Civil delictual liability of fraud accomplices for bank losses from falsified credit applications

Asupra recursurilor penale de față constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 50 din data de 6 martie 2013 a Tribunalului Vrancea au fost respinse cererile privind schimbările de încadrare juridică.

Au fost condamnate inculpatele: M.C. și M.A., pentru comiterea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 C. pen. la câte 2 (doi) ani închisoare.

Au fost achitate inculpatele pentru comiterea infracțiunilor prev. de art. 26 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) C. pen. raportat la art. 10 lit. d) C. pen., complicitate la înșelăciune.

S-a constatat că infracțiunea pentru care s-a dispus condamnarea inculpatei M.C. la câte 2 ani închisoare, este concurentă cu infracțiunile pentru care inculpata a fost condamnată prin Sentința penală nr. 651 din 27 martie 2012 pronunțată de Judecătoria Focșani, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 225 din 18 iunie 2012 a Curții de Apel Galați și Sentința penală nr. 144 din 29 ianuarie 2009, definitivă prin Decizia penală nr. 87 din 16 martie 2009 a Tribunalului Vrancea.

A fost descontopită pedeapsa de 4 (patru) ani închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 651 din 27 martie 2012 în pedepsele componente de patru ani închisoare, șase luni închisoare, trei ani și două luni închisoare, cinci luni închisoare și un an închisoare și 250 RON, amendă aplicată prin Sentința penală nr. 144 din 29 ianuarie 2009.

S-a menținut anularea suspendării condiționate a executării pedepsei de un an închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 144/2009, de Judecătoria Focșani.

Au fost contopite pedepsele de patru ani închisoare, șase luni închisoare, trei ani și două luni închisoare, cinci luni închisoare, un an închisoare, 250 RON amendă cu pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare aplicată prin prezenta hotărâre, în pedeapsa cea mai grea de 4 (patru) ani închisoare, în total inculpata M.C. având de executat pedeapsa de 4 (patru) ani închisoare.

S-a constatat că pentru inculpata M.C. s-a emis mandat pentru executarea pedepsei privative de libertate în baza Sentinței penale nr. 651 din 27 martie 2012.

A fost anulat Mandatul nr. 748 din 21 iunie 2012 emis de Judecătoria Focșani și s-a dispus emiterea unui nou mandat.

I s-a interzis inculpatei pe perioada de executare a pedepsei exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

Au fost menținute celelalte dispoziții din sentințele penale contopite. S-a constatat că infracțiunea pentru care s-a dispus condamnarea inculpatei M.A. la pedeapsa de 2 ani închisoare este concurentă cu infracțiunile pentru care s-a dispus condamnarea prin Sentința penală nr. 651 din 27 martie 2012 de Judecătoria Focșani, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 925 din 18 iunie 2012 a Curții de Apel Galați.

A fost descontopită pedeapsa de un an închisoare în pedepsele componente de un an închisoare, o lună închisoare.

A fost anulată suspendarea condiționată a executării pedepsei de un an închisoare.

Au fost contopite pedepsele de un an închisoare, o lună închisoare, aplicate prin Sentința penală nr. 651/2012 cu pedeapsa de 2 ani închisoare, aplicată prin prezenta hotărâre, în pedeapsa cea mai grea, de 2 (doi) ani închisoare.

I s-a interzis inculpatei exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., pe perioada executării pedepsei.

În temeiul art. 81 C. pen., a fost suspendată condiționat executarea pedepsei pe perioada termenului de încercare de 4 (patru) ani.

I s-a atras atenția inculpatei asupra consecințelor nerespectării disp. art. 82 C. pen.

Au fost anulate actele false: adeverințe de venit, cărți de muncă întocmite pentru obținerea creditelor de la B. Focșani de către M.I., C.C., S.R., S.V., S.L.Ș., S.V., G.C., L.N., S.I., T.F.V., A.Ș., J.M., S.D., L.D., A.C., D.Ș.M., T.C.F., M.I.A., P.M., G.L., S.E., C.I., V.G., C.I.A. - descrise la urmărirea penală.

A fost respinsă ca inadmisibilă acțiunea civilă promovată împotriva inculpatelor de B. - pentru Sucursala Focșani. Din lucrările dosarului, instanța de fond a reținut următoarele: M.C. și M.A. sunt prietene, nu au o ocupație sau pregătire profesională bine definitivă însă au frecventat medii de afaceri în care au descoperit breșe prin care cu abilitate, folosindu-se fie de naivitatea, fie de dorința de câștig ușor, pot obține venituri și foloase proprii fără prea mult efort.

Astfel martorii G.L., T.F., A.Ș. au declarat că le cunoșteau pe inculpate ca fiind brokeri bancari. Martora V.G. a declarat că s-au recomandat ca persoane binevoitoare cu cunoștințe în domeniul bancar, iar din depozițiile martorilor A.C. etc. rezultă că a fost suficient ca inculpatele să-și ofere serviciile pentru a fi ulterior contactate, chiar dacă martorii cunoșteau că inculpatele nu sunt angajatele niciunei unități bancare.

Ajutorul dat de inculpate martorilor era simplu: acestea furnizau doritorilor actele necesare întocmirii dosarelor, iar ulterior erau depuse la unitatea bancară pentru acordarea creditelor bancare.

Adeverințele care atestau existența unor venituri lunare sigure prin calitatea de angajat la o societate comercială ca emise de: SC A.C. SRL pentru C.C., S.E., S.L.Ș., S.V., S.R., SC B.S. SRL pentru D.Ș.M., T.C.F.; SC M.F. SRL pentru G.C., L.N., S.I.; SC L.M. SRL pentru J.M., S.D.; SC M. SRL pentru A.Ș., T.F.V.; SC R.C. SRL pentru A.C., L.D., S.V.; SC D.C. SRL pentru P.M., M.I.

Solicitanții le dădeau inculpatelor copii de pe actele de identitate sau alte acte de stare civilă și odată dosarul completat, martorii mergeau la B. Sucursala Focșani, le depuneau la martorii W.A.M. (director) sau P.I.C. (consilier bancar) și în urma aprobării dosarelor primeau creditele solicitate. După ridicarea banilor de la casieria băncii, beneficiarii creditelor dădeau inculpatelor diferite sume solicitate inițial de acestea ca plată pentru ajutorul acordat - falsificarea actelor depuse la dosar.

Reprezentanții Sucursalei bancare F.D. au arătat în declarațiile lor că la depunere actele componente ale dosarelor îndeplineau toate cerințele de formă, nu prezentau indicii care să trezească suspiciuni privind autenticitatea lor sau realitatea datelor conținute. Însă când beneficiarii creditelor, repetat, nu și-au achitat ratele împrumuturilor, unitatea bancară a încercat să contacteze societățile emitente ale actelor depuse, pe administratorii acestora la adresele și numerele de telefon indicate și abia atunci au constatat nerealitatea actelor depuse.

La urmărirea penală audiindu-se martorii S.P. ca administrator al SC D.C. SRL, M.M. - administrator la SC M. SRL, B.C. - administrator la SC B.S. SRL, P.I. - administrator la SC L. SRL, M.C.A. - administrator la SC A.C. SRL, Ț.I. - administrator la SC M.F. SRL, contabilii V.D., I.V., P.M., s-a dovedit cu certitudine că aceste societăți nu au emis adeverințele de venit depuse la dosarele de credite și acești martori au precizat că societățile emitente nu au avut niciodată directori economici sau administratori consemnați în adeverințele de venit.

Verificându-se carnetele de muncă s-a constatat la urmărirea penală pentru cei 24 de martori că acestea cuprind date nereale deoarece nu sunt confirmate în evidențele Inspectoratului Teritorial de Muncă.

Contractul de muncă nr. AA/2007 înregistrat în rubrica specială de pe copia carnetului de muncă depus la dosarul de credit aparținând lui S.L.Ș. a fost identificat în evidența ITM ca fiind în realitate încheiat între D.V. și SC V.P. SRL; Contractul nr. BB/2006 înregistrat în rubrica specială de pe copia carnetului de muncă depus la dosarul de credit aparținând lui J.M. a fost identificat în evidența ITM ca fiind în realitate încheiat între O.M. și SC T.L.T. SRL, iar situația aceasta se repetă la toate copiile de pe carnetele de muncă.

S-a dovedit astfel că acele copii de pe carnetele de muncă erau falsificate prin completare cu date ale altor contracte de muncă aparținând altor persoane. Având în vedere faptul că pe acele copii ale carnetelor de muncă erau aplicate și ștampilele și semnăturile aparținând unor inspectori ITM, s-a procedat la audierea acestora.

Inspectorii ITM V.L., C.S., P.C., O.V., D.I. au declarat faptul că își recunosc semnăturile din rubricile special destinate acestora de pe copiile carnetelor de muncă în litigiu, însă nu au semnat ei și nu au ștampilat carnetele de muncă respective și nu le-au avut în supraveghere niciodată.

Unii dintre martori au constatat direct modalitatea în care inculpatele întocmeau actele necesare obținerii creditelor.

Astfel, M.I. a declarat că în timpul unei vizite la reședința lui M.A. a observat că aceasta avea o foaie de hârtie A4, pe care erau aplicate ștampile ale unor societăți comerciale.

M.A. lua impresiunile de ștampile ale unor societăți comerciale (aplicate pe o foaie de hârtie A4) și le aplica pe adeverințele de venit după care acea adeverință de venit era xerocopiată producându-se astfel o xerocopie de pe o adeverință de venit gata ștampilată. Această adeverință era completată cu pix cu pastă neagră cu datele persoanelor cărora li se întocmeau dosarele de credit. În continuare, martora M.I. a declarat că a văzut des venind în casa inculpatei M.A. pe numita M.C., fiind bune prietene. Deseori M.C. scria la computerul lui M.A. fără a permite accesul niciunei persoane în acea încăpere și avea o atitudine autoritară față de aceasta.

La urmărirea penală inculpata M.A. a recunoscut faptul că în anul 2008 a ajutat mai multe persoane să obțină credite bancare procurându-le dosarele de credit. A arătat că în anul 2007 a cunoscut-o pe M.C. și a aflat de la aceasta că este broker de credite și că poate obține credite bancare. În anul 2008 când nepoata sa S.V. a dorit să obțină un credit ipotecar și nu avea toate documentele în regulă, M.C. s-a oferit să o ajute și astfel în două zile au avut documentele gata întocmite. M.C. a avut nevoie doar de cartea de muncă a numitei S.V. și xerocopie de pe cartea de identitate pentru a întocmi documentele necesare la bancă.

Tot astfel s-a procedat și cu documentele întocmite de M.C. pentru S.R. atunci când acesta a dorit să obțină un credit de nevoi personale pentru a-și ajuta fiica în amenajarea apartamentului. S.V. a confirmat faptul că documentele pentru obținerea creditului au fost aduse de către M.C. și că a plătit pentru ele suma de 4.000 RON din care M.C. i-a spus că va plăti 3.000 RON contribuții sociale retroactiv la ITM și 1.000 RON este comisionul ei.

De asemenea, M.A. a declarat că după întocmirea acestui dosar de credit, M.C. i-a spus că dacă îi va aduce și alte persoane doritoare de credite îi va da și ei un comision de 300 RON. Astfel, inculpata M.A. cerea persoanelor care aveau nevoie de credite bancare copii de pe cărțile de muncă și de pe buletinele lor pe care le dădea lui M.C. Aceasta întocmea adeverințe de venit false și întocmea un dosar de credit pe care îl dădea lui M.A. să-l predea persoanei solicitante de credit.

M.A. a observat faptul că M.C. avea într-o mapă de culoare neagră mai multe ștampile ale societăților comerciale dintre care și le aduce aminte pe cele aparținând SC A.C. SRL și pe cea aparținând SC "M.F." SRL. Cu această ocazie a aflat de la M.C. că aceasta poate să semneze în diferite feluri și să scrie cu un specimen de scris diferit, astfel încât scrisul său de pe documentele întocmite la bancă să nu corespundă cu cel de pe alte documente. Tot din declarația dată de M.A. a reieșit faptul că M.C. venea cu copii ale cărților de muncă ștampilate pe care le completa cu date suplimentare cu un pix de culoare neagră. De asemenea, tot M.C. completa și declarațiile de venit cu datele persoanelor solicitante.

Inculpata M.A. a recunoscut faptul că la solicitarea inculpatei M.C. a mai semnat anumite documente, iar ștampila aplicată pe adeverința lui L.D. este a societății sale și, de asemenea, recunoaște faptul că s-a întâlnit cu diferite persoane cărora le-a procurat dosare pentru obținerea unor credite bancare de la care a luat suma de 1.000 euro, din care și-a oprit suma de 300 RON, restul banilor fiind dați inculpatei M.C.

În urma verificărilor s-a constatat faptul că pe numele firmei lui M.A. - SC "R.C." SRL au fost emise adeverințe de venit pe numele lui A.C., L.D., S.V., ultimele două persoane fiind rude cu M.A.

Inculpata M.C. nu a recunoscut acuzațiile aduse și susținerile inculpatei M.A.

Însă aceste susțineri despre activitatea inculpatei M.C. au fost confirmate și de martorii beneficiari ai creditelor. Aceștia prin declarațiile lor au descris activitatea infracțională desfășurată atât de M.C., cât și de M.A.

G.C. a declarat că M.A. i-a procurat actele cu care a obținut un credit bancar de la B. - Agenția "F.D." Focșani. Pentru aceasta i-a dat numitei M.A. o xerocopie de pe cartea de identitate, iar aceasta i-a adus după câteva zile dosarul de credit cu toate documentele.

G.L. a declarat faptul că în anul 2008 a cunoscut-o pe numita M.C., care i-a spus că este broker de credite și dacă dorește îi poate obține un credit bancar. Având în vedere că a avut nevoie de bani, M.C. i-a spus că îi va procura ea toate documentele necesare obținerii unui credit bancar, dar contra sumei de 6.000 RON, în cazul în care va obține un credit de peste 20.000 RON. După aproximativ 3 zile G.L. a primit dosarul de credit cu care a mers la bancă și în baza căruia i s-a aprobat creditul. Deși a întrebat-o dacă documentele din dosar sunt în regulă, M.C. i-a dat asigurări că nu va avea nicio problemă. După ce G.L. a obținut creditul s-a întâlnit cu M.C. în zona clădirii "F." de pe Bd. Unirii din Focșani, unde i-a dat suma de 6.000 RON din cei 23.000 primiți credit de la bancă. În continuare G.L. a precizat faptul că întrucât aflase și că mama unei colege de școală de-a fiicei sale are nevoie de bani i-a recomandat-o acesteia tot pe M.C. Astfel și numita T.F. a obținut dosarul de credit tot de la M.C. plătind suma de 2.800 RON pentru acest dosar. În continuare, T.F. recunoaște faptul că nu a lucrat niciodată la SC "B.S." SRL - societate la care apare ca angajată pe adeverința de venit folosită la bancă.

V.G. a declarat faptul că le-a cunoscut pe numita M.A. și pe M.C. în anul 2008, în timp ce lucra la un fast-food în municipiul Focșani. Atunci aceasta a venit în vizită la proprietarul restaurantului și astfel a aflat că dacă dorește să obțină un credit bancar poate apela la aceasta. În luna mai 2008 i-a solicitat numitei M.A. să o ajute să obțină un credit bancar.

Aceasta i-a adus dosarul cu documentele necesare pe care le-a prezentat la bancă și a obținut un credit în valoare de 10.300 RON. Pe M.A. a recunoscut-o din fotografii și a declarat că nu a mai văzut-o de la data când a primit dosarul de credit.

Și D.Ș.M. a declarat că documentele necesare obținerii unui credit bancar au fost obținute tot de M.C. Valoarea creditului fiind de 10.300 RON la care s-a adăugat și un card de cumpărături, inculpata M.C. i-a cerut numitei D.Ș.M., pentru procurarea acestui dosar de credit, suma de 500 euro.

S.I. a recunoscut că în anul 2008 a dorit obținerea unui credit bancar pentru care documentele necesare la bancă au fost procurate de către M.A. Pentru acest dosar de credit el i-a dat lui M.A. xerocopie de pe cartea de identitate și de pe cartea de muncă. După 4 zile dosarul a fost întocmit și acceptat de către bancă - S.I. semnând dosarul de credit. După aproximativ o săptămână a primit banii. Pentru întocmirea acestor documente S.I. a plătit suma de 5.000 RON inculpatei M.A. drept comision pentru procurarea dosarului de credit.

C.I.A. a declarat faptul că în anul 2008 a avut nevoie de bani pentru a obține un credit bancar și întrucât mai avea și alte credite bancare a apelat la un angajat de-al său, pe nume A.Ș., care să facă un credit pe numele său și să împartă ratele și suma de bani obținută. În acea perioadă o cunoscuse pe M.C., care i-a spus că este broker de credite și că îl poate ajuta să obțină credite bancare. Astfel, M.C. i-a adus dosarul de credit pentru care a plătit un comision de 4.000 RON. Ulterior, întrucât și fratele său C.C. și tatăl său C.I. au dorit obținerea unui credit bancar, tot M.C. a fost cea care le-a întocmit dosarele de credit. Pentru creditul de 27.000 RON obținut de C.C., inculpata M.C. a primit suma de 3.000 RON, iar pentru creditul de 40.000 RON obținut de C.I., inculpata a primit de la C.I.A. suma de 5.000 RON. Conform declarațiilor lui C.C. și C.I. banii obținuți din aceste credite tot de C.I.A. au fost folosiți în parte.

În ceea ce o privește pe P.M., s-a constatat faptul că aceasta a continuat să plătească ratele la creditul obținut.

Numitul J.M., deși este fratele inculpatei M.C., a declarat că o persoană pe care a întâlnit-o ocazional s-a oferit să-i întocmească un dosar pentru a obține un credit bancar.

În urma audierii, inculpata M.C. nu a recunoscut acuzațiile ce i se aduc și a declarat faptul că nu cunoaște pe niciuna dintre persoanele inculpate din acest dosar de urmărire penală și nu dorește să facă nicio confruntare cu aceste persoane.

Totodată, aceasta a declarat faptul că în perioada iunie 2008 - decembrie 2008 a fost plecată în Italia, fapt care poate fi confirmat și de martora I.V. Astfel, organele de cercetare penală au procedat la audierea martorului propus de inculpata M.C.

Deși M.C. a negat că ar fi avut vreo legătură cu creditele obținute de aceste persoane de la B., atât M.A. cât și M.I. au recunoscut-o pe M.C. ca fiind persoana care întocmea documentele de credit, iar C.I.A., G.L., D.Ș.M., S.V. au recunoscut că aceasta le-a dat documentele necesare obținerii creditelor, folosindu-se și planșe fotografice.

La urmărirea penală s-a procedat la percheziționarea imobilelor în care își aveau domiciliul M.C. și M.A.

În urma perchezițiilor efectuate în cauză la domiciliul inculpatei M.C. s-a găsit carnetul de muncă X aparținând lui J.M. În urma analizării acestuia s-a constatat faptul că acest carnet nu este completat la rubricile speciale cu denumirea angajatorului SC L. SRL, care apare la rubricile speciale de pe copiile carnetului de muncă depus la dosarul de credit. De asemenea, în urma perchezițiilor domiciliare efectuate la locuința numitei M.A. s-a găsit carnetul de muncă Y aparținând lui S.V. În urma analizării acestuia s-a constatat faptul că acest carnet nu este completat la nicio rubrică cu denumirea angajatorului SC R.C. SRL, care apare în rubricile speciale de pe copiile carnetului de muncă depus la dosarul de credit.

Și carnetul de muncă al lui B.N. folosit la dosarul de credit al lui C.C. și A.Ș. s-a constatat faptul că nu este completat la nicio rubrică cu vreo denumire de angajator.

Apărarea inculpatei M.C. privind aflarea sa în străinătate în perioada iunie 2008 - decembrie 2008 nu prezintă relevanță câtă vreme martorii indicați anterior au declarat despre împrejurările în care au contactat inculpata și aceasta le-a înaintat actele neconforme cu realitatea, au identificat-o pe aceasta din planșele foto prezentate la urmărirea penală.

Chiar dacă în cauză nu s-a efectuat o expertiză grafologică, declarațiile martorilor, verificările efectuate la ITM și la societățile comerciale privind realitatea consemnărilor din acte au dovedit că actele verificate sunt false, iar inculpatele fiecare în parte cu intenție le-au falsificat.

În drept, faptele inculpatelor care au întocmit actele oficiale în scopul ca prin datele consemnate în cuprinsul acestora să fie îndeplinite condițiile pentru acordarea de credite bancare la diferite persoane - martori în cauză, date care atestau fapte sau informații neconforme cu realitatea, constituie infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată.

Deoarece prin aceleași modalități, în baza aceleiași rezoluții infracționale, inculpatele au repetat acțiunea de falsificare descrisă de martori, sunt aplicabile disp. art. 41 alin. (2) C. pen.

Instanța de fond a apreciat că situația de fapt astfel descrisă și vinovăția inculpatelor au fost pe deplin dovedite prin : declarațiile martorilor audiați în cauză: G.L., T.C.F., V.G., D.Ș.M., A.Ș., C.C., C.I., M.I. - pentru inculpata M.C.; S.V., S.I., V.G., G.C., P.I., W.A.M. pentru inculpata M.A.; procesele-verbale de recunoaștere din fotografii; planșe cu impresiuni ale unor ștampile aparținând societăților comerciale; relații scrise emise de Inspectoratul Teritorial de Muncă; procese-verbale de percheziție.

La individualizarea pedepselor ce au fost aplicate, instanța, în aplicarea dispozițiilor art. 72 C. pen., a avut în vedere atât modalitățile în care au fost comise infracțiunile, repetarea și constanța repetării actelor infracționale, precum și antecedentele penale.

Astfel, pentru M.C., s-a reținut că prin Sentința penală nr. 144 din 29 ianuarie 2009 a Judecătoriei Focșani, pronunțată în Dosarul nr. 7069/231/2008, a fost condamnată la pedeapsa rezultantă de 1 an închisoare cu aplicarea art. 81 C. pen. pentru săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune și fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. și art. 290 alin. (1) C. pen.

Prin Sentința penală nr. 927 din 9 iunie 2010 pronunțată de Judecătoria Focșani în Dosarul nr. 15584/231/2009, inculpata M.C. a fost condamnată la pedeapsa rezultantă de 1 an și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunilor de fals în înscrisuri sub semnătură privată și complicitate la înșelăciune, prev. de art. 290 alin. (1) C. pen. și art. 26 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2) și (3) C. pen.

Ambele hotărâri judecătorești au rămas definitive prin Decizia penală nr. 225 din 18 iunie 2012 a Curții de Apel Galați și nr. 87 din 16 martie 2009 a Tribunalului Vrancea. Prin Sentința penală nr. 651 din 27 martie 2012, pronunțată de Judecătoria Focșani rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 225 din 18 iunie 2012 a Curții de Apel Galați, a fost condamnată inculpata M.C. la pedepse de 4 ani închisoare, 6 luni închisoare, 3 ani și 2 luni închisoare, 5 luni închisoare, pentru fapte săvârșite înainte de rămânerea definitivă a celorlalte hotărâri judecătorești.

Instanța a apreciat că s-a dovedit astfel specializarea inculpatei M.C. în săvârșirea infracțiunii de fals, exercițiul acestei infracțiuni a devenit un obicei, și astfel se impune aplicarea unei pedepse peste limita minimă prevăzută de legiuitor, cu executare prin detenție.

Aceeași sancțiune a apreciat instanța că trebuie aplicată și inculpatei M.A. deoarece și pentru aceasta există dovezi certe privind un comportament specializat constant infracțional.

Astfel, prin Sentința penală nr. 1651 din 27 martie 2012 rămasă definitivă, Judecătoria Focșani a dispus condamnarea inculpatei M.A. la pedeapsa totală de 2 ani închisoare în principal tot pentru comiterea unor infracțiuni de fals, situație care din punctul de vedere al instanței de fond ar atrage aplicarea unei pedepse peste minimul prevăzut de legiuitor.

Instanța a constatat că ambele inculpate au comis infracțiunile pentru care s-a dispus trimiterea în judecată înainte de rămânerea definitivă a sentințelor penale analizate. Fiind întrunite dispozițiile art. 33 lit. a) C. pen., s-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 36 C. pen. cu referire la art. 449 C. proc. pen. și s-a procedat la repunerea pedepselor în individualitatea lor prin descontopire și aplicarea ulterioară a unei pedepse unice.

Instanța a reținut că prin Sentința penală nr. 651 din 27 martie 2012 a Judecătoriei Focșani, s-a dispus aplicarea dispozițiilor art. 81 C. pen.

Infracțiunea pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatelor a fost comisă înainte de rămânerea definitivă a sentinței penale pentru care s-a dispus contopirea în cauză, astfel că s-au apreciat ca fiind întrunite dispozițiile art. 86 C. pen., motiv pentru care a fost anulată suspendarea și s-a făcut o nouă aplicare a modalității de executare a pedepselor aplicate fiecăruia dintre inculpate.

Astfel, pentru inculpata M.C., pedeapsa a fost dispusă să fie executată prin privare de libertate deoarece pedeapsa anterioară stabilită cu autoritate de lucru judecat prin Sentința penală nr. 651 din 27 martie 2012 impunea această modalitate de executare.

În ce o privește pe inculpata M.A., față de atitudinea sinceră și cooperantă, de faptul că a recunoscut acuzațiile aduse, instanța a apreciat că scopul pedepsei poate fi realizat fără executare, urmând să fie aplicate dispozițiile art. 81 C. pen., privind suspendarea condiționată a executării pedepsei. Instanța a apreciat că în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile art. 3201 C. proc. pen. privind reducerea cu 1/3 a limitelor pedepselor deoarece inculpata, deși și-a însușit întreg materialul de urmărire penală și a recunoscut comiterea faptelor, recunoașterea sa s-a realizat în parte numai cu privire la anumite acuzații și în parte cu privire la cuantumul prejudiciului.

Prin caracteristicile infracțiunilor și modalitățile comiterii acestora, ambele inculpate au dovedit nerespectarea normelor de conviețuire, atitudine care le exclude din categoria persoanelor care pot ocupa funcții de responsabilitate publică, administrativă sau politică.

Pentru aceste considerente, li s-a aplicat inculpatelor și pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

În aplicarea disp. art. 71 alin. (5) C. pen. a fost suspendată pedeapsa accesorie pentru inculpata M.A.

S-a dispus anularea tuturor actelor întocmite de inculpate fără să reflecte situația reală, prin contrafacerea semnăturilor și a ștampilelor așa cum au fost descrise anterior și recunoscute atât la urmărirea penală, cât și la cercetarea judecătorească a cauzei prin acte scrise, relații comunicate de partea vătămată și declarațiile martorilor audiați atât la urmărirea penală, cât și la cercetarea judecătorească a cauzei.

Referitor la infracțiunea de complicitate prev. de art. 26 C. pen. la infracțiunea de înșelăciune prev. de art. 215 în formele sale prev. de art. (1), (2) și (5) C. pen., instanța de fond a reținut că din declarațiile tuturor martorilor audiați au rezultat următoarele:

Pentru acordarea unor credite, B. impunea solicitanților depunerea unor dosare care cuprindeau diferite acte.

După înaintarea cererilor și verificarea dosarelor, creditele erau aprobate, iar solicitanții ridicau de la casieria băncii sumele.

Pe acest parcurs, subiecții raportului juridic bancar erau banca - prin sucursala sa pe de o parte și solicitantul beneficiar al creditului pe de altă parte, iar obiectul îl constituia suma sau sumele acordate drept credit cu diferite utilizări sau denumiri - nevoi personale, consum, credit de cumpărături, credit pentru achiziționarea de imobile etc., așa cum rezultă din actele depuse de partea vătămată și beneficiarii de credite la dosar.

Persoanele care au beneficiat de credite, conștiente și responsabile, cu intenție au depus la unitatea bancară dosare despre conținutul cărora cunoșteau că nu corespund realității pe de o parte, iar pe de altă parte la executarea contractelor astfel obținute, nu și-au respectat obligațiile.

S-a apreciat că teoretic toți beneficiarii creditelor astfel obținute pot fi autori ai infracțiunii prev. de art. 215 alin. (1) și (3) C. pen.

Față de raportul juridic astfel descris, inculpatele au o contribuție indirectă în sensul că fiecăruia dintre beneficiari le-au înaintat acte false componente ale dosarului depus pentru aprobarea creditului.

Din această perspectivă, inculpatele ar fi comis infracțiunea de complicitate prev. de art. 26 C. pen. la infracțiunea de înșelăciune prev. de art. 215 alin. (1) și (3) C. pen.

Însă prin rechizitoriu inculpatele sunt acuzate de comiterea infracțiunii de complicitate, nu la infracțiunea de înșelăciune în forma simplă, ci înșelăciune în forma calificată - prev. de art. 215 alin. (5) C. pen. fără a se preciza care este autorul sau autorii comiterii acestei infracțiuni.

Este adevărat că prin R.I.L. XIV din 22 mai 2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a stabilit că "în cazul infracțiunilor continuate caracterul de consecințe deosebit de grave se determină prin totalizarea pagubelor materiale cauzate tuturor persoanelor fizice sau juridice, prin toate acțiunile sau inacțiunile prin care se realizează elementul material al laturii obiective a infracțiunii". Însă această dispoziție este inaplicabilă inculpatelor, care chiar dacă au săvârșit infracțiunea prev. de art. 291 C. pen. în mod repetat aplicându-se disp. art. 41 alin. (2) C. pen. nu lor li se aplică dispozițiile art. 146 C. pen., deoarece nu inculpatele au prejudiciat partea vătămată, ci beneficiarii de credite - martorii în cauză care au recunoscut și declarat cum și-au însușit în întregime sumele aprobate și achitate de B.

În calitate procesuală de complici, răspunderea lor penală este stabilită raportat la răspunderea penală a autorilor, autori pentru care încadrarea juridică a fost prevăzută în rechizitoriu ca fiind art. 215 alin. (1), (3) C. pen.

Potrivit raționamentului din actul de sesizare, ar însemna ca inculpatele care sunt complici să fie sancționate mai sever decât autorii infracțiunilor.

În același timp se poate constata că R.I.L. nr. XIV din 22 mai 2006 se referă la aplicarea dispozițiilor art. 41 alin. (2) C. pen. autorului infracțiunii continuate unice care ar trebui să răspundă pentru totalitatea pagubelor materiale cauzate victimei.

Ori, în cauza de față s-a dovedit prin actele depuse și declarațiile martorilor că mai multe persoane au obținut fraudulos credite, că acestea au acționat independent unele de altele, deci fiecare ar trebui să răspundă limitat, și nu pentru întreaga sumă solicitată de partea vătămată.

Tot prin depozițiile martorilor s-a dovedit că inculpatele nu au încasat niciodată singure sau alături de beneficiari vreun credit aprobat, încât din perspectiva sumei acordate de partea vătămată tuturor solicitanților să se considere că se pot aplica dispozițiile alin. (5) respectiv art. 146 C. pen.

Față de aceste considerente, instanța a apreciat că nu sunt întrunite toate elementele constitutive pentru ca inculpatele să fie condamnate pentru comiterea în calitate de complici ai infracțiunii prev. de art. 215 alin. (5) C. pen.

S-a dovedit prin declarațiile martorilor și actele depuse privind creditele acordate că beneficiarii în mod nemijlocit cu intenție au înaintat dosarele cunoscând că unele dintre acte erau false, s-au prezentat singuri la unitatea bancară și au semnat actele de primire pentru fiecare credit acordat.

Aprecierea dată de reprezentantul Ministerului Public privind activitatea inculpatelor ca fiind coautori ai infracțiunii de înșelăciune prev. de art. 215 alin. (1), (3) și (5) C. pen. nu a rezultat din depozițiile beneficiarilor de contracte și nu poate fi acceptată cu atât mai mult cu cât niciunul dintre beneficiari nu a susținut participarea nemijlocită a inculpatelor la obținerea și însușirea creditelor.

Împotriva sentinței penale menționate au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Vrancea, inculpata M.C. și partea vătămată B. prin Sucursala Focșani.

În motivele de apel, parchetul a arătat printre altele că soluția este nelegală sub aspectul achitării celor două inculpate pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. S-a cerut condamnarea acestora și obligarea în solidar la recuperarea prejudiciului produs părții civile.

La termenul de judecată din 11 iunie 2013 reprezentantul parchetului a invocat ca motive suplimentare de apel reținerea, prin schimbarea încadrării juridice, și a infracțiunilor de fals material în înscrisuri oficiale prev. de 288 alin. (1) C. proc. pen. cu aplic art. 41 alin. (2) C. pen. și complicitate la uz de fals prev. de art. 26 C. pen. în ref. la art. 291 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în sarcina celor două inculpate. De asemenea, s-a mai arătat că instanța de fond nu s-a pronunțat pe aplicarea art. 3201 C. proc. pen. în favoarea inculpatei M.A.

Tot la termenul din 11 iunie 2013, apărătorul inculpatei M.C. a arătat că soluția de condamnare pentru infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată este una netemeinică. S-a cerut achitarea inculpatei pentru această faptă și menținerea achitării pentru cealaltă infracțiune.

În motivele de apel, partea vătămată B. prin Sucursala Focșani a arătat printre altele că soluțiile de achitare și cea de rezolvare a acțiunii civile sunt nelegale, iar instanța a omis să se pronunțe asupra sumelor de bani promise de inculpate și asupra confiscării ștampilelor.

S-a apreciat că apelurile sunt fondate.

Prima instanță a stabilit în mod corect situația de fapt și vinovăția inculpatelor M.C. și M.A. pentru săvârșirea infracțiunilor de "fals în înscrisuri sub semnătură privată" prev. de art. 290 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

S-a avut în vedere materialul probator administrat în cauză:

- înscrisurile provenite de la partea vătămată, contractele de credit, copii după carnetele de muncă și adeverințele de venit (acestea din urmă două categorii fiind falsificate);

- declarațiile inculpatei M.A. prin care recunoaște practic faptele comise și implicarea inculpatei M.C. în activitatea de falsificare a înscrisurilor în vederea obținerii de contracte de credit de la partea vătămată în favoarea anumitor persoane. La termenul de judecată din 9 mai 2012, aceasta a dat o declarație prin care arată că dorește să fie judecată pe baza probatoriilor existente la dosarul de urmărire penală, dorind astfel să-i fie aplicată procedura prev. de art. 3201 C. proc. pen.;

- declarațiile martorilor (audiați ca învinuiți la urmărirea penală) M.I., C.C., S.R., S.L.Ș., S.V., G.C., L.N., S.I., T.F.V., A.Ș., J.M., S.D., L.D., A.C., D.Ș.M., T.C.F., M.I.A., P.M., G.L., S.E., C.I., C.I.A., V.G., din care rezultă implicarea inculpatelor M.A. și M.C. în întocmirea dosarelor pentru obținerea creditelor de la partea vătămată, reieșind în mod implicit activitatea acestora de falsificare a unor adeverințe de venit și a unor copii după carnetele de muncă;

- declarațiile martorei W.A.M., care a avut calitatea de consilier la agenția B. din Focșani, de unde au fost luate creditele, care prezintă anumite aspecte legate de creditele obținute în mod fraudulos, inclusiv de prezența inculpatei M.A. care o însoțea pe G.C.;

- procese-verbale de prezentare pentru recunoaștere și planșe foto aferente.

S-a apreciat că este dovedită atât activitatea inculpatelor de falsificare a adeverințelor de venit și a copiilor după carnetele de muncă, cât și cea de înlesnire a obținerii de credite, respectiv sume de bani injuste, prin modalitatea frauduloasă de falsificare, prejudiciind astfel partea vătămată care nu ar fi acordat respectivele credite în condițiile date dacă le-ar fi cunoscut. Paguba suferită de partea vătămată este mai mare de 200.000 RON.

Chiar dacă inculpata M.C. nu a recunoscut în faza de urmărire penală comiterea faptelor, vinovăția ei și a celeilalte inculpate rezultă în mod cert din declarațiile martorilor arătați anterior, reieșind modul cum aceasta acționa, precum și din declarațiile inculpatei M.A. care a recunoscut faptele din rechizitoriu.

Raționamentul prezentat de instanța de fond, în baza căruia a dispus achitarea inculpatelor pentru infracțiunea de complicitate la înșelăciune, conform art. 10 lit. d) C. proc. pen., nu a fost primit de instanța de apel.

Cele două inculpate au acționat cu intenție în sensul obținerii de credite de către anumite persoane fizice, prin falsificarea unor înscrisuri și prin ajutorul dat la întocmirea dosarelor necesare creditării. Banca a fost prejudiciată, pentru că în mod normal nu ar fi acordat acele credite, iar foloasele materiale injuste pot fi obținute și pentru alte persoane, nu doar pentru inculpate, conform art. 215 alin. (1) C. pen.

Sunt activități ilicite specifice complicelui, de înlesnire și ajutor, în orice mod, la săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală.

Prin urmare, s-a arătat că nu sunt întemeiate concluziile de achitare formulate pentru inculpata M.C. pentru fapta de "fals în înscrisuri sub semnătură privată", fiind fondate însă motivele de apel ale parchetului și ale părții vătămate sub aceste aspecte.

Referitor la motivele suplimentare de apel ale parchetului, s-a apreciat că nu sunt întemeiate cele privind schimbarea încadrării juridice și reținerea și a infracțiunilor prev. de art. 288 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., respectiv prev. de art. 26 C. pen. în ref. la art. 291 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În cauză, copiile după carnetele de muncă pe care era aplicată ștampila ITM pentru conformitate, și care au fost falsificate, nu reprezintă înscrisuri oficiale în sensul art. 150 alin. (2) C. pen.

E vorba doar de înscrisuri xeroxate care se înmânează părților, iar aplicarea ștampilei pentru conformitate nu le transformă în înscrisuri care emană de la acea unitate, sau care aparțin unei asemenea unități. Conformitatea prin aplicarea ștampilei conferă certitudinea unei corespondențe între înscrisul oficial, care rămâne carnetul de muncă, și copia xerox, fără ca acest din urmă înscris să se transforme în unul oficial, fiind tot sub semnătură privată atâta timp cât este înmânat părții.

Pe de altă parte, menționarea în situația de fapt din rechizitoriu a acestui aspect, cât timp urmărirea penală și trimiterea în judecată s-a făcut pentru infracțiunile arătate anterior, nu conferă posibilitatea legală de a schimba doar încadrarea juridică și a reține alte două infracțiuni în plus față de cele inițiale.

S-ar fi impus o extindere a procesului penal pentru alte fapte, în condițiile art. 336 alin. (1) C. proc. pen., act procesual care se realizează doar în fața primei instanțe, în apel o astfel de solicitare fiind inadmisibilă.

S-a mai arătat că este fondat motivul suplimentar de apel al parchetului, în sensul reținerii art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. în favoarea inculpatei M.A. Aceasta a dat o declarație în acest sens înainte de începerea cercetării judecătorești, la termenul din 9 mai 2012, astfel încât acestei inculpate îi sunt aplicabile prevederile legale menționate.

Ținând cont de criteriile generale de individualizare prev. de art. 72 C. pen. și de situația antecedentelor penale ale celor două inculpate, instanța de apel a considerat că aplicarea următoarelor pedepse pentru infracțiunea de complicitate la înșelăciune va asigura scopul educativ-preventiv al sancțiunilor:

- 10 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), teza a II-a și b) C. pen. pe o perioadă de 4 ani pentru inculpata M.C.;

- 6 ani și 8 luni închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), teza a II-a și b) C. pen. pe o durată de 3 ani, inculpatei M.A.

Tot în baza acelorași criterii de individualizare s-a arătat că nu se impune aplicarea unor pedepse egale cu maximul special pentru infracțiunea prev. de art. 290 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., neexistând elemente care să justifice un cuantum atât de ridicat al sancțiunii.

Prin urmare, față de inculpata M.C., instanța a redus pedeapsa aplicată acesteia pentru respectiva faptă de la 2 ani închisoare la 1 an și 2 luni închisoare, iar față de inculpata M.A. de la 2 ani închisoare la 5 luni închisoare, în favoarea acesteia din urmă operând și disp. art. 3201 alin. (7) C. proc. pen.

La rezolvarea antecedentele penale ale inculpatei M.C., Curtea a arătat că trebuie să se țină seama că faptele din prezenta cauză sunt concurente cu cele din Sentința penală nr. 144/2009 a Judecătoriei Focșani și cu cele pentru care s-au aplicat pedepse de 3 ani și 2 luni închisoare, respectiv 5 luni închisoare, din Sentința penală nr. 651/2012 a Judecătoriei Focșani.

Faptele pentru care s-au aplicat pedepse de 4 ani închisoare și 6 luni închisoare, din Sentința penală nr. 651/2012 a Judecătoriei Focșani, sunt concurente și sunt comise după rămânerea definitivă a Sentinței penale nr. 144/2009 a Judecătoriei Focșani și în termenul de încercare al suspendării condiționate a pedepsei rezultante de 1 an închisoare.

S-a arătat că sunt aplicabile Decizia nr. 42/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, dată într-un recurs în interesul legii, și disp. art. 39 alin. (1) C. pen.

Inculpata M.C. a fugit în scopul de a se sustrage de la judecată, fiind dată în urmărire de autorități, iar faptele comise de aceasta au un grad de pericol social ridicat, aceasta fiind condamnată și pentru alte infracțiuni de același gen. În consecință, lăsarea acesteia în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică. Pentru infracțiunea de complicitate la înșelăciune pedeapsa e mai mare de 4 ani închisoare.

Sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 148 lit. a), f) C. proc. pen., astfel încât s-a completat dispozitivul sentinței apelate în sensul menținerii măsurii arestării preventive a inculpatei M.C., dispusă în lipsa sa, prin Încheierea din 5 septembrie 2011 a Tribunalului Vrancea, Dosar 4214/91/2011, menținere dispusă și în apel în baza art. 383 alin. (1) C. proc. pen. pentru aceleași considerente.

S-a modificat și dispoziția de anulare a actelor false, în sensul că e vorba de copii după cărțile de muncă, și nu de cărțile de muncă în original, cum eronat a consemnat prima instanță.

Nu pot fi confiscate ștampilele sau sumele de bani pretinse de inculpate, întrucât primele nu au fost identificate și ridicate, iar eventualele sume de bani nu sunt probate în mod cert sub aspectul cuantumului acestora.

În ceea ce privește latura civilă, s-a apreciat că a fost soluționată corect de instanța de fond, nefiind întemeiate motivele de apel ale parchetului și ale părții vătămate.

Într-adevăr, acțiunea civilă formulată împotriva inculpatelor de către partea vătămată este inadmisibilă, chiar dacă faptele inculpatelor sunt încadrabile în răspunderea civilă delictuală, iar în cauza de față prejudiciul poate fi acoperit prin intermediul contractelor de credit care sunt titluri executorii.

Persoanele care au contractat cu partea vătămată au luat banii în nume personal, cunoscând metodele frauduloase ale inculpatelor și de obținere a împrumuturilor, iar respectarea acestor contracte le revenea lor, ca și beneficiari ai sumelor de bani.

Pe de altă parte, după cum a arătat și prima instanță, sumele de bani care trebuie recuperate de partea vătămată au o anumită mobilitate sub aspectul cuantumului lor și al condițiilor contractuale, astfel încât singura modalitate de acoperire integrală a prejudiciului în raport cu toate clauzele, dobânzile și comisioanele din contracte, este prin punerea în executare a acestora, dacă titularii de contract nu le achită de bunăvoie.

Față de cele arătate, prin Decizia penală nr. 178/A din 20 iunie 2013, Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Vrancea, de inculpata M.C. și de partea vătămată B. prin Sucursala Focșani, împotriva Sentinței penale nr. 50 din 6 martie 2013 a Tribunalului Vrancea, pronunțată în Dosarul nr. 4935/91/2011.

A desființat în parte sentința penală și, în rejudecare:

A înlăturat dispozițiile de achitare a inculpatelor M.C. și M.A., cele referitoare la contopirea pedepselor pentru ambele inculpate, precum și cele privind suspendarea condiționată a executării pedepselor în privința inculpatei M.A.

A redus pedeapsa aplicată inculpatei M.C. pentru comiterea infracțiunii de "fals în înscrisuri sub semnătură privată" prev. de art. 290 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., de la 2 ani închisoare la 1 an și 2 luni închisoare.

A condamnat-o pe inculpata M.C. la o pedeapsă de 10 ani închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), teza a II-a și b) C. pen. pe o perioadă de 4 ani, pentru săvârșirea infracțiunii de "complicitate la înșelăciune" prev. de art. 26 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

A descontopit pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare aplicată inculpatei M.C. prin Sentința penală nr. 651 din 27 martie 2012 a Judecătoriei Focșani, definitivă prin Decizia penală nr. 925 din 18 iunie 2012 a Curții de Apel Galați, în pedepse componente:

- 3 ani și 2 luni închisoare pedeapsă rezultantă;

- 4 ani închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 31 C. pen. cu ref. la art. 215 alin. (1), (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 37 lit. a) C. pen. (faptă din iunie - august 2009);

- 6 luni închisoare pentru infracțiunea prev. de art. 290 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 37 lit. a) C. pen. (faptă din mai - septembrie 2009).

A descontopit pedeapsa rezultantă de 3 ani și 2 luni închisoare menționată anterior în pedepsele componente:

- 1 an închisoare pentru infracțiunea prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. cu aplicarea art. 74 lit. a), b), c), art. 76 C. pen. (din Sentința penală nr. 144 din 29 ianuarie 2009 a Judecătoriei Focșani, definitivă prin Decizia penală nr. 87 din 16 martie 2009 a Tribunalului Vrancea);

- 250 RON amendă penală pentru infracțiunea prevăzută de art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 74 lit. a), b), c), art. 76 C. pen. (din Sentința penală nr. 144/2009 a Judecătoriei Focșani);

- 3 ani și 2 luni închisoare pentru infracțiunea prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. (faptă din iunie 2008);

- 5 luni închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 290 C. pen. (faptă din iunie 2008).

A menținut anularea suspendării condiționate a executării pedepsei rezultante de 1 an închisoare aplicată inculpatei M.C. prin Sentința penală nr. 144 din 29 ianuarie 2009 a Judecătoriei Focșani, definitivă prin Decizia penală nr. 87 din 16 martie 2009 a Tribunalului Vrancea, anulare dispusă prin Sentința penală nr. 651 din 27 martie 2012 a Judecătoriei Focșani.

În baza art. 85 alin. (1) C. pen. în ref. la art. 33 lit. a), art. 34 lit. d), art. 35 alin. (1) C. pen., a contopit pedepsele de 1 an închisoare, 250 RON amendă penală (din Sentința penală nr. 144/2009 a Judecătoriei Focșani), 3 ani și 2 luni închisoare, 5 luni închisoare (din Sentința penală nr. 651/2012 a Judecătoriei Focșani), cu pedepsele de 1 an și 2 luni închisoare, 10 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), teza a II-a și b) C. pen. pe o perioadă de 4 ani, aplicate în prezenta cauză inculpatei M.C.

A aplicat inculpatei M.C. o pedeapsă rezultantă de 10 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), teza a II-a și b) C. pen. pe o perioadă de 4 ani.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen., a contopit pedepsele de 4 ani închisoare și 6 luni închisoare aplicate inculpatei M.C. prin Sentința penală nr. 651/2012 a Judecătoriei Focșani și aplică acesteia o pedeapsă rezultată de 4 ani închisoare.

În baza art. 39 alin. (1) C. pen., a contopit pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare menționată în paragraful imediat anterior cu pedeapsa rezultantă de 10 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), teza a II-a și b) C. pen. pe o perioadă de 4 ani și aplică inculpatei M.C. o pedeapsă rezultantă finală de 10 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), teza a II-a și b) C. pen. pe o perioadă de 4 ani.

A redus pedeapsa aplicată inculpatei M.A. pentru comiterea infracțiunii de "fals în înscrisuri sub semnătură privată" prev. de art. 290 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., prin reținerea și a disp. art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., de la 2 ani închisoare la 5 luni închisoare.

A condamnat-o pe inculpata M.A. la o pedeapsă de 6 ani și 8 luni închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), teza a II-a și b) C. pen. pe o durată de 3 ani, pentru săvârșirea infracțiunii de "complicitate la înșelăciune" prevăzută de art. 26 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 3201 alin. (7) C. proc. pen.

În baza art. 85 alin. (1) C. pen., a anulat suspendarea condiționată a executării pedepsei rezultante de 1 an închisoare, aplicată inculpatei M.A. prin Sentința penală nr. 651 din 27 martie 2012 a Judecătoriei Focșani, definitivă prin Decizia penală nr. 925 din 18 iunie 2012 a Curții de Apel Galați.

A descontopit pedeapsa rezultantă de 1 an închisoare menționată anterior în pedepsele componente:

- 1 an închisoare pentru infracțiunea prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) și alin. (2), art. 76 lit. c) C. pen.;

- 1 (o) lună închisoare pentru infracțiunea prev. de art. 290 C. pen. cu aplic. art. 74 alin. (1) lit. a) și alin. (2) C. pen. și art. 76 lit. e) C. pen.

În baza art. 85 alin. (1) C. pen. în ref. la art. 33 lit. a), art. 34 lit. b), art. 35 alin. (1) C. pen., a contopit pedeapsa de 1 an închisoare, 1 (o) lună închisoare, din Sentința penală nr. 651/2012 a Judecătoriei Focșani, cu pedepsele de 5 luni închisoare, 6 ani și 8 luni închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), teza a II-a și b) C. pen. pe o durată de 3 ani, aplicate inculpatei M.A. în prezenta cauză.

A aplicat inculpatei M.A. o pedeapsă rezultantă de 6 ani și 8 luni închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), teza a II-a și b) C. pen. pe o durată de 3 ani.

A modificat dispoziția de anulare a actelor false, în sensul că e vorba de copii după cărțile de muncă, și nu de cărțile de muncă în original.

A completat dispozitivul sentinței penale apelate în sensul că, în baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., a menținut măsura arestării preventive a inculpatei M.C., dispusă în lipsa sa, prin Încheierea din 5 septembrie 2011 a Tribunalului Vrancea, Dosar nr. 4214/91/2011.

A menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate, inclusiv cea referitoare la anularea mandatului de executare emis în baza Sentinței penale nr. 651/2012 a Judecătoriei Focșani și emiterea unui nou mandat, în privința inculpatei M.C.

În baza art. 383 alin. (11) C. proc. pen., a menținut, în apel, măsura arestării preventive a inculpatei M.C., dispusă în lipsa sa, prin Încheierea din 5 septembrie 2011 a Tribunalului Vrancea, Dosar nr. 4214/91/2011.

Împotriva hotărârilor au declarat recurs inculpatele M.C. și M.A., precum și partea civilă B. - Sucursala Focșani.

Inculpata M.C. a solicitat achitarea în temeiul art. 10 lit. d) C. proc. pen., apreciind că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor pentru care s-a dispus condamnarea sa.

Cu privire la infracțiunea de complicitate la înșelăciune, recurenta a arătat că nu este întrunit elementul esențial al laturii subiective, acela al intenției, întrucât nu a intenționat să înlesnească sau să ajute respectivele persoane la săvârșirea de fapte prevăzute de legea penală, ci le-a ajutat pe acestea să întocmească dosare în vederea obținerii de credite. Ori, în opinia recurentei, instanța de apel nu a dat eficiență prezumției de nevinovăție, în condițiile în care a acționat în scopul consilierii clienților, în calitatea sa de broker bancar.

În ceea ce privește infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, recurenta a arătat că lipsește elementul material al laturii obiective, respectiv acțiunea de falsificare, nefiind efectuată, în acest sens, o expertiză grafoscopică.

Recursul a fost întemeiat pe cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 12 C. proc. pen. Motivele de recurs au fost depuse la data de 16 noiembrie 2013.

Inculpata M.A. nu a formulat motive de recurs, la termenul de dezbateri fiind pusă în discuție tardivitatea căii de atac formulate în cauză.

Partea civilă B. - Sucursala Focșani a criticat cele două hotărâri pentru nelegalitate sub aspectul soluționării laturii civile, apreciind că raportat la dispozițiile art. 14 și 346 C. proc. pen. rap. la art. 998 C. civ. în vigoare la data săvârșirii faptelor, se impunea obligarea inculpatelor la plata despăgubirilor civile. S-a arătat că întrucât s-a dispus condamnarea celor două inculpate, se impunea examinarea pe fond a cererii de despăgubiri civile, fiind îndeplinite condițiile pentru a fi angajată răspunderea civilă, respectiv existența faptei ilicite, a prejudiciului, precum și a raportului de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciu. Situația de fapt reținută în cauză conduce la ideea că prejudiciul cauzat părții civile este rezultatul nemijlocit al actelor ce intră în conținutul infracțiunilor de înșelăciune și fals în înscrisuri sub semnătură privată, împrejurarea că inculpatele au avut calitate de complici neputând influența în niciun mod obligarea lor la plata despăgubirilor, chiar dacă nu au încasat personal sumele de bani de la ghișeul băncii, fiind dovedit că au profitat material de pe urma săvârșirii faptelor.

Totodată, a mai solicitat confiscarea ștampilelor folosite la falsificarea înscrisurilor și sumelor de bani obținute de inculpate din activitatea infracțională.

Recursul a fost întemeiat pe cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 171 C. proc. pen. Motivele de recurs au fost depuse la data de 8 octombrie 2013.

Analizând recursurile declarate prin prisma motivelor invocate, în conformitate cu dispozițiile art. 385 C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că se impune casarea ambelor hotărâri cu privire la soluționarea laturii civile, sens în care recursul declarat de partea civilă urmează a fi admis, iar recursurile declarate de inculpate vor fi respinse, pentru motivele ce se vor arăta în continuare.

Cu privire la recursul declarat de inculpata M.A., Înalta Curte constată că declarația de recurs a fost depusă cu depășirea termenului prevăzut de lege.

Astfel, comunicarea deciziei penale s-a făcut la data de 1 iulie 2013 la domiciliul indicat de către inculpată în cursul procesului penal, iar recursul a fost declarat la data de 15 iulie 2013, cu depășirea termenului de 10 zile prevăzut de lege. Fiind prezentă la termenele acordate în recurs la datele de 22 noiembrie 2013 și 24 ianuarie 2014, recurenta nu a indicat nicio cauză temeinică de împiedicare a declarării în termen a căii de atac, motiv pentru care recursul declarat urmează a fi respins ca tardiv.

Cu privire la recursul declarat de inculpata M.C., Înalta Curte apreciază că este nefondat.

Din considerentele sentinței penale rezultă că instanța de fond a dispus condamnarea inculpatelor pentru comiterea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, arătând că "Chiar dacă în cauză nu s-a efectuat o expertiză grafologică, declarațiile martorilor, verificările efectuate la ITM și la societățile comerciale privind realitatea consemnărilor din acte au dovedit că actele verificate sunt false, iar inculpatele, fiecare în parte, cu intenție le-au falsificat".

În ceea ce privește infracțiunea de înșelăciune, comisă în forma complicității, instanța de apel a concluzionat în sensul că "Cele două inculpate au acționat cu intenție în sensul obținerii de credite de către anumite persoane fizice, prin falsificarea unor înscrisuri și prin ajutorul dat la întocmirea dosarelor necesare creditării."

Analizând motivele de recurs ale inculpatei M.C., se constată că recurenta contestă situația de fapt și modalitatea de interpretare a probatoriului de către instanțele de fond și de apel.

Însă, prin modificările aduse cazurilor de casare prin Legea nr. 2/2013, starea de fapt reținută în cauză și concordanța acesteia cu probele administrate nu mai pot constitui motive de cenzură din partea instanței de recurs, în conformitate cu dispozițiile art. 3859 C. proc. pen.

Ori, judecata în recurs înseamnă o verificare a hotărârii recurate numai sub acele aspecte care se încadrează într-unul din cazurile de casare prev. de art. 3859 C. proc. pen.

Așa cum s-a arătat și în literatura de specialitate, recursul constituie o jurisdicție exercitabilă numai în cazuri strict determinate, reprezentând violări ale legii ducând la o judecată care nu poartă asupra fondului, ci exclusiv asupra corectei aplicări a legii. De aceea, instanța de casare nu apreciază faptele, nu decide asupra vinovăției și pedepselor aplicabile; nu judecă procesul propriu-zis, judecând exclusiv dacă din punctul de vedere al dreptului, hotărârea atacată este corespunzătoare.

În acest context, recursul nu este o cale de atac asemănătoare apelului, natura sa juridică fiind în principiu cea a unei căi de reformare sub aspect legal, de drept, și nu faptic, excluzând rejudecarea pentru a treia oară a unei cauze exact în parametrii în care a avut loc judecata în primele două grade de jurisdicție (fond și apel).

Legislația procesual penală actuală instituie teoria casării numai a aspectelor de drept legate de nelegalitatea hotărârilor penale, ceea ce reprezintă esența recursului în al treilea grad de jurisdicție.

În speță, Înalta Curte constată că motivele recurentei-inculpate M.C. de achitare tind la modificarea stării de fapt reținute cu caracter definitiv de către instanța de apel.

Ori, cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 12 C. proc. pen. vizează nelegalitatea hotărârii recurate când, pe baza situației de fapt stabilite în cauză de către instanța de apel, se constată că nu sunt întrunite elementele constitutive ale unei infracțiuni. Obiectul cenzurii instanței de recurs are în vedere nelegalitatea hotărârii de condamnare, prin prisma verificării în drept a întrunirii elementelor constitutive ale infracțiunii, pe o situație de fapt deja stabilită cu titlu definitiv de instanța de apel, și nu o verificare a temeiniciei hotărârii de condamnare, prin analizarea de către instanța de recurs a probatoriului administrat în cauză și a concordanței acestuia cu situația de fapt.

Față de cele arătate, Înalta Curte constată că motivele recurentei-inculpate M.C. nu se circumscriu cazului de casare prev. de art. 3859 pct. 12 C. proc. pen., motiv pentru care va respinge recursul ca nefondat.

Cu privire la recursul declarat de partea civilă B. - Sucursala Focșani, Înalta Curte apreciază că prin hotărârile pronunțate în cauză s-a făcut o greșită aplicare a legii, cu consecința greșitei soluționări a laturii civile, caz de casare prev. de art. 3859 pct. 172 C. proc. pen.

Deși recurenta parte civilă a invocat ca și temei al recursului cazul de casare prev. de pct. 17, Înalta Curte apreciază că este vorba de o eroare materială, în condițiile în care cazul de casare invocat este abrogat, conținutul acestuia fiind reluat de legiuitor în prevederile art. 385 pct. 17 C. proc. pen.

Potrivit art. 14 C. proc. pen., acțiunea civilă are ca obiect tragerea la răspundere civilă a inculpatului, acțiunea civilă putând fi alăturată acțiunii penale, în cadrul procesului penal, prin constituirea persoanei vătămate ca parte civilă, repararea pagubei făcându-se potrivit dispozițiilor legii civile.

Conform art. 346 alin. (1) C. proc. pen., în caz de condamnare, instanța se pronunță și asupra acțiunii civile.

De asemenea, potrivit art. 998 C. civ. în vigoare la data comiterii faptelor, "orice faptă a omului care cauzează altuia prejudiciu obligă pe acela din a cărui greșeală s-a ocazionat, a-l repara".

Din prevederile legale menționate rezultă că pentru angajarea răspunderii civile delictuale se cer întrunite cumulativ mai multe condiții, respectiv existența unui prejudiciu, existența unei fapte ilicite, existența unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu și existența vinovăției celui care a cauzat prejudiciul.

În speță, condițiile enumerate anterior pentru angajarea răspunderii civile delictuale a inculpatelor sunt îndeplinite, aspect constatat, de altfel, și de către instanța de apel.

Motivul pentru care s-a respins ca inadmisibilă acțiunea civilă a fost acela că "prejudiciul poate fi acoperit prin intermediul contractelor de credit care sunt titluri executorii. Persoanele care au contractat cu partea vătămată, au luat banii în nume personal, cunoscând metodele frauduloase ale inculpatelor și de obținere a împrumuturilor, iar respectarea acestor contracte le revenea lor ca și beneficiari ai sumelor de bani.

Pe de altă parte, după cum a arătat și prima instanță, sumele de bani care trebuie recuperate de partea vătămată au o anumită mobilitate sub aspectul cuantumului lor și al condițiilor contractuale, astfel încât singura modalitate de acoperire integrală a prejudiciului în raport cu toate clauzele, dobânzile și comisioanele din contracte este prin punerea în executare a acestora, dacă titularii de contract nu le achită de bunăvoie".

Înalta Curte apreciază că motivele invocate de către instanța de apel exced prevederilor legale în materia soluționării laturii civile a procesului penal, menționate anterior. Constatarea îndeplinirii condițiilor răspunderii civile delictuale în privința inculpatelor obligă instanța de apel să dispună obligarea acestora la repararea prejudiciului cauzat prin activitatea infracțională.

Faptul că la producerea prejudiciului au contribuit și alte persoane care nu au fost trimise în judecată nu poate conduce la înlăturarea răspunderii inculpatelor, participante la comiterea infracțiunii de înșelăciune, în calitate de complice.

De asemenea, temeiul răspunderii civile a inculpatelor este diferit de cel al persoanelor contractante de credite, inculpatele urmând a răspunde în temeiul răspunderii civile delictuale, rezultat al condamnării acestora în prezenta cauză. Răspunderea persoanelor semnatare ale convențiilor de credit este una contractuală, derivând din clauzele contractului de credit, ceea ce nu conduce la înlăturarea răspunderii civile a recurentelor-inculpate, cum greșit a apreciat instanța de apel.

În consecință, Înalta Curte urmează a admite recursul părții civile, a casa în parte hotărârile pronunțate și a dispune obligarea inculpatelor la plata despăgubirilor civile.

În ceea ce privește cuantumul despăgubirilor civile, Înalta Curte va admite, în parte, cererea de constituire de parte civilă a unității bancare, având în vedere natura delictuală a răspunderii civile a inculpatelor. În acest sens, va avea în vedere că prejudiciul cauzat băncii de către cele două inculpate este egal cu soldul total al creditelor restante, aflate în plată, astfel cum rezultă din constituirea de parte civilă depusă la Tribunalul Vrancea la data de 26 noiembrie 2012.

Instanța de recurs apreciază că nu se poate dispune obligarea inculpatelor și la plata comisioanelor și a dobânzilor restante, aferente soldului creditelor, întrucât acestea își au izvorul în clauzele contractelor de credit. Inculpatele nu au calitatea de părți contractante, așa încât clauzele contractelor ce vizează plata comisioanelor și a dobânzilor restante nu le sunt opozabile. Mai mult, așa cum s-a arătat anterior, răspunderea inculpatelor este angajată pe temei delictual, nefiind de natură contractuală.

Față de cele arătate, Înalta Curte va dispune obligarea, în solidar, a celor două inculpate la plata către unitatea bancară a despăgubirilor civile, în cuantum de 330.129,04 RON și 37.325,27 euro.

Pe cale de consecință, inculpatele fiind obligate la repararea pagubei comise părții civile, nu se mai impune confiscarea de la acestea a sumelor de bani însușite din săvârșirea faptelor penale, motivul de recurs invocat de partea civilă fiind neîntemeiat.

Totodată, este apreciat ca neîntemeiat și motivul de recurs prin care se solicită confiscarea ștampilelor utilizate la săvârșirea falsurilor având în vedere că acesta excede obiectului cauzei (falsificarea unor înscrisuri sub semnătură privată), o parte a înscrisurilor folosite la unitatea bancară purtau ștampila societății aparținând inculpatei M.A. și modalitatea concretă în care se falsificau înscrisurile sub semnătură privată - prin aplicarea pe înscrisul sub semnătură privată a impresiunilor de ștampilă aflate pe o coală de hârtie și xeroxarea acestuia, obținându-se astfel o adeverință de venit gata ștampilată. Totodată, aceste ștampile nu au fost ridicate și indisponibilizate de către organele de urmărire penală, așa încât măsura confiscării nu se poate dispune asupra unor bunuri neindividualizate în concret.

Deși recurenta parte civilă a solicitat trimiterea cauzei spre rejudecare, Înalta Curte constată că cererea nu este întemeiată, rejudecarea de către instanța a cărei hotărâre a fost casată fiind posibilă, în conformitate cu prevederile art. 38515 pct. 2 lit. c) C. proc. pen., în cazurile prevăzute de art. 3859 pct. 3 - 6 C. proc. pen. în situația incidenței cazului de casare prev. de art. 3859 pct. 172 C. proc. pen., se dispune, conform art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., rejudecarea de către instanța de recurs.

Totodată, Înalta Curte constată că motivele de apel și de recurs ale părții civile s-au bazat exclusiv pe susținerile făcute în fața instanței de fond, inculpatele, care au și formulat căi de atac atât în faza apelului, cât și a recursului, având posibilitatea să ia la cunoștință criticile părții civile și să-ți facă apărări în acest sens, trimiterea spre rejudecare neimpunându-se nici pe acest aspect.

Față de cele arătate, în baza art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., Înalta Curte va admite recursul declarat de partea civilă B. - Sucursala Focșani, va casa, în parte, Decizia penală nr. 178/A din data de 20 iunie 2013, pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, și Sentința penală nr. 50 din data de 6 martie 2013, pronunțată de Tribunalul Vrancea numai cu privire la soluționarea laturii civile și, rejudecând:

În baza art. 14 și art. 346 C. proc. pen. și art. 998 C. civ., va dispune obligarea, în solidar, a inculpatelor M.C. și M.A., la plata sumelor de 330.129,04 RON și 37.325,27 euro către partea civilă B. - Sucursala Focșani.

Va menține celelalte dispoziții ale hotărârilor recurate.

În baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpata M.C., iar în baza art. 38515 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., va respinge, ca tardiv, recursul declarat de inculpata M.A.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) și (3) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de partea civilă B. - Sucursala Focșani, casează în parte Decizia penală nr. 178/A din data de 20 iunie 2013, pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, și Sentința penală nr. 50 din data de 6 martie 2013, pronunțată de Tribunalul Vrancea, numai cu privire la soluționarea laturii civile și, rejudecând:

În baza art. 14 și art. 346 C. proc. pen. și art. 998 C. civ. dispune obligarea, în solidar, a inculpatelor M.C. și M.A. la plata sumelor de 330.129,04 RON și 37.325,27 euro către partea civilă B. - Sucursala Focșani.

Menține celelalte dispoziții ale hotărârilor recurate.

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpata M.C. Respinge, ca tardiv, recursul declarat de inculpata M.A.

Obligă recurentele-inculpate la plata sumei de câte 500 RON, cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 300 RON, reprezentând onorariul cuvenit apărătorilor desemnați din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 30 ianuarie 2014.

Procesat de GGC - AZ