Decizia nr. 244/2014 AI generated

Decizia nr. 244/2014 · Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie — Secţia Penală

Case Number Decizia nr. 244/2014

Court / Authority Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie — Secţia Penală

Jurisdiction

Romania (RO)

Decision Date 2014-01-24

Open official source Machine-readable Markdown (.md)

Legislator summary

AI generated

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen. a achitat pe inculpatul P.D. zis "E." pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 7 alin. (1) și (3) cu referire la art. 2 lit. b) pct. 20 din Legea nr. 39/2003, cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen. În baza art. 334 C. proc. pen. a admis cererea formulată de același inculpat și a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea prev. de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b), c) și alin. (21) lit. a) și alin. (3) C. pen. cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen. (parte vătămată A.F.) în infracțiunea prev. de art. 221 C. pen. cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.

Legislator headnote

AI generated

art. 10 lit. a) C. proc. pen, art. 33 lit. a) C. pen, art. 334 C. proc. pen, art. 221 C. pen, art. 41 alin. (2) C. pen, art. 861 C. pen; Decizia nr. 244/2014 · Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie — Secţia Penală: , fapta inculpatului N.P., care la data de 12 decembrie 2004, în jurul orelor 14.00, în loc public, respectiv intrarea în parcarea complexului comercial U., s-a dedat la manifestări ample de violență, prin lovirea agenților de pază I.G., R.I.D. și B.N., tulburând grav ordinea și liniștea publică, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri în formă agravată, prevăzută de art. 321 alin. (2) C. pen.

Keywords

AI generated

art. 10 lit. a) C. proc. pen art. 33 lit. a) C. pen art. 334 C. proc. pen art. 221 C. pen art. 41 alin. (2) C. pen art. 861 C. pen

Cited Legislation

AI generated

art. 10 lit. a) C. proc. pen

la art. 10 lit. a) C. proc. pen.

art. 33 lit. a) C. pen

art. 334 C. proc. pen

În baza art. 334 C. proc. pen.

art. 221 C. pen

În baza art. 221 C. pen.

art. 41 alin. (2) C. pen

art. 41 alin. (2) C. pen.

art. 861 C. pen

În baza art. 861 C. pen.

art. 862 C. pen

a dispus suspendarea sub supraveghere a pedepsei de mai sus, pe un termen de încercare de 5 ani, conform art. 862 C. pen.

art. 863 C. pen

În baza art. 863 C. pen.

Full text

Asupra recursurilor penale de față constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 890 din 21 decembrie 2011, pronunțată în Dosarul nr. 27263./3/2007, Tribunalul București, secția a II-a penală, a dispus următoarele:

1. În baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen. a achitat pe inculpatul P.D. zis "E." pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 7 alin. (1) și (3) cu referire la art. 2 lit. b) pct. 20 din Legea nr. 39/2003, cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.

În baza art. 334 C. proc. pen. a admis cererea formulată de același inculpat și a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea prev. de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b), c) și alin. (21) lit. a) și alin. (3) C. pen. cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen. (parte vătămată A.F.) în infracțiunea prev. de art. 221 C. pen. cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.

În baza art. 334 C. proc. pen. a admis cererea formulată de același inculpat și a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea prev. de art. 208 - 209 alin. (1) lit. a), e), g) și i) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 33 lit. a) C. pen. (două acte materiale - părți vătămate D.S. și P.I.) în infracțiunea prev. de art. 221 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 33 lit. a) C. pen.

În baza art. 221 C. pen. cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. (parte vătămată A.F.) a condamnat pe inculpatul D.D. la o pedeapsă de 3 ani închisoare.

A făcut aplicarea art. 71 - 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 221 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) și art. 33 lit. a) C. pen. (părți vătămate D.S. și P.I.) a condamnat pe același inculpat la o pedeapsă de 3 ani închisoare.

A făcut aplicarea art. 71 - 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 33 - 34 lit. b) C. pen. a contopit pedepsele aplicate, inculpatul D.D. urmând să fie condamnat la pedeapsa cea mai grea de 3 (trei) ani închisoare.

A făcut aplicarea art. 71 - 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 861 C. pen. a dispus suspendarea sub supraveghere a pedepsei de mai sus, pe un termen de încercare de 5 ani, conform art. 862 C. pen.

În baza art. 863 C. pen. pe durata termenului de încercare, inculpatul trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

- să se prezinte la serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul București, la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri, pentru a fi încadrat într-un program de supraveghere;

- să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

- să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență;

A atras atenția asupra prevederilor art. 864 C. pen. cu referire la art. 83 și 84 C. pen., art. 865 C. pen.

În baza art. 71 pct. 5 C. pen., pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei, se suspendă și executarea pedepselor accesorii.

În baza art. 88 C. pen. a dedus prevenția inculpatului D.D. de la data de 9 februarie 2007 până la 29 septembrie 2008.

2. În baza art. 26 C. pen. rap. la art. 208 - 209 alin. (1) lit. a), g) și i) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (3 acte materiale - părți vătămate C.A., R.S. și P.A.) a condamnat pe inculpatul M.S.I.A. la o pedeapsă de 4 (patru) ani închisoare.

A făcut aplicarea art. 71 - 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., ca pedeapsă accesorie. În baza art. 88 C. pen. a dedus prevenția inculpatului M.S.I.A. de la 9 februarie 2007 până la 5 august 2007.

În baza art. 350 C. proc. pen. a dispus arestarea acestui inculpat.

3. În baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap la art. 10 lit. a) C. proc. pen. a achitat pe inculpatul R.E. zis " E. al lui C." pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 7 alin. ((1) și (3) cu referire la art. 2 lit. b) pct. 20 din Legea nr. 39/2003 cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.

În baza art. 192 alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen. cu aplic. art. 74 - 76 lit. c) C. pen. (parte vătămată Ș.F.) a condamnat pe inculpatul R.E. la o pedeapsă de 2 (doi) ani închisoare.

A făcut aplicarea art. 71 - 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 321 alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen. (fapta de la data de 2 august 2006) a condamnat pe același inculpat la o pedeapsă de 2 ani închisoare.

A făcut aplic. art. 71 - 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 181 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen. (parte vătămată P.E.) a condamnat pe același inculpat la o pedeapsă de 2 ani închisoare.

A făcut aplicarea art. 71 - 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 181 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen. (parte vătămată C.A.) a condamnat pe același inculpat la o pedeapsă de 2 ani închisoare.

A făcut aplic. art. 71 - 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 33 lit. b) C. pen. a contopit pedepsele aplicate, inculpatul R.E. urmând să fie condamnat la pedeapsa cea mai grea de 2 (doi) ani închisoare.

Face aplic. art. 71 - 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 861 C. pen. a dispus suspendarea sub supraveghere a pedepsei de mai sus, pe un termen de încercare de 5 ani, conform art. 862 C. pen.

În baza art. 863 C. pen. pe durata termenului de încercare, inculpatul trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

- să se prezinte la serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul București, la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri, pentru a fi încadrat într-un program de supraveghere;

- să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

- să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență;

A atras atenția asupra prevederilor art. 864 C. pen. cu referire la art. 83 și 84 C. pen. și art. 865 C. pen.

În baza art. 71 pct. 5 C. pen., pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei, se suspendă și executarea pedepselor accesorii.

În baza art. 88 C. pen. deduce prevenția inculpatului R.E. de la 10 februarie 2007 până la 16 octombrie 2007.

4. În baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen. a achitat pe inculpatul N.P. (fost D.) zis "C." pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 7 alin. (1) și (3) cu referire la art. 2 lit. b) pct. 20 din Legea nr. 39/2003 cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.

În baza art. 334 C. proc. pen. a dispus respingerea cererii formulată de același inculpat, de schimbare a încadrării juridice a faptei din infracțiunea prev. de art. 321 alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen. în infracțiunea prev. de art. 321 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen. (fapta din data de 12 decembrie 2004) ca neîntemeiată.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. c) C. pen. a achitat pe același inculpat față de infracțiunea prev. de art. 321 alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen. (fapta din data de 12 decembrie 2004 - U.), față de două infracțiuni prev. de art. 180 alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen. (părți vătămate R.I. și I.G.) și față de infracțiunea prev. de art. 180 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen. (parte vătămată B.N.).

În baza art. 88 C. pen. a dedus prevenția inculpatului N.P. de la 10 februarie 2007 până la 18 noiembrie 2007.

5. În baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen. a achitat pe inculpatul D.N. zis "C." pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 7 alin. (1) și (3) cu referire la art. 2 lit. b) pct. 1 din Legea nr. 39/2003 cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen. și art. 37 lit. b) C. pen.

În baza art. 334 C. proc. pen. a respins cererea de schimbare a încadrării juridice a faptelor formulată de inculpatul D.N. din infracțiunea prev. de art. 321 alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen. (fapta din data de 12 decembrie 2004), art. 180 alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen. (parte vătămată R.I.) și art. 321 alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen. (fapta din data de 2 august 2006), toate cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen. în infracțiunea prev. de art. 322 C. pen., cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen., ca neîntemeiată.

A respins cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei formulată de inculpatul D.N. din infracțiunea prev. de art. 321 alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen., cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen. (pentru faptele din data de 12 decembrie 2004 și 2 august 2006) în infracțiunea prev. de art. 321 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen. și art. 33 lit. a) C. pen., ca neîntemeiată.

În baza art. 321 alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen. și art. 33 lit. a) C. pen. (fapta din data de 12 decembrie 2004) a condamnat pe inculpatul D.N. la o pedeapsă de 4 ani închisoare.

A făcut aplic. art. 71 - 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 321 alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen. și art. 33 lit. a) C. pen. a condamnat pe același inculpat la o pedeapsă de 4 ani închisoare (fapta din data de 2 august 2006).

A făcut aplic. art. 71 - 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 11 pct. 2 lit. b) C. pen. rap. la art. 10 lit. g) C. proc. pen. a dispus încetarea procesului penal față de același inculpat, ca urmare a intervenției prescripției răspunderii penale a acestuia, pentru faptele prev. de art. 180 alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen. și art. 33 lit. a) C. pen. (părți vătămate R.I. și T.D.).

În baza art. 20 C. pen. rap. la art. 174 - 175 lit. i) C. pen. cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen. și art. 33 lit. a) C. pen. a condamnat pe același inculpat la o pedeapsă de 7 ani și 8 luni închisoare.

A făcut aplic. art. 71 - 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.

Conform art. 65 C. pen. a interzis inculpatului drepturile prev. de art. 71 - 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pe o perioadă de 3 ani, după executarea pedepsei principale, ca pedeapsă complementară.

În baza art. 181 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen. și art. 33 lit. a) C. pen. (parte vătămată P.E.) a condamnat pe același inculpat la o pedeapsă de 3 ani închisoare.

A făcut aplic. art. 71 - 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 192 alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen. și art. 33 lit. a) C. pen. a condamnat pe același inculpat la 4 ani închisoare (parte vătămată Ș.F.).

A făcut aplic. art. 71 - 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 33 - 34 lit. b) C. pen. a contopit pedepsele aplicate, inculpatul D.N. urmând să fie condamnat la pedeapsa cea mai grea, de 7 ani și 8 luni închisoare.

A făcut aplic. art. 71 - 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 88 C. pen. a dedus prevenția inculpatului D.N. zis C. de la data de 9 februarie 2007 până la data de 29 septembrie 2008.

6. În baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen. a achitat pe inculpatul R.A. zis "A. al lui C." pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 7 alin. (1) și (3) cu referire la art. 2 lit. b) pct. 20 din Legea nr. 39/2003, cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.

În baza art. 334 C. proc. pen. a admis cererea formulată de același inculpat și a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea prev. de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b) și alin. (21) lit. a) și b) C. pen. cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen. (parte vătămată I.D.) în infracțiunea prev. de art. 180 alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit. b) C. pen. rap. la art. 10 lit. g) C. proc. pen. a dispus încetarea procesului penal față de același inculpat, ca urmare a intervenției prescripției răspunderii penale a acestuia, pentru fapta prev. de art. 180 alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen. (parte vătămată I.D.).

În baza art. 181 alin. (1) C. pen. cu aplic. 33 lit. a) C. pen. a condamnat pe același inculpat la o pedeapsă de 2 ani închisoare (parte vătămată P.E.).

A făcut aplic. art. 71 - 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 181 alin. (1) C. pen. cu aplic. 33 lit. a) C. pen. a condamnat pe același inculpat la o pedeapsă de 2 ani închisoare (parte vătămată C.A.).

A făcut aplic. art. 71 - 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 192 alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen. și art. 74 - 76 lit. c) C. pen. (parte vătămată Ș.F.) a condamnat pe același inculpat la o pedeapsă de 2 ani închisoare.

A făcut aplic. art. 71 - 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 321 alin. (2) C. pen. (fapta din data de 2 august 2006) cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen. a condamnat pe același inculpat la o pedeapsă de 2 ani închisoare.

A făcut aplic. art. 71 - 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 33 - 34 lit. a) C. pen. a contopit pedepsele aplicate, inculpatul R.A. urmând să fie condamnat la pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare.

A făcut aplic. art. 71 - 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 861 C. pen. a dispus suspendarea sub supraveghere a pedepsei de mai sus, pe un termen de încercare de 5 ani, conform art. 862 C. pen.

În baza art. 863 C. pen. pe durata termenului de încercare, inculpatul trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

- să se prezinte la serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul București, la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri, pentru a fi încadrat într-un program de supraveghere;

- să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

- să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență;

A atras atenția asupra prevederilor art. 864 C. pen. cu referire la art. 83 și 84 C. pen. și art. 865 C. pen.

În baza art. 71 pct. 5 C. pen., pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei, se suspendă și executarea pedepselor accesorii.

În baza art. 88 C. pen. a dedus prevenția inculpatului R.A. de la 9 februarie 2007 până la 26 octombrie 2007.

7. În baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen. a achitat pe inculpatul D.N. zis A. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 7 alin. (1) și (3) cu referire la art. 2 lit. b) pct. 20 din Legea nr. 39/2003, cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen. și art. 37 lit. b) C. pen.

În baza art. 221 C. pen. cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen. și art. 33 lit. a) C. pen. (parte vătămată C.F.) a condamnat pe inculpatul D.N. la o pedeapsă de 2 ani închisoare.

A făcut aplic. art. 71 - 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. c) și alin. (21) lit. a) C. pen. cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen. și art. 33 lit. a) C. pen. și art. 74 - 76 lit. b) C. pen. (parte vătămată R.A.) a condamnat pe același inculpat la o pedeapsă de 4 ani închisoare.

A făcut aplic. art. 71 - 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 25 C. pen. rap. la art. 290 C. pen. cu aplic. art. 33 lit. b) C. pen. și art. 37 lit. b) C. pen. a condamnat pe același inculpat la o pedeapsă de 2 ani închisoare.

A făcut aplic. art. 71 - 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 291 C. pen. cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen. și art. 33 lit. a) C. pen. a condamnat pe același inculpat la o pedeapsă de 2 ani închisoare.

În baza art. 264 C. pen. cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen. și art. 33 lit. a) C. pen. a condamnat pe același inculpat la o pedeapsă de 3 ani închisoare (parte vătămată S.M.).

A făcut aplic. art. 71 - 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 33 - 34 lit. a) C. pen. a contopit pedepsele aplicate, inculpatul D.N. urmând să fie condamnat la pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare.

A făcut aplic. art. 71 - 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 88 C. pen. a dedus prevenția inculpatului D.N. de la data de 9 februarie 2007 până la 29 septembrie 2008 și de la data de 17 noiembrie 2009 până la data de 24 mai 2011.

A respins ca neîntemeiată, cererea formulată de același inculpat, prin apărător ales, de a se deduce din durata executării pedepsei și a perioadei aprilie 2009 - mai 2009, când același inculpat a fost arestat într-un alt dosar penal, întrucât soluția pentru fapta din cauza respectivă nu este definitivă și deci, nu se poate soluționa cererea conform dispozițiilor art. 449 C. proc. pen.

8. În baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen. a achitat pe inculpatul R.C. zis "I." pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 7 alin. (1) și (3) cu referire la art. 2 lit. b) pct. 20 din Legea nr. 39/2003, cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.

În baza art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. c) și alin. (21) lit. a) C. pen. cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen. și art. 74 - 76 lit. b) C. pen. (parte vătămată R.A.) a condamnat pe inculpatul R.C. la o pedeapsă de 2 ani închisoare.

A făcut aplic. art. 71 - 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 264 C. pen. cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen. (parte vătămată S.M.) a condamnat pe același inculpat la o pedeapsă de 2 ani închisoare.

A făcut aplic. art. 71 - 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 33 - 34 lit. b) C. pen. inculpatul R.C. va fi condamnat la pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare.

A făcut aplic. art. 71 - 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 861 C. pen. a dispus suspendarea sub supraveghere a pedepsei de mai sus, pe un termen de încercare de 5 ani, conform art. 862 C. pen.

În baza art. 863 C. pen. pe durata termenului de încercare, inculpatul trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

- să se prezinte la serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul București, la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri, pentru a fi încadrat într-un program de supraveghere;

- să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

- să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență;

Atrage atenția asupra prevederilor art. 864 C. pen. cu referire la art. 83 și 84 C. pen. art. 865 C. pen.

În baza art. 71 pct. 5 C. pen., pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei, se suspendă și executarea pedepselor accesorii.

În baza art. 88 C. pen. a dedus prevenția inculpatului R.C. de la 9 februarie 2007 până la 26 octombrie 2007.

9. În baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen. achită de inculpatul P.C. (fost M.) pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 7 alin. (1) și (3) cu referire la art. 2 lit. b) pct. 20 din Legea nr. 39/2003, cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap la art. 10 lit. c) C. proc. pen. a achitat pe același inculpat pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b) și alin. (21) lit. a) și b) C. pen. cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen. (parte vătămată I.D.).

În baza art. 88 C. pen. a dedus prevenția inculpatului P.C. de la 9 februarie 2007 până la 26 octombrie 2007.

10. În baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen. a achitat pe inculpatul M.A.J. zis " Z." pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen. și art. 37 lit. b) C. pen.

În baza art. 208 - 209 alin. (1) lit. a), e), g) și i) C. pen. cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen. și art. 33 lit. a) C. pen. (parte vătămată SC W. SRL) a condamnat pe inculpatul M.A.J. la o pedeapsă de 4 ani închisoare.

A făcut aplic. art. 71 - 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 264 C. pen. cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen. și art. 33 lit. a) C. pen. (parte vătămată C.F.) a condamnat pe același inculpat la o pedeapsă de 2 ani închisoare.

A făcut aplic. art. 71 - 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 33 - 34 lit. b) C. pen. inculpatul M.A.J. va fi condamnat la pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare.

A făcut aplic. art. 71 - 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 88 C. pen. a dedus prevenția inculpatului M.A.J. de la 3 august 2007 până la 29 septembrie 2008.

A luat act că inculpatul M.A.J. este arestat în altă cauză.

11. În baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen. a achitat pe inculpatul G.D. zis D. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 7 alin. (1) și (3) cu referire la art. 2 lit. b) pct. 5 din Legea nr. 39/2003, cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen. și art. 37 lit. b) C. pen.

În baza art. 208 - 209 alin. (1) lit. a), e), g), i) și alin. (4) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 33 lit. a) C. pen., a art. 74 - 76 lit. a) C. pen. și art. 37 lit. b) C. pen. (părți vătămate SC W. SRL, S.M., N.E., C.A., R.S. și P.A.) a condamnat pe inculpatul G.D. la o pedeapsă de 6 ani închisoare.

A făcut aplic. art. 71 - 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 264 C. pen. (parte vătămată A.F.) cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen. și art. 37 lit. b) C. pen. a condamnat pe același inculpat la o pedeapsă de 2 ani închisoare.

A făcut aplic. art. 71 - 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 33 - 34 lit. b) C. pen. inculpatul G.D. va fi condamnat la pedeapsa cea mai grea de 6 ani închisoare.

A făcut aplic. art. 71 - 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 88 C. pen. a dedus prevenția inculpatului G.D. de la 10 februarie 2007 la 29 septembrie 2008.

A luat act că inculpatul este arestat în altă cauză.

12. În baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen. a achitat pe inculpatul D.C. zis "M.", pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen.

În baza art. 208 - 209 alin. (1) lit. a), e), g), și i) C. pen. cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen. a condamnat pe inculpatul D.C. la o pedeapsă de 4 ani închisoare.

A făcut aplic. art. 71 - 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 88 C. pen. a dedus prevenția inculpatului D.C. de la data de 3 august 2007 la 29 septembrie 2008.

A luat act că inculpatul D.C. este arestat în altă cauză.

13. În baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen. a achitat pe inculpatul D.V. zis "E." pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen. și art. 33 lit. a) C. pen.

În baza art. 334 C. proc. pen. a respins cererea formulată de inculpatul D.V., prin apărător, de schimbare a încadrării juridice a faptelor din infracțiunile prev. de art. 180 alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen. și art. 37 lit. b) C. pen. (parte vătămată R.I.); art. 180 alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen. și art. 37 lit. b) C. pen. (parte vătămată I.G.); art. 180 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen. și art. 37 lit. b) C. pen. (parte vătămată B.N.) în infracțiunea prev. de art. 322 C. pen. cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen. și art. 41 alin. (2) C. pen., ca neîntemeiată.

În baza art. 321 alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen. și art. 33 lit. a) C. pen. (fapta din data de 12 decembrie 2004 - U.) a condamnat pe inculpatul D.V. la o pedeapsă de 4 ani închisoare.

A făcut aplic. art. 71 - 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 861 C. pen. a dispus suspendarea sub supraveghere a pedepsei de mai sus, pe un termen de încercare de 5 ani, conform art. 862 C. pen.

În baza art. 863 C. pen. pe durata termenului de încercare, inculpatul trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

- să se prezinte la serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul București, la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri, pentru a fi încadrat într-un program de supraveghere;

- să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

- să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență;

A atras atenția asupra prevederilor art. 864 C. pen. cu referire la art. 83 și 84 C. pen. și art. 865 C. pen.

În baza art. 71 pct. 5 C. pen., pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei, se suspendă și executarea pedepselor accesorii.

În baza art. 11 pct. 2 lit. b) rap. la art. 10 lit. g) C. pen. a încetat procesul penal față de același inculpat față de infracțiunile prev. de art. 180 alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen. și art. 33 lit. a) C. pen. (parte vătămată R.I.), art. 180 alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen. și art. 37 lit. b) C. pen. (parte vătămată I.G.) și art. 180 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen. și art. 37 lit. b) C. pen. (parte vătămată B.N.) ca urmare a intervenției prescripției răspunderii penale față de inculpatul D.V..

În baza art. 88 C. pen. a dedus prevenția inculpatului de la 9 februarie 2007 până la 8 iunie 2007.

14. În baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen. a achitat pe inculpatul C.N. zis A. fost D. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.

În baza art. 334 C. proc. pen. a dispus respingerea cererii, formulată de același inculpat, de schimbare a încadrării juridice a faptei din infracțiunea prev. de art. 321 alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen. în infracțiunea prev. de art. 321 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen. (fapta din data de 12 decembrie 2004), ca neîntemeiată.

În baza art. 321 alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen. (fapta din 12 decembrie 2004) a condamnat pe inculpatul C.N. zis A. la o pedeapsă de 3 ani închisoare.

A făcut aplic. art. 71 - 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 861 C. pen. a dispus suspendarea sub supraveghere a pedepsei de mai sus, pe un termen de încercare de 5 ani, conform art. 862 C. pen.

În baza art. 863 C. pen. pe durata termenului de încercare, inculpatul trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

- să se prezinte la serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul București, la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri, pentru a fi încadrat într-un program de supraveghere;

- să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

- să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență;

A atras atenția asupra prevederilor art. 864 C. pen. cu referire la art. 83 și 84 C. pen. art. 865 C. pen.

În baza art. 71 pct. 5 C. pen., pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei, se suspendă și executarea pedepselor accesorii.

În baza art. 11 pct. 2 lit. b) rap. la art. 10 lit. g) C. pen. a încetat procesul penal față de același inculpat pentru infracțiunea prev. de art. 180 alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen. (parte vătămată R.I.) ca urmare a intervenției prescripției răspunderii penale față de inculpatul C.N..

În baza art. 88 C. pen. a dedus prevenția inculpatului C.N. de la 9 februarie 2007 până la 8 iunie 2007.

15. În baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen. a achitat pe inculpatul R.M. zis M.C. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003.

A luat act că inculpatul R.M. nu a fost arestat în prezenta cauză.

16. În baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen. a achitat pe inculpatul V.S. zis D. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen.

În baza art. 334 C. proc. pen. a dispus respingerea cererii, formulată de același inculpat, de schimbare a încadrării juridice a faptei din infracțiunea prev. de art. 321 alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen. și art. 33 lit. a) C. pen. în infracțiunea prev. de art. 321 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen. și art. 33 lit. a) C. pen. (fapta din data de 12 februarie 2004) ca neîntemeiată.

În baza art. 321 alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen. și art. 33 lit. a) C. pen. (fapta din data de 12 decembrie 2004) a condamnat pe inculpatul V.S. la o pedeapsă de 4 ani închisoare.

A făcut aplic. art. 71 - 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 861 C. pen. a dispus suspendarea sub supraveghere a pedepsei de mai sus, pe un termen de încercare de 5 ani, conform art. 862 C. pen.

În baza art. 863 C. pen. pe durata termenului de încercare, inculpatul trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

- să se prezinte la serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul București, la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri, pentru a fi încadrat într-un program de supraveghere;

- să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

- să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență;

A atras atenția asupra prevederilor art. 864 C. pen. cu referire la art. 83 și 84 C. pen. și art. 865 C. pen.

În baza art. 71 pct. 5 C. pen., pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei, se suspendă și executarea pedepselor accesorii.

În baza art. 11 pct. 2 lit. b) rap. la art. 10 lit. g) C. pen. a încetat procesul penal față de același inculpat față de infracțiunea prev. de art. 180 alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen. și art. 33 lit. a) C. pen. (parte vătămată R.I.); art. 180 alin. (2) cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen. și art. 37 lit. b) C. pen. (parte vătămată I.G.); art. 180 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen. și art. 37 lit. b) C. pen., (parte vătămată B.N.) ca urmare a intervenției prescripției răspunderii penale față de inculpatul V.S..

În baza art. 88 C. pen. a dedus prevenția inculpatului V.S. de la 11 februarie 2007 până la 8 iunie 2007.

17. A respins cererea inculpatului R.C. zis C.C. de schimbare a încadrării juridice a faptei din infracțiunea prev. de art. 7 alin. (1) și (3) cu referire la art. 2 lit. b) pct. 1 și 20 din Legea nr. 39/2003, cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen. în infracțiunea prev. de art. 323 C. pen. cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen., ca neîntemeiată.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen. a achitat pe inculpatul R.C. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 7 alin. (1) și (3) cu referire la art. 2 lit. b) pct. 1 și 20 din Legea nr. 39/2003, cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.

În baza art. 334 C. proc. pen. a admis cererea formulată de același inculpat și a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea prev. de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b) și alin. (21) lit. a) și b) C. pen. cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen. (parte vătămată I.D.) în infracțiunea prev. de art. 180 alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit. b) rap. la art. 10 lit. g) C. pen. a dispus încetarea procesului penal față de același inculpat, cu privire la infracțiunea prev. de art. 180 alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen. (parte vătămată I.D.), ca urmare a intervenției prescripției răspunderii penale a inculpatului R.C..

În baza art. 192 alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen. și art. 74 - 76 lit. c) C. pen., a condamnat pe același inculpat la o pedeapsă de 2 ani închisoare (parte vătămată Ș.F.).

A făcut aplic. art. 71 - 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 321 alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen. a condamnat pe același inculpat la o pedeapsă de 2 ani închisoare (fapta din data de 2 august 2006).

A făcut aplic. art. 71 - 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 181 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen. (parte vătămată C.A.) a condamnat pe același inculpat la o pedeapsă de 2 ani închisoare.

A făcut aplic. art. 71 - 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 11 pct. 2 lit. b) rap. la art. 10 lit. g) C. proc. pen. a încetat procesul penal față de același inculpat, cu privire la infracțiunea prev. de art. 180 alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen. (parte vătămată T.D.).

În baza art. 33 - 34 lit. b) C. pen. a contopit pedepsele aplicate, urmând ca inculpatul R.C. să fie condamnat la pedeapsa cea mai grea de 2 (doi) ani închisoare.

A făcut aplic. art. 71 - 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 861 C. pen. a dispus suspendarea sub supraveghere a pedepsei de mai sus, pe un termen de încercare de 5 ani, conform art. 862 C. pen.

În baza art. 863 C. pen. pe durata termenului de încercare, inculpatul trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

- să se prezinte la serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul București, la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri, pentru a fi încadrat într-un program de supraveghere;

- să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

- să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență;

A atras atenția asupra prevederilor art. 864 C. pen. cu referire la art. 83 și 84 C. pen. și art. 865 C. pen.

În baza art. 71 pct. 5 C. pen., pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei, se suspendă și executarea pedepselor accesorii.

În baza art. 88 C. pen. a dedus prevenția inculpatului R.C. de la data de 9 februarie 2007 până la 14 august 2007.

18. În baza art. 264 C. pen. cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen. și art. 33 lit. a) C. pen. a condamnat pe inculpatul M.V. zis G. la o pedeapsă de 1 an închisoare.

A făcut aplic. art. 71 - 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 861 C. pen. a dispus suspendarea sub supraveghere a pedepsei de mai sus, pe un termen de încercare de 5 ani, conform art. 862 C. pen.

În baza art. 863 C. pen. pe durata termenului de încercare, inculpatul trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

- să se prezinte la serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul București, la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri, pentru a fi încadrat într-un program de supraveghere;

- să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

- să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență;

A atras atenția asupra prevederilor art. 864 C. pen. cu referire la art. 83 și 84 C. pen. și art. 865 C. pen.

În baza art. 71 pct. 5 C. pen., pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei, se suspendă și executarea pedepselor accesorii.

În baza art. 11 pct. 2 lit. b) rap. la art. 10 lit. g) C. proc. pen. a dispus încetarea procesului față de inculpatul M.V. cu privire la infracțiunea prev. de art. 290 C. pen. cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen. și art. 33 lit. a) C. pen. ca urmare a intervenției prescripției răspunderii penale a inculpatului.

În baza art. 88 C. pen. a dedus prevenția inculpatului de la data de 9 februarie 2007 până la 10 martie 2007.

19. În baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen. a achitat pe inculpatul V.G. zis A. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen. și art. 33 lit. a) C. pen.

În baza art. 321 alin. (2) cu aplic art. 33 lit. a) C. pen. și art. 37 lit. b) C. pen. (fapta din 12 decembrie 2004) a condamnat pe inculpatul V.G. la o pedeapsă de 3 ani închisoare.

A făcut aplic. art. 71 - 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 11 pct. 2 lit. b) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. g) C. proc. pen. a dispus încetarea procesului față de inculpatul V.G. cu privire la infracțiunile prev. de art. 180 alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen. și art. 37 lit. b) C. pen. (parte vătămată R.I.); infracțiunea prev. de art. 180 alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen. și art. 37 lit. b) C. pen. (parte vătămată I.G.) și art. art. 180 alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen. și art. 37 lit. b) C. pen. (parte vătămată B.N.) ca urmare a intervenției prescripției răspunderii penale a inculpatului.

A luat act că inculpatul V.G. nu a fost arestat în prezenta cauză.

20. În baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen. a achitat pe inculpatul V.F. zis Z., pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 7 alin. (1) și (3) cu referire la art. 2 lit. b) pct. 1 din Legea nr. 39/2003 cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen. și art. 33 lit. a) C. pen.

În baza art. 20 C. pen. rap. la art. 174 - 175 lit. i) C. pen. cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen. și art. 33 lit. a) C. pen. a condamnat pe inculpatul V.F. la o pedeapsă de 7 ani și 8 luni închisoare (parte vătămată I.G.).

A făcut aplic. art. 71 - 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.

A respins cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de același inculpat, din infracțiunea prev. de art. 321 alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen. și art. 33 lit. a) C. pen. (fapta din data de 12 decembrie 2004) în infracțiunea prev. de art. 321 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen. și art. 33 lit. a) C. pen. ca neîntemeiată.

În baza art. 321 alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen. și art. 33 lit. a) C. pen. (fapta din data de 12 decembrie 2004) a condamnat pe același inculpat la o pedeapsă de 4 ani închisoare.

A făcut aplic. art. 71 - 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 11 pct. 2 lit. b) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. g) C. proc. pen. a dispus încetarea procesului față de inculpatul V.F. cu privire la infracțiunea prev. de art. 180 alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen. și art. 37 lit. b) C. pen. (parte vătămată B.N.) ca urmare a intervenției prescripției răspunderii penale a inculpatului.

În baza art. 33 - 34 lit. b) C. pen. a contopit pedepsele aplicate, inculpatul V.F., urmând să fie condamnat la pedeapsa cea mai grea de 7 ani și 8 luni închisoare.

A făcut aplic. art. 71 - 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.

A luat act că inculpatul V.F. nu a fost arestat în prezenta cauză.

21. În baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen. a achitat pe inculpatul C.R. zis S. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 7 alin. (1) și (3) cu referire la art. 2 lit. b) pct. 20 din Legea nr. 39/2003 cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. c) C. proc. pen. a achitat pe inculpatul C.R. față de infracțiunea prev. de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. c) și alin. (21) lit. a) C. pen. cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen. (parte vătămată R.A.).

A luat act că inculpatul C.R. nu a fost arestat în prezenta cauză.

22. În baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen. a achitat pe inculpatul P.M. zis P., pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen. și art. 33 lit. a) C. pen.

În baza art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b) și c) și alin. (21) lit. a) și alin. (3) C. pen. cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen. și art. 33 lit. a) C. pen. și art. 74 - 76 lit. a) C. pen. a condamnat pe inculpatul P.M. la o pedeapsă de 8 ani închisoare (parte vătămată A.F.).

A făcut aplic. art. 71 - 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 208 - 209 alin. (1) lit. a), e), g) și i) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen. și art. 37 lit. a) C. pen. (părți vătămate D.S. și P.I.) a condamnat pe inculpat la o pedeapsă de 5 ani închisoare.

A făcut aplic. art. 71 - 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 39 C. pen. cu aplic. art. 33 lit. a) - 34 lit. b) C. pen. a descontopit pedepsele componente ale Sentinței penale nr. 816 din 1 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, de 2 ani și 6 luni închisoare și 7 ani închisoare, precum și sporul de 1 an închisoare și le-a repus în individualitatea lor.

În baza art. 33 - 34 lit. b) C. pen. a contopit pedeapsa cea mai grea aplicată în prezenta cauză, de 8 ani închisoare, cu pedepsele menționate, inculpatul P.M. fiind condamnat la pedeapsa cea mai grea de 8 ani închisoare.

A anulat Ordinul MEPI nr. 949 din 6 noiembrie 2009 emis de Tribunalul București, secția I penală și a dispus emiterea unui nou MEPI, pentru pedeapsa rezultantă de 8 ani închisoare, la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri.

A făcut aplic. art. 71 - 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.

A luat act că inculpatul P.M. nu a fost arestat în prezenta cauză.

23. În baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen. a achitat pe inculpatul M.B.D. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.

În baza art. 26 C. pen. rap. la art. 208 - 209 alin. (1) lit. a), e), g) și i) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 33 lit. a) C. pen. (părți vătămate N.E., C.A., R.S. și P.A.) a condamnat pe același inculpat la o pedeapsă de 5 ani închisoare.

A făcut aplic. art. 71 - 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 264 C. pen. cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen. (parte vătămată SC W. SRL) a condamnat pe același inculpat la o pedeapsă de 2 ani închisoare.

A făcut aplic. art. 71 - 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 33 - 34 lit. b) C. pen., inculpatul M.B.D. a fost condamnat la pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare.

A făcut aplic. art. 71 - 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.

A luat act că inculpatul M.B.D. nu a fost arestat în prezenta cauză, fiind arestat în altă cauză.

24. În baza art. 208 - 209 alin. (1) lit. a), e), g), și i) C. pen. (parte vătămată SC W. SRL) a condamnat pe inculpatul D.G. la o pedeapsă de 3 ani închisoare.

A făcut aplic. art. 71 - 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., ca pedeapsă accesorie. A luat act că inculpatul D.G. nu a fost arestat în prezenta cauză.

25. În baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen. a achitat pe inculpatul C.L. zis G., pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 7 alin. (1) și (3) cu referire la art. 2 lit. b) pct. 20 din Legea nr. 39/2003 cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.

În baza art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b), c) și alin. (21) lit. a) și alin. (3) C. pen. și art. 74 - 76 lit. a) C. pen. (parte vătămată A.F.) a condamnat pe inculpatul C.L. la o pedeapsă de 8 ani închisoare.

A făcut aplic. art. 71 - 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 208 - 209 alin. (1) lit. a), e), g) și i) C. pen. cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen. (parte vătămată D.S.) a condamnat pe același inculpat la o pedeapsă de 3 ani închisoare.

A făcut aplic. art. 71 - 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 33 - 34 lit. b) C. pen. inculpatul C.L. a fost condamnat la pedeapsa cea mai grea de 8 ani închisoare.

A făcut aplic. art. 71 - 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.

A luat act că inculpatul C.L. nu a fost arestat în prezenta cauză, dar este arestat în altă cauză.

26. În baza art. 208 - 209 alin. (1) lit. a), e), g) și i) C. pen. cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen. (parte vătămată SC W. SRL) a condamnat pe inculpatul P.MA. zis F. la o pedeapsă de 4 ani închisoare.

A făcut aplic. art. 71 - 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 39 C. pen. cu aplic. art. 33 - 34 lit. b) C. pen. a contopit pedeapsa mai sus aplicată cu pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată aceluiași inculpat prin Sentința penală nr. 128/2003 a Judecătoriei sectorului 2 București inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare.

A făcut aplic. art. 71 - 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.

A dispus anularea MEPI nr. 310 din 29 septembrie 2003 emis de Judecătoria sectorului 2 București și emiterea unui nou MEPI pentru pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare, la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri.

A luat act că inculpatul P.Ma. nu a fost arestat în prezenta cauză.

27. În baza art. 208 - 209 alin. (1) lit. a), e), g) și i) C. pen. (parte vătămată SC W. SRL) a condamnat pe inculpatul A.G. la o pedeapsă de 3 ani închisoare.

A făcut aplic. art. 71 - 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., ca pedeapsă accesorie. A luat act că inculpatul A.G. nu a fost arestat în prezenta cauză.

28. În baza art. 221 C. pen. (parte vătămată SC W. SRL) a condamnat pe inculpata B.G. la o pedeapsă de 2 ani închisoare.

În baza art. 81 C. pen. a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei mai sus aplicate, pentru un termen de încercare de 5 ani, conform art. 82 C. pen.

A atras atenția inculpatei asupra disp. art. 83 C. pen. în sensul că se va revoca suspendarea condiționată mai sus aplicată și se va dispune executarea în întregime a pedepsei, dacă în cursul termenului de încercare inculpata va săvârși din nou o infracțiune, pentru care s-a pronunțat o condamnare definitivă, chiar după expirarea acestui termen.

A atras atenția asupra prevederilor art. 84, 85 și 86 C. pen.

A luat act că inculpata B.G. nu a fost arestată în prezenta cauză.

29. În baza art. 221 C. pen. (parte vătămată C.F.) a condamnat pe inculpatul I.M. zis B., la o pedeapsă de 2 ani închisoare.

În baza art. 81 C. pen. a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei mai sus aplicate, pentru un termen de încercare de 5 ani, conform art. 82 C. pen.

A atras atenția inculpatului asupra disp. art. 83 C. pen. în sensul că se va revoca suspendarea condiționată mai sus aplicată și se va dispune executarea în întregime a pedepsei, dacă în cursul termenului de încercare inculpatul va săvârși din nou o infracțiune, pentru care s-a pronunțat o condamnare definitivă, chiar după expirarea acestui termen.

A atras atenția asupra prevederilor art. 84, 85 și 86 C. pen.

A luat act că inculpatul I.M. nu a fost arestat în prezenta cauză, iar în prezent e arestat în altă cauză.

În baza art. 14 rap. la art. 346 C. proc. pen. a luat act că părțile vătămate SC U.S.C. SA, SC D.C. SRL, B.N., T.D., C.A., P.E., N.E., B.D., I.G., R.A.M., Ș.F. și SC A.N.S. SA nu s-au constituit părți civile în cauză.

În baza art. 14 și art. 346 C. proc. pen. a obligat, în solidar, pe inculpații: M.A.J., G.D., D.C., M.B.D., D.G., P.M., A.G., B.G. și I.M. la plata sumei de 175.839,87 RON despăgubiri civile față de partea vătămată SC W. SRL.

În baza art. 15 alin. (2) C. proc. pen. a respins ca tardiv formulată cererea de constituire ca parte civilă a SC A.T.A. SA.

A obligat în solidar pe inculpații D.D., G.D., P.M. și C.L. la plata sumei de 120.000 RON, despăgubiri civile către partea civilă A.F..

A obligat în solidar, pe inculpații D.D., P.M., C.L. la plata sumei de 5.000 RON către partea civilă P.I..

A obligat în solidar, pe inculpații D.N. zis A., G.D. și R.C. la plata sumei de 5.500 RON despăgubiri civile către partea civilă S.M..

A obligat în solidar, pe inculpații R.E., D.N. zis C., R.A., D.V., C.N. zis A., V.S., R.C., V.G., V.F. la plata sumei de 23.022.267 ROL despăgubiri civile către partea civilă Spitalul Clinic de Urgență Sf. Pantelimon.

A luat act că partea vătămată I.D. nu s-a constituit parte civilă în prezenta cauză.

A obligat în solidar, pe inculpații M.S.I.A., G.D. și M.B.D. la plata sumei de 10.000 RON despăgubiri civile către partea civilă C.A..

A obligat în solidar, pe inculpații M.S.I.A., G.D. și M.B.D. la plata sumei de 50.000 RON despăgubiri civile către partea civilă P.A..

A obligat în solidar, pe inculpații D.N., M.A.J. la plata sumei de 50.000 RON despăgubiri civile către partea civilă C.F.V.

A luat act că partea vătămată D.S. nu s-a constituit parte civilă în cauză. A obligat pe inculpatul M.S.I.A. la plata sumei de 3.000 RON despăgubiri civile către martorul M.D.I.

A obligat în solidar, pe inculpații D.N. și R.C. la plata sumei de 2.050 euro despăgubiri civile către partea civilă R.A.M.

În baza art. 169 C. proc. pen. a dispus restituirea către inculpatul V.S. a bunurilor ridicate cu ocazia efectuării percheziției domiciliare și a autoturismului aparținând acestui inculpat.

În baza art. 169 C. proc. pen. a dispus restituirea către inculpatul R.E. a sumei de 5.000 euro, ridicată cu ocazia percheziției domiciliare.

În baza art. 169 C. proc. pen. a dispus restituirea către inculpatul R.M. a sumei de 2.200 euro, ridicată cu ocazia percheziției domiciliare din data de 9 februarie 2007 (consemnată în procesul-verbal aflat la dosar).

În baza art. 169 C. proc. pen. a dispus restituirea către inculpatul D.V. a următoarelor bunuri, ce au fost ridicate de organele de anchetă cu ocazia percheziției domiciliare din data de 9 februarie 2007, consemnate în procesul-verbal de la acea dată: 24 bancnote a 200 euro - 4800 euro, 47 bancnote a 500 euro - 23500 euro, 27 bancnote a 100 euro - 2700 euro, 17 bancnote a 50 euro - 850 euro, 6 bancnote a 50 euro - 300 euro (Total - 32150 euro), camera video mini DVD cu accesorii, având în interior un DVD P.; telefon mobil marca N.1; telefon mobil marca N.2; telefon mobil marca N.3; telefon mobil marca C.; telefon mobil marca N.4; telefon mobil marca N.5; telefon mobil marca Z.; telefon mobil marca S.; 1 (unu) colier din material de culoare galben având 6 zale în formă de stea cu strasuri; 1 (una) brățară din material de culoare galben și argintiu cu zale rotunde având agățate 3 inimi; 1 (una) brățară din material de culoare galben cu model împletitură având 4 zale; 1 (unu) lanț din material de culoare galben - argintiu în lungime de aproximativ 50 cm, model zale și bile; 1 (unu) lanț din material de culoare galben de aproximativ 60 cm având încuietoarea ruptă; 1 (una) brățară din material de culoare galben cu model jumătate p. și jumătate împletitură; 1 (una) pereche cercei din material de culoare galben model răsucit; 1 (una) pereche cercei din material de culoare galben model împletitură răsucită; 1 (unu) breloc din material de culoare galben având simbolul M.; 1 (unu) inel din material de culoare galben model cerc cu strasuri aplicate, având pe mijloc piatra de culoare bleu; 1 (unu) inel din material de culoare galben simbolizând un delfin cu piatra bleumarin; 1 (unu) inel din material de culoare galben model oval cu strasuri și o piatră de culoare roșie; 1 (unu) inel din material de culoare galben și alb cu patru strasuri; 1 (unu) inel din material de culoare galben cu model trei inimioare cu strasuri; 1 (unu) inel din material de culoare galben cu model împletitură ovală în forma de "S"; 1 (unu) inel din material de culoare galben având model o broderie, pe mijloc având o piatră roșu-violet; 1 (unu) inel din material de culoare galben cu strasuri albe și 3 negre; 1 (unu) inel din material de culoare galben model împletitură trei sârme și o piatră roșie; 1 (una) brățară din metal de culoare galbenă model floral; 1 (una) brățară din metal de culoare galbenă model zale împletitură (opturi); 1 (unu) cercel model potcoavă; 1 (una) cruce metal argintiu reprezentând pe Isus Hristos; 1 (una) pereche cercei din metal de culoare galben model toarte răsucite cu bile și strasuri; 1 (una) pereche butoni din metal de culoare galben cu argintiu model pătrat.

În baza art. 169 C. proc. pen. a dispus restituirea către inculpatul D.D. a telefoanelor mobile, ridicate cu ocazia percheziției domiciliare, din data de 9 februarie 2007: telefon mobil marca N.1; telefon mobil marca N.2; telefon mobil marca N.3.

În baza art. 191 C. proc. pen. a obligat pe fiecare inculpat, în afară de inculpații N.P., P.C. (fost M.), R.M. și C.R., la plata sumei de câte 3.500 RON cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut, în rejudecarea cauzei ca urmare a pronunțării Deciziei penale nr. 1175/R din 29 septembrie 2008 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, următoarele:

Cu privire la infracțiunile prevăzute de Legea nr. 39/2003, pentru care au fost cercetați o parte dintre inculpați, probatoriile administrate nu au dovedit comiterea acestora, în materialitatea lor.

În raport de declarațiile inculpaților, cele ale martorilor audiați atât în faza de urmărire penală, cât și în faza de cercetare judecătorească, de interceptările telefonice a căror transcriere a fost atașată la dosarul cauzei, precum și de declarația martorului cu identitate protejată "I.D." s-a apreciat că latura obiectivă a acestor infracțiuni nu este realizată prin cele patru modalități normative prevăzute de lege, respectiv prin inițierea, constituirea, sprijinirea sau aderarea, alternativ sau singular, a unui grup ori grup infracțional organizat.

Inițierea unui grup infracțional organizat înseamnă pregătirea sau organizarea unei asemenea structuri. Inițiatorul este persoana care pune bazele unei pluralități constituite de infractori. Constituirea unui grup infracțional organizat este o activitate prin care se înființează o organizație criminală, care vizează săvârșirea unor infracțiuni dintre cele prevăzute de Legea nr. 39/2003. Aderarea la o asociere constituită în scop infracțional constă în dobândirea calității de membru al asocierii. Aderarea se poate manifesta expres sau tacit, prin desfășurarea unor activități din care rezultă că cel în cauză se consideră membrul grupului. Sprijinirea asocierii infracționale înseamnă un ajutor, de orice fel, acordat unui astfel de grup. Ajutorul poate fi de natură materială sau de ordin moral, prin atragerea de noi aderenți.

Latura obiectivă a infracțiunii, în oricare dintre acțiunile sale alternative, trebuie să aibă ca finalitate un grup infracțional organizat, care să-și propună săvârșirea uneia sau a mai multor infracțiuni dintre cele prevăzute de art. 2 din Legea nr. 39/2003. Cu excepția modalității inițierii, grupul infracțional organizat trebuie să fie structurat și să îndeplinească cumulativ 2 condiții: în primul rând este necesar ca grupul să fie format din 3 sau mai multe persoane și să funcționeze pe o anumită perioadă de timp și în mod coordonat.

Este nevoie ca, în cadrul grupului, să existe o subordonare ierarhică, prestabilită, în sensul că trebuie să se prevadă rolul fiecărui membru în parte în comiterea infracțiunii. De asemenea, caracterul coordonat presupune planificare, organizare, control cât și procurarea de instrumente, mijloace specifice, folosirea de combinații, etc.

O a doua condiție esențială pentru existența grupului organizat este aceea ca el să nu aibă un caracter ocazional, ci să fie constituit pe baza unui "studiu" prealabil, care să aibă în vedere anumite calități, însușiri și specializări ale membrilor acestuia. În fapt, grupul trebuie să aibă o structură determinată, adică anumite componente cu sarcini complementare în realizarea activității infracționale, o așa-zisă diviziune a muncii, în cadrul unei ierarhii cu roluri prestabilite și reguli de comportate specifice unei unități structurate.

Tribunalul a reținut că diferența esențială referitoare la sfera de aplicare a art. 323 C. pen., care reglementează infracțiunea de asociere pentru săvârșirea de infracțiuni, constă în aceea că norma specială, respectiv art. 2 din Legea nr. 39/2003, este incidență numai dacă obiectivul grupului criminal organizat constă în săvârșirea uneia dintre infracțiunile grave menționate expres în legea specială.

Raportându-se la materialul probator existent în cauză, tribunalul a apreciat că nu se regăsesc, în concret, actele materiale întreprinse de către fiecare inculpat în realizarea laturii obiective și subiective a infracțiunii prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003. Nu rezultă elemente din care să reiasă că inculpatul N.P., împreună cu ceilalți inculpați, a constituit un grup infracțional organizat, având ca scop comiterea de infracțiuni grave, respectiv tentativa de omor, lipsire de libertate în mod ilegal, șantaj ș.a.

Aprecierea organelor de anchetă, în sensul că inculpații din această cauză sunt rude între ele, pe linie ascendentă, descendentă sau prin afiliație, nu conduce automat la concluzia că acestea constituie un grup infracțional organizat, deoarece nu s-a probat că s-au întâlnit, într-un anume loc și timp cu scopul de a pune la punct un plan de acțiune, cu sarcini trasate pe linie verticală de liderii grupului către ceilalți membrii ai grupării, care să-și cunoască rolul bine determinat la săvârșirea faptelor cercetate în acest dosar, fapte ce urmau să fie comise cu scopul obținerii unui folos material sau financiar.

1) Din probele administrate, Tribunalul a constatat că, la data de 12 decembrie 2004, numiții I.G. și S.S. își efectuau serviciul în calitate de agenți de pază la SC A.N.S. SA, având ca obiective paza complexului SC U.S.C. SA și supravegherea accesului în parcarea complexului. La data respectivă, parcarea magazinului U. era dată în folosință parțial, fără a fi percepută vreo taxă persoanelor care înțelegeau să gareze autoturismele în acest loc, fiind însă asigurată cu pază.

Prin actul de sesizare, s-a reținut că, în jurul orelor 14.00, pe culoarul de acces în parcare, a oprit un autoturism marca D., de culoare albastră, ce bloca traficul celorlalte autoturisme, a intervenit agentul de pază S.S., care i-a solicitat în mod politicos conducătorului auto să mute autoturismul în interior.

Solicitarea sa a nemulțumit pe cei doi ocupați ai autoturismului, cetățeni de etnie rromă, unul dintre aceștia coborând din vehicul și spunându-i agentului de pază că "el este C. și parchează unde vrea, pentru că el este șmecher". Ca urmare a acestui refuz, agentul I.G. a solicitat, prin stație, prezența șefului de tură R.I.D., în prezența căruia discuțiile cu cei doi ocupanți au continuat, fără rezultat.

La avertizarea agentului de pază I.G. în sensul că va solicita sprijinul echipei de intervenție, numitul "C." a amenințat că o să cheme și el "150 de inși și ți-i tai și ți-i fac varză", după care, împreună cu cel de-al doilea ocupant al autoturismului, a lăsat vehiculul unde era staționat și a plecat.

După plecarea acestora, la solicitarea agentului de pază I.G. s-a prezentat echipa de intervenție formată din agenți angajați ai SC A.N.S., printre care se afla și numitul B.N.. Totodată, au revenit și cei doi cetățeni anterior menționați și, după o altă discuție contradictorie cu I.G., au mutat mașina 5 - 6 metri de intrarea în parcare, "C." dând însă mai multe telefoane.

După aproximativ 5 minute, în apropierea parcării magazinului U. au oprit 4 - 5 autoturisme, din care au coborât 20 - 25 indivizi înarmați cu săbii, cuțite și bâte și au început să-i agreseze atât pe agenții de pază I.G. și S.S., precum și pe șeful de tură R.I.D., dar și pe membrii echipei de intervenție. Martorii audiați în cauză i-au identificat pe agresori ca fiind inculpații D.N., zis "C.", D.V. zis "E.", N.P. zis "C.", V.F. zis "Z." și V.S. zis "D.".

Întreaga acțiune a fost coordonată de către inculpatul N.P., care tot timpul altercației i-a îndemnat pe cei care-l însoțeau să-i bată pe agenții de pază. Astfel, persoana vătămată I.G. a fost înjunghiat cu o baionetă în zona hemitorace drept posterior de către inculpatul V.F., zis "Z." și lovit de alți agresori în zona umărului, iar la nivelul genunchiului stâng, i-a fost produsă o leziune de un autoturism condus de unul dintre cetățenii de etnie rromă, în timp ce încerca să părăsească zona.

Martorul R.I.D. a sărit în ajutorul colegului său, strigând la inculpatul V.F. (care se îndrepta spre I.G., cu o sabie în mână), să lase sabia. În urma acestei intervenții, R.I.D. a fost lovit cu o bâtă în cap de către inculpatul D.N. zis "C.", iar inculpatul V.G., zis "A." a încercat să-l lovească, tot în cap, cu sabia, însă partea vătămată și-a protejat capul cu mâinile, fiindu-i provocată o plagă tăiată în zona antebrațului. R.I.D. a precizat expres: "am văzut un individ cu o sabie în mână care venea spre colegul meu (I.G.), cu intenția vădită de a i-o înfige în spate ... am țipat la el să lase sabia, moment în care altcineva m-a lovit în cap ... după ce am fost lovit, am dus instinctiv mâinile la cap, moment în care am fost lovit cu sabia în mâna stângă ...".

Situația de fapt rezultă din declarațiile persoanelor vătămate I.G., R.D., C.I., B.N., S.S., K.A.M., D.I. și G.M., coroborate cu recunoașterile de pe planșele foto.

Astfel, I.G., B.N., Ș.A. i-au recunoscut pe inculpații D.N. zis "C.", D.V. zis "E.", N.P. zis "C.", V.F. zis "Z." și V.S. zis "D." ca fiind cei care, la data de 12 decembrie 2004, au venit în parcarea U., având asupra lor obiecte contondente și au provocat scandal public, agresând agenții ce asigurau paza parcării.

Aceleași mijloace de probă relevă faptul că inculpatul V.G. a lovit cu o bâtă peste picioare pe persoana vătămată B.N., iar inculpatul V.F., zis "Z." l-a lovit cu latul unei săbii, fără a-i produce însă vreo tăietură. B.N. a văzut cum inculpatul V.F., zis "Z." l-a lovit cu un cuțit în spate pe colegul său I.G., iar V.G. zis "A." l-a lovit cu o sabie, pe braț, pe R.D.. Martorul a precizat că și alți agenți de pază au fost loviți de către membrii grupului de rromi, conflictul transformându-se într-o bătaie generală, determinând tulburarea liniștii publice, fapt care a atras intervenția organelor de poliție.

B.N. i-a recunoscut de pe planșele fotografice pe inculpații D.V., N.P., V.F., V.S. și V.G. ca făcând parte din grupul agresorilor, despre inculpatul N.P., zis "C." precizând că este cel care a adus mai mulți indivizi în parcarea U. și împreună cu aceștia i-a agresat pe agenți, tot timpul având în mâini două baionete. Despre același "C.", martorul a arătat că i-a îndemnat pe cei care-l însoțeau să-i bată pe agenții de pază, fiind cel care a coordonat întreaga acțiune.

Același martor-persoana vătămată a precizat că a fost lovit cu o sabie în spate, de către inculpatul V.F. zis "Z.", iar inculpatul V.G. zis "A." l-a lovit cu un corp contondent (bâtă sau rangă) peste picioare.

În urma probelor administrate, Tribunalul a reținut că, la data de 12 decembrie 2004, în jurul prânzului, inculpatul V.F. zis "Z." împreună cu nepotul său, C. (fost D.) N. zis "A.", s-au deplasat la magazinul U. cu un autoturism marca D.B.. Aici a avut o "altercație verbală" cu paznicul parcării magazinului, în urma căreia la autoturismul condus de către inculpați au venit mai mulți agenți de pază care au început să-i lovească.

În aceste condiții, C.N. zis "A." a fugit, iar V.F. s-a împiedicat, căzând pe spate lângă bordură, împrejurare în care s-a autoaccidentat, înțepându-se cu un briceag pe care îl avea în buzunarul din spate al pantalonilor. Inculpatul V.F. a declarat că a fost lăsat în pace de agenții de pază, dar simțindu-se rău, l-a sunat pe fratele său N.P. zis "C.", cerându-i să vină să îl ia din parcare. În câteva minute, la fața locului a sosit inculpatul N.P. cu un alt autoturism D. de culoare bleumarin, în care se mai afla un șofer, fiind transportat la S.U.S.P.

Inculpatului N.P. zis "C." a susținut că, în după-amiaza zilei de 12 decembrie 2004, se afla în zona P. când a fost sunat de fratele său V.F., care l-a anunțat că a fost implicat într-o altercație în zona magazinului U., spunându-i că nu se simte bine. Inculpatul a susținut că nu a ajuns în zona incidentului, întâlnindu-se cu fratele său câteva sute de metri mai sus, în zona P.A., venind la întâlnire cu autoturismul marca D., condus de șoferul său S.N. și cu ajutorul căruia l-a transportat pe "Z." la S.S.P.

A susținut că, întâmplător, în acel moment a trecut prin zonă fratele lor D.V., zis "E.", care conducea un autoturism marca M. și căruia "C." i-a făcut semn cu farurile autoturismului să vină după el.

Inculpatul D.V. zis "E." a susținut, în declarația dată la Parchetul de pe lângă Tribunalul București în ziua de 25 ianuarie 2005, că în după-amiaza menționată, se afla la volanul autoturismului marca M., în timp ce se deplasa pe Calea Moșilor, a fost sunat de fratele său N.P., care i-a spus că celălalt frate al lor, "Z.", se află în stare gravă și trebuie dus la spital. În aceste condiții, intersectându-se pe traseu cu autoturismul condus de "C.", i-a urmat pe aceștia către spital, fiind singur în mașină. A precizat că a fost oprit de un echipaj de poliție, însă le-a spus lucrătorilor de poliție că nu are actele autoturismului la el, le-a remis cartea de identitate și le-a spus că se grăbește să ajungă la spital.

Tribunalul a reținut că declarația numitului S.N. din data de 24 ianuarie 2005, în Dosarul 183/P/2005 al Parchetului de pe lângă Tribunalul București, confirmă depoziția lui N.P., iar declarația inculpatului C.N., consemnată în aceleași condiții, confirmă depoziția inculpatului V.F.. Prin urmare, a apreciat că susținerile Parchetului cu privire la inculpatul N.P. nu sunt confirmate de probatoriul administrat în faza de cercetare judecătorească.

Partea vătămată I.G. a arătat că nu-l cunoaște pe "C." și nu l-a recunoscut în instanță, partea vătămată B.N. a declarat că știe din auzite despre numele "C.", pomenit la incidentul de la U., însă nu l-a recunoscut pe acesta în momentul în care i-a fost arătat că făcând parte din "clanul D." ceea ce dă naștere unui dubiu puternic cu privire la prezenta acestui inculpat la locul incidentului.

Din declarația martorului cu identitate protejată "I.D." în faza de cercetare judecătorească s-a reținut că îl cunoaște pe C. ca fiind unul dintre liderii grupului infracțional organizat în scopul săvârșirii de infracțiuni de proxenetism, în general infracțiuni de violență, că gruparea s-a constituit în perioada 1993 - 1994, iar faptele despre care a făcut vorbire s-au consumat în perioada 2005 - 2007. Tribunalul a apreciat că aceasta declarație nu se coroborează cu cea dată în faza de urmărire penală și nici cu declarațiile martorilor cu identitate protejată "I.T." și "I.V.", date în aceeași fază procesuală.

Tribunalul a apreciat că probele nu definesc momentul constituirii grupului, afirmația martorului cu identitate protejata, I.D., cum că acest grup infracțional s-ar fi constituit în perioada 1993 - 1994 neavând relevanță față de datele săvârșirii infracțiunilor deduse judecății, respectiv 2004, 2006. Nu rezultă care sunt conducătorii grupului, organizarea membrilor acestuia în sens piramidal, pe verticală, cu atribuții și reguli clare pentru fiecare, cu un plan prestabilit în ceea ce privește organizarea infracțiunilor cercetate în acest dosar, din a căror săvârșire membrii grupului să fi obținut un folos material.

Afirmația martorului S.S., din care rezultă că din autoturism a coborât un cetățean de etnie rromă, care a spus că "el este C. și parchează unde vrea", precum și împrejurarea relatată în faza de urmărire penală ca acesta a vorbit la telefon și în maxim 5 minute la locul faptei au apărut 20 - 25 persoane, nu duce automat la concluzia că acest inculpat a fost organizatorul grupului infracțional organizat, deoarece declarațiile martorilor, ale părților vătămate sau interceptările telefonice nu relevă, momentul constituirii acestui grup, persoanele componente, planul de acțiune cu privire la infracțiunile cercetate, modalitatea de operare.

Cu privire la inculpații D.D., R.E., N.P., D.N. zis C., R.A., D.N., R.C., P. fost M., C., M.A.J., G.D., D.C., D.V., C., fost D., N., zis A., R.M., V.S., R.C., V.G., V.F., C.R., P.M., M.B.D., C.L., Tribunalul a apreciat că probele nu relevă în ce a constat activitatea infracțională a fiecăruia, actele materiale întreprinse de fiecare dintre inculpați în realizarea laturii obiective a infracțiunii prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003 și nici înțelegerea dintre ei, cu perspectiva unei durate în timp, în vederea realizării unui scop infracțional comun.

Procesul-verbal de constatare din data de 12 decembrie 2004, întocmit de organele de poliție din cadrul D.G.P.M.B. - Secția 10 Poliție, rezultă că ofițerul de serviciu a fost sesizat cu privire la faptul că în zona Centrului Comercial U. are loc o altercație între personalul de pază al magazinului și persoane necunoscute, în urma deplasării constatându-se că trei dintre participanții la altercație au abandonat în fața Bisericii "S.Ș." un autoturism marca D. și au urcat într-un autoturism marca M., cu număr de București, terminație aaa, fugind de la locul faptei.

Organele de poliție au luat legătura cu G.M., șeful formațiunii pază, acesta declarând verbal că agenții de pază au avut un conflict cu mai multe persoane de etnie rromă din "clanul C.", în urma căruia doi dintre angajații săi, I.G. și R.D., au fost răniți și transportați la Spitalul Municipal București.

Aceeași persoană a informat organele de poliție că cei doi agenți de pază au fost răniți cu obiecte contondente (răngi) și tăietoare-înțepătoare (cuțite), conflictul fiind determinat de parcarea neregulamentară a autoturismului marca D. și de reacția violentă a unuia dintre ocupanți la solicitarea agentului de pază S.S.. A precizat că, după câteva minute, la intrarea în parcarea supraetajată aflată în construcție, și-au făcut apariția câteva mașini din care au coborât aproximativ 10 persoane, ce au purtat discuții cu bodyguarzii, ulterior sosind alte două mașini, din care au coborât alte persoane purtând asupra lor obiecte contondente: bâte, răngi, cuțite, săbii.

La apariția acestora situația s-a agravat, în final degenerând într-o altercație între personalul de pază al magazinului și ocupanții autoturismului, ce a durat câteva minute.

Au fost identificați bodyguarzii ce au participat la altercație sau care au asistat la ea, respectiv S.S., B.N., B.L., S.N., I.G., R.D., D.M., C.M., D.T. și V.D.A., iar la fața locului s-a constatat existența mai multor pete brun-roșcate, sub formă de picături, ce au fost ridicate în vederea examinării.

În autoturismul marca D.B., de culoare albă, cu portierele închise, dar neasigurate, au fost găsite o rolă bandă abrazivă, o șurubelniță, un colier metalic, două cartele telefonice, un levier metalic, de aproximativ 50 de cm, o pereche de mănuși din plastic și o cartușieră pentru muniție de vânătoare.

Totodată, din și de pe autoturism au fost ridicate 12 urme papilare, raportul de constatare tehnico-științifică din 25 iulie 2007, stabilind că una din urmele papilare ridicate a fost creată de inculpatul D.N., zis "A.".

Din raportul întocmit la 12 decembrie 2004 de agentul principal F.M., rezultă că în ziua menționată, orele 13,30, în timp ce se deplasa cu autoturismul proprietate personală, pe B.C. către Brigada de Poliție Rutieră, a observat în dreptul parcării magazinului U. un autoturism marca M., de culoare bleumarin, în care se afla un grup de circa 5 persoane, autoturism care a demarat în trombă, în urmărirea acestuia aflându-se un echipaj al poliției rutiere. Cu scopul de a-și ajuta colegii, subofițerul a trecut la urmărirea autoturismului, acesta fiind oprit pe strada S.Ș., iar pasagerii acestuia au coborât cu toții, spunând că doresc să meargă la spital, întrucât unul dintre ei este rănit. Unul dintre ofițerii de poliție prezenți la fața locului a reușit să ia cartea de identitate a conducătorului auto.

În raportul întocmit la aceeași dată de comisarul C.V. din a rezultat că, în ziua menționată anterior, în jurul orelor 13,30, prin dispeceratul B.P.R. s-a transmis solicitarea de a fi oprit în trafic autoturismul marca M., întrucât ocupanții acestuia au fost implicați într-o altercație la Piața U. După oprirea autoturismului suspect, i-a cerut conducătorului auto să prezinte documentele, însă din autoturism au coborât 5 persoane de etnie rromă, foarte agitați, spunând că se grăbesc să meargă la spital, întrucât unul dintre ei este rănit. Ofițerul de poliție a reușit să-i smulgă acestuia cartea de identitate, constatând că aceasta aparține lui D.V.

Din modul în care s-au desfășurat evenimentele, ofițerul de poliție a tras concluzia că autoturismul marca M. era însoțit de autoturismul D., de culoare gri, în care se aflau de asemenea 5 bărbați de etnie rromă.

Raportul din data de 12 decembrie 2004, întocmit de agent principal C.M. și A.G.M. din cadrul Biroului de Poliție Rutieră rezultă că în ziua respectivă, fiind de serviciu în postul Piața U., au fost sesizați de cetățeni că pe strada C.C., în zona parcării U., are loc un conflict între mai multe persoane. Subofițerii de poliție s-au deplasat la locul indicat, observând două grupuri de persoane care se băteau, la apariția lor grupul de cetățeni de etnie rromă fugind către autoturismele M. albastru, D. gri și B., cu nr. provizorii, părăsind în grabă locul faptei, în timp ce un alt grup s-a refugiat în parcarea magazinului U..

Din procesul-verbal întocmit la 6 iulie 2007 coroborat cu declarația martorului M.M. rezultă că autoturismului marca D., an de fabricație 2003, culoare albastră, a fost cumpărat de către martor pentru inculpatul N.P. zis "C.", martorul nefiind niciodată în posesia acestui autoturism.

Certificatul medico-legal din 13 decembrie 2004 atestă că I.G. a prezentat un hematom violaceu în treimea superioară a brațului drept, o plagă liniară de 1,5 cm, scapular stâng; dureri la nivelul genunchiului stâng, concluzionându-se că leziunile traumatice se putea produce la data de 12 decembrie 2004 și au fost create prin lovire cu un corp tăietor-înțepător și cu un corp dur, necesitând pentru vindecare 8 - 9 zile de îngrijiri medicale, dacă nu survin complicații.

Martorul I.G. a arătat că, în jurul orelor 14,00, după ce autoturismul marca D. de culoare albastră a parcat pe culoarul de acces în parcare, colegul său S.S., s-a deplasat la conducătorul autoturismului în cauză și i-a solicitat să parcheze în interiorul locului amenajat în acest sens. Din autoturism a coborât un cetățean de etnie rromă, care a spus că "el este "C." și parchează unde vrea pentru că el este șmecher" după care a intervenit și martorul I.G. care i-a repetat lui C. solicitarea colegului său și, văzând că acesta nu vrea să acționeze în sensul celor cerute, i-a comunicat că va apela echipa de intervenții. Drept răspuns "C." i-a replicat martorului că "poate să cheme pe cine vrea, că el își face nevoile pe ei și poate chema și el 150 de inși și îi taie, îi face varză", după care a plecat împreună cu însoțitorul său.

În timp scurt, circa 3 - 4 minute, echipa de intervenție, formată din 3 - 4 agenți, a venit la locul faptei, moment în care a apărut și numitul "C.", însoțit de 15 - 20 persoane de etnie rromă, care au coborât din mai multe autoturisme, având asupra lor săbii, cuțite, răngi, pari și au început să îl lovească pe martor și pe cei din echipa de intervenție. Martorul a fost lovit în spate, cu o baionetă de către inculpatul V.F. zis "Z.", realizând gravitatea agresiunii abia după aplanarea conflictului. De asemenea, martorul a fost lovit și în zona umărului și la nivelul genunchiului stâng, această ultimă leziune fiind produsă de un autoturism, condus de unul dintre cetățenii de etnie rromă care încerca să părăsească zona.

Același martor a arătat că au mai fost loviți și colegii săi R.I.D. (cu o rangă în zona capului), S.S. și C.I.F.

I.G. i-a recunoscut printre agresori pe inculpatul N.P., fost "D.", zis "C.", ca fiind persoana care a generat conflictul și care i-a chemat pe ceilalți agresori; inculpatul D.N. zis "C.", venit în sprijinul lui "C."; făcând scandal public și având asupra sa o sabie cu care i-a agresat pe angajații magazinului; inculpatul D.V. zis "E." venit în sprijinul lui "C.", făcând scandal public și având asupra sa obiecte contondente; inculpatul V.F. zis "Z.", venit la solicitarea lui "C.", făcând scandal public și având asupra sa obiecte contondente și tăietoare-înțepătoare, persoană care de altfel l-a agresat și pe martorul I.G.; inculpatul V.S. zis "D.", venit în sprijinul lui "C.", având asupra sa obiecte contondente și făcând scandal public. De asemenea, martorul a precizat că eventualele reticențe exprimate în declarațiile sale anterioare, au fost determinate de împrejurarea că agresorii se aflau în libertate și, aflând despre aceștia că fac parte dintr-un clan periculos, a considerat că nerecunoscându-i ori nedeclarând despre ei nu va avea de-a face cu ei.

Din declarațiile martorului R.I.D. a rezultat că, anunțat fiind prin stație că sunt probleme în parcarea privată a magazinului, a observat la fața locului un autoturism marca D. de culoare albastră, parcat pe culoarul de acces, blocând astfel traficul celorlalte autoturisme, precum și cum alți colegi ai săi au cerut celor doi ocupanți să ducă autoturismul în parcarea magazinului.

În aceste împrejurări, din autoturism a coborât un cetățean de etnie rromă, cu vârsta între 35 - 40 de ani, înalt de aproximativ 1,70, solid, rotund la față, cu tenul măsliniu, îmbrăcat cu un pulover negru, care a spus că el este "C." și parchează unde vrea, ce a plecat din acel lor, vorbind la telefonul mobil.

Astfel, în îndeplinirea îndatoririlor de serviciu cei doi colegi ai martorului au solicitat echipa de intervenție pentru a muta autoturismul, în timp foarte scurt la fața locului venind 4 sau 5 agenți de pază. Momentul a coincis cu reîntoarcerea la autoturism a lui "C.", însoțit de alte 5 autoturisme, din care au coborât 15 - 20 de persoane, de etnie rromă, care aveau asupra lor săbii, cuțite, baionete, bâte, răngi, cu care au început să-i lovească pe agenții de pază.

Martorul R.I.D. a intervenit în conflict, în sprijinul colegiilor săi, fiind lovit în cap cu un obiect dur și la nivelul mâinii stângi cu o sabie. După externarea din spital, martorul a aflat de la colegii săi că persoana care l-a tăiat cu sabia pe antebrațul stâng se numește V.G. zis "A.", iar cel care l-a lovit cu o bâtă în cap este fratele acestuia, D.N. zis "C.".

Între alți participanți la conflictul de la magazinul U., martorul i-a indicat și pe inculpații D.P. zis "C." și D.V. zis "E.".

Din certificatul medico-legal din 13 decembrie 2004, a rezultat că R.I.D. a prezentat o plagă contuză de 5 cm, cu margini relativ anfractuoase, suturată chirurgical, situată pe fond tumefiat parietal drept; atelă gipsată față internă antebraț drept; dureri la nivelul genunchiului drept și gambei drepte; cefalee și amețeli și pierdere a cunoștinței posttraumatic de ordinul secundelor, concluzionându-se că loviturile pot data din data de 12 decembrie 2004 și au fost create prin lovire cu corp dur și cu corp tăietor, necesitând pentru vindecare 14 - 16 zile de îngrijiri medicale.

Martorul B.N. a arătat că, în ziua de 12 decembrie 2004, în jurul orelor 14,00, fiind de serviciu la U.S.C., unde are calitatea de agent de intervenție, a primit un apel prin stația de emisie-recepție, prin care i se solicită să se prezinte de urgență în parcarea magazinului, deoarece este un scandal. La locul solicitării, a văzut un grup de 20 - 25 persoane de etnie rromă, care veniseră cu 5 autoturisme, blocând accesul în parcarea magazinului și l-a auzit strigând pe unul dintre agresori că "el este C. și parchează unde vrea și i-a chemat pe cei care îl însoțeau să-i bată pe agenții de pază".

B.N. a observat cum persoanele din anturajul lui "C.", având asupra lor săbii, cuțite, bâte, răngi, au adresat amenințări și injurii și au început să-i lovească pe agenții de pază, moment în care a intervenit și el în conflict, pentru a-și apăra colegii. Cu această ocazie martorul a fost lovit cu un corp contondent de către numitul V.G. zis "A.".

Printre agresori, martorul îi enumera și pe D.P. zis "C.", D.V. zis "E.", D.N. zis "C.", V.S. zis "D." și V.F. zis "Z.", nume ori porecle pe care martorul le-a auzit chiar din gura agresorilor, deoarece aceștia se strigau între ei în timpul conflictului, persoane recunoscute și din planșele fotografice.

De asemenea, B.N. a văzut cum inculpatul V.F. zis "Z." l-a lovit cu un cuțit, în spate, pe colegul său I.G., iar V.G. zis "A." l-a lovit cu o sabie, pe braț, pe colegul său R.D., alți colegi ai martorului fiind și ei loviți de membrii grupului de rromi, conflictul transformându-se într-o bătaie generală, determinând tulburarea liniștii publice, fapt care a atras intervenția organelor de poliție.

Conflictul a durat numai câteva minute, după aceea agresorii urcând în autoturisme și părăsind în grabă locul faptei. La incident au asistat numeroase persoane curioase, trecători ori clienții unei săli de jocuri mecanice, aflată foarte aproape de locul agresiunii, aceștia vorbind între ei cum că agresorii fac parte din "clanul D." și au rostit porecle ale acestora, respectiv "C.", "D.", "A.", "Z." și "C.".

Martorul B.N. i-a recunoscut de pe planșele fotografice pe inculpatul D.V. zis "E." ca fiind persoana care în data de 12 decembrie 2004, în parcarea magazinului U., a făcut scandal public, a avut asupra sa o sabie și i-a agresat pe angajații de pază ai magazinului; pe inculpatul N.P. zis "C." ca fiind persoana care, cu un autoturism, a blocat accesul în parcarea magazinului, iar ulterior a revenit însoțit de mai mulți indivizi înarmați, ce se aflau în 4 - 5 mașini, a provocat scandal public și a agresat personalul de pază al magazinului; inculpatul V.F. zis "Z." ca fiind persoana care a venit la parcarea magazinului U., în sprijinul lui "C." a făcut scandal public, având asupra sa o sabie și un cuțit, iar cu sabia l-a lovit în spate pe unul dintre angajații firmei de pază; inculpatul V.S. zis "D.", ca fiind persoana care a avenit la parcarea magazinului U., în sprijinul lui "C." a făcut scandal public, având asupra sa un cuțit și i-a agresat pe angajații firmei de pază; inculpatul V.G. zis "A.", ca fiind persoana care a venit la parcarea magazinului U., în sprijinul lui "C." a făcut scandal public, având asupra sa o rangă cu care l-a lovit la nivelul capului pe unul dintre angajații magazinului și a agresat alți colegi ai martorului.

Din declarațiile martorului S.N. rezultă că, având funcția de agent intervenție la firma A.N.S. SA, cu punct de lucru la magazinul U., în ziua de 12 decembrie 2004, în jurul orelor 14,00, a fost anunțat prin stație că în aripa C. are loc un incident. Ieșind din magazin, martorul a observat că în fața parcării se afla căzut la pământ un coleg de al său, agent de intervenție, pe care știe că îl cheamă R.I.D.. Victima era căzută pe spate și avea sânge în zona capului. Lângă acesta se afla un alt coleg al martorului, despre care știe că se numește "G.", fiind și acesta rănit în zona spatelui, deoarece avea hainele murdare de sânge, rana acestuia părând a fi o tăietură.

În fața parcării, aproape de locul în care era căzut R.I.D., martorul S.N. a observat un autoturism marca D.N., de culoare albastru închis, din care au coborât 5 bărbați de etnie rromă, înarmați cu săbii și cuțite cu lamă rabatabilă de mari dimensiuni (30 - 40 cm), cu vârste cuprinse între 35 - 45 de ani, grași, de regulă mici de statură. De asemenea, a văzut staționate în apropiere alte două autoturisme, respectiv o D.B. de culoare albastră și un M. de culoare gri, autoturisme din care au coborât aproximativ 10 indivizi de etnie rromă, de asemenea înarmați cu săbii și cuțite, iar unul dintre ei avea în mână o țeavă de fier.

Martorul a ajuns la locul agresiunii în timp ce interveneau lucrătorii de poliție, împrejurare în care l-a auzit pe unul dintre agresori strigând către un altul cu apelativul "C." și i-a cerut acestuia să plece. Din discuțiile purtate ulterior cu colegii săi, martorul a înțeles că acel conflict a fost iscat de inculpatul N.P. zis "C.", în condițiile anterior menționate.

Martorul B.L. a arătat că, în ziua de 12 decembrie 2004, fiind de serviciu la parcarea magazinului U. împreună cu alți doi colegi, "S." și "G.", a constatat apariția unei D. care a blocat ieșirea, din autoturism coborând 2 - 3 indivizi, unul dintre aceștia spunând că se numește "C.". După sosirea echipei de intervenție și reîntoarcerea celor doi, martorul a arătat că aceștia din urmă au început să discute în contradictoriu cu agenții de pază, apoi au dat telefoane.

La scurt timp, la fața locului și-a făcut apariția un B., din care au coborât 5 - 6 cetățeni de etnie rromă, având asupra lor săbii și cuțite, care au început să adreseze injurii și amenințări personalului de pază, conflictul degenerând într-o bătaie. Unul dintre agresori, despre care martorul spune că era îmbrăcat într-o bluză de culoare deschisă, a încercat să aplaneze conflictul, pentru moment acesta încetând.

În parcarea magazinului au sosit însă alte două autoturisme, unul marca M. de culoare gri metalizat, cel de al doilea O.V. de culoare albastră, din care au coborât 5 - 6, respectiv 3 - 4 indivizi de etnie rromă, având asupra lor cuțite și săbii, bâte, ultimii veniți agresându-i pe angajații firmei de securitate, motiv pentru primul grup să reia conflictul. Martorul B.L. a văzut cum unul dintre agresori, coborât din autoturismul marca B., l-a tăiat pe "G." cu cuțitul, pe spate, iar colegul său "D." a fost lovit cu o bâtă în cap și a căzut la pământ, într-o baltă de sânge.

Martorul S.S. a văzut, al rândul său, autoturismul marca D., blocând traficul, a discutat cu ocupanții săi, constatând că aceștia fac parte din "clanul D.", cunoscându-i după fizionomii. Unul dintre ei i-a replicat martorului că nu mută mașina de acolo, "că sunt frații lui C.", în timp ce persoana aflată în dreapta șoferului s-a recomandat ca fiind "C." și i-a spus martorului că parchează unde vrea el.

A confirmat că, la scurt timp după sosirea echipei de intervenție, au revenit "C." și fratele acestuia pe care îl cunoaște sub porecla "Z.", acesta din urmă având asupra sa un cuțit mare cu mâner din lemn, cu lungimea de aproximativ 50 cm, a cărui lamă se deschidea ca un briceag din lateral. De asemenea, a sosit un autoturism marca B. de culoare deschisă din care au coborât un alt frate a lui "C." împreună cu 4 indivizi de etnie rromă, în total la fața locului venind 4 - 5 mașini din care au coborât aproximativ 20 indivizi, înarmați cu săbii, cuțite și bâte, situația degenerând într-un scandal general.

Martorul a văzut cum "Z." l-a înjunghiat în spate pe I.G., iar un alt agresor, venit cu unul dintre ultimele autoturisme cu o rangă, l-a lovit în cap pe R.D..

Martorul V.D.A. a arătat că a ajuns la locul incidentului după ce doi colegi ai săi, respectiv I.G. și R.D., căzuseră deja la pământ, dar a observat un grup numeros de cetățeni de etnie rromă care aveau în mâine săbii, bricege mari și bâte, aceștia tocmai repezindu-se către autoturismele lor, fugind, deoarece apăruse un echipaj de poliție. De la persoanele aflate la fața locului martorul a aflat că un individ pe nume "C." vroia să parcheze autoturismul în care se afla într-un loc nepermis, iar la solicitarea agenților de pază acesta a chemat mai mulți indivizi de etnie rromă, declanșând un scandal în timpul căruia mai mulți colegii de ai săi au fost agresați.

Martorul Ș.A. a arătat că, în ziua de 12 decembrie 2004, fiind de serviciu la magazinul U., făcând parte din personalul administrativ, a aflat că este scandal în parcarea din spatele magazinului, constatând în acel loc cum mai mulți colegi din serviciul de pază se băteau în fața parcării cu indivizi de etnie rromă, înarmați cu săbii, cuțite și bâte. A observat cum R.D. este lovit în cap cu o bară metalică, prezentând răni provocate probabil de o sabie și a aflat că I.G. a fost înjunghiat în spate.

Martorul i-a identificat, ca făcând parte dintre agresori, pe inculpații D.V. zis "E.", N.P. zis "C.", V.F. zis "Z." și V.G. zis "A.".

Referitor la parcarea magazinului martorul arată că aceasta nu era dată în folosință în totalitate, dar se putea parca la parter, iar locul de garare al autoturismelor era prevăzut cu pază.

Martorul G.M. a arătat că, la data de 12 decembrie 2004 se afla la domiciliu, fiind anunțat despre incident și ajungând la magazinul U. după terminarea acestuia.

Martorul C.I.F. a observat mai mulți agenți de pază, agitați, totodată auzind prin dispeceratul firmei că în parcarea magazinului are loc un scandal și a observat agenții de pază și un grup numeros de cetățeni de etnie rromă, aceștia din urmă fiind înarmați cu obiecte ascuțite, obiecte metalice și bâte. Totodată, l-a văzut pe agentul R.D. căzut jos și prezentând la nivelul capului o rană care sângera și o altă rană pe mână, fiind și el lovit din lateral cu un obiect ascuțit la nivelul mâinii drepte.

Martorul a reținut că agresorii s-au deplasat cu un B. de culoare deschisă, metalizată, un M. sau B. de culoare neagră și un alt autoturism închis la culoare, probabil albastru. Totodată, i-a auzit pe aceștia strigând un nume, respectiv "C.". Referitor la eventualele neconcordanțe din declarațiile sale, martorul a precizat că fiindu-i teamă, inițial, nu a vrut să declare că a fost de față la incident, menținându-și declarația dată la Parchetul de pe lângă Tribunalul București în data de 12 decembrie 2004.

Martorului K.A.M. a auzit prin stație un apel de urgență către toți agenții de intervenție, astfel încât s-a deplasat în parcarea magazinului unde avea loc o altercație. Ajuns în parcare, a constatat că se terminase conflictul, văzând doar cum mai mulți indivizi de etnie rromă, înarmați cu săbii, urcau în autoturisme și părăseau în grabă zona.

Martorul nu a observat fizionomia vreunuia dintre agresori, ci doar că unul dintre autoturisme era un M. negru, iar de la colegii săi și persoanele care asistaseră la incident a aflat că unul dintre agresori a fost "C.".

Martorul D.I., aflat în afara programului de serviciu, a auzit o solicitare adresată personalului de pază, din care rezultă că în parcarea magazinului are loc un conflict și se solicită ajutorul agenților din magazin. Împreună cu colegul său au mers în parcarea respectivă și ajungând la fața locului, a observat cum un grup de cetățeni de etnie rromă, având în mâini bricege, bâte și săbii îi agresau pe colegii lor. De asemenea, martorul i-a observat pe I.G. și R.D., fiind căzuți la pământ, prezentând leziuni, primul fiind tăiat pe spate, iar cel de al doilea fiind lovit în cap cu o rangă. Pe unul dintre agresori, martorul l-a auzit spunând: "eu sunt "C.", sunt șmecher și parchez unde vreau".

Din ansamblul acestor declarații, a rezultat o participare spontană și fără o înțelegere prealabilă a mai multor persoane la săvârșirea unor fapte penale. Prin urmare, cum inculpații nu făceau parte dintr-un grup structurat, în temeiul art 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen. s-a dispus achitarea inculpaților N.P., zis C., D.V., C. (fost D.) N., zis A., D.N. zis C., V.S., V.G., V.F. pentru infracțiunea prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003.

Dimpotrivă, faptele comise constituie mai multe forme de participație penală create ocazional, în scopul comiterii imediate a uneia sau a mai multor infracțiuni, de către o parte dintre subiecți, care nu au continuitate sau o structură determinată ori roluri prestabilite pentru fiecare inculpat în parte, așa cum vom dezvolta mai jos:

Astfel, persoana vătămată I.G. a fost înjunghiat cu o baionetă în zona hemitorace drept posterior de către inculpatul V.F., zis "Z." și lovit de alți agresori în zona umărului, iar la nivelul genunchiului stâng, i-a fost produsă o leziune de un autoturism condus de unul dintre cetățenii de etnie rromă, în timp ce încerca să părăsească zona. Martorul R.I.D. a sărit în ajutorul colegului său, strigând la inculpatul V.F., zis "Z.", să lase sabia, intervenție în urma căreia a fost și el lovit cu o bâtă în cap de către inculpatul D.N. zis "C.", iar inculpatul V.G., zis "A." a încercat să-l lovească, tot în cap, cu sabia, însă partea vătămată și-a protejat capul cu mâinile, astfel încât sabia manevrată de "A." i-a atins numai antebrațul, producându-i o plagă tăiată, cu secțiune parțială.

Din certificatul medico-legal din 13 decembrie 2004 rezultă că partea vătămată R.I.D. a suferit leziuni traumatice, care se puteau produce la data de 12 decembrie 2004, prin lovire cu corp dur și corp tăietor, necesitând pentru vindecare 14 - 16 zile de îngrijiri medicale. Din certificatul medico-legal din 13 decembrie 2004, rezultă că în urma agresiunii I.G. a suferit leziuni traumatice, care se puteau produce la data de 12 decembrie 2004, prin lovire cu corp tăietor-înțepător și lovire cu corp dur, necesitând pentru vindecare 8 - 9 zile îngrijiri medicale, dacă nu survin complicații.

Tribunalul a apreciat că probele administrate în cauză relevă că inculpatul V.G. a lovit cu o bâtă peste picioare pe persoana vătămată B.N., iar inculpatul V.F., zis "Z." l-a lovit cu latul unei săbii, fără a-i produce însă vreo tăietură.

Din declarația inculpatului C. (fost D.) N. zis A. rezultă că, în cursul zilei de 12 decembrie 2004, împreună cu inculpatul V.F. s-a deplasat cu autoturismul său marca D., la magazinul U. pentru a face cumpărături. În momentul în care a oprit autoturismul în parcarea, un agent de pază i-a atras atenția să nu parcheze în acel loc pentru a nu bloca accesul în parcare, însă după o scurtă altercație cu agentul de pază, a lăsat autoturismul fără a-l muta. A susținut că, în momentul în care a revenit la mașină, după aproximativ o oră, erau așteptați de mai mulți agenți de pază, care au început să-i lovească, atât pe el, cât și pe inculpatul V.F., zis "Z.", ceea ce l-a determinat să fugă și să abandoneze autoturismul pe locul unde era parcat.

Versiunea acestui inculpat este susținută și de inculpatul V.F., care a precizat că, atunci când agenții de pază "au sărit la bătaie", a încercat să fugă, dar s-a împiedicat și, în cădere, s-a autoaccidentat cu un cuțit pe care îl avea în buzunarul de la spatele pantalonilor.

Apărările inculpaților D.N. și V.S. în sensul că nu au participat la evenimentele produse la magazinul U., au fost contrazise de declarațiile persoanei vătămate R.I.D. (care a arătat că a lovit cu o bâtă în cap de către D.N. zis "C."), dar și ale martorilor I.G., B.N., Ș.A., care i-au indicat pe inculpații D.N. zis "C." și V.S. zis "D.", ca făcând parte dintre agresori.

De asemenea, susținerile inculpatului D.V. zis "E." în sensul că, în momentul producerii evenimentelor, se afla pe Ș.M., la volanul autoturismului personal marca M., când a fost sunat de inculpatul V.F. zis "Z.", de la care a aflat că este tăiat în zona spatelui și se deplasează către S.P., sunt contrazise de recunoașterile de pe planșele fotografice, de declarațiile martorilor și ale părților vătămate audiate în cauza, care au evidențiat ca la incidentul de la U. din anul 2004, a participat și inculpatul D.V., că la locul respectiv nu a avut loc o încăierare între inculpați și părțile vătămate și că, dimpotrivă, acestea din urmă, în persoana numiților R.I., I.G. și B.N., au suferit leziuni și violențe cauzatoare de suferințe fizice, care au necesitat un număr variabil de îngrijiri medicale.

Referitor la solicitarea inculpatului D.V. de schimbare a încadrării juridice a faptelor de lovire săvârșită de acesta față de părțile vătămate, R.I., I.G., B.N. în infracțiunea de încăierare prev. de art. 322 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., Tribunalul a reținut că încăierarea presupune o pluralitate de subiecți activi, constituiți în cel puțin două grupări, care să se lupte între ele, să-și aplice lovituri reciproce, să existe acte de violență colective, fără a se putea stabili în concret activitatea infracțională a fiecărui subiect, participanții la încăierare fiind în același timp și subiecți activi și subiecți pasivi.

Or, în cazul de față, agresorii au fost identificați doar în tabăra inculpaților, nu și în cea a părților vătămate, fiind evidențiați în acest sens D.V., C. (fost D.) N., D.N. zis C., V.S., V.G. și V.F..

Cu privire la inculpatul D.V., deși probatoriile îl plasează în sfera infracțională prevăzută de art 180 alin. (1) și (2) C. pen., față de părțile vătămate precizate, Tribunalul nu a analizat probatoriile, având în vedere termenul de prescripție prev. de art. 122 C. pen., raportat la data comiterii faptelor, respectiv, 12 decembrie 2004.

Referitor la inculpatul D.V., Tribunalul a reținut, în legătură cu fapta din data de 12 decembrie 2004, că a săvârșit în public acte și gesturi, a proferat cuvinte și a avut manifestări care au adus atingere bunelor moravuri, tulburând liniștea publică în mod grav, întrucât cele petrecute au avut loc într-o perioadă în care în zona magazinului se aflau mai multe persoane, trecători, cumpărători care s-au alarmat și au intrat în panică, fiind necesară intervenția organelor de ordine pentru a se aplana scandalul.

Acest lucru rezultă din declarația martorilor: V.D., G.M., Ș.A., K.A.M., D.I., C.I.F. și din declarația părții vătămate B.N., care au văzut că în magazin erau mulți vizitatori ce au părăsit în grabă unitatea comercială, de teama să fie loviți.

La individualizarea pedepsei aplicate, s-au avut în vedere împrejurarea că scandalul a durat doar câteva minute, dar a avut loc într-o zonă intens populată și la o oră de vârf, generând reacții de dezaprobare în rândul cetățenilor, dar și faptul că acest inculpat nu a avut un rol determinant în producerea conflictului, ce a avut un caracter spontan. De asemenea, s-a apreciat că, deși inculpatul D.V. a săvârșit această faptă în stare de recidivă, totuși, prin trecerea timpului, periculozitatea sa a fost atenuată, cu atât mai mult cu cât de la momentul respectiv și până la judecarea prezentei cauze, inculpatul nu a mai săvârșit nicio faptă de natură penală, ceea ce denotă că reeducarea sa se poate efectua și fără a-l priva de libertate, prin alegerea modalității de suspendare sub supraveghere a executării pedepsei, conform art 861 C. pen.

Referitor la inculpatul N.P., s-a reținut că, deși martorii audiați în cauză îl plasează la locul săvârșirii faptei și îl indică pe acesta ca fiind persoana care a generat conflictul, i-a chemat la fața locului și pe ceilalți agresori, i-a îndemnat pe aceștia să îi lovească pe agenții de pază, el însuși proferând la adresa persoanelor vătămate injurii, amenințări și lovindu-le pe acestea, inculpatul a negat participarea sa la conflict.

Susținerile în sensul că, în mediul infracțional și față de alți membri ai lumii interlope, s-a lăudat cu faptele comise nu sunt confirmate de celelalte probatorii administrate, inculpații, părțile vătămate și unii martori dând declarații contradictorii. S-a apreciat că nu pot fi coroborate declarațiile oscilante ale inculpaților C.N. zis A., V.F., D.N. zis C. din faza de urmărire penală cu declarațiile agenților de pază și ale celorlalți martori, care au relatat că de la persoanele existente la fața locului au auzit numele C. însă, în faza de cercetare judecătorească, nu au putut indica această persoană prezentă în sală, mulți invocând trecerea timpului, care a făcut imposibilă rememorarea evenimentelor și identificarea agresorilor.

Or, probatoriile coroborate în faza de urmărire penală nu pot duce, ele însele, la aflarea adevărului, deoarece nu își găsesc corespondent în probatoriile administrate în faza de cercetare judecătorească. Nici martorul cu identitate protejată I.D. nu l-a indicat pe inculpatul N.P. ca fiind participant la scandalul de la U. din anul 2004, acesta menționând că are cunoștința ca inculpat că a săvârșit infracțiunea de proxenetism și infracțiuni de violență.

S-au evidențiat contradicțiile dintre declarațiile părții vătămate I.G. în faza de cercetare judecătorească, în care a menționat că organele de anchetă i-au indicat de pe planșele foto care este fotografia lui C., iar în momentul în care i s-a solicitat să-l recunoască pe acesta printre inculpații din sală, a menționat că nu știe cine este acesta, nu recunoaște nici o persoană care să îl fi lovit la momentul incidentului.

Aceeași poziție a avut-o și partea vătămată B.N. în faza de cercetare judecătorească, aceasta declarând că nu-l cunoaște pe "C.", nu a văzut când inculpatul N.P. I-a lovit pe I.G., iar la prezentarea planșelor foto, anchetatorii i-au arătat persoanele care fac parte din "clanul D.".

Cu privire la cererea apărătorului inculpatului N.P. de a se dispune schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea prev. de art. 321 alin. (2) C. pen., în infracțiunea prev. de art. 321 alin. (1) C. pen., având în vedere locul unde fapta a fost comisă, tulburarea produsă opiniei publice în sfera relațiilor de conviețuire socială, tribunalul a apreciat că fapta este grevată de existența agravantei prev. de art. 321 alin. (2) C. pen., dar nu a fost săvârșită de inculpatul de mai sus, întrucât nu exista probe directe care să certifice că acesta a proferat injurii, expresii, că a tulburat grav liniștea și ordinea publică, că a aplicat lovituri și violențe care le-au pricinuit suferințe fizice părților vătămate I.G., B.N. sau R.D.I. și care să fi necesitat zile de îngrijiri medicale. Ca atare, tribunalul a dispus achitarea inculpatului.

Referitor la inculpatul C.N. fost D., zis A., s-a reținut că și acesta a participat la evenimentele petrecute la data de 12 decembrie 2004, a avut manifestări prin care s-au adus atingere bunelor moravuri, producând scandal public, liniștea publică fiind de asemenea, tulburată în mod grav, ceea ce constituie infracțiunea de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice, prev. de art. 321 alin. (2) C. pen.

Referitor la cererea de a se dispune schimbarea încadrării juridice a faptei în infracțiunea prev. de art. 321 alin. (1) C. pen. Tribunalul a apreciat-o nefondată, întrucât fapta s-a produs într-o zonă intens circulată, la o oră de vârf, reținând și amploarea mediului social în care s-a produs tulburarea, natura acestui mediu social, durata și intensitatea tulburării, reflectate în reacțiile cărora le-a dat naștere.

Despre prezența acestui inculpat la locul faptei și despre săvârșirea de către acesta a faptei de mai sus, reținem procesul-verbal încheiat la data de 13 decembrie 2004 de către organele de politie, din care rezultă restituirea autoturismului D. de culoare albă către acesta, declarația inculpatului V.F., declarațiile agenților de pază, recunoașterile de pe planșele foto.

Referitor la infracțiunea prev. de art. 180 alin. (2) C. pen. față de partea vătămata R.I., față de disp. art 121 C. pen., art. 122 C. pen. privind termenele prescripției răspunderii penale, din care rezultă că acestea se socotesc de la data săvârșirii faptei, Tribunalul nu a mai procedat la analiza situației de fapt și la modalitatea de săvârșire a acestei ultime infracțiuni ci, în baza art. 11 pct. 2 lit. b) rap. la art. 10 lit. g) C. pen., a dispus încetarea procesului penal.

La individualizarea pedepsei, a avut în vedere gradul de pericol social al faptei comise, modalitatea de operare, gradul său de participare, care a fost mai puțin important, dar și persoana inculpatului, care nu este cunoscut cu antecedente penale, acesta contribuind și la transportul inculpatului V.F. la S.S.P., unde i s-a acordat primul ajutor. Ținând seama de timpul scurs de când a fost comisă fapta (aprox. 8 ani), dar având și convingerea că reeducare inculpatului se poate exercita și fără privarea sa de libertate, Tribunalul a făcut aplicarea art. 861 C. pen.

În legătură cu inculpatul D.N. zis C., referitor la cererea formulată de apărătorul inculpatului de a se dispune schimbarea încadrării juridice a tuturor faptelor reținute în sarcina sa prin rechizitoriu, în infracțiunea prev. de art. 322 C. pen., Tribunalul a respins-o ca neîntemeiată, întrucât probatoriile au evidențiat numai existența grupării inculpaților care s-a dedat la acte de violență, victimele neconstituind o astfel de grupare, ele neavând cunoștință de intenția inculpaților și reacționând numai pentru a se apăra.

Or, încăierarea reprezintă ciocnirea violentă și spontană între mai multe persoane aflate în relații momentane de adversitate, cu împletirea actelor de violență ale participanților, nefiind posibilă stabilirea contribuției fiecăruia. Cerința esențială a existenței încăierării este caracterul colectiv al conflictului, ce presupune cel puțin două grupuri care se înfruntă.

În speță, din probe rezultă că inculpatul D.N. zis C. a lovit-o pe partea vătămată R.D.I., producându-i suferințe fizice și vătămări pentru a căror vindecare au fost necesare 14 - 16 zile de îngrijiri medicale, ceea ce constituie infracțiunea prev. de art. 180 alin. (2) C. pen. și a avut manifestări prin care s-au adus atingere bunelor moravuri, producând scandal public, ceea ce constituie infracțiunea prev. de art. 321 alin. (2) C. pen.

Cu privire la cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei formulate de același inculpat din infracțiunea prev. de art. 321 alin. (2) C. pen., pentru faptele din datele de 12 decembrie 2004 și 2 august 2006 în infracțiunea prev. de art. 321 alin. (1) C. pen., Tribunalul a respins-o ca neîntemeiată, reținând că faptele s-au produs într-o zonă intens circulată, la o oră de vârf, iar pentru aplicarea agravantei prev. de art. 321 alin. (2) C. pen. este necesar ca fapta săvârșită de inculpat să fi generat reacții de indignare și dezaprobare în rândul publicului. În legătură cu faptele de lovire față de părțile vătămate R.I. și T.D., prev. de art. 180 alin. (2) C. pen. Tribunalul a dispus încetarea procesului penal față de inculpatul D.N. ca urmare a intervenției prescripției răspunderii penale.

La individualizarea pedepselor, s-a avut în vedere gradul ridicat de pericol social al faptelor, modalitatea de operare, precum și persoana inculpatului, care a săvârșit mai multe fapte în concurs real, în stare de recidivă.

În acest sens, i se va aplica câte o pedeapsă acestuia, pentru fiecare din faptele săvârșite, orientată spre limita medie prevăzută de legea penală specială, și se va face aplicarea art. 71 - 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. ca pedeapsă accesorie, pentru fiecare faptă în parte.

2) La data de 3 august 2006, organele de poliție din cadrul Poliției Orașului Buftea, au fost sesizate de S.U.U., respectiv de către S.C.A. București cu privire la faptul că, la cele două unități spitalicești au fost internați numiții: T.D.A., P.E. și C.A.V., victime ale unei agresiuni comise în noaptea de 2 - 3 august 2006, în orașul Buftea.

Fiind întrebați cei trei despre împrejurările în care s-a produs agresiunea, aceștia au refuzat să dea orice fel de relații atât cadrelor medicale, cât și lucrătorilor de poliție. Abia în cursul zilei următoare, respectiv la 4 august 2006, numitul P.E. a declarat oral împrejurările comiterii faptei, arătând că, în seara zilei de 2 august 2006, în jurul orelor 22,00 s-a deplasat în orașul Buftea împreună cu prietenii săi T.D.A., B.C. și C.A.V. la domiciliul numitului Ș.F., cu care a purtat discuții referitoare la cumpărarea unui teren.

În jurul orelor 22,30 - 23,30, în timp ce toți cinci se aflau în curte la o masă, au pătruns în imobil aproximativ 15 - 20 persoane care aveau în mână săbii și alte obiecte contondente și fără nici un motiv au început să-i lovească cu săbiile peste mâini și picioare, iar când P.E. a încercat să fugă în casă, a fost prins de agresori și tăiat la piciorul drept cu sabia, iar în cap a fost lovit cu diverse obiecte contondente.

P.E. a declarat că, ulterior agresiunii, a constatat că din buzunar îi lipsea suma de 6.700 euro, însă nu a putut observa care dintre agresori i-a sustras banii.

În cursul aceleiași zile a fost efectuată cercetarea la fața locului în imobilul situat în Buftea, ocazie cu care însă nu au fost constatate urme de distrugere a locuinței sau dependințelor acesteia și nici probe biologice, locatarul imobilului grăbindu-se să curețe urmele agresiunii.

Fiind audiat, Ș.F., proprietarul imobilului, a declarat că în noaptea de 2 - 3 august 2006, în jurul orelor 23,00 în timp ce se afla în curtea locuinței sale împreună P.E., T.D.A. și C.A., au pătruns în imobil aproximativ 5 - 6 indivizi care s-au îndreptat direct către P.E. și au început să-l lovească. Întrucât i-a fost frică să nu fie la rândul său lovit acesta a fugit în spatele curții împreună cu copilul său, astfel încât nu a văzut ce s-a mai întâmplat.

Numitul A.N., persoana care l-a transportat la spital pe partea vătămată P.E., acesta a refuzat să facă declarații, susținând că îi este frică pentru viața sa și a familiei sale.

Din cercetările efectuate a rezultat că, în seara zilei de 2 august 2006, în jurul orelor 22,00, partea vătămată P.E., însoțit de C.A.V., B.C. și T.D.A., s-a deplasat în orașul Buftea, la domiciliul numitului Ș.F., cu autoturismul marca V. În curtea imobilului se mai aflau și alte persoane, însă P.E., C.A. și T.D. au fost așezați de către Ș.F. la o masă separată, unde au început să poarte cu acesta unele discuții privind vânzarea unui teren.

B.C., acesta s-a așezat la o altă masă, situată la o distanță de circa 7 metri, la care se găseau numiții A.N. și N.D.

În jurul orei 22,30, în curte au pătruns aproximativ 20 persoane de etnie rromă, care aveau asupra lor diverse obiecte tăietoare, despicătoare (săbii, topoare) și care s-au îndreptat direct spre masa unde se afla P.E.; fără nici un motiv au început să-i lovească pe acesta din urmă, pe T.D. și C.A., cu săbiile.

Fiind lovit cu o sabie în piept, P.E. a încercat să se refugieze în interiorul locuinței, blocând ușa de acces a camerei, însă a fost ajuns de agresori, care, după ce au spart ușa, l-au lovit cu un obiect contondent în cap, iar cu sabia i-au produs mai multe tăieturi la nivelul membrelor (pe mâini și pe picioare).

De asemenea, C.A. a fost lovit cu un cuțit în mâna stângă, iar la piciorul drept cu o sabie, reușind să scape de agresori prin escaladarea gardului care despărțea curtea imobilului lui Ș.F. de cea a lui N.P.

În ce-l privește pe T.D., acesta a reușit să iasă în fugă în stradă, însă după ce a fost tăiat, la rândul său, cu sabia, la mâna și pe brațul drept de către doi dintre agresori.

La rândul lor, B.C., A.N. și N.D. au fugit speriați din calea agresorilor, reușind să părăsească incinta imobilului. Din locul în care s-a ascuns, B.C. a avut posibilitatea să observe cele întâmplate, astfel încât după ce a văzut actele de violență, l-a sunat pe A.N. și i-a cerut să se întoarcă pentru a-i ajuta pe cei trei. Până la sosirea acestuia agresorii au părăsit însă locul faptei, alertați de unul dintre ei că "vine poliția, vin mascații".

Martorii A.N. și N.D. l-au transportat pe P.E. la S.U.U. București, utilizând autoturismul părții vătămate, V. B.C. și un prieten care locuia în Buftea s-au deplasat cu autoturismul acestuia la București, transportând până în apropierea S.U. și pe T.D., pe care l-au găsit în apropierea locului incidentului.

Din declarația martorului cu identitate protejată I.V., a rezultat că în seara zilei de 2 august 2006, în jurul orelor 21,00 - 21,30, inculpații R.C., R.E., R.A., D.N. zis "C.", însoțiți și de alte persoane, se găseau în cazinoul "D.B." din șoseaua Pantelimon, unde se afla și martorul. La un moment dat, unul dintre frații R. a primit un apel telefonic, după care toți aceștia au părăsit cazinoul în grabă, revenind abia după 3 - 4 ore.

Aici, în prezența și a inculpatului R.M., inculpații au început să povestească despre faptul că, în intervalul de timp cât au lipsit, au fost la o adresă din afara Bucureștiului, unde l-ar fi bătut pe unul "P.", (ce avusese anterior un conflict cu un nepot al fraților R.), inculpatul R.C. lăudându-se chiar că "i-am dat de l-am omorât".

Din declarațiile părții vătămate T.D.A., rezultă ca inculpatul D.N., zis "C." a coordonat grupul de agresori, a încercat să-i înfigă sabia în gât lui C.A., după care l-a atacat pe P.E., tăindu-l cu sabia la nivelul pieptului. De asemenea "C." a încercat să-l lovească și pe el cu sabia în cap, însă s-a apărat, fiind tăiat în palmă, iar ulterior, în timp ce încerca să fugă, a fost tăiat la brațul drept de către un alt agresor.

Potrivit declarațiilor lui C.A., inculpatul D.N., zis "C." a venit spre el, având în mână o sabie și fără să-i spună ceva, l-a lovit cu sabia, încercând apoi să i-o înfigă în gât. În acest moment, C.A. a prins lama săbiei cu mâna stângă, astfel fiindu-i tăiate 2 degete și podul palmei și a auzit din rândul însoțitorilor inculpatului D.N., pe cineva întrebând: "ce faci măi C., vrei să-l omori?".

Imediat C.A. a fost lovit de altă persoană, tot cu o sabie, pe antebrațul drept, iar în momentul în care a vrut să fugă a fost tăiat de alt individ, la piciorul stâng, în dreptul rotulei. După aproximativ 10 metri, aceeași victimă a fost ajunsă din urmă de un al patrulea individ, care l-a lovit, tot cu o sabie, în partea stângă-spate a toracelui. De asemenea, partea vătămată a auzit strigându-se în rândul agresorilor: "să nu scape nici unul, omorâți-i pe toți".

Cu ocazia prezentării spre recunoaștere, C.A. l-a recunoscut de pe planșe foto pe inculpatul D.N., zis "C." ca fiind cel care a încercat să-i înfigă sabia în gât; pe inculpatul R.E. ca fiind cel care l-a tăiat la piciorul stâng; pe inculpatul R.A. ca fiind cel care l-a tăiat în spate, în partea stângă și pe inculpatul R.C., ca fiind cel care, imediat după ce "C." a încercat să-i taie gâtul, l-a lovit cu sabia în mână.

Cu ocazia prezentării spre recunoaștere, P.E. i-a recunoscut de pe planșa foto pe inculpații R.A. și R.E., ca făcând parte din grupul persoanelor care l-au agresat. Totodată, în declarația olografă din data de 31 august 2006, partea vătămată a precizat că printre agresori se afla și inculpatul D.N., zis "C.", acesta fiind cel care l-a lovit primul cu o sabie în piept.

Potrivit certificatului IML din 9 august 2006, partea vătămată P.E. a suferit leziuni care se puteau produce prin lovire cu un corp dur, cu margine tăioasă (posibil săbii, topoare, etc.) și care au necesitat pentru vindecare 25 - 30 zile de îngrijiri medicale.

Din declarația martorului N.D., rezultă că în seara zilei de 2 august 2006, în jurul orei 22,00, în timp ce se afla în locuința soției sale, situată în vecinătatea imobilului aparținând numitului Ș.F., a fost alarmat de țipete și zgomote de intensitate ridicată care proveneau din curtea vecină. Concomitent, l-a observat pe C.A., care speriat, a sărit în curtea sa, încercând să se refugieze.

După terminarea scandalului, martorul a ieșit în stradă, pentru a vedea ce s-a întâmplat, constatând că în locul public se adunaseră aproximativ 50 de persoane, vecini de ai săi, alarmați la rândul lor de zgomot și a observat mai multe mașini care părăseau locul faptei, îndreptându-se către București.

În legătură cu infracțiunea prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 174 - 175 lit. i) C. pen. Tribunalul a dispus condamnarea inculpatului D.N. zis C. la o pedeapsă cu închisoarea, cu executare în regim de detenție, la individualizarea căreia a avut în vedere gradul ridicat de pericol social al faptei comise, modalitatea de operare și persoana inculpatului, care a săvârșit această faptă în stare de recidivă.

În ceea ce privește fapta prev. de art. 181 alin. (1) C. pen., a constatat că inculpatul D.N. a săvârșit față de victima P.E. vătămări corporale care au necesitat pentru vindecare 25 - 30 de îngrijiri medicale, astfel cum rezultă din certificatul IML din 9 august 2006.

De asemenea, Tribunalul a constatat că pătrunderea fără drept, fără consimțământul părții vătămate Ș.F. în curtea imobilului aparținând acestuia situat în Buftea, și refuzul inculpatului D.N. de a părăsi imobilului la cererea părții vătămate constituie infracțiunea prev. de art. 192 alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen.

La individualizarea pedepselor, s-a ținut seama și de atitudinea avută de acest inculpat înainte de săvârșirea infracțiunilor, așa cum rezultă din caracterizarea pozitivă emisă de A.B.

În privința inculpatului R.E., s-a reținut infracțiunea prev. de art. 192 alin. (2) C. pen., deoarece, în noaptea de 2 august 2006, în jurul orelor 22,00, împreună cu alte persoane, înarmat cu obiecte contondente, acesta a pătruns fără drept, în curtea locuinței numitului Ș.F. La individualizarea pedepsei, s-au avut în vedere gradul de pericol social concret al faptei comise, modalitatea de operare, dar și persoana inculpatului, care nu este cunoscut cu antecedente penale, de la data comiterii faptei, respectiv anul 2006, și până în prezent nu a mai fost implicat în fapte de natură penală și s-a prezentat la fiecare termen, pe întreg parcursul procesului penal, ceea ce a determinat reducerea pedepsei sub limita minimă, conform dispozițiilor art. 74 - 76 lit. c) C. pen.

Fapta aceluiași inculpat care, în public, la data de 2 august 2006, a avut manifestări prin care s-a adus atingere bunelor moravuri, producând scandal public și tulburând în mod grav liniștea publică, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 321 alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen., la individualizarea pedepsei, fiind avute în vedere aceleași criterii.

Același inculpat, la data de 2 august 2006, a lovit-o pe partea vătămată P.E., pricinuindu-i vătămări corporale ce au necesitat pentru vindecare 25 - 30 zile de îngrijiri medicale, ceea ce constituie infracțiunea de vătămare corporală prev. de art. 181 alin. (1) C. pen. La aceeași dată, inculpatul R.E. a lovit partea vătămată C.A., cu aceeași ocazie, cauzându-i vătămări corporale pentru a căror vindecare au fost necesare 45 - 50 zile de îngrijiri medicale, ceea ce constituie de asemenea, infracțiunea de vătămare corporală prev. de art. 181 alin. (1) C. pen., pentru care inculpatul a primii o pedeapsă orientată spre mediu.

Având în vedere perioada îndepărtată de când au fost săvârșite faptele, comportamentul inculpatului înainte de comiterea acestora și pe parcursul procesului penal, Tribunalul a apreciat că scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea pedepsei în regim de detenție, prin suspendarea sub supraveghere a acesteia.

Cu privire la inculpatul R.C., față de cererea formulată de schimbare a încadrării juridice a infracțiunii reținute în sarcina sa din infracțiunea prev. de art. 7 alin. (1) și (3) din Legea nr. 39/2003 în infracțiunea prevăzută de art. 323 C. pen., Tribunalul a constatat că nu se află nici în prezența infracțiunii de asociere pentru săvârșirea de infracțiuni deoarece, așa cum a specificat practica judiciară, nu există o întovărășire la care să fi participat acest inculpat, cu perspectiva unei durate în timp a mai multor persoane, în vederea realizării unui scop infracțional comun.

Diferența specifică dintre infracțiunea prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003 și infracțiunea prev. de art. 323 C. pen. constă în aceea că norma specială este incidență numai dacă obiectivul grupului criminal organizat se referă la săvârșirea uneia dintre infracțiunile grave prev. de art. 2 din Legea nr. 39/2003, ceea ce în niciunul dintre cele două cazuri nu a fost demonstrat.

Tribunalul a reținut că, în noaptea de 2 august 2006, împreună cu inculpații menționați și înarmați cu obiecte contondente, R.C. a pătruns fără drept, în curtea locuinței numitului Ș.F., ceea ce întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de violare de domiciliu, prev. de art. 192 alin. (2) C. pen.

La aceeași dată, a avut manifestări prin care a adus atingere bunelor moravuri, producând scandal public și tulburând grav liniștea publică, ceea ce constituie infracțiunea de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice, faptă prev. de art. 321 alin. (2) C. pen.

Tribunalul a aplicat o pedeapsă orientată spre limita minimă prevăzută de legea penală specială, având în vedere vechimea faptei, comportamentul inculpatului, atât înainte, cât și după comiterea infracțiunii și împrejurarea că nu este cunoscut cu antecedente penale.

S-a reținut că, la data de 2 august 2006, inculpatul R.C. a lovit partea vătămată C.A., pricinuindu-i vătămări corporale pentru a căror vindecare au fost necesare 45 - 50 de zile de îngrijiri medicale, faptă ce constituie infracțiunea de vătămare corporală, prev. de art. 181 alin. (1) C. pen.

În ceea ce privește fapta reținută în sarcina aceluiași inculpat față de partea vătămată T.D., Tribunalul a dispus încetarea procesului penal, conform dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. b) rap. la art. 10 lit. g) C. proc. pen., având în vedere dispozițiile art. 121 și următoarele C. pen., din care rezultă că prescripția înlătură răspunderea penală în cazul infracțiunilor pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 1 an, dar care nu depășește 5 ani.

În sarcina aceluiași inculpat s-a mai reținut că, în ziua de 29 iunie 2005, împreună cu alte persoane, a deposedat-o prin violență, pe partea vătămată I.D., în loc public, de suma de 2700 euro, 1500 dolari SUA și 1.700.00 lei vechi și un lanț de aur, ceea ce ar întruni elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b) și alin. (21) lit. a) și b) C. pen., cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.

3) Tribunalul a reținut că, la data de 29 iunie 2005, I.D. a sesizat organele de poliție cu privire la faptul că, în cursul aceleiași zile, în jurul orelor 17,00, în timp ce se afla la fast-food M., situat în Bd. Basarabia, a fost agresat de mai mulți indivizi și deposedat de sumele de 2.700 euro, 1.500 dolari SUA și aproximativ 1.700.000 ROL, dar și de un lănțișor din aur pe care îl purta la gât.

Din cercetările efectuate în cauză a rezultat că, la data anterior menționată, partea vătămată I.D. se afla împreună cu E.I. și S.I. în incinta SC M. Basarabia. În jurul orelor 17,00 cei trei ieșind din fast-food și îndreptându-se spre parcarea restaurantului unde se află garată mașina părții vătămate, cu intenția de a pleca. Ajungând lângă autoturism, partea vătămată și martorii au observat că acesta este blocat de alte două autoturisme, iar în apropiere îi așteptau inculpații R.C., R.A. și M.C..

Partea vătămată a susținut că, în apropiere, se mai afla un grup de aproximativ 30 de persoane, care aveau asupra lor cuțite, săbii și bâte și păreau să-i susțină pe inculpați.

În aceste împrejurări, I.D. a fost abordat de inculpatul R.A., care i-a cerut suma de 2.000 euro, apoi a început să-l agreseze, trăgându-l către un autoturism marca M., decapotabil, iar ca urmare a împotrivirii părții vătămate, inculpatul R.C. i-a aplicat o lovitură cu pumnul în zona feței. Atât din declarația părții vătămate cât și a martorului E.I., rezultă că inculpatul R.A. a băgat mâna în buzunarul pantalonilor părții vătămate, de unde a sustras sumele de bani precizate de aceasta.

În conflict, a intervenit și inculpatul P. (M.) C., care a imobilizat partea vătămată, prinzând-o de o mână. După ce I.D. a căzut la pământ, toți cei trei inculpați i-au aplicat lovituri cu pumnii și picioarele, în ajutorul său venind martorul E.I., ce a fost și el lovit de către inculpatul R.A. și amenințat cu un cuțit de către inculpatul R.C.

După încheierea conflictului, partea vătămată și martorul S.I. au plecat cu un autoturism către S.P., pe traseu găsindu-l și pe martorul E.I., care fugise de la fața locului. În fața secției, partea vătămată și martorii au observat că erau așteptați de cei trei inculpați, împreună cu mai multe persoane din anturajul lor, condiții în care au hotărât să depună reclamația la D.G.P.M.B.

Deplasându-se către sediul Poliției Capitalei, martorul E.I. a fost contactat pe telefonul său mobil de către inculpatul D.N. zis "C.", pentru a interveni pe lângă partea vătămată și a o determina pe aceasta să se împace cu agresorii, astfel încât să nu mai sesizeze organele de poliție. Partea vătămată nu a fost de acord cu propunerea făcută și a înregistrat sesizarea la organele de poliție, iar ulterior a respins mai multe oferte venite din partea inculpaților și a rudelor acestora, prin care i se promiteau sume mari de bani pentru a-și retrage reclamația ori a-și schimba declarațiile, astfel încât inculpații să scape de răspunderea penală.

Deoarece partea vătămată a refuzat în mod sistematic o asemenea înțelegere, a fost amenințat de rudele inculpaților, aducându-i-se la cunoștință că aceștia nu vor sta mult timp în închisoare și ulterior va trebui să dea socoteală pentru ceea ce a făcut.

Această susținere relatată în faza de urmărire penală nu se coroborează cu probele administrate în faza de cercetare judecătorească, fază în care partea vătămată I.D., prezentă în instanță la data de 7 decembrie 2011, a menționat că ceea ce a declarat la urmărire penală corespunde doar parțial adevărului, că nu a fost deposedată de vreo sumă de bani, de bunuri sau de autoturism de către inculpații R.A., R.C. sau M.C..

Acest aspect rezultă atât din declarațiile acestei părți vătămate date în faza de cercetare judecătorească, cât și din declarațiile inculpatului R.E., R.C. și R.A..

Astfel, partea vătămată a revenit asupra împrejurării în care a menționat la urmărire penală că a fost deposedată de o sumă de bani și un lanț de aur de către inculpații M.C., R.C. și R.A., întrucât aceste bunuri au fost găsite ulterior, pe capota mașinii de către un prieten. Prin urmare, a susținut că a fost doar agresată de inculpatul R.A. și de persoanele pe care poliția i le-a indicat pe planșele foto.

Tribunalul a reținut că declarațiile date în faza de urmărire penală pot exprima adevărul doar în măsura în care ele sunt menținute și în faza de cercetare judecătorească, deoarece poziția oscilantă a părții vătămate, în condițiile în care nu există dovezi că aceasta a fost determinată, motivată sau constrânsă să facă acest lucru, în lipsa altor probe care să ateste vinovăția inculpaților, impune a se da eficiență prezumției de nevinovăție.

Prin urmare, apreciind probele în acuzare nesigure și contradictorii, tribunalul a admis cererea inculpaților R.C. și R.A. de schimbare a încadrării juridice din infracțiunea prev. de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b) și alin. (21) lit. a) și b) C. pen. (parte vătămată I.D.) în infracțiunea prev. de art. 180 alin. (2) C. pen.

Întrucât a intervenit prescripția răspunderii penale a celor doi inculpați, având în vedere termenele de prescripție prev. de art. 121, 122 C. pen., în temeiul dispoz. art. 11 pct. 2 lit. b) rap. la art. 10 lit. g) C. pen. a dispus încetarea procesului penal față de inculpații R.C. și R.A., cu privire la infracțiunea prev. de art. 180 alin. (2) C. pen.

Tribunalul a apreciat, în cazul inculpatului R.C., că scopul pedepsei poate fi atins și fără privarea de libertate a acestuia, având în vedere că nu este cunoscut cu antecedente penale, iar prin aplicarea unor măsuri de supraveghere se garantează că acesta va înțelege că scopul pedepsei trebuie atins prin reintegrarea sa socială.

Referitor la inculpatul R.A., s-a reținut că în noaptea de 2 august 2006, în jurul orelor 22,00, împreună cu alte persoane, înarmați cu săbii, topoare și alte obiecte contondente, au pătruns fără drept în curtea locuinței numitului Ș.F., faptă ce întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de violare de domiciliu, faptă prev. de art. 192 alin. (2) C. pen.

Fapta aceluiași inculpat care, în public, la data de 2 august 2006, a săvârșit acte și gesturi, a proferat cuvinte și expresii și a avut manifestări prin care s-au adus atingere bunelor moravuri, totodată producând scandal public, liniștea publică fiind de asemenea tulburată în mod grav, constituie infracțiunea de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice, faptă prev. de art. 321 alin. (2) C. pen.

Fapta inculpatului R.A. care la data de 2 august 2006 a lovit-o pe partea vătămată P.E., pricinuind integrității corporale vătămări pentru a căror vindecare au fost necesare 25 - 30 zile de îngrijiri medicale, constituie infracțiunea de vătămare corporală, faptă prev. de art. 181 alin. (1) C. pen.

Fapta inculpatului R.A. care la data de 2 august 2006 a lovit-o pe partea vătămată C.A., pricinuind integrității corporale vătămări pentru a căror vindecare au fost necesare 45 - 50 zile de îngrijiri medicale, constituie infracțiunea de vătămare corporală, faptă prev. de art. 181 alin. (1) C. pen.

La individualizarea pedepselor, s-au avut în vedere gradul de pericol social concret al faptelor, modalitatea de operare, persoana inculpatului care nu este cunoscut cu antecedente penale, are o caracterizare potrivită de la locul de muncă, respectiv SC P.F.C. SRL unde este agent comercial, conform adeverinței de salariat din 2 iunie 2010.

S-a apreciat că scopul pedepsei poate fi atins și fără privarea de libertate a inculpatului, având în vedere că nu este cunoscut cu antecedente penale, iar prin aplicarea unor măsuri de supraveghere se asigură atingerea scopului pedepsei.

Cu privire la inculpatul P.C., s-a apreciat că nu există probe concludente și pertinente care să justifice concluzia săvârșirii de către acesta a infracțiunii de tâlhărie, astfel cum s-a reținut în sarcina sa prin rechizitoriu.

Atât partea vătămată, cât și martorii, în declarațiile inițiale nu-l menționează pe acest inculpat ca participant la evenimentul din data de 29 iunie 2005, el fiind menționat abia în declarațiile ulterioare, fapt ce atrage dubiul asupra săvârșirii acestei infracțiuni.

Acest aspect rezultă atât din declarațiile coinculpatului R.A. cât și ale martorului S.N. care, în fața instanței de judecată, la 15 iunie 2011, nu a făcut vorbire și de prezența inculpatului P. (fost M.) C. la evenimentele din data de 29 iunie 2005.

Chiar din declarația părții vătămate I.D., dată în fața instanței de judecată, nu rezultă că aceasta l-ar plasa pe inculpatul P. (fost M.) C. ca fiind autorul infracțiunii de tâlhărie, pentru că banii și bunurile nu le-a sustras nimeni, indicând faptul că a aflat ulterior că respectivele lucruri au fost găsite pe capota mașinii și predate soției.

Discuțiile telefonice dintre inculpatul P.C. și numitul R.R.C. relevă o situație străină de obiectul judecății, mai degrabă medierea unor incidente ce nu au legătură cu prezenta cauză și nici cu infracțiunea de tâlhărie reținută în sarcina inculpatului.

Ca atare, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. c) C. proc. pen. inculpatul P. (fost M.) C. a fost achitat pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b) și alin. (21) lit. a) și b) C. pen.

În ceea ce privește infracțiunea de constituire a unui grup infracțional organizat, prev. de art. 7 alin. (1) și (3) din Legea nr. 39/2003, reținută în sarcina inculpatului prin rechizitoriu, constatăm că nu s-ar putea reține această infracțiune din moment ce nu există obiectul pentru care s-ar fi constituit grupul infracțional organizat, respectiv, infracțiunea de tâlhărie.

Doar împrejurarea că inculpații au participat la mai multe infracțiuni și că unii dintre ei se cunosc nu este o dovadă concludentă, care să ducă la concluzia că inculpatul P. (fost M.) C. este cuprins într-o structură ierarhizată, pe verticală, cu reguli de acționare și planuri prestabilite, cu conexiune între membrii grupării care să aibă ca scop final obținerea de beneficii materiale, în urma săvârșirii de infracțiuni.

În ceea ce-l privește pe inculpatul R.M., s-a reținut că din probe nu rezultă că acesta ar fi constituit, organizat sau susținut un grup infracțional pentru săvârșirea uneia dintre infracțiunile prev. de art. 2 din Legea nr. 39/2003, infracțiune care nu este descrisă în nici un fel de parchet. Singura reținere, în dosarul de urmărire penală, este împrejurarea că în Cazinoul D.B., din șos. P., martorul cu identitate protejată "I.V." a asistat cum frații R., în prezența inc. R.M., au început să povestească că " l-au bătut pe unul P.", dar acest aspect nu poate fi considerat o probă suficientă pentru incriminarea inculpatului R.M., ca fiind organizatorul unui grup infracțional, cu atât mai mult cu cât parchetul nu descrie fapta pentru care acesta ar fi organizat sau sprijinit grupul.

Martorul P.M. a evidențiat că acest inculpat nu prea părăsea domiciliul său, iar faptul că R.M. este tatăl inculpaților R.A., R.C. și R.E. nu duce automat la concluzia că acesta ar fi organizat pe cei menționați într-un grup infracțional cu scopul de a săvârși infracțiunile prev. la art. 2 din Legea nr. 39/2003, deoarece nu există dovezi de organizare, cu roluri stabilite pentru fiecare dintre aceștia, cu instrucțiuni date de verticală de șeful grupului, așa cum prevede art. 7 din Legea nr. 39/2003.

În legătură cu inculpatul V.S., s-a reținut că acesta a adus atingere bunelor moravuri, producând scandal public și tulburând grav liniștea publică la data de 12 decembrie 2004, în parcarea Magazinului U..

În legătură cu cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de apărătorul acestui inculpat, din infracțiunea prev. de art. 321 alin. (2) C. pen. în infracțiunea prev. de art. 321 alin. (1) C. pen., Tribunalul a reținut că faptele s-au produs într-o zona intens circulată, la o ora de vârf, au generat reacții de indignare și dezaprobare în rândul publicului.

La individualizarea pedepselor, s-au avut în vedere gradul ridicat de pericol social al faptelor, modalitatea de operare, dar și gradul relativ redus de participare al acestui inculpat. Prin urmare, s-a apreciat că scopul pedepsei poate fi atins și prin aplicarea unei pedepse neprivative de libertate, în baza art. 861 C. pen.

În ceea ce privește faptele săvârșite de inculpatul V.G., s-a reținut că la data de 12 decembrie 2004, acesta a provocat scandal public, tulburând liniștea publică în mod grav, în parcarea magazinului U., ceea ce constituie infracțiunea prev. de art. 321 alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen. și art. 37 lit. b) C. pen., din fișa de cazier judiciar a acestui inculpat rezultând că faptele din data mai sus-menționată au fost săvârșite în stare de recidivă postexecutorie.

La aceeași dată și în același loc, inculpatul V.G. a lovit părțile vătămate R.D.-I., care a necesitat 14 - 16 zile de îngrijiri medicale, pe I.G., care a necesitat 8 - 9 zile de îngrijiri medicale, și pe B.N., care i-a provocat suferințe fizice; aceste fapte nu au fost analizate sub aspectul vinovăției inculpatului, deoarece, în baza art. 11 pct. 2 lit. b) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. g) C. proc. pen. s-a dispus încetarea procesului față de inculpat ca urmare a intervenției prescripției răspunderii penale a inculpatului.

Referitor la inculpatul V.F. Tribunalul a reținut, de asemenea, că acesta a adus atingere bunelor moravuri, a provocat scandal public și a tulburat în mod grav liniștea publică, la data de 12 decembrie 2004, în parcarea magazinului U., ocazie cu care a lovit partea vătămată B.N., cu latul unei săbii, fără a-i produce vreo tăietură și pe partea vătămată I.G. cu un cuțit în spate, acesta din urmă suferind leziuni traumatice, ce au necesitat pentru vindecare 8 - 9 zile îngrijiri medicale.

Față de partea vătămată I.G., inculpatul V.F. a săvârșit infracțiunea prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 174 - 175 lit. i) C. pen. cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen., întrucât loviturile aplicate au avut intenția de a viza o zonă vitală a corpului cu intensitatea cerută de infracțiunea de omor, cu un obiect tăietor (sabie, cuțit), producându-i o plagă tăiată defensivă, cu următoarele caracteristici: lungimea de aprox. 1,5 cm, marginile liniare, deschisă, sângerare minimă, situată la nivelul scapular stâng (hemitorace drept). Chiar dacă numărul de îngrijiri medicale suferit de această victimă este mic (8 - 9 zile), criteriile avute în vedere pentru stabilirea infracțiunii de tentativă la omor calificat exprimă intenția inculpatului de a încerca să suprime viața victimei, rezultat care nu s-a produs datorită împrejurării că partea vătămată a reușit să se ferească.

Având în vedere gradul ridicat de pericol social al faptei comise, modalitatea de operare, precum și persoana inculpatului, care este recidivist în modalitatea prev. de art. 37 lit. b) C. pen., tribunalul a dispus condamnarea inculpatului V.F. la o pedeapsă cu închisoarea, cu executarea în regim de detenție.

Referitor la cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de același inculpat din infracțiunea prev. de art. 321 alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen. și art. 33 lit. a) C. pen. (fapta din data de 12 decembrie 2004), în infracțiunea prev. de art. 321 alin. (1) C. pen., Tribunalul a respins-o, reținând considerente similare celor expuse în analiza altor cereri formulate de coinculpați.

Cu privire la fapta săvârșită față de partea vătămată B.N., Tribunalul a dispus încetarea procesului față de inculpatul V.F. cu privire la infracțiunea prev. de art. 180 alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen. și art. 37 lit. b) C. pen., ca urmare a intervenției prescripției răspunderii penale a inculpatului.

În noaptea de 4 octombrie 2005, părții vătămate C.F. i-a fost sustras autoturismul marca M. de pe strada Medelnicerului, nr. 2, sector I, unde se afla parcat, fiind ulterior anunțat de către organele de poliție ca autoturismul său a fost depistat pe raza localității Topoloveni, jud. Argeș.

Din probatoriile administrate în faza de urmărire penală, a rezultat că inculpatul D.N. zis "A." a fost prima persoană care a avut cunoștință de pregătirea și comiterea infracțiunii de furt a acestui autoturism, tot el fiind primul care a intrat în posesia bunului. În legătură cu proveniența autoturismului, inculpatul a menționat că, în după amiază zilei de 5 octombrie 2005, a fost contactat de un individ pe nume C. care i-a comunicat că are un autoturism marca M., cu numere de Franța, de vânzare, la prețul de l.800 euro. Fiind interesat de acest aspect, inculpatul a stabilit o întâlnire cu vânzătorul la locuința sa, unde C. a venit însoțit de fratele său.

Inculpatul D.N., zis "A." împreună cu inculpatul M.V. și martorul M.D. au ieșit în stradă pentru a vedea autoturismul adus de cei doi bărbați neidentificați. În continuare, inculpatul D.N., zis "A." a achiziționat autoturismul marca M., tranzacția fiind materializată într-o chitanță de mână întocmită de inculpatul M.V., acesta, împreună cu martorul M.D., având și rolul de martori la realizarea vânzării, scop în care au semnat la rubrica astfel numită.

Susținerile inculpatului, coroborate de declarațiile coinculpatului M.V. și ale martorului M.D., nu menționează însă prezența coinculpatului M.A.J., zis "Z." la efectuarea acestei tranzacții, deși acesta din urmă, în declarațiile sale, susține că a fost prezent.

S-a apreciat, în aceste condiții, că înțelegerea intervenită între restul inculpaților și "Z." a fost ulterioară redactării declarațiilor primilor, astfel încât la data consemnării acestora persoanele implicate nu căzuseră de acord cu privire la toate aspectele. Mai mult, martorul M.D. nu a fost în măsură să precizeze dată la care s-a produs evenimentul descris cu lux de amănunte (vânzarea-cumpărarea autoturismului marca M.), raportându-se la "vara anului 2005, prin luna iunie - iulie", deși a precizat orele ce au marcat diferite împrejurări de pe parcursul zilei în discuție (14:30 - 15:00, a ajuns la domiciliul lui "A."; în jurul orelor 16:00 au venit doi indivizi necunoscuți cu un autoturism).

În aceeași capcană a căzut și inculpatul D.N., zis "A.", care a precizat că prima informație referitoare la autoturismul sustras a aflat-o în seara zilei de 5 octombrie 2005, orele 18:30, pentru ca în jurul orelor 19:30 să vadă pentru prima dată autoturismul în cauză.

Așa cum rezultă din procesul-verbal de redare a convorbirii telefonice purtate de D.E.C., zis "B." cu inculpatul D.N., zis "A.", la data de 2 octombrie 2005, orele 22:16, inculpatul avea cunoștință despre pregătirea infracțiunii de furt calificat având ca obiect autoturismul marca M., iar din procesul-verbal de redare a convorbirii telefonice purtate de aceleași persoane la data de 5 octombrie 2005, orele 08:12, rezultă că inculpatul D.N., zis "A.", l-a întrebat pe cel dintâi dacă vrea un C., acesta replicând faptul că este dimineață și nu a avut timp să vorbească cu nimeni pentru a găsi un cumpărător. Inculpatul l-a îndemnat să se ocupe de această problemă, spunându-i că, spre deosebire de alții, "el nu doarme".

În același sens, la data de 5 octombrie 2005, orele 18:43, D.E.C. i-a propus unei persoane de sex masculin, apelată sub numele "I.", să cumpere autoturismul marca M., sustras în dimineața aceleiași zile, cu suma de 3.000 euro, precizând că "nu este nou ... dar e cu piele, automat, e ful, are genți de 1.000 euro".

Or, este cert că prețul pretins de inculpatul D.N., zis "A." pe un autoturism marca M. (C.), cu centrală telefonică cu două linii, tapițerie din piele, finisaje din mahon, trapă electrică automată, gemuri negre, jenți de aluminiu, pentru care nu i-au fost predate actele de proprietate și nici cheile de contact (a se vedea declarațiile părții vătămate din care rezultă că ambele seturi de chei au rămas asupra sa), autoturism ce avea firele de contact legate pe direct, a fost de 1.800 euro (declarație olografă) ori 1.400 euro ("chitanța").

În cursul aceleiași zile de 5 octombrie 2005, în condițiile în care inculpatul D.N., zis "A." intrase în posesia bunului sustras încă de la orele 08:12, acesta s-a preocupat de găsirea unui cumpărător pentru autoturism, discutând cu D.E.C., zis "B.", dar și cu "Be.", identificat ca fiind inculpatul I.M.

În urma înțelegerii intervenite, inculpații D.N. și M.A.J. s-au deplasat cu autoturismul sustras, dar și un alt autoturism aflat în posesia lor, pe Autostrada București - Pitești, unde la km 94 s-au întâlnit cu inculpatul I.M. și martorul C.C., acesta din urmă având cunoștințele tehnice necesare verificării stării autoturismului.

După ce inculpatul I.M. și inculpatul D.N. au căzut de acord cu privire la realizarea vânzării-cumpărării autoturismului, cel dintâi inculpat și martorul C.C. au plecat la bordul autoturismului sustras, fiind urmați în de aproape de autoturismul condus de cei doi coinculpați.

În seara de 5 octombrie 2005, în jurul orelor 22:00, ajunși pe raza orașului Topoloveni, județul Argeș, I.M. și martorul au fost depistați de către organele de poliție în autoturismul sustras.

Din procesul-verbal de redare a convorbirii telefonice purtate de D.E.C. cu inculpatul D.N. la data de 5 octombrie 2005, orele 22:40, a rezultat că inculpatul s-a aflat în spatele autoturismului marca M. condus de către I.M. și a văzut când autoturismul a fost oprit de către polițiști. În aceste împrejurări, inculpatul l-a contactat pe D.E.C., cerându-i să îl ajute cumva pe "B." (inculpatul I.M.). D.E.C. nu a dat curs acestei intenții, însă, după ce autoturismul sustras a fost restituit proprietarului său de drept, l-a contactat telefonic pe C.F.V. (pe care îl cunoștea anterior, asistându-l ca apărător ales într-un proces penal) și i-a cerut să își retragă plângerea depusă la poliție deoarece I.M. și martorul sunt "oamenii lui".

Declarațiile părții vătămate C.F.V., în cuprinsul cărora s-a constituit parte civilă cu suma de 50.000 RON, confirmă această situație de fapt.

Martora B.C. a arătat că la data de 5 octombrie 2005, în jurul orelor 06.30 - 06.40, auzind lătratul câinilor, a deschis geamul apartamentului său, ocazie cu care a constatat că autoturismul marca M., aparținând vecinului său C.F. se afla în mișcare, însă nu a putut vedea cine se afla la volanul acestuia, deoarece autovehiculul era prevăzut cu geamuri de culoare închisă. Martora a observat, în direcția străzii N.R., o persoană de sex masculin necunoscută în zonă, care staționa în mijlocul carosabilului, fără un motiv determinat, însă nu a putut furniza elemente de detaliu ale fizionomiei acestuia.

Din procesul-verbal de depistare din data de 5 octombrie 2005, orele 22.45, întocmit de către organele de poliție din cadrul Postului de Poliție Leordeni, jud. Argeș, a rezultat că pe DN7, la intersecția cu DJ702b, a fost depistat în trafic un autoturism având aplicate plăcuțe cu numărul x, cu privire la care organele de poliție cunoșteau că a fost dat în urmărire ca fiind furat. Trecând la urmărirea autoturismului, polițiștii s-au deplasat în Orașul Topoloveni, unde l-au găsit parcat în fața primăriei, între alte două autoturisme, iar în interiorul acestuia, la volan se afla un bărbat, în timp ce un alt bărbat (pasagerul din dreapta șoferului) a coborât pe portiera din dreapta și s-a depărtat de autoturism 2 - 3 metri.

Solicitând conducătorului auto să se legitimeze acesta a făcut dovada că se numește I.M. și nu are permisul auto asupra sa. De asemenea, conducătorul auto nu a putut prezenta documentele referitoare la autoturism. Pasagerul din dreapta, a fost legitimat în persoana lui C.C., ambii fiind conduși la secția de poliție, cu acea ocazie constatându-se că autoturismul avea firele de contact conectate pe direct.

Din procesul-verbal de cercetare la fața locului din data de 5 octombrie 2005, orele 23.50, rezultă că autoturismul prezintă fisuri la nivelul ambelor faruri, lipsa geamului de la oglinda retrovizoare dreapta, urme de forțare la nivelul butucului portierei stângi, lipsa butucului care asigura portbagajul, lipsa cochiliei interioare a volanului; firele de alimentare a contactului legate pe direct; locașul casetofonului gol; în torpedoul autoturismului au fost găsite două seringi.

Martorii R.A.I. și M.G. au arătat că, în seara zilei de 5 octombrie 2005, în jurul orelor 22.45, aflându-se de serviciu pe raza Ocolului Silvic Topoloveni, au observat cum organele de poliție au depistat și urmărit autoturismul marca M. și, în continuare, au asistat la actele procedurale efectuate de polițiști, constatând personal că persoana aflată la volanul autoturismului sustras se numea I.M., iar pasagerul din dreapta acestuia se numea C.C.

Martorul C.C. a confirmat aceste împrejurări de fapt și l-a recunoscut din planșă foto pe inculpatul D.N., zis "A.".

Inculpatul I.M. a precizat că, în cursul luni octombrie 2005, a fost contactat telefonic de "A.", care i-a propus să cumpere un autoturism marca M., autoturism pe care avea să i-l aducă pe autostrada București - Pitești, la km 94 "A." i-a comunicat că are tapițerie din piele, jante din magneziu, aer condiționat, "arată bine", iar referitor la proveniența autoturismului i-ar fi comunicat că l-a câștigat în noaptea respectivă la barbut.

În seara aceleiași zile, în jurul orelor 21.00, inculpatul I.M. s-a întâlnit cu inculpatul D.N. în apropierea benzinăriei P. de pe autostrada București - Pitești, km 94, deplasându-se la locul indicat cu un autoturism marca M. clasa S, însoțit de doi prieteni ai săi.

Referitor la prețul bunului cumpărat, inculpatul I.M. a declarat că "A." i-a cerut 3.000 de euro și i-a precizat că-l poate lăsa să plătească în rate. De asemenea, i-a comunicat că îl poate revinde și astfel poate câștiga câteva sute de euro, iar în situația în care nu reușește, a discutat deja cu D.E. să-i găsească un cumpărător. Inculpatul a declarat că "A." era însoțit de o altă persoană, care i-a fost prezentat ca fiind proprietarul M., acest individ primind cei 3.000 de euro, prețul vânzării, fără remite însă inculpatului nici actele autoturismului și nici cheile acestuia. Deși a condus autoturismul marca M., inculpatul I.M. a pretins că nu a observat dacă autoturismul avea cheia în contact ori pornirea era făcută pe direct prin firele de contact.

Inculpatul I.M. i-a recunoscut din fotografii pe D.N. și M.A.J., zis "Z." ca fiind persoanele de la care a cumpărat autoturismul marca M.

Martorul T.T.D., proprietar al autoturismului marca M., a arătat că obișnuia să îi împrumute inculpatului I. autoturismul sus-menționat, dar a infirmat susținerea acestuia din urmă în sensul că l-ar fi însoțit pe acesta la întâlnirea de pe Autostrada București - Pitești, necunoscând amănunte legate de acest autoturism.

Din raportul de constatare tehnico-științifică din 12 decembrie 2005 rezultă că certificatul de înmatriculare aparținând autoturismului sustras, a fost contrafăcut cu ajutorul unei imprimante cu jet de cerneală.

Martorul D.E.C. a arătat că îl cunoaște pe partea vătămată C.F., deoarece i-a fost apărător, iar în perioada 2002 - 2003 l-a ajutat pe acesta să își cumpere autoturismul marca M., intermediind această vânzare. De asemenea, martorul îl cunoaște pe inculpatul D.N., persoană care, într-o dimineață din luna octombrie 2005, l-a contactat telefonic solicitându-i să îi găsească un cumpărător pentru un M. În seara aceleiași zile, inculpatul l-a sunat din nou pe martor, spunându-i că a vândut autoturismul în cauză unor cunoștințe, iar acestea în Topoloveni, au fost oprite de organele de poliție, solicitându-i să se deplaseze la sediul organelor de poliție.

Ulterior, martorul arată că a aflat despre faptul că autoturismul în litigiu fusese furat de la C.F., iar inculpatul D. a insistat pe lângă el "să rezolve" această problemă, deoarece I.M. "l-ar fi turnat la poliție".

Din declarațiile inculpatului D.N. zis "A." rezultă că, în după-amiaza zilei de 5 octombrie 2005, orele 18:30 a fost contactat telefonic de un individ pe nume "C.", care i-a comunicat că are de vânzare un autoturism marca M., cu nr. de Franța, la prețul de 1.800 euro. Fiind interesat, inculpatul i-a cerut să vină cu autoturismul la locuința sa, fapt care s-a și petrecut în seara aceleiași zile, în jurul orelor 19:30, "C." fiind însoțit de fratele său. Împreună cu inculpatul M.V. și martorul M.D., inculpatul a ieșit în stradă pentru a vedea autoturismul adus, bun pe care l-a și achiziționat. Tranzacția s-a materializat într-o chitanță de mână întocmită de inculpatul M.V., acesta împreună cu martorul având și rolul de martori la realizarea vânzării, scop în care au semnat la rubrica astfel numită.

Din procesul-verbal de ridicare a unor înscrisuri din data de 13 octombrie 2005, rezultă că organele de poliție din cadrul D.G.P.M.B. - Serviciul Furturi de Autovehicule au ridicat din posesia inculpatului D.N. o chitanță de mână, scrisă cu pix de culoare albastră, datată 5 octombrie 2005, având ca obiect vânzarea unui autoturism marca M.; un înscris de culoare vernil, în limba franceză, pe care se află stanțată seria, privind același autoturism; o fotocopie a cărții de identitate emisă de Poliția Mun. Constanța, la data de 16 iulie 2005, privind pe C.A.

Din procesul-verbal de redare a convorbirii telefonice purtate de D.E.C. cu inculpatul D.N., zis "A.", la data de 2 octombrie 2005, orele 22:16, rezultă că inculpatul avea cunoștință despre pregătirea infracțiunii de furt calificat având ca obiect autoturismul marca M. și încerca, prin intermediul interlocutorului, să îl vândă. Mai mult, acesta din urmă îi cere să-i facă rost de C. și să îl anunțe de îndată după ce l-a luat:

"D.N.: Da. Vezi că te lovesc cu un c. D.E.C.: Cu ce? D.N.: C. D.E.C.: Cu? D.N.: C. D.E.C.: Frumos? D.N.: Ce ai mă, ești prost? D.E.C.: Hai să mi-l aduci, ca să facem treabă cumetre."

Din procesul-verbal de redare a convorbirii telefonice purtate de aceleași persoane la data de 4 octombrie 2005, orele 22:46, rezultă că, de regulă, inculpatul tranzacționa autoturisme furate prin intermediul lui D.E.C., acesta având uneori și rolul de a modifica elementele de siguranță ori de a șterge urmele infracțiunii ("ți-l fac eu").

Tribunalul a avut în vedere și procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice purtate între inculpat și același martor la data de 5 octombrie 2005, orele 08:12, orele 14:25 și orele 18:35. Totodată, în convorbirea purtată de către martor cu numitul "I." la data de 5 octombrie 2005, orele 18:43, rezultă că D.E.C. îi propune să cumpere autoturismul marca M., sustras în dimineața aceleiași zile, cu suma de 3.000 euro, precizând că "nu este nou ... dar e cu piele, automat, e ful, are genți de 1.000 euro", totodată oferindu-se să-i facă rost de nr. de înmatriculare de România, "numere care ies pe loc, iar talonul în câteva zile, până iese de la poliție".

Din procesele-verbale de redare a convorbirii telefonice purtate de D.E.C. cu inculpatul D.N., zis "A.", la data de 5 octombrie 2005, orele 22:40 și ulterior, a rezultat că inculpatul se afla în spatele autoturismului marca M., condus de către I.M., a văzut când autoturismul a fost oprit de către polițiști, context în care i-a cerut martorului să îl ajute cumva pe "B." (I.M.), să meargă până la Poliția Topoloveni pentru a vedea ce se întâmplă.

Din declarațiile inculpatului M.V., zis "G.", rezultă că în cursul anului 2005, aflându-se la locuința sa, a fost contactat de către D.N., și de alți doi indivizi, pe unul dintre aceștia cunoscându-l sub porecla "M.C.", care i-au cerut un pix și o coală de hârtie. Inculpatul D.N. i-a cerut cu această ocazie să scrie o chitanță de mână, din care rezulta că "A." era cumpărătorul unui autoturism marca M., iar vânzătorul era o persoană ale cărei date de identitate i le-a comunicat "A.", arătându-i o copie de pe un act de identitate.

Inculpatul M.V. a întocmit documentul solicitat, semnând împreună cu "M.C." la rubrica "martori", fără a verifica dacă persoana care vindea și a cărei copie de pe cartea de identitate îi fusese arătată era prezentă.

Inculpatul M.A.J., zis "Z." a arătat că a fost prezent, împreună cu M.V., zis "G.", la locuința lui "A." când acesta a tratat cu doi indivizi necunoscuți cumpărarea autoturismului marca M., iar apoi l-a însoțit pe "A." pe Autostrada București - Pitești, unde a vândut autoturismul în cauză unor persoane din Pitești, pe care de asemenea nu le cunoaște. A negat că s-ar fi prezentat drept proprietarul autoturismului marca M. ori că ar fi urmat acest autoturism spre Topoloveni.

Din procesul-verbal de constatare întocmit la 13 aprilie 2007 rezultă că fotocopia cărții de identitate prezentată și invocată de inculpatul D.N., zis "A.", este un fals. Astfel, CNP-ul menționat pe aceasta nu există, seria x aparține unui alt document de identitate emis pe numele B.L., nu există nici o persoană cu numele C.A. având ca părinți pe N. și M., iar la adresa din Constanța, nu figurează un bloc, ci o casă în care locuiesc membrii familiei P.

Reținând aceleași considerente cu privire la structura grupului organizat, tribunalul a apreciat că inculpații au avut o participare spontană la săvârșirea faptelor descrise, fără o înțelegere prealabilă. În plus, nu este îndeplinită condiția esențială, și anume aceea a existenței unui număr de 3 sau mai multe persoane care să intre în componenta sa, inculpatul M.V. nefiind trimis în judecată și pentru infracțiunea prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003, iar ceilalți doi inculpați, D.N. și M.A.J. săvârșind faptele descrise în mod ocazional și neorganizat.

Fapta inculpatului D.N., zis "A.", care la data de 5 octombrie 2005 a primit autoturismul marca M. (C.) de culoare gri metalizat, cunoscând că bunul provine din comiterea unei infracțiuni de furt (fără chei de contact, fără actele de proveniență, cu firele de contact legate pe direct) urmărind vânzarea acestuia cu scopul obținerii pentru sine a unui folos material, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tăinuire, faptă prev. de art. 221 C. pen. cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen.

Fapta aceluiași inculpat, care, cu intenție, l-a determinat pe inculpatul M.V. să întocmească în fals un înscris sub semnătură privată - chitanță - prin contrafacerea scrierii, cu scopul de a folosi înscrisul astfel falsificat în fața organelor de urmărire penală, în vederea producerii unei consecințe juridice, respectiv pentru a ascunde comiterea infracțiunii de tăinuire, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de instigare la comiterea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, faptă prev. de art. 25 C. pen. rap. la art. 290 C. pen., cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen.;

Fapta aceluiași inculpat, care, cu intenție, a folosit în fața organelor de urmărire penală un înscris sub semnătură privată - chitanță - cunoscând că este fals, în vederea producerii unei consecințe juridice, respectiv pentru a ascunde comiterea infracțiunii de tăinuire, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de uz de fals, faptă prev. de art. 291 C. pen., cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen.;

La individualizarea pedepselor, s-au avut în vedere gradul ridicat de pericol social al faptelor comise, modalitatea de operare, reflectată în ajutorul dat de inculpații de mai sus, de faptul că infracțiunile au fost comise în concurs real, precum și de persoana inculpatului, care este recidivist în modalitatea prev. de art. 37 lit. b) C. pen., dar are o familie compusă din 4 copii, realizează venituri din muncă, așa cum rezultă din adeverința din 28 august 2011, emisa de SC L.D. SRL în care se menționează că D.N. este angajat ca muncitor necalificat din data de 15 iulie 2011, conform contractului de munca nr. x/2011.

În legătura cu inculpatul M.A.J., Tribunalul a reținut în sarcina acestuia fapta de a-l ajuta pe inculpatul D.N., fără o înțelegere stabilită înainte sau în timpul comiterii infracțiunii de tăinuire, ajutor comisiv, direct, constând în susținerea, prin intermediul declarațiilor date în fața organelor judiciare, a unei situații de fapt inexistente, mincinoase, coroborate cu invocarea înscrisului fals, cu scopul de a zădărnici urmărirea penală și a-i asigura inculpatului favorizat folosul infracțiunii de tăinuire, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de favorizare a infractorului, faptă prev. de art. 264 C. pen., cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen.

La individualizarea pedepsei, s-au avut în vedere modalitatea de operare, gradul ridicat de pericol social al faptei comise și persoana inculpatului care este recidivist, în modalitatea prev. de art. 37 lit. b) C. pen., iar la momentul soluționării prezentei cauze se afla arestat în altă cauză.

Faptele inculpatului M.V., zis "G." de a-l ajuta pe inculpatul D.N., fără o înțelegere stabilită înainte sau în timpul comiterii infracțiunii de tăinuire, ajutor comisiv, direct, constând în susținerea, prin intermediul declarațiilor date în fața organelor judiciare, a unei situații de fapt inexistente, mincinoase, precum și întocmirea unui înscris fals, cu scopul de a zădărnici urmărirea penală și a-i asigura inculpatului favorizat folosul infracțiunii de tăinuire, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de favorizare a infractorului, faptă prev. de art. 264 C. pen., cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen.;

Fapta aceluiași inculpat de a falsifica, cu intenție, un înscris sub semnătură privată, prin contrafacerea scrierii, la instigarea inculpatului D.N., încredințând apoi înscrisul fals acestuia, cu scopul folosirii lui în vederea zădărnicirii urmăririi penale, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, faptă prev. de art. 290 C. pen., cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen.

În legătură cu această ultimă faptă, Tribunalul a constatat că a intervenit prescripția răspunderii penale a inculpatului, având în vedere disp. art. 121 C. pen. cu referire la art. 122 C. pen., care prevăd termenele de prescripție, calculate de la data săvârșirii infracțiunii.

La individualizarea pedepsei aplicate pentru prima faptă, s-a ținut seama de gradul de pericol social concret al faptei comise, de modalitatea de operare, de contribuția adusă de inculpat pentru aducerea la îndeplinire a rezoluției infracționale, precum și de atitudinea de recunoaștere a acestuia. Chiar dacă inculpatul M.V. se află în stare de recidivă postexecutorie, având în vedere rolul minor avut de acesta în ansamblul activității infracționale, precum și limitele de pedeapsă prevăzute de legea penală specială, s-a apreciat ca, pentru fapta de a-l favoriza pe inculpatul D.N., cu suspendare sub supraveghere conform art. 861 C. pen.

În legătură cu inculpatul I.M., s-a constatat că fapta acestuia care, la data de 5 octombrie 2005, a primit autoturismul marca M. de culoare gri metalizat, cunoscând că bunul provine din comiterea unei infracțiuni de furt, urmărind vânzarea acestuia cu scopul obținerii pentru sine a unui folos material, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tăinuire, faptă prev. de art. 221 C. pen.

La individualizarea pedepsei, s-au avut în vedere gradul concret de pericol social al faptei comise, modalitatea de operare care a avut ca scop final obținerea unui beneficiu material, precum și persoana inculpatului care nu este cunoscut cu antecedente penale, iar în prezenta cauză a fost cercetat în stare de libertate. Prin urmare, s-a apreciat că reeducarea acestui inculpat se poate realiza și fără executarea pedepsei în regim de detenție, prin suspendarea condiționata a acesteia conform art 81 C. pen.

5) În seara zilei de 31 martie 2006, în jurul orelor 21.00, partea vătămată R.A.M., împreună cu martorii A.V.G. și P.L., s-a deplasat în cartierul C., unde s-a întâlnit cu inculpatul D.N., zis "A.", de la care intenționa să cumpere un autoturism. Fiind de acord cu achiziționarea autovehiculului, partea vătămată a scos din buzunar suma de 2.500 euro, din care a început să numere avansul solicitat, moment în care inculpatul s-a repezit asupra sa și i-a smuls banii din mână, partea vătămată rămânând doar cu suma de 450 euro.

Deranjat de insistențele părții vătămate care îi cerea restituirea banilor, inculpatul D.N., zis "A." a strigat către două persoane aflate în apropierea locului faptei, aceștia venind cu repeziciune spre partea vătămată, în scopul sprijinirii inculpatului. Primul dintre indivizi, care s-a deplasat pe jos, în vârstă de aproximativ 30 - 35 ani, brunet, tuns scurt, constituție atletică, purtând la gât un lanț gros cu un medalion proeminent, a fost recunoscut de către partea vătămată și martorul A.V.G. ca fiind inculpatul C.R. zis "S.", iar cel de al doilea, care s-a deplasat la bordul unui autoturism marca M., de culoare roșie, cu numere de Italia, oprind în apropierea locului faptei, a fost identificat de partea vătămată ca fiind inculpatul R.C., zis "E.".

În timp ce noii veniți i-au adresat părții vătămate amenințări, întrebându-l care este problema lui, inculpatul D.N. i-a adresat cuvinte jignitoare și i-a replicat "... asta este taxă de șmecherie, pentru că faci afaceri pe teritoriul meu".

Partea vătămată a declarat că a fost intimidată de apariția celor doi, împrejurare în care nu a avut nici o reacție, atât ea cât și martorii cunoscând că acești indivizi sunt foarte periculoși și fac parte din lumea interlopă. În aceste împrejurări, martorii A.V.G., P.L. s-au refugiat în autoturismul cu care au venit la întâlnire, având însă având posibilitatea de a observa, în continuare, cele ce se petreceau.

După comiterea faptei, inculpatul D.N. a urcat la volanul autoturismului pe care îl prezentase spre cumpărare, pe locul din dreapta șoferului urcând inculpatul C.R., zis "S.", în timp ce inculpatul R.C. zis "E." a plecat de la locul faptei la bordul unui alt autoturism.

Ulterior, R.A.M. a încercat în repetate rânduri să își recupereze banii sustrași, însă unul dintre demersurile sale s-a finalizat cu o nouă serie de amenințări, proferate de către R.C., zis "E.", pe care, în seara aceleiași zile, l-a întâlnit în fața C.H. Cu această ocazie, inculpatul i-a "recomandat" să nu implice numele lui în această faptă, deoarece el nu are nici un amestec, "trecând întâmplător pe stradă".

În ziua de 1 aprilie 2006, orele 14,00, la solicitarea inculpatului D.N., partea vătămată a venit la o altă întâlnire, unde i-a găsit pe inculpații R.C. zis "E." și D.N. zis "A.", care în loc să îi restituie banii sustrași, au început să îl înjure și să-l amenințe, în final aceștia arătând că nu o să-i mai restituie banii și nu vor să mai fie deranjați de partea vătămată, în sens contrar, urmând a-i face părții vătămate "o cheie" și ea va fi cea căutată de poliție.

Cu toate acestea, după arestarea preventivă a inculpaților, soția inculpatului D.N., un individ pe care partea vătămată îl cunoaște sub porecla "D.", precum și un alt individ cunoscut sub numele "V." i-au propus restituirea sumei de bani sustrasă, fapt cu care partea vătămată a fost de acord. În aceste împrejurări, partea vătămată s-a întâlnit cu persoanele sus-menționate și în prezența avocatului V.C., l-a biroul acestuia, a întocmit un înscris din care rezultă că a primit de la D.S., soția inculpatului D.N., suma de 2.050 euro, reprezentând "achitarea integrală a neînțelegerii din data de 31 martie 2006".

Coroborând întregul material probator administrat atât în faza de urmărire penală, cât și în faza de cercetare judecătorească, Tribunalul a reținut că situația de fapt a fost dovedită atât de declarațiile părții vătămate R.A.-M., ale martorului A.V.-G., ale inculpaților D.N., R.C., precum și din planșele fotografice atașate la dosar, din procesul-verbal de prezentare spre recunoaștere a inculpaților D.N. și R.C., de către partea vătămată și martorul A.V.-G.

Deși, în rechizitoriu s-a menționat că la comiterea acestei fapte a participat și inculpatul C.R., Tribunalul a constatat că acesta nu a săvârșit infracțiunile pentru care a fost cercetat. Nici partea vătămată R.A.-M., nici martorul A.V.-G. ori P.L., care avea posibilitatea de a observa cele petrecute, nu l-au indicat pe inculpatul C.R. ca fiind participant la infracțiunile menționate.

Din declarațiile martorului A.V.G. a rezultat că în seara zilei de 31 martie 2006, de partea vătămată s-a apropiat o persoană în vârstă de 35 - 40 de ani, înălțime 1,60, solid (îndesat), cu părul șaten, având cărare pe o parte, persoană cu care R.A. M. a început o conversație. În acest timp, martorul a coborât din autoturismului părții vătămate pentru a arunca niște resturi la gunoi, observând, cu această ocazie, o sumă de bani în euro în mâna părții vătămate, fără a putea preciza cuantumul acesteia. De asemenea, a observat cum persoana cu care partea vătămată purta conversația i-a smuls acestuia banii din mână și a auzit-o spunându-i "bă, asta e taxă de șmecherie". Văzând aceste lucruri, martorul s-a speriat și a urcat în autoturismul cu care s-a deplasat la fața locului.

Martorul l-a auzit pe R.A.M. cerându-i persoanei respective să-i dea banii înapoi, însă acesta a refuzat și, întorcându-se către alți doi indivizi aflați în apropiere le-a zis acestora "hai bă!". În acest moment, către partea vătămată au venit alți doi indivizi, primul deplasându-se pe jos, în vârstă de aproximativ 30 - 35 ani, brunet, tuns scurt, constituție atletică, purtând la gât un lanț gros cu un medalion proeminent, iar cel de al doilea deplasându-se la bordul unui autoturism marca M., de culoare roșie, cu numere de Italia, autoturism care a oprit în apropiere de locul faptei. Datorită poziționării, martorul nu a putut observa persoana aflată la volanul autoturismului marca M. de culoare roșie.

Ulterior, partea vătămată a urcat în autoturismul în care se afla cei doi martori și fiind întrebat de A.V.G. cine sunt acești indivizi, i-a comunicat că cel care i-a luat banii din mână se numește "A.", iar cel care a venit la fața locului conducând autoturismul marca M., de culoare roșie, este "E.".

Cu ocazia prezentării planșelor fotografice, martorul A.V.G. l-a recunoscut pe inculpatul D.N. zis "A.", ca fiind persoana care i-a luat părții vătămate banii din mână, precum și pe inculpatul C.R. zis "S.", ca fiind cel care a părăsit locul faptei în autoturismul marca M., condus de "A.", dar și pe "E.", în persoana inculpatului R.C., cu privire la care a aflat de la partea vătămată că este conducătorul autoturismului marca M. de culoare roșie, cu nr. de Italia.

Simpla afirmație a acestui martor că l-ar fi văzut pe inculpatul C.R. ca fiind cel care a părăsit locul faptei în autoturismul condus de către inculpatul D.N. nu este o probă suficientă care să ducă la concluzia că acest inculpat ar fi avut o contribuție esențială la săvârșirea infracțiunii prev. de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. c) și alin. (21) lit. a) C. pen., față de partea vătămată R.A..

Astfel, din probe nu rezultă că inculpatul C.R. ar fi exercitat amenințări de natură a instala temerea în psihicul părții vătămate ori punerea acesteia în neputința de a se apăra, cu atât mai mult deposedarea părții vătămate de suma de bani fiind făcută înainte de prezența celorlalți inculpați la locul faptei.

Probatoriile dovedesc că partea vătămată a fost amenințată direct de către inculpatul R.C., atât la locul săvârșirii faptei, cât și ulterior, pe stradă, în fața Cazinoului H. În acest sens, R.C. a participat împreună cu inculpatul D.N. la o discuție ulterioară comiterii faptei, pe data de 1 aprilie 2006, când cei doi au înjurat și amenințat partea vătămată, propunându-i să primească o altă mașină, în caz contrar, precizând că nu o să-i mai restituie banii.

În legătură cu fapta prevăzută de art. 7 alin. (1) și (3) din Legea nr. 39/2003, Tribunalul a constatat că nu s-a probat că inculpatul D.N. a acționat într-un mod coordonat și a avut o atitudine de subordonare ierarhică, prestabilită, față de ceilalți doi inculpați R.C. și C.R., nu a fost evidențiată modalitatea în care a fost determinat rolul fiecărui inculpat și nici folosul material pe care fiecare dintre aceștia urma să-l obțină.

Având în vedere că inculpatul C.R. a avut un comportament adecvat în societate, fiind angajat pe perioadă nedeterminată, astfel cum rezultă din adresa din 18 aprilie 2011 emisă de SC D. SRL, precum și o caracterizare pozitivă, reliefată de declarațiile extrajudiciare ale numiților D.G.C., P.C., D.O.-M., C.R.F., L.F., atașate la dosarul cauzei, Tribunalul a dispus, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. c) C. proc. pen., achitarea sa.

Fapta inculpatului D.N. zis "A.", care, în data de 31 martie 2006, împreună cu alte persoane, a deposedat-o prin violență pe partea vătămată R.A., în loc public, de suma de 2.050 euro, întrunește elementele constitutive al infracțiunii de tâlhărie, faptă prev. de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. c) și alin. (21) lit. a), cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen. și art. 33 lit. a) C. pen.

La individualizarea pedepsei, Tribunalul a avut în vedere gradul concret de pericol al faptei comise, modalitatea de operare, perioada în care a fost săvârșită fapta (anul 2006), dar și circumstanțele personale ale inculpatului anterior menționate.

Fapta inculpatului R.C. care, la data de 31 martie 2006, împreună cu inculpatul D.N., a contribuit la deposedarea, prin violență, în loc public, a părții vătămate R.A.-M. de suma de 2.050 euro, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie, prev. de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. c) și alin. (21) lit. a) C. pen.

La individualizarea pedepsei, Tribunalul a avut în vedere gradul concret de pericol social al faptei comise, modalitatea de operare, împrejurarea că inculpatul R.C. a avut doar o contribuție morală la săvârșirea faptei, în dauna părții vătămate R.A.-M., fără exercitarea de violențe fizice, precum și persoana inculpatului care, așa cum rezultă din adresa din 8 ianuarie 2010 emisă de SC R.H.E. SRL Buzău, are acordul acesteia pentru angajarea inculpatului în funcția de șofer intern și internațional. În aceste condiții, s-a apreciat că reeducarea inculpatului se poate realiza și prin aplicarea circumstanțelor atenuante prev. de art. 74 C. pen., sens în care va fi coborâtă limită minimă a pedepsei, conform dispozițiilor art. 76 lit. b) C. pen.

În noaptea de 6 - 7 iunie 2006, în jurul orelor 24.00, partea vătămată S.M. a parcat autoturismul marca B., cu nr. de înmatriculare x, în curtea locuinței sale, București, iar în dimineața zilei de 7 iunie 2006, în jurul orelor 07,00, a constatat dispariția acestuia, în interior aflându-se o haină în care se găseau sumele de 600 euro, 10 milioane ROL, precum și un telefon mobil.

Din probele administrate în cauză a rezultat că, în cursul lunii ianuarie 2006, partea vătămată a cumpărat autoturismul în cauză de la "E.", plătindu-i acestuia suma de suma de 6.000 euro. Cu această ocazie s-a întocmit o chitanță între partea vătămată și proprietarul de drept al autoturismului (altul decât E.), S.M. primind certificatul de înmatriculare al autoturismului și o cheie de la același "E.", identificat ulterior ca fiind inculpatul R.C.. Inculpatul i-a comunicat că exemplarul doi al cheilor se află la inculpatul G.D., zis "D.".

În aceste împrejurări, motivând existența unui litigiu privind proprietatea asupra bunului, în noaptea de 6 - 7 iunie 2006, folosind fără drept cheia adevărată inculpatul G.D. a pătruns în curtea locuinței părții vătămate, de unde a sustras autoturismul marca x, cu nr. de înmatriculare x, pe care l-a parcat ulterior pe o stradă din comuna Afumați.

În seara zilei de 7 iunie 2006, partea vătămată s-a deplasat la locuința martorului D.N., zis "P.", la solicitarea acestuia venind și inculpatul G.D., care a recunoscut că autoturismul sustras se află el, dar nu îl va restitui părții vătămate, ci îi va da foc deoarece acesta a reclamat furtul la poliție. La insistențele martorului, inculpatul G.D. a fost de acord să-i lase mașina acestuia, pentru a o restitui părții vătămate, cu condiția să-și retragă reclamația.

În cursul nopții de 7 - 8 iunie 2006, partea vătămată a fost contactată telefonic de martorul D.N., care i-a comunicat că autoturismul marca x se află în fața locuinței sale, având ce-a de-a doua pereche de chei în contact. S.M. a constatat că din autoturism lipseau sumele de bani și telefonul mobil.

După comiterea furtului, partea vătămată s-a deplasat la sediul Secției de Poliție, pentru a depune reclamație, la intrarea în această unitate fiind întâmpinat de inculpatul R.C., zis "E.", însoțit de inculpatul D.N., zis "A.", ocazie cu care aceștia i-au adus la cunoștință părții vătămate "că nu e bine să reclame", "pentru că ei doi vor descoperi unde este mașina și pentru a o recupera să le dea 5.000 de euro".

Nefiind de acord cu propunerea celor doi, partea vătămată a intrat în sediul Secție de Poliție, de unde a fost îndrumat către Serviciul Furturi de Autoturisme. De pe numărul de telefon, partea vătămată a fost contactată de către inculpatul R.C., care i-a cerut să se întâlnească pentru a discuta în legătură cu furtul autoturismului. S.M. a depus totuși reclamația la organele de poliție, acestea efectuând apoi o cercetare a locului din care a fost sustras autoturismul.

Momentul a fost un nou prilej pentru inculpatul D.N. și inculpatul R.C. să o contacteze pe partea vătămată și să îi spună că vor să îi dea bani pentru autoturism, fiind însă refuzați.

Tribunalul a constatat că fapta inculpatului R.C. zis "E." de a-l ajuta pe inculpatul G.D., fără o înțelegere stabilită înainte sau în timpul comiterii infracțiunii de furt, ajutor comisiv, direct, constând în aceea că în repetate rânduri a contactat-o pe partea vătămată, cerându-i fie să nu depună reclamație, "că nu e bine să reclame", fie să plătească suma de 5.000 euro pentru a-și recupera autoturismul, fie să se întâlnească cu inculpații pentru a discuta în legătură cu furtul autoturismului, acte efectuate cu scopul de a zădărnici urmărirea penală (de a face practic imposibilă tragerea la răspundere penală a autorului furtului prin împiedicarea sesizării faptei ori prin încercarea determinării părții vătămate să revină asupra declarațiilor date organelor judiciare), dar și cu scopul de a-i asigura inculpatului favorizat folosul infracțiunii de furt (împrejurare în care a cerut părții vătămate plata a 5.000 euro, pentru restituirea autoturismului sustras) întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de favorizare a infractorului, prev. de art. 264 C. pen.

Această faptă a fost săvârșită în concurs real cu infracțiunea de tâlhărie față de partea vătămată R.A., la data de 21 martie 2006.

La individualizarea pedepsei, s-au avut în vedere aceleași criterii legale, reținându-se momentul săvârșirii faptelor, respectiv anul 2006, precum și posibilitatea de reintegrare socială a inculpatului R.C., astfel cum s-a evidențiat prin adresa SC R.H.E. SRL Buzău, și împrejurarea că inculpatul nu a mai săvârșit alte fapte de natură penală. Față de aceleași împrejurări, s-a apreciat că scopul pedepsei poate fi atins și fără privarea de libertate a inculpatului, prin suspendarea sub supraveghere a pedepsei.

Fapta inculpatului D.N., zis "A.", de a-l ajuta pe inculpatul G.D., fără o înțelegere stabilită înainte sau în timpul comiterii infracțiunii de furt, ajutor comisiv, direct, constând în aceea că, în repetate rânduri a contactat-o pe partea vătămată cerându-i fie să nu depună reclamație, "că nu e bine să reclame", fie să plătească suma de 5.000 euro pentru a-și recupera autoturismul, fie să se întâlnească cu inculpații pentru a discuta în legătură cu furtul autoturismului, acte efectuate cu scopul de a zădărnici urmărirea penală (de a face practic imposibilă tragerea la răspundere penală a autorului furtului prin împiedicarea sesizării faptei ori prin încercarea determinării părții vătămate să revină asupra declarațiilor date organelor judiciare), dar și cu scopul de a-i asigura inculpatului favorizat folosul infracțiunii de furt (împrejurare în care a cerut părții vătămate plata a 5.000 euro, pentru restituirea autoturismului sustras) întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de favorizare a infractorului, prev. de art. 264 C. pen., cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen. și art. 33 lit. a) C. pen.

Tribunalul s-a orientat la o pedeapsă cu închisoarea spre limita medie prevăzută de legea penală specială, având în vedere criteriile generale prev. de art. 72 C. pen., împrejurarea că fapta a fost săvârșită în concurs real de către același inculpat, înainte de a fi condamnat definitiv pentru infracțiunile concurente.

În legătură cu inculpatul G.D., s-a constatat că fapta acestuia care, în noaptea de 6 - 7 iunie 2006, din curtea locuinței și prin folosirea fără drept a cheii adevărate, a sustras, cu scopul însușirii pe nedrept, autoturismul marca x, cu nr. de înmatriculare x, proprietatea părții vătămate S.M., constituie o acțiune care intră în conținutul constitutiv al infracțiunii continuate de furt calificat, faptă prev. de art. 208 - 209 alin. (1) lit. a), e), g) și i) și alin. (4) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și aplic. art. 37 lit. b) C. pen. (6 acte materiale - părți vătămate SC W. SRL, S.M., N.E., C.A., R.S. și P.A.)

Pentru fapta reținută în sarcina aceluiași inculpat prevăzută de art. 7 alin. (1) și (3) din Legea nr. 39/2003, Tribunalul a constatat că probatoriile administrate nu au evidențiat că inculpatul ar fi acționat sau ar fi constituit un grup organizat în cadrul căruia să existe o subordonare ierarhică, prestabilită față de inculpații D.N. sau R.C., fapta de furt calificat fiind săvârșită, ocazional.

În sarcina inculpatului G.D., Tribunalul a reținut și următoarele acte materiale:

7) La data de 27 noiembrie 2006 partea vătămată C.A. a sesizat organele de poliție cu privire la faptul că, în cursul zilei de 26 octombrie 2006, autori necunoscuți au sustras din apartamentul nr. x, un număr de 7 laptop-uri, precum și o cameră foto digitală, valoarea bunurilor sustrase fiind de aproximativ 12.000 RON.

În urma cercetărilor efectuate, a rezultat că, în vara anului 2006, partea vătămată a închiriat apartamentul nr. x, din scara aceluiași bloc, firmei SC "A.C." SRL, în cadrul cărei are calitatea de unic asociat și administrator, depozitând în imobil o serie de bunuri electronice aparținând firmei, destinate vânzării.

Printre clienții societății sus-menționate se număra și inculpatul M.S.I.A., acesta cumpărând la începutul lunii octombrie 2006 de la partea vătămata C.A., un număr de 5 laptop-uri.

La data de 26 octombrie 2006, în jurul orei 12:00, inculpatul M.S.I.A. l-a contactat telefonic pe C.A. și i-a solicitat să îi mai vândă un laptop marca S. Conform înțelegerii, inculpatul s-a deplasat la apartamentul sus-menționat, de unde a ridicat bunul solicitat, achitându-i părții vătămate suma de 750 euro, după care cei doi au părăsit imobilul împreună. În jurul orelor 19:00, partea vătămată a revenit la apartament, constatând că ușa de acces era deschisă, butucul yalei era rupt, iar din interior lipseau mai multe obiecte electronice, respectiv șapte laptop-uri și o cameră foto digitală marca N. Printre aparatele sustrase se număra și un laptop marca T., model x, bunurile de acest gen găsindu-se într-un număr mic pe piața din România, fiind un model nou.

Având în vedere că autorii furtului au luat numai laptopul, fără alimentator, lipsa acestuia determinând imposibilitatea folosirii lui, partea vătămată C.A. a lansat pe Internet un anunț publicitar, prin care oferea spre vânzare încărcătorul aferent bunului sustras, indicând un telefon pentru contact, numărul de apel nefiind cunoscut de nici o altă persoană.

La scurt timp, a fost contactat de către inculpatul M.S.I.A. și întrucât partea vătămată cunoștea cele două numere de telefon utilizate de acesta, a rugat un prieten să răspundă la telefon în locul său, pentru a nu fi recunoscut. Între timp, inculpatul l-a sunat direct pe partea vătămată la numărul de telefon pe care acesta îl folosea în mod obișnuit și l-a întrebat dacă are de vânzare un asemenea încărcător, C.A. fiind de acord să îi vândă încărcătorul laptop-ului sustras.

În cursul zilei de 27 noiembrie 2006, partea vătămată a văzut pe Internet un anunț prin care o persoană oferea spre vânzare un asemenea laptop marca T., fapt ce l-a determinat să ia legătura cu această persoană, cu scopul de a avea posibilitatea să examineze bunul oferit spre vânzare. Astfel, la data de 28 noiembrie 2006, fiind însoțit și de lucrători de poliție din cadrul D.G.P.M.B. - S.I.C., partea vătămată s-a deplasat la domiciliul martorului M.D.I., cel care îi oferise spre vânzare laptop-ul, ocazie cu care s-a constatat că bunul era cel sustras din apartamentul său.

Martorul M.D.I. a declarat că în cursul anului 2005 a cunoscut o persoană pe nume "A.", care oferea spre vânzare diverse componente electronice. În luna octombrie 2006, a cumpărat de la acesta un calculator portabil marca T., cu suma de 15 milioane lei, bun care a fost recunoscut de partea vătămată ca fiind cel sustras. Întrucât martorul M.D.I. a aflat de la poliție că bunul provenea din furt, la data de 29 noiembrie 2006, acesta a mai predat un calculator marca x, despre care a declarat că l-a achiziționat de asemenea de la "A.", pentru suma de 15 milioane lei.

Totodată, martorul l-a recunoscut fără ezitare pe inculpatul M.S.I.A., ca fiind persoana de la care a cumpărat bunurile și pe care o cunoștea sub numele de "A.".

În urma percheziției sistemului informatic recuperat, au fost identificate 11 imagini în care apare partea vătămată, precum și alte persoane.

La data de 28 decembrie 2006, cele 2 calculatoare portabile ridicate de la numitul M.D.I., respectiv un laptop marca T. și un laptop marca x, i-au fost restituite părții vătămate C.A., pe bază de dovadă. M.D.I. a declarat că se constituie parte civilă în cadrul procesului penal cu suma de 3.000 RON, pe care i-a plătit-o inculpatului M.S.I.A. pentru cele 2 bunuri. De asemenea, partea vătămată C.A. a precizat că se constituie parte civilă cu suma de 10.000 RON, reprezentând contravaloarea bunurilor nerecuperate.

8) La data de 6 noiembrie 2006, partea vătămată R.S. a sesizat organele de poliție cu privire la faptul că, în cursul zilei de 28 octombrie 2006, autori necunoscuți au forțat sistemul de închidere al ușii de acces al apartamentului în care locuiește, apartament unde își are punctul de lucru SC A.C. SRL, fără ca din interior să se fi sustras vreun bun.

Din declarația acestuia rezultă că, în cursul săptămânii 23 - 29 octombrie 2006, a trecut pe la domiciliul său numitul "A.", sub pretextul lăsării unor haine pentru prietenul său P.A.. în seara zilei de 28 octombrie 2006, între orele 20:30 - 04:00, partea vătămată a participat la o nuntă organizată la H.M., iar la întoarcere, a găsit ușa de acces în locuință larg deschisă, cu sistemul de asigurare distrus, iar în interior erau urme de răvășire, însă nu a constatat lipsa vreunui bun.

Cu ocazia prezentării spre recunoaștere de pe planșa foto, partea vătămată R.S. l-a indicat pe inculpatul M.S.I.A. ca fiind persoana pe care o cunoștea sub numele de "A." și care l-a vizitat anterior săvârșirii tentativei de furt.

9) La data de 6 noiembrie 2006, partea vătămată P.A., a sesizat organele de poliție cu privire la faptul ca în cursul zilei de 29 octombrie 2006, între orele 14:30 - 16:00, autori necunoscuți au pătruns prin efracție în locuința sa, situată în București și i-au sustras din interior 20 laptop-uri, o camera video și o cameră foto S., în valoare totala de aproximativ 50.000 RON.

În urma cercetărilor efectuate, a rezultat că, în cursul anului 2004, partea vătămată P.A. a înființat SC A.C. SRL, având ca obiect de activitate comercializarea componentelor de calculator și service. Încă de la începutul activității, P.A. a fost ajutat și de prietenul său R.S., care, în cursul anului 2005, s-a și mutat în apartamentul situat în Ș.P., închiriat de P.A., unde își avea punctul de lucru SC A.C. SRL.

În cadrul activității, cei doi i-au cunoscut atât pe partea vătămată C.A., cât și pe inculpatul M.S.I.A., aceștia ocupându-se, de asemenea, cu comercializarea componentelor de calculator.

La data de 23 octombrie 2006, inculpatul M.S.I.A. l-a contactat telefonic pe partea vătămată P.A. și l-a întrebat dacă îl interesează să cumpere laptop-uri S., întrucât a găsit o ofertă foarte bună în Alba Iulia, respectiv la prețul de 800 euro bucata. Fiind de acord, partea vătămată s-a deplasat împreună cu inculpatul la Alba Iulia, cu autoturismul său marca A.

În Alba Iulia, inculpatul a cumpărat cu banii primiți de la partea vătămată 20 laptop-uri marca S., acesta discutând personal cu vânzătorii, fără a fi prezent la discuții și P.A.. înainte de a se întoarce spre București, inculpatul l-a contactat telefonic pe inculpatul M.B. și i-a propus să facă împreună "o combinație", respectiv să-i fure părții vătămate laptop-urile pe care le cumpărase, spunându-i că bunurile vor fi în portbagajul autoturismului părții vătămate.

În drum, inculpatul M.S.I.A. a luat legătura cu M.B., pentru a-i comunica locul unde se află, însă pentru a nu-i crea părții vătămate suspiciuni, având în vedere că se aflau împreună în autoturism, a vorbit ca și când cel din urmă ar fi fost mama sa (Bine mamă - sunt pe la Pitești, mai am un pic și ajung ... sărut mâna, pa, pa!)".

La ora 03:28, ajungând în București, M.S.I.A. l-a sunat din nou pe inculpatul M.B. și, profitând de faptul că P.A. coborâse din auto pentru a se duce la o toaletă, i-a comunicat acestuia cu ce mașină se deplasau pentru a o urmări până la domiciliu pe partea vătămată, atât inculpatul M.B. cât și celelalte persoane care-l însoțeau pe acesta (cel dintâi spunându-i inculpatului M.S.I.A. că se află în zonă cu două mașini). După 10 minute, M.B. l-a sunat pe inculpatul M.S.I.A., exprimându-și îngrijorarea ca nu cumva P.A. să ia calculatoarele din portbagaj și să le ducă în locuință, pentru că cei care-l însoțeau în cea de-a doua mașină, au fost opriți de un echipaj de poliție la un radar și au rămas numai cei din mașina sa, menționând că, dacă ar fi fost toți "îl luam cu totul și pe el și pe mașină". Întrucât l-a pierdut de sub observație pe partea vătămată, cei doi au abandonat acțiunea pentru seara respectivă, fără a renunța la intenția de sustragere a bunurilor.

La data de 26 octombrie 2006, M.S.I.A. l-a vizitat pe R. la apartamentul din Panduri, după care, văzând că acesta deținea în imobil mai multe laptop-uri H.H. și A. (aproximativ 30 de bucăți - altele însă decât cele achiziționate de P.A., care erau S.), l-a contactat telefonic pe inc. M.B. și i-a propus să meargă la locuința acestuia să fure bunurile, oferindu-se ca în acest interval de timp să-l cheme el undeva pe partea vătămată pentru ca inc. M.B. să aibă posibilitatea să intre în apartament.

Astfel, la ora 13,29, M.S.I.A. a purtat cu inc. M.B. următoarea discuție: "îl știi pe acesta de aici, de pe Panduri ... vezi că este singur, că tocmai am urcat eu la el ... și dacă poți să te miști repede, aș putea să-l chem undeva că așa are toate alea acolo, plus altele". Inc. M.B. a fost de acord, urmând să se deplaseze către locuința lui R.S., din Ș.P., confirmându-i lui M. că "în două ore pot să fiu la el".

Având în vedere că partea vătămată P.A. i-a comunicat că R.S. nu poate pleca momentan de la punctul de lucru, întrucât aștepta niște clienți, M.S.I.A. a stabilit cu M.B. să fure de la partea vătămată C.A., de la care abia plecase ("abia acum am plecat de la A." îi spune la 14:52 lui P.A.), precizând că "mai avea ceva, cam de vreo 5 mii, așa". Astfel la ora 14:53 M.S.I.A. poartă cu inc. M.B. următoarea discuție: "bă, vezi că l-am sunat pe acesta ... Nu poate să plece de-acolo că a zis că are clienți și că-i mai așteaptă pe unii și că de abia pe urmă ... nici nu puteam să insist, că pe urmă, ce zicea?".

Conform înțelegerii, cei doi inculpați s-au deplasat separat către locuința părții vătămate C.A., iar după ce a ajuns la locație, M.B. a urcat în bloc pentru a supraveghea apartamentul, în acest timp M.S.I.A. așteptând vis-a-vis. La ora 15,51 M.B. i-a confirmat lui M.S.I.A. că partea vătămată a coborât din bloc și l-a întrebat ce mașină are "fraierul", acesta comunicându-i că partea vătămată folosește un auto marca C.

În acest timp, inc. M.B. a pătruns în locuință de unde a sustras șapte laptop-uri diferite mărci și o cameră foto digitală marca N., M.S.I.A. atrăgându-i atenția că în imobil ar trebui să se găsească și suma de 2 mii de euro.

Deși în faza de cercetare judecătorească, inculpații nu au recunoscut comiterea faptelor, Tribunalul a constatat dovedită vinovăția lor prin declarațiile părților vătămate C.A., P.A. și R.S., declarațiile martorului M.D.I., planșele fotografice întocmite cu ocazia recunoașterii efectuate de părțile vătămate, procesele-verbale de prezentare pentru recunoaștere de către părțile vătămate a inculpaților și transcrierile convorbirilor telefonice purtate intre inculpații M.S.I.A. și M.B.D.

Faptele inculpatului G.D. constituie acțiuni care intră în conținutul constitutiv al infracțiunii de furt calificat, cu consecințe deosebit de grave, prev. de art. 208 - 209 alin. (1) lit. a), e), g), i) C. pen. și alin. (4) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 37 lit. b) C. pen. întrucât acest inculpat, împreună cu alte persoane, au sustras prin efracție, pe timp de noapte și din loc public, cu scopul însușirii pe nedrept, mai multe bunuri aparținând părților vătămate C.A., R.S., P.A., N.E. și SC W. SRL.

10) Cu privire la inculpatul G.D., Tribunalul a reținut că la data de 6 septembrie 2006, partea vătămată N.E. a sesizat organele de poliție cu privire la faptul că, în intervalul 5 august 2006 - 7 august 2006, autori necunoscuți, prin efracție, au pătruns în apartamentul deținut de reclamant, situat în B. I.C.B., unde acestea avea depozitate mai multe aparate electronice și i-au sustras bunuri în valoare de aproximativ 25.000 euro.

Ulterior, N.E. a precizat valoarea prejudiciului la suma de 20.000 euro și a declarat că se constituie parte vătămată în procesul penal, urmând să formuleze și cererea de participare în calitate de parte civilă până la citirea actului de sesizare în fața instanței. Referitor la autorii furtului, partea vătămată a declarat că nu suspectează nicio persoană, iar bunurile se aflau depozitate în apartamentul sus-menționat întrucât intenționa să înființeze o societate comercială, care să aibă ca obiect de activitate vânzarea de bunuri electronice.

Deoarece partea vătămată a sesizat târziu organele de urmărire penală, cercetarea la fața locului a fost efectuată la aproximativ o lună de la săvârșirea faptei, condiții în care nu au mai putut fi ridicate urme ale faptei penale ori autorilor acesteia.

Analizând însă convorbirile și comunicările telefonice interceptate și înregistrate autorizat, a rezultat că autorii faptei penale sesizate sunt inculpații G.D. și inculpatul M.B.D., împreună cu alți făptuitori rămași neidentificați.

Astfel, în ziua de 6 august 2006, la ora 13,22, inculpatul M.B.D. i-a transmis telefonic inculpatului G.D. numele de "N.E.", precizând că nu îi poate spune numele societății comerciale care funcționa în apartamentul din B. I.C.B. După aproximativ o oră, respectiv la 14,44, aflat în zona B. N.B., așa cum rezultă din procesul-verbal de localizare, inculpatul G.D. i-a comunicat unui făptuitor rămas neidentificat că nu trebuie să plece cu duba din zonă, să facă eventual rondul (de la P.U.), urmând să rămână în zonă și să aștepte telefonul său. La orele 15,08, aflat în zona Sf.G.N., inculpatul G.D. i-a cerut aceluiași făptuitor să vină să parcheze duba lângă autoturismul lui, pentru ca la orele 15,23, același G.D. să sune un alt participant la comiterea infracțiunii, identificat în persoana făptuitorului D.G. zis "F.", utilizator al postului telefonic, căruia i-a spus "a venit duba afară și să îi trimită pe cei doi încărcători, sus, la etajul 4", făptuitorul răspunzându-i "da, imediat, vin imediat".

Din aceste convorbiri a rezultat fără dubiu faptul că inculpatul G.D. împreună cu făptuitorul D.G. și alți făptuitori rămași neidentificați s-au deplasat la apartamentul deținut de partea vătămată N.E., pe B. I.C.B., de unde au sustras bunurile reclamate de aceasta, informațiile referitoare la obiectele aflate în apartament, situarea imobilului, numele și prenumele persoanei vătămate fiindu-i furnizate de inculpatul M.B.D.

Pe de altă parte, interceptările redau parțial circumstanțele reale ale săvârșirii faptei, sub aspectul numărului de participanți la comiterea infracțiunii de furt ori a împrejurărilor legate de timpul săvârșirii faptei, fiind logic de presupus că un număr mare de obiecte de același gen, aflate în același loc, nu puteau fi sustrase în același timp de mai mulți autori sau cu ajutorul mai multor complici, deoarece ar fi atras atenția vecinilor din imobilul locuit de partea vătămată.

Deși interceptările plasează în fapta în cursul zilei de 6 august 2006, acțiunile care intră în conținutul constitutiv al faptei, ținând seama de împrejurările referitoare la obiectul infracțiunii și locul în care se găsea acesta, presupun un timp îndelungat necesar verificării și supravegherii locului din care urmează a fi sustrase bunurile, forțării sistemelor de asigurare ale ușilor de acces și mai cu seamă transportării de la etajul 4 al imobilului a unui număr mare de obiecte electronice. În acest sens, s-a reținut convorbirea din data de 6 august 2006, orele 15,28, când inculpatul G.D. îl sună pe M.B.D. și îi comunică faptul că nu a găsit niciun telefon în apartamentul părții vătămate, ci numai camere și aparate, M.B. arătându-se surprins și precizând "vineri am verificat acolo, ce dracu, azi e duminică, e o zi".

Nemulțumit de împrejurarea că partea vătămată a mutat din apartament telefoanele mobile, M.B.D. a întrebat dacă sunt multe aparate electronice și, la răspunsul afirmativ, i-a cerut lui G.D. să le ia pe toate, comunicându-i că ajunge și el în 20 de minute. În jurul orelor 15,39 inculpatul G.D. a fost din nou apelat de M.B., care l-a întrebat dacă "a terminat acolo". "DRS" îl asigură că a terminat ce avea de făcut și îi comunică faptul că a trimis mașina după acesta, urmând să se întâlnească în 20 de minute în spatele blocului.

În cursul aceleiași zile de 6 august 2006, orele 17,03, inculpatul G.D. s-a deplasat în S.C. pentru a vedea prețurile practicate la vânzarea aparatelor de genul celor sustrase și, cu această ocazie, l-a sunat pe inculpatul M.B.D., comunicându-i că "alea mari, profesionale, sunt două mii de euro una". Din conținutul aceleiași discuții rezultă că, între timp, M.B.D. văzuse bunurile sustrase, știind la ce camere foto se refera inculpatul.

La orele 18,11, M.B.D. l-a sunat pe inculpatul G.D. și i-a cerut să îi lase obiectele electronice menționate sub 5.000, respectiv sub 1.000/euro bucata, inculpatul nefiind de acord, întrucât, o altă persoană (posibil participant la furt), găsise clienți dispuși să plătească suma de 1.100 euro/bucata.

În seara zilei de 6 august 2006, la orele 18,30, G.D. a sunat un bărbat, rămas neidentificat, titularul postului x, acesta din urmă precizând că "vrea să-i oprească și lui una de aia ... dar să-i dea de aia la cutie, nu aia în geantă" (a se vedea declarația părții vătămate din care rezultă că una din video camerele P. avea accesoriu o geantă).

La 7 august 2006, ora 12,09 M.B.D. și G.D. au purtat o discuție telefonică din care rezultă ivirea unor neînțelegeri cu privire la împărțirea banilor rezultați din vânzarea bunurilor sustrase, "DRS" insistând ca inculpatul să îi aducă o cameră înapoi, marca P., "dar să fie din cutie, nu din husă", conform discuției anterioare. Inculpatul M.B.D. a comunicat că a găsit cumpărător bunurilor din cutie, propunându-i să-i dea camera depozitată în husă, menționând că e nou-nouță, în țiplă.

Așa cum rezultă din convorbirile ulterioare, bunurile sustrase au fost comercializate de inculpatul M.B.D. prin intermediul unui depozit, probabil specializat în aparatură electronică.

La individualizarea pedepsei aplicate inculpatului G.D., s-au avut în vedere criteriile generale prev. de art. 72 C. pen., respectiv gradul ridicat de pericol social al faptei comise, modalitatea de operare și persoana inculpatului, care este recidivist în modalitatea prev. de art. 37 lit. b) C. pen., dar, așa cum rezultă din înscrisurile medicale depuse la dosar, suferă de afecțiuni foarte grave, care-i pun viața în pericol: infecție HIV/SIDA în terapie specifică, abcese pelvis subperitoneale fuzate cu K., pneumonie multirezistentă la terapia cu antibiotice, anemie severă, trombocitopenie secundară, determinări osoase secundare.

11) La data de 8 iulie 2006, partea vătămată A.F. a sesizat organele de poliție cu privire la faptul că în dimineața zilei respective, în jurul orei 03.40, în timp ce se afla pe S.P., în dreptul blocului nr. 67, a fost agresată de 3 indivizi și deposedată de autoturismul marca V., aparținând SC D.C. (P.L.).

Din cercetările efectuate a rezultat că partea vătămată, în calitate de director executiv la SC D.C. SRL, avea spre folosință autoturismul marca V., iar în dimineața zilei de 8 iulie 2006, în jurul orei 03.20, partea vătămată a plecat de la locuința sa și s-a deplasat la bordul autoturismului sus-menționat pe Ș.P., oprind în dreptul blocului, în scopul de a-l aștepta pe numitul D.D. și a se deplasa împreună la aeroport.

Ajungând în S.P., A.F. a oprit în dreptul blocului, a coborât din mașină, lăsând cheile în contact și după ce a făcut o verificare a bagajelor aflate pe bancheta din spate, a încercat să intre din nou în autoturism. În momentul în care a deschis portiera din față, lângă aceasta au apărut trei indivizi, doi dintre ei încadrând-o pe lateral, iar cel de-al treilea postându-se în fața mașinii. Individul aflat în partea stângă a victimei a lovit-o cu pumnul în umărul stâng, determinând dezechilibrarea și căderea acesteia la pământ, timp în care agresorul a intrat în autoturism și s-a așezat pe locul șoferului.

Fiind căzută, partea vătămată a fost lovită din nou, cu pumnul, în zona capului, de către cel de-al doilea individ, ulterior acesta ocolind în fugă autoturismul și urcând pe locul din dreapta față, moment în care autovehiculul a demarat și a pornit în viteză, pe S.P., în direcția str. B. - B.O. Cu privire la cel de-al treilea individ, partea vătămată arată că nu a avut posibilitatea de a vedea dacă și acesta a urcat în autoturism ori a fugit printre blocuri.

În dimineața zilei de 8 iulie 2007, orele 04.30, cu ocazia cercetării la fața locului, s-a constatat că zona în care a fost comisă infracțiunea este puternic luminată, aflându-se chiar sub un stâlp de iluminat public, iar pe carosabil au fost evidențiate două urme de cauciuc, provenite de la un demaraj.

Întreaga activitate infracțională a fost observată de către martorul I.A., a staționat în autoturismul său pe partea carosabilă, la o distanță de aproximativ 80 de metri de locul săvârșirii faptei. Martorul a observat cum doi tineri au lovit-o pe partea vătămată, locul fiind foarte bine iluminat, însă până a ajuns lângă aceasta, agresorii au reușit să fugă cu autoturismul părții vătămate. La orele 03:38, martorul I.A. a anunțat organele de poliție, rămânând cu victima până la venirea acestora.

Deși partea vătămată a declarat că cei doi agresori erau însoțiți de o a treia persoană, martorul nu l-a observat pe acest individ. Tribunalul a reținut, referitor la această neconcordanță, posibilitatea că, față de împrejurările concrete în care a fost comisă fapta, martorul să nu fi putut vedea o persoană (în speță inculpatul D.D.) poziționată în fața autoturismului părții vătămate.

Partea vătămată A.F. l-a recunoscut din planșe foto, fără ezitare pe inculpatul P.M., zis "P.", ca fiind cel care a lovit-o cu pumnul în umărul stâng și a urcat la volanul autoturismului, dar și pe inculpatul C.L., zis "G.", ca fiind cel care a lovit-o cu pumnul în cap, căzută fiind pe carosabil, după care a urcat alături de inculpatul P.M. în autoturism, părăsind în grabă locul faptei.

Din probatoriile administrate, Tribunalul a constatat că faptele inculpatului G.D. de a-i ajuta pe inculpatul P.M. și pe inculpatul C.L., fără o înțelegere stabilită înainte sau în timpul comiterii infracțiunii de tâlhărie, ajutor comisiv, direct, constând în aceea că la solicitarea telefonică a inculpatului P.M. s-a deplasat în zona comiterii tâlhăriei, cunoscând faptul că inculpații favorizați tocmai au comis o infracțiune de tâlhărie; în aceea că le-a acordat ajutor celor trei autori ai tâlhăriei în vederea depozitării bunului însușit, acte comise cu scopul de a zădărnici urmărirea penală și de a le asigura autorilor tâlhăriei produsul infracțiunii întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de favorizare a infractorului, prev. de art. 264 C. pen. cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen. și art. 33 lit. a) C. pen.

La individualizarea pedepsei aplicate inculpatului G.D., Tribunalul a avut în vedere aceleași criterii de individualizare menționate anterior.

În legătură cu inculpatul P.M., Tribunalul a reținut că, fapta acestuia care, în noaptea de 7 - 8 iulie 2006, împreună cu alte persoane, a deposedat-o prin violență pe partea vătămată A.F., în loc public, de autoturismul marca V., în care se aflau diverse bunuri, acte și valori, producând consecințe deosebit de grave, întrunește elementele constitutive al infracțiunii de tâlhărie, faptă prev. de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b), c) și alin. (21) lit. a) și alin. (3) C. pen., cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen. și art. 33 lit. a) C. pen.

La individualizarea pedepsei, tribunalul a avut în vedere gradul ridicat de pericol social al faptei comise, modalitatea de operare, dar și persoana inculpatului, care este recidivist în modalitatea prev. de art. 37 lit. a) C. pen. și a înțeles să coopereze cu organele de anchetă, formulând un autodenunț la data de 22 februarie 2007, în care a precizat că, în perioada mai - iulie 2006, de pe Ș.P. a furat o mașină V. de culoare gri care era pornită și cu cheile în contact. Prin urmare, a apreciat că reeducarea inculpatului se poate realiza și prin coborârea pedepsei sub limita minimă specială.

12) La data de 11 iulie 2006, partea vătămată D.S. a sesizat organele de poliție cu privire la faptul că, în cursul zilei respective, autori necunoscuți i-au sustras autoturismul marca A., de culoare neagră, care se afla parcat pe B.

Din coroborarea declarațiilor inculpaților P.M. și C.L., ale martorilor D.I. și D.C., precum și a declarației părții vătămate D.S. cu procesul-verbal de constatare întocmit de lucrători ai DGPMB - S.F.A., cu procesul-verbal de cercetare la fața locului din data de 19 iulie 2006 și interceptările telefonice a rezultat modalitatea de comitere a faptei. Concret, probatoriile i-au plasat pe P.M. și pe C.L. în sfera de acțiune a comiterii infracțiunii de furt calificat într-un loc public, pe timp de noapte și prin folosirea fără drept a cheii adevărate, cu scopul de a-și însuși bunul pe nedrept.

13) De asemenea, la data de 21 iulie 2006, partea vătămată P.I. a sesizat organele de poliție cu privire la faptul că, în cursul dimineții respective, în intervalul orelor 1.30 - 4.00, autori necunoscuți i-au sustras autoturismul marca B., de culoare gri metalizat, ce se afla parcat pe Ș.P.

Mijloacele de probă administrate, respectiv proces-verbal de cercetare la fața locului din data de 21 iulie 2006, declarațiile părții vătămate P.I., adresa DGPMB - S.C. din 10 aprilie 2007, declarația martorului R.T., declarațiile inculpatului P.M., îl plasează pe acest inculpat ca fiind autorul infracțiunii de furt calificat, în formă continuată, față de infracțiunea săvârșită în dauna părții vătămate D.S., ceea ce atrage aplicarea dispozițiilor art. 41 alin. (2) C. pen.

Faptele inculpatului P.M., care, împreună cu alte două persoane, din loc public, pe timp de noapte și prin folosirea fără drept a cheii adevărate ori prin efracție, a sustras, cu scopul însușirii pe nedrept, la data de 11 iulie 2006, autoturismul marca A., proprietatea părții vătămate D.S., iar la data de 21 iulie 206 autoturismul marca B., proprietatea părții vătămate P.I., întrunesc elementele constitutive ale unei singure infracțiuni de furt calificat, în formă continuată, faptă prev. de art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. a), e), g) și i) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 37 lit. a) C. pen. și art. 33 lit. a) C. pen.

La individualizarea pedepsei, tribunalul a avut în vedere prevederile art. 72 C. pen., orientând pedeapsa spre limita medie prevăzută de legea penală specială.

În legătură cu inculpatul C.L. s-a reținut că fapta acestuia, care, în noaptea de 7 - 8 iulie 2006, împreună cu alte persoane, a deposedat-o prin violență pe partea vătămată A.F., în loc public, de autoturismul marca V., în care se aflau diverse bunuri, acte și valori, producând consecințe deosebit de grave, întrunește elementele constitutive al infracțiunii de tâlhărie, faptă prev. de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b), c) și alin. (21) lit. a) și alin. (3) C. pen., cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.

De asemenea, fapta inculpatului C.L., care, împreună cu inculpatul P.M., din loc public și prin folosirea fără drept a cheii adevărate, a sustras, cu scopul însușirii pe nedrept, la data de 11 iulie 2006, autoturismul marca A., proprietatea părții vătămate D.S., întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat, faptă prev. de art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. a), e), g) și i) C. pen., cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.

La individualizarea pedepselor, s-au avut în vedere gradul ridicat de pericol social al faptei comise, modalitatea de operare, gradul de participare al inculpatului la săvârșirea infracțiunilor, precum și persoana acestuia, care nu este cunoscut cu antecedente penale.

În legătură cu infracțiunea reținută în sarcina inculpaților P.M., C.L., G.D. și D.D., prev. de art. 7 alin. (1) și (3) din Legea nr. 39/2003, Tribunalul a constatat că probatoriile administrate nu au demonstrat că inculpații D.D. și G.D. ar fi constituit un grup infracțional organizat având ca scop comiterea infracțiunilor de furt calificat a autoturismelor mai sus-menționate sau că inculpații P.M. și C.L. ar fi sprijinit grupul infracțional organizat, deoarece nu există dovezi de ierarhizare, de stabilire a unor sarcini, de alegere clară a unui timp și loc, de trasare a sarcinilor pe linie verticală.

Referitor la inculpatul D.D., s-a apreciat că probatoriul nu confirmă vinovăția acestuia la comiterea faptelor de tâlhărie privind-o pe partea vătămată A.F., precum și a celor de furt calificat în formă continuată, în dauna părților vătămate D.S. și P.I..

Partea vătămată A.F. nu i-a recunoscut de pe planșele foto decât pe inculpații P.M. (ca fiind cel care a lovit-o cu pumnul în umărul stâng și a urcat la volanul autoturismului) și pe C.L. (care a urcat, alături de P.M., în autoturism, părăsind în grabă locul faptei), fără să indice niciun moment, pe întreg parcursul procesului și numele inculpatului D.D..

Deducția parchetului că inculpatul D.D. a ținut legătura telefonică cu ceilalți și că s-ar fi arătat interesat de obiectele aflate în mașină și de locul unde va fi dusă mașina sustrasă nu sunt elemente care să conducă la concluzia că acesta ar fi autorul infracțiunii de tâlhărie față de partea vătămată A.F. sau de furt calificat față de părțile vătămate D.S. și P.I.

Pentru a fi îndeplinite elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie ar fi fost necesar ca probatoriile să evidențieze că inculpatul D.D. a sustras mașina părții vătămate A.F. prin întrebuințare de violențe sau amenințări, prin punerea victimei în stare de inconștiență sau neputință de a se apăra, precum și furtul urmat de întrebuințarea unor astfel de mijloace pentru păstrarea bunului furat, pentru înlăturarea urmelor infracțiunii sau pentru ca făptuitorul să-și asigure scăparea.

Or, din declarațiile inculpaților P.M., G.D., C.L., cât și din cele ale părții vătămate A.F., rezultă că doar inculpații P.M. și C.L. au lovit-o pe partea vătămată, după care au urcat în mașina acesteia și au părăsit în grabă locul faptei.

Din procesul-verbal de redare a convorbirii interceptate și înregistrate în dimineața zilei de 8 iulie 2006, a rezultat că inculpatul D.D. l-a contactat telefonic pe P.M. interesându-se de locația unde se află acesta iar, după comiterea infracțiunilor de către P.M. și C.L., s-a arătat interesat de locul unde vor fi transportate autoturismele furate și de bunurile aflate în ele, niciun moment nerelevând prezența inculpatului D.D. în cadrul activității infracționale de tâlhărie sau furt calificat.

Tribunalul a apreciat că în sarcina acestuia se pot reține infracțiunile de tăinuire față de părțile vătămate A.F., D.S. și P.I. deoarece inculpatul a cunoscut că autoturismele despre care se interesa la telefon provin din săvârșirea unor fapte prevăzute de legea penală și cunoștea că se urmărea vânzarea acestora sau restituirea în urma obținerii unui folos material, arătându-se interesat în acest fel.

Așa cum rezultă din declarația părții vătămate A.F., fapta de tâlhărie săvârșită față de ea a implicat participarea a 3 persoane, două dintre ele fiind indicate cu claritate ca fiind P.M. și C.L., pe cea de-a treia persoană nevizualizând-o. Susținerea parchetului că cea de-a treia persoană, ce a părăsit în grabă locul incidentului, ar fi inculpatul D.D. nu este susținută de probe.

Din înregistrările convorbirilor telefonice a rezultat că inculpatul D.D. s-a interesat de bunurile sustrase și a încercat să înlesnească valorificarea lor, după momentul consumării faptelor. Prin urmare, actele sale sunt specifice unui tăinuitor, ce intervine abia după consumarea infracțiunii din care provine bunul și nu cunoaște când a avut loc acea infracțiune la săvârșirea căreia nu a avut nicio contribuție.

Convorbirile telefonice au relevat faptul că inculpatul D.D. a restituit mașina părții vătămate, el nefiind angrenat în activitatea de valorificare a autoturismului.

Ca atare, în baza art. 334 C. proc. pen. Tribunalul a admis cererea formulată de acest inculpat de schimbare a încadrării juridice a faptei din infracțiunea prev. de art. 211 alin. (2) lit. b), c) și alin. (21) lit. a) și alin. (3) C. pen. cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen. (parte vătămată A.F.) în infracțiunea prev. de art. 221 C. pen. cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen. și de schimbare a încadrării juridice a faptei din infracțiunea prev. de art. 208 - art. 209 alin. (1) lit. a), e), g) și i) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 33 lit. a) C. pen. (2 acte materiale - părți vătămate D.S. și P.I.) în infracțiunea prev. de art. 221 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 33 lit. a) C. pen.

La individualizarea pedepselor aplicate inculpatului D.D., s-au avut în vedere gradul ridicat de pericol social al faptelor, modalitatea de operare, dar și persoana inculpatului, care nu este cunoscut cu antecedente penale, pedeapsa fiind orientată spre limita medie.

Cu privire la modalitatea de executare a pedepsei, s-a apreciat că scopul pedepsei poate fi atins, și prin modalitatea suspendării sub supraveghere a acesteia, instituindu-se în sarcina inculpatului mai multe măsuri de natură a duce la încadrarea sa într-un program de supraveghere de către Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul București.

În legătură cu inculpatul M.S.I.A., s-a reținut că fapta acestuia care, împreună cu mai multe persoane, pe timp de noapte și prin efracție, l-a ajutat pe inculpatul G.D. să sustragă, cu scopul însușirii pe nedrept, mai multe bunuri aparținând părților vătămate C.A., R.S. și P.A., întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de complicitate la săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 208 - art. 209 alin. (1) lit. a), e), g) și i) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., constând în trei acte materiale.

Rezoluția infracțională a fost spontană, fără o înțelegere prealabilă între inculpați, fără să existe organizarea grupului, reguli de acționare sau o ierarhie a membrilor și o repartizare a rolurilor fiecărui inculpat.

La individualizarea pedepsei, s-au avut în vedere gradul ridicat de pericol social al faptelor comise, modalitatea de operare și rolul important pe care l-a avut acest inculpat în comiterea infracțiunilor, dar și împrejurarea că figurează încadrat în muncă la SC S.C. SRL ca agent de vânzări. Prin urmare, pedeapsa a fost orientată spre limita minimă prevăzută de lege, dar ca modalitate de executare s-a dispus privarea de libertate. În legătură cu inculpatul M.B.D., s-a reținut că ajutorul dat inculpatului G.D. să sustragă pe timp de noapte și prin efracție, cu scopul însușirii pe nedrept, mai multe bunuri aparținând părților vătămate C.A., R.S., P.A. și N.E., constituie infracțiunea prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 208 - art. 209 alin. (1) lit. a), e), g) și i) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

La individualizarea pedepsei, s-au avut în vedere gradul ridicat de pericol social al faptei comise, modalitatea de operare, prejudiciul creat și persoana inculpatului, care nu a recunoscut comiterea faptei, pedeapsa fiind orientată spre limita minimă prevăzută de legea penală specială.

Se va face aplicarea art. 71 - 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., ca pedeapsă accesorie. Referitor la inculpatul G.D., s-a concluzionat că, în intervalul 5 august 2006 - 7 august 2006, împreună cu alte persoane, a sustras, prin efracție, cu scopul însușirii pe nedrept, mai multe aparate electronice din apartamentul părții vătămate N.E., producând un prejudiciu de 20.000 euro, ceea ce constituie o acțiune ce intră în conținutul infracțiunii continuate de furt calificat, producând consecințe deosebit de grave, faptă prev. de art. 208 - art. 209 alin. (1) lit. a), e), g) și i) C. pen. și alin. (4) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 37 lit. b) C. pen. (părți vătămate S.M., N.E., C.A., R.S. și P.A.).

14) La data de 16 noiembrie 2006, B.D., în calitate de director vânzări al SC W.I. SRL, a sesizat organele de poliție cu privire la faptul că, în perioada 10 - 13 noiembrie 2006, autori necunoscuți au pătruns prin efracție în incinta depozitului societății situat în str. D.P., de unde au sustras mai multe obiecte electrocasnice, în valoare de aproximativ 30.000 RON.

Din cercetările efectuate, a rezultat că, la data de 10 noiembrie 2006, în jurul orelor 20.00, angajații SC W.I. SRL au asigurat ușa de acces în depozitul unității cu un lacăt, cheia rămânând asupra șefului depozitului.

Convorbirile și comunicările interceptate în cauză au permis stabilirea împrejurării că, în ziua de 11 noiembrie 2006, la ora 23:21:424 inculpatul D.C. zis "M.", a luat legătura cu inculpatul A.G. aflat la postul telefonic x (titular A.A.), din discuție reieșind că, împreună cu acesta din urmă se afla și inculpatul D.G., cu toții răspunzând unui apel al inculpatului G.D., în vederea strângerii membrilor grupului și săvârșirii infracțiunii de furt calificat, în dauna părții vătămate SC W.I. SRL. D.C.: M-a sunat D. acuma. D.G.: Așa.

D.C.: Ai o dubă mai așa, mai mărișoară un pic? D.G.: Cât de mare? D.C.: Nu știu. D.G.: Și unde mergem? D.C.: Nu mi-a zis nimica, decât mi-a zis să te sun.

Din procesul-verbal de redare a convorbirilor și comunicărilor interceptate și înregistrate autorizat în cauză, din care rezultă că în ziua de 12 noiembrie 2006, la ora 00:27:54. Inculpatul D.C. de la postul telefonic x, a fost contactat de inculpatul G.D. zis "D." aflat la postul telefonic y, rezultând că aceștia se aflau în drum spre locul faptei: "D.C.: Alo da. G.D.: La M. aicea mă, la P. mergem. D.C.: Ă? G.D.: La M., la P. D.C.: Știu mă nene, știu. G.D.: Știi? D.C.: Da. G.D.: Bine finule. Hai, pa!"

În continuare, în noaptea de 12 noiembrie 2006, la ora 00:31:25, inculpatul D.C. a discutat cu inculpatul G.D.: "D.C.: Ia zii mă. Alo. G.D.: Să stea mă. Să urce ăștia în dubă, că intri cu duba, cu o dubă prima dată. Auzi bă, ia dă-mi-l pe G. Discuția continuă între G.D. și D.G. zis "G.": D.G.: Ia zii mă. G.D.: Bă frati-meu. D.G.: Ă. G.D.: Tu intră prima dată o dubă și să mai stai să lase ăștia D., să urce ăia din D. aia într-o dubă. Auzi ce vrea țiganul. Bă frățiorul meu, nu te supăra, da nu intrăm toți la parte, ai înțeles? D.G.: Păi șoferii? G.D.: Ă? D.G.: Băi D., păi șoferii trebui mâncați-aș p. G.D.: Șoferii da frati-meu. Da frati-meu, șoferii da. Da frati-meu șoferii, ai înțeles? D.G.: Bine mă. Vedem noi. G.D.: Vedem noi. Știi cum facem? Noi, cu frățiorii noștri, cu tine, vedem noi, partea noastră. D.G.: Da mă, da. Hai. G.D.: Bine frate. Hai, ciao!"

În continuare, la ora 00:53:33, inculpatul D.C. i-a cerut lui G.D. să mai găsească două dube sau chiar un camion, în aceste împrejurări cel din urmă spunând că vor descărca mijloacele de transport pe care le au la dispoziție și mai vin o dată.

La orele 01:05:53, inculpatul D.C. l-a anunțat pe inculpatul G.D. că au terminat de încărcat și părăsesc curtea societății comerciale: "Vezi mă că ieșim".

În dimineața zilei de 12 noiembrie 2006, la ora 10:16:52, inculpatul D.C. i-a comunicat inculpatei B.G. că pleacă de acasă împreună cu o altă persoană, deoarece "nu s-a trezit D.", întrucât au venit "dimineață la 4 au venit acasă", deoarece "au fost la șmecherie", fiind foarte obosit că "a cărat vreo 70, 80 de alea, de mașini de spălat cu aragaze".

Fiind întrebat de inculpată ce fel de mașini de spălat și ce fel de aragaze, inculpatul i-a răspunde că "I.", considerând că este cazul să se laude față de iubita sa că le-a furat. Inculpata B.G. și-a manifestat curiozitatea cu privire la identitatea persoanelor participante la comiterea infracțiunii de furt, D.C. răspunzându-i: "Cu D., vreo 7, 8, 9 inși, știu eu câți am fost? Nici eu nu mai știu. Vreo 9 inși am fost".

În ziua de 12 noiembrie 2006, la ora 15:06:34, inculpatul D.C. a discutat cu inculpatul G.D. referitor la valoarea bunurilor sustrase, comercializarea acestora și împărțirea banilor astfel rezultați: "D.C.: Alo da. G.D.: Ce faci mă? D.C.: Ce să fac, uite mănânc. Tu? G.D.: Și eu. Ce dracu facem mă? D.C.: Ce să facem nașule? Am fost și am văzut mașină de spălat, mâncați-aș p ... ta, identică și la fel. Cum le-avem noi. E 12 milioane 600. Și aragaze nu am văzut. Știi ce zic eu? Mai bine le împarți tu, ascultă ce zice M., și le vinzi aragazul și mașina de spălat pe 400 de euro. G.D.: La cine? D.C.: Văd, le vând eu, în două, trei zile, eu ți le vând. Să moară ce am eu mai scump, dacă nu iei 5, 6 milioane pe aragaz și 8 milioane imediat iei pe aia. 14 milioane. Tu ascultă ce-ți spune ție M. ție. Acuma faceți cum vreți, ce să zic? Mie mi-e indiferent. Dacă tu zici să le dăm, le dăm. Dacă tu zici să le împărțim, le împărțim, ai înțeles? Ți-ai luat mașina de spălat de acolo? G.D.: Da. D.C.: Hai că te sun eu cum ajung acolo, da? G.D.: Da. D.C.: Hai pa".

Așa cum a rezultat din declarația martorului Ș.R.R., în jurul datei de 14 noiembrie 2006, a fost contactat telefonic de inculpatul M.A.J. de pe nr. x, acesta propunându-i să-i vândă niște mașini de spălat marca I., precum și aragazuri de aceeași marcă, despre care i-a spus că le-ar fi cumpărat de la numitul "C.". Martorul l-a refuzat inițial pe inculpat, însă, în cursul zilei următoare, a fost din nou contactat telefonic de la nr. y, de această dată direct de numitul "C.", care i-a făcut aceeași propunere, stabilind prețul de 5 milioane bucata.

Martorul Ș.R.R. s-a deplasat la domiciliul numitului "C.", cu o dubită marca I., de unde a cumpărat 4 aragazuri și 4 mașini de spălat marca I., pentru care a achitat suma de 40 milioane lei vechi. Bunurile achiziționate le-a transportat într-un garaj situat în str. M., sector 2, oprind pentru el o mașină de spălat și un aragaz, restul urmând fi vândute în perioada următoare.

Astfel, o mașină de spălat a fost vândută de Ș.R.R. numitului "R.", în timp ce S.C. a vândut 2 aragazuri numiților "T." și "G.", din Complexul E., iar restul bunurilor au fost vândute unor persoane care nu au putut fi identificate.

După ce bunurile au fost vândute, Ș.R.R. a încercat să mai cumpere de la "C." și alte asemenea bunuri, însă întrucât acesta nu mai avea, la indicația lui l-a sunat pe inculpatul M.A.J., stabilind să se întâlnească în Voluntari.

La locul stabilit, martorul era așteptat de inculpații D.C. și D.G., aflați lângă un autoturism marca F. aparținând lui "G." (aspect ce rezultă și din convorbirea purtată de inculpatul D.C. cu B.G.). În scurt timp a venit și inculpatul M.A.J., iar după încă 20 de minute, a oprit lângă ei un autoturism marca D.P., de culoare albă, din care inculpații i-au dat martorului Ș.R.R. 2 aragazuri.

La data de 24 noiembrie 2007, Ș.R.R. a predat organelor de poliție un aragaz marca I. și o mașină de spălat, tot marca I., pe care le deținea la domiciliul său, fiind cumpărate de la numitul "C.".

Referitor la bunurile aflate în posesia sa, S.C. a arătat că le-a vândut numiților "G." și "T.", dar și unor persoane necunoscute, aragazul fiind predat organelor de poliție la 24 noiembrie 2006, iar ulterior restituit părții vătămate.

Martorul N.T. a arătat că, la data de 14 noiembrie 2006, în jurul orei 12.30, în timp ce se afla în incinta Complexului E., a venit la el S.C. și i-a propus să-i vândă un aragaz marca I. la prețul de 6.700.000 lei vechi, bunul fiind predat organelor de poliție.

Tribunalul a mai avut în vedere declarațiile martorului Ș.R. (din care rezultă împrejurări similare privind cumpărarea bunurilor), precum și constatările organelor de poliție din data de 24 noiembrie 2006, când în zona str. G.I..S., a fost depistată o autoutilitară D.P. de culoare albă. În autovehicul au fost găsite un aragaz și o mașină de spălat marca I., cu privire la care conducătorul auto P.I.V. a declarat că aparțin numitului M.A., el doar ajutându-l pe acesta să le transporte la o rudă a sa din localitatea Străulești.

Același martor a arătat că, în urmă cu aproximativ 4 zile, a observat în curtea imobilului vecinului său M.A., pe lângă cele 2 obiecte transportate în prezent, un al treilea bun, ambalat, care părea a fi o combină frigorifică.

Inculpatul P.M., zis "F." a recunoscut comiterea faptei și i-a indicat pe participanții la comiterea acesteia, menționând că inculpații G.D. și M.A.J. sunt, în fapt, organizatorii acestei acțiuni.

Cu ocazia percheziției domiciliare efectuată în locuința lui B.Ș., fiind întrebat dacă deține bunuri ce pot proveni din comiterea de infracțiuni, sus-numitul a declarat că în urmă cu o săptămână a venit un tânăr, care i-a lăsat o mașină de spălat și un aragaz, ambalate, despre care i-a spus că sunt cadou pentru fiica sa, inculpata B.G., de la prietenul acesteia.

În aceste condiții, Tribunalul a reținut în sarcina inculpatului G.D. că acesta, împreună cu alte persoane, a sustras prin efracție, pe timp de noapte și din loc public, cu scopul însușirii pe nedrept, mai multe bunuri aparținând părții vătămate SC W. SRL, ceea ce constituie o acțiune ce intră în conținutul infracțiunii continuate de furt calificat, cu consecințe deosebit de grave, prev. de art. 208 - 209 alin. (1), lit. a), e), g), i) C. pen., alin. (4) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 37 lit. b) C. pen. și art. 33 lit. a) C. pen.

În legătură cu inculpatul M.B.D., s-a reținut că i-a ajutat pe autorii infracțiunii de furt calificat, respectiv, D.C., G.D., P.M., D.G., A.G., M.A., cu scopul de a zădărnici urmărirea penală și de a le asigura acestora produsul infracțiunii, ceea ce întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de favorizare a infractorului, prev. de art. 264 C. pen., faptă săvârșită în concurs real cu celelalte reținute în sarcina aceluiași inculpat.

În legătură cu inculpatul D.C., s-a reținut că acesta, împreună cu inculpații menționați, a sustras prin efracție, pe timp de noapte și din loc public, cu scopul însușirii pe nedrept mai multe bunuri aparținând părții vătămate S.C W. SRL, ceea ce constituie infracțiunea prev. de art. 208 - 209 alin. (1) lit. a), e), g), i) C. pen. cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen.

La individualizarea pedepsei, s-au avut în vedere gradul ridicat de pericol social al faptei comise, modalitatea de operare, precum și persoana inculpatului care este recidivist în modalitatea prevăzută de art. 37 lit. b) C. pen. și pe parcursul cercetării judecătorești se afla arestat în altă cauză.

În legătură cu fapta reținută în sarcina aceluiași inculpat prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., s-a reținut că probatoriile nu au evidențiat implicarea sa într-un grup infracțional organizat cu roluri bine determinate și prestabilite pentru membrii grupului, comiterea infracțiunii reținute în sarcina acestuia fiind făcută ocazional în scopul săvârșirii imediate a infracțiunii de furt calificat, fără a avea continuitate sau o structură determinată.

Inculpatul P.M., împreună cu inculpații de mai sus, a sustras prin efracție, pe timp de noapte și din loc public, cu scopul însușirii pe nedrept, mai multe bunuri aparținând părții vătămate SC W. SRL, ceea ce întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 208 - 209 alin. (1) lit. a), e), g), i) C. pen. cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen.

La individualizarea pedepsei, s-au avut în vedere gradul ridicat de pericol social al infracțiunii de furt calificat, modalitatea de operare, persoana inculpatului, care este recidivist postcondamnatoriu, din fișa de cazier a acestuia rezultând că a mai fost condamnat la o pedeapsă de 5 ani închisoare prin Sentința penală nr. 128/2003 a Judecătoriei sectorului 2 București.

Ca atare, în baza art. 39 C. pen. această pedeapsă a fost contopită cu pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată aceluiași inculpat prin Sentința penală nr. 128/2003 a Judecătoriei sectorului 2 București, urmând ca inculpatul P.M. să execute pedeapsa cea mai grea.

În sarcina inculpatului D.G., Tribunalul a reținut că acesta, împreună cu inculpații de mai sus, a sustras prin efracție, pe timp de noapte și din loc public, cu scopul însușirii pe nedrept, mai multe bunuri aparținând părții vătămate SC W. SRL, ceea ce întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 208 - 209 alin. (1) lit. a), e), g), i) C. pen., la individualizarea pedepsei fiind avute în vedere gradul ridicat de pericol social al infracțiunii de furt calificat, modalitatea de operare, persoana inculpatului care a avut o atitudine de nerecunoaștere a faptei, dar nu este cunoscut cu antecedente penale.

Fapta inculpatului A.G. care, împreună cu alte persoane, a sustras prin efracție, pe timp de noapte și din loc public, cu scopul însușirii pe nedrept, mai multe bunuri aparținând părții vătămate SC W. SRL întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 208 - 209 alin. (1) lit. a), e), g), i) C. pen., la individualizarea pedepsei fiind avute în vedere gradul ridicat de pericol social al infracțiunii de furt calificat, modalitatea de operare, persoana inculpatului care a avut o atitudine de nerecunoaștere a faptei, dar nu este cunoscut cu antecedente penale.

În legătură cu inculpatul M.A.J., Tribunalul a reținut că acesta, împreună cu alte persoane, a sustras prin efracție, pe timp de noapte și din loc public, cu scopul însușirii pe nedrept, mai multe bunuri aparținând părții vătămate SC W. SRL, faptă ce constituie infracțiunea de furt calificat prev. de art. 208 - 209 alin. (1) lit. a), e), g), i) C. pen. cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen. și art. 33 lit. a) C. pen.

La individualizarea pedepsei, s-au avut în vedere gradul ridicat de pericol social al faptei comise, modalitatea de operare și persoana inculpatului, care este recidivist și a săvârșit această faptă în concurs real cu infracțiunea mai sus descrisă, respectiv cea prevăzută de art. 264 C. pen. (parte vătămată C.F.).

Referitor la inculpata B.G., deși parchetul a reținut că aceasta ar fi sprijinit grupul infracțional organizat pentru comiterea infracțiunilor prev. de art. 2 din Legea nr. 39/2003, Tribunalul a constatat că aceasta a participat spontan și fără o înțelegere prealabilă la săvârșirea infracțiunii de tăinuire, întrucât a primit bunuri furate de către inculpatul D.C., cunoscând acest aspect, cu scopul obținerii pentru sine a unui folos material.

Conform art. 221 C. pen., inculpata B.G. a fost condamnată la o pedeapsă cu închisoarea, la individualizarea căreia s-au avut în vedere gradul concret de pericol social al faptei comise, de modalitatea de operare, reliefată de ajutorul dat inculpatului D.C., precum și de persoana inculpatei, care are caracterizări pozitive de la locul de muncă unde este încadrată respectiv, de la Consiliul Local Pantelimon - Primăria oraș Pantelimon, precum și de Școala generală nr. 1 Găneasa și de la Grădinița nr. 1 Pantelimon, unde aceasta a activat și nu este cunoscută cu antecedente penale.

De asemenea, s-a reținut și recomandarea privind profilul profesional și moral la inculpatei emis din partea Universității Româno-Americană, atestatul profesional de grupul Școlar Agricol Brănești, adeverință de la Facultatea de Administrație Publică - Școala Națională de Studii Politice și Administrative, precum și actele medicale emise de unități sanitare pentru tatăl său, B.Ș., apreciindu-se suficientă o pedeapsă cu executare fără privare de libertate.

Cu privire la latura civilă a cauzei, Tribunalul a reținut, referitor la cererea de constituire de parte civilă formulată de SC A.T.A. SA, că ea a fost formulată cu mult după citirea actului de sesizare, respectiv la data de 7 septembrie 2010, fiind prin urmare, tardivă.

Referitor la celelalte părți vătămate, instanța a luat act de manifestarea acestora de voință de a nu se constitui părți civile ori, după caz, de a solicita despăgubiri civile.

Cu privire la cererea de restituire de bunuri formulată de inculpatul V.S., s-a constatat că, la percheziția domiciliară, organele de anchetă au ridicat mai multe bunuri, precum și un autoturism aparținând acestui inculpat, fiind luate pe nedrept din posesia sau deținerea sa, deoarece nu s-a făcut dovada că acestea ar fi folosit în vreun fel la săvârșirea infracțiunilor reținute în sarcina inculpatului.

În cazul inculpatului R.E., organele de anchetă au ridicat suma de 5.000 euro de la domiciliul acestui inculpat, iar din probatoriile administrate nu s-a făcut dovada că această sumă a provenit din săvârșirea vreunei fapte de natură penală sau că ar fi fost destinată să ajute la comiterea infracțiunilor pentru care a fost cercetat inculpatul R.E.

Aceleași considerente au fost avute în vedere și în cazul inculpaților R.M. (cu privire la suma de 2.200 euro, ridicată cu ocazia percheziției domiciliare din data de 9 februarie 2007) și D.V.

Împotriva acestei sentințe au formulat apel, în termen legal, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial București și inculpații: 1) B.G., 2) C.L., 3) C. (fost D.) N., 4) D.D., 5) D.N., 6) D.V., 7) N.D., 8) D.C., 9) D.G., 10) G.D., 11) M.A.J., 12) M.B.D., 13) M.S.I.A., 14) M.V., 15) P.M., 16) P.M., 17) R.A., 18) R.C., 19) R.E., 20) C.R., 21) V.F., 22) V.G., 23) V.S., 24) A.G. 25) N.P.

Apelul Ministerului Public a vizat aspecte de nelegalitate și netemeinicie a soluției dispuse față de 24 dintre inculpații judecați în prezenta cauză (singurii inculpați nevizați de apelul procurorului fiind A.G., D.G., M.S.I.A., M.V. și P.M.).

Criticile Ministerului Public, dezvoltate în cuprinsul motivelor de apel existente la dosar, au vizat, în esență:

- greșita achitare a tuturor inculpaților sub aspectul comiterii infracțiunii prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003 și critici punctuale referitoare la fiecare inculpat, dezvoltate în motivele scrise de apel și care sunt, în esență, următoarele:

- cu privire la D.D., greșita schimbare a încadrării juridice din art. 211 C. pen. (parte vătămată A.F.) în art. 221 C. pen. și din art. 208 - 209 C. pen. cu art. 41 alin. (2) C. pen. (părți vătămate D.S. și P.I.) în art. 221 C. pen. cu art. 41 alin. (2) C. pen., greșita individualizare a pedepselor, solicitându-se înlăturarea aplicării art. 861 C. pen.

- cu privire la R.E., greșita individualizare a pedepsei pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 192 alin. (2) C. pen. (parte vătămată Ș.F.), atât prin reținerea circumstanțelor atenuante prev. de art. 74 - 76 C. pen., cât și aplicarea unui cuantum al pedepsei care a făcut posibilă suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei conf. art. 861 C. pen.

- cu privire la N.P., greșita achitare pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 321 alin. (2) C. pen., art. 182 alin. (2) C. pen. (parte vătămată I.G.), art. 180 alin. (2) C. pen. (parte vătămată R.D.), art. 180 alin. (1) C. pen. (parte vătămată B.N.), soluția corectă fiind a încetării procesului penal în temeiul art. 11 pct. 2 lit. b) rap. la art. 10 lit. g) C. proc. pen. (dacă inculpatul nu dorește continuarea procesului penal conform art. 13 C. proc. pen.

- cu privire la inculpatul D.N., greșita încetare a procesului penal în temeiul art. 11 pct. 2 lit. b) rap. la art. 10 lit. g) C. proc. pen., pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 180 alin. (2) C. pen. (parte vătămată R.D.I.) și art. 180 alin. (2) C. pen. (parte vătămată T.D.), greșita individualizare a pedepsei aplicate, impunându-se aplicarea unui spor de pedeapsă pentru existența concursului real de infracțiuni și a stării de recidivă postexecutorie.

- cu privire la R.A., greșita individualizare a pedepsei aplicate pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 192 alin. (2) C. pen. (parte vătămată Ș.F.), în sensul greșitei rețineri a circumstanțelor atenuante prev. de art. 74 - 76 C. pen. și a suspendării sub supraveghere a executării pedepsei, în condițiile art. 861 C. pen.; greșita schimbare a încadrării juridice din infracțiunea de tâlhărie prev. de art. 211 C. pen. (parte vătămată I.D.) în infracțiunea prev. de art. 180 alin. (2) C. pen., și greșita aplicare a disp. art. 11 pct. 2 lit. b) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. g) C. proc. pen. în raport de această infracțiune. S-a apreciat că, și în cazul schimbării încadrării juridice, corectă este reținerea săvârșirii infracțiunii prev. de art. 180 alin. (1) C. pen., și nu art. 180 alin. (2) C. pen., cum greșit a procedat instanța.

- cu privire la N.D., greșita reținere a circumstanțelor atenuante prev. de art. 74 - 76 C. pen. în raport de săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prev. de art. 211 C. pen. (parte vătămată R.A.), greșita individualizare a pedepselor aplicate inculpatului în privința cuantumului, considerat disproporționat față de gravitatea faptelor săvârșite.

- cu privire la R.C., greșita reținere a circumstanțelor atenuante prev. de art. 74 - 76 C. pen. în raport de săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prev. de art. 211 C. pen. (parte vătămată R.A.) și greșita individualizare a pedepsei stabilită în sarcina acestuia pentru săvârșirea inf. prev. de art. 211 C. pen., în sensul aplic. disp. art. 861 C. pen., considerând că se impune majorarea pedepsei aplicate, cu executare în regim de detenție.

- cu privire la P.C., greșita achitare în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. c) C. proc. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prev. de art. 211 C. pen. (parte vătămată I.D.).

- cu privire la M.A.J., greșita individualizare a pedepsei aplicate acestui inculpat sub aspectul cuantumului disproporționat față de gravitatea faptelor săvârșite.

- cu privire la G.D., D.C. și R.M., greșita achitare în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen., pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003.

- cu privire la D.V., greșita achitare în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen., pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003, greșita încetare a procesului penal în temeiul art. 11 pct. 2 lit. b) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. g) C. proc. pen., pentru săv. inf. prev. de art. 180 alin. (2) C. pen. (parte vătămată I.G.) și art. 180 alin. (2) C. pen. (parte vătămată R.D.I.); greșita stabilire a termenului de încercare, conform art. 862 C. pen. (față de pedeapsa aplicată de 4 ani închisoare) și greșita individualizare a pedepsei, în sensul că se impune executarea în regim de detenție a acesteia în raport de natura faptelor săvârșite.

- cu privire la C. (fost D.) N., greșita achitare în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen., pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003, greșita încetare a procesului penal în temeiul art. 11 pct. 2 lit. b) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. g) C. proc. pen., pentru săv. inf. prev. de art. 180 alin. (2) C. pen. (parte vătămată R.D.I.) și greșita individualizare a pedepsei, sub aspectul modalității de executare.

- cu privire la V.S., greșita achitare în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen., pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003, greșita încetare a procesului penal în temeiul art. 11 pct. 2 lit. b) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. g) C. proc. pen., pentru săv. inf. prev. de art. 180 alin. (2) C. pen. (parte vătămată I.G.) și art. 180 alin. (2) C. pen. (parte vătămată R.D.I.); greșita stabilire a termenului de încercare conform art. 862 C. pen. (față de pedeapsa aplicată de 4 ani închisoare); greșita individualizare a pedepsei în sensul că se impune executarea în regim de detenție a acesteia în raport de natura faptelor săvârșite; greșita reținere a disp. art. 37 lit. b) C. pen. în raport de săvârșirea infracțiunii prev. de art. 180 alin. (1) C. pen. (partea vătămată B.N.).

- cu privire la C.R., greșita achitare în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen., pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003, greșita încetare a procesului penal în temeiul art. 11 pct. 2 lit. b) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. g) C. proc. pen., pentru săv. inf. prev. de art. 180 alin. (2) C. pen. (parte vătămată T.D.); greșita schimbare a încadrării juridice din infracțiunea de tâlhărie prev. de art. 211 C. pen. (parte vătămată I.D.) în infracțiunea prev. de art. 180 alin. (2) C. pen. și greșita aplicare a disp. art. 11 pct. 2 lit. b) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. g) C. proc. pen. în raport de această infracțiune; chiar în cazul schimbării încadrării juridice este corectă reținerea săvârșirii infracțiunii prev. de art. 180 alin. (1) C. pen., și nu art. 180 alin. (2) C. pen., cum greșit a reținut instanța.

- cu privire la V.G., greșita achitare în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen., pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003; greșita încetare a procesului penal în temeiul art. 11 pct. 2 lit. b) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. g) C. proc. pen., pentru săv. inf. prev. de art. 180 alin. (2) C. pen. (parte vătămată I.G.) și art. 180 alin. (2) C. pen. (parte vătămată R.D.I.); greșita reținere a disp. art. 37 lit. b) C. pen. în raport de săvârșirea infracțiunii prev. de art. 180 alin. (1) C. pen. (partea vătămată B.N.) și greșita reținere a disp. art. 180 alin. (2) C. pen. (parte vătămată B.N.), fără aplicarea disp. art. 334 C. proc. pen.

- cu privire la V.F., greșita achitare în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen., pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003; greșita reținere a disp. art. 37 lit. b) C. pen. în raport de săvârșirea infracțiunii prev. de art. 180 alin. (1) C. pen. (partea vătămată B.N.); greșita reținere a disp. art. 180 alin. (2) C. pen. (parte vătămată B.N.), fără aplicarea disp. art. 334 C. proc. pen. și greșita individualizare a pedepselor aplicate, în sensul necesității aplicării unui spor de pedeapsă față de existența concursului real de infracțiuni și starea de recidivă postexecutorie.

- cu privire la R.Co., greșita achitare în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen., pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003 și greșita achitare în temeiul art. 10 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. c) C. proc. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prev. de art. 211 C. pen. (parte vătămată R.A.M.).

- cu privire la P.M., greșita achitare în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen., pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003, greșita individualizare a pedepsei în sensul reținerii circumstanțelor atenuante judiciare prev. de art. 74 - 76 C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b) și c), alin. (21) lit. a) și alin. (3) C. pen., cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen. (pedeapsă cuprinsă între 15 - 25 ani), apreciindu-se că se impune aplicarea unui spor de pedeapsă în raport de concursul real de infracțiuni și contopirea cu pedepse aplicate anterior printr-o altă hotărâre judecătorească (cea mai mare pedeapsă fiind de 7 ani).

- cu privire la M.B.D., greșita achitare în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen., pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003.

- cu privire la C.L., greșita achitare în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen., pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003; greșita individualizare a pedepsei, în sensul reținerii circumstanțelor atenuante judiciare prev. de art. 74 - 76 C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b) și c), alin. (21) lit. a) și alin. (3) C. pen. cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen. (pedeapsă cuprinsă între 15 - 25 ani).

- cu privire la I.M., stabilirea greșită a termenului de încercare în cazul aplicării art. 81 - 82 C. pen. la durata de 5 ani (pedeapsa aplicată fiind de 2 ani) și greșita obligare în solidar cu alți inculpați la repararea prejudiciului produs părții civile SC W.I. SRL.

- cu privire la B.G., stabilirea greșită a termenului de încercare în cazul aplicării art. 81 - 82 C. pen., la durata de 5 ani (pedeapsa aplicata fiind de doi ani).

- greșita soluționare a laturii civile a cauzei cu referire la părțile civile C.F., R.A.M., A.F. și N.E.

- greșita restituire a bunurilor către inculpații V.S., R.E., R.M., D.V. în condițiile în care aceștia se fac vinovați de săvârșirea infracțiunii prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003 (incluzând și infracțiuni contra patrimoniului cu prejudicii produse părților vătămate menționate).

Motivele de apel ale inculpaților, expuse pe larg în încheierea de dezbateri și în notele scrise depuse la dosar, au fost sintetizate astfel:

- C. (D.) N., V.S. au solicitat înlăturarea ca nelegal obținute a convorbirilor telefonice, având în vedere, pe de o parte, că ele au fost interceptate în alte cauze și folosite în prezenta, iar pe de altă parte perioada îndelungată de ascultare, respectiv între anii 2005 - 2007, autorizațiile fiind emise de instanțe diferite; totodată, au invocat incidența nulității prevăzute de art. 197 alin. (4) C. proc. pen., în condițiile în care există aproximativ 100 de interceptări ale convorbirilor purtate între inculpați sau între inculpați și alte persoane, în limba romanes, toate purtând aceeași dată, respectiv 1 martie 2007, semnate de procuror și un traducător, acesta din urmă fiind ofițer de poliție judiciară, dar care efectua acte de urmărire penală în cauză. S-a invocat și greșita aplicare a disp. art. 327 alin. (3) C. proc. pen., referitor la martorii sub acoperire, lipsa plângerii prealabile a părții vătămate B.N., greșita respingere a cererii de schimbare a încadrării juridice a faptei din infracțiunea prev. de art. 321 alin. (1) și (2) C. pen. în cea prev. de art. 321 alin. (1) C. pen., insuficiența probelor în acuzare ori greșita individualizare a pedepselor.

- D.V., D.N. (zis C.), D.D. și N.D. au criticat încadrarea juridică a faptei prevăzute de art. 321 C. pen., apreciind că se impunea reținerea formei simple, prevăzută de alin. (1) și înlăturarea formei prevăzute de alin. (2), raportat la locul săvârșirii, respectiv în interiorul parcării, care nu este un loc public în sensul prevăzut de lege și la existența unei singure părți vătămate; au invocat și intervenirea prescripției pentru fapta prev. de art. 321 alin. (1) C. pen., necesitatea înlăturării înregistrărilor convorbirilor telefonice, insuficiența probelor în acuzare. Referitor la incidentul din august 2006 de la Buftea și la infracțiunea de tentativă la omor calificat, s-a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei în infracțiunea de vătămare corporală ori, în subsidiar, reindividualizarea pedepselor. Referitor la inculpatul N.D., s-a invocat insuficiența probatoriului în acuzare, necesitatea aplicării dispozițiilor art. 19 din Legea nr. 39/2003, greșita obligare la plata unor despăgubiri civile.

- G.D. și R.E. au invocat insuficiența probatoriului în acuzare, contradicțiile între declarațiile martorului cu identitate protejată, precum și aspecte subsidiare legate de individualizarea pedepsei.

- M.S.I.A. a solicitat reindividualizarea pedepsei, atât sub aspectul cuantumului, în sensul diminuării, cât și sub aspectul modalității de executare, în sensul aplicării disp. art. 81 C. pen. sau a disp. art. 861 C. pen., cu reținerea disp. art. 74 lit. a) și c) C. pen. și art. 74 alin. (2) C. pen.

- R.C. a invocat incidența prevederilor art. 10 lit. g) C. proc. pen. cu privire la fapta comisă asupra părții vătămate I.D., lipsa de competență a Secției 9 Poliție în soluționarea acestei plângeri, lipsa plângerii prealabile pentru noua infracțiune de lovire reținute în sarcina sa, insuficiența probatoriului în acuzare, tardivitatea apelului procurorului relativ la acest inculpat.

- C.R. a solicitat achitarea sa, iar în subsidiar, reducerea cuantumului pedepsei aplicate.

- A.G., D.G. și M.A.J. au formulat critici vizând insuficiența probatoriului în acuzare, neprezentarea materialului de urmărire penală pentru A.G., neîntrunirea elementelor constitutive ale infracțiunii de favorizarea infractorului pentru M.A. și, în subsidiar, aspecte vizând individualizarea pedepsei.

- B.G. a solicitat achitarea sa, apreciind că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 221 C. pen., iar în subsidiar, redozarea pedepsei; pe latura civilă, a apreciat că nu se justifică obligarea sa la despăgubiri civile.

- M.B.D. a solicitat redozarea pedepsei aplicate, invocând atitudinea procesuală sinceră și incidența prev. art. 3201 C. proc. pen.

- R.A. a invocat insuficiența probatoriului în acuzare, contradicția vădită între modalitatea în care s-au reținut în actul de sesizare cele două infracțiuni (violare de domiciliu și ultraj) și modalitatea de soluționare a cauzei, sub acest aspect.

- C.L., M.V. și V.F. au solicitat, cu toții, redozarea pedepsei, invocând atitudinea procesuală sinceră și incidența prev. art. 3201 C. proc. pen.

- D.C., V.G. și P.M. au solicitat achitarea lor, iar în subsidiar, reducerea cuantumului pedepsei aplicate.

În vederea soluționării apelurilor, la primul termen de judecată cu procedura legal îndeplinită în apel, respectiv cel din data de 12 noiembrie 2012, Curtea a făcut aplicarea dispozițiilor art. XI din O.U.G. nr. 121/2011, solicitând inculpaților să precizeze dacă înțeleg să uzeze de procedura simplificată de judecată reglementată de dispozițiile art. 3201 C. proc. pen.

Inculpații C.L., M.B.D., M.S.I.A., M.V. și V.F. au optat pentru aplicarea prevederilor art. 3201 C. proc. pen., ceilalți inculpați înțelegând să fie judecați potrivit procedurii obișnuite.

La aceeași dată, în acord cu dispozițiile art. 378 alin. (11) C. proc. pen., Curtea a constatat că inculpații prezenți față de care s-a dispus o soluție de achitare (totală ori parțială) - cu excepția lui D.N. - au înțeles să uzeze de dreptul la tăcere. O poziție similară, de manifestare a dreptului la tăcere, au avut-o și inculpații D.G. și G.D., prezenți la termenele din data de 10 decembrie 2012, respectiv 4 februarie 2013.

Au fost încuviințate și administrate probe cu înscrisuri în circumstanțiere, iar la solicitarea apelantului D.N., și proba testimonială, fiind ascultați martorii V.A. și S.G.

În vederea verificării antecedentelor penale ale inculpaților, Curtea a dispus atașarea sentințelor penale prin care aceștia au fost condamnați în alte cauze. Totodată, la solicitarea inculpatului-apelant N.D., au fost solicitate Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial București relații privind denunțul formulat de către inculpat, conform art. 19 din Legea nr. 682/2002 și consecințele acestuia.

În ședința publică din data de 12 noiembrie 2012, inculpatul N.P., prezent personal, a învederat că își retrage apelul declarat, manifestare de voință căreia Curtea îi va da curs, conform art. 369 C. proc. pen.

Examinând actele dosarului și sentința penală apelată atât prin prisma criticilor formulate, cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, în conformitate cu disp. art. 371 C. proc. pen., Curtea a reținut următoarele:

Multitudinea criticilor formulate în fața instanței de prim control judiciar și calitatea apelanților impun, practic, o nouă analiză integrală a cauzei, Curtea a structurat considerentele deciziei sale în trei secțiuni: a) situația de fapt și chestiunile de drept, b) tratamentul sancționator și c) latura civilă, secțiuni în care va examina punctual susținerile formulate în apel.

A) Situația de fapt și chestiunile de drept

A.1) Sub aspectul incidentului din data de 12 decembrie 2004, a reținut că tribunalul a evaluat parțial corect ansamblul probatoriului administrat în cauză, înlăturând neîntemeiat declarațiile date în faza de urmărire penală de către persoanele ascultate cu privire la prezența ori implicarea inculpatului N.P. în incident.

Reevaluând ansamblul mijloacelor de probă, Curtea a reținut că, la data de 12 decembrie 2004, în jurul orelor 14.00, pe culoarul de acces în parcarea parțial dată în folosință a magazinului U., a fost oprit un autoturism marca D., de culoare albastră, vehicul care, prin poziția sa, bloca accesul celorlalte autoturisme.

În acest context, agentul de pază S.S. (angajat al S.C A.N.S. SA, având ca obiectiv paza complexului U.) a intervenit, solicitând conducătorului auto să mute autoturismul în interiorul parcării. Cererea sa a nemulțumit pe cei doi ocupați ai autoturismului și l-a determinat pe unul dintre aceștia, respectiv inculpatul N.P., să coboare din vehicul și să afirme că "el este C. și parchează unde vrea, pentru că este șmecher". Partea vătămată I.G., de asemenea angajat al aceleiași societăți de pază, a solicitat, prin stație, prezența șefului de tură R.I.D., în prezența căruia discuțiile cu cei doi ocupanți au continuat, fără rezultat, "C." și însoțitorul său, identificat ulterior în persoana inculpatului V.F., părăsind parcarea fără a muta vehiculul din poziția în care îl opriseră.

După sosirea echipei de intervenție și reîntoarcerea celor doi inculpați, N.P. a efectuat mai multe apeluri telefonice, în urma cărora, după aproximativ 5 minute, în apropierea parcării au oprit 4 - 5 autoturisme, în care se aflau 20 - 25 de persoane înarmate cu săbii, cuțite și bâte. Printre acestea, au fost identificați inculpații D.N., zis "C.", D.V. zis "E.", V.S. zis "D.", V.G. zis "A." și C.N. zis "A.", care, alături de N.P. și V.F., s-au dedat la acte de violență, agresându-i pe agenții de pază I.G. și S.S., precum și pe șeful de tură R.I.D. ori pe membrii echipei de intervenție.

În desfășurarea conflictului, partea vătămată I.G. a fost înjunghiat cu o baionetă în zona hemitoracelui drept posterior de către inculpatul V.F. și lovit de către alți agresori în zona umărului ori a genunchiului stâng, această din urmă leziune fiind produsă ca urmare a deplasării unuia dintre autoturismele aparținând făptuitorilor.

La rândul său, partea vătămată R.I.D. (care a intervenit în ajutorul lui I.G. în momentul în care acesta era agresat de către V.F., solicitându-i inculpatului să lase sabia), a fost lovit cu o bâtă în cap de către inculpatul D.N. zis "C.". V.G. a încercat să lovească același agent tot cu sabia în zona capului, însă partea vătămată s-a protejat cu ajutorul mâinilor, fiindu-i astfel provocată o plagă tăiată în zona antebrațului.

Pe parcursul agresiunii, inculpatul V.G. a lovit cu o bâtă peste picioare și pe agentul B.N. (membru al echipei de intervenție), iar inculpatul V.F. l-a lovit cu latul unei săbii, fără a-i produce însă leziuni.

Întreg incidentul a durat câteva minute, actele de agresiune luând sfârșit ca urmare a intervenției organelor de poliție alertate de persoanele ce au observat derularea lor. Inculpații au părăsit în grabă locul faptei cu ajutorul a două autoturisme, respectiv D. și M., condus de către D.V., abandonând în apropierea complexului comercial și autoturismul marca D.

În urma actelor de agresiune astfel consumate, I.G. a suferit leziuni prin înjunghiere, ce au necesitat pentru vindecare 8 - 9 zile de îngrijiri medicale, iar R.I.D. a suferit leziuni produse cu un corp dur, tăietor, ce au necesitat pentru vindecare 14 - 16 zile de îngrijiri medicale.

La rândul său, inculpatul V.F. a suferit leziuni traumatice pentru care a fost necesară spitalizarea sa.

Instanța de fond a evaluat corect probatoriul administrat în ambele faze ale procesului cu privire la implicarea și participația concretă a inculpaților D.N., D.V., V.F.,V.S., V.G. și C.N., reținând concordant probelor administrate împrejurările în care au fost comise faptele imputate acestor inculpați.

S-a arătat că relativ la inculpatul N.P., concluzia tribunalului în sensul insuficienței probatoriului în acuzare este însă eronată, din coroborarea probatoriului testimonial, inclusiv a declarațiilor părților vătămate, rezultând fără dubiu că inculpatul N.P. a fost prezent la data și locul critice și a declanșat, prin conduita sa, evenimentele ce au culminat cu agresarea agenților de pază și tulburarea ordinii și liniștii publice.

Critica Ministerului Public referitoare la greșita achitare a inculpatului N.P. este fondată, declarațiile părților vătămate I.G., R.I.D. și B.N., coroborate cu susținerile succesive ale martorilor S.S., B.L., Ș.A. și C.I. ori cu procesele-verbale de recunoaștere după fotografii relevând neîndoielnic prezența și implicarea inculpatului în incident.

Toate persoanele anterior menționate au precizat în mod concordant faptul că momentul inițial al incidentului a fost marcat de refuzul persoanei identificate cu porecla "C." de a muta autoturismul marca D. în interiorul parcării. Apelativul folosit, ce îi este propriu inculpatului N.P., a permis identificarea directă și certă a prezenței acestuia la intrarea în parcarea magazinului, inculpatul însuși prezentându-se sub acest nume într-o manieră revendicativă, mizând tocmai pe rezonanța și efectul lui intimidant asupra agenților de pază.

Declarațiile constante ale celor trei părți vătămate în faza de urmărire penală au fost confirmate, în acord cu exigențele art. 75 C. proc. pen., de depozițiile martorilor-agenți de pază anterior menționați, cu toții relatând similar împrejurările în care "C." a refuzat să dea curs cererii întemeiate de a muta vehiculul, a solicitat telefonic sosirea la fața locului și a altor persoane din anturajul său și a participat ulterior, el însuși, la agresarea agenților de pază.

În faza de urmărire penală, I.G., B.N. și martorul Ș.A. l-au recunoscut din fotografii pe N.P. ca fiind persoana care, la data de 12 decembrie 2004, a pretins că este "C." în împrejurările detaliate anterior.

Elementele de fapt ce rezultă din ansamblul probatoriului administrat în faza de urmărire penală au fost, de altfel, reținute în mare parte corect în considerentele sentinței, soluția de achitare a inculpatului N.P. întemeindu-se, practic, exclusiv pe depozițiile date în cursul cercetării judecătorești de către persoanele ascultate, cu precădere de către părțile vătămate I.G. și B.N.

Din această perspectivă, Curtea a notat că dispozițiile art. 63 C. proc. pen. consacră principiul liberei aprecieri a probelor, statuând asupra valorii similare a probelor administrate în procesul penal, indiferent de felul acestora ori de faza procesuală în care ele au fost prezentate organului judiciar. Prin raportare la acest principiu, este lipsită de suport legal valorificarea necritică a declarațiilor date în cursul judecății, în detrimentul celor administrate în faza de urmărire penală, mai ales atunci când cele dintâi sunt în mod vizibil afectate de factori subiectivi ce influențează în general probele testimoniale.

Curtea a constatat că poziția părților vătămate ori a martorilor în prezenta cauză a fost în mod constant marcată de reticența de a relata amănunțit modul de derulare a incidentului din data de 12 decembrie 2004, reticență datorată temerii inspirate de reputația negativă a inculpaților și de eventuale repercusiuni din partea acestora. Apartenența inculpaților la o familie ai cărei membri erau percepuți ca având preocupări infracționale și înclinații spre violență, familie denumită generic "clanul D." a amplificat aceste reticențe mai ales în cursul judecății, când ascultarea părților vătămate s-a făcut în ședință publică, în prezența inculpaților aflați în stare de libertate, fapt ce a determinat persoanele ascultate să adopte o atitudine vizibil rezervată.

Susținerea părților vătămate I.G. și B.N. în fața instanței, în sensul că lucrătorii de poliție le-ar fi prezentat fotografiile suspecților afirmând că sunt membri al clanului D. sunt simple alegații, lipsite de suport în condițiile în care recunoașterile s-au făcut în prezența unui martor asistent, iar toți participanții au semnat procesele-verbale de recunoaștere fără obiecțiuni. Aceste susțineri sunt, în plus, lipsite de relevanță asupra veridicității recunoașterilor din fotografii, cât timp prezentarea generică a persoanelor din fotografii ca fiind "D." nu echivalează cu o eventuală indicare individuală, concretă, a persoanei numite "C.", o atare alegație nefiind făcută de vreuna dintre persoanele audiate.

Împrejurarea că părțile vătămate nu l-au recunoscut în ședință publică pe inculpatul N.P. ca fiind "C." nu ridică dubii asupra realității recunoașterilor efectuate în faza inițială a anchetei. Ascultarea părților în cursul judecății s-a făcut la data de 14 februarie 2010, la un interval de 5 ani și 2 luni de la data incidentului, interval de timp suficient de îndelungat pentru a estompa detaliile fizionomiei agresorilor în memoria martorilor și a justifica credibil imposibilitatea acestora de a-i mai recunoaște cu certitudine.

Depoziția numitului S.N. în faza de urmărire penală, avută în vedere de către tribunal, este una "pro causa", menită să confirme apărările artificiale ale inculpatului N.P. în acea fază procesuală. Susținerea inculpatului în sensul că ar fi sosit la locul incidentului după terminarea conflictului și în unicul scop de a-l transporta la spital pe fratele său V.F., este infirmată de depozițiile părților vătămate și ale martorilor oculari, probe directe, ce confirmă prin ele însele că inculpatul s-a aflat încă de la început la locul conflictului, conduita sa fiind tocmai factorul declanșator al acțiunilor violente ce au urmat.

Declarațiile inițiale ale inculpatului D.N. zis "C." în faza de urmărire penală confirmă, de altfel, participația inculpatului N.P. în modalitatea reținută, cel dintâi arătând că fratele său "C." s-ar fi deplasat la U. împreună cu V.F., folosind autoturismul D. ce îi aparținea. Aceste declarații se coroborează cu susținerile martorului S.S., făcute chiar în ziua incidentului, martorul indicând aceeași identitate a celor doi ocupanți ai autoturismului D., respectiv "C." și fratele său mai mare "Z.".

Referitor la apărările inculpatului N.P. (însușite și de unii dintre coinculpați) legate de încălcarea prevederilor art. 8 C. proc. pen. ca urmare a efectuării traducerii convorbirilor telefonice interceptate de către un traducător neautorizat, Curtea constată că această susținere tinde la înlăturarea înregistrărilor ca mijloace de probă, invocându-se, practic, o încălcare a normelor legale relevante suficient de gravă pentru a atrage incidența nulității prevăzute de art. 197 alin. (1), (4) C. proc. pen.

Raportându-se la particularitățile speței, Curtea a constatat inexistența vreunei încălcări a dispozițiilor legale pertinente în materia autorizării traducătorilor ori a desemnării acestora, fiind superfluă, prin urmare, analiza eventualei atingeri subsecvente aduse intereselor legitime ori drepturilor procesuale ale inculpatului.

Conform art. 15 din Legea nr. 178/1997, în situația în care nu există traducători autorizați pentru a exercita atribuțiile recunoscute de lege în această calitate, organul judiciar poate folosi persoane de încredere, care cunosc limba din care se face traducerea și pe care o folosesc în mod curent sau profesional.

O atare ipoteză a fost incidență și în speță, demersurile Ministerului Public de a găsi un traducător autorizat pentru limba rromani nefiind urmate de disponibilitatea celor doi interpreți existenți de a-și da concursul la atestarea realității traducerilor convorbirilor interceptate și a modalității în care ele au fost redate în procesele-verbale de transcriere. În acest context, anterior întocmirii rechizitoriului, procurorul a apreciat necesară o nouă verificare a exactității mențiunilor redate în procesele-verbale de transcriere, operațiune a cărei finalizare a presupus participarea unui vorbitor de limbă romanes, identificat în persoana numitului D.I.

Prin urmare, desemnarea, prin ordonanța din data de 14 iulie 2007, a acestei persoane în calitate de traducător este în totalitate conformă exigențelor legii anterior menționate, neexistând sub acest aspect o eventuală încălcare a vreunei dispoziții legale, de natură a atrage sancțiunea nulității.

Susținerea întocmirii "pro causa" a acestei ordonanțe este esențialmente speculativă, afirmațiile inculpatului N.P., prin apărător, neavând un minim suport care să le confere credibilitate și să justifice o analiză aprofundată din partea instanței de prim control judiciar. Calitatea de organ de cercetare penală a traducătorului nu are relevanță asupra legalității activității sale de traducere, cât timp această persoană nu a efectuat acte de cercetare în cauza respectivă.

Față de aceste considerente, a concluzionat în sensul că apărarea inculpatului are un caracter pur formal în condițiile în care, distinct de inexistența vreunei încălcări a legii (condiție "sine qua non" a oricărei nulități), inculpatul nu a contestat exactitatea traducerilor ori modul lor de redare în cuprinsul proceselor-verbale, așa cum rezultă din procesele-verbale aflate la dosar.

Este nefondată susținerea aceluiași inculpat referitoare la interceptarea convorbirilor sale telefonice cu depășirea termenului maxim prevăzut de art. 911 alin. (5) C. proc. pen. Din examinarea actelor cauzei rezultă că interceptările convorbirilor telefonice s-au realizat în cauze diferite, având ca obiect fapte diferite și în baza unor autorizații emise de instanțe diferite în grad (Tribunalul București pentru anii 2005, 2006, respectiv Judecătoria sectorului 3 București pentru anul 2006), fiind respectate în aceste cauze durata maximă admisă pentru interceptarea aceleiași persoane și cu privire la aceeași faptă, astfel încât nu sunt aplicabile normele legale invocate. Indiferent de soluțiile dispuse în fiecare cauză în care s-au efectuat interceptările, folosirea acestor mijloace de probă și în prezentul dosar este conformă exigențelor art. 912 alin. (5) C. proc. pen., care permite utilizarea lor în alte cauze penale, dacă rezultă date sau informații concludente și utile lămuririi acestora din urmă.

De altfel, Curtea nu a acordat o importanță deosebită valorii probatorii a convorbirii telefonice purtate de către inculpat cu o femeie neidentificată la data de 9 aprilie 2005 - ora 14:36 (avută în vedere de către tribunal), în cuprinsul căreia inculpatul N.P. a făcut referire la incidentul U., deoarece derularea faptelor, în materialitatea lor, a fost stabilită pe baza altor mijloace de probă directe, analizate anterior. Inculpatul N.P. însuși nu a indicat concret existența unei anume convorbiri telefonice interceptată ca urmare a încălcării art. 911 alin. (5) C. proc. pen. în una și aceeași cauză, apărările sale tinzând la a antama doar generic pretinse încălcări ale legii, cu ignorarea vădită a cerinței esențiale anterior subliniată.

În ceea ce privește aplicabilitatea prevederilor art. 327 alin. (3) C. proc. pen. în ipoteza martorilor cu identitate protejată (decedați), Curtea a constatat că interpretarea dată acestui text de către inculpatul N.P. (în sensul neaplicării sale în situația dată) este una excesiv restrictivă, grefată pe excluderea artificială și fără temei, din sfera de aplicare a textului, a unei categorii de persoane ce au tot calitatea de martori. O atare interpretare ignoră nu doar o realitate obiectivă ce se poate ivi în desfășurarea procesului (cum este cazul decesului unui martor), ci și caracteristica normelor de procedură de a fi de strictă interpretare și aplicare, caracter în virtutea căreia excluderea unei ipoteze particulare din sfera de aplicare a unei norme cu caracter general este nelegală în absența unei prevederi derogatorii, care să permită prin excepție o atare diferențiere.

Referitor la participarea celorlalți inculpați la incidentul din data de 12 decembrie 2004 și exercitarea actelor de violență asupra celor trei victime în modalitatea reținută, declarațiile coroborate ale martorilor și ale părților vătămate, astfel cum au fost analizate, conduc la concluzia că fiecare dintre ei a desfășurat acte de agresiune asupra agenților de pază în modalitatea reținută de către instanța de fond. Curtea nu constată inadvertențe majore în declarațiile date în faza de urmărire penală sub acest aspect, astfel încât probele testimoniale, alături de recunoașterile din fotografii și de rapoartele întocmite de către organele de poliție, analizate detaliat în cuprinsul sentinței, susțin neechivoc acuzațiile penale aduse inculpaților.

În drept, fapta inculpatului N.P., care la data de 12 decembrie 2004, în jurul orelor 14.00, în loc public, respectiv intrarea în parcarea complexului comercial U., s-a dedat la manifestări ample de violență, prin lovirea agenților de pază I.G., R.I.D. și B.N., tulburând grav ordinea și liniștea publică, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri în formă agravată, prevăzută de art. 321 alin. (2) C. pen.

Infracțiunea constituie al doilea termen al recidivei postcondamnatorii prevăzute de art. 37 lit. a) C. pen., deoarece a fost săvârșită înainte de considerarea ca executată a pedepsei de 7 ani și 6 luni închisoare, aplicată prin Sentința penală nr. 126 din 9 iulie 2002 a Tribunalului Giurgiu, definitivă prin neapelare la data de 22 iulie 2002, pedeapsă din executarea căreia inculpatul a fost liberat condiționat la data de 4 decembrie 2002, cu un rest de 750 zile închisoare, durata sancțiunii împlinindu-se la data de 23 decembrie 2004.

Apărarea inculpatului referitoare la incidența formei simple a infracțiunii, prevăzută de art. 321 alin. (1) C. pen., este neîntemeiată, cât timp rezonanța actelor de violență desfășurate, durata în timp a acestora (suficientă pentru a permite aducerea incidentului la cunoștința trecătorilor ori a clienților complexului comercial) și urmările efectiv produse, concretizate atât în agresarea agenților de pază, cât și în inducerea unui sentiment de panică celor ce au aflat de existența incidentului, sunt elemente ce caracterizează tulburarea adusă ordinii publice ca fiind de o gravitate ridicată, suficientă pentru a atrage incidența formei calificate a infracțiunii.

Este nerelevantă împrejurarea că parcarea complexului comercial unde a avut loc conflictul nu era folosită, cât timp, pe de o parte, probatoriul confirmă faptul că, la data incidentului, parcarea era deschisă publicului, chiar dacă nu era integral finalizată, iar, pe de altă parte actele de violență s-au derulat în mare parte la intrarea acesteia, într-un loc public prin natura și destinația sa.

Fapta aceluiași inculpat de a exercita acte de violență asupra părților vătămate I.G., R.I.D. și B.N. de natură a le cauza leziuni ce au necesitat pentru vindecare 8 - 9 zile și, respectiv 14 - 16 zile de îngrijiri medicale (în cazul primilor doi) și fără a necesita astfel de îngrijiri în cazul celui din urmă întrunește, formal, elementele constitutive a două infracțiuni prevăzute de art. 180 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. și ale unei infracțiuni prevăzute de art. 180 alin. (1) C. pen.

Raportat la data săvârșirii faptelor - 12 decembrie 2004 și la limitele de pedeapsă prevăzute de lege, Curtea constată că s-au împlinit termenele de prescripție specială a răspunderii penale prevăzute de art. 122 alin. (1) lit. d), e) și art. 124 C. pen., termene cu o durată de 7 ani și 6 luni, respectiv de 4 ani și 6 luni, ce au expirat la datele de 11 iunie 2012, respectiv 11 iunie 2009.

Susținerea referitoare la incidența prevederilor art. 10 lit. f) C. proc. pen. în cazul părții vătămate B.N. este lipsită de suport, partea vătămată formulând în termen legal, la data de 3 ianuarie 2005, plângere penală cu privire la incidentul analizat, plângere ce are caracter indivizibil, în condițiile prevăzute de art. 131 alin. (4) C. pen. atrăgând răspunderea tuturor participanților la infracțiune, chiar dacă a fost făcută doar cu privire la unii dintre ei.

Referitor la inculpații D.N. zis "C.", D.V., V.S., V.G., Curtea a avut în vedere aceleași considerente detaliate anterior, reținând netemeinicia criticilor aduse, pe de o parte, modalității în care a fost desemnat traducătorul, iar pe de altă parte, încadrării juridice din perspectiva incidenței art. 321 alin. (1) C. pen. (fiind nepertinentă, prin urmare, invocarea prescripției speciale a răspunderii penale pentru această variantă simplă a infracțiunii de ultraj).

În cazul tuturor acestor inculpați, infracțiunile săvârșite la data de 12 decembrie 2004 constituie al doilea termen al recidivei postexecutorii, deoarece au fost săvârșite după executarea sau considerarea ca executate a pedepselor aplicate tuturor prin Sentința penală nr. 193 din 15 februarie 2001 a Judecătoriei sectorului 1 București.

În cazul inculpaților D.V., V.S., V.G..V.F. este nelegală însă reținerea incidenței prevederilor art. 37 lit. b) C. pen. pentru infracțiunea prev. de art. 180 alin. (1) C. pen. (parte vătămată B.N.), limita maximă specială, de doar 3 luni închisoare, pentru cel de-al doilea termen al pluralității excluzând incidența stării de recidivă prevăzute de art. 37 C. pen. În cazul celor din urmă inculpați, tribunalul a reținut eronat și incidența prevederilor art. 180 alin. (2) C. pen. (în condițiile în care partea vătămată B.N. nu a necesitat zile de îngrijiri medicale), o justă soluționare a cauzei sub toate aspectele de fapt și de drept impunând ca soluția de încetare a procesului penal dispusă și cu privire la această infracțiune să se raporteze la normele juridice ce califică în mod corect fapta săvârșită.

Inculpații V.F. (care a uzat în apel de prevederile art. 3201 C. proc. pen.) și C.N. nu au contestat temeinicia situației de fapt ori a încadrării juridice, Curtea urmând să analizeze criticile referitoare la tratamentul sancționator în secțiunea B a prezentei decizii.

Curtea a reținut și în privința acestora că încadrarea juridică dată faptei prevăzute de art. 321 alin. (2) C. pen. este corectă, iar în cazul lui V.F. este temeinică și încadrarea dată faptei comise asupra părții vătămate I.G., lovirea acestuia din urmă de către inculpat, cu un instrument apt de a produce moartea, într-o zonă vitală, punând în lumină faptul că inculpatul a prevăzut posibilitatea morții victimei și a acceptat o atare posibilitate, rezultatul letal fiind evitat doar ca urmare a intervenției celorlalți agenți de pază. Prin urmare, indiferent de numărul de zile de îngrijiri medicale, agresiunea astfel comisă întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă la omor calificat, prevăzută de art. 20 C. pen. rap. la art. 174 - 175 lit. i) C. pen., comisă în stare de recidivă postexecutorie conform art. 37 lit. b) C. pen., respectiv după executarea pedepsei de 3 ani închisoare, aplicată prin Sentința penală nr. 429/2000 a Judecătoriei Urziceni, din executarea căreia inculpatul a fost liberat condiționat la data de 14 mai 2002, cu un rest de 359 zile închisoare.

A.2.) Referitor la incidentul din data de 2/3 august 2006, tribunalul a reținut în mod corect că, în jurul orelor 22.30, în timp ce părțile vătămate P.E., C.A.V. și T.D. se aflau în curtea imobilului situat în orașul Buftea și aparținând numitului Ș.F., în acest loc au pătruns fără drept aproximativ 20 de persoane de etnie rromă, având asupra lor obiecte tăietoare ori despicătoare (săbii, topoare) și cu toții s-au îndreptat spre masa unde se aflau cele trei părți vătămate menționate, lovindu-le cu săbiile.

Din grupul agresorilor au făcut parte inculpații D.N. zis "C." (care a coordonat în fapt acțiunea violentă), R.C., R.E. și R.A., cel dintâi inculpat menționat fiind cel care a lovit partea vătămată C.A. cu sabia și a încercat să îi aplice o nouă lovitură în zona gâtului, lovitură parată însă de către victimă cu mâinile. Aceeași parte vătămată a fost lovită cu o sabie în zona antebrațului drept de către R.C., precum și în zona piciorului stâng de către R.E., iar înainte de a fugi din curte prin escaladarea gardului a fost lovită tot cu o sabie în zona spatelui de către R.A., suferind leziuni ce au necesitat, în ansamblu, 45 - 50 de zile de îngrijiri medicale, fără a-i pune viața în primejdie.

După lovirea lui C.A., inculpatul D.N. s-a îndreptat spre P.E., pe care l-a lovit cu același obiect tăietor în zona pieptului, partea vătămată încercând să se refugieze în interiorul locuinței, unde a fost din nou agresată de mai multe persoane, printre care și inculpații R.E. și R.A., care i-au aplicat lovituri în zona capului și a membrelor superioare/inferioare. În urma incidentului, P.E. a suferit leziuni diverse - plăgi tăiate, contuzii - ce au necesitat pentru vindecare 25 - 30 de zile de îngrijiri medicale, fără a-i pune viața în primejdie.

Pe parcursul incidentului, partea vătămată T.D. a fost, la rândul său, agresat de către D.N., care a încercat să îl lovească cu sabia, provocându-i leziuni în zona palmei, precum și de către R.C., care i-a aplicat lovituri cu un corp tăietor în zona brațului drept, leziunile astfel cauzate necesitând pentru vindecare 16 - 18 zile de îngrijiri medicale, fără a-i pune viața în primejdie.

La desfășurarea incidentului au asistat alte persoane aflate la acel moment în curtea numitului Ș.F. (printre care A.N., B.C., N.Do.), persoane care au fugit din zona conflictului, ce a luat sfârșit doar ca urmare a sosirii organelor de poliție. Amploarea actelor de violență și numărul mare al persoanelor implicate au generat tulburarea gravă a ordinii și liniștii publice, prin alertarea unui număr mare de persoane ce locuiau în zona respectivă (indicat de către martorul N.Du. ca fiind de aproximativ 50), ce au ieșit, la rândul lor, pe stradă.

Desfășurarea incidentului în modalitatea reținută rezultă, dincolo de orice îndoială, din declarațiile date în faza de urmărire penală de către cele trei părți vătămate, coroborate cu recunoașterile după fotografii efectuate, pe parcursul cărora victimele au indicat fără ezitare persoanele inculpaților și actele de violență comise de fiecare, în modalitatea reținută anterior.

Împrejurările evidențiate de către părțile vătămate sunt confirmate în totalitate, în acord cu exigențele art. 75 C. proc. pen., și de declarațiile martorului B.A. și parțial de declarațiile celorlalte persoane ascultate care, deși nu au asistat la întregul incident, au confirmat existența și amploarea acestuia.

Declarația martorului cu identitate protejată "I.V." relevă implicarea directă a celor trei frați R. și a lui D.N. în incident, împrejurare aflată din relatările inculpaților, făcute la scurt timp după încheierea acestuia. Deși probă indirectă, depoziția acestui martor este veridică și se coroborează cu elementele de fapt evidențiate de celelalte probe directe anterior menționate, putând contribui astfel la aflarea adevărului, conform art. 861 alin. (6) C. proc. pen.

Curtea nu a acordat o relevanță deosebită probelor administrate în cursul judecății, având în vedere considerente similare celor expuse anterior, legate de rezerva manifestată a părților vătămate ori a martorilor în a descrie fidel și complet întreaga succesiune a evenimentelor, rezervă datorată în mod evident stării de temere pe care au inspirat-o acțiunile violente și reputația negativă a inculpaților.

Din această perspectivă, este explicabilă și poziția manifestată de către Ș.F. în cursul judecății, când, ascultat în calitate de martor, el a pretins că D.N. nu a fost prezent în curtea sa la momentul critic. Or, în faza de urmărire penală, Ș.F. a precizat în mod expres că nu a putut observa personal dacă acest inculpat a intrat ori nu în curte, deoarece a fugit imediat împreună cu membrii familiei, poziție pe deplin credibilă în contextul stării de panică indubitabil generate de pătrunderea intempestivă a mai multor persoane înarmate în curte, fără acordul său.

Descrierile făcute în faza de urmărire penală de către celelalte persoane prezente și recunoașterile din fotografii efectuate la acel moment de timp apropiat de cel al incidentului permit însă stabilirea cu exactitate a secvențelor agresiunii, a contribuției fiecăruia dintre cei patru inculpați și a actelor de agresiune desfășurate asupra fiecărei părți vătămate, neexistând sub acest aspect inadvertențe ori contradicții de natură a ridica vreun dubiu asupra vinovăției lor.

Prin urmare, Curtea a apreciat nefondate criticile inculpaților D.N., R.C., R.E. și R.A. relative la pretinsele contradicții ori inadvertențe probatorii, constatând că vinovăția acestora a fost neechivoc dovedită pe baza unor probe certe și legal administrate.

Totodată, a apreciat neveridice declarațiile martorilor V.A. și S.G., ascultați în apel la solicitarea inculpatului D.N., constatând că susținerile acestora cu privire la contextul pătrunderii în curte a inculpatului D.N. și la motivul conflictului cu P.E. sunt infirmate în totalitate de relatările celorlalți martori oculari, inclusiv de către Ș.F. Acesta din urmă a precizat constant, în faza de urmărire penală, că cei 5 - 6 indivizi înarmați cu obiecte contondente și tăietoare au pătruns în curte fără acordul său și au început să îi agreseze imediat pe P.E. și pe însoțitorii săi, infirmând astfel susținerile martorilor în sensul că D.N. ar fi fost prezent anterior în curte, pentru a juca barbut cu acordul proprietarului.

Intervalul îndelungat de timp scurs între data incidentului și data ascultării celor doi martori în apel, alături de inexistența vreunei minime referiri anterioare a inculpatului-apelant la prezența acestora, a determinat Curtea să considere declarațiile martorilor ca având un pronunțat caracter "pro causa" și să le înlăture ca atare.

Sub aspectul încadrării juridice, a reținut că fapta inculpatului D.N. (zis "C.") de a lovi partea vătămată C.A. cu un obiect tăietor, apt de a produce moartea și de a încerca aplicarea unei noi lovituri într-o zonă vitală cum este cea a gâtului, lovitură deviată însă de către victimă însăși relevă faptul că inculpatul a prevăzut posibilitatea morții victimei și a acceptat cel puțin o atare posibilitate, producerea rezultatului letal fiind împiedicată de factori independenți de voința sa. Prin urmare, indiferent de numărul de zile de îngrijiri medicale, actele de agresiune au fost orientate, în dinamica incidentului, împotriva vieții victimei, iar poziția psihică a inculpatului pe parcursul agresiunii a fost specifică intenției indirecte de a o ucide, fapta întrunind elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă la omor calificat, prevăzută de art. 20 C. pen. rap. la art. 174 - 175 lit. i) C. pen., iar nu pe cele ale infracțiunii de vătămare corporală prevăzută de art. 181 C. pen.

Faptele aceluiași inculpat de a pătrunde fără drept, pe timp de noapte, împreună cu mai multe persoane, în locuința numitului Ș.F., de a exercita acte de violență și asupra părților vătămate P.E. și T.D., cauzându-le leziuni ce au necesitat pentru vindecare 25 - 30 de zile, respectiv 16 - 18 zile de îngrijiri medicale, întreaga conduită a inculpatului provocând panică și tulburarea gravă a ordinii și liniștii publice întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor prevăzute de art. 321 alin. (2) C. pen., art. 192 alin. (2) C. pen., art. 181 C. pen. și art. 180 alin. (2) C. pen., toate comise în stare de recidivă postexecutorie, conform art. 37 lit. b) C. pen.

Dispoziția tribunalului de încetare a procesului penal față de acest inculpat, sub aspectul comiterii infracțiunii prevăzute de art. 180 alin. (2) C. pen. ca urmare a intervenirii prescripției speciale a răspunderii penale este eronată, termenul de prescripție având o durată de 7 ani și 6 luni, conform art. 122 lit. d) și art. 124 C. pen., și urmând a se împlini la data de 2 februarie 2014. Prin urmare, se impune condamnarea inculpatului D.N. și sub aspectul comiterii acestei infracțiuni, cu reținerea incidenței dispozițiilor art. 37 lit. b) C. pen.

Faptele inculpaților R.E. și R.A. de a pătrunde fără drept, pe timp de noapte, împreună cu mai multe persoane, în locuința numitului Ș.F., de a exercita acte de violență asupra părților vătămate P.E. și C.A. (în cazul celui din urmă fără o coeziune subiectivă cu agresiunea exercitată de către D.N.) cauzându-le leziuni ce au necesitat pentru vindecare 25 - 30 de zile, respectiv 45 - 50 de zile îngrijiri medicale, întreaga conduită a inculpaților provocând panică și tulburarea gravă a ordinii și liniștii publice întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor prevăzute de art. 321 alin. (2) C. pen., art. 192 alin. (2) C. pen., art. 181 C. pen.

Susținerea inculpatului R.A. referitoare la aparenta incompatibilitate între reținerea simultană a art. 192 C. pen. (ce implică săvârșirea faptei într-un loc esențialmente privat) și a art. 321 C. pen. (referitoare la comiterea faptelor în public) nu are suport în probatoriul administrat. Este neîndoielnic că incidentul s-a produs în curtea unei locuințe - loc neaccesibil publicului -, însă în acel spațiu se aflau la momentul critic mai mult de două persoane, iar inculpații au urmărit ca fapta lor să fie văzută și auzită, realizând totodată, că mijloacele violente folosite fac probabilă ajungerea sa la cunoștința publicului. Prin urmare, sunt incidente dispozițiile art. 152 lit. c), e) C. pen. referitoare la înțelesul noțiunii "în public" în sensul legii penale, justificându-se atragerea răspunderii inculpaților pentru comiterea ambelor infracțiuni.

Faptele inculpatului R.C. de a pătrunde fără drept, în împrejurările anterior reținute, în curtea locuinței numitului Ș.F., de a exercita acte de violență asupra părților vătămate T.D. și C.A. (în cazul celui din urmă fără o coeziune subiectivă cu agresiunea exercitată de către D.N.), cauzându-le leziuni ce au necesitat pentru vindecare 16 - 18 de zile, respectiv 45 - 50 de zile îngrijiri medicale, întreaga conduită a inculpatului provocând panică și tulburarea gravă a ordinii și liniștii publice întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor prevăzute de art. 321 alin. (2) C. pen., art. 192 alin. (2) C. pen., art. 181 C. pen. și art. 180 alin. (2) C. pen.

Și în cazul acestui inculpat, Curtea a constatat lipsa de suport a soluției de încetare a procesului penal sub aspectul comiterii infracțiunii prevăzute de art. 180 alin. (2) C. pen. ca urmare a intervenirii prescripției speciale a răspunderii penale. Raportându-se la termenul de prescripție specială de 7 ani și 6 luni și la modul său de calcul, rezultă că acest termen nu s-a împlinit și se impune condamnarea inculpatului R.C. pentru comiterea acestei infracțiuni.

S-a apreciat că este neîntemeiată apărarea inculpatului R.C. referitoare la pretinsa tardivitate a apelului declarat de Ministerul Public în privința sa, în condițiile în care mențiunile olografe existente pe verso-ul adresei de declarare a căii de atac, la poziția 16, fac referire directă la inculpatul R.C. ca fiind parte vizată de apelul declarat.

A.3) Referitor la incidentul din data de 29 iunie 2005, desfășurat în zona fast-food-ului M., situat în bd. B. și pe parcursul căruia a fost agresată partea vătămată I.D., Curtea a constatat că probatoriul administrat atât în faza de urmărire penală, cât și în cursul judecății este insuficient pentru a se concluziona, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că agresarea părții vătămate a avut ca scop deposedarea sa de o sumă de bani, critica Ministerului Public sub acest aspect fiind nefondată.

Raportându-se la conținutul declarațiilor date în faza inițială a anchetei penale, când este de presupus că martorii au putut reda cu acuratețe împrejurările de fapt percepute nemijlocit și fără a resimți starea de temere manifestată îndeobște cu ocazia ascultării în ședință publică, Curtea a constatat că cei doi martori oculari nu au confirmat susținerile părții vătămate referitoare la deposedarea sa de bani ori de bunuri.

Astfel, E.I. și S.I. (unicii martori oculari identificați) au confirmat exercitarea unor acte de violență de către toți cei trei inculpații asupra părții vătămate și au descris concordant modalitatea în care R.A. și P.C. au tras partea vătămată de tricou, respectiv de mână, iar R.C. a lovit aceeași parte cu pumnul în zona feței, după care toți au exercitat în continuare violențe asupra sa.

Dinamica evenimentelor, concretizată în căderea părții vătămate la pământ și încercările de intimidare a martorilor care intenționau să aplaneze conflictul, i-a împiedicat pe aceștia din urmă să observe nemijlocit dacă vreunul dintre inculpați a deposedat în mod efectiv victima de vreo sumă de bani. În toate declarațiile date în faza de urmărire penală, cei doi martori au precizat expres și neechivoc că nu au observat ca inculpații să sustragă bani sau un lanț de aur din posesia părții vătămate, E.I. menționând doar cum R.A. a introdus mâna în buzunarul părții vătămate.

O atare mențiune, în absența altor elemente probatorii care să permită lămurirea deplină a existenței actului de sustragere, și față de exigențele art. 75 C. proc. pen., este insuficientă pentru a susține necondiționat declarațiile părții vătămate I.D. și a proba, dincolo de orice îndoială rezonabilă, desfășurarea acțiunii principale a infracțiunii de tâlhărie. Depoziția părții vătămate în faza de urmărire penală relevă preexistenta unor neînțelegeri între I.D. și R.A., legate de achiziționarea unui autoturism, neînțelegeri pe fondul cărora inculpatul amenințase și în prealabil partea vătămată cu acte de violență.

Această particularitate a relațiilor dintre părți face, prin urmare, plauzibilă existența unei alte motivații a exercitării actelor de violență, în unicul scop de a intimida partea vătămată, urmând a fi avută în vedere la evaluarea relevanței probatorii de ansamblu a depozițiilor acesteia.

Chiar dacă declarațiile părții vătămate I.D. în cursul judecății sunt puțin credibile, astfel cum s-a subliniat în apelul procurorului, totuși Curtea nu a putut valorifica necritic doar susținerile acestuia în faza de urmărire penală și nici fundamenta o soluție de condamnare exclusiv pe acest unic mijloc de probă, dată fiind relevanța sa limitată expres de dispozițiile art. 75 C. proc. pen.

Prin urmare, dând eficiență exigențelor principiului in dubio pro reo, constată că singurele acțiuni desfășurate de către cei trei inculpați și a căror existență a fost probată necondiționat sunt cele de lovire a părții vătămate I.D., fără a i se cauza leziuni care să necesite îngrijiri medicale, fapta săvârșită întrunind elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 180 alin. (1) C. pen.

S-a apreciat că este nepertinentă susținerea inculpatului R.C. referitoare la lipsa plângerii prealabile a părții vătămate I.D. pentru această infracțiune, împrejurare ce ar atrage incidența prevederilor art. 10 lit. f) C. proc. pen. În acest sens, dispozițiile art. 286 C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 356/2006, limitează obligația organului judiciar de a chema partea vătămată și a o întreba dacă formulează plângere la faza de urmărire penală, concluzie desprinsă neechivoc din termenii "organ de cercetare penală" ori "încetarea urmăririi penale" inserați în cuprinsul său. "Per a contrario", o atare chemare expresă a părții vătămate nu este necesară în situația în care cauza se află în curs de judecată, iar sesizarea instanței s-a realizat prin rechizitoriu (iar nu prin plângere prealabilă, cum era cazul anterior modificărilor aduse prin Legea nr. 356/2006).

Pretinsa necompetență a secției de poliție ce a instrumentat plângerea părții vătămate, invocată de către același inculpat, reprezintă o alegație lipsită de orice finalitate în actualul cadru procesual, în condițiile în care ea ignoră vădit exigențele art. 332 C. proc. pen. referitoare la momentul limită până la care o atare chestiune putea fi valorificată și doar în fața primei instanțe.

Pe de altă parte, este eronată aprecierea tribunalului în sensul că probatoriul nu a confirmat implicarea inculpatului P.C. în altercația din data de 29 iunie 2005. Ambii martori au descris încă din primele declarații implicarea directă a inculpatului în incident, E.I. făcând trimitere expresă la numele inculpatului, acela de "M.". Același martor l-a recunoscut din fotografii pe P.C. ca fiind unul dintre cei care au agresat partea vătămată, declarațiile sale coroborându-se în totalitate sub acest aspect cu susținerile lui I.D., care l-a indicat expres și neechivoc pe inculpat ca participant la incident.

Faptul că, în cursul judecății, același martor nu a menționat numele inculpatului nu afectează veridicitatea depozițiilor sale inițiale, cât timp nici nu a infirmat o atare împrejurare, declarația sa în fața instanței nerelevând elemente care să ateste dacă i-au fost adresate întrebări legate de acest aspect.

Susținerile părții vătămate I.D. în cursul judecății, referitoare la faptul că fotografiile inculpaților i-ar fi fost indicate de către organele de poliție sunt neveridice, cât timp este neîndoielnic că îi cunoștea pe toți cei trei inculpați, iar plângerea formulată la data incidentului, ca și declarațiile sale ulterioare, îl indică în mod constant pe "M." ca fiind cel de-al treilea individ implicat în conflict.

Pentru aceste considerente, Curtea a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei și, raportat la data comiterii acesteia, respectiv 29 iunie 2005 și la limitele de pedeapsă prevăzute de art. 180 alin. (1) C. pen., va constata că la data de 28 decembrie 2009 s-a împlinit termenul de 4 ani și 6 luni de prescripție specială a răspunderii penale, astfel cum este prevăzut de art. 122 alin. (1) lit. e) și art. 124 C. pen., impunându-se încetarea procesul penal față de toți cei trei inculpați implicați în incident.

În contextul reținerii acestei încadrări juridice a faptei, Curtea nu a apreciat necesară examinarea chestiunilor puse în discuție din oficiu, legate de încadrarea juridică corectă a faptei de tâlhărie, astfel cum a fost reținută inițial prin rechizitoriu și susținută în apelul procurorului. Notează însă eroarea în care s-a aflat intimatul P.C., ale cărui apărări în apel, referitoare la imposibilitatea punerii în discuție în acest cadru a chestiunilor legate de încadrarea juridică reținută inițial prin rechizitoriu echivalează nejustificat discutarea contradictorie a unei chestiuni de drept cu însăși pronunțarea asupra acesteia. Aceleași susțineri tind la a ignora coordonatele în care instanța de apel examinează temeinicia sentinței instanței de fond, respectiv plecând de la expresia faptică a obiectului judecății și încadrarea sa juridică, astfel cum au fost reținute prin rechizitoriu, și terminând cu evaluarea modalității în care aspectele faptice și juridice au fost efectiv valorificate prin hotărârea instanței, subsecvent finalizării cercetării judecătorești.

Prin urmare, a cenzura temeinicia încadrării juridice date prin sentință implică o evaluare comparativă atât a normelor juridice reținute de către tribunal, cât și a celor invocate de către procuror în apelul său, ambele perspective permițând, conform art. 384 C. proc. pen., punerea în discuție a oricăror elemente eventual omise de părți, dar esențiale pentru lămurirea cauzei, asupra cărora Curtea a fost îndrituită însă a statua exclusiv prin decizia dată ca instanță de prim control judiciar.

4) Referitor la sustragerea, în noaptea de 4/5 octombrie 2005, a autoturismului marca M. - proprietatea părții vătămate C.F., ce se afla parcat pe str. M., sector 1, tribunalul a reținut corect că două persoane neidentificate au procedat la luarea vehiculului din parcare, prin efracție. În dimineața de 5 octombrie 2005, în jurul orelor 08.00, inculpatul N.D. zis "A." a primit autoturismul sustras, cunoscând că el provine din săvârșirea unei infracțiuni de furt și, în aceeași dimineață, a încercat să îl valorifice în scopul de a obține pentru sine un folos material.

În realizarea acestei finalități, la data de 5 octombrie 2005, inculpatul N.D. l-a contactat telefonic pe martorul D.E.C., solicitându-i în mod expres să găsească un cumpărător, după care același inculpat a stabilit o întâlnire cu intimatul I.M., în vederea tranzacționării bunului sustras. în seara de 5 octombrie 2005, N.D. s-a deplasat, însoțit de M.A.J., pe A1 București - Pitești, unde s-a întâlnit cu I.M. și au perfectat vânzarea-cumpărarea autoturismului în schimbul sumei de 3.000 euro, după care intimatul-inculpat a părăsit zona la volanului autovehiculului, însoțit de către martorul C.C.

Inculpatul I.M. a cunoscut proveniența ilicită a bunului în momentul perfectării tranzacției, urmărind în mod evident obținerea unui folos material pentru sine.

Sub acest aspect, tribunalul a valorificat just, din punct de vedere probator, elementele faptice evidențiate de procesul-verbal de depistare și procesul-verbal de cercetare întocmite la aceeași dată de către lucrătorii de poliție care, în zona localității Topoloveni, au oprit vehiculul și l-au legitimat pe conducătorul auto, identificat în persoana intimatului I.M. Cu această ocazie, s-a constatat că butucul portierei stângi prezintă urme de forțare, cheile autoturismului nu se aflau în contact, firele de alimentare fiind legate "pe direct", iar conducătorul auto nu a putut prezenta actele de proveniență ale autoturismului.

Aceste elemente, coroborate cu prețul redus pretins stabilit pentru achiziționarea autoturismului (indicat de către intimat ca fiind de 3.000 euro) și cu faptul că acesta din urmă a acceptat să achiziționeze autoturismul, fără a pretinde actele de proprietate și în absența cel puțin a unei chei de contact, relevă fără dubiu că el a cunoscut cu exactitate proveniența ilicită a vehiculului și l-a primit urmărind exclusiv obținerea unui folos material prin valorificarea lui.

Mijloacele de probă anterior indicate, coroborate cu procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice purtate de către N.D. cu martorul D.E.C., la datele de 2 octombrie 2005 (orele 22:16) și 5 octombrie 2005 (orele 08:12 și 18:43) confirmă dincolo de orice dubiu rezonabil actele de tăinuire comise de către apelantul N.D. și intimatul I.M.

Din această perspectivă, a rezultat cu evidență motivația acțiunilor întreprinse ulterior de către N.D., care, observând momentul depistării intimatului I.M. de către lucrătorii de poliție, l-a contactat pe avocatul D.E., solicitându-i să îl "ajute" cumva pe acesta. Ulterior, același N.D. l-a determinat pe coinculpatul M.V. să contrafacă un înscris sub semnătură privată denumit "chitanță", în care s-a consemnat nereal că numitul C.A. i-ar fi vândut inculpatului N.D., la data de 5 ianuarie 2005, autoturismul marca M.

Apelantul M.V. a fost cel care a întocmit înscrisul prin contrafacerea scrierii pretinsului vânzător (verificările efectuate ulterior de către organele de poliție confirmând, de altfel, caracterul fictiv al identității atribuite acestuia) și l-a remis spre folosire coinculpatului-instigator.

Inculpatul N.D. a fost cel care, la data de 13 octombrie 2005, a invocat în fața organelor de poliție înscrisul sub semnătură privată falsificat în vederea producerii unei consecințe juridice (respectiv ascunderea provenienței ilicite a bunului) și l-a prezentat acestora în același scop, așa cum rezultă din procesul-verbal aflat la dosar.

La rândul său, cunoscând demersurile organelor de poliție legate de cercetarea actelor de sustragere și tranzacționare a autoturismului M. sustras, fără o înțelegere stabilită înainte sau în timpul săvârșirii actelor de tăinuire, inculpatul M.V. l-a ajutat pe D.N. în vederea zădărnicirii urmăririi penale, prin întocmirea înscrisului fals și, ulterior, prin confirmarea, cu ocazia declarațiilor din data de 12 ianuarie 2006, a aspectelor nereale privind modalitatea pretinsă de achiziționare a autoturismului.

Faptele inculpatului N.D. întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de tăinuire, prev. de art. 221 C. pen., instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 25 rap. la art. 290 C. pen. și uz de fals, prev. de art. 291 C. pen., fiecare comisă în stare de recidivă postexecutorie conform art. 37 lit. b) C. pen. (în raport de condamnarea la 6 ani închisoare, aplicată prin Sentința penală nr. 2853/2001 a Judecătoriei sectorului 4 București, pedeapsă a cărei durată a expirat la data de 19 martie 2004).

Este lipsită de suport susținerea referitoare la incidența prescripției speciale sub aspectul infracțiunilor de fals și uz de fals, termenul de prescripție de 7 ani și 6 luni prevăzut de art. 122 lit. d) și art. 124 C. pen. urmând a se împlini la 4 aprilie 2013, respectiv 12 aprilie 2013.

Faptele inculpatului M.V. (care în apel a uzat de dispozițiile art. 3201 C. proc. pen.) întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de favorizarea infractorului, prev. de art. 264 C. pen. și fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 290 C. pen., fiecare comisă în stare de recidivă postexecutorie conform art. 37 lit. b) C. pen. (în raport de condamnarea la 2 ani închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 367/2001 a Judecătoriei Buftea, din executarea căreia a fost liberat la data de 23 aprilie 2002, cu un rest de 240 zile închisoare).

Este nelegală soluția instanței de fond de încetare a procesului penal față de M.V. pentru infracțiunea prev. de art. 290 C. pen. ca urmare a intervenirii prescripției speciale a răspunderii penale. În raport de data săvârșirii faptei (respectiv 5 octombrie 2005), de limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunea prev. de art. 290 C. pen. și de dispozițiile art. 122 lit. d) și art. 124 C. pen., termenul de prescripție de 7 ani și 6 luni urmează a se împlini la data de 4 aprilie 2013.

Cum însă Ministerul Public nu a declarat apel cu privire la inculpatul M.V., față de exigențele art. 372 C. proc. pen. ce consacră principiul neagravării situației în propria cale de atac, Curtea nu a putut înlătura acest aspect de nelegalitate (dar nici cel legat de greșita aplicare a prev. art. 861 C. pen.) în apelul inculpatului, deoarece o soluție de condamnare ar atrage o evidentă agravare a situației sale.

Referitor la inculpatul M.A.J., Curtea a constatat că soluția de condamnare pentru infracțiunea prevăzută de art. 264 C. pen. este lipsită de temei, actele de ajutor concret imputate acestui inculpat neîntrunind elementele constitutive ale infracțiunii analizate. Prin rechizitoriul întocmit în cauză, i s-a imputat inculpatului ajutorul dat lui D.N., fără o înțelegere stabilită înainte sau în timpul săvârșirii actelor de tăinuire, ajutor constând în "susținerea apărărilor nereale ale acestuia cu ocazia declarațiilor date organelor judiciare".

Or, în speță, Curtea a constatat că singurele declarații date de către M.A.J. cu privire la condițiile în care a fost întocmită chitanța falsificată din data de 5 octombrie 2005 sunt cele date în calitate de învinuit la datele de 1 martie 2007 și 13 aprilie 2007. Aceste declarații reflectă maniera în care apelantul, deja învinuit la acel moment de tăinuire, a înțeles să își formuleze apărările în propria sa cauză, constituind expresia largă a exercitării drepturilor prevăzute de art. 6 C. proc. pen. Or, legea nu incriminează ca acte de favorizare declarațiile, chiar nereale, date de către un învinuit în legătură cu acuzațiile aduse împotriva sa, ci doar ajutorul dat în această manieră altei persoane suspectate de comiterea unei infracțiuni, nefiind întrunite, prin urmare, elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 264 C. pen.

Solicitarea de schimbare a încadrării juridice a acestei fapte în infracțiunea de tăinuire, prev. de art. 221 C. pen., formulată de către procuror în cursul dezbaterilor, nu poate fi primită. O atare solicitare nu tinde doar la schimbarea calificării juridice a faptei concret reținute prin rechizitoriu, ci la însăși modificarea radicală a coordonatelor faptice cărora li se circumscrie acuzația adusă inculpatului și care a reprezentat obiectul judecății. Inculpatului M.A.J. nu i s-a imputat prin rechizitoriu ajutorul dat inculpatului N.D. la transmiterea bunului sustras către I.M., ci ajutorul dat acestuia ulterior, cu ocazia ascultării sale de către organele judiciare, astfel cum s-a afirmat expres și neechivoc în cuprinsul actului de inculpare.

Prin urmare, față de exigențele art. 317 C. proc. pen., Curtea constată că doar această faptă (comisă în luna martie 2007), a făcut obiectul concret al judecății în primă instanță și poate fi cenzurată în apel, orice alte activități anterioare, cu eventuale conotații penale, nesubsumându-se noțiunii prevăzute de art. 317 C. proc. pen. în condițiile în care procurorul nu a uzat de instituția reglementată de art. 336 C. proc. pen.

Fapta inculpatului I.M. care, la data de 5 octombrie 2005, a primit autoturismul marca M. de culoare gri metalizat, cunoscând că bunul provine din comiterea unei infracțiuni de furt, urmărind valorificarea acestuia cu scopul obținerii pentru sine a unui folos material, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tăinuire, prev. de art. 221 C. pen.

5) În ceea ce privește incidentul din data de 31 martie 2006, desfășurat în cartierul C., pe str. P. și în care a fost implicată partea vătămată R.A.M., Curtea a constatat că instanța de fond a apreciat doar parțial corect probatoriul administrat în cauză, reținând just contribuția inculpaților N.D. și C.R. la comiterea tâlhăriei, dar concluzionând eronat în sensul neimplicării inculpatului R.Co.

Din coroborarea declarațiilor succesive date de către partea vătămată R.A.M. și martorul ocular A.V.G. cu procesele-verbale de recunoaștere după fotografii efectuate de aceste două persoane, dar și cu împrejurările ce rezultă din declarațiile martorului N.I. ori ale inculpaților înșiși, Curtea a reținut că, la data de 31 martie 2006, în jurul orelor 21:00, partea vătămată se afla în zona menționată alături de A.V.G. și P.L., în scopul perfectării unei tranzacții de vânzare-cumpărare a unui autoturism cu inculpatul N.D.

În momentul în care R.A.M. a intenționat să îi achite inculpatului suma de 2.500 euro cu titlu de preț al autovehiculului, acesta din urmă i-a smuls din mână o mare parte a bancnotelor, ce totalizau 2.050 euro.

La insistențele părții vătămate de a-i restitui suma de bani, inculpatul N.D. a solicitat intervenția coinculpaților C.R. (zis E.") și R.Co. (zis "S."), aflați în apropiere într-un autoturism M. de culoare roșie. Cei din urmă doi inculpați s-au apropiat de partea vătămată și au adoptat o atitudine amenințătoare, însoțită de afirmații percepute ca intimidante (de genul "care e problema"), intervenția lor determinând partea vătămată să se retragă în autoturismul pe care-l folosise la deplasare.

La rândul lor, cei trei inculpați au părăsit zona folosind atât autoturismul pe care N.D. urma a-l înstrăina părții vătămate, cât și autoturismul M., folosit de C.R. Partea vătămată a încercat fără succes, în aceeași seară, prin intermediul unei cunoștințe comune (respectiv martorul N.I. zis "A.") să recupereze suma sustrasă, după care, în ziua următoare, s-a adresat organelor de poliție, primind finalmente echivalentul sumei de la soția inculpatului N.D.

Contrar aprecierii instanței de fond, Curtea a apreciat că declarațiile constante ale părții vătămate sunt coroborate pe deplin de susținerile martorului ocular A.V.G. și confirmă dincolo de orice îndoială rezonabilă că atât C.R., cât și R.Co. s-au aflat alături de N.D. la data și locul critice și au exercitat, ambii, acte de amenințare prin gesturi la adresa părții vătămate, menite să îi asigure coinculpatului păstrarea sumei de bani sustrase.

Partea vătămată a descris fără echivoc maniera în care, după smulgerea sumei de bani de către N.D., au apărut în apropiere doi indivizi, ambii coborând dintr-un autoturism M. de culoare roșie și apropiindu-se de ea. Atitudinea inculpaților a fost descrisă, în faza de urmărire penală, ca fiind una menită să intimideze partea vătămată, prin afirmații de genul "care este problema", adresarea de cuvinte jignitoare și apropierea de aceasta.

R.A.M. a descris concordant, în toate declarațiile date în faza de urmărire penală, că unul dintre cei doi indivizi era cunoscut cu apelativul "E.", iar pe celălalt îl cunoștea, de asemenea, din vedere, afirmații materializate ulterior în recunoașterea din fotografii a fraților R.

Aceste susțineri constante au fost confirmate și de declarațiile martorului ocular A.V.G. care, la rândul său, a descris modalitatea în care, după sustragerea sumei de bani de către inculpatul D., în zonă a apărut un al doilea individ, care s-a apropiat de partea vătămată și, ulterior, a părăsit locația alături de "A.". Martorul a recunoscut din fotografii această persoană ca fiind R.Co. și a confirmat, totodată, prezența în zonă a autoturismului M. de culoare roșie, în împrejurările descrise de către partea vătămată.

Declarațiile martorului ocular au confirmat, prin urmare, implicarea nemijlocită a inculpatului R.Co. în săvârșirea actelor de amenințare cel puțin prin gesturi, acte comise imediat după sustragerea sumei de bani și în scopul de a asigura autorului păstrarea valorii sustrase. Aceste susțineri sunt credibile și au fost întărite în totalitate în cursul judecății, când martorul a confirmat realitatea declarațiilor date în cursul anchetei penale, fără a mai putea preciza însă detalii relevante datorită intervalului de timp scurs.

Chiar dacă A.V.G. a observat și descris doar implicarea inculpatului R.Co. în actele de amenințare (spre deosebire de partea vătămată, care a făcut referire la ambii inculpați), Curtea a apreciat că această aparentă inadvertență se datorează exclusiv dinamicii evenimentelor și succesiunii rapide a secvențelor incidentului. Pe parcursul acestuia, sustragerea intempestivă a sumei de bani și atitudinea adoptată de către N.D., alături de efectul intimidant al reputației sale negative, l-au determinat pe martor să se retragă în autoturism imediat după comiterea actului de sustragere, conduită ce face explicabilă imposibilitatea acestuia de a observa cu acuratețe toate persoanele implicate ulterior în conflict.

Singura persoană ce a discutat constant cu inculpatul N.D., percepând direct afirmațiile ori gesturile sale, dar și ale celorlalți doi inculpați chemați la fața locului a fost R.A.M., ale cărui susțineri au confirmat derularea incidentului în modalitatea reținută prin prezenta decizie.

Curtea nu a acordat o importanță particulară declarațiilor făcute în cursul judecății de către partea vătămată, care a încercat să acrediteze ideea implicării absolut accidentale a inculpatului R.C. în conflict (pe fondul unei dispute personale), respectiv a absenței inculpatului R.Co. de la locul comiterii faptei. Aceste ultime declarații tind la a susține varianta în care au înțeles să se apere cei doi inculpați R., cel dintâi admițând, la un moment dat, că a adresat amenințări părții vătămate, exclusiv datorită modalității riscante în care conducea autoturismul (după o inițială negare a oricăror astfel de afirmații), iar cel din urmă susținând că nu a participat la incident.

Varianta proferării unor amenințări de către R.C. în orele subsecvente comiterii tâlhăriei (când partea vătămată încerca recuperarea sumei de bani) a fost susținută și de către N.I.

Curtea a apreciat însă neveridice aceste susțineri, reținând că ele sunt influențate de un puternic subiectivism datorat relațiilor dintre părți ori dintre inculpat și martorul N.I., efectului intimidant pe care reputația inculpaților o are asupra celorlalte părți/martori, dar și temerii de eventuale repercusiuni.

Veridicitatea deplină a declarațiilor inițiale ale părții vătămate este confirmată și de convorbirile telefonice purtate de către R.A.M. și N.D. la data de 5 aprilie 2006 - orele 15:56, în cuprinsul cărora inculpatul a admis maniera și motivația sustragerii sumei de bani, dar și de declarațiile inculpatului R.Co., care a admis prezența sa în zonă la momentul de timp critic, în pofida încercărilor de a da o altă conotație prezenței sale.

Prin urmare, Curtea a concluzionat că nu există vreun dubiu asupra implicării tuturor celor trei inculpați în săvârșirea faptei, critica Ministerului Public privind greșita achitare a inculpatului R.Co. fiind fondată, iar critica inculpaților N.D. și C.R. vizând greșita lor condamnare lipsită de temei.

Sub aspectul încadrării juridice, constată că faptele celor trei inculpați realizează conținutul constitutiv al infracțiunii de tâlhărie, prev. de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b), c) și alin. (21) lit. a) C. pen. [cu reținerea art. 37 lit. b) C. pen. în cazul inculpatului N.D.], inculpații acționând împreună, în loc public, pe timpul nopții (orele 21:00), prin acte de violență (smulgerea sumei de bani de către N.D.), urmate de acte de amenințare exercitate de cei doi frați R., în scopul de a asigura păstrarea bunului sustras.

Prin urmare, se impune schimbarea încadrării juridice a faptei reținute în sarcina celor trei inculpați din infracțiunea prev. de art. 211 alin. (1, alin. (2) lit. c) și alin. (21) lit. a) C. pen. în infracțiunea prev. de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b), c) și alin. (21) lit. a) C. pen. și condamnarea lor în consecință.

A.6) Referitor la împrejurările sustragerii în noaptea de 6/7 iunie 2006, în jurul orelor 24:00, a autoturismului marca B.M.W., parcat în curtea locuinței părții vătămate S.M., situată pe str. R.D., sector 1, Curtea constată că soluția tribunalului reflectă o justă apreciere a tuturor probelor relevante în cauză.

Din coroborarea declarațiilor părții vătămate S.M., a declarațiilor martorilor B.M.D., D.N. (zis "P.") și D.I.E., a concluziilor constatării tehnico-științifice, dar și a declarațiilor inculpaților înșiși rezultă că, în noaptea menționată, invocând existența unui litigiu privind proprietatea asupra bunului, prin folosirea fără drept a unei chei adevărate, inculpatul G.D. zis "D.R.S." a pătruns în curtea locuinței părții vătămate și a sustras autoturismul, în scopul însușirii pe nedrept.

După constatarea existenței furtului, partea vătămată S.M. s-a deplasat la sediul Secției 5 Poliție pentru a depune plângere penală, la intrarea în unitate fiind însă abordat de către inculpații C.R. și N.D., care i-au solicitat să nu reclame furtul, pretinzând că îi pot recupera mașina în schimbul sumei de 5.000 de euro. Solicitarea celor doi inculpați a fost refuzată de către partea vătămată, care s-a deplasat la Serviciul Furturi Auto, unde a fost contactat telefonic de către R.Co., care i-a propus din nou o întâlnire menită a lămuri situația autoturismului sustras.

În aceeași zi, partea vătămată a fost vizitată de către inculpații N.D. și C.R., care i-au propus de această dată să accepte primirea unei sume de bani în schimbul autoturismului, propunere din nou refuzată de către partea vătămată.

În contextul acestor discuții, S.M. a decis să apeleze la ajutorul numitului D.N. zis "P." (persoană cu un vădit ascendent moral asupra celor doi inculpați), solicitându-i să îi faciliteze recuperarea bunului. În urma acestei discuții, în seara de 7 iunie 2006, partea vătămată s-a deplasat la locuința martorului, unde l-a întâlnit pe inculpatul G.D., care a admis cu acea ocazie că se află în posesia mașinii, acceptând să o restituie în schimbul promisiunii părții vătămate că nu îl va reclama. În cursul aceleiași nopți, la indicațiile inculpatului G.D., D.N. a intrat în posesia autoturismului marca B.M.W. sustras, pe care l-a restituit părții vătămate.

Inculpatul N.D. nu a contestat, practic, situația de fapt, însă apelanții G.D. și C.R. au invocat pretinsa insuficiență a probatoriului în acuzare, ce s-ar baza preponderent pe declarațiile părții vătămate.

Curtea a constatat că declarațiile părții vătămate S.M. nu reprezintă probe unice în stabilirea împrejurărilor acestei fapte, ci ele sunt coroborate, conform art. 75 C. proc. pen., de declarațiile martorilor B.M. (concubina sa, care a asistat la discuțiile ulterioare menite să asigure recuperarea bunului), D.N. (persoana ce a recuperat vehiculul sustras și a confirmat faptul că G.D. a fost cel care i-a indicat locul unde staționase vehiculul și i l-a remis ulterior) și ale martorei D.I., precum și de elementele ce rezultă din procesele-verbale de cercetare la fața locului (ce au confirmat împrejurările dispariției și găsirii ulterioare a autoturismului). Totodată, raportul de constatare tehnico-științifică din data de 27 octombrie 2006 a confirmat prezența unei urme digitale aparținând lui D.N. pe rama portierei stânga față, întărind susținerile acestuia, precum și ale părții vătămate, legate de modalitatea în care a fost recuperat bunul din posesia lui G.D.

Chiar dacă nu există probe directe, care să evidențieze prin ele însele desfășurarea acțiunii ce constituie elementul material al furtului de către G.D., Curtea a apreciat că ansamblul tuturor probelor indirecte analizate anterior permit reconstituirea detaliată a secvențelor comiterii faptei și relevă neîndoielnic vinovăția sa.

În cazul inculpatului C.R., încercările de influențare a părții vătămate în scopul zădărnicirii urmăririi penale și al creării condițiilor propice pentru ca G.D. să păstreze vehiculul sustras, a rezultat atât din declarațiile victimei, cât și ale martorei B.M. și au fost confirmate de inculpat însuși, care a admis, în faza de urmărire penală, că a purtat discuții împreună cu "A." și cu partea vătămată la secția de poliție, încercând să minimalizeze însă ponderea contribuției sale.

Sub aspectul încadrării juridice, fapta inculpatului G.D., de a sustrage pe timp de noapte, din curtea locuinței părții vătămate S.M., prin folosirea fără drept a unei chei adevărate, autoturismul marca B.M.W. în scopul însușirii pe nedrept realizează conținutul constitutiv al infracțiunii de furt calificat, prev. de art. 208 alin. (1) - 209 alin. (1) lit. g), i) C. pen. - act material component al unei infracțiuni continuate de furt calificat, a cărei încadrare juridică corectă va fi analizată după expunerea tuturor acțiunilor ce o compun.

Fapta inculpaților N.D. și C.R. de a-l ajuta, la data de 7 iunie 2006 pe inculpatul G.D., fără o înțelegere anterioară ori concomitentă săvârșirii furtului, prin încercări de determinare a părții vătămate să renunțe la a formula plângere penală și să accepte o sumă de bani, în scopul zădărnicirii urmăririi penale și păstrării bunului sustras, realizează elementele infracțiunii de favorizarea infractorului, prev. de art. 264 C. pen. [cu reținerea art. 37 lit. b) C. pen. pentru N.D.].

A.7) Referitor la cele trei acte materiale de sustragere comise în perioada 26 octombrie 2006 - 29 octombrie 2006 din imobilele folosite de către părțile vătămate C.A., R.S., P.A., din coroborarea întregului probatoriu administrat atât în faza de urmărire penală, cât și în cursul judecății, rezultă că, în baza unei rezoluții infracționale unice, cunoscând că în cele trei imobile se află bunuri electronice cu o valoare ridicată, inculpații M.S.I.A. și M.B.D. au luat hotărârea de a sustrage aceste obiecte, executarea rezoluției infracționale fiind realizată de către cel din urmă inculpat alături de G.D. și de alte persoane rămase neidentificate.

Astfel, la data de 26 octombrie 2006, în jurul orelor 17:00 - 19:00, pe baza informațiilor furnizate de către M.S.I.A. (care cunoștea toate cele trei părți vătămate și specificul bunurilor electronice deținute în locuințe), cei din urmă doi inculpați au pătruns prin efracție în imobilul situat în Șos. P., folosit de către partea vătămată C.A., de unde au sustras 7 laptop-uri de diferite mărci și o cameră foto digitală marca N., valoarea bunurilor sustrase fiind de aproximativ 12.000 RON. Unul dintre bunurile sustrase, respectiv un laptop marca T., a fost vândut de către inculpatul M.S.I.A. martorului M.D.I. în schimbul sumei de 1.500 RON și a fost ulterior recuperat și restituit părții vătămate.

La data de 28 octombrie 2006, pe timpul nopții, în timp ce partea vătămată R.S. se afla la o nuntă, având convingerea că în imobil se află bunuri electronice similare, aceeași inculpați au pătruns prin efracție în apartamentul situat în Șos. P., sector, 5 fără a sustrage însă bunuri din interior, deoarece obiectele vizate nu se mai aflau în imobil.

La data de 29 octombrie 2006, între orele 14:30 - 16:00, inculpații M.B. și G.D. au pătruns prin efracție, cu ajutorul lui M.S.I.A., în locuința părții vătămate P.A., situată în București, str. M.C., sector 5, de unde au sustras 20 laptop-uri, o cameră video și o cameră foto S., în valoare totală de aproximativ 50.000 RON.

Inculpații M.S.I.A. și M.B.D. nu au contestat situația de fapt, ambii înțelegând să uzeze în apel de dispozițiile art. 3201 C. proc. pen.

Recunoașterea implicită a vinovăției sub aspectul acestei acuzații se coroborează cu elementele de fapt ce rezultă atât din declarațiile celor trei părți vătămate și ale martorului M.D.I., cât mai ales din procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice purtate de cei doi inculpați în perioada 23 octombrie 2006 - 26 octombrie 2006. Succesiunea acestor convorbiri și trimiterile explicite la numele ori adresele imobilelor în care s-a pătruns prin efracție, analizate prin raportare la momentele de timp în care s-au realizat efectiv actele incriminate, permit stabilirea cu certitudine a modalității în care a fost pregătită și ulterior pusă în executare rezoluția de comitere a faptelor, elemente evaluate corect de către tribunal.

În privința inculpatului G.D., deși nu există probe directe care să dovedească prin ele însele implicarea sa în acțiunea continuată de sustragere, Curtea a avut în vedere o serie de elemente de fapt certe, ce au valoarea unor probe indirecte și din a căror coroborare rezultă neîndoielnic contribuția inculpatului la consumarea furtului. În acest sens, a reținut convorbirile telefonice purtate de G.D. cu M.B.D. la data de 6 august 2006 (ce vor fi analizate cu ocazia descrierii furtului comis în dauna părții vătămate N.E.), al căror conținut pune în lumină faptul neechivoc că cei doi inculpați se cunoșteau și acționau împreună, în baza unor informații prealabile, pentru a asigura consumarea unor furturi de bunuri electronice ori telefoane mobile din locuințe.

Grefată pe aceste împrejurări de fapt, este edificatoare convorbirea telefonică din data de 26 octombrie 2006 - ora 15:11, purtată de M.B. cu M.S.I.A. Ea reliefează că, pregătind comiterea furtului în dauna lui C.A. (și nemulțumit de faptul că partea vătămată nu părăsea imobilul), M.B. a confirmat în mod direct prezența sa, dar și a lui G.D. ("D.R.S.") alături de alte persoane care urmau a realiza acțiunea de sustragere, afirmând "Păi tu nu vezi? Ce dracu, noi nu, aici stăm noi toți ăștia și D. cu ... e cu toți acolo".

Acest mijloc de probă este în mod particular relevant deoarece îl plasează în mod direct pe inculpatul G.D. la locul comiterii furtului în momentul critic și vine în completarea împrejurărilor evidențiate de celelalte mijloace de probă anterior descrise, inclusiv a elementelor deduse din poziția adoptată de către coinculpați în apel. Totalitatea informațiilor cu relevanță probatorie existente în cauză confirmă, de altfel, o veritabilă specializare a inculpatului G.D. în comiterea de furturi, cu precădere din imobile, în fiecare caz după o atentă pregătire prealabilă și fără a lăsa urme materiale care să permită identificarea sa ulterioară.

S-a apreciat că încadrarea juridică dată faptei inculpatului M.S.I.A. este corectă, informațiile furnizate coinculpaților cu privire la bunurile, locațiile ori poziția părților vătămate, de natură a le permite sustragerea repetată din imobile, pe timp de zi ori de noapte, prin efracție, prin participarea mai multor persoane împreună, a unor bunuri electronice de valoare ridicată, întrunind elementele constitutive ale infracțiunii de complicitate la furt calificat în formă continuată, prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 208 alin. (1) - 209 alin. (1) lit. a), g), i) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

În cazul inculpatului G.D., fapta acestuia de a pătrunde în trei locuințe prin efracție, alături de alte persoane, pe timp de zi ori de noapte, în scopul sustragerii unor bunuri, furt consumat în două cazuri și rămas în fază de tentativă în cel de-al treilea, în scopul însușirii pe nedrept, realizează conținutul constitutiv a trei acte materiale ale infracțiunii continuate de furt calificat, prev. de art. 208 alin. (1) - 209 alin. (1) lit. a), g), i) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., a cărei încadrare juridică va fi analizată după expunerea tuturor acțiunilor ce o compun.

În cazul inculpatului M.B.D., probatoriul administrat în cauză și analizat anterior confirmă desfășurarea nu doar a unor simple acte de ajutor a altor persoane la consumarea furtului, ci inclusiv a unor acte de luare efectivă a bunurilor din imobil, acte ce se circumscriu elementului material al infracțiunii de furt calificat și justifică antrenarea răspunderii sale în calitate de coautor la infracțiunea prev. de art. 208 alin. (1) - 209 alin. (1) lit. a), g), i) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. Prin urmare, se impune schimbarea încadrării juridice a faptei în sensul înlăturării prevederilor art. 26 C. pen., aspect ce va fi detaliat după expunerea ultimului act component al infracțiunii continuate.

A.8) În ceea ce privește fapta de sustragere comisă la data de 6 august 2006, din apartamentul situat pe bd. I.C.B., sector 3, deținut de către partea vătămată N.E., Curtea a constatat că instanța de fond a evaluat just toate împrejurările de fapt cu valoare probatorie, ce au relevat neechivoc că, la data anterior menționată, în jurul orelor 15:00 - 15:30, în baza informațiilor furnizate de către M.B.D., inculpatul G.D. și cel puțin alte două persoane rămase neidentificate au pătruns prin efracție în imobilul menționat, de unde au sustras mai multe bunuri electronice, respectiv un televizor LCD S., opt videocamere S., patru videocamere P., mai multe camere foto digitale "C.","P." ori "S.". Bunurile erau deținute de către partea vătămată în vederea comercializării prin intermediul unei societăți de profil și aveau o valoare de aproximativ 20.000 euro, prejudiciu nerecuperat în condițiile în care obiectele au fost vândute de către M.B.D. prin intermediul unui depozit, probabil specializat în aparatură electronică.

Modalitatea de punere în executare a rezoluției infracționale a fost stabilită, preponderent, pe baza informațiilor furnizate de convorbirile telefonice purtate de cei doi inculpați la data de 6 august 2006, în intervalul orar 13:22 - 18:11, interceptările acestor convorbiri și faptele probatorii pe care le relevă fiind valorificate just de către tribunal.

Susținerile inculpatului G.D. în apel, referitoare la insuficiența probatoriului în acuzare, sunt infirmate total de împrejurările ce rezultă din convorbirile purtate la acea dată cu M.B.D. la orele 13:22 (în care acesta din urmă îi comunică numele părții vătămate N.E.), cu numitul D.G. la orele 15:23 (în care G.D. îi solicită celui din urmă să îi trimită pe "încărcători" sus, la "etajul 4" - respectiv etajul unde se afla apartamentul părții vătămate).

Sunt pe deplin edificatoare afirmațiile inculpatului G.D. făcute la 6 august 2006 - orele 15:28, când constatând personal că, în apartamentul părții vătămate se află doar "camere și aparate", iar nu telefoane (așa cum se pare că bănuiseră inițial), inculpatul îi comunică, nemulțumit, lui M.B.D. acest aspect, cei doi hotărând să sustragă totuși obiectele electronice aflate în imobil, furtul consumându-se în jurul orelor 15:39, când G.D. confirmă telefonic aceluiași coinculpat că "a terminat".

Ansamblul acestor mijloace de probă pune în lumină fapte similare celor constatate în analiza faptelor expuse în subsecțiunea A.7 a prezentei decizii și, coroborate, conturează amprenta modului de operare al inculpaților G.D. și M.B.D., ambii specializați în comiterea unor furturi "la pont", din imobile pe care le supravegheaseră atent în prealabil și în care știau că se află obiecte cu o valoare ridicată, însă ușor de transportat și valorificat (bunuri electronice, calculatoare portabile ori telefoane mobile).

Sub aspectul încadrării juridice, Curtea a notat în cazul inculpatului G.D. că fapta de furt descrisă, săvârșită prin efracție, împreună cu mai multe persoane, dintr-un apartament, realizează conținutul constitutiv al unui act material de furt calificat -componentă a infracțiunii continuate de furt calificat, prev. de art. 208 alin. (1) - 209 alin. (1) lit. a), g), i) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., a cărei încadrare juridică va fi analizată după expunerea tuturor acțiunilor ce o compun.

În cazul inculpatului M.B.D., a constatat că activitatea acestuia legată de furtul comis în dauna părții vătămate N.E. se circumscrie unui act de complicitate la sustragerea realizată de G.D. și alte persoane. Cum complicitatea este însă o formă secundară de participație în raport de coautorat, Curtea a apreciat că se impune schimbarea încadrării juridice a faptei reținute în sarcina acestui inculpat în sensul înlăturării dispozițiilor art. 26 C. pen. și antrenării răspunderii sale penale în calitate de coautor la infracțiunea continuată de furt calificat, prev. de art. 208 alin. (1) - 209 alin. (1) lit. a), g), i) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

A.9) Referitor la împrejurările în care s-a derulat infracțiunea de tâlhărie comisă în noaptea de 8 iulie 2006, în jurul orelor 03:40, pe Șos. P. a cărei victimă a fost partea vătămată A.F., reevaluarea întregului probatoriu conduce la concluzia implicării nemijlocite în consumarea infracțiunii complexe a tuturor celor trei inculpați trimiși în judecată sub acest aspect, respectiv D.D., P.M. și C.L. Prin urmare, concluzia instanței de fond în sensul că activitatea inculpatului D.D. s-ar fi limitat la intrarea în posesia bunurilor sustrase ulterior consumării tâlhăriei este eronată, grefându-se pe o incompletă evaluare a probatoriului administrat.

Declarațiile constante ale părții vătămate A.F., confirmate de susținerile martorului ocular I.A. și de convorbirile telefonice interceptate în noaptea de 8 iulie 2006 relevă faptul că, la data și ora respectivă, partea vătămată A.F. a oprit autoturismul pe care îl avea în folosință - marca V.W.G., aparținând SC D.C. SRL, la adresa anterior menționată, pentru a-l aștepta pe D.D. și a se deplasa împreună la aeroport.

După o verificare sumară a bagajelor, în timp ce partea vătămată se afla în afara autoturismului, cei trei inculpați s-au apropiat de ea în mod neașteptat, P.M. și C.L. poziționându-se în stânga și în dreapta victimei, iar D.D. în fața mașinii. P.M. a împins partea vătămată, provocând căderea sa la pământ, după care a urcat în autovehicul pe scaunul șoferului. La rândul său, C.L. a lovit partea vătămată cu pumnul în zona capului în timp ce se afla căzută la pământ și s-a urcat pe locul dreapta față, cei doi inculpați părăsind în grabă locul faptei cu autoturismul părții vătămate.

Inculpatul D.D. a rămas în zonă timp de câteva minute, fiind ajutat să părăsească locul faptei de către inculpatul G.D. Acesta din urmă a fost încunoștințat imediat ulterior luării bunului de către inculpatul P.M., care l-a contactat telefonic și i-a relatat despre sustragerea autoturismului, solicitându-i să îl ia repede din stradă pe D.D. (zis "E.").

Autoturismul și bunurile personale ale părții vătămate aflate în interior nu au fost recuperate, partea vătămată estimând valoarea prejudiciului la suma de 120.000 RON, fără a se constitui însă parte civilă.

Contribuția exactă a inculpaților C.L. (care a înțeles să se prevaleze în apel de dispozițiile art. 3201 C. proc. pen.) și P.M. la consumarea tâlhăriei, astfel cum a fost reținută, este confirmată dincolo de orice îndoială rezonabilă de declarațiile părții vătămate A.F., alături de procesele-verbale de recunoaștere din fotografii, care atestă că victima i-a indicat fără ezitare pe cei doi inculpați ca fiind autorii actelor de agresiune descrise și cei care au sustras autoturismul din posesia sa.

Deși nu a observat fizionomiile autorilor agresiunii datorită distanței mari la care se afla, martorul ocular I.A. a confirmat susținerile părții vătămate privind împrejurările în care a fost agresată de 2 persoane și deposedată de bunul mobil, fiind persoana care a sesizat incidentul la apelul unic de urgență 112. Faptul că martorul nu a observat prezența celei de a treia persoane este explicabil prin prisma poziționării sale și a distanței destul de mari de la care a observat incidentul, aspect corect reținut, de altfel, prin sentință.

Convorbirile telefonice purtate în noaptea critică de către P.M. cu G.D. (la orele 03.38 și 03:46) au relevat în mod direct exercitarea acțiunii de sustragere de către cel dintâi inculpat, el însuși confirmând implicarea în luarea vehiculului. Totodată, convorbirile telefonice interceptate începând cu data de 5 septembrie 2006, ulterior arestării inculpatului P.M., fac trimitere în mod direct la participarea inculpatului la tâlhărie (alături de D.D.), la temerile sale de pedeapsa mare ce ar putea fi primită, conștient fiind de faptul că partea vătămată îl poate recunoaște.

În privința inculpatului D.D., declarațiile părții vătămate A.F., coroborate cu elementele ce rezultă din interceptările convorbirilor telefonice purtate la data de 8 iulie 2006 în intervalul critic, au relevat neechivoc faptul că și acest inculpat a avut o contribuție nemijlocită în executarea activității secundare - componentă a laturii obiective complexe a tâlhăriei.

Declarațiile părții vătămate au reliefat executarea nemijlocită, de către D.D., a unor acțiuni de amenințare implicită, de natură a limita posibilitatea de reacție a părții vătămate și a facilita sustragerea autoturismului de către coinculpați. Chiar dacă acest inculpat nu a exercitat acte nemijlocite de violență asupra victimei, poziționarea sa în fața autoturismului - simultan cu acțiunea coautorilor de a încadra victima de o parte și de alta, la o oră târzie și într-o locație în care nu se aflau alte persoane - are semnificația unui act menit a restrânge libertatea morală a părții vătămate, prin intimidarea sa și limitarea drastică a oricărei posibilități de reacție imediată.

Acțiunea inculpatului trebuie evaluată, prin urmare, în contextul exact în care a survenit, prin raportare la circumstanțele spațiale și temporale concrete și la actele coinculpaților, evaluare în urma căreia Curtea a caracterizat această atitudine comisivă ca fiind un act de amenințare implicită, suficientă însă pentru a se subsuma noțiunii similare prevăzute art. 211 C. pen. Adoptarea unei atare conduite în baza unei înțelegeri prealabile între cei trei inculpați, în scopul deposedării părții vătămate A.F. de autovehicul, rezultă atât din materialitatea faptelor, cât și din reacția imediat ulterioară a autorilor, P.M. preocupându-se să asigure îndepărtarea de la locul faptei a coinculpatului D.D.

În acest context, Curtea a concluzionat că actele întreprinse de inculpatul D.D. sunt acte de executare a infracțiunii de tâlhărie, menite să asigure consumarea amenințării victimei și să faciliteze sustragerea bunului, fiind eronată aprecierea tribunalului în sensul că ele s-ar plasa în timp ulterior comiterii infracțiunii complexe analizate.

Pe cale de consecință, a înlăturat dispoziția de schimbare a încadrării juridice din infracțiunea prev. de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b), c), alin. (21) lit. a) și alin. (3) C. pen. în infracțiunea prev. de art. 221 C. pen. și a reținut în sarcina inculpatului D.D. comiterea infracțiunii de tâlhărie.

Din oficiu, a constatat însă că nu sunt incidente prevederile art. 211 alin. (3) C. pen., urmările concrete ale faptei deduse judecății nesubsumându-se noțiunii de "consecințe deosebit de grave" în sensul art. 146 C. pen. Partea vătămată A.F. a indicat valoarea totală a prejudiciului cauzat ca fiind de 120.000 RON, sumă ce include atât valoarea vehiculului, cât și a bunurilor personale sustrase. Evaluarea intimatei este susținută de înscrisurile existente la dosar, care permit stabilirea exactă a valorii autoturismului sustras ca fiind de 18.675 euro (respectiv 66.935 RON la cursul B.N.R. de la data săvârșirii faptei), fiind rezonabil de presupus că celelalte bunuri personale ale victimei nu aveau o valoare atât de ridicată încât să depășească estimarea personală a acesteia.

Prin urmare, fapta inculpaților D.D., P.M. și C.L. de a deposeda partea vătămată de bunurile sale în împrejurările anterior reținute întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b), c) și alin. (21) lit. a) C. pen.

În privința inculpatului P.M. nu sunt incidente nici dispozițiile art. 37 lit. a) C. pen., atât Sentința penală nr. 819 din 1 octombrie 2009 a Tribunalului București, secția I penală (pronunțată în aplicarea prevederilor art. 449 C. proc. pen. și avută în vedere de către instanța de fond), cât și condamnările ce au fost avute în vedere la contopirea efectuată prin această sentință fiind rămase definitive ulterior săvârșirii faptei în prezenta cauză.

Fapta inculpatului G.D. de a-l ajuta pe inculpatul D.D., fără o înțelegere stabilită înainte sau în timpul săvârșirii infracțiunii de tâlhărie, să părăsească locul comiterii faptei, în scopul de a împiedica identificarea sa și a zădărnici astfel urmărirea penală, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de favorizarea infractorului, prev. de art. 264 C. pen. cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen.

A.10) Referitor la împrejurările comiterii infracțiunii de furt calificat din data de 11 iulie 2006 și având ca obiect autoturismul marca A. aparținând părții vătămate D.S., Curtea a constatat, similar faptei expuse în subsecțiunea precedentă, că probatoriul administrat în cauză confirmă implicarea nemijlocită a inculpaților D.D., P.M. și C.L., concluzia tribunalului referitoare la actele concret întreprinse de cel dintâi inculpat fiind eronată.

Din examinarea coroborată a declarațiilor părții vătămate D.S. cu susținerile martorului D.C. și elementele reliefate de convorbirile telefonice purtate de inculpați și interceptate în intervalul 11 iulie 2006 - 12 iulie 2006, a rezultat neechivoc că, la data anterior menționată, în jurul orelor 14:30, în baza unei înțelegeri prealabile, inculpații P.M. și C.L. au sustras prin efracție autoturismul anterior menționat, ce se afla parcat pe bd. B., sector 2, în fața unei spălătorii auto. Cei doi inculpați au păstrat un contact telefonic permanent cu D.D. pe durata executării acțiunii de sustragere, acesta din urmă însoțindu-i cu un alt autoturism pe traseul parcurs după luarea vehiculului și până la destinația finală din localitatea Urziceni.

La data de 12 iulie 2006, autovehiculul a fost restituit părții vătămate, probabil în schimbul unei sume de bani pretinse de către inculpați și achitată finalmente de către D.S.

Indiferent de contextul restituirii bunului, este cert că la data și momentul sustragerii sale, convorbirile telefonice purtate între P.M. și D.D. îi plasează pe ambii în zona comiterii furtului, succesiunea și conținutul discuțiilor purtate la orele 14:24, 14:26, 14:28, dar și ale convorbirilor ulterioare, reliefând neechivoc că rezoluția infracțională a aparținut atât lui D.D., cât și lui P.M., că acesta din urmă a studiat în prealabil zona în care se afla oprit autoturismul și că a procedat la sustragerea bunului cu ajutorul lui C.L. (zis "G."), întreaga activitate desfășurându-se pe fondul unui contact telefonic menținut permanent cu D.D.

Aceleași mijloace de probă, coroborate cu declarațiile martorilor indirecți D.C. și D.I., au relevat faptul că toți cei trei inculpații au obținut un beneficiu material ca urmare a restituirii bunului către partea vătămată, cuantumul exact al sumei primite fiind mai mic decât cel pretins, ca urmare a avarierii ușoare a vehiculului (confirmată de cel din urmă martor).

În acest context, Curtea a concluzionat că actele întreprinse de inculpatul D.D. sunt acte de ajutor la executarea infracțiunii de furt calificat, menite să faciliteze sustragerea autovehiculului și de natură a caracteriza activitatea sa ca fiind specifică complicității la infracțiunea prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 208 alin. (1) - 209 alin. (1) lit. a), e), i) C. pen., act component al infracțiunii continuate de furt calificat, a cărei încadrare juridică va fi analizată în detaliu după examinarea și celei de a doua acțiuni componente.

În cazul inculpaților P.M. și C.L., Curtea a constatat că activitatea acestora este specifică coautoratului la infracțiunea de furt calificat, în varianta calificată anterior menționată.

A.11) Probatoriul administrat în cauză, confirmă, de asemenea, că la data de 21 iulie 2006, în jurul orelor 03:00, inculpații D.D. și P.M. au sustras prin efracție autoturismul marca B.M.W., parcat pe Șos. P., sector 2 și aparținând părții vătămate P.I., care a estimat valoarea totală a prejudiciului la suma de 19.300 RON.

Acțiunea de sustragere este neechivoc dovedită de declarațiile părții vătămate, coroborate cu procesul-verbal de cercetare la fața locului întocmit la data comiterii furtului, dar și la data de 6 august 2006, când autoturismul a fost găsit abandonat pe str. S.M., sector 1, prezentând urme de forțare la nivelul butucului de contact.

Contrar aprecierii instanței de fond, convorbirile telefonice purtate între cei doi inculpați la data de 21 iulie 2006, în momentele premergătoare ori ulterioare comiterii furtului, relevă faptul că activitatea inculpatului D.D. nu s-a limitat la o simplă valorificare a bunului sustras, ci s-a concretizat în acte specifice elementului material al infracțiunii de furt.

În acest sens, convorbirea telefonică din data de 21 iulie 2006, ora 02:57 relevă neechivoc faptul că D.D. a fost cel care a avut inițiativa sustragerii bunului, observând locația în care se află și solicitându-i inculpatului P.M. să vină la fața locului tocmai în scopul luării sale. Convorbirile purtate în momentele imediat următoare relevă faptul că, după sustragerea bunului, D.D. s-a deplasat cu un alt autoturism, însă a păstrat un contact telefonic constant cu P.M. și au decis împreună să parcheze autoturismul la locuința lui G.D.

Pe baza evaluării coroborate a acestor convorbiri telefonice, Curtea concluzionează că inculpatul D.D. a desfășurat, alături de P.M., acțiunea de luare a autovehiculului din posesia părții vătămate, acțiune ce se subsumează elementului material al infracțiunii de furt calificat, independent de modalitatea în care, ulterior sustragerii, cei doi inculpați au părăsit locul faptei. Fiind o formă principală a participației penale, coautoratul absoarbe forma secundară a complicității (incidență pentru fapta din data de 11 iulie 2006) și justifică antrenarea răspunderii penale a inculpatului pentru infracțiunea unică prev. de art. 208 alin. (1) - 209 alin. (1) lit. a), e), g), i) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., similaritatea modului de operare și a bunurilor sustrase, alături de intervalul de timp relativ redus scurs între actele materiale justificând reținerea unicității de rezoluție infracțională.

În cazul inculpatului P.M., Curtea reține, de asemenea, că faptele comise la datele de 11 iulie 2006 - 21 iulie 2006 alcătuiesc o unitate legală de infracțiune prev. de art. 208 alin. (1) - 209 alin. (1) lit. a), e), g), i) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. [fără reținerea prevederilor art. 37 lit. a) C. pen.], urmând a dispune condamnarea sa în consecință.

A.12) Împrejurările comiterii furtului din noaptea de 11/12 noiembrie 2006 au fost reținute corect de către tribunal, din coroborarea convorbirilor telefonice interceptate în noaptea critică, a proceselor-verbale de percheziție domiciliară, dar și a declarațiilor martorilor T.N., D.C., O.N., Ș.R.R. și P.I. rezultând că, la data respectivă, în baza unei minuțioase pregătiri prealabile, inculpații M.A.J., G.D., P.M., D.C., D.G. și A.G., însoțiți și de alte persoane, s-au deplasat cu cinci autoturisme la depozitul SC W.I. SRL situat în str. D.P., sect. 1, în care au pătruns prin efracție.

Inculpații au sustras din depozitul menționat aproximativ 300 de produse electrocasnice mărcile "I." și A." (169 aragazuri, 28 de combine frigorifice, 131 de mașini de spălat, etc.), bunuri în valoare totală de 175.839, 87 RON, pe care în mare parte le-au comercializat în perioada imediat următoare.

Inculpatul D.C. i-a remis prietenei sale B.G. un aragaz și o mașină de spălat marca "I.", aceasta primind bunurile în vederea obținerii, pentru sine, a unui folos material, deși avea cunoștință de proveniența lor ilicită. La rândul său, aflând de comiterea infracțiunii de furt, inculpatul M.B.D. i-a ajutat pe autorii acesteia să valorifice bunurile sustrase, prin facilitarea contactului cu persoane interesate să achiziționeze astfel de bunuri, în scopul de a asigura celor dintâi folosul infracțiunii.

Participarea nemijlocită a inculpaților M.A.J., G.D., P.M., D.C., D.G. și A.G. la executarea acțiunii de sustragere a rezultat din convorbirile telefonice interceptate, ce coroborează în totalitate declarațiile inculpatului P.M. Conținutul și succesiunea acestor convorbiri relevă faptul că ideea comiterii infracțiunii i-a aparținut inculpatului M.A.J. (zis "Z.") și, în vederea pregătirii punerii sale în executare, în săptămâna ce a precedat furtul, acesta împreună cu P.M. au vizitat în repetate rânduri zona în care se afla depozitul vizat, elemente confirmate de martorii O.N. și T.C.

Convorbirile telefonice purtate la data de 11 noiembrie 2006 (orele 23:21) și 12 noiembrie 2006 (orele 0:27) au atestat că, în vederea asigurării consumării furtului, inculpatul G.D. a discutat cu D.C. (zis "M.") și au decis să îi solicite inculpatului D.G. (zis "G.") să le pună la dispoziție un autoturism încăpător (o "dubă mai mărișoară"). Convorbirea telefonică a relevat faptul că, în aceste momente premergătoare, D.G. se afla în locuința inculpatului A.G., locație în care a decis să vină și D.C. pentru a discuta detaliile acțiunii ("Hai că vin la G. eu imediat").

Toate convorbirile ulterioare, purtate la aceeași dată până la orele 02:47, au atestat maniera în care inculpații M.A.J., G.D., D.C. și D.G. și-au coordonat în permanență acțiunile pentru a asigura succesul operațiunii, finalizată prin acte repetate de transport efectuate în noaptea respectivă.

Convorbirile purtate la data de 12 noiembrie 2006 de către M.B.D. cu o persoană necunoscută (din care au rezultat încercările de valorificare a bunurilor sustrase), dar și convorbirile purtate între ceilalți inculpați au relevat în mod cert maniera în care aceștia au valorificat bunurile sustrase și sumele astfel obținute.

Au fost apreciate ca relevante sub aspectul participației penale a inculpaților menționați și declarațiile martorului D.C. (agent de pază, care a observat două dubite ce au efectuat câte 2 transporturi de la depozitul părții vătămate), ale martorilor Ș.R.R. (căruia inculpații M.A.J., D.G. și D.C. i-au oferit spre vânzare obiecte sustrase), M.A. (care a confirmat aducerea de către fiul său M.A.J. a unor obiecte similare), P.I. (ce a achiziționat 12 dintre bunurile sustrase de la M.A.J. și P.M.), dar și procesele-verbale de percheziție domiciliară, din care a rezultat că în locuința inculpatului D.C. și în cea a părinților prietenei sale B.G. au fost găsite o parte a obiectelor sustrase din depozitul părții vătămate.

Toate aceste probe au constituit fapte probatorii certe, pe baza cărora tribunalul a concluzionat just în sensul vinovăției celor șase inculpați - autori ai furtului, apărările lor în sensul insuficienței probatoriului în acuzare fiind vădit neîntemeiate.

Referitor la inculpatul A.G., Curtea a constatat că implicarea sa în comiterea furtului este reliefată neechivoc de convorbirile telefonice anterior menționate, purtate de către D.C. și D.G. imediat anterior consumării faptei (din care rezultă că, în locuința apelantului A., s-au întâlnit cu toții), de convorbirile telefonice purtate la data de 24 noiembrie 2006, începând cu ora 07:52, când încunoștințat fiind de perchezițiile efectuate la locuințele altor inculpați, A.G. a părăsit reședința pentru a se ascunde, comunicându-i aceleași aspecte și lui M.A.J.). Aceste mijloace de probă au conferit veridicitate deplină declarațiilor inculpatului P.M. care, în faza de urmărire penală, a descris persoanele implicate, cu trimiteri directe la apelativele acestora și la contribuția concretă a fiecăruia, declarații corect valorificate din perspectiva art. 69 C. proc. pen.

Critica inculpatului A.G. vizând încălcarea dispozițiilor legale ce garantează dreptul său la apărare, ca urmare a neprezentării materialului de urmărire penală, a fost apreciată ca lipsită de suport. Înscrisurile aflate la dosar au relevat demersurile întreprinse de către organele de urmărire penală în vederea identificării și ascultării apelantului-inculpat, demersuri rămase fără rezultat ca urmare a negăsirii sale la adresele cunoscute. În contextul elementelor faptice ce atestă sustragerea conștientă a inculpatului de la urmărire penală, astfel cum rezultă și din convorbirile telefonice anterior menționate, Curtea a concluzionat că neprezentarea materialului de urmărire penală a fost consecința exclusivă a opțiunii inculpatului de a se sustrage de la chemarea organelor judiciare. O atare situație este prevăzută de art. 254 alin. (1) C. proc. pen. (în redactarea în vigoare la acea dată), neconstatându-se, așadar, o încălcare a vreunei norme de procedură care să justifice antamarea sancțiunii nulității.

În ceea ce o privește pe inculpata B.G., Curtea a reținut convorbirile telefonice purtate de aceasta cu inculpatul D.C. la data de 12 noiembrie 2006, orele 10:16 și 13 noiembrie 2006, orele 15:38, din conținutul cărora rezultă relațiile foarte apropiate existente între cei doi, dar și cunoașterea exactă, de către inculpată, a caracterului ilicit al acțiunilor întreprinse de către prietenul său. Cele două convorbiri telefonice sunt în mod special edificatoare pentru împrejurările în care inculpata B.G. a primit de la D.C. un aragaz și o mașină de spălat "I.", evidențiind faptul că cel din urmă i-a relatat inculpatei detaliile comiterii furtului (B.G.: "cu cine ai fost aseară?", D.C.: "Cu D., vreo 7, 8, 9 inși, știu eu câți am fost? ... Nici nu le-am numărat câte am luat ... numai cu cârca am cărat ... Vrei să-ți opresc o mașină?", B.G.: Păi vreau și eu una") și ulterior i-a remis bunurile menționate, identificate în locuința părinților săi cu ocazia percheziției domiciliare.

În acest context, Curtea a reținut că faptele inculpaților M.A.J., G.D., P.M., D.C., D.G. și A.G. de a sustrage împreună, prin efracție, pe timp de noapte, bunuri electrocasnice din depozitul SC W.I. SRL, cauzând un prejudiciu de 175.839,87 RON realizează elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. (1) - 209 alin. (1) lit. a), g), i) C. pen.

Este eronată reținerea incidenței circumstanței prevăzute de art. 209 alin. (1) lit. e) C. pen. în condițiile în care furtul s-a consumat noaptea, dintr-un depozit evident neaccesibil publicului, impunându-se schimbarea corespunzătoare a încadrării juridice sub acest aspect.

Referitor la inculpatul D.C., sunt incidente prevederile art. 37 lit. b) C. pen. (în raport de condamnarea la 6 ani și 6 luni închisoare, aplicată prin Sentința penală nr. 270/2001 a Tribunalului București, secția a II-a penală, a cărei durată s-a împlinit la data de 27 august 2006, inculpatul fiind liberat condiționat la data de 29 decembrie 2004, cu un rest de 606 zile închisoare). În cazul inculpatului P.M., sunt incidente prevederile art. 37 lit. a) C. pen., deoarece a săvârșit infracțiunea dedusă judecății înaintate de considerarea ca executată a pedepsei de 5 ani închisoare, aplicată prin Sentința penală nr. 128 din 27 ianuarie 2003 a Judecătoriei sectorului 2 București, din executarea căreia a fost liberat condiționat la data de 26 octombrie 2005, cu un rest de 615 zile închisoare.

Referitor la inculpatul M.A.J. sunt incidente prevederile art. 37 lit. b) C. pen., în raport de condamnarea la 6 ani închisoare, aplicată prin Sentința penală nr. 78/1998 a Tribunalului București, secția a II-a penală, a cărei durată s-a împlinit la data de 16 aprilie 2003, inculpatul fiind liberat condiționat la data de 10 ianuarie 2001, cu un rest de 826 zile închisoare.

În cazul inculpatului G.D., Curtea a reținut că toate cele șase acte materiale componente ale infracțiunii continuate de furt calificat au fost comise în locuri neaccesibile publicului (depozit, apartamente), iar prejudiciul total cauzat părților vătămate S.M., N.E., C.A., R.S., P.A., SC W.I. SRL, are o valoare totală aproximativă de 243.339,87 RON și 20.000 euro, valoare superioară limitei prevăzute de art. 146 C. pen. Prin urmare, fapta inculpatului G.D. realizează elementele infracțiunii de furt calificat în formă continuată, prevăzută de art. 208 alin. (1) - 209 alin. (1) lit. a), g), i) și alin. (4) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 37 lit. b) C. pen.

Fapta inculpatului M.B.D. care, la data de 12 noiembrie 2006, fără o înțelegere stabilită înainte sau în timpul săvârșirii infracțiunii de furt, i-a ajutat pe autorii acesteia să valorifice bunurile sustrase, prin facilitarea contactului cu persoane interesate de astfel de bunuri, în scopul de a asigura celor dintâi folosul infracțiunii, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de favorizare a infractorului, prev. de art. 264 C. pen.

Fapta inculpatei B.G. care, la data de 12 noiembrie 2006, a primit de la inculpatul D.C. două bunuri electrocasnice sustrase, cunoscând proveniența lor ilicită, în scopul obținerii pentru sine a unui folos material, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tăinuire, prev. de art. 221 C. pen.

A.13) Sub aspectul acuzației de constituire a unui grup infracțional organizat adusă majorității inculpaților vizați de apelul procurorului (cu excepția lui B.G. și I.M.), Curtea a apreciat corectă soluția de achitare, însă eronat a reținut temeiul acestei soluții.

Reevaluând întregul probatoriu, a apreciat că faptele imputate inculpaților există în materialitatea lor, însă nu întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 7 din Legea nr. 39/2003, cu excepția inculpatului R.M., în cazul căruia soluția de achitare întemeiată pe dispozițiile art. 10 lit. a) C. proc. pen. este pe deplin concordantă probelor administrate în cauză.

Astfel, inculpaților D.D., R.E., N.P., D.N., R.A., N.D., C.R., P.C., G.D., C.N., R.M., R.C., V.F. li se impută săvârșirea infracțiunii analizate în modalitatea normativă a "constituirii" grupului infracțional organizat, iar celorlalți 9 inculpați, desfășurarea unor acțiuni de "sprijinire" a acestui grup, ce ar fi avut ca scop săvârșirea infracțiunilor de tentativă de omor, lipsire de libertate, șantaj, infracțiuni contra patrimoniului ce au produs consecințe deosebit de grave și alte infracțiuni pentru care legea prevede un minim special de cel puțin 5 ani închisoare.

Reevaluând elementele faptice regăsite în declarațiile martorilor cu identitate protejată "P.I.", "I.V." și "I.T.", în ansamblul convorbirilor telefonice interceptate și redate în cauză, precum și în maniera de comitere a tuturor faptelor deduse judecății, Curtea a constatat că între inculpații-intimați există relații apropiate, grefate determinant pe legături de rudenie ori de afinitate, iar nu pe roluri asumate în mod obiectiv de către aceștia, în cadrul unei structuri organizate care să respecte toate exigențele prevăzute de art. 2 lit. a) din Legea nr. 39/2003.

Conform normei de drept invocate, existența grupului infracțional organizat implică în mod necesar îndeplinirea cumulativă a cerințelor legate de numărul membrilor grupului, de structurarea acestuia (de regulă în formă piramidală) și asumarea unor roluri prestabilite (care să reflecte poziția exactă a fiecărui membru în structura grupării), de necesitatea subzistenței grupului pe o perioadă suficientă de timp, de modul coordonat de acțiune al membrilor săi (ca expresie a concepției unice și disciplinei statornice a acestora) și de obiectivul comun al comiterii unor infracțiuni grave, în vederea obținerii de beneficii financiare sau materiale.

Absența oricăreia dintre condițiile anterior enumerate face ca o grupare de persoane să nu poate fi caracterizată ca o pluralitate constituită, ea fiind lipsită de periculozitatea necesară pentru a fi incriminată ca faptă de sine stătătoare. În acest sens, teza a II-a a art. 2 lit. a) din Legea nr. 39/2003 prevede în mod expres că nu constituie grup infracțional organizat grupul format ocazional, în scopul comiterii imediate a uneia sau mai multor infracțiuni și care nu are continuitate sau o structură determinată ori roluri prestabilite pentru membrii săi în cadrul grupului.

În speță, inculpații N.P., D.N., V.F., V.G., V.S. și D.V. sunt frați cel puțin pe o linie, iar C.N. și D.D. sunt fiii unora dintre ei. R.A., R.E. și R.C. sunt fiii inculpatului R.M. și între toți aceștia și ceilalți inculpați există legături statornicite prin concubinaj/căsătorie ori prietenie.

Poziția dominantă deținută la nivelul familiei D. de către N.P., alături de D.N. (zis "P.") reflectă autoritatea și respectul câștigate de către aceștia printre ceilalți membri, însă atitudinea relativ obedientă a rudelor pune în lumină mai degrabă tradițiile etniei căreia inculpații îi aparțin, iar nu coordonarea și coeziunea specifică unei grupări organizate.

Declarațiile celor trei martori cu identitate protejată au relevat neechivoc acest caracter esențialmente familial al nucleului în jurul căruia s-a construit ulterior gruparea pretins infracțională, caracter confirmat cu precădere de incidentul din data de 12 decembrie 2004.

Inculpații implicați în acest incident sunt cu toții frați/fii, legăturile de rudenie constituind motivația principală ce a stat la baza reacției lor rapide la chemarea inculpatului N.P. Cu excepția lui D.N. zis "C.", niciunul dintre acești inculpați nu a mai fost implicat în activitățile infracționale ulterioare ce fac obiectul prezentei cauze, împrejurare care, raportat și la probele testimoniale administrate, au confirmat caracterul spontan al acțiunii din data de 12 decembrie 2004. Incidentul apare, astfel, ca o expresie a unei riposte ocazionale, imediate, iar nu a unei acțiuni desfășurate de o structură organizată, în considerarea unui scop infracțional comun și cu asumarea unor roluri prestabilite de către membrii săi.

Legăturile pretins structurate existente între inculpații N.P., D.N., V.F., V.G., V.S., D.V., C.N. și ceilalți inculpați trimiși în judecată sunt artificial creionate de către procuror, în condițiile în care nu rezultă o minimă implicare a acestor inculpați în incidentele ulterioare, desfășurate în perioada 2005 - 2006.

Singura excepție a conflictului desfășurat la Buftea în noaptea de 2 august 2006, în care a fost implicat D.N. alături de frații R., relevă doar o legătură ocazională între aceștia, grefată în mod determinant pe un conflict personal avut cu partea vătămată P.E., iar nu o conduită care să reflecte coeziunea și obiectivul comun specific unei grupări infracționale.

Probatoriul a infirmat existența oricărei implicări a inculpaților anterior menționați și în faptele de sustragere a autoturismelor părților vătămate C.F. și S.M. ori în deposedarea părții vătămate R.A. de o sumă de bani, fapte în comiterea cărora au fost implicați D.N. alături de M.V., M.A., pe de o parte ori frații R., pe de altă parte.

Prezența singulară a inculpatului N.D. la comiterea tuturor acestor fapte ilicite este insuficientă pentru a conferi grupurilor de autori continuitatea și structurarea necesare unui grup infracțional. Implicarea celorlalți inculpați este fie pur ocazională (cum este cazul lui M.V. și M.A., angrenați ulterior în activitatea ilicită doar pentru a-l ajuta pe coinculpat să zădărnicească urmărirea penală), fie motivată de satisfacerea unor interese pur individuale (cum este cazul furtului comis în dauna lui S.M., când luarea autovehiculului de către G.D., dar și favorizarea ulterioară săvârșită de R.C. tindeau la realizarea propriilor obiective financiare, nu a unora de grup).

Incidentul în care a fost implicată partea vătămată I.D. a reflectat, de asemenea, conflicte mai degrabă personale avute cu frații R., iar nu acțiuni coordonate ale acestora, menite să concretizeze un obiectiv infracțional comun al unei grupări de persoane.

În egală măsură, s-a constatat caracterul ocazional al asocierii dintre D.D., C.L. și P.M. (ale căror acte continuate de sustragere reflectă o rezoluție infracțională comună, dar limitată la acea perioadă), precum și al implicării inculpaților M.B. și G.D. în furturile repetate comise din imobile. Maniera similară de operare evidențiază o certă specializare infracțională a acestora, însă nu le conferă, în mod automat, calitatea de membri ai grupării și nu definește, prin ea însăși, rolul deținut în cadrul structurii. Aceasta deoarece Curtea nu a identificat minime indicii de implicare a fraților D./V. în aceste infracțiuni îndreptate contra patrimoniului, singura legătură cu autorii fiind aceea de rudenie.

Or, deși constituie un liant puternic între inculpați, simpla relație de rudenie nu conferă grupului lor coeziunea unei "pluralități constituite", cât timp ea nu s-a materializat în acțiuni obiective întreprinse individual de către inculpați, ca o expresie a rolurilor asumate ori conferite în cadrul grupării și în vederea atingerii unui obiectiv comun, iar nu a unor scopuri personale.

Aceleași considerente au fost avute în vedere și în privința furtului comis în noaptea de 11/12 noiembrie 2006 în dauna SC W.I. SRL, furt ce nu a relevat măsura în care el a contribuit la satisfacerea intereselor familiilor implicate și nici rolurile arogate în vederea atingerii acestui scop comun de către D.C. ori M.A.J.

Din perspectiva tuturor acestor considerente, Curtea a concluzionat că gruparea căreia îi aparțin inculpații este una formată și menținută pe criterii strict familiale, iar conlucrarea unora dintre inculpați cu ocazia comiterii incidentelor punctuale deduse judecății a fost pur ocazională, grefată pe rezoluții infracționale spontane și individuale ori pe specializarea unor inculpați în comiterea unui anumit gen de fapte, urmărindu-se, în fiecare caz, satisfacerea unor interese personale ale autorilor.

Legăturile existente între toți inculpații acuzați de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 7 din Legea nr. 39/2003 nu pun în lumină nici existența unei structuri determinate, în care fiecare să acționeze în exercitarea unui rol clar, prestabilit, nici o coeziune strânsă între acțiunile acestora, care să reflecte o manieră coordonată de a acționa, în vederea satisfacerii unor interese de grup de natură financiară ori materială.

Prin urmare, asocierea concret realizată de către inculpați (cu excepția lui R.M.) există în materialitatea sa, însă nu satisface toate cerințele laturii obiective a infracțiunii prevăzute de art. 7 din Legea nr. 39/2003, impunându-se modificarea sentinței și, implicit, a temeiului achitării în sensul reținerii incidenței prevederilor art. 10 lit. d) C. proc. pen. ca impediment la exercitarea acțiunii penale.

În cazul inculpatului R.M., Curtea a reținut că probatoriul administrat în cauză, limitat, practic, la declarația martorului cu identitate protejată "I.V." a relevat neechivoc doar existența unor legături de rudenie cu R.E., R.A. și R.C. Distinct de aceste legături de sânge, nu a fost administrată vreo probă care să evidențieze acțiuni obiective ale inculpatului R.M., menite să concure la constituirea ori sprijinirea grupării pretins organizate ori la săvârșirea infracțiunilor ce ar constitui scopul său.

Dimpotrivă, martorul cu identitate protejată a precizat că inculpatul R.M. a aflat de incidentul de la Buftea ulterior consumării lui, reacția inculpatului fiind de dezaprobare a conduitei fiilor săi. În acest context, Curtea nu a identificat nici în cuprinsul rechizitoriului și nici în urma propriei examinări a probatoriului, atitudinile comisive obiective, concret imputate inculpatului din perspectiva art. 7 din Legea nr. 39/2003, concluzionând în sensul temeiniciei soluției de achitare dispuse prin sentință, ca efect al aplicării prevederilor art. 10 lit. a) C. proc. pen.

B) Tratamentul sancționator

1) La individualizarea pedepselor aplicate inculpatului D.D., Curtea a avut în vedere împrejurările concrete în care au fost comise infracțiunile de tâlhărie și furt deduse judecății, contribuția sa efectivă la consumarea fiecărei fapte (reținând implicarea mai redusă în săvârșirea tâlhăriei, dar participația decisivă la comiterea celor două acte materiale de furt), caracterul repetat al faptelor, orientate spre atingerea aceluiași tip de relații sociale, respectiv cele vizând patrimoniul. Va avea în vedere, de asemenea, urmările produse prin faptele penale, reținând că prejudiciul cauzat părții vătămate A.F. nu a fost recuperat, însă autoturismele sustrase părților vătămate D.S. și P.I. au fost restituite (în primul caz doar după pretinderea și primirea unei sume de bani).

Curtea a reținut că săvârșirea a trei furturi de autoturisme într-o perioadă scurtă de timp relevă o periculozitate însemnată a persoanei inculpatului și o anumită predispoziție spre comiterea unor furturi de gravitate ridicată, cu asumarea deplină a tuturor riscurilor ce decurg din sustragerea acestui tip de bunuri și din dificultatea valorificării lor.

A avut însă în vedere durata relativ îndelungată a procedurii și conduita adoptată de către inculpat în tot acest interval, de natură a evidenția disponibilitatea sa de a se integra social ori profesional și de a-și adapta comportamentul tuturor normelor de drept. În concret, a reținut că inculpatul nu a săvârșit alte fapte prevăzute de legea penală, este angajat în muncă în funcția de conducător auto și are un copil minor, elemente ce evidențiază că procesul penal și-a atins parțial finalitatea educativă, putând fi valorificate ca circumstanțe atenuante în acord cu dispozițiile art. 74 alin. (2) C. pen.

În consecință, a aplicat inculpatului pedepse orientate sub limita minimă specială, urmând ca pedeapsa rezultantă de 4 ani și 6 luni închisoare să fie executată în regim de detenție.

A menținut măsura obligării de a nu părăsi țara până la rămânerea definitivă a hotărârii și, în aplicarea dispozițiilor art. 145 alin. (11) lit. c) C. proc. pen., a încuviințat cererea inculpatului de schimbare a locuinței în București, str. S.R.G., sector 2 (adresă ce a rezultat din actul de identitate depus la dosar).

2) În cazul inculpatului M.S.I.A., a reținut împrejurările concrete în care au fost comise cele trei acte materiale ale infracțiunii continuate de furt calificat, contribuția specifică unui complice, însă rolul însemnat avut în asigurarea succesului furtului (inculpatul fiind cel care cunoștea părțile vătămate, locațiile și tipul de bunuri aflate în apartamente, aspecte pe care le-a comunicat celorlalți inculpați). Totodată, a avut în vedere urmările efectiv produse prin faptele penale, reținând valoarea mare a prejudiciului cauzat și împrejurarea că el a fost recuperat într-o mică măsură.

Maniera de comitere a faptei și implicarea sa în furturi de acest tip alături de persoane specializate, cum este G.D., a relevat o anumită predispoziție a inculpatului spre încălcarea normelor de drept, ce trebuie avută în vedere la individualizarea pedepsei.

În egală măsură, a reținut durata relativ îndelungată a procedurii și conduita adoptată de către inculpat în tot acest interval, inclusiv opțiunea acestuia de a uza de prevederile art. 3201 C. proc. pen., elemente de natură a evidenția integrarea sa socială și profesională. În acest sens, a reținut că inculpatul nu era cunoscut cu antecedente penale și nu a săvârșit ulterior alte fapte de acest gen, și-a finalizat studiile superioare, este integrat familial, având doi copii minori și desfășoară activități lucrative licite, elemente ce relevă o periculozitate concretă mai redusă a persoanei sale, justificând valorificarea prevederilor art. art. 74 alin. (2) C. pen. și reducerea pedepsei sub limita minimă specială.

Având în vedere întreaga conduită a inculpatului pe parcursul procesului, apreciază că pronunțarea condamnării constituie un avertisment suficient și, chiar fără executarea pedepsei, acesta nu va mai săvârși alte infracțiuni, motiv pentru care a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 6 ani, stabilit conform art. 862 C. pen., cu impunerea unor obligații adaptate faptei și persoanei sale.

A înlăturat, totodată, aplicarea prevederilor art. 350 C. proc. pen. eronat reținute de către tribunal, în condițiile în care instanța de fond nu a evidențiat temeiurile ce au justificat dispoziția sa, iar ansamblul împrejurărilor cauzei nu reclamă dispunerea măsurii arestării preventive a inculpatului în acest stadiu al procedurii.

3) În cazul inculpatului R.E., a reținut împrejurările concrete în care acesta a săvârșit infracțiunile consumate la Buftea în noaptea de 3 august 2006, contribuția sa la agresarea părților vătămate P.E. și C.A., dar și la tulburarea gravă a ordinii și liniștii publice, gradul de pericol social ridicat ce caracterizează infracțiunile contra persoanei, dar și urmările efectiv produse (concretizate în vătămarea corporală a celor două părți vătămate și atingerea gravă a liniștii publice). A avut în vedere că implicarea inculpatului în faptele deduse judecății este limitată la acest incident, iar motivația acțiunilor sale a fost una preponderent personală, elemente ce nuanțează gravitatea concretă a faptelor și persoanei sale.

În egală măsură, a reținut durata relativ îndelungată a procedurii și conduita adoptată de către inculpat în tot acest interval, de natură a evidenția integrarea sa socială și profesională. În acest sens, reține că inculpatul nu era cunoscut cu antecedente penale și nu a săvârșit ulterior alte fapte de acest gen, este angajat în muncă și integrat familial, elemente ce relevă o periculozitate concretă mai redusă a persoanei sale și justifică valorificarea prevederilor art. 74 alin. (2) C. pen. Având în vedere întreaga conduită a inculpatului pe parcursul procesului, a apreciat că pronunțarea condamnării constituie un avertisment suficient și, chiar fără executarea pedepsei, acesta nu va mai săvârși alte infracțiuni, motiv pentru care va dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 6 ani, stabilit conform art. 862 C. pen. cu impunerea unor obligații adaptate faptei și persoanei sale.

În baza art. 88 C. pen. a dedus prevenția inculpatului R.E. de la 9 februarie 2007 până la 16 octombrie 2007, constatând că tribunalul a omis deducerea reținerii de 24 de ore dispusă față de inculpat.

A menținut măsura obligării de a nu părăsi localitatea București până la rămânerea definitivă a hotărârii.

4) În cazul inculpatului N.P., a avut în vedere împrejurările concrete în care acesta a săvârșit infracțiunea de tulburarea liniștii publice în formă agravată, rolul predominant avut în declanșarea și, ulterior, în escaladarea conflictului, amploarea urmărilor produse, concretizate în atingerea gravă a ordinii și liniștii publice, rănirea unor agenți de pază aflați în exercițiul atribuțiilor de serviciu și crearea unei stări de panică în rândul clienților complexului comercial.

Totodată, a avut în vedere antecedentele penale ale inculpatului și starea de recidivă postcondamnatorie incidentă, constatând că infracțiunea dedusă judecății a fost comisă înaintea considerării ca executată a pedepsei aplicate prin Sentința penală nr. 126 din 9 iulie 2002 a Tribunalului Giurgiu (definitivă prin neapelare la data de 22 iulie 2002).

Luând în considerare și durata relativ îndelungată a procedurii și conduita adoptată de către inculpat în tot acest interval, Curtea a aplicat o pedeapsă ușor superioară minimului special legal, cu executare în regim de detenție.

Față de natura și gravitatea infracțiunii, împrejurarea că fapta a fost comisă cu 11 zile înaintea expirării duratei condamnării anterioare, dar și faptul că de la data incidentului și până în prezent au trecut 8 ani, a apreciat că atingerea finalității preventiv-educative a pedepsei este posibilă și fără a se dispune revocarea liberării condiționate din executarea pedepsei anterior aplicate. Prin urmare, conform art. 61 C. pen. a menținut liberarea condiționată a inculpatului din executarea pedepsei de 7 ani și 6 luni închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 126 din 9 iulie 2002 a Tribunalului Giurgiu.

În baza art. 88 C. pen. a dedus prevenția inculpatului de la 9 februarie 2007 (data reținerii) până la 26 octombrie 2007 (data punerii în libertate conform Dec. pen. nr. 1539/R din 26 octombrie 2007), constatând că tribunalul a dedus eronat prevenția până la data 18 noiembrie 2007.

5) În cazul inculpatului D.N., a apreciat că pedepsele stabilite de către tribunal, orientate spre mediul limitelor speciale ori, în cazul tentativei la omor calificat, ușor superioară acestui minim, reflectă o justă aplicare a tuturor criteriilor de individualizare, astfel încât nu se impune majorarea ori diminuarea lor.

Instanța de fond a valorificat just gradul de pericol social concret pe care îl evidențiază implicarea directă a acestui inculpat în două incidente de amploare, ambele presupunând exercitarea unor acte de violență asupra mai multor persoane și tulburarea gravă a ordinii și liniștii publice. Pedepsele aplicate pentru infracțiunile prev. de art. 321 C. pen. și art. 181 C. pen. au reflectat această perseverență a inculpatului în adoptarea unui comportament violent, de natură a induce o stare de temere nu doar unei persoane izolate, ci unei întregi comunități.

În cazul tentativei la omor calificat, pedeapsa în cuantum de 7 ani și 8 luni închisoare reflectă, de asemenea, periculozitatea concretă a faptei comise și, în raport de urmările sale concrete, de intervalul de timp relativ îndelungat scurs până în prezent și de conduita procesuală de ansamblu a inculpatului, executarea efectivă a acestei pedepse asigură atingerea finalității sale preventiv-educative.

S-a apreciat ca neîntemeiată solicitarea inculpatului de redozare a acestei pedepse, având în vedere toate circumstanțele obiective anterior descrise, dar și antecedența sa penală bogată ori starea de recidivă postexecutorie incidență.

S-a impus, în schimb, condamnarea inculpatului D.N. și pentru infracțiunea prev. de art. 180 alin. (2) C. pen. comisă asupra lui T.D., Curtea având în vedere aceleași criterii de individualizare și orientându-se spre o pedeapsă moderată de 1 an închisoare, urmând ca, în urma aplicării prevederilor legale relative la concurs, inculpatul să execute 7 ani și 8 luni închisoare, în regim de detenție.

A menținut măsura obligării de a nu părăsi localitatea București până la rămânerea definitivă a hotărârii.

6) În cazul inculpatului R.A., Curtea a constatat, sub un prim aspect, nelegalitatea procedeului primei instanțe de a valorifica circumstanțele atenuante judiciare reținute în beneficiul inculpatului doar cu privire la o singură infracțiune concurentă.

Fiind indisolubil legate de persoana/conduita autorului unei infracțiuni, iar nu de o faptă anume, acest tip de circumstanțe relevă o periculozitate mai redusă a persoanei acestuia, de natură a se răsfrânge asupra întregii activități infracționale și a-și produce, prin urmare, efectele atenuante cu privire la fiecare faptă penală reținută în sarcina sa.

Curtea a apreciat însă că nu se justifică reținerea unor circumstanțe atenuante judiciare, având în vedere împrejurările concrete în care inculpatul a săvârșit infracțiunile consumate la datele de 3 august 2006 și 29 iunie 2005, contribuția sa concretă la agresarea părților vătămate P.E., C.A., dar și la tulburarea gravă a ordinii și liniștii publice, gradul de pericol social ridicat ce caracterizează infracțiunile contra persoanei, ori și urmările efectiv produse (concretizate în vătămarea corporală a celor două părți vătămate și atingerea gravă a liniștii publice). A avut în vedere, totodată, că, spre deosebire de R.E., acest inculpat a fost implicat și în incidentul a cărui victimă a fost I.D., împrejurare ce reliefează o predispoziție spre violență și nuanțează gravitatea concretă a faptelor sale, chiar dacă răspunderea penală nu poate fi antrenată pentru acest din urmă incident.

Lipsa antecedentelor penale și durata relativ îndelungată a procedurii au fost avute în vedere, însă, atât la stabilirea cuantumului efectiv al pedepsei pentru infracțiunea de violare de domiciliu (stabilit la nivelul minimului special), cât și a modalității de executare a pedepsei rezultante. Întreaga conduită a inculpatului pe parcursul procesului a dus la concluzia că pronunțarea condamnării constituie un avertisment suficient și, chiar fără executarea pedepsei, acesta nu va mai săvârși alte infracțiuni, motiv pentru care a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 7 ani, stabilit conform art. 862 C. pen. cu impunerea unor obligații adaptate faptei și persoanei sale.

A menținut măsura obligării de a nu părăsi țara până la rămânerea definitivă a hotărârii.

7) În privința inculpatului D.N., Curtea a reținut, în prealabil, că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 19 din Legea nr. 682/2002 pentru ca inculpatul să beneficieze de această cauză legală de reducere a pedepsei.

Conform textului de lege menționat, poate beneficia de reducerea la jumătate a limitelor pedepsei, persoana care are calitatea de martor, în sensul art. 2 lit. a) pct. 1 și 2 și care a comis o infracțiune gravă, iar înaintea sau în timpul urmăririi penale ori al judecății denunță sau facilitează identificarea și tragerea la răspundere penală a altor persoane care au săvârșit astfel de infracțiuni.

În conformitate cu dispozițiile art. 2 lit. h) din Legea nr. 682/2002, noțiunea de infracțiune gravă are, în accepțiunea legii speciale, înțelesul unei infracțiuni care face parte din una dintre următoarele categorii: infracțiunile contra păcii și omenirii, infracțiunile contra siguranței statului sau contra siguranței naționale, terorismul, omorul, omorul calificat, omorul deosebit de grav, infracțiunile privind traficul de droguri și traficul de persoane, spălarea banilor, falsificarea de monede sau de alte valori, infracțiunile privitoare la nerespectarea regimului armelor și munițiilor, infracțiunile privitoare la regimul materialelor nucleare sau al altor materii radioactive, infracțiunile de corupție, infracțiunile contra patrimoniului care au produs consecințe deosebit de grave, precum și orice altă infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii al cărei minim special este de cel puțin 10 ani sau mai mare.

Or, inculpatul N.D. nu este cercetat în speță pentru vreo infracțiune care să se subsumeze enumerării limitative anterior menționate, cea mai gravă infracțiune reținută în sarcina sa fiind aceea de tâlhărie, pentru care legea prevede un minim special de 7 ani închisoare.

Prin urmare, nu este îndeplinită o condiție formală, expres prevăzută de legea specială pentru a se dispune atenuarea pedepsei, fiind inutilă examinarea măsurii în care denunțul formulat de către inculpat împotriva numiților "N." și J." a contribuit la identificarea și tragerea la răspundere penală a lui I.C., în cauza ce a făcut obiectul Dosarului nr. 27636/3/2008 al Tribunului București. În principiu, față de relațiile existente la dosar Curtea a constatat justă opinia procurorului în sensul că o atare identificare s-a datorat demersurilor fratelui inculpatului, iar nu acestuia însuși și nu a reținut incidența prevederilor art. 19, însă a avut în vedere disponibilitatea inculpatului D.N. de a colabora cu organele judiciare.

Reevaluând împrejurările concrete în care inculpatul a săvârșit infracțiunile ce îi sunt imputate, caracterul repetat al acestora și vădita sa specializare infracțională în valorificarea unor autoturisme sustrase, alături de contribuția concretă la comiterea faptelor și starea de recidivă, Curtea s-a orientat spre pedepse moderate, care să reflecte gradul de pericol social specific fiecărei infracțiuni comise.

A reținut în beneficiul inculpatului disponibilitatea de a contribui cu organele judiciare, situația sa familială (evidențiată de înscrisurile în circumstanțiere), dar și durata relativ îndelungată a procedurii, elemente ce vor fi valorificate conform prevederilor art. 74 alin. (2) C. pen. și art. 80 C. pen., aplicându-se o pedeapsă de 5 ani închisoare, sub minimul special legal pentru cea mai gravă infracțiune, respectiv pedepse moderate pentru celelalte infracțiuni, fără a aprecia necesară aplicarea unui spor.

A dispus ca pedeapsa rezultantă să fie executată în regim de detenție, reducând însă durata pedepsei complementare la 2 ani.

În baza art. 88 C. pen. a dedus prevenția inculpatului N.D. de la data de 9 februarie 2007 până la 29 septembrie 2008, de la 22 iunie 2009 până la 26 iunie 2009 și de la 17 noiembrie 2009 până la 24 mai 2011. Referitor la perioada 22 iunie 2009 până la 26 iunie 2009, Curtea a constatat că se impune deducerea acesteia din pedeapsa rezultantă deoarece, așa cum rezultă din înscrisurile existente la dosar, inculpatul a fost arestat în prezenta cauză, la 22 iunie 2009, în baza încheierii din 3 iunie 2009 a Tribunalului București și eliberat la data menționată ca urmare a revocării măsurii arestării preventive prin Decizia nr. 945/R din 26 iunie 2009 a Curții de Apel București, secția I penală.

A menținut măsura obligării de a nu părăsi localitatea Afumați, până la rămânerea definitivă a hotărârii, chiar dacă inculpatul este arestat în altă cauză, deoarece măsura este necesară pentru a se asigura prezența inculpatului la judecată, în eventualitatea liberării sale în cauza în care este deținut.

8) În cazul inculpatului C.R., a constatat, sub un prim aspect, nelegalitatea procedeului primei instanțe de a valorifica circumstanțele atenuante judiciare reținute în beneficiul inculpatului doar cu privire la o singură infracțiune concurentă și, pentru considerentele expuse anterior, le va avea în vedere pentru fiecare infracțiune ce alcătuiește pluralitatea.

Raportat la împrejurările concrete în care acesta a săvârșit infracțiunile consumate la datele de 31 martie 2006 și 7 iunie 2006, la contribuția mai redusă avută în deposedarea părții vătămate de sume de bani, dar și la finalitatea urmărită prin ajutorul dat lui G.D. după sustragerea vehiculului părții vătămate, a apreciat că gradul de pericol social concret al faptelor este unul moderat care, în contextul circumstanțelor personale favorabile inculpatului și a duratei relativ îndelungate a procedurii, justifică reținerea incidenței prevederilor art. 74 alin. (2) C. pen. și aplicarea unor pedepse reduse sub limita minimă specială.

Curtea a aplicat însă o pedeapsă ușor superioară pentru infracțiunea de tâlhărie, de 3 ani închisoare și va reduce, corespunzător art. 76 lit. e) C. pen., pedeapsa pentru infracțiunea prev. de art. 264 C. pen., urmând ca pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare să fie suspendată sub supraveghere pe durata unui termen de încercare de 7 ani, stabilit conform art. 862 C. pen., termen suficient pentru îndreptarea inculpatului și realizarea finalității preventive a pedepsei.

9-10) Referitor la inculpații M.A.J. și D.C., subsecvent schimbării încadrării juridice a infracțiunii de furt calificat, Curtea a menținut pedepsele principale de 4 ani închisoare aplicate acestora, date fiind împrejurările concrete ale comiterii faptei, organizarea prealabilă minuțioasă a furtului din noaptea de 11/12 noiembrie 2006, mijloacele calificate folosite, numărul persoanelor participante, dar și starea de recidivă postexecutorie incidentă în cazul ambilor și celelalte circumstanțe personale ale inculpaților, evaluate în ansamblu just de către tribunal.

A redus durata pedepsei complementare la 2 ani, interval suficient pentru a se asigura finalitatea acestei pedepse.

În baza art. 88 C. pen. a dedus prevenția ambilor inculpați de la 9 februarie 2007 până la 29 septembrie 2008, întrucât tribunalul a omis a avea în vedere că ambii au fost reținuți și arestați preventiv de la 9 februarie 2007, iar nu de la data de 3 august 2007.

A menținut măsura obligării de a nu părăsi localitatea București dispusă față de ambii inculpați.

11) Referitor la inculpatul G.D., subsecvent schimbării încadrării juridice a infracțiunii de furt calificat, a menținut pedeapsa principală rezultantă de 6 ani închisoare aplicată, constatând că instanța de fond a evaluat just toate împrejurările concrete ale cauzei, modul și mijloacele concrete de săvârșire a infracțiunilor, gradul lor de pericol social concret, dar și specializarea infracțională a inculpatului pe care o relevă.

Distinct de starea de recidivă postexecutorie, Curtea a apreciat că se impune a se da eficiență prevederilor art. 74 alin. (2) C. pen. respectiv afecțiunilor medicale grave de care suferă inculpatul, duratei totale a procedurii și conduitei adoptate în acest interval de timp, elemente ce, în cazul furtului calificat, justifică reducerea pedepsei sub minimul special, însă în acord cu exigențele art. 76 alin. (2) C. pen. și art. 80 C. pen.

A menținut și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor pe durata de 3 ani stabilită de tribunal, însă conform art. 88 C. pen. va deduce prevenția inculpatului de la 9 februarie 2007 până la 29 septembrie 2008, întrucât tribunalul a omis a avea în vedere și prevenția din data de 9 februarie 2007.

A menținut măsura obligării de a nu părăsi localitatea București dispusă față de inculpat.

12-13) În cazul inculpaților D.V. și V.S., a redus cuantumul pedepsei închisorii aplicate pentru infracțiunea prev. de art. 321 alin. (2) C. pen. la 2 ani și 6 luni închisoare, apreciind că, față de modalitatea concretă de comitere a faptei, de împrejurările în care a avut loc incidentul soldat cu tulburarea ordinii și liniștii publice și de contribuția concretă a inculpaților, pe de o parte, și starea de recidivă postexecutorie ori durata îndelungată a procedurii, pe de altă parte, o pedeapsă în acest cuantum este suficientă pentru a permite atingerea efectivă a scopului său preventiv-educativ.

Curtea a înlăturat însă aplicarea dispozițiilor art. 861 C. pen. și a dispus executarea pedepselor în regim de detenție, constatând că, față de condamnarea anterioară a acelor doi inculpați la pedepse de 3 ani, respectiv 5 ani închisoare (ce constituie primul termen al recidivei), dispozițiile art. 861 alin. (1) lit. b) C. pen. exclud posibilitatea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei, impunându-se executarea ei efectivă.

Conform art. 88 C. pen. a dedus prevenția inculpatului V.S. de la 9 februarie 2007 până la 8 iunie 2007, întrucât tribunalul a omis a avea în vedere și prevenția din data de 9 - 10 februarie 2007.

14) Raportându-se la aceleași circumstanțe obiective ale incidentului din data de 12 decembrie 2004, cu precădere la contribuția concretă redusă a inculpatului C.N., la durata relativ îndelungată a procedurii și la circumstanțele personale favorabile ale inculpatului, care nu este cunoscut cu antecedente penale și, la data incidentului, avea o vârstă relativ fragedă, Curtea a apreciat că se justifică aplicarea unei pedepse echivalente minimului special prevăzut de lege pentru infracțiunea prev. de art. 321 alin. (2) C. pen.

Aceleași elemente favorabile, alături de întreaga conduită a inculpatului pe parcursul procesului, au condus Curtea la concluzia că pronunțarea condamnării constituie un avertisment suficient și, chiar fără executarea pedepsei, acesta nu va mai săvârși alte infracțiuni, motiv pentru care a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe durata unui termen minim de încercare de 4 ani, stabilit conform art. 862 C. pen., cu impunerea unor obligații adaptate faptei și persoanei sale.

15) În cazul inculpatului R.C., Curtea a reținut, în prealabil, nelegalitatea procedeului primei instanțe de a valorifica circumstanțele atenuante judiciare doar cu privire la o singură infracțiune concurentă, dar și greșita încetare a procesului penal pentru infracțiunea prev. de art. 180 alin. (2) C. pen. (parte vătămată T.D.).

Reevaluând pedepsele prin raportare la toate coordonatele faptice ori juridice relevante, a apreciat că se justifică reținerea în beneficiul inculpatului a unor circumstanțe atenuante conform art. 74 alin. (2) C. pen., în raport de durata îndelungată a procedurii și de conduita avută de către inculpat în tot acest interval, respectiv de disponibilitatea constantă a acestuia de a presta activități licite, astfel cum rezultă din înscrisurile depuse în apel.

Luând în considerare și împrejurările concrete în care inculpatul a săvârșit infracțiunile consumate la datele de 3 august 2006 și 29 iunie 2005, contribuția sa la agresarea părților vătămate C.A. și T.D., dar și la tulburarea gravă a ordinii și liniștii publice, gradul de pericol social ridicat ce caracterizează infracțiunile contra persoanei, ori urmările efectiv produse (concretizate în vătămarea corporală a celor două părți vătămate și atingerea gravă a liniștii publice), alături de predispoziția spre violență pe care o relevă și cel de-al doilea incident, a apreciat că aplicarea unor pedepse ușor reduse sub limita specială reflectă just toate exigențele de individualizare.

Întreaga conduită a inculpatului pe parcursul procesului a condus Curtea la concluzia că pronunțarea condamnării constituie un avertisment suficient și, chiar fără executarea pedepsei, acesta nu va mai săvârși alte infracțiuni, motiv pentru care a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei rezultante de 2 ani și 6 luni închisoare, pe durata unui termen de încercare de 6 ani, stabilit conform art. 86 C. pen. cu impunerea unor obligații adaptate faptei și persoanei sale.

16) În cazul inculpatului M.V., Curtea a făcut aplicarea prevederilor art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. și a redus pedeapsa la nivelul minimului special rezultat în urma aplicării acestor prevederi legale.

A menținut dispoziția de suspendare sub supraveghere a executării pedepsei, pe durata unui termen de încercare de 4 ani și 8 luni, stabilit conform art. 862 C. pen., dispoziție vădit nelegală față de starea de recidivă, însă singura posibilă în speță, în condițiile în care Ministerul Public nu a formulat apel cu privire la acest inculpat. Aplicarea corectă a exigențelor art. 861 alin. (1) lit. b) C. pen. ar impune executarea efectivă a pedepsei, cu agravarea situației inculpatului în propria cale de atac, ceea ce ar contraveni unui principiu fundamental ce guvernează controlul judiciar.

În raport de exigențele art. 372 C. proc. pen., Curtea a menținut și dispoziția de încetare a procesului penal pentru infracțiunea prev. de art. 290 C. pen. (faptă din 5 octombrie 2005), deși la data soluționării cauzei în primă instanță ori în apel nu se împlinise termenul de prescripție specială a răspunderii penale, prev. de art. 122 lit. d) și art. 124 C. pen.

17) În cazul inculpatului V.G., a constatat că pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată pentru infracțiunea de ultraj comisă la data de 12 decembrie 2004 reflectă just toate circumstanțele reale ale cauzei, contribuția concretă a inculpatului ori datele sale personale, inclusiv starea de recidivă postexecutorie incidentă în speță. Curtea nu a identificat în conduita de ansamblu a inculpatului elemente a căror valorificare să fi fost omisă de către tribunal și care să justifice modificarea cuantumului pedepsei în sensul majorării ori micșorării sale. Prin urmare, a menținut pedeapsa aplicată și a înlăturat doar chestiunile de nelegalitate vizând greșita reținere a art. 37 lit. b) C. pen. pentru infracțiunea prev. de art. 180 alin. (1) C. pen. ori pe cele vizând temeiul achitării pentru grup infracțional.

18) Cu privire la inculpatul V.F., a reevaluat durata pedepselor prin raportare la dispozițiile art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. de care inculpatul a înțeles să uzeze în apel, dar și la toate împrejurările în care acesta a săvârșit fapta de tentativă de omor asupra părții vătămate I.G. ori a fost implicat în tulburarea gravă a ordinii și liniștii publice la acea dată.

Luând în considerare și durata îndelungată a procedurii, circumstanțele personale ale inculpatului, starea de recidivă incidentă în speță, dar și conduita ulterioară a inculpatului, care a fost condamnat pentru alte fapte concurente, Curtea a apreciat că o ușoară reducere a cuantumului pedepselor, la un nivel oricum superior minimului special, reflectă just toate criteriile de individualizare. Aceleași circumstanțe, alături de implicarea inculpatului într-un incident consumat integral la aceeași dată (iar nu prin acte repetate de natură a evidenția perseverență infracțională), relevă posibilitatea atingerii scopului preventiv-educativ al pedepsei și fără aplicarea unui spor.

19) În cazul inculpatului R.Co., Curtea a avut în vedere împrejurările concrete în care acesta a fost implicat în fapta de tâlhărie îndreptată împotriva părții vătămate R.A., contribuția sa concretă la limitarea libertății psihice a părții vătămate, caracterul singular al acestui incident raportat la persoana inculpatului, care nu a mai săvârșit alte fapte penale.

Totodată, a avut în vedere ansamblul datelor pozitive ce caracterizează persoana inculpatului, astfel cum rezultă din înscrisurile în circumstanțiere administrate la instanța de fond și care relevă diligențele sale în a presta activități licite, precum și apartenența sa la un mediu familial stabil, de natură a facilita deplina sa reeducare chiar fără executarea efectivă a pedepsei.

Ansamblul acestor elemente pozitive, alături de durata relativ îndelungată a procedurii, au fost valorificate ca circumstanțe atenuante judiciare conform art. 74 alin. (2) C. pen., iar pedeapsa redusă sub limita minimă specială, la nivelul a 3 ani închisoare.

Întreaga conduită a inculpatului pe parcursul procesului a dus la concluzia că pronunțarea condamnării constituie un avertisment suficient și, chiar fără executarea pedepsei, acesta nu va mai săvârși alte infracțiuni, motiv pentru care a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 5 ani, stabilit conform art. 862 C. pen. cu impunerea unor obligații adaptate faptei și persoanei sale.

20) În privința inculpatului P.M., Curtea a reevaluat pedepsele ca efect al înlăturării stării de recidivă prev. de art. 37 lit. a) C. pen. eronat reținută, luând însă în considerare împrejurările concrete în care au fost comise infracțiunile de tâlhărie și furt deduse judecății, contribuția determinantă a inculpatului la consumarea fiecărei fapte (respectiv actele de violență comise asupra victimei A.F. ori participația decisivă la comiterea celor două acte materiale de furt), caracterul repetat al faptelor, orientate spre atingerea aceluiași tip de relații sociale. A avut în vedere, de asemenea, urmările efectiv produse prin faptele penale, astfel cum au fost evaluate în analiza situației coinculpatului D.D.

Luând în considerare perseverența infracțională pe care o relevă faptele deduse judecății, dar și condamnările ulterioare pentru fapte concurente, unele comise ulterior celor analizate, Curtea a apreciat că intervalul de timp scurs până în prezent nu a dus la inițierea reală a unui proces de reeducare a inculpatului, astfel încât nu se justifică reținerea unor circumstanțe atenuante în beneficiul său.

A redus însă durata fiecărei pedepse cu 1 an, urmând ca pedeapsa rezultantă de 7 ani închisoare să fie executată în regim de detenție. Față de conduita de ansamblu a inculpatului, a apreciat că nu se impune aplicarea unui spor în prezenta cauză, însă a menținut pedeapsa complementară, înlăturând aplicarea prevederilor art. 39 C. pen.

21) Cu privire la inculpatul M.B.D., a reevaluat durata pedepselor prin raportare la dispozițiile art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. de care inculpatul a înțeles să uzeze în apel, dar și la toate împrejurările în care acesta a săvârșit faptele de furt calificat în formă continuată și favorizarea infractorului reținute în sarcina sa. Reținând, în acest sens, contribuția specifică coautoratului, rolul determinant avut în activitatea infracțională de furt, toate comise din apartamente, valoarea prejudiciului cauzat și faptul că acesta a fost recuperat în mică parte, Curtea a apreciat că se impune aplicarea unor pedepse superioare limitei speciale reduse ca efect al aplicării prevederilor art. 3201 C. proc. pen.

Având în vedere, totodată, perseverența infracțională pe care o relevă faptele deduse judecății, dar și condamnările ulterioare pentru fapte concurente, Curtea a apreciat că intervalul de timp scurs până în prezent nu a dus la inițierea reală a unui proces de reeducare a inculpatului, astfel încât nu se justifică reținerea unor circumstanțe atenuante în beneficiul său și nici aprecierea că scopul pedepsei poate fi atins fără executarea ei efectivă.

În schimb, a înlăturat pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor stabilită de către instanța de fond, apreciind suficientă pentru îndreptarea inculpatului represiunea specifică pedepsei principale de 3 ani și 6 luni închisoare, ce va fi executată în regim de detenție.

22-23) Referitor la inculpații D.G. și A.G. (ambii doar apelanți în prezenta cauză), subsecvent schimbării încadrării juridice a infracțiunii de furt calificat, Curtea a menținut pedepsele principale de 3 ani închisoare aplicate acestora, date fiind toate împrejurările în care a fost plănuită și executată activitatea de furt din depozitul SC W.I. SRL și gradul ridicat de pericol social al faptei, astfel cum au fost analizate anterior.

Conduita de ansamblu manifestată de către inculpați ulterior comiterii infracțiunii deduse judecății, concretizată în condamnarea ori cercetarea lor pentru infracțiuni concurente, alături de sustragerea lui A.G. de la urmărire penală, conduce la concluzia că intervalul de timp scurs până în prezent nu a dus la inițierea reală a unui proces de reeducare, astfel încât nu se justifică reținerea unor circumstanțe atenuante în beneficiul inculpaților și nici aprecierea că scopul pedepsei poate fi atins fără executarea ei efectivă.

24) Cu privire la inculpatul C.L., a reevaluat durata pedepselor prin raportare la dispozițiile art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. de care inculpatul a înțeles să uzeze în apel, dar și la toate împrejurările concrete în care au fost comise infracțiunile de tâlhărie și furt deduse judecății, contribuția determinantă a inculpatului la consumarea fiecărei fapte (respectiv actele de violență comise asupra victimei A.F. ori participația decisivă la comiterea furtului), caracterul repetat al actelor sale, orientate spre atingerea aceluiași tip de relații sociale. A avut în vedere, de asemenea, urmările efectiv produse prin faptele penale, astfel cum au fost evaluate în analiza situației coinculpaților, precum și circumstanțele personale ale inculpatului, cu precădere condamnările suferite pentru fapte concurente.

Apreciind, prin urmare, că scopul pedepsei poate fi atins doar prin executarea ei efectivă, a redus însă durata fiecărei pedepse, stabilind ca inculpatul să execute o pedeapsă rezultantă de 5 ani și 6 luni închisoare și pedeapsa complementară stabilită de către instanța de fond.

25) În cazul inculpatului P.M., subsecvent schimbării încadrării juridice a infracțiunii de furt calificat, a dat eficiență atitudinii sincere manifestată în faza de urmărire penală și rolului semnificativ avut de declarațiile inculpatului în lămurirea deplină a contribuției și identității participanților la comiterea furtului din noaptea de 11/12 noiembrie 2006. Declarațiile inculpatului au servit în mod efectiv la lămurirea cauzei, astfel încât conduita sa procesuală justifică reținerea incidenței dispozițiilor art. 74 lit. c) C. pen.

Luând însă în considerare și toate circumstanțele obiective ale furtului, modul organizat de comitere și valoarea prejudiciului cauzat, precum și antecedența penală a inculpatului ori starea de recidivă postcondamnatorie incidentă în speță, Curtea a dat eficiență dispozițiilor art. 80 C. pen. și a aplicat o pedeapsă echivalentă minimului special de 3 ani, cu executare în regim de detenție.

Față de natura și gravitatea concretă infracțiunii deduse judecății, a făcut aplicarea art. 61 alin. (1) C. pen. și a revocat liberarea condiționată din executarea pedepsei de 5 ani închisoare, aplicată prin Sentința penală nr. 128 din 27 ianuarie 2003 a Judecătoriei sectorului 2 București (definitivă la data de 23 iulie 2003), dispunând ca P.M. să execute pedeapsa de 3 ani închisoare.

A înlăturat pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor stabilită de către instanța de fond, apreciind suficientă pentru îndreptarea inculpatului represiunea specifică pedepsei principale de 3 ani închisoare, ce va fi executată în regim de detenție.

26) În cazul inculpatei B.G., reevaluând împrejurările în care aceasta a primit bunuri sustrase de către D.C., rolul decisiv avut în acest sens de relația afectivă existentă între cei doi inculpați, împrejurarea că bunurile primite au fost ulterior restituite părții vătămate, dar și circumstanțele personale favorabile, a concluzionat că aplicarea unei pedepse mai reduse, orientate spre minimul special prevăzut de lege, este de natură a permite atingerea scopului său preventiv-educativ.

Înscrisurile în circumstanțiere depuse în apel au reliefat faptul că inculpata a manifestat constant preocupare pentru prestarea unei activități licite, este încadrată în muncă și se bucură de apreciere în acest mediu, elemente care alături de lipsa antecedentelor penale, justifică reducerea pedepsei până la limita a 9 luni închisoare, precum și suspendarea sa condiționată, conform art. 81 C. pen.

S-a apreciat ca fondată critica Ministerului Public referitoare la nelegalitatea termenului de încercare fixat prin sentința tribunalului, astfel încât o corectă aplicare a prevederilor art. 82 C. pen. au reclamat stabilirea unui termen de încercare la nivelul a 2 ani și 9 luni.

27) O situație similară s-a constatat și în cazul intimatului-inculpat I.M., în cazul căruia termenul de încercare al suspendării condiționate este mai mare decât limita rezultată ca efect al aplicării prevederilor art. 82 C. pen., astfel încât Curtea a stabilit o durată de 4 ani, corespunzătoare pedepsei de 2 ani închisoare aplicată inculpatului.

29-29) În ceea ce îi privește pe inculpații P.C. și R.M., față de care nu au fost dispuse soluții de condamnare, a procedat la modificarea sentinței doar cu privire la dispunerea încetării procesului penal pentru infracțiunea prev. de art. 180 alin. (1) C. pen. și la corectul temei al achitării pentru fapta prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003, respectiv la constatarea perioadei în care cel de-al doilea inculpat s-a aflat în stare de arest preventiv în prezenta cauză, conform relațiilor comunicate în apel.

C) Latura civilă

S-a arătat că modalitatea de soluționare a laturii civile prin sentința tribunalului comportă discuții doar sub următoarele aspecte punctuale:

- greșita obligare a inculpaților B.G. și I.M. la plata sumei de 175.839,87 RON despăgubiri civile acordate părții civile SC W.I. SRL. Inculpatul I.M. nu a participat la comiterea furtului în dauna acestei persoane juridice (fapta de tăinuire ce i se impută fiind în legătură cu sustragerea autoturismului părții vătămate C.F.), astfel încât antrenarea răspunderii sale civile este contrară exigențelor art. 14 C. proc. pen. La rândul său, inculpata B.G. a restituit părții vătămate bunurile primite, ea reparând astfel integral prejudiciul, în măsura în care l-a cauzat. Cum inculpata nu este coautor al infracțiunii de furt, obligația sa solidară de a repara prejudiciul este limitată la propria contribuție (respectiv la valoarea bunurilor tăinuite), fiind lipsită de temei antrenarea răspunderii civile a inculpatei pentru întregul prejudiciul cauzat prin fapta de furt a altor persoane.

- greșita obligare solidară a inculpaților D.D., G.D., P.M. și C.L. la plata sumei de 120.000 RON despăgubiri civile către partea civilă A.F., în condițiile în care această parte vătămată a declarat expres, în primul ciclu procesual, că nu se constituie parte civilă în procesul penal.

- greșita obligare a inculpatului C.L. la plata sumei de 5.000 RON despăgubiri civile acordate părții civile P.I., în condițiile în care acestui inculpat i se impută doar fapta de sustragere a autoturismului părții vătămate D.S.

- greșita obligare a solidară a inculpaților R.E., D.N., R.A., D.V., C.N., V.S., R.C., V.G., V.F. la plata cheltuielilor de spitalizare în sumă de 2.302,227 RON, pretinse de Spitalul Clinic de Urgență "S.P.". Așa cum rezultă din înscrisurile existente la dosar, aceste cheltuieli sunt aferente spitalizării inculpatului V.F. însuși, iar nu vreuneia dintre cele trei părți vătămate ce au suferit vătămări în incidentul din data de 12 decembrie 2004, impunându-se respingerea ca neîntemeiată a acțiunii civile promovate de unitatea sanitară în actualul cadru procesual.

- greșita obligare a inculpatului M.A.J. la plata despăgubirilor civile acordate părții civile C.F.V., în condițiile în care inculpatului i se impută doar săvârșirea unei fapte ce aduce atingere înfăptuirii justiției (respectiv cea prevăzută de art. 264 C. pen.), infracțiune nesusceptibilă de a genera prejudicii materiale, comisă ulterior faptei de furt prejudiciabile.

Legat de pretențiile acestei părți civile, singura persoană trimisă în judecată, ce a contribuit prin faptele sale la prejudicierea părții civile, este inculpatul D.N. S-a apreciat ca justă însă observația Ministerului Public în sensul că suma de 50.000 RON solicitată inițial de către partea civilă reflectă valoarea autoturismului și a bunurilor aflate în interior. Or, în condițiile în care autoturismul a fost recuperat în natură, raportându-se la declarațiile părții vătămate aflate la dosar, Curtea a apreciat că echivalentul prejudiciului cauzat părții civile și nerecuperat se situează la nivelul sumei de 25.000 RON, sumă la plata căreia urmează a fi obligat inculpatul D.N.

- greșita obligare solidară a inculpaților N.D. și C.R. la plata sumei de 2.050 euro despăgubiri civile către partea civilă R.A.M., în condițiile în care această parte vătămată a declarat expres, în cursul judecății, că nu se constituie parte civilă în procesul penal, prejudiciul material fiind recuperat.

Referitor la partea vătămată N.E., contrar susținerilor Ministerului Public, instanța de fond s-a pronunțat în sentință, luând act că această parte vătămată nu s-a constituit parte civilă. O atare dispoziție este concordantă manifestării exprese de voință a părții vătămate, astfel cum rezultă din înscrisurile aflate la dosar.

Prin urmare, Curtea a modificat soluția dispusă pe latură civilă doar în aceste coordonate, constatând că restul dispozițiilor instanței de fond sunt legale și pe deplin conforme probelor administrate.

În final, a apreciat neîntemeiată critica Ministerului Public referitoare la greșita restituire a bunurilor ridicate de la inculpații V.S., R.E., R.M. și D.V. Toate bunurile identificate conform dispozițiilor sentinței sunt bunuri ce nu se încadrează în categoria celor supuse confiscării conform art. 118 C. pen., nefiind bunuri produse ori folosite la săvârșirea faptelor deduse judecății și nici bunuri dobândite prin săvârșirea faptelor penale. Singurele incidente în care au fost implicați acești inculpați sunt cele desfășurate la U. la data de 12 decembrie 2004 (în cazul inculpaților V. și D.), respectiv la Buftea la data de 3 august 2006 (R.E.), incidente limitate la tulburarea ordinii și liniștii publice ori la vătămarea corporală a unor persoane.

Probatoriul nu confirmă existența vreunei legături între sumele de bani, telefoanele mobile ori bijuteriile ridicate de la inculpați, pe de o parte, și săvârșirea faptelor deduse judecății, pe de altă parte, după cum, referitor la inculpații anterior menționați, nu a fost promovată o acțiune civilă a cărei admitere să impună Curții evaluarea necesității luării unor eventuale măsuri asigurătorii, pentru a căror aducere la îndeplinire să fie necesară păstrarea bunurilor în custodia organelor judiciare.

În absența unui temei legal al rămânerii acestor bunuri la dispoziția organelor judiciare, este corectă soluția de restituire a lor către inculpați.

Pentru aceste considerente, prin Decizia penală nr. 95/A din data de 26 martie 2013, Curtea de Apel București, secția a II-a penală, a dispus următoarele:

A luat act de retragerea apelului declarat de inculpatul N.P.

A admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial București și apelanții-inculpați: 1) B.G., 2) C.L., 3) C. (fost D.) N., 4) D.D., 5) D.N., 6) D.V., 7) N.D., 8) D.C., 9) D.G., 10) G.D., 11) M.A.J., 12) M.B.D., 13) M.S.I.A., 14) M.V., 15) P.M., 16) P.M., 17) R.A., 18) R.C., 19) R.E., 20) C.R., 21) V.F., 22) V.G., 23) V.S., 24) A.G. împotriva Sentinței penale nr. 890 din data de 21 decembrie 2011 a Tribunalului București, secția a II-a penală.

A desființat, în parte, sentința penală apelată și rejudecând, în fond:

1) A descontopit pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare aplicată inculpatului D.D. (zis "E.") în pedepsele componente pe care le-a repus în individualitatea lor.

A înlăturat dispoziția de schimbare a încadrării juridice din infracțiunea prev. de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b), c), alin. (21) lit. a) și alin. (3) C. pen. cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen. (parte vătămată A.F.) în infracțiunea prev. de art. 221 C. pen. cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen. și din infracțiunea prev. de art. 208 - 209 alin. (1) lit. a), e), g) și i) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 33 lit. a) C. pen. (două acte materiale - părți vătămate D.S. și P.I.) în infracțiunea prev. de art. 221 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 33 lit. a) C. pen.

În baza art. 334 C. proc. pen. a schimbat încadrarea juridică a faptei de tâlhărie din infracțiunea prev. de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b), c), alin. (21) lit. a) și alin. (3) C. pen. în infracțiunea prev. de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b), c) și alin. (21) lit. a) C. pen.

În baza art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b), c) și alin. (21) lit. a) C. pen. cu aplicarea art. 74 alin. (2) C. pen. și art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen. l-a condamnat pe inculpatul D.D. la pedeapsa de 4 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie (faptă din 8 iulie 2006, p. văt. A.F.).

În baza art. 208 - 209 alin. (1) lit. a), e), g), i) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 alin. (2) C. pen., art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen. și art. 80 alin. (2) C. pen. l-a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat în formă continuată (faptă din 11 iulie 2006 - 21 iulie 2006, p. văt. D.S. și P.I.).

În baza art. 33 lit. a) - art. 34 lit. b) C. pen. a contopit pedepsele astfel stabilite, urmând ca inculpatul D.D. să execute, în final, pedeapsa cea mai grea, de 4 ani și 6 luni închisoare.

În baza art. 71 C. pen. a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe durata executării pedepsei închisorii.

A înlăturat aplicarea art. 861, art. 863, art. 864 și art. 71 alin. (5) C. pen.

A modificat temeiul achitării inculpatului D.D. pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 7 alin. (1), (3) cu ref. la art. 2 lit. b) pct. 20 din Legea nr. 39/2003, în sensul reținerii incidenței disp. art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen.

A menținut măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara dispusă față de inculpatul D.D.

A încuviințat cererea inculpatului D.D. de schimbare a locuinței în București, str. S.R.G., sector 2.

2) În baza art. 26 C. pen. rap. la art. 208 - 209 alin. (1) lit. a), g), i) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., art. 74 alin. (2) C. pen., art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen. și art. 80 alin. (2) C. pen. l-a condamnat pe inculpatul M.S.I.A. la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat în formă continuată, în forma de participație a complicității (faptă din 26 octombrie 2006 - 29 octombrie 2006, părți vătămate C.A., R.S. și P.A.).

În baza art. 861 C. pen. a suspendat sub supraveghere executarea pedepsei închisorii, pe durata unui termen de încercare de 6 ani, stabilit conform art. 862 C. pen.

În baza art. 863 alin. (1) și alin. (3) lit. d) C. pen., pe durata termenului de încercare, a dispus ca inculpatul să respecte următoarele măsuri de supraveghere și obligații:

- să se prezinte lunar la Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul București, la datele fixate de acest serviciu;

- să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

- să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență;

- să nu intre în legătură cu inculpații M.B.D. și G.D.

A atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 864 C. pen. privind cazurile de revocare a suspendării sub supraveghere a executării pedepsei.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. a suspendat executarea pedepselor accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii.

A înlăturat aplicarea dispozițiilor art. 350 C. proc. pen. privind arestarea acestui inculpat.

3) A descontopit pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare aplicată inculpatului R.E. (zis "E.C.") în pedepsele componente pe care le-a repus în individualitatea lor.

În baza art. 192 alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 74 alin. (2) C. pen. și art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen. l-a condamnat pe inculpatul R.E. la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu (faptă din 2/3 august 2006).

În baza art. 321 alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 74 alin. (2) C. pen. și art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen. l-a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de 1 an și 8 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice.

În baza art. 181 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 74 alin. (2) C. pen. și art. 76 alin. (1) lit. e) C. pen. l-a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de 5 luni închisoare (parte vătămată P.E.).

În baza art. 33 lit. a) - art. 34 lit. b) C. pen. a contopit pedepsele astfel stabilite, urmând ca inculpatul R.E. să execute pedeapsa cea mai grea, de 2 ani și 6 luni închisoare.

În baza art. 861 C. pen. a suspendat sub supraveghere executarea pedepsei închisorii, pe durata unui termen de încercare de 6 ani, stabilit conform art. 862 C. pen.

În baza art. 863 alin. (1) și alin. (3) lit. d) C. pen., pe durata termenului de încercare, a dispus ca inculpatul să respecte următoarele măsuri de supraveghere și obligații:

- să se prezinte lunar la Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul București, la datele fixate de acest serviciu;

- să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

- să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență;

- să nu intre în legătură cu părțile vătămate P.E. și C.A. și cu inculpatul D.N. (zis "C.").

A atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 864 C. pen. privind cazurile de revocare a suspendării sub supraveghere a executării pedepsei.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., a suspendat executarea pedepselor accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii.

În baza art. 88 C. pen. a dedus prevenția inculpatului R.E. de la 9 februarie 2007 până la 16 octombrie 2007.

A modificat temeiul achitării inculpatului R.E. pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 7 alin. (1), (3) cu ref. la art. 2 lit. b) pct. 20 din Legea nr. 39/2003, în sensul reținerii incidenței disp. art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen.

A menținut măsura obligării de a nu părăsi localitatea București dispusă față de inculpat.

4) În baza art. 334 C. proc. pen. a schimbat încadrarea juridică a faptelor reținute în sarcina inculpatului N.P. (fost D., zis "C.") în sensul reținerii incidenței prevederilor art. 37 lit. a) C. pen. pentru toate aceste infracțiuni, cu excepția celei prevăzute de art. 180 alin. (1) C. pen.

În baza art. 321 alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen. l-a condamnat pe inculpatul N.P. la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice (faptă din 12 decembrie 2004).

În baza art. 61 alin. (1) C. pen. a menținut liberarea condiționată a inculpatului N.P. din executarea pedepsei de 7 ani și 6 luni închisoare, aplicată prin Sentința penală nr. 126 din 9 iulie 2002 a Tribunalului Giurgiu (definitivă prin neapelare la data de 22 iulie 2002).

În baza art. 11 pct. 2 lit. b) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. g) C. proc. pen. cu referire la art. 122 alin. (1) lit. d), e) și art. 124 C. pen. a încetat procesul penal față de același inculpat sub aspectul comiterii a două infracțiuni de lovire sau alte violențe, fiecare prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. (părți vătămate R.I.D. și I.G.) și o infracțiune prevăzută de art. 180 alin. (1) C. pen. (parte vătămată B.N.).

A modificat temeiul achitării inculpatului N.P. pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 7 alin. (1), (3) cu ref. la art. 2 lit. b) pct. 20 din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., în sensul reținerii incidenței disp. art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen.

În baza art. 88 C. pen. a dedus prevenția inculpatului N.P. de la 9 februarie 2007 până la 26 octombrie 2007.

5) A descontopit pedeapsa rezultantă de 7 ani și 8 luni închisoare aplicată inculpatului D.N. (zis "C.") în pedepsele componente pe care le-a repus în individualitatea lor.

A înlăturat dispoziția de încetare a procesului penal față de inculpat pentru o infracțiune prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen. (parte vătămată T.D.).

În baza art. 180 alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen. l-a condamnat pe inculpatul D.N. (zis "C.") la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe (faptă din 2/3 august 2006, parte vătămată T.D.).

În baza art. 33 lit. a) - art. 34 lit. b) C. pen., art. 35 alin. (1) C. pen. a contopit pedeapsa astfel stabilită cu cele trei pedepse de câte 4 ani închisoare, pedeapsa de 3 ani închisoare și pedeapsa de 7 ani și 8 luni închisoare, toate aplicate prin sentința penală, urmând ca inculpatul D.N. să execute, în final, pedeapsa cea mai grea, de 7 ani și 8 luni închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale.

A modificat temeiul achitării inculpatului D.N. pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 7 alin. (1) și (3) cu ref. la art. 2 lit. b) pct. 1 din Legea nr. 39/2003 cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen. în sensul reținerii incidenței disp. art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen.

A menținut măsura obligării de a nu părăsi localitatea București dispusă față de inculpat.

6) A descontopit pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare aplicată inculpatului R.A. (zis "A.C.") în pedepsele componente pe care le-a repus în individualitatea lor.

A înlăturat aplicarea dispozițiilor art. 74 - 76 lit. c) C. pen. reținute sub aspectul infracțiunii prev. de art. 192 alin. (2) C. pen.

În baza art. 192 alin. (2) C. pen. l-a condamnat pe inculpatul R.A. la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu (faptă din 2/3 august 2006).

În baza art. 33 lit. a) - art. 34 lit. b) C. pen. a contopit pedeapsa astfel stabilită cu cele trei pedepse de câte 2 ani închisoare, toate aplicate prin sentința penală, urmând ca inculpatul R.A. să execute, în final, pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.

În baza art. 861 C. pen. a suspendat sub supraveghere executarea pedepsei închisorii, pe durata unui termen de încercare de 7 ani, stabilit conform art. 862 C. pen.

În baza art. 863 alin. (1) și alin. (3) lit. d) C. pen., pe durata termenului de încercare, a dispus ca inculpatul să respecte următoarele măsuri de supraveghere și obligații:

- să se prezinte lunar la Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul București, la datele fixate de acest serviciu;

- să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

- să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență;

- să nu intre în legătură cu părțile vătămate P.E. și C.A. și cu inculpatul D.N. (zis "C.").

A atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 864 C. pen. privind cazurile de revocare a suspendării sub supraveghere a executării pedepsei.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., a suspendat executarea pedepselor accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii.

În baza art. 334 C. proc. pen. a schimbat încadrarea juridică a faptei de tâlhărie din infracțiunea prev. de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b) și alin. (21) lit. a) și b) C. pen. în infracțiunea de lovire sau alte violențe, prev. de art. 180 alin. (1) C. pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit. b) C. pen. rap. la art. 10 lit. g) C. proc. pen. cu referire la art. 122 alin. (1) lit. e) și art. 124 C. pen. a încetat procesul penal față de inculpatul R.A. sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 180 alin. (1) C. pen. (faptă din 29 iunie 2005, parte vătămată I.D.).

A modificat temeiul achitării inculpatului R.A. pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 7 alin. (1), (3) cu ref. la art. 2 lit. b) pct. 20 din Legea nr. 39/2003, în sensul reținerii incidenței disp. art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen.

A menținut măsura obligării de a nu părăsi țara dispusă față de inculpat.

7) A descontopit pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare aplicată inculpatului D.N. (zis "A.") în pedepsele componente pe care le-a repus în individualitatea lor.

În baza art. 334 C. proc. pen. a schimbat încadrarea juridică a faptei de tâlhărie din infracțiunea prev. de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. c) și alin. (21) lit. a) C. pen. cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen. în infracțiunea prev. de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b), c) și alin. (21) lit. a) C. pen. cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen.

În baza art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b), c) și alin. (21) lit. a) C. pen. cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen., art. 74 alin. (2) și art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen., art. 80 alin. (2) C. pen. l-a condamnat pe inculpatul D.N. la pedeapsa de 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie (faptă din 31 martie 2006, parte vătămată R.A.M.).

A redus durata pedepsei complementare a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. la 2 ani, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 221 C. pen. cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen., art. 74 alin. (2) și art. 76 alin. (1) lit. e) C. pen., art. 80 alin. (2) C. pen. l-a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tăinuire (faptă din data de 5 octombrie 2005).

În baza art. 25 C. pen. rap. la art. 290 C. pen. cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen., art. 74 alin. (2) și art. 76 alin. (1) lit. e) C. pen., art. 80 alin. (2) C. pen. l-a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată (faptă din data de 5 octombrie 2005).

În baza art. 291 C. pen. cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen., art. 74 alin. (2) și art. 76 alin. (1) lit. e) C. pen., art. 80 alin. (2) C. pen. l-a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals (faptă din data de 13 octombrie 2005).

În baza art. 264 C. pen. cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen., art. 74 alin. (2) și art. 76 alin. (1) lit. e) C. pen., art. 80 alin. (2) C. pen. l-a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de favorizarea infractorului (faptă din data de 7 iunie 2006).

În baza art. 33 lit. a) - art. 34 lit. b) C. pen. și art. 35 alin. (1) C. pen. a contopit cele cinci pedepse astfel stabilite, urmând ca inculpatul D.N. să execute, în final, pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 C. pen.a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe durata executării pedepsei închisorii.

În baza art. 88 C. pen. a dedus prevenția inculpatului D.N. de la data de 9 februarie 2007 până la 29 septembrie 2008, de la 22 iunie 2009 până la 26 iunie 2009 și de la 17 noiembrie 2009 până la 24 mai 2011.

A modificat temeiul achitării inculpatului D.N. pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 7 alin. (1), (3) cu ref. la art. 2 lit. b) pct. 20 din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., în sensul reținerii incidenței disp. art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen.

A menținut măsura obligării de a nu părăsi localitatea Afumați dispusă față de inculpatul N.D.

A constatat că inculpatul este arestat în altă cauză.

8) A descontopit pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare aplicată inculpatului C.R. (zis "I.") în pedepsele componente pe care le repune în individualitatea lor.

În baza art. 334 C. proc. pen. a schimbat încadrarea juridică a faptei de tâlhărie din infracțiunea prev. de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. c) și alin. (21) lit. a) C. pen. în infracțiunea prev. de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b), c) și alin. (21) lit. a) C. pen.

În baza art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b), c) și alin. (21) lit. a) C. pen. cu aplic. art. 74 alin. (2) și art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen. l-a condamnat pe inculpatul C.R. la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie (faptă din 31 martie 2006, parte vătămată R.A.M.).

În baza art. 264 C. pen. cu aplic. art. 74 alin. (2) și art. 76 alin. (1) lit. e) C. pen. l-a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de 2 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de favorizarea infractorului (faptă din luna iunie 2006).

În baza art. 33 lit. a) - art. 34 lit. b) C. pen. a contopit cele două pedepse astfel stabilite, urmând ca inculpatul C.R. să execute, în final, pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.

În baza art. 861 C. pen. a suspendat sub supraveghere executarea pedepsei închisorii, pe durata unui termen de încercare de 7 ani, stabilit conform art. 862 C. pen.

În baza art. 863 alin. (1) și alin. (3) lit. d) C. pen., pe durata termenului de încercare, a dispus ca inculpatul să respecte următoarele măsuri de supraveghere și obligații:

- să se prezinte lunar la Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul București, la datele fixate de acest serviciu;

- să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

- să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență;

- să nu intre în legătură cu părțile vătămate R.A.M. și S.M.

A atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 864 C. pen. privind cazurile de revocare a suspendării sub supraveghere a executării pedepsei.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., a suspendat executarea pedepselor accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii.

A modificat temeiul achitării inculpatului C.R. pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 7 alin. (1), (3) cu ref. la art. 2 lit. b) pct. 20 din Legea nr. 39/2003 în sensul reținerii incidenței disp. art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen.

A menținut măsura obligării de a nu părăsi țara dispusă față de inculpatul C.R.

9) În baza art. 334 C. proc. pen. a schimbat încadrarea juridică a faptei de tâlhărie reținută față de inculpatul P.C. (fost M.) din infracțiunea prev. de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b) și alin. (21) lit. a) și b) C. pen. în infracțiunea de lovire sau alte violențe, prev. de art. 180 alin. (1) C. pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit. b) C. pen. rap. la art. 10 lit. g) C. proc. pen. cu referire la art. 122 alin. (1) lit. e) și art. 124 C. pen. a încetat procesul penal față de inculpatul P.C. (fost M.) sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 180 alin. (1) C. pen. (faptă din 29 iunie 2005, parte vătămată I.D.).

A modificat temeiul achitării inculpatului P.C. (fost M.) pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 7 alin. (1), (3) cu ref. la art. 2 lit. b) pct. 20 din Legea nr. 39/2003 în sensul reținerii incidenței disp. art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen.

10) A descontopit pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare aplicată inculpatului M.A.J. în pedepsele componente pe care le repune în individualitatea lor.

În baza art. 334 C. proc. pen. a schimbat încadrarea juridică a faptei de furt calificat reținută față de inculpatul M.A.J. din infracțiunea prev. de art. 208 - 209 alin. (1) lit. a), e), g) și i) C. pen. cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen. în infracțiunea prev. de art. 208 - 209 alin. (1) lit. a), g), i) C. pen. cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen.

În baza art. 208 - 209 alin. (1) lit. a), g), i) C. pen. cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen. l-a condamnat pe inculpatul M.A.J. la pedeapsa de 4 ani închisoare pentru infracțiunea de furt calificat (faptă din 11/12 noiembrie 2006, parte vătămată SC W.I. SRL).

A redus durata pedepsei complementare a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pe o perioadă de 2 ani, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 88 C. pen. a dedus prevenția inculpatului M.A.J. de la 9 februarie 2007 până la 29 septembrie 2008.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen. l-a achitat pe inculpatul M.A.J. sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 264 C. pen. cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen.

A modificat temeiul achitării inculpatului M.A.J. pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen., în sensul reținerii incidenței disp. art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen.

A menținut măsura obligării de a nu părăsi localitatea București dispusă față de inculpatul M.A.J.

11) A descontopit pedeapsa rezultantă de 6 ani închisoare aplicată inculpatului G.D. (zis "D.R.S.") în pedepsele componente pe care le-a repus în individualitatea lor.

În baza art. 334 C. proc. pen. a schimbat încadrarea juridică a faptei de furt calificat reținută față de inculpatul G.D. din infracțiunea prev. de art. 208 - 209 alin. (1) lit. a), e), g), i) și alin. (4) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 37 lit. b) C. pen. în infracțiunea prev. de art. 208 - 209 alin. (1) lit. a), g), i) și alin. (4) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 37 lit. b) C. pen.

În baza art. 208 - 209 alin. (1) lit. a), g), i) și alin. (4) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 37 lit. b) C. pen., art. 74 alin. (2) și art. 76 alin. (2) C. pen., art. 80 alin. (2) C. pen. l-a condamnat pe inculpatul G.D. la pedeapsa de 6 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat în formă continuată (faptă din 6/7 iunie 2006 - 11/12 noiembrie 2006, părți vătămate SC W.I. SRL, S.M., N.E., C.A., R.S. și P.A.).

În baza art. 264 C. pen. cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen., art. 74 alin. (2) și art. 76 alin. (1) lit. e) C. pen., art. 80 alin. (2) C. pen. l-a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de favorizarea infractorului.

În baza art. 33 lit. a) - art. 34 lit. b) C. pen. și art. 35 alin. (1) C. pen. a contopit cele două pedepse astfel stabilite, urmând ca inculpatul G.D. să execute, în final, pedeapsa cea mai grea de 6 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 88 C. pen. a dedus prevenția inculpatului G.D. de la 9 februarie 2007 până la 29 septembrie 2008.

A modificat temeiul achitării inculpatului G.D. pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 7 alin. (1) și (3) cu referire la art. 2 lit. b) pct. 5 din Legea nr. 39/2003, cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen., în sensul reținerii incidenței disp. art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen.

A menținut măsura obligării de a nu părăsi localitatea București dispusă față de inculpatul G.D.

12) În baza art. 334 C. proc. pen. a schimbat încadrarea juridică a faptei de furt calificat reținută față de inculpatul D.C. (zis "M.") din infracțiunea prev. de art. 208 - 209 alin. (1) lit. a), e), g), i) C. pen. cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen. în infracțiunea prev. de art. 208 - 209 alin. (1) lit. a), g), i) C. pen. cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen.

În baza art. 208 - 209 alin. (1) lit. a), g), i) C. pen. cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen. l-a condamnat pe inculpatul D.C. la pedeapsa de 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat (faptă din 11/12 noiembrie 2006, parte vătămată SC W. SRL).

A redus durata pedepsei complementare a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pe o perioadă de 2 ani, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 88 C. pen. a dedus prevenția inculpatului D.C. de la data de 9 februarie 2007 până la 29 septembrie 2008 .

A modificat temeiul achitării inculpatului D.C. pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen., în sensul reținerii incidenței disp. art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen.

A menținut măsura obligării de a nu părăsi localitatea București dispusă față de inculpatul D.C.

A constatat că inculpatul este arestat în altă cauză.

13) În baza art. 321 alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen. l-a condamnat pe inculpatul D.V. (zis "E.") la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice (faptă din 12 decembrie 2004).

A înlăturat aplicarea art. 861, art. 863, art. 864 și art. 71 alin. (5) C. pen.

A înlăturat incidența dispozițiilor art. 37 lit. b) C. pen. reținute pentru infracțiunea prev. de art. 180 alin. (1) C. pen.

A modificat temeiul achitării inculpatului D.V. pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen., în sensul reținerii incidenței disp. art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen.

14) În baza art. 321 alin. (2) C. pen. l-a condamnat pe inculpatul C.N. (fost D., zis "A.") la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice (faptă din 12 decembrie 2004).

În baza art. 861 C. pen. a suspendat sub supraveghere executarea pedepsei închisorii, pe durata unui termen de încercare de 4 ani, stabilit conform art. 862 C. pen.

În baza art. 863 alin. (1) C. pen., pe durata termenului de încercare, a dispus ca inculpatul să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

- să se prezinte, o dată la 2 luni, la Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul București, la datele fixate de acest serviciu;

- să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

- să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

A atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 864 C. pen. privind cazurile de revocare a suspendării sub supraveghere a executării pedepsei.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., a suspendat executarea pedepselor accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii.

În baza art. 11 pct. 2 lit. b) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. g) C. proc. pen. cu referire la art. 122 alin. (1) lit. d) și art. 124 C. pen. a încetat procesul penal față de același inculpat sub aspectul comiterii infracțiunii de lovire sau alte violențe, prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen. (parte vătămată R.I.D.).

A modificat temeiul achitării inculpatului C.N. pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, în sensul reținerii incidenței disp. art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen.

15) A constatat că inculpatul R.M. a fost reținut și arestat preventiv în prezenta cauză de la 9 februarie 2007 până la 9 mai 2007.

16) În baza art. 321 alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen. l-a condamnat pe inculpatul V.S. (zis "D.") la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice (faptă din 12 decembrie 2004).

A înlăturat aplicarea art. 861, art. 863, art. 864 și art. 71 alin. (5) C. pen.

A înlăturat incidența dispozițiilor art. 37 lit. b) C. pen. reținute pentru infracțiunea prev. de art. 180 alin. (1) C. pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit. b) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. g) C. proc. pen. cu referire la art. 122 alin. (1) lit. d), e) și art. 124 C. pen. a încetat procesul penal față de același inculpat sub aspectul comiterii a două infracțiuni de lovire sau alte violențe, fiecare prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (părți vătămate R.I. și I.G.) și o infracțiune prevăzută de art. 180 alin. (1) C. pen. (parte vătămată B.N.).

A modificat temeiul achitării inculpatului V.S. pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen., în sensul reținerii incidenței disp. art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen.

În baza art. 88 C. pen. a dedus prevenția inculpatului V.S. de la 9 februarie 2007 până la 8 iunie 2007.

17) A descontopit pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare aplicată inculpatului R.C. (zis "C.C.") în pedepsele componente pe care le repune în individualitatea lor.

În baza art. 192 alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 74 alin. (2) C. pen. și art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen. l-a condamnat pe inculpatul R.C. la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu (faptă din 2/3 august 2006).

În baza art. 181 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 74 alin. (2) C. pen. și art. 76 alin. (1) lit. e) C. pen. l-a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de 5 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală (parte vătămată C.A.).

A înlăturat dispoziția de încetare a procesului penal față de inculpat pentru infracțiunea prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen. (parte vătămată T.D.).

În baza art. 180 alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 74 alin. (2) C. pen. și art. 76 alin. (1) lit. e) C. pen. l-a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de 2 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe (faptă din 2/3 august 2006, parte vătămată T.D.).

În baza art. 33 lit. a) - art. 34 lit. b) C. pen. a contopit cele patru pedepse astfel stabilite, urmând ca inculpatul R.C. să execute pedeapsa cea mai grea, de 2 ani și 6 luni închisoare.

În baza art. 861 C. pen. a suspendat sub supraveghere executarea pedepsei închisorii, pe durata unui termen de încercare de 6 ani, stabilit conform art. 862 C. pen.

În baza art. 863 alin. (1) și alin. (3) lit. d) C. pen., pe durata termenului de încercare, a dispus ca inculpatul să respecte următoarele măsuri de supraveghere și obligații:

- să se prezinte lunar la Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul București, la datele fixate de acest serviciu;

- să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

- să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență;

- să nu intre în legătură cu părțile vătămate T.D. și C.A. și cu inculpatul D.N. (zis "C.").

A atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 864 C. pen. privind cazurile de revocare a suspendării sub supraveghere a executării pedepsei.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., a suspendat executarea pedepselor accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii.

În baza art. 11 pct. 2 lit. b) C. pen. rap. la art. 10 lit. g) C. proc. pen. cu referire la art. 122 alin. (1) lit. e) și art. 124 C. pen. a încetat procesul penal față de inculpatul R.C. sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 180 alin. (1) C. pen. (faptă din 29 iunie 2005, parte vătămată I.D.).

A modificat temeiul achitării inculpatului R.C. pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 7 alin. (1), (3) cu ref. la art. 2 lit. b) pct. 1, 20 din Legea nr. 39/2003, în sensul reținerii incidenței disp. art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen.

18) În baza art. 264 C. pen. cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen. și art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. l-a condamnat pe inculpatul M.V. (zis "G.") la pedeapsa de 8 luni închisoare.

În baza art. 861 C. pen. a suspendat sub supraveghere executarea pedepsei închisorii, pe durata unui termen de încercare de 4 ani și 8 luni, stabilit conform art. 862 C. pen., pe durata căruia inculpatul va respecta măsurile de supraveghere stabilite prin sentința penală.

19) A înlăturat incidența dispozițiilor art. 37 lit. b) C. pen. cu privire la infracțiunea prev. de art. 180 alin. (1) C. pen. reținută în sarcina inculpatului V.G. (zis "A.").

În baza art. 11 pct. 2 lit. b) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. g) C. proc. pen. cu referire la art. 122 alin. (1) lit. d), e) și art. 124 C. pen. a încetat procesul penal față de inculpatul V.G. sub aspectul comiterii a două infracțiuni de lovire sau alte violențe, fiecare prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (părți vătămate R.I. și I.G.) și o infracțiune prevăzută de art. 180 alin. (1) C. pen. (parte vătămată B.N.).

A modificat temeiul achitării inculpatului V.G. pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen., în sensul reținerii incidenței disp. art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen.

A constatat că inculpatul este arestat în altă cauză.

20) A descontopit pedeapsa rezultantă de 7 ani și 8 luni închisoare aplicată inculpatului V.F. (zis "Z.") în pedepsele componente pe care le-a repus în individualitatea lor.

În baza art. 20 C. pen. rap. la art. 174 - 175 lit. i) C. pen. cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen. și art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. l-a condamnat pe inculpatul V.F. la pedeapsa de 6 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea tentativei la omor calificat (faptă din 12 decembrie 2004, parte vătămată I.G.).

În baza art. 321 alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen. și art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. l-a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice.

În baza art. 33 lit. a) - art. 34 lit. b) C. pen. și art. 35 alin. (1) C. pen. a contopit cele două pedepse astfel stabilite, urmând ca inculpatul V.F. să execute, în final, pedeapsa cea mai grea de 6 ani și 6 luni închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 C. pen.a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe durata executării pedepsei închisorii.

A înlăturat incidența dispozițiilor art. 37 lit. b) C. pen. reținute pentru infracțiunea prev. de art. 180 alin. (1) C. pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit. b) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. g) C. proc. pen. cu referire la art. 122 alin. (1) lit. e) și art. 124 C. pen. a încetat procesul penal față de același inculpat sub aspectul comiterii infracțiunii prevăzută de art. 180 alin. (1) C. pen. (parte vătămată B.N.).

A modificat temeiul achitării inculpatului V.F. pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 7 alin. (1), (3) cu ref. la art. 2 lit. b) pct. 1 din Legea nr. 39/2003 cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen., în sensul reținerii incidenței disp. art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen.

A constatat că inculpatul este arestat în altă cauză.

21) În baza art. 334 C. proc. pen. a schimbat încadrarea juridică a faptei de tâlhărie reținută cu privire la inculpatul R.C. (zis "S.") din infracțiunea prev. de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. c) și alin. (21) lit. a) C. pen. în infracțiunea prev. de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b), c) și alin. (21) lit. a) C. pen.

În baza art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b), c) și alin. (21) lit. a) C. pen. cu aplic. art. 74 alin. (2) și art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen. l-a condamnat pe inculpatul R.C. la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie (faptă din 31 martie 2006, parte vătămată R.A.M.).

În baza art. 861 C. pen. a suspendat sub supraveghere executarea pedepsei închisorii, pe durata unui termen de încercare de 5 ani, stabilit conform art. 862 C. pen.

În baza art. 863 alin. (1) și alin. (3) lit. d) C. pen., pe durata termenului de încercare, a dispus ca inculpatul să respecte următoarele măsuri de supraveghere și obligații:

- să se prezinte, o dată la 2 luni, la Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul București, la datele fixate de acest serviciu;

- să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

- să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență;

- să nu intre în legătură cu partea vătămată R.A.M.

A atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 864 C. pen. privind cazurile de revocare a suspendării sub supraveghere a executării pedepsei.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., a suspendat executarea pedepselor accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii.

A modificat temeiul achitării inculpatului R.C. pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 7 alin. (1), (3) cu ref. la art. 2 lit. b) pct. 20 din Legea nr. 39/2003 în sensul reținerii incidenței disp. art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen.

22) A descontopit pedeapsa rezultantă de 8 ani închisoare aplicată inculpatului P.M. (zis "P.") în pedepsele componente pe care le-a repus în individualitatea lor.

În baza art. 334 C. proc. pen. a schimbat încadrarea juridică a faptelor reținute în sarcina inculpatului din infracțiunile prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen., art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b) și c), alin. (21) lit. a) și alin. (3) C. pen. cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen. și art. 208 - 209 alin. (1) lit. a), e), g) și i) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 37 lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. în infracțiunile prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b) și c) și alin. (21) lit. a) C. pen. și art. 208 - 209 alin. (1) lit. a), e), g) și i) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

În baza art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b) și c) și alin. (21) lit. a) C. pen. l-a condamnat pe inculpatul P.M. la pedeapsa de 7 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie (faptă din 8 iulie 2006, parte văt. A.F.).

În baza art. 208 - 209 alin. (1) lit. a), e), g) și i) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. l-a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat în formă continuată (faptă din 11 iulie 2006 - 21 iulie 2006, p.văt. D.S. și P.I.).

În baza art. 33 lit. a) - art. 34 lit. b) C. pen. și art. 35 alin. (3) C. pen. a contopit pedepsele astfel stabilite, urmând ca inculpatul P.M. să execute, în final, pedeapsa cea mai grea, de 7 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 71 - 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pe o perioadă de 3 ani, după executarea pedepsei principale.

A înlăturat aplicarea dispozițiilor art. 39 C. pen. cu privire la condamnarea din Sentința penală nr. 816 din 1 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, precum și dispozițiile de anulare a M.E.P.I. nr. 949/2009.

A modificat temeiul achitării inculpatului P.M. pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, în sensul reținerii incidenței disp. art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen.

A constatat că inculpatul este arestat în altă cauză.

23) A descontopit pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare aplicată inculpatului M.B.D. în pedepsele componente pe care le-a repus în individualitatea lor.

În baza art. 334 C. proc. pen. a schimbat încadrarea juridică a faptei de furt calificat din infracțiunea prev. de art. 26 C. pen. rap la art. 208 - 209 alin. (1) lit. a), e), g), i) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. în infracțiunea prev. de art. 208 - 209 alin. (1) lit. a), e), g), i) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 208 - 209 alin. (1) lit. a), e), g), i) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. l-a condamnat pe inculpatul M.B.D. la pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat în formă continuată (faptă din 6 septembrie 2006 - 29 octombrie 2006).

În baza art. 264 C. pen. cu aplic. art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. l-a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de favorizarea infractorului.

În baza art. 33 lit. a) - art. 34 lit. b) C. pen. a contopit pedepsele astfel stabilite, urmând ca inculpatul M.B.D. să execute, în final, pedeapsa cea mai grea, de 3 ani și 6 luni închisoare.

A înlăturat aplicarea pedepsei complementare a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pe o perioadă de 3 ani.

A modificat temeiul achitării inculpatului M.B.D. pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, în sensul reținerii incidenței disp. art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen.

24) În baza art. 334 C. proc. pen. a schimbat încadrarea juridică a faptei de furt calificat reținută în sarcina inculpatului D.G. (zis "G.") din infracțiunea prev. de art. 208 - 209 alin. (1) lit. a), e), g), i) C. pen. în infracțiunea prev. de art. 208 - 209 alin. (1) lit. a), g), i) C. pen.

În baza art. 208 - 209 alin. (1) lit. a), g), i) C. pen. l-a condamnat pe inculpatul D.G. la pedeapsa de 3 ani închisoare (faptă din 11/12 noiembrie 2006).

25) A descontopit pedeapsa rezultantă de 8 ani închisoare aplicată inculpatului C.L. (zis "G.") în pedepsele componente pe care le repune în individualitatea lor.

În baza art. 334 C. proc. pen. a schimbat încadrarea juridică a faptei de tâlhărie reținută în sarcina inculpatului din infracțiunea prevăzută de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b) și c), alin. (21) lit. a) și alin. (3) C. pen. în infracțiunea prevăzută de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b) și c) și alin. (21) lit. a) C. pen.

A înlăturat aplicarea art. 74 - 76 C. pen.

În baza art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b) și c) și alin. (21) lit. a) C. pen. cu aplicarea art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. l-a condamnat pe inculpatul C.L. la pedeapsa de 5 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie (faptă din 8 iulie 2006, parte văt. A.F.).

În baza art. 208 - 209 alin. (1) lit. a), e), g), i) C. pen. cu aplic. art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. l-a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat (faptă din 11 iulie 2006, parte vătămată D.S.).

În baza art. 33 lit. a) - art. 34 lit. b) C. pen. și art. 35 alin. (1) C. pen. a contopit pedepsele astfel stabilite, urmând ca inculpatul C.L. să execute, în final, pedeapsa cea mai grea, de 5 ani și 6 luni închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pe o perioadă de 3 ani, după executarea pedepsei principale.

A modificat temeiul achitării inculpatului C.L. pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 7 alin. (1) și (3) cu referire la art. 2 lit. b) pct. 20 din Legea nr. 39/2003, în sensul reținerii incidenței disp. art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen.

A constatat că inculpatul este arestat în altă cauză.

26) În baza art. 334 C. proc. pen. a schimbat încadrarea juridică a faptei de furt calificat reținută în sarcina inculpatului P.M. (zis "F.") din infracțiunea prev. de art. 208 - 209 alin. (1) lit. a), e), g), i) C. pen. cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen. în infracțiunea prev. de art. 208 - 209 alin. (1) lit. a), g), i) C. pen. cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen.

În baza art. 208 - 209 alin. (1) lit. a), g), i) C. pen. cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen., art. 74 alin. (1) lit. c) - art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen., art. 80 alin. (2) C. pen. l-a condamnat pe inculpatul P.M. la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat (faptă din 11/12 noiembrie 2006).

În baza art. 61 alin. (1) C. pen. a revocat liberarea condiționată a inculpatului din executarea pedepsei de 5 ani închisoare, aplicată prin Sentința penală nr. 128 din 27 ianuarie 2003 a Judecătoriei sectorului 2 București (definitivă la data de 23 iulie 2003) și a contopit restul rămas neexecutat de 615 zile închisoare cu pedeapsa aplicată în prezenta cauză, urmând ca inculpatul P.M. să execute, în final, pedeapsa de 3 ani închisoare.

A înlăturat aplicarea pedepsei complementare a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pe o perioadă de 3 ani, precum și Dispoziția de anulare a M.E.P.I. nr. 310/2003 emis de Judecătoria sectorului 2 București.

27) În baza art. 334 C. proc. pen. a schimbat încadrarea juridică a faptei de furt calificat reținută în sarcina inculpatului A.G. din infracțiunea prev. de art. 208 - 209 alin. (1) lit. a), e), g), i) C. pen. în infracțiunea prev. de art. 208 - 209 alin. (1) lit. a), g), i) C. pen.

În baza art. 208 - 209 alin. (1) lit. a), g), i) C. pen. l-a condamnat pe inculpatul A.G. la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat (faptă din 11/12 noiembrie 2006).

28) A redus cuantumul pedepsei închisorii aplicate inculpatei B.G. pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art. 221 C. pen. la 9 luni închisoare.

În baza art. 81 C. pen. a suspendat condiționat executarea pedepsei închisorii pe durata unui termen de încercare de 2 ani și 9 luni, stabilit conform art. 82 C. pen.

29) În baza art. 81 C. pen. a suspendat condiționat executarea pedepsei de 2 ani închisoare aplicată inculpatului I.M. pe durata unui termen de încercare de 4 ani, stabilit conform art. 82 C. pen.

A înlăturat obligarea inculpaților B.G. și I.M. la plata sumei de 175.839,87 RON despăgubiri civile acordate părții civile SC W.I. SRL.

A înlăturat obligarea solidară a inculpaților D.D., G.D., P.M. și C.L. la plata sumei de 120.000 RON despăgubiri civile către partea civilă A.F.

A luat act că partea vătămată A.F. nu s-a constituit parte civilă în procesul penal.

A înlăturat obligarea inculpatului C.L. la plata sumei de 5.000 RON despăgubiri civile acordate părții civile P.I.

A respins, ca neîntemeiată, acțiunea civilă formulată de Spitalul Clinic de Urgență "S.P." cu privire la cheltuielile de spitalizare în sumă de 2.302,227 RON, aferente spitalizării inculpatului V.F.

A înlăturat obligarea inculpatului M.A.J. la plata despăgubirilor civile acordate părții civile C.F.V.

A obligat pe inculpatul N.D. la plata sumei de 25.000 RON despăgubiri civile către partea civilă C.F.V.

A înlăturat obligarea solidară a inculpaților N.D. și C.R. la plata sumei de 2.050 euro despăgubiri civile către partea civilă R.A.M.

A luat act că partea vătămată R.A.M. nu s-a constituit parte civilă în procesul penal.

A menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale.

Împotriva hotărârilor au declarat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial București și inculpații A.G., B.G., D.G., D.D., R.E., N.P., D.N., C.R., M.A.J., G.D., D.C., D.V., V.S., R.C., P.M., M.B.D., M.S.I.A., R.Co., N.D. și C. (fost D.) N.

Motivele de recurs ale Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial București au vizat greșita achitare a inculpaților pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 7 alin. (1) și (3) din Legea nr. 39/2003, greșita achitare a inculpatului M.A.J. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 264 C. pen. și greșita schimbare a încadrării juridice a faptei săvârșite la data de 29 iunie 2005 - parte vătămată I.D. de către inculpații R.E., R.C. și P.C. Toate cele trei motive ale parchetului au fost susținute prin contestarea modului în care instanța de apel a interpretat materialul probator administrat în cauză, în motivele scrise făcându-se trimiteri la mijloacele de probă pe care parchetul își întemeiază acuzațiile.

Recursul a fost întemeiat pe cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 172 C. proc. pen., iar motivele de recurs au fost înaintate instanței de apel la data de 14 iunie 2013.

Inculpatul R.C. a solicitat menținerea soluției de achitare și redozarea pedepsei aplicate.

Recursul a fost întemeiat pe cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 12, 14 și 172 C. proc. pen.

Cu ocazia dezbaterilor de la termenul din data de 10 ianuarie 2014, recurentul a solicitat menținerea temeiului achitării din hotărârea instanței de fond pentru infracțiunea prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003, achitarea sa, în temeiul art. 10 lit. c) C. proc. pen. pentru celelalte infracțiuni, precum și reținerea circumstanțelor atenuante pentru toate infracțiunile pentru care a fost condamnat. De asemenea, a criticat reținerea, în concurs a infracțiunilor prev. de art. 192 C. pen. și art. 321 C. pen., faptele nefiind comise în loc public și nelegalitatea sesizării cu privire la infracțiunea comisă la data de 29 iunie 2005, întrucât în cauză s-a dat o soluție de neîncepere a urmăririi penale care nu a fost infirmată.

Inculpatul R.C. a depus și concluzii scrise la data de 24 ianuarie 2014 care se circumscriu, în esență, solicitării de achitare, contestând modalitatea de interpretare a probelor. Totodată, s-a invocat cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 172 C. proc. pen. cu privire la greșita aplicare a legii în raport de dispozițiile art. 131 C. pen., art. 122 - 125 C. pen. și greșita condamnare pentru infracțiunea prev. de art. 321 C. pen. în condițiile reținerii infracțiunii prev. de art. 192 C. pen., faptele neputând exista, în opinia recurentului, în concurs.

Inculpatul V.S. a invocat cazurile de casare prev. de art. 3859 pct. 12, 14 și 172 C. proc. pen., susținute de motivele de apel.

Motivele de recurs ale inculpaților R.C. și V.S. au fost depuse la data de 31 octombrie 2013.

Inculpatul V.S. a depus la termenul din data de 10 ianuarie 2014 o completare a motivelor de recurs circumscrise, în opinia recurentului, cazului de casare prev. de art. 3859 pct. 172 C. proc. pen. Criticile acestuia au vizat nelegalitatea probatoriului administrat în faza de urmărire penală, raportat la împrejurarea că în cauză au fost folosite interceptări telefonice ale inculpaților din alte cauze penale, în care nu s-a formulat vreo acuzație penală în ceea ce îi privește, redarea convorbirilor telefonice în procese-verbale s-a făcut prin intermediul unui ofițer de poliție din cadrul structurii care efectua urmărirea penală, traducătorul autorizat fiind numit ulterior efectuării transcrierilor. S-au mai criticat aplicarea prevederilor art. 327 alin. (3) C. proc. pen. cu privire la martorii cu identitate protejată și greșita încadrare juridică cu privire la infracțiunea prev. de art. 321 C. pen. prin prisma reținerii agravantei alin. (2), în condițiile în care situația de fapt și ansamblul probator administrat în cauză nu conduc la concluzia că incidentul din parcarea magazinului U. a avut magnitudinea necesară pentru a tulbura grav liniștea și ordinea publică. Recurentul a mai criticat temeiul încetării procesului penal pentru infracțiunea prev. de art. 180 C. pen cu privire la partea vătămată B.N., apreciind că se impunea reținerea art. 10 lit. h) C. proc. pen. De asemenea, s-a mai contestat și modalitatea de interpretare a probatoriului arătându-se că nicio probă administrată în faza de cercetare judecătorească nu îl plasează pe inculpat în câmpul infracțional.

Inculpata B.G. a arătat că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de tăinuire, lipsind latura subiectivă, respectiv intenția, întrucât nu a cunoscut că bunurile respective proveneau din săvârșirea unei infracțiuni, cazul de casare invocat fiind cel prevăzut de art. 3859 pct. 12 C. proc. pen. în subsidiar, a solicitat, prin prisma dispozițiilor art. 3859 pct. 172 C. proc. pen., privind greșita aplicare a legii, reținerea prevederilor art. 74 lit. a) și c) și art. 76 C. pen. Pe latură civilă, recurenta a arătat că nu se justifică obligarea la despăgubiri, deoarece bunurile au fost restituite părții vătămate. Asupra motivului de recurs ce viza latura civilă, recurenta a revenit cu ocazia dezbaterilor, renunțând la critica adusă sub acest aspect deciziei penale.

Motivele de recurs au fost depuse la data de 1 noiembrie 2013.

La data 9 ianuarie 2014, recurenta inculpată a mai depus o completare la motivele de recurs, solicitând achitarea întrucât faptei prevăzute și pedepsite de art. 221 C. pen. îi lipsește unul din elementele constitutive ale infracțiunii, respectiv latura subiectivă.

Inculpatul M.S.I.A. a arătat că în cauză s-a făcut o greșită aplicare a legii prin omisiunea reținerii circumstanțelor atenuante prev. de art. 74 lit. a) și c) C. pen, în condițiile în care i s-au reținut și prevederile art. 3201 C. proc. pen., a recunoscut comiterea faptei de la începutul procesului penal, nu e cunoscut cu antecedente penale, e integrat familial și are doi copii minori în întreținere.

Motivele de recurs au fost depuse la data de 1 noiembrie 2013.

Inculpatul D.G. a invocat cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 172 C. proc. pen. invocând greșita aplicare a legii prin nereținerea, în favoarea sa, a circumstanțelor atenuante prev. de art. 74 C. pen., considerând că se impune schimbarea modalității de executare prin reținerea prevederilor art. 81 sau 861 C. pen.

Motivele de recurs au fost depuse la data de 1 noiembrie 2013.

La data de 7 noiembrie 2013, recurentul inculpat D.G. și-a completat motivele de recurs, solicitând achitarea, în temeiul art. 10 lit. c) C. proc. pen., arătând că din probele administrate în cauză (pe care le-a expus pe larg în motivele scrise) rezultă că nu a comis infracțiunea de furt calificat, dar fără indicarea vreunui caz de casare. Totodată a invocat, fără a motiva, cazurile de casare prev. de art. 3859 pct. 9 și 10 C. proc. pen.

Inculpatul R.Co. a criticat greșita condamnare, în opinia sa, de către instanța de apel pentru comiterea infracțiunii de tâlhărie în dauna părții vătămate R.A.M., solicitând menținerea soluției de achitare dispusă de către instanța de fond în baza art. 10 lit. c) C. proc. pen.

Recursul a fost întemeiat pe cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 172 C. proc. pen.

Inculpatul C.R. a criticat decizia penală prin prisma cazurilor de casare prev. de art. 3859 pct. 12 și 172 C. proc. pen., solicitând achitarea pentru infracțiunea de tâlhărie în temeiul art. 10 lit. c), în subsidiar art. 10 lit. d) C. proc. pen., arătând că amenințările nu vizau tranzacția, ci fapta părții vătămate care era pe punctul de a accidenta niște copii care se aflau pe partea carosabilă a drumului. Totodată, a solicitat achitarea pentru infracțiunea de favorizare a infractorului, în temeiul art. 10 lit. a) C. proc. pen., pentru că declarația părții vătămate nu este susținută de nicio probă existentă la dosar. În subsidiar, recurentul a mai solicitat diminuarea pedepselor aplicate, prin reținerea circumstanțelor atenuante prev. de art. 74 și 76 C. pen.

Inculpatul D.N. a criticat soluția instanței de apel pentru nereținerea dispozițiilor art. 19 din Legea nr. 39/2003, solicitând diminuarea cuantumului pedepselor aplicate.

Recursul a fost întemeiat pe cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 172 C. proc. pen.

Motivele de recurs ale inculpaților R.Co., C.R. și N.D. au fost depuse la data de 4 noiembrie 2013.

Inculpatul A.G. a solicitat achitarea, în temeiul art. 10 lit. c) C. proc. pen., întrucât din probele administrate în cauză (expuse pe larg în motivele de recurs) rezultă că fapta nu a fost săvârșită de acesta și, în subsidiar, aplicarea unei pedepse îndreptate spre minimul special prevăzut de lege.

Recursul a fost întemeiat pe cazurile de casare prev. de: art. 3859 pct. 6 C. proc. pen. - urmărirea penală sau judecata a avut loc în lipsa apărătorului, când prezența acestuia era obligatorie; art. 3859 pct. 9 C. proc. pen. - hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii sau acesta nu se înțelege; art. 3859 pct. 10 C. proc. pen. - instanța nu s-a pronunțat asupra unei fapte reținute în sarcina inculpatului prin actul de sesizare sau cu privire la unele probe administrate ori asupra unor cereri esențiale pentru părți, de natură să garanteze drepturile lor și să influențeze soluția procesului.

Motivele de recurs au fost depuse la data de 7 noiembrie 2013.

Cu ocazia dezbaterilor din data de 10 ianuarie 2014 și prin concluziile scrise depuse la data de 23 ianuarie 2014, recurentul a formulat o nouă critică arătând că urmărirea penală și trimiterea sa în judecată s-au făcut fără realizarea prezentării materialului de urmărire penală, aspect de natură să atragă nulitatea actelor de urmărire penală și de trimitere în judecată potrivit art. 197 alin. (2) și (3) C. proc. pen.

Inculpatul D.V. a solicitat achitarea, în temeiul art. 10 lit. c) C. proc. pen., contestând modalitatea de interpretare a probelor, și, în subsidiar, schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prev. de art. 321 alin. (2) C. pen. în infracțiunea prev. de art. 322 alin. (1) C. pen. și aplicarea unei pedepse pentru această din urmă infracțiune coborâtă sub minimul special la un cuantum egal cu perioada măsurilor preventive dispuse în cauză față de inculpat.

Recursul a fost întemeiat pe cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 172 C. proc. pen.

Motivele de recurs au fost depuse la data de 6 ianuarie 2014.

Inculpații D.C., M.A.J. și G.D. au solicitat achitarea cu privire la infracțiunea de furt calificat în temeiul art. 10 lit. c) C. proc. pen., pe motivul că la dosarul cauzei nu sunt probe suficiente din care să rezulte că au participat la comiterea acesteia și, în subsidiar, redozarea pedepselor, care sunt prea mari, în opinia recurenților, în raport de circumstanțele reale și personale.

Nu s-au invocat cazuri de casare.

Motivele de recurs au fost depuse la data de 7 ianuarie 2014.

Criticile inculpaților N.P. și C.N. au vizat aspecte de nelegalitate a probatoriului administrat în faza de urmărire penală, aplicarea prevederilor art. 327 alin. (3) C. proc. pen. cu privire la martorii cu identitate protejată, temeiul încetării procesului penal cu privire la infracțiunea de lovire, greșita încadrare juridică a faptei de ultraj contra bunelor moravuri din data de 12 decembrie 2004 - aspecte comune cu cele ale inculpatului V.S., menționate anterior în cuprinsul prezentei decizii. Recurentul N.P. a mai arătat că nicio probă administrată în faza de cercetare judecătorească nu îl plasează în câmpul infracțional și nu relevă o participare la infracțiunea reținută în sarcina sa și pentru care a fost condamnat de instanța de apel. Recurentul C.N. a apreciat că instanța de apel a aplicat greșit legea, înlăturând suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, măsură care nu este justificată în raport de contribuția sa efectivă la desfășurarea evenimentelor, de amploarea lor, de durata scursă de la momentul incidentului și până în prezent și de lipsa antecedentelor penale.

Recursurile au fost întemeiate pe cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 172 C. proc. pen.

Motivele de recurs au fost depuse la data de 10 ianuarie 2014.

Inculpații D.D., R.E., D.N., P.M. și M.B.D. nu au depus motive de recurs, susținând oral, prin apărători, la termenul din data de 10 ianuarie 2014, recursurile declarate.

Inculpatul D.D. a arătat că în cauză s-a făcut o greșită aplicare a legii de către instanța de apel prin înlăturarea dispozițiilor privind schimbarea încadrării juridice, solicitând menținerea hotărârii instanței de fond. A apreciat că s-au încălcat dispozițiile legale privind interpretarea probelor, greșita aplicare a legii vizând, în opinia recurentului, și situația de fapt reținută prin decizia penală. Recurentul a solicitat și aplicarea dispozițiilor art. 9 din Legea nr. 39/2003, respectiv reaprecierea asupra modalității de executare a pedepsei prin reținerea art. 861 C. pen.

Recursul a fost întemeiat pe cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 172 C. proc. pen.

Inculpatul D.N. a solicitat schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 174 - 175 lit. i) C. pen. în infracțiunea prev. de art. 181 C. pen. raportat la faptul că nu avea asupra sa o sabie ci un cuțit, iar concluziile expertizei medico-legale a părții vătămate au arătat că nu a fost pusă în primejdie viața părții vătămate. Un alt motiv de recurs vizează achitarea pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 321 alin. (2) C. pen., recurentul contestând, în esență, situația de fapt reținută de instanțe și modalitatea de interpretare a materialului probator. De asemenea, a mai solicitat încetarea procesului penal pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 180 alin. (2) C. pen. ca urmare a intervenirii prescripției răspunderii penale.

Recursul a fost întemeiat pe cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 172 C. proc. pen.

Inculpatul R.E. a solicitat achitarea, în temeiul art. 10 lit. c) C. proc. pen., întrucât nu există dovezi ale vinovăției sale, neparticipând la comiterea faptelor reținute în sarcina sa. În subsidiar, recurentul inculpat a invocat nelegalitatea pedepselor aplicate prin nereținerea circumstanțelor atenuante, solicitând reducerea pedepselor și suspendarea condiționată a executării pedepsei rezultante.

Recursul a fost întemeiat pe cazurile de casare prev. de art. 3859 pct. 14 și 172 C. proc. pen.

Inculpatul P.M. a criticat modalitatea de individualizare a pedepselor aplicate, prin prisma cazului de casare prev. de art. 3859 pct. 172 C. proc. pen.

Inculpatul M.B.D. a invocat nelegalitatea pedepsei aplicate pentru infracțiunea de furt calificat în condițiile în care prin reținerea prevederilor art. 3201 C. proc. pen. minimul pedepsei era egal cu 2 ani închisoare, respectiv greșita aplicare a dispozițiilor legale privind individualizarea pedepselor.

Recursul a fost întemeiat pe cazurile de casare prev. de art. 3859 pct. 14 și 172 C. proc. pen.

La termenul din data de 10 ianuarie 2014 inculpații M.S.I.A., R.Co., N.D. și C. (fost D.) N. au declarat că își retrag recursurile, Înalta Curte urmând a lua act de manifestarea de voință a acestora.

Primul termen a fost acordat în cauză la data de 8 noiembrie 2013, dată în raport de care Înalta Curte va calcula termenul de 5 zile prev. de art. 38510 C. proc. pen.

Astfel, potrivit dispozițiilor art. 38510 C. proc. pen., recursul trebuie să fie motivat, iar motivele de recurs se formulează în scris prin cererea de recurs sau printr-un memoriu separat, care trebuie depus la instanța de recurs cu cel puțin 5 zile înaintea primului termen de judecată. În cazul în care nu sunt respectate condițiile prevăzute în alin. (1) și (2), instanța ia în considerare numai cazurile de casare care, potrivit art. 3859 alin. (3), se iau din oficiu.

Legiuitorul nu a avut în vedere vreo derogare cu privire la termenul de 5 zile, întrucât o astfel de situație ar fi fost menționată expres în textul de lege, așa încât orice interpretare care excede prevederilor legale menționate nu poate fi luată în considerare de către instanța de recurs.

Pe de altă parte, susținerile apărării cu privire la echivalența formulei cuprinse în declarația de recurs a atacării deciziei penale întrucât este "nelegală și netemenică" cu motivarea căii de atac a recursului sunt nefondate. Precizarea generică din declarațiile de recurs ale unora dintre recurenți a nelegalității și netemeiniciei deciziei penale atacate, fără invocarea în concret a motivelor de critică aduse acesteia, nu se circumscriu exigențelor textului de lege prev. în art. 38510 C. proc. pen.

De asemenea, și susținerile privind neaplicabilitatea în cauză a Legii nr. 2/2013 întrucât calea de atac a recurentului se referă și la sentința penală sunt în contradicție cu prevederile legale și nu pot fi primite de carte instanța de recurs.

În consecință, în ceea ce privește recursurile declarate de inculpații A.G., D.D., R.E., N.P., D.N., C.R., M.A.J., G.D., D.C., D.V., P.M. și M.B.D. care nu au motivat căile de atac în termenul prevăzut de lege, Înalta Curte va avea în vedere doar cazurile de casare ce pot fi luate în considerare din oficiu conform art. 3859 alin. (3) C. proc. pen.

În ceea ce privește recursurile declarate de parchet și de inculpații B.G., D.G., R.C. și V.S., Înalta Curte va analiza căile de atac formulate de aceștia prin prisma dispozițiilor art. 3859 C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013.

Preparator, Înalta Curte constată că prin modificările aduse cazurilor de casare prin Legea nr. 2/2013, starea de fapt reținută în cauză și concordanța acesteia cu probele administrate și cu încadrarea juridică date faptelor nu mai pot constitui motive de cenzură din partea instanței de recurs, în conformitate cu dispozițiile art. 3859 C. proc. pen.

Judecata în recurs presupune o verificare a hotărârii recurate numai sub acele aspecte care se încadrează într-unul din cazurile de casare prev. de art. 3859 C. proc. pen.

Limitarea obiectului judecății în recurs la cazurile de casare prevăzute de lege, înseamnă că nu orice încălcare a legii de procedură penală sau a legii substanțiale constituie temeiuri pentru a casa hotărârea recurată, ci numai acelea care corespund unuia din cazurile de casare prevăzute de lege.

Așa cum s-a arătat și în literatura de specialitate, recursul constituie o jurisdicție exercitabilă numai în cazuri strict determinate, reprezentând violări ale legii ducând la o judecată care nu poartă asupra fondului, ci exclusiv asupra corectei aplicări a legii. De aceea, instanța de casare nu apreciază faptele, nu decide asupra vinovăției și pedepselor aplicabile; nu judecă procesul propriu zis, judecând exclusiv dacă din punctul de vedere al dreptului, hotărârea atacată este corespunzătoare.

În acest context, recursul nu este o cale de atac asemănătoare apelului, natura sa juridică fiind în principiu cea a unei căi de reformare sub aspect legal, de drept și nu faptic, excluzând rejudecarea pentru a treia oară a unei cauze exact în parametrii în care a avut loc judecata în primele două grade de jurisdicție (fond și apel).

Legislația procesual penală actuală instituie teoria casării numai a aspectelor de drept legate de nelegalitatea hotărârilor penale ceea ce reprezintă esența recursului în al treilea grad de jurisdicție.

Analizând recursurile declarate, prin prisma celor arătate anterior, Înalta Curte reține următoarele:

Motivele parchetului și ale inculpatei B.B. vizează modificarea stării de fapt reținută cu caracter definitiv de către instanța de apel.

Criticile parchetului privind achitarea inculpaților pentru infracțiunea prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003, respectiv achitarea inculpatului M.A.J. pentru infracțiunea prev. de art. 264 C. pen., precum și critica privind schimbarea încadrării juridice în ceea ce-i privește pe inculpații R.E., R.C. și P.C. au în vedere modalitatea de interpretare a probelor de către instanța de apel, prin trimiteri la conținutul mijloacelor de probă administrate în cauză.

În același fel, și inculpata B.G. solicită achitarea pentru infracțiunea prev. de art. 221 C. pen. prin contestarea laturii subiective a infracțiunii reținută de către instanța de apel pe baza probelor administrate în cauză. Ori, solicitările parchetului de condamnare, respectiv de înlăturare a dispozițiilor art. 334 C. proc. pen., precum și solicitarea recurentei inculpate de achitare tind la schimbarea situației de fapt deja stabilită de către instanța de apel, situație de fapt care nu mai poate fi cenzurată de instanța de recurs, prin prisma cazurilor de casare prevăzute de lege.

De asemenea, nu mai pot constitui obiectul cenzurii instanței de recurs nici elementele de individualizare judiciară a pedepsei, așa încât solicitarea subsidiară a recurentei de a se da eficiență sporită prevederilor privind circumstanțele atenuante este nefondată.

Criticile recurentului inculpat D.G. de reținere a circumstanțelor atenuante și de schimbare a modalității de executare prin reținerea art. 81 sau art. 861 C. pen., ambele motive vizând netemeinicia hotărârii atacate, nu pot face obiectul cazului de casare invocat de recurent, respectiv art. 385 pct. 172 C. proc. pen. - când hotărârea este contrară legii sau când prin hotărâre s-a făcut o greșită aplicare a legii. Prin modificarea adusă cazului de casare prev.de art. 385 pct. 14 C. proc. pen., Legea nr. 2/2013 a restrâns obiectul cenzurii instanței de recurs numai asupra legalității pedepselor aplicate, nu și a temeiniciei acestora, așa încât solicitarea recurentului excede cazurilor de casare prevăzute de lege la acest moment.

Referitor la motivele depuse în completare de către recurentul inculpat D.G., Înalta Curte constată că nu le poate analiza fiind depuse cu depășirea termenului prevăzut de lege, în condițiile în care nu se circumscriu niciunuia din cazurile de casare ce pot fi analizate din oficiu. Mai mult, instanța de recurs remarcă faptul că dispozițiile invocate privind cazurile de casare prev. de art. 3859 pct. 9 și 10 C. proc. pen. au fost abrogate prin Legea nr. 2/2013.

Referitor la recursul declarat de inculpatul R.C., Înalta Curte constată că solicitările recurentului privind achitarea, respectiv contestarea reținerii în concurs a infracțiunilor de violare de domiciliu și ultraj contra bunelor moravuri tind la schimbarea situației de fapt reținută deja de către curtea de apel, aspect care nu poate fi cenzurat prin prisma cazurilor de casare prevăzute de lege.

De asemenea, nici criticile vizând greșita aplicare a legii în raport de dispozițiile art. 131 C. pen. care reglementează "Lipsa plângerii prealabile și împăcarea părților" și a dispozițiilor art. 122 - 125 C. pen. care reglementează instituțiile prescripției răspunderii penale și a prescripției executării pedepsei, nu pot fi luate în considerare de instanța de recurs, în lipsa vreunei motivări a încălcării dispozițiilor menționate, care să facă posibilă încadrarea criticilor în cazurile de casare prevăzute de lege.

De altfel, solicitarea de reținere a circumstanțelor atenuante pentru toate infracțiunile pentru care a fost condamnat este fără obiect, în condițiile în care aceasta s-a efectuat deja prin decizia penală atacată.

În ceea ce privește recursul declarat de inculpatul V.S., Înalta Curte apreciază că motivele invocate sunt neîntemeiate.

Criticile recurentului inculpat privind nelegalitatea interceptărilor nu pot fi primite de instanța de recurs în raport de dispozițiile art. 912 alin. (5) C. proc. pen. conform cărora convorbirile sau comunicările interceptate și înregistrate pot fi folosite și în altă cauză penală dacă din cuprinsul acestora rezultă date sau informații concludente și utile privitoare la pregătirea sau săvârșirea unei alte infracțiuni dintre cele prev. la art. 911 alin. (1) și (2) C. proc. pen. și în condițiile inexistenței vreunei încălcări a dispozițiilor legale în materia autorizării traducătorilor sau desemnării acestora. Cu privire la acest aspect, Înalta Curte, în acord cu instanța de apel și cu aceeași motivație, pe care nu o mai reia în considerentele prezentei decizii, apreciază că susținerile recurentului sunt pur speculative. Mai mult, Înalta Curte constată că apărarea recurentului nu a făcut nicio cenzură a motivelor depuse în fața instanței de recurs, cenzură obligatorie în lumina cazurilor de casare ce se pot invoca în prezenta cale de atac, în condițiile în care motivele depuse cu ocazia dezbaterilor din data de 10 ianuarie 2014 erau adresate "Domnului Președinte al Curții de Apel București" astfel cum rezultă din mențiunea aflată pe fiecare dintre filele motivelor de recurs.

De asemenea, motivele invocate privind încălcarea, în opinia recurentului, a dispozițiilor art. 327 alin. (3) C. proc. pen. și schimbarea temeiului încetării procesului penal, nu se circumscriu cazurilor de casare prev. de art. 3859 C. proc. pen., prin Legea nr. 2/2013 restrângându-se sfera nulităților cenzurabile de către instanța de recurs. Mai mult, așa cum s-a arătat anterior în cuprinsul prezentei decizii, nu orice încălcare a legii de procedură penală constituie temei pentru a casa hotărârea recurată.

Pe de altă parte, solicitările recurentului inculpat de schimbare a încadrării juridice sau de achitare a acestuia nu pot fi cenzurate de instanța de recurs, în condițiile în care apărarea contestă situația de fapt și ansamblul probator administrat în cauză.

Nu în ultimul rând, Înalta Curte constată că deși recurenții inculpați R.C. și V.S. au invocat cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., aceștia nu au invocat și nici instanța de recurs nu a constatat vreo nelegalitate în ceea ce privește limitele pedepselor aplicate celor doi recurenți. Situația este similară și în ceea ce-i privește pe recurenții inculpați R.E. și M.B.D.

În ceea ce privește recursurile declarate de inculpații D.D., R.E., N.P., D.N., C.R., M.A.J., G.D., D.C., D.V., P.M. și M.B.D., Înalta Curte constată că nu este incident niciunul dintre cazurile de casare ce pot fi invocate din oficiu.

Referitor la motivele de recurs ale inculpatului A.G., depuse, de asemenea, cu depășirea termenului prevăzut de lege, Înalta Curte constată, ca și în cazul recurentului D.G. că dispozițiile invocate privind cazurile de casare prev. de art. 3859 pct. 9 și 10 C. proc. pen. au fost abrogate prin Legea nr. 2/2013. Totodată, deși cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 6 C. proc. pen. se poate lua în considerare din oficiu, acesta nu este incident în cauză. Cazul de casare invocat a fost modificat prin Legea nr. 2/2013, instanța de recurs urmând a analiza hotărârea recurată numai sub aspectul criticilor ce vizează lipsa apărătorului, când prezența acestuia era necesară, în timpul judecății. Înalta Curte constată că a fost respectat pe timpul judecării cauzei dreptul recurentului la asigurarea apărării prin prezența apărătorului acestuia, astfel că nu se impune casarea hotărârilor pe acest aspect. Mai mult, cazurile de casare prev. de art. 3859 pct. 6, 9 și 10 C. proc. pen. au fost invocate formal, recurentul neindicând niciun motiv în justificarea existenței vreuneia din situațiile care ar fi condus la casarea hotărârilor prin prisma celor invocate. De asemenea, așa cum s-a mai arătat și anterior, cazurile de casare au fost invocate fără a se avea în vedere modificările legislative incidente la momentul soluționării prezentei cauze.

Pentru aceste motive, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial București și de inculpații A.G., B.G., D.G., D.D., R.E., N.P., D.N., C.R., M.A.J., G.D., D.C., D.V., V.S., R.C., P.M. și M.B.D.

În baza art. 3854 rap. la art. 369 C. proc. pen. va lua act de retragerea recursurilor declarate de inculpații M.S.I.A., C.R., D.N. și C. (fost D.) N.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) și (3) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial București și de inculpații A.G., B.G., D.G., D.D., R.E., N.P., D.N., C.R., M.A.J., G.D., D.C., D.V., V.S., R.C., P.M. și M.B.D. împotriva Deciziei penale nr. 95/A din 26 martie 2013 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.

Ia act de retragerea recursurilor declarate de inculpații M.S.I.A., R.Co., N.D. și C. (fost D.) N.

Cheltuielile ocazionate cu soluționarea recursului declarat de parchet rămân în sarcina statului.

Obligă recurenții inculpați M.S.I.A., R.Co., N.D. și C. (fost D.) N. la plata sumei de câte 500 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul parțial cuvenit apărătorilor desemnați din oficiu, se avansează din fondul Ministerului Justiției.

Obligă recurenții inculpați A.G., B.G., D.G., D.D., N.P., D.N., D.V., V.S., R.C., P.M. și M.B.D. la plata sumei de câte 500 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 100 RON, reprezentând onorariul parțial cuvenit apărătorilor desemnați din oficiu, se avansează din fondul Ministerului Justiției.

Obligă recurenții inculpați R.E., C.R., M.A.J., G.D. și D.C. la plata sumei de câte 800 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 400 RON, reprezentând onorariul cuvenit apărătorilor desemnați din oficiu, se avansează din fondul Ministerului Justiției.

Onorariul cuvenit apărătorilor desemnați din oficiu pentru intimații inculpați C.L., R.M., V.F. și V.G. în sumă de câte 400 RON, se plătește din fondul Ministerului Justiției.

Onorariul parțial cuvenit apărătorilor desemnați din oficiu pentru intimații inculpați P. (fost M.) C. și R.A., în sumă de câte 100 RON, se plătește din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 24 ianuarie 2014.

Decizia nr. 244/2014 · Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie — Secţia Penală

Legislator summary

Legislator headnote

Keywords

Cited Legislation

Need to analyze how this precedent applies to your matter?

Full text