicat inculpatei pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen.

Inculpata a fost pusă în libertate la data de 2 decembrie 2011. Prin urmare, în temeiul art. 88 alin. (1) C. pen., instanța de fond a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii de 24 ore din 29 - 30 iunie 2011 și durata arestării preventive de la 1 iulie 2011 la 2 decembrie 2011.

În privința măsurilor asigurătorii luate în cauză, tribunalul a reținut că în baza Ordonanței nr. 290/P/2011 din data de 28 iunie 2011, Parchetul de pe lângă Tribunalul Botoșani a dispus, în temeiul art. 163 și urm. C. proc. pen., aplicarea măsurii asigurătorii a sechestrului mobiliar, respectiv ridicarea în vederea indisponibilizării a sumelor de bani identificate și ridicate cu prilejul perchezițiilor efectuate la data de 28 iunie 2011, respectiv 99.600 RON, 3.340 euro, 100 dolari SUA, 40 lire sterline, 842 RON (aceasta din urmă identificată în incinta cabinetului de lucru, asupra inculpatei).

Prin Încheierea din 1 noiembrie 2011, s-au menținut măsurile asigurătorii luate față de inculpată la pct. I 1 lit. A și B din Ordonanța din 28 iunie 2011 dată în Dosarul nr. 290/P/2011 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Botoșani, până la concurența sumei de 20.170 RON și 150 euro, avându-se în vedere valoarea probabilă a pagubei reținute prin actul de sesizare.

Cum prin această sentință s-a reținut în sarcina inculpatei un număr de 46 de fapte de luare de mită, aceasta fiind obligată la restituirea sumelor de bani ce au făcut obiectul infracțiunii, în valoare totală de 11.850 RON și 100 euro, dispunându-se și confiscarea sumelor de 4.693 și 50 euro, au fost menținute măsurile asigurătorii luate în cauză, în limita sumelor de 16.543 RON și 150 euro.

În privința restituirii sumelor ce au făcut obiectul infracțiunii de dare de mită:

Potrivit art. 255 alin. (5) C. proc. pen., banii, valorile sau orice alte bunuri se restituie persoanei care le-a dat în cazurile prevăzute de alin. (2) și (3), respectiv se restituie mituitorului constrâns sau denunțător, în condițiile legii.

Astfel, instanța de judecată sesizată și cu o cerere de restituire a bunurilor care au făcut obiectul mitei este oricum obligată să dispună, în funcție de datele cauzei, fie restituirea, dar nu pe calea unei acțiuni civile, ci, conform art. 255 alin. (5) C. proc. pen., fie confiscarea, conform art. 254 alin. (3) sau art. 255 alin. (4) C. proc. pen.

În speță, mituitorii au denunțat faptele de dare de mită autorităților mai înainte ca organul de urmărire penală să fi fost sesizat pentru acele infracțiuni, aceștia urmând a beneficia de dispozițiile art. 255 alin. (2) C. pen., astfel încât sunt aplicabile disp. art. 255 alin. (5) C. pen., potrivit cărora banii, valorile sau orice alte bunuri se restituie persoanei care le-a dat, în cazurile prev. de alin. (2) și (3) al aceluiași articol.

Prin urmare, în temeiul art. 255 alin. (3) și (5) C. pen., instanța de fond a obligat-o pe inculpată la restituirea sumelor de 11.850 RON și 100 euro, ce au constituit obiectul infracțiunilor de luare de mită, următorilor denunțători: B.L. suma de 1.100 RON, F.G. suma de 400 RON, A.E.A. suma de 500 RON, C.A. suma de 400 RON, L.T. suma de 150 RON, O.T. suma de 100 euro, B.A. suma de 300 RON, B.A.A. suma de 80 RON, G.D. suma de 500 RON, C.E.A. suma de 430 RON, C.I. 200 RON, S.O. 300 RON, A.Ș. 2.090 RON, A.C. 1.700 RON, C.T. 1.700 RON, O.M. 2.000 RON.

S-a constatat că denunțătorii: A.E., A.M., I.A., B.E., B.M., M.C., C.G., G.A., P.M., H.V., I.G., P.M.A., U.V., O.I., I.R., P.L., D.M., R.G., A.E.B., P.T.E., P.M.B., C.E., T.L.M., P.S. M.C.A. nu au solicitat restituirea sumelor ce au constituit obiectul dării de mită.

Cum unii denunțători nu au înțeles să beneficieze de disp. art. 255 alin. (3) și (5) C. pen., în temeiul art. 254 alin. (3) C. pen., rap. la art. 19 din Legea nr. 78/2000, s-a dispus confiscarea de la inculpată a sumei totale de 4.693 RON și 50 euro, reprezentând obiectul luării de mită de la denunțătorii care nu au solicitat restituirea, respectiv 48 RON (B.L.), 100 RON (A.E.), 50 euro (A.M.), 200 RON (I.A.), 100 RON (B.E.), 200 RON (B.M.), 50 RON (M.C.), 200 RON (C.G.), 10 RON (cafea) (A.E.A.), 600 RON (G.A.), 50 RON (P.M.), 50 RON (H.V.), 50 RON (I.G.); 200 (P.M.A.), 400 RON (U.V.), 200 (O.I.), 150 (I.R.), 300 RON (P.L.), 50 RON (D.M.), 100 RON (L.C.), 200 RON (R.G.), 100 RON (A.E.B.), 100 RON (P.T.E.), 500 RON (P.M.B.), 200 RON (C.E.), 200 RON (T.L.M.), 40 RON - (2 borcane miere P.S.), 200 RON (M.C.A.), 85 RON (S.O.), 10 RON (A.C.).

Având în vedere că inculpata a fost achitată în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) și art. 10 lit. a) C. proc. pen., pentru săvârșirea infracțiunilor de "luare de mită", prev. și ped. de art. 254 alin. (1) C. pen., rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 (denunțători C.E.A., A.V. și M.C.D.), s-a respins ca nefondată cererea formulată de aceștia, de restituire a sumelor ce a făcut obiectul dării de mită.

Având în vedere că denunțătorii F.G., G.D., C.E.A., C.I., C.T., P.M.C. și O.M. au fost audiați în cauză în calitate de martori, s-a constatat că pretențiile civile formulate de aceștia în cursul judecății, care au fost relevate în fiecare caz în parte, sunt inadmisibile, fiind respinse pe acest considerent.

În temeiul art. 191 alin. (1) C. proc. pen., instanța de fond a obligat-o pe inculpată să plătească statului suma de 25.000 RON, cheltuieli judiciare.

Împotriva sentinței sus-menționate, au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Botoșani și inculpata T.L.

Procedând la soluționarea apelurilor prin prisma motivelor invocate, precum și în baza actelor și lucrărilor dosarului, în conformitate cu prevederile art. 371 și 378 C. proc. pen., curtea de apel a constatat că acestea sunt întemeiate, pentru următoarele considerente:

Prima instanță a reținut în mod corect situația de fapt și încadrarea în drept, dând o justă interpretare probatoriului administrat în cauză.

Inculpata-apelantă T.L. a comis faptele deduse judecății în împrejurările reținute de prima instanță și arătate în considerentele sentinței atacate, vinovăția sa fiind în mod corect stabilită.

Curtea și-a însușit în întregime situația de fapt reținută, a cărei argumentație a fost redată în considerentele hotărârii apelate, astfel după cum această posibilitate este conferită de practica Curții Europene a Drepturilor Omului și potrivit căreia poate constitui o motivare preluarea motivelor instanței inferioare (Helle împotriva Finlandei), subliniind aspectele relevante cu privire la criticile formulate prin motivele de apel.

Potrivit disp. art. 147 C. pen., prin funcționar public se înțelege orice persoană care exercită temporar sau permanent, cu orice titlu, indiferent de modul cum a fost învestită, o însărcinare de orice natură, retribuită sau nu, în serviciul unei unități dintre cele la care se referă art. 145 C. pen., rezultă că medicii încadrați în unități medico-sanitare din rețeaua publică, categorie din care face parte și inculpata T.L., sunt funcționari în sensul legii penale, întrucât în calitate de salariați, își exercită sarcinile de serviciu în cadrul unei instituții de stat, astfel încât, activând în cadrul unei instituții publice sau de interes public, aceștia au calitatea de funcționari publici, putând fi subiecți activi ai infracțiunii de luare de mită.

Întrucât la data comiterii infracțiunilor deduse judecății inculpata T.L. era angajata Casei Județene de Pensii Botoșani în baza unui contract individual de muncă pe durată nedeterminată, în funcția de medic primar, specialitatea expertiză, având locul de muncă la Cabinetul nr. X Botoșani, Curtea a constatat că apare ca fiind neîntemeiat motivul de apel invocat de către inculpată în sensul că aceasta nu putea fi subiect activ al infracțiunilor de luare de mită pentru care aceasta a fost condamnată de prima instanță.

Curtea a reținut că în perioada aprilie - iunie 2011, precum și în cursul anilor 2004 - 2011, inculpata T.L., în calitate de medic expert asigurări sociale din cadrul Cabinetului de Expertiză și Recuperare asupra Capacității de Muncă nr. X Botoșani, în exercitarea atribuțiilor de serviciu, a pretins și a primit sume de bani și alte foloase materiale, atât direct cât și indirect, de la pacienții pe care i-a expertizat medical, în vederea îndeplinirii actului de serviciu la care era obligată în virtutea funcției, respectiv eliberarea deciziei asupra capacității de muncă privind acordarea sau menținerea într-un grad de invaliditate, scop special urmărit de inculpată în baza unei hotărâri infracționale individuale pe care a adoptat-o față de fiecare pacient, în funcție de particularitățile stării sociale a acestuia și dosarului său de pensionare, aceasta pretinzând și primind în total suma de 16.543 RON, precum și suma de 150 euro cu titlu de mită, de la pacienții expertizați în această perioadă.

Așa după cum în mod corect a reținut prima instanță, inculpata T.L. și-a desfășurat activitatea infracțională fie prin pretinderea și primirea direct sau prin intermediari, de bani și alte foloase materiale, de la persoane față de care era obligată să le îndeplinească cererile conform atribuțiilor de serviciu, fie prin invocarea unor motive, mai mult sau mai puțin reale, prin care a tergiversat rezolvarea actelor de serviciu la care era obligată, determinându-i astfel pe solicitanți să îi dea bani sau alte foloase materiale, în caz contrar refuzând în mod nejustificat îndeplinirea actelor de serviciu la care era obligată prin lege, fie creând impresia că pentru îndeplinirea actelor de serviciu este necesar să depună un efort suplimentar, că îl favorizează pe cel în cauză față de alte persoane, ori încalcă legea rezolvând favorabil cele solicitate.

Astfel, din întregul material probator administrat în cauză, rezultă că inculpata T.L. avea ca mod de operare refuzul sistematic nejustificat de acordare a deciziilor medicale asupra capacității de muncă, abuzul în dispunerea completării dosarului medical al pacientului concomitent cu crearea convingerii persoanei examinate că, la final, situația se va rezolva în favoarea sa, în schimbul sumei de bani pretinse și primite, inculpata adoptând în general o atitudine din care a rezultat condiționarea actului medical de primirea unor sume de bani și a altor foloase.

Dosarele medicale ale pacienților au fost întocmite în mod legal, pacienții fiind îndreptățiți să primească decizia asupra capacității de muncă și pensia aferentă conform afecțiunilor de care sufereau în realitate, diagnosticul rezultat din actele medicale ale specialiștilor încadrându-se în criteriile legale de acordare a gradului de invaliditate, dar, deși cunoșteau faptul că au dreptul la pensia aferentă gradului de invaliditate stabilit în baza unor acte medicale valabile, pentru a evita să fie trimiși în mod nejustificat de către inculpată la instituții superioare din Iași și din București în vederea confirmării diagnosticului, sau pentru a nu risca să le taie dreptul la gradul de invaliditate dobândit, pacienții i-au dat inculpatei T.L., cu prilejul revizuirilor medicale, bani sau alte foloase materiale cu titlu de mită.

Pacienții expertizați de către inculpată care nu i-au dat acesteia bani sau alte foloase materiale pretinse cu titlu de mită întrucât ori nu au avut bani la momentul examinării medicale, ori nu au avut de unde împrumuta sume de bani, ori au refuzat să-i dea acesteia bani sau alte foloase în schimbul actului medical, întrucât se considerau îndreptățiți să primească decizia asupra capacității de muncă, conform dosarului medical, au fost trimiși în mod nejustificat, de către inculpata T.L., să efectueze analize medicale suplimentare costisitoare inutile, care nu aveau legătură cu diagnosticul stabilit de medicul specialist, la laboratoare private, contravaloarea acestor analize ridicându-se la sume între 50 RON și 300 RON, sau li s-a schimbat de către inculpată gradul de invaliditate în mod nefondat, deși diagnosticul a rămas neschimbat, iar afecțiunile medicale ale unora dintre ei chiar s-au agravat.

Având în vedere cele reținute, la care se adaugă cele pe larg expuse de către prima instanță, prin analiza detaliată și coroborată a întregului material probator administrat, Curtea a constatat că faptele săvârșite de către inculpata T.L., astfel după cum au fost descrise prin sentința penală apelată, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor pentru care aceasta a fost condamnată de instanța de fond, atât sub aspectul laturii obiective, cât și sub aspectul laturii subiective.

Curtea a apreciat ca fiind neîntemeiat motivul de apel invocat de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Botoșani, în sensul greșitei achitări a inculpatei pentru infracțiunile de luare de mită, denunțate de numiții C.E.A., M.C.D. și I.G.A., pe considerentul că faptele nu există.

Astfel, în mod corect a reținut prima instanță că deși prin rechizitoriu s-a reținut că în luna octombrie 2010, inculpata T.L. a primit suma de 50 RON de la pacienta C.E.A., cu prilejul revizuirii medicale anuale, în schimbul eliberării deciziei asupra capacității de muncă, din declarațiile martorei, date în cursul urmăririi penale și în cursul judecății în primă instanță, rezultă că i-a dat bani inculpatei, pentru ca aceasta să-și îndeplinească obligațiile de serviciu doar în anul 2001, precizând că ulterior nu i s-a pretins și nu i-a mai dat nicio sumă de bani inculpatei, astfel încât fapta de luare de mită din luna octombrie 2010 (denunțător C.E.A.) nu există în materialitatea ei.

Deși prin motivele de apel, Parchetul de pe lângă Tribunalul Botoșani a arătat că în rechizitoriu s-a strecurat o eroare materială cu privire la data săvârșirii faptei - octombrie 2010, în loc de aprilie 2001, Curtea constată că potrivit dispozițiilor art. 195 alin. (1) C. proc. pen. - îndreptarea erorilor materiale -, "Erorile materiale evidente din cuprinsul unui act procedural se îndreaptă de însuși organul de urmărire penală sau de instanța de judecată care a întocmit actul, la cererea celui interesat ori din oficiu."

Prin urmare, în baza textului de lege sus-menționat, procurorul care a întocmit rechizitoriul avea posibilitatea de a îndrepta eroarea sus-menționată de îndată ce s-a constatat existența acesteia, fiind inadmisibil ca instanța de apel să procedeze la soluționarea cauzei și cu privire la o faptă pentru care nu s-a pus în mișcare acțiunea penală, întrucât într-o astfel de situație, inculpata nu ar beneficia de un proces echitabil garantat de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Astfel, instanța de judecată soluționează cauza doar cu privire la faptele cu care a fost sesizată prin rechizitoriu, având în vedere că în conformitate cu disp. art. 345 alin. (1) C. proc. pen., "Instanța hotărăște prin sentință asupra învinuirii aduse inculpatului, pronunțând, după caz, condamnarea, achitarea sau încetarea procesului penal."

Prin urmare, în mod corect prima instanță a dispus, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) și art. 10 lit. a) C. proc. pen., achitarea inculpatei T.L. pentru săvârșirea infracțiunii de "luare de mită", prev. de art. 254 alin. (1) C. pen., rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 - 50 RON (denunțător C.E.A.).

De asemenea, în ceea ce îi privește pe pacienții M.C.D. și I.G.A., prima instanță a constatat în mod corect că nu există elemente de fapt care să ateste că inculpata ar fi condiționat, direct sau indirect, eliberarea deciziilor favorabile acestor pacienți de primirea de bani sau alte foloase, existând, deci, o îndoială în a se aprecia că inculpata ar fi condiționat actele medicale de primirea unor foloase și ar fi refuzat eliberarea acestora pentru că nu a primit foloasele respective.

Prin urmare, în ceea ce privește infracțiunile de luare de mită, în cazul denunțătorilor M.C.D. și I.G.A., Curtea a constatat că în cauză nu a fost răsturnată prezumția de nevinovăție de care beneficiază inculpata în temeiul disp. art. 66 alin. (1) C. proc. pen. și întrucât potrivit regulii "in dubio pro reo", orice îndoială operează în favoarea inculpatului, Curtea constată că în mod corect prima instanță a dispus, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) și art. 10 lit. a) C. proc. pen., achitarea inculpatei T.L. pentru săvârșirea infracțiunii de "luare de mită" (în varianta pretinderii) prev. de art. 254 alin. (1) C. pen., rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 (denunțător M.C.D.) și pentru săvârșirea infracțiunii de "luare de mită" (în varianta pretinderii), prev. de art. 254 alin. (1) C. pen., rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 (denunțător I.G.A.).

Astfel, Curtea a avut în vedere faptul că vinovăția inculpatului se stabilește pe bază de probe sigure, certe și întrucât probele administrate în cauză lasă loc unei nesiguranțe în privința vinovăției inculpatei, se impune a se da eficiență regulii potrivit căreia "orice îndoială este în favoarea inculpatului" (in dubio pro reo).

Regula in dubio pro reo constituie un complement al prezumției de nevinovăție, un principiu instituțional care reflectă modul în care principiul aflării adevărului, consacrat în art. 3 C. proc. pen. se regăsește în materia probațiunii.

În același sens sunt și dispozițiile parag. 2 al art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, care prevede că "orice persoană acuzată de o infracțiune este prezumată nevinovată, până ce vinovăția sa va fi legal stabilită", impunându-se, deci, ca instanța să nu pornească de la ideea că inculpatul a comis fapta pentru care a fost trimis în judecată, sarcina probei revenind acuzării, iar de situația îndoielnică beneficiind cel acuzat.

Or, așa după cum s-a arătat, din întregul material probator administrat în cauză nu rezultă existența unor probe decisive, complete, sigure, de natură a conduce la concluzia că inculpata T.L. ar fi săvârșit infracțiunile de luare de mită, în cazul denunțătorilor M.C.D. și I.G.A.

Relativ la cuantumul pedepselor aplicate inculpatei apelante, Curtea a apreciat că acestea sunt prea aspre în raport cu gravitatea faptelor comise, astfel încât apare ca fiind neîntemeiat motivul invocat de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Botoșani, în sensul că se impune aplicarea unor pedepse mai mari și a unui spor mai mare în cadrul operațiunii juridice de contopire a pedepselor.

Astfel, potrivit art. 52 C. pen., pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a condamnatului, în scopul prevenirii săvârșirii de infracțiuni.

Ca măsură de constrângere, pedeapsa are, pe lângă scopul său represiv, și o finalitate de exemplaritate, aceasta concretizând dezaprobarea legală și judiciară, atât în ceea ce privește fapta penală săvârșită, cât și în ceea ce privește comportamentul făptuitorului.

Prin urmare, pedeapsa și modalitatea de executare a acesteia trebuie individualizate în așa fel încât inculpatul să se convingă de necesitatea respectării legii penale și să evite în viitor săvârșirea de fapte cu caracter penal.

Astfel, Curtea a pus accent pe aspectul că pedeapsa este în măsură să realizeze finalitatea urmărită numai dacă prin felul și măsura sa reflectă gravitatea faptei, gradul de vinovăție și periculozitatea făptuitorului, dacă este rațională, convingătoare, justă și echitabilă.

În aceeași măsură, instanța de apel a apreciat că reținerea uneia sau mai multor împrejurări drept circumstanțe atenuante este atributul instanței de judecată și, deci, lăsată la aprecierea acesteia. Într-o atare apreciere, s-a ținut seama de gradul concret de pericol social al faptei comise, de modalitatea în care aceasta a fost săvârșită, de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce, precum și de elementele care caracterizează persoana făptuitorului.

Totodată, dacă instanța constată existența unora din împrejurările enumerate exemplificativ de legea penală, nu este obligată să reducă sau să schimbe pedeapsa principală, ci le va aprecia în raport cu pericolul social concret al faptei, cu ansamblul împrejurărilor în care s-a săvârșit infracțiunea, cu urmările produse sau care s-ar fi putut produce și cu periculozitatea infractorului, spre a decide dacă au sau nu caracter atenuant.

Numai în măsura în care aceste din urmă împrejurări nu atribuie faptei supuse judecății o gravitate sporită, împrejurările exemplificate de legiuitor au semnificația unor circumstanțe atenuante judiciare.

În același timp însă, se impune ca în cadrul operației de individualizare a pedepsei, judecătorul să ia în considerare toate criteriile prevăzute de norma legală amintită, să le evalueze împreună și, după caz, să acorde o pondere deosebită fiecăruia dintre acestea, determinată de propriul conținut, în vederea stabilirii pedepsei corespunzătoare pentru reeducarea celui condamnat.

Or, raportându-se la speța de față, în funcție de aspectele învederate, ținând cont de faptele comise de către inculpata-apelantă, de caracterul repetat al săvârșirii acestora, în contextul descris și demonstrat, de împrejurările și modalitatea în care acestea au fost săvârșite și de urmările produse, Curtea a apreciat că nu se impune a se da curs dispozițiilor art. 74 C. pen., prin reținerea unor circumstanțe atenuante în favoarea inculpatei, neputând fi ignorate împrejurările ce atribuie faptelor deduse judecății și persoanei inculpatei-apelante un pericol social accentuat.

În consecință, față de criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen., văzând că inculpata-apelantă nu are antecedente penale, Curtea a apreciat că aplicarea, pentru fiecare dintre infracțiunile reținute în sarcina acesteia, a pedepsei principale de câte 3 ani închisoare și a pedepsei complementare a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen. pe o perioadă de câte 3 ani, este în măsură a satisface imperativul justei individualizări a pedepsei, aceste pedepse fiind atât necesare, cât și suficiente pentru a răspunde cerințelor de sancționare, coerciție și reeducare, prevăzute de art. 52 C. pen.

În temeiul art. 33 lit. a), 34 lit. b) C. pen. și art. 35 alin. (3) C. pen., Curtea a dispus ca inculpata-apelantă T.L. să execute pedeapsa principală cea mai grea, de 3 ani închisoare, alături de care va executa pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen. pe o perioadă de 3 ani, respectiv dreptul de a fi aleasă în autoritățile publice sau în funcții elective publice, dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat și dreptul de a ocupa o funcție sau de a exercita o profesie ori de a desfășura o activitate, de natura aceleia de care s-a folosit pentru săvârșirea infracțiunilor, apreciind că aceste pedepse rezultante vor contribui atât la reeducarea inculpatei, cât și la asigurarea scopului de prevenție generală, în sensul că aceasta își va putea forma o atitudine corectă față de ordinea de drept.

La individualizarea modalității de executare a pedepsei principale rezultante, Curtea a avut în vedere gradul ridicat de pericol social al infracțiunilor săvârșite de către inculpată, numărul mare al acestora, precum și faptul că inculpata T.L. nu conștientizează nici în prezent că faptele comise reprezintă infracțiuni, aceasta neexprimându-și nici în fața instanței de fond și nici în fața instanței de apel regretul față de faptele săvârșite, ci dimpotrivă, considerându-se o victimă a sistemului, cu motivarea că salariul său este neîndestulător, iar faptul că pacienții doresc să recompenseze munca medicului este opțiunea lor, atitudine din care rezultă că inculpata se considera îndreptățită să obțină foloase materiale suplimentare prin acțiuni ilicite.

Astfel, Curtea a apreciat că, deși formal în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 861 alin. (1) lit. a), b) și alin. (2) C. pen. pentru a se dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, în sensul că pedeapsa principală rezultantă aplicată nu este mai mare de 3 ani, iar inculpata nu a mai fost condamnată anterior, în cauză nu este îndeplinită și condiția prevăzută de lit. c) al alin. (1) al aceluiași articol, întrucât instanța de apel nu poate aprecia, față de comportamentul inculpatei după comiterea faptelor reținute în sarcina ei, că pronunțarea condamnării ar constitui un avertisment pentru aceasta și că, chiar fără executarea pedepsei, inculpata nu va mai săvârși infracțiuni.

Prin urmare, având în vedere împrejurarea că faptele de corupție reprezintă un fenomen infracțional cu un grad sporit de pericol social, aspect ce determină imperativul adoptării de măsuri în consecință, precum și atitudinea inculpatei după săvârșirea activității infracționale, față de existența unei ample acțiuni internaționale vizând prevenirea, descoperirea și sancționarea fermă, severă și eficientă a faptelor de corupție, Curtea a apreciat că suspendarea executării pedepsei sub supraveghere ar fi nejustificată, întrucât nu ar fi adecvată nici situației de fapt și nici scopului pedepsei, respectiv prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, considerând că este necesar a se respecta principiul proporționalității, în sensul corectei adecvări a modalității de executare a pedepsei principale rezultante stabilite, astfel încât aceasta va fi executată prin privare de libertate, în condițiile prevăzute de art. 57 C. pen.

Curtea a constatat ca fiind întemeiat motivul de apel invocat de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Botoșani, în sensul că este greșită obligarea inculpatei la restituirea sumelor de 11.850 RON și 100 euro către persoanele ce i-au dat mită, dispusă în temeiul art. 255 alin. (3) și (5) C. pen., atât timp cât inculpata a fost trimisă în judecată cu încadrarea juridică prev. de art. 254 alin. (1) C. pen., prin raportare la art. 6 din Legea nr. 78/2000.

Având în vedere caracterul obligatoriu al deciziilor pronunțate în interesul legii, Curtea a obligat pe inculpata-apelantă la restituirea sumelor de 11.850 RON și 100 euro, ce au constituit obiectul infracțiunilor de luare de mită, în temeiul art. 61 alin. (2) și (4) din Legea nr. 78/2000 (în loc de art. 255 alin. (3) și (5).C. pen., rap. la art. 19 din Legea nr. 78/2000).

De asemenea, întrucât unii denunțători nu au înțeles să beneficieze de disp. art. 255 alin. (3) și (5) C. pen., în mod corect prima instanță, în temeiul art. 254 alin. (3) C. pen., rap. la art. 19 din Legea nr. 78/2000, a dispus confiscarea de la inculpată a sumei totale de 4.693 RON și 50 euro, reprezentând obiectul luării de mită de la denunțătorii care nu au solicitat restituirea, respectiv 48 RON (B.L.), 100 RON (A.E.), 50 euro (A.M.), 200 RON (I.A.), 100 RON (B.E.), 200 RON (B.M.), 50 RON (M.C.), 200 RON (C.G.), 10 RON (cafea) (A.E.A.), 600 RON (G.A.), 50 RON (P.M.), 50 RON (H.V.), 50 RON (I.G.); 200 (P.M.A.), 400 RON (U.V.), 200 (O.I. ), 150 (I.R.), 300 RON (P.L.), 50 RON ( D.M.), 100 RON (L.C.), 200 RON (R.G.), 100 RON (A.E.B.), 100 RON (P.T.E.), 500 RON (P.M.B.), 200 RON (C.E.), 200 RON (T.L.M.), 40 RON (2 borcane miere P.S.), 200 RON (M.C.A.), 85 RON (S.O.), 10 RON (A.C.).

Curtea a respins, ca nefondată, cererea formulată de inculpata-apelantă T.L., privind restituirea diferenței de 3.627 RON (20.170 RON minus 16.543 RON), întrucât deși prima instanță a dispus menținerea sechestrului asigurător în limita sumelor de 16.543 RON și 150 euro, instanța de apel apreciază că nu se impune a se da curs solicitării inculpatei de ridicare a sechestrului asigurător asupra sumei de 3.627 RON.

Astfel, Curtea a constatat că în baza Ordonanței nr. 290/P/2011 din data de 28 iunie 2011, Parchetul de pe lângă Tribunalul Botoșani a dispus, în temeiul art. 163 și urm. C. proc. pen., aplicarea măsurii asigurătorii a sechestrului mobiliar, respectiv ridicarea în vederea disponibilizării a sumelor de bani identificate și ridicate cu prilejul perchezițiilor efectuate la data de 28 iunie 2011, respectiv 99.600 RON, 3.340 euro, 100 dolari SUA, 40 lire sterline, 842 RON (aceasta din urmă identificată în incinta cabinetului de lucru, asupra inculpatei).

Prin Încheierea din 1 noiembrie 2011, s-au menținut măsurile asigurătorii luate față de inculpată la pct. I 1 lit. A și B din Ordonanța din 28 iunie 2011 dată în Dosarul nr. 290/P/2011 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Botoșani, până la concurența sumei de 20.170 RON și 150 euro, avându-se în vedere valoarea probabilă a pagubei reținută prin actul de sesizare.

Prin sentința penală apelată, s-a reținut în sarcina inculpatei un număr de 46 de infracțiuni de luare de mită, aceasta fiind obligată la restituirea sumelor de bani ce au făcut obiectul infracțiunii, în valoare totală de 11.850 RON și 100 euro, dispunându-se și confiscarea sumelor de 4.693 și 50 euro, fiind menținute măsurile asigurătorii luate în cauză, în limita sumelor de 16.543 RON și 150 euro.

Însă, Curtea a avut în vedere faptul că prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Botoșani nr. 290/P/2011 din 24 august 2011, s-a dispus, printre altele, disjungerea cauzei și continuarea cercetărilor în vederea completării probatoriului cu privire la un număr de alte 101 infracțiuni de luare de mită, pentru care s-a început deja urmărirea penală în cauză față de medicul T.L., precum și pentru infracțiunile de abuz în serviciu contra intereselor persoanei și de abuz în serviciu contra intereselor publice. De asemenea, s-a dispus și menținerea măsurilor asigurătorii dispuse în cursul urmăririi penale în vederea confiscării speciale și a recuperării prejudiciilor cauzate.

Prin urmare, întrucât față de inculpata T.L. se efectuează în prezent cercetări cu privire la un număr de alte 101 infracțiuni de luare de mită, iar în conformitate cu disp. art. 163 alin. (1), (2) C. proc. pen. - Măsurile asigurătorii -, "Măsurile asigurătorii se iau în cursul procesului penal de procuror sau de instanța de judecată și constau în indisponibilizarea, prin instituirea unui sechestru, a bunurilor mobile și imobile, în vederea confiscării speciale, a reparării pagubei produse prin infracțiune, precum și pentru garantarea executării pedepsei amenzii.

Măsurile asigurătorii în vederea reparării pagubei se pot lua asupra bunurilor învinuitului sau inculpatului și ale persoanei responsabile civilmente, până la concurența valorii probabile a pagubei", Curtea a apreciat că nu se impune la acest moment procesual măsura ridicării sechestrului asigurător asupra sumei de 3.627 RON, având în vedere faptul că în cauză nu au fost finalizate toate cercetările pentru care s-a dispus inițial aplicarea măsurii asigurătorii a sechestrului.

Prin urmare, având în vedere faptul că inculpata T.L. este cercetată pentru săvârșirea unui număr de alte 101 de infracțiuni de luare de mită, Curtea a apreciat că cererile sale privind desființarea sechestrului asigurător instituit prin Ordonanțele nr. 290/P/2011 din 28 iunie 2011, din 29 iunie 2011, din 30 iunie 2011, din 7 iulie 2011 și din 11 octombrie 2011, sunt neîntemeiate, inculpata având posibilitatea de a solicita restituirea sumei sus-menționate pe tot parcursul procesului penal, în cauza în care s-a început urmărirea penală pentru celelalte infracțiuni.

În ceea ce privește solicitarea de restituire a sumei de 800 RON, ridicată din portofelul soțului său, numitul T.L.G., cu ocazia percheziției corporale din 28 iunie 2011, Curtea a constatat că aceasta nu poate fi analizată în acest cadru procesual, întrucât instanța de apel este învestită doar cu soluționarea apelurilor declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Botoșani și de inculpata T.L. împotriva Sentinței penale nr. 171 din 27 iunie 2012, pronunțată de Tribunalul Botoșani, secția penală, în Dosarul nr. 8322/40/2011, soțul inculpatei neavând calitate de parte în prezenta cauză.

Astfel, în conformitate cu disp. art. 371 alin. (1) C. proc. pen. - Efectul devolutiv al apelului și limitele sale -, "Instanța judecă apelul numai cu privire la persoana care l-a declarat și la persoana la care se referă declarația de apel și numai în raport cu calitatea pe care apelantul o are în proces."

Referitor la celelalte motive de apel invocate de către inculpata T.L., vizând nulitatea urmăririi penale, a cercetării judecătorești, neregularitatea actului de sesizare, nelegalitatea probelor administrate, nelegalitatea sentinței penale apelate, Curtea a constatat că acestea sunt neîntemeiate, pentru următoarele considerente:

Prin Rezoluția din 18 octombrie 2011 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Botoșani, s-a îndreptat eroarea pe care o conținea Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Botoșani nr. 290/P/2011 din data de 24 august 2011, prin care inculpata a fost trimisă în judecată, în sensul că s-a făcut mențiunea "verificat sub aspectul legalității și temeiniciei", conform art. 264 alin. (3) C. proc. pen.

Competența Parchetului de pe lângă Tribunalul Botoșani a fost în mod corect stabilită având în vedere dispozițiile art. 209 C. proc. pen., la care fac trimitere și disp. art. 13 alin. (4) din O.U.G. nr. 43/2002, iar față de dispozițiile art. 27 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 21 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, s-a stabilit în mod corect competența materială și teritorială a Tribunalului Botoșani pentru soluționarea cauzei în fond, având în vedere contravaloarea prejudiciului reținut prin săvârșirea faptelor deduse judecății.

Astfel, art. 13 din O.U.G. nr. 43/2002 prevede că "(1) Sunt de competența Direcției Naționale Anticorupție infracțiunile prevăzute în Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție, cu modificările și completările ulterioare, săvârșite în una dintre următoarele condiții:

a) dacă, indiferent de calitatea persoanelor care le-au comis, au cauzat o pagubă materială mai mare decât echivalentul în lei a 200.000 euro ori o perturbare deosebit de gravă a activității unei autorități publice, instituții publice sau oricărei alte persoane juridice ori dacă valoarea sumei sau a bunului care formează obiectul infracțiunii de corupție este mai mare decât echivalentul în lei a 10.000 de euro;

b) dacă, indiferent de valoarea pagubei materiale ori de gravitatea perturbării aduse unei autorități publice, instituții publice sau oricărei alte persoane juridice ori de valoarea sumei sau a bunului care formează obiectul infracțiunii de corupție, sunt comise de către: deputați; senatori; membri ai Guvernului, secretari de stat ori subsecretari de stat și asimilații acestora; consilieri ai miniștrilor; judecătorii Înaltei Curți de Casație și Justiție și ai Curții Constituționale; ceilalți judecători și procurori; membrii Consiliului Superior al Magistraturii; președintele Consiliului Legislativ și locțiitorul acestuia; Avocatul Poporului și adjuncții săi; consilierii prezidențiali și consilierii de stat din cadrul Administrației Prezidențiale; consilierii de stat ai primului-ministru; membrii și controlorii financiari ai Curții de Conturi și ai camerelor județene de conturi; guvernatorul, prim-viceguvernatorul și viceguvernatorul Băncii Naționale a României; președintele și vicepreședintele Consiliului Concurenței; ofițeri, amirali, generali și mareșali; ofițeri de poliție; președinții și vicepreședinții consiliilor județene; primarul general și viceprimarii municipiului București; primarii și viceprimarii sectoarelor municipiului București; primarii și viceprimarii municipiilor; consilierii județeni; prefecții și subprefecții; conducătorii autorităților și instituțiilor publice centrale și locale și persoanele cu funcții de control din cadrul acestora, cu excepția conducătorilor autorităților și instituțiilor publice de la nivelul orașelor și comunelor și a persoanelor cu funcții de control din cadrul acestora; avocații; comisarii Gărzii Financiare; personalul vamal; persoanele care dețin funcții de conducere, de la director inclusiv, în cadrul regiilor autonome de interes național, al companiilor și societăților naționale, al băncilor și societăților comerciale la care statul este acționar majoritar, al instituțiilor publice care au atribuții în procesul de privatizare și al unităților centrale financiar-bancare; persoanele prevăzute la art. 81 din Legea nr. 78/2000, cu modificările și completările ulterioare; lichidatorii judiciari; executorii Autorității pentru Valorificarea Activelor Statului.

(11) Infracțiunile împotriva intereselor financiare ale Comunităților Europene sunt de competența Direcției Naționale Anticorupție.

(12) Direcția Națională Anticorupție este competentă să efectueze urmărirea penală, dacă s-a cauzat o pagubă materială mai mare decât echivalentul în lei a 1.000.000 euro, în cazul infracțiunilor prevăzute la art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5), art. 246, 247, 248 și 2481 C. pen., al infracțiunilor prevăzute la art. 175, 177 și 178 - 181 din Legea nr. 141/1997 privind Codul vamal al României, cu modificările și completările ulterioare, și în Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale.

(2) Procurorii specializați din cadrul Direcției Naționale Anticorupție efectuează în mod obligatoriu urmărirea penală pentru infracțiunile prevăzute la alin. (1), (11) și (12).

(3) Urmărirea penală în cauzele privind infracțiunile prevăzute la alin. (1), (11) și (12), săvârșite de militarii în activitate, se efectuează de procurori militari din cadrul Direcției Naționale Anticorupție, indiferent de gradul militar pe care îl au persoanele cercetate.

(4) Sunt de competența parchetelor de pe lângă instanțe, potrivit dispozițiilor Codului de procedură penală, infracțiunile prevăzute în Legea nr. 78/2000, cu modificările și completările ulterioare, care nu sunt date, conform alin. (1), (11) și (12), în competența Direcției Naționale Anticorupție."

De asemenea, art. 27 pct. 1 lit. a) C. proc. pen. - Competența tribunalului -

"Tribunalul:

1. judecă în primă instanță:

a) infracțiunile prevăzute de Codul penal în art. 174 - 177, art. 179, art. 189 alin. (3) - (5), art. 197 alin. (3), art. 211 alin. (3), art. 212 alin. (3), art. 215 alin. (5), art. 254, art. 255, art. 257, art. 266 - 270, art. 2791, art. 312 și art. 317, precum și infracțiunea de contrabandă, dacă a avut ca obiect arme, muniții sau materii explozive ori radioactive"

În ceea ce privește solicitarea privind restituirea cauzei la parchet în vederea refacerii urmăririi penale, Curtea a constatat că și aceasta este neîntemeiată.

Astfel, în conformitate cu disp. art. 197 C. proc. pen. - încălcările care atrag nulitatea -

"(1) Încălcările dispozițiilor legale care reglementează desfășurarea procesului penal atrag nulitatea actului, numai atunci când s-a adus o vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin anularea acelui act.

(2) Dispozițiile relative la competența după materie sau după calitatea persoanei, la sesizarea instanței, la compunerea acesteia și la publicitatea ședinței de judecată sunt prevăzute sub sancțiunea nulității. De asemenea, sunt prevăzute sub sancțiunea nulității și dispozițiile relative la participarea procurorului, prezența învinuitului sau a inculpatului și asistarea acestora de către apărător, când sunt obligatorii, potrivit legii, precum și la efectuarea referatului de evaluare în cauzele cu infractori minori."

(3) Nulitatea prevăzută în alin. (2) nu poate fi înlăturată în niciun mod. Ea poate fi invocată în orice stare a procesului și se ia în considerare chiar din oficiu.

(4) Încălcarea oricărei alte dispoziții legale decât cele prevăzute în alin. (2) atrage nulitatea actului în condițiile alin. (1), numai dacă a fost invocată în cursul efectuării actului când partea este prezentă sau la primul termen de judecată cu procedura completă când partea a lipsit la efectuarea actului.

Instanța ia în considerare din oficiu încălcările, în orice stare a procesului, dacă anularea actului este necesară pentru aflarea adevărului și justa soluționare a cauzei.

(5) În situațiile prevăzute în alin. (1) și (4), în cazul în care refacerea actului anulabil se poate face în fața instanței care a constatat, prin încheiere, încălcarea dispozițiilor legale, aceasta acordă un termen scurt pentru refacerea imediată a actului."

De asemenea, potrivit disp. art. 332 alin. (1), (2) C. proc. pen. - Restituirea pentru refacerea urmăririi penale -

"(1) Când se constată, înainte de terminarea cercetării judecătorești, că în cauza supusă judecății s-a efectuat cercetare penală de un alt organ decât cel competent, instanța se desesizează și restituie cauza procurorului, care procedează potrivit art. 268 alin. (1). Cauza nu se restituie atunci când constatarea are loc după începerea dezbaterilor sau când instanța, în urma cercetării judecătorești, schimbă încadrarea juridică a faptei într-o altă infracțiune pentru care cercetarea penală ar fi revenit altui organ de cercetare.

(2) Instanța se desesizează și restituie cauza procurorului pentru refacerea urmăririi penale în cazul nerespectării dispozițiilor privitoare la competența după materie sau după calitatea persoanei, sesizarea instanței, prezența învinuitului sau a inculpatului și asistarea acestuia de către apărător."

Or, Curtea a constatat că în cauză, așa după cum s-a arătat, urmărirea penală nu a fost efectuată de către un organ necompetent, iar dispozițiile referitoare la competența după materie sau după calitatea persoanei, sesizarea instanței, prezența învinuitului sau a inculpatului și asistarea acestuia de către apărător nu au fost încălcate.

Nemulțumirile inculpatei cu privire la modul în care cei doi apărători aleși - S.I. și A.M.C. i-au efectuat apărarea nu poate constitui un motiv întemeiat pentru a se reține că acesteia i-a fost încălcat dreptul la apărare, având în vedere faptul că avocatul ales acordă asistență juridică în temeiul unui contract de asistență juridică în baza căruia se naște dreptul acestuia de a asista, a reprezenta ori a exercita orice alte activități specifice profesiei, iar în situația în care inculpata considera că apărătorii săi aleși nu efectuau aceste activități cu diligența unor buni profesioniști, în limitele legii, aceasta avea posibilitatea de a rezilia contractele de asistență juridică încheiate.

Curtea a constatat însă că din Procesul-verbal din data de 22 august 2011 rezultă că inculpatei T.L. i s-a prezentat materialul de urmărire penală, aceasta fiind asistată de către cei doi apărători sus-menționați, inculpata primind câte un exemplar de pe ordonanțele motivate de respingere a probelor, astfel încât, atât timp cât în cursul urmăririi penale inculpata nu a înțeles să rezilieze contractele de asistență juridică încheiate cu acești apărători - situație în care i s-ar fi desemnat un apărător din oficiu conform dispozițiilor art. 171 alin. (2) C. proc. pen., nu se poate reține că a fost nemulțumită de modul în care aceștia i-au asigurat dreptul la apărare și că i s-ar fi încălcat acest drept.

Având în vedere faptul că în conformitate cu disp. art. 197 alin. (4) C. proc. pen. încălcarea oricărei alte dispoziții legale decât cele prevăzute în alin. (2) al aceluiași articol atrage nulitatea actului în condițiile alin. (1), numai dacă a fost invocată în cursul efectuării actului când partea este prezentă sau la primul termen de judecată cu procedura completă când partea a lipsit la efectuarea actului, Curtea a constatat că inculpata avea posibilitatea de a invoca orice alte pretinse încălcări ale dispozițiilor legale din cursul urmăririi penale, altele decât cele prevăzute în alin. (2) al art. 197 C. proc. pen., cel mai târziu la data prezentării materialului de urmărire penală - act procesual care se efectuează după efectuarea tuturor actelor de urmărire penală.

Deși inculpata a invocat faptul că la data de 22 august 2011 a fost obligată să semneze faptul că a studiat cele 3670 file din cele XIII volume ale dosarului de urmărire penală, nu există nicio dovadă în sensul exercitării vreunei constrângeri în acest sens.

Solicitarea inculpatei de a se constata faptul că i-au fost sustrase sume de bani cu ocazia percheziției domiciliare excede prezentului cadru procesual, instanța nefiind învestită cu săvârșirea vreunei astfel de fapte.

Curtea a constatat că, în legătură cu nemulțumirile inculpatei T.L. referitoare la actele de urmărire penală care au fost efectuate în cauză, aceasta avea dreptul, în conformitate cu disp. art. 275 - 278 C. proc. pen., să formuleze plângere împotriva măsurilor și actelor de urmărire penală, în cazul în care, în cursul urmăririi penale, a considerat că i s-a adus vreo vătămare intereselor sale legitime.

De asemenea, Curtea a constatat că și în cursul cercetării judecătorești inculpata a beneficiat de asistența juridică obligatorie prevăzută de dispozițiile art. 171 alin. (3) C. proc. pen., aceasta fiind asistată de către un apărător.

Respingerea unor cereri de probe nu este prevăzută printre cazurile de nulitate absolută enumerate la art. 197 alin. (2) C. proc. pen., iar în cauză nu s-a dovedit că prin încălcările invocate i s-ar fi adus inculpatei vreo vătămare care nu ar putea fi înlăturată decât prin anularea hotărârii apelate, pentru a fi constatată existența vreunui caz de nulitate relativă, conform disp. art. 197 alin. (1) C. proc. pen.

Prin urmare, având în vedere dispozițiile art. 197 și ale art. 332 C. proc. pen., Curtea a constatat că încălcările invocate de către inculpata T.L. nu constituie nici cazuri de nulitate a urmăririi penale sau a sentinței penale apelate și nici cazuri de desesizare a instanței și de restituire a cauzei procurorului, astfel încât în mod corect prima instanță nu a dat curs solicitării inculpatei de a se dispune restituirea cauzei la parchet.

Deși inculpata-apelantă a susținut că o parte dintre martorii acuzării, respectiv A.Ș., C.E.A., S.O., O.M., A.C., B.A. și G.D. sunt mincinoși, Curtea a constatat că, pe de o parte, această împrejurare nu a fost dovedită cu vreo hotărâre judecătorească definitivă sau cu vreo ordonanță a procurorului, iar pe de altă parte, declarațiile acestora se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză.

De asemenea, deși inculpata a arătat că unii dintre martori nu au fost constrânși să ofere sume de bani, aceștia dând bani pentru o cafea, pentru mulțumire sau ca să nu fie reprogramați, această împrejurare nu este de natură a conduce la concluzia că faptele săvârșite de către inculpată nu întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de luare de mită, atât timp cât luarea de mită are conținuturi alternative, putându-se realiza, sub aspectul elementului material, prin mai multe modalități, fie printr-o acțiune, fie printr-o inacțiune.

Prin urmare, întrucât legea sancționează nu doar pretinderea de către funcționar de bani sau alte foloase care nu i se cuvin, ci și primirea acestora, precum și acceptarea promisiunii unor astfel de foloase și nerespingerea acesteia, rezultă că inclusiv primirea unor "stimulente" din partea pacienților, după cum le intitulează inculpata, este sancționată de legea penală, întrucât în îndeplinirea îndatoririlor de serviciu, funcționarul nu trebuie să fie influențat de interese materiale, el având obligația de a-și exercita atribuțiile în mod corect, fără a urmări realizarea, unor venituri ilicite, în caz contrar fiind afectate prestigiul și onoarea funcției pe care o ocupă.

Curtea a constatat că în cauză nu există nicio probă din care ar rezulta că în cauză ar fi fost încălcate disp. art. 68 C. proc. pen., referitoare la interzicerea mijloacelor de constrângere, deși s-a invocat de către inculpata T.L. faptul că au existat astfel de încălcări în scopul de a se obține probe, acestea nefiind însă dovedite, astfel încât în cauză nu poate fi reținută existența vreunui caz de nulitate a probelor administrate în cursul urmăririi penale sau în fața primei instanțe și, de asemenea, nu a putut fi reținută nici "ticluirea" probelor, astfel după cum a solicitat inculpata-apelantă.

Astfel, instanța supremă a decis că "Existența provocării este dependentă de poziția subiectivă a funcționarului mituit. Dacă se are în vedere că procurorul autodenunțător nu a cerut mita pentru a beneficia de ea, ci pentru a verifica comportamentul inculpaților, este evident că fapta comisă de aceștia prezintă toate trăsăturile subiective și obiective ale infracțiunii de dare de mită. Este adevărat că mita nu a fost dată spontan, că inițiativa nu a aparținut mituitorilor, dar această situație nu este specifică "provocării" și nu poate fi asimilată niciunei constrângeri, întrucât nu a exclus libera determinare a voinței inculpaților care au promis banii și celelalte foloase pentru a obține o soluție favorabilă pentru coinculpat" (Decizia penală nr. 1911 din 5 aprilie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție).

De asemenea, instanța supremă a reținut că "în lumina jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, nu poate fi reținută provocarea acuzatului de către organele judiciare, în măsura în care intenția infracțională și predispoziția de a comite infracțiunea existau deja, intenția infracțională nefiind creată prin acțiunea organelor judiciare, iar autoritățile judiciare aveau motive întemeiate să suspecteze activitățile ilicite ale persoanei acuzate "(Decizia penală nr. 1863 din 11 mai 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție).

Or, în speță, din înregistrările audio-video ambientale din cabinetul inculpatei T.L., coroborate cu declarațiile martorilor audiați în cauză, rezultă că inculpata a avut libera determinare a voinței de a-și desfășura activitatea infracțională fie prin pretinderea și primirea direct sau prin intermediari, de bani și alte foloase materiale, de la persoane cărora era obligată să le îndeplinească cererile conform atribuțiilor de serviciu, fie prin invocarea unor motive prin care a tergiversat rezolvarea actelor de serviciu la care era obligată, determinându-i astfel pe solicitanți să îi dea bani sau alte foloase materiale, în caz contrar refuzând în mod nejustificat îndeplinirea actelor de serviciu la care era obligată prin lege, fie creând impresia că pentru îndeplinirea actelor de serviciu este necesar să depună un efort suplimentar, că îl favorizează pe cel în cauză față de alte persoane, ori încalcă legea rezolvând favorabil cele solicitate.

Astfel, martora B.L. a arătat că "Mai aveam bani împrumutați în geantă, știam că mă trimite la tot felul de analize pe care trebuia să le suport din banii mei, i-am scos și i-am dat suma de 400 RON (...), în schimbul emiterii deciziei de încadrare în grad de invaliditate.". Această martoră a evidențiat și obiceiul inculpatei T.L. de a pretinde și primi bani de la pacienți în schimbul eliberării deciziilor asupra capacităților de muncă: "Pe holul din fața cabinetului dr. T.L., pacienții discutau despre sume mari de bani pe care aceasta le pretinde și le primește, cuprinse între 400 și 500 RON, pentru a emite deciziile (...)".

Martorul A.M. a declarat că, "așteptând să intru la comisie am văzut destui pacienți ieșind plângând de la doctorița T.L (...), am vrut să evit orice plimbare pe drumuri sau un dialog mai agresiv pe care nu îl suport din cauza afecțiunilor medicale". Martorul a arătat că inculpata nu i-a pretins acești bani, însă i-a dat întrucât îi era teamă ca aceasta să nu revină asupra deciziei de pensionare, a vrut să evite purtarea pe drumuri și un dialog mai agresiv, pe care nu-l putea suporta datorită afecțiunilor de care suferea.

Martorul C.G. a arătat că pe fondul comportamentului adoptat de către inculpată față de el, dar și față de alți pacienți pe care i-a expertizat, în sensul că de fiecare dată impunea efectuarea unor examene oftalmologice costisitoare, deși afecțiunile sale erau vizibile, în ziua de 25 mai 2011, i-a dat acesteia suma de 200 RON, pentru a-i elibera decizia asupra capacității de muncă, fără a-l mai trimite să efectueze alte analize, pe care le-a apreciat ca fiind abuzive din partea doctorului, atât timp cât analizele oftalmologice existau deja la dosarul de pensionare, confirmând boala de care suferă.

Martora A.E.A. a declarat că "în luna noiembrie 2007, i-am dat medicului T.L. suma de 150 RON, pe care aceasta a luat-o și a băgat-o într-un sertar al biroului cu precizarea că banii i-am dat pentru că, practic, am fost determinată de către medic să fac acest lucru, datorită comportamentului său față de mine. Într-un cuvânt îmi dădea de înțeles că, dacă nu-i dau bani, îmi va face greutăți în obținerea deciziei de pensionare". De asemenea, a arătat că la acest cabinet s-a întâlnit și cu alți pacienți trimiși de către medicul T.L. și că, atât ea cât și ceilalți nu au văzut rostul examenului oftalmologic pe care inculpata i-a cerut să îl efectueze, raportat la diagnosticul fiecăruia. A precizat: "mi-a dat de înțeles că trebuie să-i dau bani, prin comportamentul său față de mine (...)" și că i-a înmânat medicului banii în plic.

Martora C.A. a arătat că în luna iunie 2011 a aflat că urmează să fie expertizată de către inculpata T.L., iar timp de trei ore cât a stat în sala de așteptare, a auzit printre pacienți că, pentru obținerea deciziei medicale trebuie să-i dai medicului diverse sume de bani. În acest sens, martora a declarat că, anterior prezentării sale pentru revizuire, s-a gândit că dacă îi va da o sumă de bani inculpatei T.L. nu va fi respinsă cu siguranță, luând hotărârea să-i înmâneze acesteia suma de 400 RON pentru eliberarea deciziei și pentru ca medicul să nu o trimită să efectueze alte analize medicale și investigații.

Martorul B.A.A. a declarat că inculpata avea obiceiul de a pretinde și primi bani de la pacienții examinați pentru a le elibera în schimb decizii asupra capacității de muncă, modul ei de operare devenind cunoscut la nivelul tuturor pensionarilor aflați în evidența inculpatei, aceasta reușind de-a lungul timpului să inoculeze în mintea lor ideea că "dacă nu cotizezi cu o anumită sumă de bani, îndestulătoare pentru a-i mulțumi așteptările, fie nu mai acordă în continuare decizia asupra capacității de muncă cu gradul de invaliditate stabilit inițial, fie îl privează pe pacient de dreptul la pensie, declarându-l apt de muncă, deși diagnosticul rămâne neschimbat. În cazul acestor pacienți se constată că dosarele lor de pensionare medicală sunt legale și temeinice pentru a beneficia de pensie pe caz de boală, astfel încât inculpata era obligată prin prisma atribuțiilor de serviciu ca, în urma verificării actelor medicale și examinării bolnavilor, să se conformeze legii și să elibereze decizia asupra capacității de muncă cu acordarea gradului conform criteriilor legale, funcție de diagnosticul fiecăruia".

Martorul G.D. a arătat că înainte de a intra în cabinetul inculpatei T.L., a auzit de la alți pacienți că, pentru a primi decizia de acordare sau menținere a gradului de invaliditate, bolnavul este nevoit să-i remită medicului T.L. o sumă de bani, vehiculându-se sume între 300 și 500 RON, aceasta din urmă fiind remisă de pacienții care se prezintă pentru prima dată la comisie. în acest sens, a arătat că: "chiar și de la alți pensionari pe caz de boală de pe raza localității Vorona, am auzit că nici nu avem ce căuta la cabinetul doamnei doctor T.L. fără să ai la tine bani, cel puțin 500 RON."

Martora M.C.A. a declarat că la data de 14 mai 2009, cu prilejul revizuirii medicale, i-a dat inculpatei suma de 200 RON, făcând acest lucru pentru că așa a auzit vorbind alți pacienți, se purta urât cu ea și i-a dat de înțeles prin conduita ei că dacă nu-i dă bani va continua să se poarte așa și în viitor, precizând că "I-am dat 200 RON, întrucât am auzit de la alți pacienți că trebuie să-i dai dr. T.L. echivalentul unei pensii, iar eu aveam atunci în jur de 250 RON pensie."

Martora S.O. a arătat că "Avea plicul cu bani în mână și mi-a spus: Dar mai mărunți nu ai avut, drăguță", subliniind că suma de 300 RON pe care i-a dat-o era formată din două bancnote a câte 100 RON și 10 bancnote a câte 10 RON, deranjând-o probabil banii în valoare de 10 RON.

Ulterior, inculpata i-a cerut un examen oftalmologic, în condițiile în care la dosar existau analize medicale la ochi de la doi medici specialiști, iar în luna decembrie 2010, prezentându-se din nou la cabinetul inculpatei pentru a se interesa de dosarul său, T.L. a repezit-o și i-a spus să aștepte rezultatul.

Martorul A.Ș. a declarat că la una dintre revizuiri i-a dus inculpatei un buchet de trandafiri din grădina sa, pe care aceasta i l-a dat înapoi, spunându-i "Mănâncă-i dumneata, eu nu mănânc verdețuri", dându-i de înțeles că așteaptă de la el nu trandafiri, ci bani.

Martorii C.M.A. și C.T. au arătat că la fiecare evaluare erau trimiși să facă analize suplimentare, care presupuneau alte cheltuieli, deși acestea nu ar fi fost necesare, analizele fiind efectuate cu ocazia spitalizării înainte de a merge la comisie. De asemenea, inculpata îi amenința mereu că data viitoare îi va trimite la Iași sau la București.

Martorul C.M.A. a mai relevat "bătaia de joc" la care a fost supus de către inculpata T.L., prin aceea că a trimis-o pe soția sa la analize suplimentare în mod inutil, afirmând în fața lor că intenționează să-i testeze să vadă dacă fac ceea ce le solicită ea.

Martora C.M. a declarat: "convingându-mă că singura modalitate de a primi decizia de invaliditate (...), este să-i dau bani, am apelat la familie pentru a împrumuta suma de 500 RON, dar era prea târziu, deoarece aceasta deja făcuse consemnările în dosarul meu medical și singura soluție era să contest decizia medicului T.L. la Institutul Medical de Expertiză și Recuperare asupra Capacității de Muncă București."; "dr. T.L., deși cunoștea situația mea medicală și faptul că sunt persoană invalidă din anul 1997, mi-a tăiat în mod nelegal gradul de invaliditate și m-a lăsat fără singurul mijloc de existență - pensia de invalid în cuantum de 292 RON".

Faptul că martora și-a format o convingere că fără a-i da medicului o sumă de bani nu obține menținerea gradului de invaliditate rezultă și din declarațiile celorlalți martori audiați în cauză: "faptul că fără bani dr. T.L. nu eliberează deciziile l-am auzit de la pacienții dumneaei, (...), fiind o regulă arhicunoscută a acesteia, condiționarea emiterii deciziei de primirea sumei de 400 - 500 RON. M-am convins că acest lucru este real în mod direct când am devenit pacient al dumneaei, fiindu-mi tăiat gradul de invaliditate pentru că nu am avut de unde să-i dau bani, suma de 400 - 500 RON".

Martora A.V. a arătat că din atitudinea inculpatei a înțeles că așteaptă să fie "recompensată" în vederea emiterii deciziei asupra capacității de muncă, în caz contrar va întâmpina greutăți. Astfel, martora a declarat: "Mi-a vorbit urât, pe un ton răstit, (...), mi-a spus să fac testul Holter, (...), la 8 iunie 2011 m-am prezentat cu testul, i l-am dat asistentei medicale, care l-a anexat la dosar (...), asistenta a ieșit din cabinet cu decizia pe verso-ul căreia era scris de către medic să fac ecograf la inimă, fond de ochi, anchetă socială și xerocopii după fișa medicală".

Martorul U.V.A. a declarat că "Pot afirma cu certitudine că din discuțiile avute cu doamna T.L. mi-am dat seama că aceasta, indirect, îmi pretindea sume de bani ca să nu fiu purtat pe drumuri, să fac analize. Afirm aceasta deoarece, când mă prezentam la cabinetul ei nu se uita în dosarul meu medical decât cu superficialitate, o interesa mai mult starea mea materială (...), și chiar m-a întrebat dacă am ceva rezervă de bani".

De asemenea, acest martor a arătat că, deși auzise printre pacienți că inculpata condiționează actul medical de primirea unor sume de bani de la bolnavi, el s-a ambiționat, refuzând sub orice formă să-i remită bani sau alte foloase inculpatei, cu titlu de mită. În acest sens, a arătat că "această ambiție m-a costat cam mult, drumuri la București la comisia centrală, zile întregi pierdute la ușa cabinetului doamnei doctor (...), pacienții se arătau mirați că eu nu cunosc încă regulile doamnei doctor T.L. Pot spune că între mine și doamna T. a fost ca o luptă, ea încercând să mă determine, să mă forțeze să-i dau bani, folosindu-se de puterea ei de decizie asupra pensiei mele, iar eu refuzând categoric să-i dau bani, având în vedere că este un drept legal să primesc pensie. Eu am fost călcat de tren, am amputație, aparat locomotor, cu proteză la piciorul stâng, boală care nu poate fi remediată."

În legătură cu sistările repetate ale dreptului său la pensie de invalid, martorul a afirmat că inculpata l-a declarat recuperat în anul 2007, sens în care a declarat: "Eu am rămas mirat, pentru că piciorul meu așa a rămas și așa va rămâne cât voi trăi", fiind inexplicabil pentru pacient termenul "recuperat" pe care medicul expert T.L. l-a scris pe decizie.

În urma contestației, I.N.E.M.R.C.M. București l-a repus pe U.V.A. în dreptul de pensie, iar după anul 2009, la următoarea revizuire, acesta a fost expertizat medical de doctorul I.A.A., care i-a eliberat fără probleme decizia, cu termen de reevaluare la un an.

Prin urmare, din materialul probator administrat în cauză, rezultă că intenția infracțională a inculpatei nu a fost creată prin acțiunea pacienților sau a organelor de urmărire penală, ci, față de atitudinea inculpatei, au existat motive întemeiate să se suspecteze activitatea ilicită a acesteia, astfel încât nu poate fi reținută existența niciunei constrângeri sau determinări/provocări în scopul săvârșirii faptelor deduse judecății.

Având în vedere faptul că pacienții care i-au dat mită inculpatei au denunțat faptele de dare de mită autorităților înainte ca organele de urmărire penală să fi fost sesizate pentru aceste infracțiuni, rezultă că ei au calitatea de martori, neexistând indicii că aceștia au fost forțați să se prezinte la organele de poliție sau au fost constrânși în vreun mod să dea declarații necorespunzătoare adevărului.

În ceea ce privește încheierile de ședință pronunțate în Dosarul nr. 8322/40/2011 al Tribunalului Botoșani, secția penală, care au fost criticate de către inculpata T.L. prin motivele de apel, Curtea a constatat că acestea sunt legale și temeinice, fiind date cu respectarea dispozițiilor art. 305 C. proc. pen., neexistând vreun motiv întemeiat pentru a se dispune desființarea acestora.

De asemenea, Curtea a constatat că inclusiv Încheierea de ședință de la termenul de judecată din data de 24 ianuarie 2012, pronunțată în Dosarul nr. 8322/40/2011 al Tribunalului Botoșani, secția penală, prin care i s-a aplicat inculpatei amenda judiciară în sumă de 1.000 RON și Încheierea de ședință de la termenul de judecată din data de 21 februarie 2012, pronunțată în același dosar, prin care s-a respins cererea inculpatei de scutire de la plata acesteia, sunt legale și temeinice.

Astfel, în ședința publică de la termenul de judecată din data de 14 decembrie 2012, instanța de apel a procedat la audierea în parte a înregistrării ședinței de judecată din data de 24 ianuarie 2012, pronunțată de Tribunalul Botoșani, secția penală, în Dosarul nr. 8322/40/2011 (fragmentele de la 5 ore și 18 minute la 5 ore și 39 minute și de la 6 ore și 58 minute la 7 ore și 10 minute), constatând că, într-adevăr, inculpata T.L. a manifestat o atitudine ireverențioasă față de președinta completului de judecată, neconformându-se măsurilor dispuse de către aceasta, în sensul că a intervenit, fără a avea permisiunea, în discuțiile purtate de președinta completului de judecată cu persoana care avea calitate de martor în cauză.

Or, în conformitate cu disp. art. 198 alin. (4) lit. h) C. proc. pen., se sancționează cu amendă judiciară de la 500 RON la 5.000 RON manifestările ireverențioase ale părților, apărătorilor acestora, martorilor, experților, interpreților sau oricăror alte persoane, față de judecător sau procuror, astfel încât Curtea a constatat că amenda judiciară în sumă de 1.000 RON i-a fost aplicată în mod legal inculpatei T.L., neimpunându-se scutirea de la plata acesteia.

În ceea ce privește Încheierile de ședință din data de 31 octombrie 2011 și din data de 12 iunie 2012, prin care s-au respins cererile de recuzare a președintei completului de judecată, Curtea a constatat că acestea sunt definitive, astfel încât nu pot fi supuse controlului judiciar de către instanța de apel.

Referitor la dispoziția din sentința penală apelată privind obligarea inculpatei la plata sumei de 25.000 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, criticată de către inculpată, Curtea a constatat că aceasta este legală și temeinică.

Curtea a constatat că în mod corect prima instanță a dispus obligarea inculpatei la plata cheltuielilor judiciare către stat în cuantumul sus-menționat, având în vedere faptul că prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Botoșani nr. 290/P/2011 din 24 august 2011 s-au stabilit cheltuieli judiciare către stat în sarcina inculpatei în sumă de 14.097,64 RON, din care 2.097,64 RON reprezintă cheltuielile efectuate pentru instalarea tehnicii de înregistrare audio-video ambientală, iar diferența până la suma de 25.000 RON este justificată, fiind necesară pentru efectuarea actelor de procedură și administrarea probelor.

Pentru aceste considerente, în conformitate cu dispozițiile art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., Curtea a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Botoșani și de inculpata T.L. împotriva Sentinței penale nr. 171 din 27 iunie 2012 pronunțată de Tribunalul Botoșani, secția penală, în Dosarul nr. 8322/40/2011, pe care a desființat-o în parte și în rejudecare:

A condamnat pe inculpata T.L., medic expert asigurări sociale în cadrul Comisiei de Evaluare și Expertiză Medicală a Casei Județene de Pensii Botoșani, la pedepsele de:

- 3 ani închisoare și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de "luare de mită" în formă continuată, prev. și ped. de art. 254 alin. (1) C. pen., rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2), 42 C. pen. - 4 acte materiale - 1.100 RON (denunțător B.L.);

- 3 ani închisoare și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de "luare de mită" în formă continuată, prev. și ped. de art. 254 alin. (1) C. pen., rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2), 42 C. pen. - 2 acte materiale - 400 RON (denunțător F.G.);

- 3 ani închisoare și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de "luare de mită", prev. și ped. de art. 254 alin. (1) C. pen., rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000, prin înlăturarea din încadrarea juridică a faptei a disp. art. 41 alin. (2), 42 C. pen. - 100 RON (denunțător A.E.);

- 3 ani închisoare și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de "luare de mită", prev. și ped. de art. 254 alin. (1) C. pen., rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 - 50 euro (denunțător A.M.);

- 3 ani închisoare și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de "luare de mită", prev. și ped. de art. 254 alin. (1) C. pen., rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 - 200 RON (denunțător I.A.);

- 3 ani închisoare și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de "luare de mită", prev. și ped. de art. 254 alin. (1) C. pen., rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 - 100 RON (denunțător B.E.);

- 3 ani închisoare și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de "luare de mită" în formă continuată, prev. și ped. de art. 254 alin. (1) C. pen., rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2), 42 C. pen. - 4 acte materiale - 200 RON (B.M.);

- 3 ani închisoare și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de "luare de mită", prev. și ped. de art. 254 alin. (1) C. pen., rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 - 50 RON (denunțător M.C.);

- 3 ani închisoare și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de "luare de mită", prev. și ped. de art. 254 alin. (1) C. pen., rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 - 200 RON (denunțător C.G.);

- 3 ani închisoare și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de "luare de mită" în formă continuată, prev. și ped. de art. 254 alin. (1) C. pen., rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2), 42 C. pen. - 4 acte materiale - 510 RON (denunțător A.E.A.);

- 3 ani închisoare și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de "luare de mită" în formă continuată, prev. și ped. de art. 254 alin. (1) C. pen., rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2), 42 C. pen. - 2 acte materiale - 600 RON (denunțător G.A.);

- 3 ani închisoare și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de "luare de mită", prev. și ped. de art. 254 alin. (1) C. pen., rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 - 50 RON (denunțător P.M.);

- 3 ani închisoare și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de "luare de mită", prev. și ped. de art. 254 alin. (1) C. pen., rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 - 50 RON (denunțător H.V.);

- 3 ani închisoare și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de "luare de mită", prev. și ped. de art. 254 alin. (1) C. pen., rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 - 50 RON (denunțător I.G.);

- 3 ani închisoare și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de "luare de mită", prev. și ped. de art. 254 alin. (1) C. pen., rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 - 200 RON (denunțător P.M.A.);

- 3 ani închisoare și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de "luare de mită" în formă continuată, prev. și ped. de art. 254 alin. (1) C. pen., rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2), 42 C. pen. - 4 acte materiale - 400 RON (denunțător U.V.);

- 3 ani închisoare și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de "luare de mită", prev. și ped. de art. 254 alin. (1) C. pen., rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 - 200 RON (denunțător O.I.);

- 3 ani închisoare și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de "luare de mită", prev. și ped. de art. 254 alin. (1) C. pen., rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 - 150 RON (denunțător I.R.);

- 3 ani închisoare și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de "luare de mită", prev. și ped. de art. 254 alin. (1) C. pen., rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 - 400 RON (denunțător C.A.);

- 3 ani închisoare și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de "luare de mită" în formă continuată, prev. și ped. de art. 254 alin. (1) C. pen., rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2), 42 C. pen. - 2 acte materiale - 300 RON (denunțător P.L.);

- 3 ani închisoare și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de "luare de mită", prev. și ped. de art. 254 alin. (1) C. pen., rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 - 50 RON (denunțător D.M.);

- 3 ani închisoare și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de "luare de mită", prev. și ped. de art. 254 alin. (1) C. pen., rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 - 150 RON (denunțător L.T.);

- 3 ani închisoare și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de "luare de mită", prev. și ped. de art. 254 alin. (1) C. pen., rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 - 100 euro (denunțător O.T.);

- 3 ani închisoare și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de "luare de mită", prev. și ped. de art. 254 alin. (1) C. pen., rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 - 100 RON (denunțător L.C.);

- 3 ani închisoare și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de "luare de mită", prev. și ped. de art. 254 alin. (1) C. pen., rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 - 200 RON (denunțător R.G.);

- 3 ani închisoare și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de "luare de mită", prev. și ped. de art. 254 alin. (1) C. pen., rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 - 100 RON (denunțător A.E.B.);

- 3 ani închisoare și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de "luare de mită", prev. și ped. de art. 254 alin. (1) C. pen., rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 - 100 RON (denunțător P.T.E.);

- 3 ani închisoare și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de "luare de mită", prev. și ped. de art. 254 alin. (1) C. pen., rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 - 500 RON (denunțător P.M.B.);

- 3 ani închisoare și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de "luare de mită", prev. și ped. de art. 254 alin. (1) C. pen., rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 - 200 RON (denunțător C.E.);

- 3 ani închisoare și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de "luare de mită", prev. și ped. de art. 254 alin. (1) C. pen., rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 - 300 RON (denunțător B.A.);

- 3 ani închisoare și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de "luare de mită" în formă continuată, prev. și ped. de art. 254 alin. (1) C. pen., rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2), 42 C. pen. - 3 acte materiale - 200 RON (denunțător T.L.M.);

- 3 ani închisoare și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de "luare de mită", prev. și ped. de art. 254 alin. (1) C. pen., rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 - 80 RON (denunțător B.A.A.);

- 3 ani închisoare și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de "luare de mită", prev. și ped. de art. 254 alin. (1) C. pen., rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 - 500 RON (denunțător G.D.);

- 3 ani închisoare și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de "luare de mită" în formă continuată, prev. și ped. de art. 254 alin. (1) C. pen., rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2), 42 C. pen. - 2 acte materiale - 430 RON (denunțător C.E.A.);

- 3 ani închisoare și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de "luare de mită", prev. și ped. de art. 254 alin. (1) C. pen., rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 - 40 RON (denunțător P.S.);

- 3 ani închisoare și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de "luare de mită", prev. și ped. de art. 254 alin. (1) C. pen., rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 - 200 RON (denunțător M.C.A.);

- 3 ani închisoare și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de "luare de mită", prev. și ped. de art. 254 alin. (1) C. pen., rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 - 200 RON (denunțător C.I.);

- 3 ani închisoare și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de "luare de mită", prev. și ped. de art. 254 alin. (1) C. pen., rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 - 385 RON (denunțător S.O.);

- 3 ani închisoare și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de "luare de mită", prev. și ped. de art. 254 alin. (1) C. pen., rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 - 2.090 RON (denunțător A.Ș.);

- 3 ani închisoare și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de "luare de mită" în formă continuată, prev. și ped. de art. 254 alin. (1) C. pen., rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2), 42 C. pen. - 5 acte materiale 1.710 RON (denunțător A.C.);

- 3 ani închisoare și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de "luare de mită" în formă continuată, prev. și ped. de art. 254 alin. (1) C. pen., rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2), 42 C. pen. - 5 acte materiale - 1.700 RON (denunțător C.T.);

- 3 ani închisoare și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de "luare de mită", prev. și ped. de art. 254 alin. (1) C. pen., rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 - 700 RON restituiți (denunțător P.M.C.);

- 3 ani închisoare și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de "luare de mită" în formă continuată, prev. și ped. de art. 254 alin. (1) C. pen., rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2), 42 C. pen. - 6 acte materiale - 2.000 RON (denunțător O.M.);

- 3 ani închisoare și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de "luare de mită" (în varianta pretinderii) prev. și ped. de art. 254 alin. (1) C. pen., rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 (denunțător C.M.);

- 3 ani închisoare și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de "luare de mită" (în varianta pretinderii) prev. și ped. de art. 254 alin. (1) C. pen., rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 (denunțător A.V.);

- 3 ani închisoare și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de "luare de mită" (în varianta pretinderii) prev. și ped. de art. 254 alin. (1) C. pen., rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 (denunțător U.V.A.).

În temeiul art. 33 lit. a), 34 lit. b) C. pen. și art. 35 alin. (3) C. pen., a dispus ca inculpata T.L. să execute pedeapsa principală cea mai grea, de 3 ani închisoare, alături de care va executa pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen. pe o perioadă de 3 ani, respectiv dreptul de a fi aleasă în autoritățile publice sau în funcții elective publice, dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat și dreptul de a ocupa o funcție sau de a exercita o profesie ori de a desfășura o activitate, de natura aceleia de care s-a folosit pentru săvârșirea infracțiunilor.

În temeiul art. 61 alin. (2) și (4) din Legea nr. 78/2000 (în loc de art. 255 alin. (3) și (5) C. pen., rap. la art. 19 din Legea nr. 78/2000), a obligat inculpata la restituirea sumelor de 11.850 RON și 100 euro, ce au constituit obiectul infracțiunilor de luare de mită, următorilor denunțători: B.L. suma de 1.100 RON, F.G. suma de 400 RON, A.E.A. suma de 500 RON, C.A. suma de 400 RON, L.T. suma de 150 RON, O.T. suma de 100 euro, B.A. suma de 300 RON, B.A.A. suma de 80 RON, G.D. suma de 500 RON, C.E.A. suma de 430 RON, C.I. 200 RON, S.O. 300 RON, A.Ș. 2.090 RON, A.C. 1.700 RON, C.T. 1.700 RON, O.M. 2.000 RON.

A respins, ca nefondată, cererea formulată de inculpata T.L., privind restituirea diferenței de 3.627 RON.

A menținut celelalte dispoziții ale Sentinței penale nr. 171 din 27 iunie 2012 pronunțată de Tribunalul Botoșani, secția penală, în Dosarul nr. 8322/40/2011, care nu sunt contrare prezentei decizii.

Cheltuielile judiciare din apel, avansate de către stat, au rămas în sarcina acestuia, inclusiv suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului din oficiu G.V. pentru inculpată, ce se va avansa din fondurile Ministerului Justiției în contul Baroului Suceava.

Împotriva Deciziei penale nr. 38 din 19 martie 2013 a Curții de Apel Suceava, pronunțată în acest sens, în termen legal s-a exercitat calea de atac a recursului de către inculpata T.L.

În contextul în care recurenta, continuând până la urmă atitudinea procesuală inadecvată manifestată pe întreg parcursul procesului penal, deși circumscrisă unui cadru legal de critici în recurs cu un caracter mărginit, a reluat mai toate apărările propuse pe parcursul judecății, atașând la dosar un balast scriptic greu de urmărit, instanța de judecată se va rezuma la sintetizarea ultimelor "precizări" ale recursului (elaborate după mai multe termene de judecată acordate, cu învederările juridice prealabile adecvate și după consultarea recurentei cu apărătorul calificat desemnat acesteia):

- Recursul declarat împotriva sentinței sau deciziei se socotește făcut și împotriva încheierilor premergătoare: emițându-se Încheierea nr. 25 din 29 iunie 2011 de Tribunalul Botoșani, magistrații judecători învestiți au săvârșit infracțiunea de fals intelectual, dată fiind argumentația adusă hotărârii, iar procurorul de ședință este complice; raportat la Încheierea de ședință din 4 octombrie 2011, un judecător a obligat-o să dea declarație prin care să-și exprime acordul pentru amânarea judecării cauzei; prin Încheierea de ședință din 1 noiembrie 2011 a Tribunalului Botoșani nu se soluționează excepția nulității percheziției domiciliare, precum și alte excepții formulate (Încheierea de ședință din 29 noiembrie 2011 în același sens); se cere anularea amenzii judiciare stabilite prin Încheierea din 24 ianuarie 2012; a încheierii prin care se respinge scutirea de amendă judiciară; împotriva Încheierii din 20 martie 2012 prin care se respinge cererea de vizionare a DVD-urilor și CD-urilor originale; împotriva Încheierii din 15 mai 2012 prin care i s-au respins cereri în probațiune (în același sens, Încheierea din 12 iunie 2012); împotriva încheierii prin care i s-a respins cererea de recuzare (în același sens încheierea din 19 noiembrie 2012, precum și cea pronunțată în apel, din 11 februarie 2013); împotriva Încheierii din 19 noiembrie 2012 prin care instanța în mod netemeinic nu s-a pronunțat asupra contestării autenticității și integrității tuturor înregistrărilor (în același sens și încheierea de la instanța de apel); împotriva Încheierii din 28 ianuarie 2013 prin care curtea de apel nu s-a pronunțat asupra cererii prin care s-a solicitat să fie trimisă o adresă la parchet, să se depună anumite documente, respectiv suportul optic din perioada celor 48 de ore a ordonanței provizorii și procesul-verbal de redare rezumativă a convorbirilor și înregistrărilor audio-video; împotriva Încheierii din 4 martie 2013 când curtea de apel a comis numeroase erori materiale (precum și a unor alte încheieri de ședință prin care s-au corectat doar în parte erorile materiale sau s-a respins netemeinic cererea de completare și de corectare a erorilor materiale).

- Instanța de recurs trebuie să constate nelegalitatea declarațiilor de martori deoarece nu puteau fi ascultați ca martori acei pensionari ce aveau pretenții civile chiar față de inculpată;

- S-a comis o instigare ori de câte ori organele de urmărire penală nu s-au limitat la a cerceta în mod pasiv activitatea infracțională;

- Nu s-a putut proba pretinderea de mită din partea recurentei invocată de procuror;

- Excepția nelegalității compunerii completului de judecată, deoarece Ministerul Public trebuie să fie reprezentat de procuror D.N.A.;

- Excepția nelegalei sesizări a instanței deoarece rechizitoriul nu a fost verificat sub aspectul legalității și temeiniciei de prim-procuror, ci de adjunctul acestuia;

- Excepția de necompetență materială și după calitatea persoanei a procurorului de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Botoșani;

- Nelegalitatea percheziției domiciliare;

- În final, se solicită rejudecarea pricinii de către instanța competentă, refacerea urmăririi penale în cauză sau achitarea medicului inculpat - "fapta nu există" (se invocă însă că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii, respectiv latura subiectivă) - cu specificarea cazului de casare de la pct. 12 al art 3859 C. proc. pen.

- Formal sunt invocate cazurile de casare de la art. 3859 pct. 1, 2, 3, 6, 10, 12, 171, 172 și 21 C. proc. pen.

Doar acest eșafodaj al criticilor, al ultimelor precizări ale cererii de recurs se întinde pe nu mai puțin de 116 pagini, cu anexarea "necesară" și a unor diferite acte procesuale considerate utile în susținere, ce altfel se regăsesc la dosar, ce înglobează alte sute de pagini. Aceste precizări par a fi în acord cu motivele de recurs depuse pentru primul termen de judecată fixat în cauză (ce la rândul său se întind pe 154 de pagini, cu atașarea anexelor de rigoare).

Evident că această construcție juridică în apărare nu se putea finaliza aici, inculpata pentru ultimul termen de judecată din 31 ianuarie 2014, invocând expres și direct în fața instanței de recurs (în scris, atât la 24 ianuarie, cât și la 27 ianuarie 2014):

- Excepția nelegalității compunerii completului de judecată, deoarece Ministerul Public trebuie să fie reprezentat de procuror D.N.A.;

- Excepția nelegalei sesizări a instanței deoarece rechizitoriul nu a fost verificat sub aspectul legalității și temeiniciei de prim-procuror, ci de adjunctul acestuia;

- Excepția de necompetență materială și după calitatea persoanei a procurorului de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Botoșani.

În același timp, o nouă "cerere de completare", prin care:

- se arată nemulțumirea față de respingerea, prin Încheierea de ședință din 13 decembrie 2013, de către Înalta Curte de Casație și Justiție a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepții de neconstituționalitate;

- aceeași instanță a omis intenționat, în recurs, să se pronunțe asupra excepției nelegalității compunerii completului;

- aceeași instanță a omis intenționat să se pronunțe asupra excepției nelegalității sesizării;

- aceeași instanță a omis intenționat să se pronunțe asupra excepției de necompetență materială și după calitatea persoanei - "a procuror de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Botoșani, procuror M.M. în efectuarea urmăririi penale".

Și pentru că tot a fost adusă în discuție atitudinea procesuală manifestată pe parcursul procesului penal de inculpată, reiterăm:

Atitudinea procesuală a inculpatei în cursul judecății în primă instanță

Deși inculpata a solicitat în scris, în propunerea de probe, audierea sa în condițiile legii, întrebată fiind dacă dorește să dea declarații în cauză, după ce i s-a adus la cunoștință dreptul la tăcere, a arătat că nu dorește să dea declarație.

La termenul din 29 noiembrie 2011, când instanța a pus în discuție cererea de liberare provizorie sub control judiciar, inculpata a dat o declarație, în care face considerații cu privire la faptul că medicul nu este funcționar public, invocând o serie de acte normative în acest sens și relevă motivele pentru care solicită liberarea sa sub control judiciar. Ulterior, inculpata nu a mai dat declarații în legătură cu faptele deduse judecății.

Cu prilejul dezbaterilor asupra fondului cauzei, în concluziile sale, inculpata nu a recunoscut direct săvârșirea faptelor pentru care a fost trimisă în judecată, invocând că nu a existat condiționarea actului medical, nici directă, nici indirectă, de darea de mită, că medicii nu sunt funcționari publici, că pacienții au oferit aceste stimulente financiare sau altele ca și o mulțumire pentru sprijinul acordat, că toți medicii din România iau bani și că dacă este ea condamnată, ar trebui condamnați toți medicii, fiind victime ale sistemului.

În concluziile scrise inculpata și-a precizat punctul de vedere cu privire la fiecare infracțiune pentru care a fost trimisă în judecată, reiterând o serie de apărări și excepții pe care le-a formulat pe parcursul judecății și care au primit o rezolvare tot în cursul judecății.

Excepții invocate de inculpată în cursul acestei judecăți:

La termenul din 4 octombrie 2011, inculpata a invocat excepția neregularității actului de sesizare a instanței, în sensul că nu au fost respectate disp. art. 264 alin. (3) C. proc. pen., prin încheierea de ședință din aceeași dată trimițându-se dosarul Parchetului de pe lângă Tribunalul Botoșani pentru a înlătura neregularitatea actului de sesizare, în sensul inserării în conținutul acestuia a mențiunii "verificat sub aspectul legalității și temeiniciei", această neregularitate fiind înlăturată.

La termenul din 1 noiembrie 2011, inculpata, prin apărător ales, a solicitat restituirea cauzei la procuror pentru refacerea urmăririi penale, invocând excepția nulității actelor de urmărire penală, excepție respinsă de instanță, motivările regăsindu-se în Încheierea din data de 1 noiembrie 2011. Prin aceeași încheiere, instanța a constatat regularitatea actului de sesizare.

Prin Încheierea de ședință din 29 noiembrie 2011, instanța a respins ca nefondate excepțiile invocate de inculpata T.L. privind necompetența organului de urmărire penală în efectuarea actelor de cercetare penală și a instanței de judecată în soluționarea cauzei, motivarea regăsindu-se în încheierea din acea dată. Inculpata a reiterat aceste excepții și cu prilejul judecării fondului cauzei.

Cereri de recuzare în primă instanță:

La data de 31 octombrie 2011 inculpata a formulat cerere de recuzare a președintelui completului de judecată, cu motivarea că este incompatibil să soluționeze cauza, având în vedere că președintele Tribunalului Botoșani, care a autorizat interceptările în acest dosar este soțul său. Cererea de recuzare a fost respinsă prin Încheierea din 31 octombrie 2011.

La data de 12 iunie 2012, inculpata a formulat o nouă cerere de recuzare a președintelui completului de judecată, reiterând motivele invocate în cererea anterioară, precum și alte motive legate de procedurile din cursul judecății. Cererea de recuzare a fost respinsă prin încheierea din aceeași dată.

Cu privire la probatoriile solicitate de inculpată în cursul judecății în primă instanță:

La termenul din data de 19 decembrie 2011, inculpata a depus la dosar un memoriu prin care solicită audierea unui număr de 62 de persoane, acestea cunoscând aspecte legate de cauză, precum și o cerere intitulată propunere probe.

La termenul din data de 20 decembrie 2011, inculpata, personal, a depus la dosar o cerere intitulată propunere probe II, în care solicită prezentarea în instanță a dosarelor medicale ale pensionarilor de invaliditate, martori ai acuzării și ai apărării, pentru a se putea verifica temeinicia și veridicitatea declarațiilor acestora.

La termenul de judecată din 20 decembrie 2011, avocat P.I. a depus la dosar un memoriu, arătând că a reformulat cererile de probe anterioare, inclusiv cele depuse personal de inculpată la 19 decembrie 2011, solicitând audierea de martori. Totodată, a solicitat să se comunice de către Casa de Pensii Botoșani modul în care au fost soluționate contestațiile privind pensionarii de invaliditate expertizați de inculpată, indicând perioadele și persoanele.

La termenul de judecată din 21 februarie 2012, după ce a pus în discuție probele solicitate de inculpată la data de 20 decembrie 2012, instanța a respins cererea de audiere a numiților P.D., V.M., M.D., P.M.D., având în vedere că aceștia au fost audiați în Dosarul nr. 618/P/2011 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Botoșani, în care au calitatea de victime ale infracțiunilor care se cercetează în prezent în dosarul disjuns, precum și cererea de audiere a martorilor G.D.M. și T.L.G., având în vedere că aceștia au fost prezenți în sală la mai multe termene de judecată, nu s-a indicat teza probatorie, sunt rude apropiate ale inculpatei, iar T.L.G. este cercetat în calitate de învinuit în Dosarul nr. 618/P/2011 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Botoșani.

De asemenea, a respins cererea de audiere a martorilor T.L.A., A.D., N.M., V.P., S.D., R.L., T.M., P.A.A., B.E.B., I.V.A., G.N., F.C., Z.L., A.C., C.A.A., G.M., T.V.I., A.M.M., O.D., C.G.N., C.P.C., J.A., R.D.M., S.G.T., I.M.M., P.L.A., C.A.B., T.M.A. și I.E., având în vedere că au mai fost audiați încă un număr de nouă martori cu aceeași teză probatorie.

A respins probele solicitate de inculpată la data de 20 decembrie 2011, respectiv cererea de a se comunica modul de soluționare a contestațiilor privind pensionarii de invaliditate expertizați de inculpată în perioada 11 aprilie 2011 - 13 aprilie 2011 și 23 mai 2011 - 28 iunie 2011, precum și cererea de audiere a unui număr de 54 de persoane în legătură cu contestațiile formulate de acestea, ca nefiind pertinente, concludente și utile pentru soluționarea acestei cauze, având în vedere că inculpata este trimisă în judecată pentru infracțiuni de luare de mită și nu pentru infracțiuni de abuz în serviciu.

Specificăm că, dată fiind abordarea subiectului - atitudinea inculpatei - au fost prezentate doar dispozițiile de respingere a unor cereri în probațiune, cu motivările adiacente ilustrative, o parte din cererile în probațiune inițiate de inculpată, motivate adecvat și considerate probe utile, fiind admise.

Cu privire la expertizele tehnice solicitate de inculpată în cursul acestei judecăți:

În dovedirea activității infracționale desfășurate de inculpată, Parchetul de pe lângă Tribunalul Botoșani a depus la dosar copii după înregistrările audio-video și de imagini a discuțiilor purtate în mediul ambiental de inculpată cu persoanele programate pentru examinare medicală sau alte persoane cu care aceasta intră în contact, în incinta sediului actual al Cabinetului de Evaluare și Expertiză Medicală al Casei Județene de Pensii Botoșani, unde se află biroul de serviciu al inculpatei, situat la parter. Aceste înregistrări au fost autorizate provizoriu de către procuror, începând cu data de 11 aprilie 2011, ora 16:00 și confirmate ulterior de Tribunalul Botoșani prin Încheierea nr. 200 din 15 aprilie 2011. De asemenea, în intervalul 15 aprilie 2011 ora 10:00 - 11 iulie ora 19:00 inclusiv, aceste înregistrări au fost autorizate legal de către Tribunalul Botoșani.

Inculpata a solicitat eliberarea unor copii după înregistrări și ulterior, după ce instanța de judecată a respins cererea, cu motivarea care se regăsesc în Încheierea din data de 21 februarie 2012, a acceptat vizionarea acestor înregistrări, a înregistrărilor din timpul efectuării perchezițiilor, precum și a înregistrării unor convorbiri telefonice, a căror transcriere se regăsește în volumul XIII.

Ulterior, aceasta a contestat copiile depuse la dosar, arătând că acestea nu sunt certificate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Botoșani, solicitând depunerea la dosar și vizionarea suporturilor originale.

Contestând autenticitatea înregistrărilor depuse la dosar, inculpata T.L. a solicitat efectuarea unei expertize tehnice privind autenticitatea înregistrărilor audio-video, precum și expertiza vocii și a vorbirii de pe înregistrările convorbirilor telefonice.

Instanța a respins proba cu expertiză tehnică solicitată de inculpată, cu obiectivele indicate, întrucât, deși această probă este admisibilă și pertinentă, având legătură cu soluționarea cauzei, nu este concludentă, întrucât nu este esențială în cauză și nu poate contribui hotărâtor la soluționarea procesului, neputând clarifica elemente necunoscute ale cauzei. De asemenea, s-a apreciat că "proba cu expertiza tehnică nu este utilă, întrucât nu are calitatea de a clarifica anumite fapte sau împrejurări care nu au fost dovedite prin alte probe. De altfel, mare parte din obiectivele propuse de inculpată nu au nicio legătură cu obiectul unei astfel de expertize, așa cum rezultă din prezentarea făcută de I.N.E.C. București, inculpata încercând și pe această cale, prin formularea unor cereri cât mai "stufoase", să distragă atenția de la situația de fapt rezultată din aceste probe, de o simplitate zdrobitoare, care atestă fără nicio urmă de îndoială vinovăția sa cu privire la cele (...) mai multe din faptele pentru care a fost trimisă în judecată".

La termenul din 15 mai 2012, după vizionarea înregistrărilor din timpul perchezițiilor, inculpata, prin apărător, a solicitat efectuarea unei expertize financiar-bancare.

Instanța a reținut că și proba cu o expertiză financiar-bancară este neconcludentă și lipsită de utilitate în soluționarea acestei cauze, având în vedere că perchezițiile s-au efectuat în prezența persoanelor percheziționate, care nu au făcut obiecțiuni cu privire la cele constatate.

Atitudinea inculpatei în fața instanței de apel:

Dincolo de motivele de fond aduse în discuție de inculpată, examinate în detaliu de către instanța învestită într-o cale de atac integral devolutivă, același organ judiciar s-a pronunțat expres și pe celelalte motive de apel invocate de către inculpata T.L.: vizând nulitatea urmăririi penale, a cercetării judecătorești, neregularitatea actului de sesizare, nelegalitatea probelor administrate, nelegalitatea sentinței penale apelate; Curtea constatând că acestea sunt neîntemeiate.

Astfel, se redă că, prin Rezoluția din 18 octombrie 2011 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Botoșani, s-a îndreptat eroarea pe care o conținea Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Botoșani nr. 290/P/2011 din data de 24 august 2011, prin care inculpata a fost trimisă în judecată, în sensul că s-a făcut mențiunea "verificat sub aspectul legalității și temeiniciei", conform art. 264 alin. (3) C. proc. pen.

Competența Parchetului de pe lângă Tribunalul Botoșani a fost în mod corect stabilită având în vedere dispozițiile art. 209 C. proc. pen., la care fac trimitere și disp. art. 13 alin. (4) din O.U.G. nr. 43/2002, iar față de dispozițiile art. 27 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 21 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, s-a stabilit în mod corect competența materială și teritorială a Tribunalului Botoșani pentru soluționarea cauzei în fond, având în vedere contravaloarea prejudiciului reținut prin săvârșirea faptelor deduse judecății.

De asemenea, "potrivit disp. art. 332 alin. (1), (2) C. proc. pen. - Restituirea pentru refacerea urmăririi penale -

(1) Când se constată, înainte de terminarea cercetării judecătorești, că în cauza supusă judecății s-a efectuat cercetare penală de un alt organ decât cel competent, instanța se desesizează și restituie cauza procurorului, care procedează potrivit art. 268 alin. (1). Cauza nu se restituie atunci când constatarea are loc după începerea dezbaterilor sau când instanța, în urma cercetării judecătorești, schimbă încadrarea juridică a faptei într-o altă infracțiune pentru care cercetarea penală ar fi revenit altui organ de cercetare.

(2) Instanța se desesizează și restituie cauza procurorului pentru refacerea urmăririi penale în cazul nerespectării dispozițiilor privitoare la competența după materie sau după calitatea persoanei, sesizarea instanței, prezența învinuitului sau a inculpatului și asistarea acestuia de către apărător.

Or, Curtea constată că în cauză urmărirea penală nu a fost efectuată de către un organ necompetent, iar dispozițiile referitoare la competența după materie sau după calitatea persoanei, sesizarea instanței, prezența învinuitului sau a inculpatului și asistarea acestuia de către apărător nu au fost încălcate.

Nemulțumirile inculpatei cu privire la modul în care cei doi apărători aleși - S.I. și A.M.C. i-au efectuat apărarea nu poate constitui un motiv întemeiat pentru a se reține că acesteia i-a fost încălcat dreptul la apărare, având în vedere faptul că avocatul ales acordă asistență juridică în temeiul unui contract de asistență juridică în baza căruia se naște dreptul acestuia de a asista, a reprezenta ori a exercita orice alte activități specifice profesiei, iar în situația în care inculpata considera că apărătorii săi aleși nu efectuau aceste activități cu diligența unor buni profesioniști, în limitele legii, aceasta avea posibilitatea de a rezilia contractele de asistență juridică încheiate.

Curtea constată însă că din Procesul-verbal din data de 22 august 2011 rezultă că inculpatei T.L. i s-a prezentat materialul de urmărire penală, aceasta fiind asistată de către cei doi apărători sus-menționați, inculpata primind câte un exemplar de pe ordonanțele motivate de respingere a probelor, astfel încât, atât timp cât în cursul urmăririi penale inculpata nu a înțeles să rezilieze contractele de asistență juridică încheiate cu acești apărători - situație în care i s-ar fi desemnat un apărător din oficiu conform dispozițiilor art. 171 alin. (2) C. proc. pen., nu se poate reține că a fost nemulțumită de modul în care aceștia i-au asigurat dreptul la apărare și că i s-ar fi încălcat acest drept.

Având în vedere faptul că în conformitate cu disp. art. 197 alin. (4) C. proc. pen. încălcarea oricărei alte dispoziții legale decât cele prevăzute în alin. (2) al aceluiași articol atrage nulitatea actului în condițiile alin. (1), numai dacă a fost invocată în cursul efectuării actului când partea este prezentă sau la primul termen de judecată cu procedura completă când partea a lipsit la efectuarea actului, Curtea constată că inculpata avea posibilitatea de a invoca orice alte pretinse încălcări ale dispozițiilor legale din cursul urmăririi penale, altele decât cele prevăzute în alin. (2) al art. 197 C. proc. pen., cel mai târziu la data prezentării materialului de urmărire penală - act procesual care se efectuează după efectuarea tuturor actelor de urmărire penală.

Deși inculpata a invocat faptul că la data de 22 august 2011 a fost obligată să semneze faptul că a studiat cele 3.670 file din cele XIII volume ale dosarului de urmărire penală, nu există nicio dovadă în sensul exercitării vreunei constrângeri în acest sens.

Solicitarea inculpatei de a se constata faptul că i-au fost sustrase sume de bani cu ocazia percheziției domiciliare excede prezentului cadru procesual, instanța nefiind învestită cu săvârșirea vreunei astfel de fapte.

Curtea constată că, în legătură cu nemulțumirile inculpatei T.L. referitoare la actele de urmărire penală care au fost efectuate în cauză, aceasta avea dreptul, în conformitate cu disp. art. 275 - 278 C. proc. pen., să formuleze plângere împotriva măsurilor și actelor de urmărire penală, în cazul în care, în cursul urmăririi penale, a considerat că i s-a adus vreo vătămare intereselor sale legitime.

De asemenea, Curtea constată că și în cursul cercetării judecătorești inculpata a beneficiat de asistența juridică obligatorie prevăzută de dispozițiile art. 171 alin. (3) C. proc. pen., aceasta fiind asistată de către un apărător.

Respingerea unor cereri de probe nu este prevăzută printre cazurile de nulitate absolută enumerate la art. 197 alin. (2) C. proc. pen., iar în cauză nu s-a dovedit că prin încălcările invocate i s-ar fi adus inculpatei vreo vătămare care nu ar putea fi înlăturată decât prin anularea hotărârii apelate, pentru a fi constatată existența vreunui caz de nulitate relativă, conform disp. art. 197 alin. (1) C. proc. pen.

Prin urmare, având în vedere dispozițiile art. 197 și ale art. 332 C. proc. pen., Curtea constată că încălcările invocate de către inculpata T.L. nu constituie nici cazuri de nulitate a urmăririi penale sau a sentinței penale apelate și nici cazuri de desesizare a instanței și de restituire a cauzei procurorului, astfel încât în mod corect prima instanță nu a dat curs solicitării inculpatei de a se dispune restituirea cauzei la parchet.

Deși inculpata-apelantă a susținut că o parte dintre martorii acuzării, respectiv A.Ș., C.E.A., S.O., O.M., A.C., B.A.A. și G.D. sunt mincinoși, Curtea constată că această împrejurare nu a fost dovedită cu vreo hotărâre judecătorească definitivă sau cu vreo ordonanță a procurorului.

Atitudinea procesuală a inculpatei - manifestată în recurs:

Dincolo de cadrul legal limitat al dezbaterilor juridice ce se pot materializa în recurs, aspect ce implică inclusiv o desfășurare cu celeritate a judecății, prezenta cauză a suferit amânări multiple motivat de:

- respingerea la 28 octombrie 2013 a unei cereri formulate de inculpată prin care a solicitat recuzarea membrilor completului de judecată - raportat la primul termen de judecată fixat în cauză la 18 octombrie 2013;

- respingerea la 15 noiembrie 2013 a unei cereri formulate de inculpată prin care a solicitat recuzarea procurorului de ședință, precum și a unei cereri de sesizare a Curții Constituționale, privitor la excepții de neconstituționalitate;

- respingerea la 13 decembrie 2013 a unei noi cereri de sesizare a Curții Constituționale, formulată de inculpată, privitor la excepții de neconstituționalitate.

Inclusiv apărătorul desemnat din oficiu în cauză, la termenul de judecată din 31 ianuarie 2012 a solicitat amânarea cauzei din motive de sănătate, cu depunerea în acest sens a unui înscris apreciat ilizibil de către instanță (ulterior a fost atașat originalul adeverinței medicale, care însă nu face dovada unei boli ce face imposibilă prezența sa în fața instanței).

Pe de altă parte, în recurs s-a asigurat asistența juridică calificată a inculpatei, au fost depuse concluzii de manieră profesionistă prin alt apărător desemnat din oficiu, persoană ce nu a invocat vreun impediment în exercitarea atribuțiilor - au fost invocate motive ce țin de refacerea urmăririi penale sau judecății în cauză, cu subsidiarul pronunțării unor soluții directe de achitare grefate pe prev. art. 10 lit. d) C. proc. pen., abordându-se cazul de casare de la pct. 12 al art. 3859 C. proc. pen., pliindu-se practic astfel pe motivele în scris depuse de recurentă personal.

Aparte de înșiruirea acestui mers al dosarului, în toate gradele de jurisdicție penală legale urmate, el însuși descifrând soarta juridică a recursului de față, atâta vreme cât s-a răspuns expres anterior criticilor prezente ale recurentei; în contextul în care aceasta reia cu abstinență apărările respective, invocate încă de la începutul demersului judiciar, considerăm că sunt necesare anumite precizări prealabile vizând cadrul de dezbatere juridică din recurs.

Este de remarcat că decizia pronunțată în apel s-a materializat la data de 19 martie 2013, așadar după intrarea în vigoare a Legii nr. 2/2013.

Unul din scopurile marcante ale apariției acestui act normativ, privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, îl constituie transformarea Înaltei Curți de Casație și Justiție într-o instanță de casație penală, obiectiv altfel realizat efectiv prin intrarea în vigoare a noului Cod de procedură penală, ce plasează recursul în categoria căilor extraordinare de atac.

Aceste mențiuni, incluse altfel în "Expunerea de motive" a Legii nr. 2/2013, desprinde concluzia că intenția legiuitorului, prin amendarea cazurilor de casare vechi, este aceea de a cantona controlul judiciar realizat de instanța supremă pe această cale la sfera exclusivă a "chestiunilor de drept".

Transpunând preceptul la speța de față, excluzând posibilitatea de a lua în considerare un caz de casare abordabil din oficiu, se poate evidenția că singurul caz de casare expres invocat, în temeiul căruia s-a invocat soluția de achitare, așadar o tratare de fond, substanțială a cauzei, a fost cel de la art. 3859 pct. 12 C. proc. pen.

Potrivit însă jurisprudenței constante a secției penale a Înaltei Curți de Casație și Justiție, cazul respectiv de casare este incident dacă instanța a pronunțat o hotărâre de condamnare, reținând o situație de fapt corectă, însă în mod greșit a apreciat că fapta constituie o anumită infracțiune, deși în realitate lipsește unul din elementele constitutive ale acesteia, soluția fiind contrară legii.

Așadar esențial este de a nu fi adusă în discuție și atacată starea de fapt, în materialitatea sa, recurentul fiind pus astfel în fața unui fapt împlinit, al imposibilității promovării de critici juridice pe acest palier, or, în speță, cu evidență și în mod expres, recurenta învederează și se declară nemulțumită tocmai de aceste aspecte ce țin de starea de fapt, nu este de acord cu mijloacele de probă ce au condus la teze probatorii certe în defavoarea sa, la conturarea în funcție de acestea a unui anumite imputări faptice, ce a condus în final la condamnarea sa.

Dat fiind acest cadru procedural, instanța de recurs găsește ca fiind de prisos în a relua contextul faptic specific speței, ansamblul probator ce l-a conturat, atent defalcat de instanțele inferioare, precum și lipsa de temei a criticilor în sens contrar din partea inculpatei.

Rămân a fi abordate criticile vizând: conținutul și dispozițiile unor anumite încheieri de ședință, explicitate; nelegalitatea declarațiilor de martori; instigarea, când organele de urmărire penală nu s-au limitat la a cerceta în mod pasiv activitatea infracțională a inculpatei; nelegalitatea compunerii completului de judecată; nelegala sesizare a instanței; excepția de necompetență materială și după calitatea persoanei a Parchetului de pe lângă Tribunalul Botoșani; nelegalitatea percheziției domiciliare.

Instanța de recurs preia însă și nota formală de invocare a acestora - în sensul că, în aceste condiții, hotărârile pronunțate ar fi contrare legii -, situație juridică ce s-ar plia în chip superficial pe cazul de casare general de la art. 3859 pct. 172, ce a rămas în vigoare și nu a suferit modificări, invocat expres de recurentă. Ca detaliu juridic însă (deși nu specifică recurenta), tocmai însumarea acestor așa-zise nelegalități sunt temelia casării solicitate, cu soluție adiacentă de rejudecare a pricinii de către alte organe judiciare, sau, în caz contrar, de pronunțare directă de către Înalta Curte de Casație și Justiție prin achitare; cadru ce cu evidență face trimitere tot la pretinsa comitere în cauză a unei erori de fapt, critică plasată eventual în cazul de casare de la pct. 18 al art. 3859 C. proc. pen, abrogat expres prin Legea nr. 2/2013.

Așadar, instanța de recurs se găsește în postura judecării unei cauze penale ce implică o stare de necontestat, altfel elocventă, evidentă și extrem de temeinic redată în ciclurile procesuale anterioare, și în același timp în fața unui recurent ce nu s-a străduit în a îngloba apărările în vreun caz de casare ce poate fi tratat cu sorți de izbândă, ci s-a rezumat a relua toate criticile propuse pe parcursul derulării cauzei, unde a primit și răspunsurile cuvenite, într-o notă solicitantă de a se pronunța orice soluție de rezolvare a laturii penale, alta decât cea de condamnare.

În concret, raportat la cazurile de așa-zisă nelegalitate, de reținut că la data comiterii infracțiunilor deduse judecății inculpata T.L. era angajata Casei Județene de Pensii Botoșani în baza unui contract individual de muncă pe durată nedeterminată, în funcția de medic primar, specialitatea expertiză, având locul de muncă la Cabinetul nr. X Botoșani, aceasta fiind subiect activ al infracțiunilor de luare de mită pentru care a fost condamnată (în multitudinea de critici din recurs a fost strecurată inclusiv această apărare, vizând calitatea de subiect activ al infracțiunilor de luare de mită, pentru care altfel inculpata a primit și anterior răspunsuri juridice).

Inculpata T.L. și-a desfășurat activitatea infracțională fie prin pretinderea și primirea direct sau prin intermediari, de bani și alte foloase materiale, de la persoane față de care era obligată să le îndeplinească cererile conform atribuțiilor de serviciu, fie prin invocarea unor motive, mai mult sau mai puțin reale, prin care a tergiversat rezolvarea actelor de serviciu la care era obligată, determinându-i, astfel, pe solicitanți să îi dea bani sau alte foloase materiale, în caz contrar refuzând în mod nejustificat îndeplinirea actelor de serviciu la care era obligată prin lege, fie creând impresia că pentru îndeplinirea actelor de serviciu este necesar să depună un efort suplimentar, că îl favorizează pe cel în cauză față de alte persoane, ori încalcă legea rezolvând favorabil cele solicitate.

Având în vedere cele reținute și expuse de către instanțele ierarhic inferioare, prin analiza detaliată și coroborată a întregului material probator administrat, raportat la cazul de casare invocat de la pct. 12 al art. 3859 C. proc. pen., se constată că faptele săvârșite de către inculpata T.L. întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor pentru care aceasta a fost condamnată, atât sub aspectul laturii obiective, cât și sub aspectul laturii subiective.

Relativ la cuantumul pedepselor aplicate inculpatei, curtea de apel a fost cea care a apreciat că acestea sunt prea aspre în raport cu gravitatea faptelor comise. Critici pe acest palier juridic în recurs nu pot fi aduse, totul circumscriindu-se unui cadru strict legal.

În ceea ce privește nelegala sesizare, este de reținut că prin Rezoluția din 18 octombrie 2011 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Botoșani, s-a îndreptat eroarea pe care o conținea Rechizitoriul Parchetul de pe lângă Tribunalul Botoșani nr. 290/P/2011 din data de 24 august 2011, prin care inculpata a fost trimisă în judecată, în sensul că s-a făcut mențiunea "verificat sub aspectul legalității și temeiniciei", conform art. 264 alin. (3) C. proc. pen.

Invocarea ulterior a detaliului că această notă de verificare sub aspectul legalității și temeiniciei s-a realizat de prim-procurorul adjunct al parchetului îndreptățit, și nu de prim-procuror, derivă din simpla organizare și funcționare a organelor Ministerului Public, abilitățile legale necesare fiindu-le conferite și primilor, fără a se impieta mersul normal al dosarului, a conduce la o reală nelegalitate.

Competența Parchetului de pe lângă Tribunalul Botoșani a fost în mod corect stabilită având în vedere dispozițiile art. 209 C. proc. pen., la care fac trimitere și disp. art. 13 alin. (4) din O.U.G. nr. 43/2002, iar față de dispozițiile art. 27 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 21 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, s-a stabilit în mod corect competența materială și teritorială a Tribunalului Botoșani pentru soluționarea cauzei în fond, având în vedere contravaloarea prejudiciului reținut prin săvârșirea faptelor deduse judecății.

Așadar, și aspectul că Ministerul Public trebuie să fie reprezentat în cauză de procuror D.N.A., în funcție de cele specificate, nu poate fi acceptată. Totodată, este de luat în considerare și caracterul unitar de organizare al Ministerului Public.

Art. 13 din O.U.G. nr. 43/2002 prevede că:

"(1) Sunt de competența Direcției Naționale Anticorupție infracțiunile prevăzute în Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție, cu modificările și completările ulterioare, săvârșite în una dintre următoarele condiții:

a) dacă, indiferent de calitatea persoanelor care le-au comis, au cauzat o pagubă materială mai mare decât echivalentul în lei a 200.000 euro ori o perturbare deosebit de gravă a activității unei autorități publice, instituții publice sau oricărei alte persoane juridice ori dacă valoarea sumei sau a bunului care formează obiectul infracțiunii de corupție este mai mare decât echivalentul în lei a 10.000 de euro;

b) dacă, indiferent de valoarea pagubei materiale ori de gravitatea perturbării aduse unei autorități publice, instituții publice sau oricărei alte persoane juridice ori de valoarea sumei sau a bunului care formează obiectul infracțiunii de corupție, sunt comise de către: deputați; senatori; membri ai Guvernului, secretari de stat ori subsecretari de stat și asimilații acestora; consilieri ai miniștrilor; judecătorii Înaltei Curți de Casație și Justiție și ai Curții Constituționale; ceilalți judecători și procurori; membrii Consiliului Superior al Magistraturii; președintele Consiliului Legislativ și locțiitorul acestuia; Avocatul Poporului și adjuncții săi; consilierii prezidențiali și consilierii de stat din cadrul Administrației Prezidențiale; consilierii de stat ai primului-ministru; membrii și controlorii financiari ai Curții de Conturi și ai camerelor județene de conturi; guvernatorul, prim-viceguvernatorul și viceguvernatorul Băncii Naționale a României; președintele și vicepreședintele Consiliului Concurenței; ofițeri, amirali, generali și mareșali; ofițeri de poliție; președinții și vicepreședinții consiliilor județene; primarul general și viceprimarii municipiului București; primarii și viceprimarii sectoarelor municipiului București; primarii și viceprimarii municipiilor; consilierii județeni; prefecții și subprefecții; conducătorii autorităților și instituțiilor publice centrale și locale și persoanele cu funcții de control din cadrul acestora, cu excepția conducătorilor autorităților și instituțiilor publice de la nivelul orașelor și comunelor și a persoanelor cu funcții de control din cadrul acestora; avocații; comisarii Gărzii Financiare; personalul vamal; persoanele care dețin funcții de conducere, de la director inclusiv, în cadrul regiilor autonome de interes național, al companiilor și societăților naționale, al băncilor și societăților comerciale la care statul este acționar majoritar, al instituțiilor publice care au atribuții în procesul de privatizare și al unităților centrale financiar-bancare; persoanele prevăzute la art. 81 din Legea nr. 78/2000, cu modificările și completările ulterioare; lichidatorii judiciari; executorii Autorității pentru Valorificarea Activelor Statului.

(11) Infracțiunile împotriva intereselor financiare ale Comunităților Europene sunt de competența Direcției Naționale Anticorupție.

(12) Direcția Națională Anticorupție este competentă să efectueze urmărirea penală, dacă s-a cauzat o pagubă materială mai mare decât echivalentul în lei a 1.000.000 euro, în cazul infracțiunilor prevăzute la art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5), art. 246, 247, 248 și 2481 C. pen., al infracțiunilor prevăzute la art. 175, 177 și 178 - 181 din Legea nr. 141/1997 privind Codul vamal al României, cu modificările și completările ulterioare, și în Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale.

(2) Procurorii specializați din cadrul Direcției Naționale Anticorupție efectuează în mod obligatoriu urmărirea penală pentru infracțiunile prevăzute la alin. (1), (11) și (12).

(3) Urmărirea penală în cauzele privind infracțiunile prevăzute la alin. (1), (11) și (12), săvârșite de militarii în activitate, se efectuează de procurori militari din cadrul Direcției Naționale Anticorupție, indiferent de gradul militar pe care îl au persoanele cercetate.

(4) Sunt de competența parchetelor de pe lângă instanțe, potrivit dispozițiilor Codului de procedură penală, infracțiunile prevăzute în Legea nr. 78/2000, cu modificările și completările ulterioare, care nu sunt date, conform alin. (1), (11) și (12), în competența Direcției Naționale Anticorupție."

De asemenea, art. 27 pct. 1 lit. a) C. proc. pen. - Competența tribunalului -,

"Tribunalul:

1. judecă în primă instanță:

a) infracțiunile prevăzute de Codul penal în art. 174 - 177, art. 179, art. 189 alin. (3) - (5), art. 197 alin. (3), art. 211 alin. (3), art. 212 alin. (3), art. 215 alin. (5), art. 254, art. 255, art. 257, art. 266 - 270, art. 2791, art. 312 și art. 317, precum și infracțiunea de contrabandă, dacă a avut ca obiect arme, muniții sau materii explozive ori radioactive;"

În sine, solicitarea privind restituirea cauzei la parchet în vederea refacerii urmăririi penale, se constată că este neîntemeiată.

Astfel, în conformitate cu disp. art. 197 C. proc. pen. - încălcările care atrag nulitatea -,

"(1) încălcările dispozițiilor legale care reglementează desfășurarea procesului penal atrag nulitatea actului, numai atunci când s-a adus o vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin anularea acelui act.

(2) Dispozițiile relative la competența după materie sau după calitatea persoanei, la sesizarea instanței, la compunerea acesteia și la publicitatea ședinței de judecată sunt prevăzute sub sancțiunea nulității. De asemenea, sunt prevăzute sub sancțiunea nulității și dispozițiile relative la participarea procurorului, prezența învinuitului sau a inculpatului și asistarea acestora de către apărător, când sunt obligatorii, potrivit legii, precum și la efectuarea referatului de evaluare în cauzele cu infractori minori.

(3) Nulitatea prevăzută în alin. (2) nu poate fi înlăturată în nici un mod. Ea poate fi invocată în orice stare a procesului și se ia în considerare chiar din oficiu.

(4) Încălcarea oricărei alte dispoziții legale decât cele prevăzute în alin. (2) atrage nulitatea actului în condițiile alin. (1), numai dacă a fost invocată în cursul efectuării actului când partea este prezentă sau la primul termen de judecată cu procedura completă când partea a lipsit la efectuarea actului.

Instanța ia în considerare din oficiu încălcările, în orice stare a procesului, dacă anularea actului este necesară pentru aflarea adevărului și justa soluționare a cauzei.

(5) În situațiile prevăzute în alin. (1) și (4), în cazul în care refacerea actului anulabil se poate face în fața instanței care a constatat, prin încheiere, încălcarea dispozițiilor legale, aceasta acordă un termen scurt pentru refacerea imediată a actului."

De asemenea, potrivit disp. art. 332 alin. (1), (2) C. proc. pen. - Restituirea pentru refacerea urmăririi penale -,

"(1) Când se constată, înainte de terminarea cercetării judecătorești, că în cauza supusă judecății s-a efectuat cercetare penală de un alt organ decât cel competent, instanța se desesizează și restituie cauza procurorului, care procedează potrivit art. 268 alin. (1). Cauza nu se restituie atunci când constatarea are loc după începerea dezbaterilor sau când instanța, în urma cercetării judecătorești, schimbă încadrarea juridică a faptei într-o altă infracțiune pentru care cercetarea penală ar fi revenit altui organ de cercetare.

(2) Instanța se desesizează și restituie cauza procurorului pentru refacerea urmăririi penale în cazul nerespectării dispozițiilor privitoare la competența după materie sau după calitatea persoanei, sesizarea instanței, prezența învinuitului sau a inculpatului și asistarea acestuia de către apărător."

Înalta Curte de Casație și Justiție constată așadar că în cauză, așa după cum s-a arătat și de către instanțele ierarhic inferioare, urmărirea penală nu a fost efectuată de către un organ necompetent, iar dispozițiile referitoare la competența după materie sau după calitatea persoanei, sesizarea instanței, prezența învinuitului sau a inculpatului și asistarea acestuia de către apărător nu au fost încălcate.

Dincolo de lipsa de preocupare a recurentei de a îngloba aceste așa-zise neajunsuri într-un caz expres de casare, după cum s-a arătat, de invocare măcar a vicierii regulilor ce țin de derularea unui proces echitabil, art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, ce este mai supărător este că inculpata a propus aceste critici încă de la începutul mersului judiciar, din primă instanță, chiar urmărire penală, și până în recurs, și deși a primit răspunsurile cuvenite, acestea sunt reluate cu insistență. Mai mult, în fiecare ciclu procesual inculpata a invocat aceste nereguli ca aspecte de fond, ca motive de apel și apoi de recurs, neomițând a le invoca însă și ca așa-zise excepții, cu un pretins caracter peremptoriu în pronunțare. Inculpata a criticat astfel, nelegal, și încheierile de ședință prin care nu s-a răspuns expres acestor critici de către magistrați, deși la momentul procesual oportun aceștia au promovat răspunsurile cuvenite.

Aceeași tactică a fost reluată și în recurs, unde motivele în susținerea căii de atac se suprapun practic peste "invocarea" expresă și a unor excepții colaterale. Evident că tratarea juridică a acestora din urmă este de făcut în cadrul suficient al motivării hotărârii judecătorești.

Nemulțumirile inculpatei cu privire la modul în care cei doi apărători aleși - S.I. și A.M.C. i-au efectuat apărarea nu poate constitui un motiv întemeiat pentru a se reține că acesteia i-a fost încălcat dreptul la apărare. În atitudinea generală de nemulțumire a inculpatei, în recurs se motivează chiar că "aceștia sunt vinovați de complicitate la infracțiunea de fals intelectual, uz de fals, neglijență în serviciu și abuz în serviciu deoarece nu au reacționat la acuzația falsă de flagrant de luare de mită".

Solicitarea inculpatei-recurente de anulare a percheziției domiciliare este excesivă, neexistând cadru legal grefat pe elemente de concretețe care să conducă la un astfel de rezultat.

Altfel, raportat la nemulțumirile inculpatei T.L. referitoare la actele de urmărire penală care au fost efectuate în cauză, aceasta avea dreptul, în conformitate cu disp. art. 275 - 278 C. proc. pen., să formuleze plângere împotriva măsurilor și actelor de urmărire penală, în cazul în care, în cursul urmăririi penale, a considerat că i s-a adus vreo vătămare intereselor sale legitime.

Din punct de vedere a dreptului la apărare, se constată că inculpata a beneficiat de asistența juridică obligatorie prevăzută de dispozițiile art. 171 alin. (3) C. proc. pen., aceasta fiind asistată de către un apărător pe tot parcursul procesului penal.

Respingerea pe calea unor încheieri de ședință a unor cereri de probe nu este prevăzută printre cazurile de nulitate absolută enumerate la art. 197 alin. (2) C. proc. pen., și nici nu pot fi încadrate în vreun caz de casare anume.

Prin urmare, nu se întrunesc cazuri de desesizare a instanței și de restituire a cauzei procurorului, astfel încât nu s-a dat curs solicitării inculpatei de a se dispune restituirea cauzei la parchet.

Înalta Curte constată că în cauză nu există nicio probă din care ar rezulta că în cauză ar fi fost încălcate disp. art. 68 C. proc. pen., referitoare la interzicerea mijloacelor de constrângere, deși s-a invocat de către inculpata T.L. faptul că au existat astfel de încălcări în scopul de a se obține probe.

"Existența provocării este dependentă de poziția subiectivă a funcționarului mituit. Este adevărat că mita nu a fost dată spontan, că inițiativa nu a aparținut mituitorilor, dar această situație nu este specifică "provocării" și nu poate fi asimilată niciunei constrângeri, întrucât nu a exclus libera determinare a voinței inculpaților care au promis banii și celelalte foloase pentru a obține o soluție favorabilă pentru coinculpat" (Decizia penală nr. 1911 din 5 aprilie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție).

De asemenea, instanța supremă a reținut că "în lumina jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, nu poate fi reținută provocarea acuzatului de către organele judiciare, în măsura în care intenția infracțională și predispoziția de a comite infracțiunea existau deja, intenția infracțională nefiind creată prin acțiunea organelor judiciare, iar autoritățile judiciare aveau motive întemeiate să suspecteze activitățile ilicite ale persoanei acuzate" (Decizia penală nr. 1863 din 11 mai 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție).

Or, în speță, din înregistrările audio-video ambientale din cabinetul inculpatei T.L., coroborate cu declarațiile martorilor audiați în cauză, rezultă că inculpata a avut libera determinare a voinței de a-și desfășura activitatea infracțională fie prin pretinderea și primirea direct sau prin intermediari, de bani și alte foloase materiale, de la persoane cărora era obligată să le îndeplinească cererile conform atribuțiilor de serviciu, fie prin invocarea unor motive prin care a tergiversat rezolvarea actelor de serviciu la care era obligată, determinându-i, astfel, pe solicitanți să îi dea bani sau alte foloase materiale, în caz contrar refuzând în mod nejustificat îndeplinirea actelor de serviciu la care era obligată prin lege, fie creând impresia că pentru îndeplinirea actelor de serviciu este necesar să depună un efort suplimentar, că îl favorizează pe cel în cauză față de alte persoane, ori încalcă legea rezolvând favorabil cele solicitate.

De altfel, în speță instanțele ierarhic inferioare chiar s-au preocupat de aceste aspecte, aducând în discuție și depozițiile exprese ale unor martori în acest sens.

Prin urmare, din materialul probator administrat în cauză rezultă că intenția infracțională a inculpatei nu a fost creată prin acțiunea pacienților sau a organelor de urmărire penală, ci, față de atitudinea inculpatei, au existat motive întemeiate să se suspecteze activitatea ilicită a acesteia, astfel încât nu poate fi reținută existența niciunei constrângeri sau determinări/provocări în scopul săvârșirii faptelor deduse judecății.

Având în vedere faptul că pacienții care i-au dat mită inculpatei au denunțat faptele de dare de mită autorităților înainte ca organele de urmărire penală să fi fost sesizate pentru aceste infracțiuni, rezultă că ei au calitatea de martori, neexistând indicii că aceștia au fost forțați să se prezinte la organele de poliție sau au fost constrânși în vreun mod să dea declarații necorespunzătoare adevărului.

Prin urmare, autorii infracțiunilor de dare de mită au calitatea de martori în cauza privind infracțiunile de luare de mită pentru care inculpata a fost trimisă în judecată, susținerile inculpatei, în sensul că denunțătorul nu poate fi și martor în aceeași cauză, fiind eronate. Așadar, critica calității procesuale pe care au avut-o aceștia în cauză nu poate fi primită.

În ceea ce privește încheierile de ședință pronunțate în Dosarul nr. 8322/40/2011 al Tribunalului Botoșani, secția penală, care au fost criticate de către inculpata T.L., în chip asemănător aducându-se critici și raportat la încheieri din apel, se constată că acestea sunt legale și temeinice, fiind date cu respectarea dispozițiilor art. 305 C. proc. pen., neexistând vreun motiv întemeiat pentru a se dispune desființarea acestora.

De altfel, inculpata a uzat de toate căile speciale de atacare a acestora. Prin încheiere de ședință i s-a aplicat inculpatei amenda judiciară în sumă de 1.000 RON, iar prin Încheierea de ședință de la termenul de judecată din data de 21 februarie 2012 i s-a respins cererea inculpatei de scutire de la plata acesteia, fiind legale și temeinice.

În ceea ce privește Încheierile de ședință din data de 31 octombrie 2011 și din data de 12 iunie 2012, prin care s-au respins cererile de recuzare a președintei completului de judecată, s-a constatat că acestea sunt definitive. Instanța de recurs nu evidențiază existența vreunui caz de incompatibilitate incident în cauză.

Pentru toate aceste considerente, în conformitate cu dispozițiile art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curtea va respinge ca nefondat recursul formulat.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpata T.L. împotriva Deciziei penale nr. 38 din 19 martie 2013 a Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă recurenta-inculpată la plata sumei de 500 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 31 ianuarie 2014.

Procesat de GGC - AZ