Inadmissibility of cancellation petition for failure to hear last word, which does not constitute a statutory ground under criminal procedure law.

Prin Sentința penală nr. 169 din 15 noiembrie 2011 pronunțată de Tribunalul Olt a fost condamnat inculpatul A.M., cetățean român, studii superioare, inspector în cadrul Direcției Generale a Finanțelor Publice Olt, la pedeapsa principală de 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită (martor denunțător S.C.M.).

În baza art. 254 alin. (1) și (2) C. pen. și art. 6 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 modif. rap. la art. 65 alin. (2) și (3) C. pen. și art. 53 alin. (2) lit. a) C. pen., s-a aplicat inculpatului și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen. pe durată de 4 ani.

2) În baza art. 254 alin. (1) și (2) C. pen. rap. la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 modif. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., a fost condamnat același inculpat la pedeapsa principală de 4 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mică (martor denunțător S.M.).

În baza art. 254 alin. (1) și (2) C. pen. și art. 6 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 modif. rap. la art. 65 alin. (2) și (3) C. pen., și art. 53 alin. (2) lit. a) C. pen., s-a aplicat inculpatului și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II -a, b) și c) C. pen. pe durată de 4 ani și 6 luni.

3) În baza art. 254 alin. (1) și (2) C. pen. rap. la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 modif. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., a fost condamnat același inculpat la pedeapsa principală de 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită (martor denunțător S.I.).

În baza art. 254 alin. (1) și (2) C. pen. și art. 6 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 modif. rap. la art. 65 alin. (2) și (3) C. pen. și art. 53 alin. (2) lit. a) C. pen., s-a aplicat inculpatului și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen. pe durată de 5 ani.

În baza art. 33 lit. a) C. pen., art. 34 lit. b) C. pen. și art. 35 C. pen., s-a aplicat inculpatului A.M. pedeapsa principală cea mai grea de 5 ani închisoare în regim de detenție conform art. 57 C. pen. și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen. pe durată de 5 ani conform art. 66 C. pen.

În baza art. 71 C. pen., s-a aplicat inculpatului și pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen. pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa principală aplicată inculpatului timpul reținerii și arestării preventive de la data de 30 octombrie 2010 până la data de 08 noiembrie 2010, data revocării măsurii arestării preventive și punerii în libertate a inculpatului conform Încheierii nr. 218 din 08 noiembrie 2010 pronunțată de Curtea de Apei Craiova în dosarul nr. 2941/54/2010).

În baza art. 19 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 modif. corob. cu. art. 255 alin. (5) C. pen. a fost obligat inculpatul A.M. să restituie suma de 16.500 RON martorului denunțător S.C.M., suma de 16.300 RON martorului denunțător S.M. și s-a dispus confiscarea de la inculpat a sumei de 50 RON primită de la martorul denunțător S.I.

În baza art. 357 alin. (2) lit. c) C. proc. pen., s-a menținut sechestrul asigurător asupra terenului intravilan, categoria de folosință păduri, în suprafață de 0,26 ha situat pe raza comunei Celaru, sat Ghizdăvești, jud. Dolj, având ca vecinătăți: nord - KC 1427, est - moștenitorii lui G.A., vest - L.I., sud Drum Exploatare 507 și autoturismului marca H.A. cu seria motor X și nr. identificare Y, măsură dispusă la data de 08 decembrie 2010 prin ordonanța D.N.A - Serviciul Teritorial Craiova și aplicată conform procesului-verbal încheiat la data de 10 decembrie 2010.

În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 2.700 RON reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat pe parcursul procesului penal stabilite astfel: 700 RON din cursul judecății din care 200 RON onorariu apărător din oficiu avansat conform art. 189 C. proc. pen. din bugetul M.J. către Baroul Olt pentru asigurarea asistenței juridice a inculpatului, iar 2.000 RON reprezintă cheltuieli judiciare din cursul urmăririi penale.

Instanța a fost sesizată prin rechizitoriul D.N.A. - Serviciul Teritorial Craiova nr. 229/P din 20 decembrie 2010 consecutiv căruia potrivit art. 300 C. proc. pen. s-a și învestit cu judecarea cauzei în vederea tragerii la răspundere penală a inculpatului A.M. pentru săvârșirea a trei infracțiuni de luare de mită prev. și ped. de art. 256 alin. (1) și (2) C. pen. rap. la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 33 lit. a) C. pen. Actul de inculpare a reținut în esență că inculpatul, în calitate de inspector în cadrul DGFP Olt, Activitatea de Inspecție Fiscală - Serviciul Inspecție Fiscală Persoane fizice a pretins și primit, cu prilejul controlului fiscal pe care-l efectua la diverse societăți comerciale în mod repetat, în baza unei rezoluții infracționale unice, sume de bani pentru a-și îndeplini în mod defectuos atribuțiile de serviciu.

Hotărând soluționarea în fond a cauzei penale prin condamnare în conformitate cu dispozițiile art. 354 alin. (2) C. proc. pen. după efectuarea cercetării judecătorești în condițiile art. 288 - art. 291 C. proc. pen. în cursul căreia au fost administrate probele strânse la urmărirea penală și alte probe noi, instanța a examinat și apreciat materialul amintit, confirmând existența faptelor ilicite deduse judecății și vinovăția penală a autorului acestora, în care sens a constatat următoarele:

Inculpatul A.M. este încadrat în funcția de inspector superior cls. I în cadrul Direcției Generale a Finanțelor Publice Olt - Activitatea de Inspecție Fiscală - Serviciul Inspecție Fiscală Persoane Fizice 1.

Potrivit fișei postului, scopul principal al postului ocupat de inculpat îl reprezintă constatarea și stabilirea impozitelor și taxelor datorate bugetului general consolidat al statului, iar printre atribuțiile de serviciu - efectuarea inspecțiilor fiscale la persoane fizice în vederea verificării bazelor de impunere, a legalității și conformității declarațiilor fiscale, corectitudinii și exactității îndeplinirii obligațiilor de către contribuabili; constatarea și investigarea fiscală a tuturor actelor, răspunzând de faptele ce rezultă din activitatea contribuabilului supus inspecției fiscale sau a altor persoane privind legalitatea și conformitatea declarațiilor fiscale, corectitudinea și exactitatea îndeplinirii obligațiilor fiscale, în vederea descoperirii de elemente noi, relevante pentru aplicarea legii fiscale; stabilirea corectă a bazelor de impunere a diferențelor constatate în plus sau în minus față de creanța fiscală declarată și/sau stabilită, după caz, la momentul începerii inspecției fiscale, constatarea contravențiilor, aplicarea amenzilor și penalităților prevăzute de legile fiscale; identificarea persoanelor care desfășoară activități clandestine, aplicarea sancțiunilor prevăzute de lege.

1. În baza "Programului de control fiscal persoane fizice pentru perioada 02.august - 13 august 2010", întocmit de șeful Serviciului Inspecție Fiscală Persoane Fizice I din cadrul UGFP Olt, echipa de inspectori formată din inculpatul A.M. și martorul O.C.A., a fost desemnată să efectueze controlul fiscal și la persoana fizică S.C.M., fată de care se sesizase Direcția Generală a Finanțelor Publice Olt în urma unei inspecții fiscale în loc. Lunca Corbului, jud. Argeș și constatase că desfășoară activități agricole fără a fi autorizat în condițiile legii.

În vederea efectuării controlului, la începutul lunii august 2010, martorul O.C.A. s-a deplasat împreună cu inculpatul A.M. la sediul AF S.C.M., în comuna Optași Măgura, jud.Olt, dar nu au putut discuta cu administratorul asociației întrucât era plecat din localitate. Ulterior, inculpatul s-a deplasat singur la sediul asociației familiale unde a găsit-o pe soția administratorului S.C.M., martora S.I.V. Acesteia inculpatul i-a comunicat calitatea și scopul deplasării, iar martora i-a spus că S.C.M. poate fi găsit la domiciliu doar în zilele libere de la sfârșitul săptămânii întrucât lucrează la o societate comercială în municipiul Ploiești (conducător auto). Inculpatul A.M. i-a comunicat că sunt nereguli privind activitățile agricole și nedeclararea veniturilor rezultate, că situația este gravă și există riscul să le fie sechestrate toate bunurile întrucât asociația familială datorează statului suma de aprox. 80.000 RON.

În aceste împrejurări, pentru a stabili obligații fiscale în cuantum mult mai redus decât suma menționată, inculpatul A.M. a pretins și primit de la martoră suma de 2.000 RON și promisiunea de a primi o sumă de bani mai mare de la soțul său când se va întâlni cu acesta, solicitând acesteia și acte ale asociației. Totodată i-a cerut martorei să-l apeleze pe soț - S.C.M. pe telefonul mobil și, a preluat telefonul și după ce s-a prezentat, inculpatul i-a comunicat și acestuia că se află într-o situație dificilă și l-a sfătuit să-și ia câteva zile libere spre a-și rezolva cât mai repede probleme, precizând că fiecare zi atrage penalități.

A doua zi, inculpatul a trecut din nou pe la locuința martorei, de la care a mai primit alte facturi privind achizițiile de combustibil și a reiterat solicitarea de a mai primi bani, S.I.V. comunicându-i însă că până la sosirea soțului său nu are posibilitatea de a mai face rost de bani.

Pentru a da curs solicitării inspectorului de a-i remite bani, înainte de a reveni la locuința sa, martorul denunțător S.C.M. a trecut pe la fratele său, S.C.V. din mun. Pitești, de la care a luat cu titlu de împrumut, suma de 4.000 RON. Primind banii nu i-a precizat concret fratelui său pentru ce îi sunt necesari, spunându-i că doar "are probleme cu fiscul".

Suma de 4.000 RON a fost predată inculpatului de către S.C.M. la domiciliul acestuia din urmă din comuna Optași Măgura, jud. Olt, respectiv la poartă unde inculpatul a venit cu autoturismul, a deschis ușa și apoi torpedo-ul și i-a cerut martorului să îi pună acolo, evitând să pună mâna pe ei. Totodată inculpatul i-a spus martorului să mai strângă bani pentru a-l ajuta "să iasă bine controlul".

Câteva zile mai târziu, inculpatul A.M. l-a contactat din nou pe martorul S.C.M., iar când s-au întâlnit i-a predat o coală de hârtie pe care erau menționate mai multe sume de bani și i-a comunicat că reprezintă amenzi pe care trebuie să le achite la Trezoreria Scornicești pentru nereguli constatate cu prilejul controlului.

Potrivit adresei nr. 18896 din 15 noiembrie 2010 emisă de Administrația Finanțelor Publice Scornicești - Biroul Trezorerie și Contabilitate Publică, la data de 11 august 2010 de la S.C.M. s-au încasat sumele de: 250 RON cu chitanța nr. 2376869 din 11 august 2010, reprezentând amendă conform procesului-verbal nr. 0101000 din 10 august 2010 și 335 RON cu chitanța nr. 2376870 din 11 august 2010, reprezentând regularizări impozit, iar la data de 30 august 2010 s-a încasat cu chitanța nr. 2377217 suma de 10 RON reprezentând amendă conform procesului-verbal nr. 0216909 din 27 august 2010. După ce a achitat aceste sume, martorul S.C.M. a predat chitanțele, în original, inculpatului, fiind găsite la locuința acestuia cu prilejul percheziției domiciliare.

În perioada ce a urmat, inculpatul l-a contactat din nou pe martorul S.C.M. și, întâlnindu-se, i-a comunicat că dacă nu-i va mai remite bani, va dispune înființarea popririi pe contul curent deschis la BCR - Agenția Scornicești.

S.C.M. i-a comunicat inculpatului că se află în imposibilitatea de a-i mai remite vreo sumă de bani. Câteva zile mai târziu a primit la domiciliu înștiințare că se dispusese măsura asigurătorie a popririi asupra contului curent personal în vederea recuperării sumei de 19.472 RON stabilită ca fiind suplimentar datorată de către S.C.M. prin Raportul de inspecție fiscală nr. 4875 din 30 august 2010 întocmit de inspectorii A.M. și O.C.A.

Sperând că dacă va remite din nou bani inculpatului, acesta va dispune ridicarea măsurii asigurătorii martorul a împrumutat sumele de 2.000 RON de la fratele său S.C.V., 2.000 RON de la martorul G.I.V. și după ce a adăugat la banii împrumutați și suma de 2.000 RON de care dispunea, s-a deplasat împreună cu G.I.V. până la blocul X, pe str. A.I.C. din mun. Slatina, unde locuiește inculpatul, întâlnindu-se cu acesta în fața blocului.

Martorul denunțător și inculpatul au intrat în scara blocului și la indicația inculpatului, martorul S.C.M. a depus cei 6.000 RON în cutia poștală a apartamentului X, locuit de inculpat și soția sa, inculpatul ferindu-se să atingă banii. Martorul G.I.V. a observat deplasarea celor doi în scară, iar cu prilejul conducerii în teren, martorul denunțător S.C.M. a condus organele de urmărire penală la blocul X, indicând cutia poștală nr. X, ca fiind cea în care a depus banii.

Martorul G.I.V. în declarațiile date atât pe parcursul urmăririi penale cât și în fața instanței de judecată a confirmat susținerile martorului denunțător S.C.M.

Spre sfârșitul lunii septembrie 2010, la solicitarea inculpatului, în același scop, martorul denunțător S.C.M. i-a predat încă 4.500 RON bani proveniți din vânzarea de floarea soarelui recoltată, aspect confirmat de martora S.I.V.

Controlul efectuat de inspectorii A.M. și O.C.A. la AF S.I.C.M. s-a materializat prin încheierea procesului-verbal de control din 11 august 2010, din conținutul și concluziile căruia a rezultat că S.C.M. datorează impozit pe venitul net obținut în anul 2010 în sumă de 335 RON, reprezentând 16% din suma totală încasată și a fost sancționat contravențional cu amendă de 1.000 RON prin întocmirea procesului-verbal CSC seria A/2007 nr. 0101000 din 10 august 2010 pentru neîndeplinirea la termen a obligației de declarare a bunurilor și veniturilor impozabile.

Prin raportul de inspecție fiscală încheiat la data de 27 august 2010 de aceeași echipă de control formată din A.M. și O.C.A., s-au stabilit și obligații suplimentare de plată către bugetul de stat cu titlu de impozit pe venit în valoare totală de 19.472 RON, pentru care la solicitarea inspectorilor fiscali s-a dispus instituirea măsurii asigurătorii - poprire asupra contului aparținând martorului S.C.A., deschis la BCR - Agenția Scornicești iar prin procesele-verbale de constatare și sancționare a contravențiilor seria A/2009 nr. 0216908 și 0216910 încheiate la 27 octombrie 2010 s-au aplicat sancțiuni contravenționale în valoare de 2.000 RON, 200 RON și respectiv 100 RON față de S.C.M. și S.I.V. pentru abateri de la dispozițiile Legii nr. 82/1991 și O.G. nr. 92/2003.

La data de 29 octombrie 2010, inculpatul A.M. l-a contactat telefonic din nou pe martorul S.C.M., spunându-i că pentru deblocarea contului trebuie să-i dea suma de 6.000 RON, martorul refuzând cu motivarea că nu dispune de bani.

Din examinarea listingului convorbirilor telefonice efectuate de la nr. telefon 0761XXX aparținând inculpatului, a rezultat că la data de 29 octombrie 2010 A.M. a discutat de trei ori la telefon cu S.C.M. în intervalul orar 15:21 - 16:00, primele două apeluri fiind inițiate de inculpat, iar al treilea de către martor.

În contextul efectuării controlului menționat, pe parcursul discuțiilor purtate cu S.C.M., inculpatul A.M. a aflat de la acesta că, fără a fi autorizați în condițiile prev. de lege, desfășoară activități economice de aceeași natură și numiții S.M. și S.I., care efectuează lucrări agricole pe terenuri arabile preluate în arendă de la persoane fizice, obținând venituri ce trebuie impozitate. În aceste împrejurări, în realizarea scopului de a obține pentru sine sume de bani, profitând de funcția de inspector în cadrul DGFP Olt dar fără a fi desemnat prin ordin de serviciu să efectueze control fiscal și la aceste persoane a procedat astfel:

2. La data de 19 octombrie 2010 inculpatul A.M. s-a deplasat la locuința martorului denunțător S.M., comunicând soției acestuia, S.M., că se află în posesia unei sesizări în sensul că soțul acesteia desfășoară activități agricole din care obține venituri fără a fi autorizat în condițiile legii și că pentru acest motiv va fi obligat să îi impună la plata sumei de circa 80.000 RON cu titlu de impozit și penalități pe ultimii 5 ani.

Aflând că S.M. se află la sediul A.P.I.A. Olt, inculpatul i-a cerut martorei S.M. să-l contacteze telefonic, apoi preluând telefonul i-a comunicat că este inspector în cadrul DGFP Olt și că îl va aștepta la locuința sa pentru a observa deciziile de plată privind subvențiile încasate în cadrul Schemei de plata unică pe suprafață aferente perioadei 2007 - 2010. Pentru a le obține, martorul S.M. a formulat la APIA Olt o cerere și după ce le-a ridicat, a revenit la locuința sa unde îl aștepta inculpatul.

Întâlnindu-se, primul lucru cerut de inculpat martorului denunțător S.M. a fost să-și închidă telefonul mobil, apoi i-a explicat ce îi spusese anterior soției acestuia.

Pentru a nu da curs sesizării, inculpatul a cerut martorului suma de 4.000 RON, bani pe care S.M. i-a remis imediat, în prezența soției sale, martora S.M.

Când martora S.M. a scos dintr-un corp de mobilier punga din material plastic în care ținea banii, inculpatul a putut observa că familia S. dispune de o sumă mult mai mare de bani decât cea pretinsă, respectiv suma de aprox. 20.000 RON.

În acest context, în cursul serii, inculpatul A.M. l-a apelat pe telefonul mobil pe S.M., cerându-i să iasă la poarta locuinței sale, unde i-a mai pretins încă 10.000 RON, motivând că banii primiți anterior erau insuficienți pentru a nu da curs sesizării, respectiv că trebuie să plece la București fiind chemat de șefii săi în legătură cu sesizarea iar banii ar fi necesari pentru a-l scăpa de calcularea majorărilor.

S.M. a intrat în casă și a spus soției sale - martora S.M. că trebuie să mai dea inculpatului A.M. încă 10.000 RON, ulterior a ieșit la poartă și a remis inculpatului A.M. suma de bani pretinsă de acesta din urmă.

Aceste aspecte susținute de martorul denunțător S.M., privind predarea banilor inculpatului A.M. la data de 19 octombrie 2010 au fost confirmate de martorii S.M. și S.I. (soția, respectiv fratele lui S.M.), acesta din urmă fiind pe tot parcursul zilei la locuința fratelui său pentru a edifica un gard.

Din examinarea listingului de convorbiri telefonice purtate de inculpat de la nr. de telefon 0761XXX a rezultat că la data de 19 octombrie 2010 la ora 19:34:33, inculpatul l-a apelat pe S.M., durata convorbirilor fiind de 6 secunde.

A doua zi, în timp ce martorul S.M. încărca o remorcă de nisip cu ajutorul martorilor S.I. și A.V., a fost apelat telefonic de către inculpatul A.M., care i-a cerut să se întâlnească în localitatea Jitaru, Jud. Olt, și să vină "jumătate îmbrăcat față de aseară". Martorul S.M. a înțeles că inculpatul pretinde din nou bani într-un cuantum de jumătate din suma remisă seara precedentă, respectiv 5.000 RON.

După cca. 15 minute, inculpatul A.M. l-a apelat telefonic din nou, cerându-i să se întâlnească în localitatea Scornicești, jud.Olt, schimbarea locului fiind motivată prin aceea că la locul stabilit anterior era instalat radarul. Din examinarea listingului telefonic rezultă ambele apeluri, acestea fiind confirmate și de martorul S.I.

Întrucât la această ultimă solicitare martorul denunțător S.M. i-a spus inculpatului că nu mai are bani, inculpatul l-a îndrumat să se împrumute de la rude sau prieteni măcar 100 - 200 RON.

După ce S.M. a luat cu titlu de împrumut 200 RON de la martorul P.N. din orașul Scornicești, s-a întâlnit cu inculpatul la restaurantul "V." din localitate, iar în cursul discuției, inculpatul i-a spus să este absolut necesar să facă rost de suma de 5.000 RON, motivând că decizia de a nu da curs sesizării nu o poate lua singur.

La data de 21 octombrie 2010 inculpatul A.M. l-a contactat din nou telefonic pe martorul S.M., cerându-i să se întâlnească în parcarea amplasată vis-a-vis de fosta unitate militară din Slatina. La întâlnire aflând că martorul nu venise cu bani, inculpatul i-a comunicat că dacă până seara următoare nu îi va aduce banii, va da curs sesizării și va formula și plângere penală împotriva martorului.

În atare condiții, S.M. a luat cu titlu de împrumut de la cumnatul său, martorul A.V., suma de 2.000 RON și adăugând la aceasta încă 300 RON pe care îi avea asupra sa, în seara de 22 octombrie 2010 s-a întâlnit cu inculpatul A.M. în parcarea din fața blocului X în care locuiește acesta din urmă care i-a indicat cutia poștală a apartamentului nr. X unde martorul a depus banii.

Cu prilejul activității de conducere în teren, martorul S.M. a indicat organelor de urmărire penală traseul parcurs până la blocul X de pe str. A.I.C. din municipiul Slatina și cutia poștală în care a depus banii, aspecte care rezultă din procesul-verbal încheiat la data de 11 noiembrie 2010 și planșa foto întocmită la aceeași dată.

Listingul convorbirilor telefonice purtate de inculpat de la nr. 0761xxx a confirmat atât apelul din 21 octombrie 2010 ora 09:34:58 inițiat de inculpat cât și apelurile din 22 octombrie 2010 ora 20:33:53 și, respectiv 21:45:33 inițiate tot de inculpatul A.M.

Din conținutul extrasului de cont comunicat de către C.E.D. - România a rezultat că la data de 19 octombrie 2010 inculpatul a achitat rate restante și penalități de întârziere în sumă de 2.000 RON pentru un credit de nevoi personale în valoare de 22.991.71 RON obținut în 04 septembrie 2009.

La aceeași dată - 19 octombrie 2010, A.M. a achitat și suma de 337 CHF la P.B. România SA - Sucursala Slatina reprezentând rată pentru creditul în sumă de 64.100 CHF contractat anterior.

3. La data de 29 octombrie 2010, după ce ultimul demers de a mai obține bani de la martorul S.C.M. a eșuat, inculpatul A.M. a aflat însă nr. de telefon mobil al martorului S.I..

Apelându-l pe acesta din urmă inculpatul i-a cerut să se întâlnească în localitatea Scornicești, pentru a discuta.

S.I. a refuzat să se deplaseze la locul indicat de către inculpat spunându-i ca se afla la o vulcanizare din comuna Valea Mare, jud. Olt.

Ulterior inculpatul s-a deplasat în comuna Valea Mare, la vulcanizarea unde se afla S.I. și fratele acestuia, martorul S.C.V.

După ce a comunicat martorului S.I. că față de el se formulase o sesizare în sensul că efectua lucrări agricole pe terenuri preluate în arendă și astfel obținea venituri pentru care nu plătea impozit la bugetul de stat, nefiind autorizat în condițiile legii spre a desfășura asemenea activități și că ar datora o sumă mare de bani către stat, A.M. i-a cerut 1.500 sau 2.000 RON pentru a nu da curs sesizării. Totodată, inculpatul i-a spus martorului că a lucrat toarte bine și cu fratele martorului iar pe acesta l-ar fi costat aproximativ 30.000 RON pentru a scăpa de probleme. La această discuție inculpatul a solicitat martorului telefonul mobil și i l-a închis.

Martorul S.I. nu a răspuns imediat la solicitarea inculpatului spunându-i că nu are bani asupra sa, că îl va contacta ulterior și îi va comunica hotărârea luată.

După ce s-a despărțit de inculpat, S.I. l-a apelat telefonic pe fratele său, S.C.M., de la care a aflat că A.M. pretinsese bani și în urma acestei solicitări îi dăduse suma totală de 16.500 RON, S.C.M. avertizându-l că dacă inspectorul va face control și în ceea ce îl privește, este posibil să îi impună plata vreunei sume de bani, așa cum procedase cu ei.

Consultându-se și cu fratele său S.C.V. (martor), S.I. a luat hotărârea de a denunța fapta organelor de cercetare penală și în acest sens s-a deplasat la Postul de poliție al comunei Optași, jud.Olt. Urmare a discuției cu agentul de poliție martorul a fost sfătuit să-i spună inculpatului că ar fi posibil să-i dea bani și l-a îndrumat în același timp către un procuror de la Tribunalul Olt

În acest context, martorul denunțător S.I. a discutat telefonic cu inculpatul A.M., au stabilit o întâlnire la Optași Măgura, unde motivând că nu dispune de mai mulți bani, i-a dat inculpatului suma de 50 RON, acesta din urmă stabilind să se întâlnească în ziua următoare în municipiul Pitești pentru a-i remite banii solicitați într-un cuantum final de 4.000 - 5.000 RON, fixat de inculpat, când a constatat că martorul S.I. devenise cooperant.

Ulterior, inculpatul A.M. în cadrul unor discuții telefonice succesive a comunicat martorului S.I. schimbarea locului de întâlnire din ziua de 30 octombrie 2010, în localitatea Jitaru, jud. Olt, apoi la intrarea în mun. Slatina.

Denunțul formulat de martorul S.I. a fost trimis de la Postul de poliție Optași la data de 30 octombrie 2010 la Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt care potrivit dispoz. art. 213 C. proc. pen. a efectuat activitățile premergătoare prinderii în flagrant a inculpatului.

În dimineața zilei de 30 octombrie 2010, după ce suma de 5.000 RON pusă la dispoziția organelor de urmărire penală de către martorul denunțător S.I. a fost identificată prin consemnarea seriilor celor 25 bancnote din cupiura de 200 RON, au fost marcate cu pulbere fluorescentă, cinci dintre bancnote fiind inscripționare cu mențiunea "MITĂ" și "30.X.2010", activități descrise în detaliu în cuprinsul procesului-verbal. nr. 495/PA/2010 din 30 octombrie 2010, S.I. s-a întâlnit cu inculpatul A.M. într-o parcare amplasată la intrarea în municipiul Slatina, dinspre mun. Pitești.

Inculpatul A.M. l-a invitat în autoturismul său marca H.A. și după ce a aflat de la martorul denunțător că avea asupra sa suma de 5.000 RON, i-a cerut să o depună în torpedoul autoturismului, promițând că nu va da curs sesizării și nu-i va impune să plătească sume de bani cu titlu de impozite ori amenzi.

În cursul discuției, martorul a încercat să-l convingă să primească într-o primă fază doar 2.000 RON exprimându-și temerea că nu va fi rezolvată problema sa.

Inculpatul A.M. a insistat ca martorul să pună în torpedo întreaga sumă de 5.000 RON, afirmând că dacă va fi necesar va interveni și pe lângă alți colegi de ai săi, iar dacă nu va reuși să-i rezolve problema, îi va restitui o parte din bani.

Convorbirea dintre inculpat și martor a fost înregistrată de martorul S.I. cu un reportofon marca "O.", care ulterior a fost pus la dispoziția organelor de urmărire penală, astfel cum rezultă din procesul verbal nr. 495/PA/2010 din 30 octombrie 2010. Această convorbire a fost recunoscută și de inculpat, care pe parcursul urmăririi penale cu prilejul audierii în prezența apărătorului ales, la data de 05 noiembrie 2010, a precizat că a ascultat convorbirea purtată cu denunțătorul S.I. la data de 30 octombrie 2010 și nu are obiecțiuni cu privire la realitatea acesteia; în sens asemănător a fost și declarația din cursul judecății la termenul din 07 februarie 2011 inculpatul precizând doar că nu își explică multe dintre replicile de la acea dată invocând că la acel moment ar fi avut o stare generală de rău.

După ce martorul denunțător S.I. a plecat din autoturismul inculpatului și acesta s-a pus în mișcare, echipa operativă a intervenit, a oprit autoturismul condus de inculpat la intersecția str. P. cu C. din municipiul Slatina, jud. Olt și au găsit în torpedoul autovehiculului suma de 5.000 RON marcată criminalistic și descrisă în cuprinsul procesului-verbal de marcare din 30 octombrie 2010.

Inițial, inculpatul A.M. a negat că ar fi avut cunoștință despre faptul că în torpedo s-ar afla suma de 5.000 RON, afirmând că poate presupune că banii au fost puși acolo sau aruncați sub scaun fără să fi observat.

Ulterior a recunoscut primirea sumei de 5.000 RON, declarând însă că intenționa să se deplaseze la organele de politie pentru a denunța fapta martorului S.I.

Această ultimă afirmație s-a apreciat ca nefiind credibilă câtă vreme inculpatul inițial, când a fost oprit de organele de poliție și procuror nu a spus că ar avea suma de bani respectivă, nicidecum să o fi predat imediat ci a încercat chiar să afirme că nu avea cunoștință despre aceasta.

Situația de fapt expusă a rezultat din: declarațiile martorilor denunțători S.C.M., S.I. și S.M. care au descris circumstanțele în care inculpatul le-a pretins bani și în urma acestor solicitări ei i-au remis, procesul-verbal de marcare criminalistică a sumei de 5.000 RON folosită în organizarea flagrantului încheiat la data de 30 octombrie 2010, procesul-verbal de prindere în flagrant a inculpatului după primirea sumei de 5.000 RON de la martorul denunțător S.I., înregistrarea și planșa foto privind activitățile desfășurate de organele de urmărire penală cu ocazia constatării infracțiunii flagrante din data de 30 octombrie 2010, procesul-verbal privind redarea convorbirilor din data de 30 octombrie 2010 între inculpatul A.M.

și martorul denunțător S.I., procesele-verbale de percheziție efectuate la domiciliul inculpatului și la biroul acestuia din cadrul DGFP Olt, percheziții efectuate în baza Încheierii nr. 20 pronunțată la data de 30 octombrie 2010 în dosarul nr. X și a autorizațiilor de percheziție nr. 46 din 30 octombrie 2010 și 47 din 30 octombrie 2010, planșele fotografice privind aspectele fixate cu ocazia efectuării celor două percheziții, înscrisuri în fotocopie privind AF S.I.C.M. găsite la domiciliul inculpatului, fișa postului inculpatului, fotocopii programe de control aferente lunilor august - octombrie 2010 dispuse de DGFP Olt - Activitatea de Inspecție Fiscală, actele de constatare și sancționare încheiate de inspectorii fiscali A.M.

și O.C.A. cu prilejul controlului efectuat la AF S.I.C.M. în luna august 2010, deciziile de impunere din data de 30 august 2010 pentru AF S.I.C.M., somații emise de AFP Scornicești pe numele S.C.M. și S.I.V., adresa nr. 18896 din 15 noiembrie 2010 emisă de AFP Scornicești privind încasările din luna august 2010 pentru S.C.M., procesul-verbal de conducere în teren de către martorul denunțător S.M. și planșa foto anexată acestuia efectuată la data de 11 noiembrie 2010 privind indicarea locului de întâlnire cu inculpatul A.M. când i-a predat acestuia suma de 2.300 RON, respectiv a cutiei poștale în care a introdus banii la îndrumarea inculpatului, procesul-verbal de conducere în teren de către martorul denunțător S.C.M.

și planșa foto privind aspectele filmate - indicarea locului în care a remis suma de 6.000 RON inculpatului A.M., respectiv a cutiei poștale în care a introdus banii la îndrumarea inculpatului, procesul-verbal de confruntare a inculpatului A.M. cu martorul S.I., procesul-verbal privind listingul convorbirilor telefonice efectuate în perioada august - octombrie 2010 de către inculpatul A.M.; copia cererii formulată și depusă de S.M. la APIA Olt înregistrată sub nr. 58898 din 9 octombrie 2010, adresa nr. 58814 din 15 noiembrie 2010 emisă de APIA Olt, adresa nr. 2014 din 02 decembrie 2010 emisă de P.B.

România SA - Sucursala Slatina, adresa nr. 466 din 10 decembrie 2010 emisă de C.B.E.D. România, suporturi optice tip DVD și CD cuprinzând înregistrarea convorbirii din data de 30 octombrie 2010 dintre inculpatul A.M. și martorul denunțător S.I., aspectele privind activitatea de prindere în flagrant a inculpatului și cele privind perchezițiile efectuate la domiciliul și locul de muncă al inculpatului, declarațiile martorilor S.M., S.I., A.V., P.N., O.C.A., G.I.V., S.I.V., S.C.V., D.C., M.M., P.C., S.V.M.R., S.V.D., Z.D. și Z.I, ultimii doi fiind martori asistenți la întocmirea procesului-verbal de prindere în flagrant, declarațiile inculpatului și celelalte mijloacele de probă administrate pe parcursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești, examinate coroborat.

În ceea ce privește cererea privind constatarea nulității procesului-verbal de percheziție domiciliară formulată de inculpat și în concluziile scrise, s-a constatat că astfel cum a precizat și inculpatul, această cerere a fost invocată și la primul termen de judecată și a fost soluționată de instanță prin Încheierea pronunțată la data de 07 februarie 2011, fiind respinsă ca neîntemeiată, iar considerentele ce au justificat această soluție fiind expuse temeinic argumentat, astfel că nu au mai fost reluate.

În drept, s-a reținut că:

1. Faptele inculpatului A.M. care, în calitate de inspector în cadrul Direcției Generale a Finanțelor Publice Olt - Activitatea de Inspecție Fiscală - Serviciul Inspecție Fiscală Persoane Fizice 1, desemnat să efectueze control fiscal la AF S.I.C.M. din comuna Optași Măgura, jud.Olt, în perioada august - septembrie 2010, a pretins și primit, în mod repetat și în baza aceleiași rezoluții infracționale, sume de bani totalizând 16.500 RON de la martorul denunțător S.C.M. pentru a-și îndeplini în mod defectuos atribuțiile de serviciu, în sensul de a stabili în sarcina contribuabilului obligații fiscale într-un cuantum redus față de valoarea reală, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de luare de mită prev. de art. 254 alin. (1) și (2) C. pen. rap. la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 modif. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

2. Faptele inculpatului A.M. care, în aceeași calitate, a pretins și primit în mod repetat și în baza aceleiași rezoluții infracționale, în cursul lunii octombrie 2010, diverse sume de bani totalizând 16.300 RON de la martorul denunțător S.M., pentru a nu-și îndeplini atribuțiile de serviciu constând în identificarea persoanelor care desfășoară activități clandestine și sancționarea acestora întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de luare de mită, prev. de art. 254 alin. (1) și (2) C. pen. rap. la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 modif. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

3. Faptele aceluiași inculpat de a pretinde și primi, în mod repetat și în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, în perioada 29 - 30 octombrie 2010, sume de bani totalizând 5.050 RON de la martorul denunțător S.I. pentru a nu-și îndeplini atribuțiile de serviciu constând în identificarea persoanelor care desfășoară activități clandestine și sancționarea acestora, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de luare de mită prev. de art. 254 alin. (1) și (2) C. pen. rap. la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 modif. cu aplic. art. 41 alin. 2 C. pen.

În raport de probele administrate în cauză, atât pe parcursul urmăririi penale cât și al cercetării judecătorești examinate coroborat, în ansamblu și în vederea stabilirii adevărului, conform art. 63 alin. (2) C. pen., Tribunalul a apreciat că sunt realizate cerințele art. 343 alin. (2) C. pen. și în consecință a dispus condamnarea inculpatului pentru fiecare dintre aceste trei infracțiuni aflate în concurs real prev. de art. 33 lit. a) C. pen., la pedeapsa închisorii prevăzută de textul legal incriminator.

La individualizarea pedepselor principale stabilite pentru fiecare dintre infracțiunile concurente și a pedepsei rezultante aplicate inculpatului urmare a regulilor concursului de infracțiuni, instanța a avut în vedere criteriile generale prev. de art. 72 C. pen. respectiv dispozițiile părții generale a C. pen., limitele de pedeapsă prevăzute de legea specială (Legea nr. 78/2000 modif.), persoana făptuitorului, gradul de pericol social al faptelor săvârșite și împrejurările care agravează sau atenuează răspunderea penală.

S-a ținut seama de circumstanțele concrete în care a acționat inculpatul, așa cum au fost prezentate și rezultă în detaliu din toate mijloacele de probă administrate, de natura infracțiunilor comise - luare de mită, consecințele acestora, forma continuată și valorile sociale ocrotite prin incriminarea unor asemenea fapte de corupție, amploarea fenomenului infracțional în acest domeniu, perseverența infracțională și atitudinea manifestată de inculpat după comiterea faptelor.

De asemenea, s-a avut în vedere și împrejurarea că potrivit fișei de cazier judiciar și înscrisurilor rezultă că inculpatul a mai fost sancționat anterior pentru comiterea unei fapte similare - infracțiunea de luare de mită prev. de art. 254 alin. (2) C. pen. rap. la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 - prin ordonanța Parchetului de pe lângă Tribunalul Olt nr. 615/PA/2007 din 07 aprilie 2008 s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului A.M. și aplicarea sancțiunii administrative - amendă în cuantum de 1.000 RON. Din examinarea acestei ordonanțe rezultă că fapta pentru care s-a aplicat învinuitului A.M. sancțiunea cu caracter administrativ, a fost reținută în esență ca fiind aceea că după efectuarea controlului fiscal la AF R.C., dar înainte de a întocmi raportul final, A.M. a pretins și primit suma de 1.300 RON de la numitul R.M., la locuința acestuia, unde s-a deplasat motivând că ar mai avea anumite aspecte de verificat, care dacă s-ar confirma ar atrage sancțiuni suplimentare.

Implicarea inculpatului în comportamente infracționale repetate, de aceeași natură, adoptarea unei atitudini în care au fost ignorate normele legale și s-a relevat tendința obținerii veniturilor prin modalități de eludare a legii a fost avută în vedere la individualizarea pedepselor.

Pe de altă parte au fost avute în vedere și circumstanțele personale ale inculpatului așa cum au rezultat din înscrisurile în circumstanțiere depuse pe parcursul cercetării judecătorești privind cariera și activitatea profesională a acestuia evidențiate ca fiind pozitive.

Față de considerentele expuse, instanța a dispus condamnarea inculpatului:

1. în baza art. 254 alin. (1) și (2) C. pen., rap. la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 modif. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. la pedeapsa principală de 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită (martor denunțător S.C.M.).

2. în baza art. 254 alin. (1) și (2) C. pen. rap. la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 modif. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. la pedeapsa principală de 4 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită (martor denunțător S.M.).

3. în baza art. 254 alin. (1) și (2) C. pen. rap. la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 modif. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. la pedeapsa principală de 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită (martor denunțător S.I.).

Pe lângă fiecare dintre aceste trei pedepse principale, instanța a aplicat inculpatului și pedepse complementare, astfel:

1. În baza art. 254 alin. (1) și (2) C. pen. și art. 6 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 modif. rap. la art. 65 alin. (2) și (3) C. pen. și art. 53 alin. (2) lit. a) C. pen. pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen. (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat și dreptul de a ocupa sau de a exercita o profesie ori de a desfășura o activitate de natura aceleia de care s-a folosit pentru săvârșirea infracțiunii respectiv aceea de funcționar public) pe durată de 4 ani.

2. În baza art. 254 alin. (1) și (2) C. pen. și art. 6 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 modif. rap. la art. 65 alin. (2) și (3) C. pen. și art. 53 alin. (2) lit. a) C. pen. pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen. (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat și dreptul de a ocupa sau de a exercita o profesie ori de a desfășura o activitate de natura aceleia de care s-a folosit pentru săvârșirea infracțiunii respectiv aceea de funcționar public) pe durată de 4 ani și 6 luni.

3. În baza art. 254 alin. (1) și (2) C. pen. și art. 6 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 modif. rap. la art. 65 alin. (2) și (3) C. pen. și art. 53 alin. (2) lit. a) C. pen. pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen. (dreptul de a alege și de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat și dreptul de a ocupa sau de a exercita o profesie ori de a desfășura o activitate de natura aceleia de care s-a folosit pentru săvârșirea infracțiunii respectiv aceea de funcționar public) pe durată de 5 ani.

S-au aplicat și regulile concursului de infracțiuni reglementat de art. 33 lit. a) C. pen., art. 34 lit. b) C. pen., și art. 35 C. pen, și în consecință a aplicat inculpatului A.M. pedeapsa principală cea mai grea de 5 ani închisoare în regim de detenție conform art. 57 C. pen. apreciind că această pedeapsă este de natură să realizeze scopul preventiv, educativ și coercitiv prevăzut de legiuitor în art. 52 C. pen. și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen. (dreptul de a alege și de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat și dreptul de a ocupa sau de a exercita o profesie ori de a desfășura o activitate de natura aceleia de care s-a folosit pentru săvârșirea infracțiunii respectiv aceea de funcționar public) pe durată de 5 ani pedeapsă ce va fi executată conform art. 66 C. pen. "după executarea pedepsei închisorii, după grațierea totală sau a restului de pedeapsă, ori după prescripția executării pedepsei" principale.

În baza art. 71 C. pen. a aplicat inculpatului și pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen. (dreptul de a alege și de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat și dreptul de a ocupa sau de a exercita o profesie ori de a desfășura o activitate de natura aceleia de care s-a folosit pentru săvârșirea infracțiunii respectiv aceea de funcționar public), care se va executa potrivit art. 71 alin. (2) C. pen. "din momentul în care hotărârea de condamnare rămâne definitivă și până la terminarea executării pedepsei, până la grațierea totală sau a restului de pedeapsă ori până la împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei".

La stabilirea pedepsei accesorii (și complementare), pe lângă dispozițiile legale menționate au fost avute în vedere și argumentele expuse de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza Hirst contra Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord (Decizia nr. 2 din 6 octombrie 2005) respectiv că aplicarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor electorale poate fi dispusă cu respectarea principiului proporționalității întrucât nu sunt absolute și pot face obiectul unor limitări, statele contractante având o largă marjă de apreciere în materie, iar aplicarea pedepsei accesorii a interzicerii a acestor drepturi poate fi realizată în baza hotărârii definitive a instanței.

În cauza dedusă judecății, natura infracțiunilor comise de inculpat (infracțiuni de corupție), circumstanțele concrete în care acesta a acționat în calitate de funcționar public - inspector fiscal în cadrul DGFP Olt, perseverența infracțională - activitățile infracționale desfășurate în mod repetat, comportamentul anterior al inculpatului sancționat pentru o altă faptă de corupție; atitudinea acestuia după comiterea faptelor, a determinat aprecierea rezonabilă că îi pot fi limitate drepturile electorale, inclusiv dreptul de a alege precum și dreptul de a ocupa sau de a exercita o profesie ori de a desfășura o activitate de natura aceleia de care s-a folosit condamnatul pentru săvârșirea infracțiunii respectiv aceea de funcționar public, măsura aplicării acestor pedepse accesorii fiind apreciată de instanță ca proporțională și justificată.

În ceea ce privește măsura preventivă dispusă în cauză s-a constatat că pe parcursul urmăririi penale: prin Ordonanța Parchetului de pe lângă Tribunalul Olt nr. 495/PA/2010 din 30 octombrie 2010 s-a dispus reținerea inculpatului pentru o perioadă de 24 ore, de la 30 octombrie 2010 ora 19:45 până la 31 octombrie 2010 ora 19:45.

- Prin Încheierea nr. 30 din 31 octombrie 2010 pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul 3961/104/2010 s-a admis propunerea formulată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt și s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului A.M. pe o durată de 29 zile începând cu 31 octombrie 2010, fiind emis mandatul de arestare preventivă nr. 37 din 31 octombrie 2010.

- Prin Încheierea nr. 218 din 08 noiembrie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. 2941/54/2010, s-a admis recursul declarat de inculpat împotriva încheierii prin care s-a dispus arestarea preventivă, s-a casat Încheierea nr. 30 din 31 octombrie 2010 pronunțată de Tribunalul Olt și rejudecând s-a respins propunerea de arestarea preventivă a inculpatului A.M. și s-a dispus revocarea măsurii arestării preventive, punerea de îndată în libertate a inculpatului.

Astfel, în baza art. 88 C. pen. a fost dedusă din pedeapsa principală aplicată inculpatului timpul reținerii și arestării preventive de la data de 30 octombrie 2010 ora 19:45 până la data de 08 noiembrie 2010 (data revocării măsurii arestării preventive și punerii în libertate a inculpatului conform Încheierii nr. 213 din 08 noiembrie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. 2941/54/2010).

În ceea ce privește latura civilă a procesului penal s-a constatat că martorii denunțători S.C.M. și S.M. atât pe parcursul urmăririi penale cât și al cercetării judecătorești au solicitat restituirea sumelor de bani predate inculpatului la cererea acestuia.

Având în vedere soluția de netrimitere în judecată față de martorii denunțători dispusă prin același act de sesizare (rechizitoriul DNA - Serviciul Teritorial Craiova nr. 229/P/2010) respectiv neînceperea urmăririi penale față de numiții S.C.M., S.I.V., S.M. și S.I. pentru fapta prev. de art. 255 alin. (1) C. pen. rap. la art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000 și soluția de condamnare a inculpatului conform prezentei hotărâri, Instanța în baza art. 19 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 modif. coroborat cu art. 255 alin. (5) C. pen. a dispus obligarea inculpatului A.M. să restituie suma de 16.560 RON martorului denunțător S.C.M. și suma de 16.300 RON martorului denunțător S.M.

Totodată potrivit art. 254 alin. (3) C. pen. conform cărora "banii, valorile sau orice alte bunuri care au făcut obiectul luării de mită, se confiscă iar dacă acestea nu se găsesc, condamnatul este obligat la plata echivalentului lor în bani", s-a dispus confiscarea de la inculpat a sumei de 50 RON primită de la martorul denunțător S.I.

Referitor la acesta din urma s-a constatat că nu a solicitat cu prilejul audierii de către instanță restituirea vreunei sume de bani, iar suma de 5.000 RON a fost inițial pusă la dispoziția organelor de urmărire penală pentru organizarea flagrantului și restituită ulterior de către procuror martorului denunțător conform art. 255 alin. 5 C. proc. pen, aspect care rezultă și din procesul verbal încheiat la data de 30 octombrie 2010 de către procuror.

Pe de altă parte, pe lângă această sumă de bani s-a reținut că în ziua de 29 octombrie 2010 martorul denunțător S.I. a predat inculpatului suma de 50 RON, fără a formula ulterior vreo cerere de restituire a acesteia, iar primirea sumei respective a fost recunoscută și de către inculpat dar acesta a invocat faptul că ar fi fost primită cu titlu de contravaloarea carburantului necesar pentru deplasarea în localitatea unde se afla martorul denunțător S.I. deși nu exista niciun temei legal pentru ca inculpatul să primească suma de bani menționată.

Pentru garantarea executării obligațiilor civile și a măsurii de siguranță dispuse față de inculpatul A.M., având în vedere dispoz. art. 20 din Legea nr. 78/2000 modif. potrivit cărora în cauză luarea măsurilor asigurătorii este obligatorie, dispoz. art. 163 alin. (1) C. proc. pen. și art. 357 alin. (2) lit. c) C. proc. pen. s-a menținut sechestrul asigurător asupra terenului intravilan, categoria de folosință păduri, în suprafață de 0,26 ha situat pe raza comunei Celaru, sat Ghizdăvești, jud. Dolj, având ca vecinătăți: nord - HC 1427, est - moștenitorii lui G.A., vest - L.I., sud - Drum Exploatare 507 și autoturismului marca H.A. - măsură dispusă la data de 08 decembrie 2010 prin Ordonanța D.N.A - Serviciul Teritorial Craiova conform dispoz. art. 163 - 165 C. proc. pen, aplicată conform procesului-verbal încheiat la data de 10 decembrie 2010 în dosarul de urmărire penală nr. 229/P/2010 și înscrisurilor privind dreptul de proprietate al inculpatului precum și existența în evidențele fiscale a inculpatului cu aceste bunuri.

S-a constatat că în evidențele fiscale inculpatul figurează cu aceste bunuri astfel:

- potrivit adresei nr. 86070 din 17 noiembrie 2010 emisă de Primăria municipiului Slatina - Direcția venituri - A.M. figurează cu autoturismul marca H.A., proprietari A.M. și P.G. conform facturii nr. 377808 din 09 octombrie 2006;

- potrivit adresei nr. 5587 din 06 decembrie 2010 emisă de Primăria comunei Celaru, jud. Dolj - terenul intravilan, categoria de folosință păduri menționat este proprietatea inculpatului A.M. conform contractului de donație autentificat sub nr. 1623/2002 la BNP P.C. și R.M. din orașul Caracal, jud. Olt.

2. Împotriva acestei sentinței au declarat în termen legal apeluri Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Craiova și inculpatul A.M.

Primul motiv de apel al parchetului a vizat nelegala aplicare a pedepsei accesorii privind interzicerea dreptul de a alege și de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat și dreptul de a ocupa sau de a exercita o profesie ori de a desfășura o activitate de natura aceleia de care s-a folosit pentru săvârșirea infracțiunii, respectiv aceea de funcționar public, prev. de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen. pe lângă pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare, iar nu pe lângă fiecare dintre pedepsele componente, de 4 ani, 4 ani și 6 luni și 5 ani închisoare, în timp ce al doilea motiv de apel a vizat netemeinicia pedepselor aplicate inculpatului fiind apreciate mult prea blânde față de atitudinea nesinceră a acestuia, de gravitatea infracțiunilor de care este acuzat, de perioada lungă de timp în care s-a desfășurat activitatea infracțională, de urmarea produsă și ținând cont de valoarea protejată de lege prin infracțiunile deduse judecății.

Inculpatul a criticat sentința pentru greșita individualizare a pedepselor aplicate, arătând că pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare cu executare în regim de detenție este mult prea severă în raport de circumstanțele personale ale inculpatului, conform înscrisurilor depuse la dosarul de fond. Astfel, s-a arătat de către inculpat că lipsa antecedentelor penale, cariera și activitatea profesională a acestuia, apreciată ca fiind una de excepție, justifică reținerea circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 C. pen., cu consecința aplicării unei pedepse rezultante sub minimul special. În dezbaterile apelului, inculpatul, prim apărător, a solicitat redozarea pedepsei și suspendarea sub supraveghere a executării acesteia.

Curtea de Apel Craiova, a respins ca nefondat primul motiv de nelegalitate invocat de către parchet, arătând că rațiunea instituirii pedepselor accesorii își are temeiul în incompatibilitatea exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen. cu starea de privare de libertate pe care o presupune prin natura sa executarea pedepsei închisorii. În urma interpretării date art. 71 C. pen. prin decizia nr. LXXV/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza I - c C. pen. nu se face automat, prin efectul legii, ci se supune aprecierii instanței, în funcție de criteriile stabilite în art. 71 alin. (3) C. pen. Pedeapsa accesorie urmărește o pedeapsă principală ce se executa și care, în cazul concursului de infracțiuni, este rezultatul cumulului juridic al mai multor pedepse principale. Că pedeapsa accesorie vizează o pedeapsă rezultantă ce urmează a fi executată este demonstrat și de faptul că, deși dispozițiile art. 35 C. pen. au suferit modificări, nu s-a reglementat, ca în cazul pedepselor complementare sau măsurilor de siguranță, ipoteza mai multor pedepse accesorii în situația concursului de infracțiuni, pedepse accesorii având eventual un conținut diferit, câtă vreme, ca urmare a modificărilor aduse art. 71 prin Legea nr. 278/2006 și interpretării Înaltei Curți de Casație și Justiție, interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 nu mai operează de drept, ci este lăsată la aprecierea judecătorului care aplică pedeapsa.

Au fost apreciate ca nefondate și criticile parchetului și inculpatului privind modul de individualizare a pedepselor. Astfel, s-a arătat că inculpatul a fost condamnat pentru comiterea a trei infracțiuni de luare de mită în formă continuată, reținându-se că, profitând de funcția deținută, aceea de inspector în cadrul Direcției Generale a Finanțelor Publice Olt, a pretins și primit diverse sume de bani de la mai multe persoane fizice, fie pentru a stabili obligații fiscale reprezentând impozite, majorări de întârziere și penalități într-un cuantum redus față de valoarea reală, fie pentru a nu-și îndeplini atribuțiile de serviciu constând în identificarea persoanelor care desfășoară activități clandestine și aplicarea față de acestea a sancțiunilor prevăzute de lege. Executarea unei pedepse de 5 ani închisoare în detenție este justificată de numărul și natura infracțiunilor comise, perseverența în comportamentul antisocial de care a dat dovadă inculpatul chiar după aplicarea unei sancțiuni administrative pentru comiterea aceluiași tip de faptă penală, luare de mită, atitudinea nesinceră și încercarea continuă de tergiversare a prezentei cauzei dar și de înscrisurile în circumstanțiere depuse de inculpat în dosarul primei instanțe. Aceste înscrisuri, depuse pe parcursul cercetării judecătorești, privind cariera și activitatea profesională a acestuia, evidențiate ca pozitive, nu pot constitui o motivare pentru reținerea unor circumstanțe atenuante judiciare în favoarea inculpatului, așa cum a solicitat acesta în apel, dar reprezintă un argument pentru aplicarea unor pedepse orientate către minimul special prevăzut de lege.

În consecință, Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, prin Decizia penală nr. 241 din 6 iulie 2012 a respins apelurile declarate de Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Craiova și inculpatul A.M. împotriva Sentinței penale nr. 169 din 15 noiembrie 2011 a Tribunalului Olt, dispunându-se obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare statului.

3. Împotriva deciziei penale evocate au formulat recursuri în termen legal Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție, Serviciul Teritorial Craiova și inculpatul A.M. invocând critici de nelegalitate și netemeinicie.

Procurorul, în cuprinsul motivelor scrise de recurs, dar și în cadrul dezbaterilor, a susținut că atât hotărârea instanței de fond și decizia instanței de prim control judiciar sunt nelegale, întrucât prin acestea s-a făcut o greșită aplicare a legii, invocând drept caz de casare dispozițiile art. 3859 pct. 171 C. proc. pen.

Hotărârile pronunțate în cauză au fost criticate de procuror și din perspectiva greșitei individualizări judiciare a pedepsei aplicate inculpatului în raport cu disp. art. 72 C. pen., circumscris cazului de casare prev. de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen.

Astfel, se arată că potrivit art. 1 alin. (2) C. pen. pedeapsa accesorie s-a aplicat în mod nelegal abia după contopirea pedepsei principale, deoarece în mod legal era ca pedeapsa accesorie să se aplice obligatoriu pe lângă fiecare pedeapsă principală cu executare în regim de detenție.

În opinia procurorului, cele două instanțe confundă pedeapsa principală aplicată fiecăreia dintre infracțiunile deduse judecății cu pedeapsa rezultanta în urma concursului de infracțiuni.

Pe de altă parte, s-a învederat că pedepsele aplicate inculpatului sunt prea blânde în cuantumul lor în raport: cu gravitatea infracțiunilor săvârșite, durata de timp în care s-au desfășurat actele ilicite, caracterul repetat al acestora, urmările produse față de starea economică precară a martorilor denunțători.

Se apreciază că se impune ca instanțele să-i aplice inculpatului pedepse orientate către maximul prevăzut de lege, având în vedere și aspectul că pe parcursul cercetării judecătorești, dar și al urmăririi penale și în fața instanței de apel inculpatul a avut o atitudine nesinceră și oscilantă, arătând ca sumele găsite asupra sa reprezentau fie bani primiți de la martori pentru înființarea unei societăți comerciale, fie reprezentând plata serviciilor sale de ținere a evidenței contabile la o societate comercială.

Recurentul inculpat A.M., prin apărătorul său desemnat din oficiu, a invocat incidența cazurilor de casare prev. de art. 3859 pct. 18, 21, 9 C. proc. pen.

De asemenea, la dosarul cauzei inculpatul a înțeles să depună o serie de înscrisuri, memorii, probe materiale în opinia sa.

Într-o primă critică avansată, se arată că inculpatul personal nu a avut posibilitatea de a formula motive reale și obiective de apel, în condițiile în care apărătorul său din oficiu, fără consultarea sa, a depus la Curtea de Apel Craiova motivele de apel, iar la data la care instanța de prim control judiciar a pronunțat Decizia penală nr. 241 din 6 iulie 2012 inculpatul se afla internat în Spitalul Județean de Urgență Slatina (de la data de 27 iunie 2012) aspect comunicat instanței de judecată.

Invocând cele 10 volume de înscrisuri pe care inculpatul le-a depus la dosarul cauzei și care în viziunea sa constituie probe materiale în susținerea faptului că organele de urmărire penală au manifestat duplicitate în îndeplinirea sarcinilor de serviciu în cauza ce-l privește.

Într-o altă critică promovată se pretinde greșita condamnare urmare a comiterii unei grave erori de fapt, solicitându-se achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) - art. 10 lit. a) C. proc. pen. și art. 10 lit. e) C. proc. pen., sens în care se invocă o serie de înscrisuri.

O altă critică vizează nemotivarea de către judecătorul fondului pe care se întemeiază soluția dar și faptul că motivarea contrazice dispozițiile hotărârii iar aceasta nu. se înțelege.

Prin Decizia nr. 1.867 din 30 mai 2013 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, s-au respins, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție, Serviciul Teritorial Craiova și inculpatul A.M. împotriva Deciziei penale nr. 241 din data de 6 iulie 2012 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori.

A fost obligat recurentul inculpat la plata sumei de 600 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Pentru a pronunța această decizie, instanța de recurs a expus următoarele:

Situația de fapt a fost corect stabilită de instanța de fond în baza probelor administrate atât în faza de urmărire penală, cât și în mod direct și nemijlocit în faza de cercetare judecătorească, faptele fiind corect încadrate juridic iar exigențele de tragere la răspundere penală fiind îndeplinite.

Astfel, sub aspectul situației de fapt, judecătorul fondului a reținut că inculpatul A.M., încadrat în funcția de inspector superior cls. I, în cadrul DGFP Olt - Activitatea de Inspecție Fiscală - Serviciul Inspecție Fiscală Persoane Fizice - în îndeplinirea atribuțiilor specifice a pretins și primit în perioada august - octombrie 2010 - în mod repetat, în baza unor rezoluții infracționale distincte - sume de bani de la martorii denunțători S.C., S.M., S.I. - pentru a nu-și îndeplini atribuțiile de serviciu ori a le îndeplini în mod defectuos, starea de fapt fiind descrisă în detaliu și fiind conformă pe deplin cu probele cauzei.

Astfel, în raport cu critica avansată de recurentul inculpat privitor la greșita sa condamnare, consecință a comiterii unei grave erori de fapt, Înalta Curte de Casație și Justiție efectuând propriul examen, a constatată ca nefondată critica.

Prin eroare de fapt se înțelege o greșită examinare a probelor administrate în sensul că la dosar există o anumită probă când în realitate aceasta nu există, sau că anumite acte ar demonstra existenta unor împrejurări, când, în realitate din aceste mijloace de probă rezultă contrariul.

Or, în prezenta cauză nu se poate invoca în mod fundamentat o greșită stabilire a situației de fapt, instanțele neignorând probe, neacordând încredere excesivă unor anumite probe, ci, dimpotrivă, evaluând într-o manieră corespunzătore întregul material probator administrat complet în cauză.

Prin urmare, Înalta Curte de Casație și Justiție a apreciat, astfel cum instanțele au făcut-o, că vinovăția inculpatului în comiterea faptelor deduse judecății este pe deplin stabilită și dovedită, reflectându-se în probele cauzei și nefăcând loc vreunui dubiu ce ar putea profita inculpatului.

În ceea ce privește pretinsa judecată a apelului în împrejurarea imposibilității de prezentare a inculpatului și a înștiințării instanței despre această imposibilitate (internare în spital), astfel cum recurentul inculpat arată, Înalta Curte de Casație și Justiție observând actele procedurale întocmite în cauză de instanța de prim control judiciar, mențiunile consemnate în decizia recurată (practica) a constatat că susținerea este nefondată, în cauză nefiind incident cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 21 C. proc. pen.

Astfel, contrar susținerilor apărării, la data la care instanța de apel a procedat la soluționarea apelurilor declarate, dând cuvântul în dezbateri, s-a prezentat apărătorul din oficiu al inculpatului care a învederat instanței că a luat legătura telefonic cu inculpatul, care a susținut că se află internat în spital și că va depune înscrisuri în acest sens. Deși instanța de prim control judiciar acordase un termen în vederea dovedirii eventualei stări de fapt invocate de inculpat, la dosarul cauzei nu au fost produse dovezi, înscrisuri, inculpatul având termen în cunoștință, context în care într-o manieră strict procedurală s-a trecut la soluționarea cauzei, neexistând vreo dovadă că inculpatul s-ar fi aflat internat în spital ori în vreo imposibilitate obiectivă de prezentare în instanță.

S-a mai constatat că în apel cauza a suferit amânări în repetate rânduri, urmare a conduitei procesuale manifestate de către inculpat, în susținerea unor aspecte pe care nu a reușit să le și dovedească, așa cum s-ar fi impus s-o facă, astfel încât Înalta Curte de Casație și Justiție nu a identificat vreo încălcare a drepturilor inculpatului.

S-a arătat că în același registru se înscrie și critica adusă de recurentul inculpat hotărârii pronunțate de judecătorul fondului din perspectiva dispozițiilor art. 3859 pct. 9 C. proc. pen., pretinsa nemotivare a hotărârii, ori existența unor contradicții între considerente și dispozitiv, nefiind fundamentate.

În ce privește criticile aduse de procuror hotărârii pronunțate în cauză, s-a arătat că nu vor fi primite în virtutea considerentelor ce urmează.

În adevăr, respectarea în chip riguros a manierei de aplicare a pedepsei accesorii inculpatului A.M., în raport cu pedepsele principale stabilite în cauză pentru fiecare dintre infracțiunile deduse judecații ar fi obligat instanțele să procedeze la aplicarea art. 71 C. pen. - art. 64 lit. a), b), c) C. pen., odată cu fiecare dintre pedepsele principale, ci nu după aplicarea art. 33 lit. a) - art. 34 lit. b) C. pen., respectiv după stabilirea pedepsei principale rezultante.

Este de știut că teoria și practica judiciară au statuat că pedepsele accesorii sunt pedepse privative de libertate care însoțesc pedeapsa principală a închisorii pe viață sau a închisorii ca un accesoriu al acesteia.

În cauză, inculpatului A.M. i-a fost interzis cu titlu de pedeapsă accesorie exercițiul dreptului de a alege și de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat și dreptul de a ocupa sau de a exercita o profesie sau de a desfășura o activitate de natura aceleia de care s-a folosit pentru săvârșirea infracțiunii, respectiv aceea de funcționar public - conform dispozițiilor art. 63 lit. a), b), c) C. pen. Deci, potrivit art. 71 alin. (1) și (2) C. pen., inculpatului A.M. i-a fost interzis exercițiul drepturilor urmare a aplicării pedepsei principale cu închisoarea, stabilirea pedepsei accesorii operând ope legis, ceea ce face ca maniera, tehnica de redactare a dispozițiilor hotărârii să fie criticabilă, însă fără a determina concluzia incidenței art. 3859 pct. 171 C. proc. pen., în sensul unei greșite aplicări a legii, astfel încât Înalta Curte de Casație și Justiție a apreciat că un asemenea aspect nu poate îndreptăți casarea hotărârii.

Desigur alta ar fi fost situația dacă instanța ar fi înțeles să interzică inculpatului și exercițiul altor drepturi, ca pedeapsă accesorie, (de pildă, conform lit. d), e) ale art 64 C. pen.) când efectul nu se mai producea tot ope legis, ca urmare a condamnării la o pedeapsă privativă de libertate, ci era supusă aprecierii instanței, în funcție de criteriile stabilite de art. 71 alin. (3) C. pen.

În fine, în propria evaluare cu privire la operațiunea de individualizare judiciară a pedepsei - principale, accesorie, complementare - stabilite de instanțe în planul naturii, cuantum, modalitate ele executare - Înalta Curte de Casație și Justiție a considerat că au fost respectate exigențele art. 72 C. pen.

Pedepsele aplicate reflectă gradul de pericol social al faptelor săvârșite de către inculpat, ținând cont de împrejurările concrete ale cauzei, de circumstanțele de ordin personal ce caracterizează inculpatul, astfel încât criticile aduse de procuror nu pot fi primite.

Individualizarea pedepsei trebuie să aibă ca scop determinarea aplicării unei pedepse juste, corecte, atât sub aspectul restabilirii ordinii de drept încălcate, cât și prin punctul de vedere al nevoii de reeducare și reinserție socială a făptuitorului.

În această manieră, retribuția justă realizează și scopul pedepsei, cel de prevenție generală și specială.

Împotriva deciziei instanței de recurs, condamnatul A.M. a formulat contestație în anulare pe motiv că nu a fost ascultat de instanță la termenul de judecată din 30 mai 2013, pentru a-și spune ultimul cuvânt, în calitate de recurent - intimat inculpat.

Potrivit dispozițiilor art. 386 C. proc. pen., împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestație în anulare în următoarele cazuri:

a) când procedura de citare a părții pentru termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs nu a fost îndeplinită conform legii;

b) când partea dovedește că la termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs a fost în imposibilitate de a se prezenta și de a încunoștiința instanța despre această împiedicare;

c) când instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra unei cauze de încetare a procesului penal dintre cele prevăzute de art 10 alin. (1) lit. f) - i) cu privire la care existau probe la dosar;

d) când împotriva unei persoane s-au pronunțat două hotărâri definitive pentru aceeași faptă;

e) când la judecarea recursului, inculpatul prezent nu a fost ascultat, iar ascultarea acestuia era obligatorie potrivit art. 38514 alin. (1) ori art. 38516 alin. (1) C. proc. pen.

Potrivit dispozițiilor art 391 alin. (2) C. proc. pen., instanța, constatând că cererea de contestație este făcută în termenul prevăzut de lege, că motivul pe care se sprijină contestația este dintre cele prevăzute de art. 386 și că în sprijinul contestației se depun ori se invocă dovezi care sunt la dosar, admite în principiu contestația și dispune citarea părților interesate.

Examinând admisibilitatea în principiu a contestației în anulare de față în raport de dispozițiile art. 391 alin. (2) C. proc. pen., Înalta Curte constată că motivul invocat de contestatar, nu se circumscrie cazurilor de casare prev. de art. 386 C. proc. pen. Acesta a susținut că instanța de recurs, cu ocazia judecării cauzei, la data de 30 mai 2013, nu i-a acordat ultimul cuvânt, deși avea calitate de recurent-intimat inculpat.

Întrucât motivul invocat de contestator nu se regăsește printre cazurile de contestație prevăzute de art. 386 C. proc. pen., contestația în anulare de față este inadmisibilă, urmând a fi respinsă ca atare.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., contestatorul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorul A.M. împotriva Deciziei penale nr. 1.867 din 30 mai 2013 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr. 5294/104/2010.

Obligă contestatorul la plata sumei de 200 RON cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi 30 ianuarie 2014.

Procesat de GGC - AM