Sentencing for bank fraud and document forgery: necessity of complementary rights deprivation despite mitigating circumstances

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 501 din 21 decembrie 2012, Tribunalul Cluj, în baza art. 334 C. proc. pen., ca urmare a extinderii acțiunii penale pentru alte acte materiale comise în dauna persoanelor vătămate B.D., C.R., C.F. și B.O.A. în temeiul art. 335 C. proc. pen. și a reunirii pentru indivizibilitate în temeiul art. 33 lit. c) C. proc. pen. a actelor materiale din cuprinsul rechizitoriului nr. 22/D/P/2011, obiect al Dosarului nr. 14443/211/2011 al Judecătoriei Cluj-Napoca, admite cererea de schimbare a încadrării juridice formulate de reprezentanta Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Cluj:

- în sensul introducerii în sintagma „cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen." a infracțiunii de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave prev. de art. 215 alin. (1), (3) și (5) C. pen. și a actelor materiale referitoare la inducerea în eroare a persoanelor vătămate B.D., C.R., C.F. și B.O.A.

- în sensul introducerii în sintagma „cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen." a infracțiunii de fals informatic prev. de art. 48 din Legea nr. 161/2003 și a actelor materiale referitoare la introducerea în sistemul informatic al Băncii T. - Agenția M.V. a datelor informatice necorespunzătoare adevărului cu ocazia inducerii în eroare a persoanelor vătămate B.D., C.R., C.F. și B.O.A., respectiv a actelor materiale referitoare la conturile numitului C.G. - decedat,

- în sensul introducerii în sintagma „cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen." a infracțiunii de fals material în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 C. pen. a actelor materiale constând în contrafacerea scrierii/subscrierii a două ordine de plată care atestă transferul sumei de 5.992 RON între numitul C.G. și persoana vătămată P.A., respectiv a documentelor bancare justificative ale operațiunilor derulate ulterior prin sistemul informatic al băncii referitoare la conturile persoanelor vătămate B.D., C.R., C.F. și B.O.A.

În baza art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) cu aplic. art. 41 alin. (2), art. 74 alin. (1) lit. a) și c), art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen. a fost condamnată inculpata P.M.E., specialist marketing în cadrul SC M.T. SRL pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, la pedeapsa de 6 ani închisoare și s-au interzis drepturile prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen. pe o perioadă de 3 ani.

În baza art. 48 din Legea nr. 161/2003, cu aplic. art. 41 alin. (2), art. 74 alin. (1) lit. a) și c), art. 76 lit. d) C. pen. a fost condamnată aceeași inculpată pentru săvârșirea infracțiunii de fals informatic la pedeapsa de 1 an și 11 luni închisoare.

În baza art. 290, cu aplic. art. 41 alin. (2), art. 74 alin. (1) lit. a) și c), art. 76 lit. e) teza I C. pen. a fost condamnată aceeași inculpată pentru săvârșirea infracțiunii de fals material în înscrisuri sub semnătură privată la pedeapsa de 2 luni și 15 zile închisoare.

În baza art. 27 alin. (1) și alin. (4) lit. a) din Legea nr. 365/2002, cu aplic. art. 41 alin. (2), art. 74 alin. (1) lit. a) și c), art. 76 lit. c) C. pen. a fost condamnată aceeași inculpată pentru săvârșirea infracțiunii de efectuare în mod continuat de operațiuni prin utilizarea unui instrument de plată electronică fără consimțământul titularului de către o persoană care, în virtutea atribuțiilor sale de serviciu, realizează operații tehnice necesare emiterii instrumentelor de plată electronică sau efectuării operațiunilor cu acestea, la pedeapsa de 2 ani și 11 luni închisoare.

În baza art. 33 lit. a) C. pen. s-a constatat că infracțiunile de mai sus sunt concurente și în baza art. 34 lit. b) C. pen. s-au contopit pedepsele stabilite mai sus de 6 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen., 1 an și 11 luni închisoare, 2 luni și 15 zile închisoare și 2 ani și 11 luni închisoare și aplică pedeapsa cea mai grea de 6 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe care o sporește cu 3 luni închisoare, în final inculpata urmând să execute în regim de detenție pedeapsa de 6 ani și 3 luni închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

În baza art. 71 C. pen. a fost privată inculpata, începând cu data rămânerii definitive a sentinței și până la executarea pedepsei, de dreptul prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a C. pen.

În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada reținerii și arestului preventiv începând cu data de 02 septembrie 2010 și până la data de 22 decembrie 2011.

S-a menținut măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara luată prin încheierea penală din data de 20 decembrie 2011 a Tribunalului Cluj, dată în prezentul dosar, până la rămânerea definitivă a prezentei sentințe.

S-a menținut măsura sechestrului asigurător luată asupra imobilului situat în comuna F., str. A.I., jud. Cluj înscris în CF nr. XX, nr. cadastral C1, C2, C3, C4, C5 și C6, prin ordonanța Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Cluj din data de 12 noiembrie 2010.

În baza art. 348 alin. (1) C. proc. pen. coroborat cu art. 14 alin. (3) lit. a) C. proc. pen. s-au desființat înscrisurile constând în ordine de plată, ordine de cumpărare valută, transfer cont de economii, ordine de vânzare valuta, contract de depozit bancar, solicitare de desființare depozit, extras depozit active, întocmite în numele părților vătămate, așa cum rezultă din dispozitivul sentinței.

În baza art. 14 și urm., art. 346 C. proc. pen. rap. la art. 5 și art. 103 din Legea nr. 71/2011, art. 998 C. civ. anterior a fost obligată inculpata să plătească în favoarea părții civile SC Banca T. SA cu sediul în mun. Cluj-Napoca, str. G.B., jud. Cluj prin Sucursala C. cu sediul social în mun. Cluj-Napoca, b-dul E., jud. Cluj sumele de 676.756,14 RON; 4.195,65 dolari SUA și 3.607,48 euro.

În baza art. 189 C. proc. pen. s-a stabilit în favoarea Baroului Cluj suma de 300 RON reprezentând onorariu pentru apărător din oficiu (avocat A.C.) ce se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut în fapt următoarele:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Cluj cu nr. 234/D/P/2010, a fost trimisă în judecată inculpata P.M., pentru săvârșirea infracțiunilor de:

- înșelăciune cu consecințe deosebit de grave în formă continuată prev. și ped. de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.;

- fals informatic în formă continuată, prev. și ped. de art. 48 din Legea nr. 161/2003, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.; efectuarea în mod continuat de operațiuni prin utilizarea unui instrument de plată electronică fără consimțământul titularului, de către o persoană care, în virtutea atribuțiilor de serviciu, realizează operații tehnice necesare emiterii instrumentelor de plată electronică sau efectuării operațiunilor cu acestea, prev. de art. 27 alin. (1) și (4) lit. a) din Legea nr. 365/2002, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.; fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. și ped. de art. 290 C. pen., cu aplic. art. 41 C. pen., totul cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.

Prin rechizitoriul emis în Dosarul nr. 22/D/P/2011 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Cluj a fost trimisă în judecată aceeași inculpată pentru săvârșirea infracțiunilor de: fals informatic în formă continuată, prev. și ped. de art. 48 din Legea nr. 161/2003, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. și ped. de art. 290 C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.

Prin încheierea penală din data de 20 decembrie 2011 instanța a extins acțiunea penală față de inculpată pentru 4 acte materiale de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. referitoare la inducerea în eroare a părților vătămate B.D., C.R., C.F. și B.O.A., respectiv pentru actele materiale aferente activităților referitoare la persoanele de mai sus de fals informatic prev. de art. 48 din Legea nr. 161/2003; actele materiale aferente activităților referitoare la persoanele de mai sus de fals material în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

Întrebată fiind, atât la debutul procedurilor cât și la primul termen de judecată cu procedura completă după apariția O.U.G. nr. 21/2011, inculpata a declarat că nu dorește să uzeze de procedura de judecată simplificată prev. de art. 320 C. proc. pen., ea nerecunoscând inițial săvârșirea infracțiunilor. La momentul la care a fost întrebată a recunoscut săvârșirea actelor materiale pentru care s-a extins acțiunea penală însă aplicarea parțială a dispozițiilor art. 3201 C. proc. pen., doar pentru unele acte materiale, nu este posibilă. La finalul procedurilor inculpata a recunoscut în întregime toate actele materiale, astfel cum sunt acestea descrise în cele două rechizitorii, emise în Dosarele nr. 234/D/P/2010 și 22/D/P/2011 ale Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Cluj.

Având în vedere că inculpata a recunoscut toate actele materiale astfel cum sunt menționate în rechizitorii, respectiv actele materiale pentru care s-a extins acțiunea penală, din analiza actelor și lucrărilor dosarului, instanța reține starea de fapt menționată în actele de inculpare, respectiv următoarele:

Prin plângerea penală formulată în cauză la data de 16 august 2010, partea vătămată Banca T. a solicitat cercetarea și tragerea la răspundere penală a inculpatei P.M.E. pentru săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave , prev. și ped. de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen., delapidare, prev. și ped. de art. 215 alin. (1) și (2) C. pen., fals material în înscrisuri oficiale, prev. și ped. de art. 288 C. pen., uz de fals, prev. și ped. de art. 291 C. pen., abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prev. și ped. de art. 246 C. pen.

În conținutul plângerii penale s-a arătat faptul că începând cu anul 2009, în calitate de administrator de cont la Banca T. - Agenția M.V., prin metoda „s.", a transferat fără drept prin intermediul sistemului informatic al Băncii T. bani din contul unor clienți în vârstă sau cu puține cunoștințe despre procedurile bancare, în conturile numitelor K.R.V. și D.M., conturi pe care le controla în totalitate și ale căror carduri le deținea. Ulterior, susnumita a procedat și la extragerea sumelor de bani de la ATM-ul băncii utilizând fără drept cardurile atașate conturilor deschise pe numele K.R.V., D.M. și R.l. și emise fără acordul acestora. În această modalitate a prejudiciat părțile vătămate M.C., R.l., P.V., G.A. și S.I., suma totală de 520.000 RON și 33.000 euro, părți vătămate despăgubite ulterior de partea civilă Banca T.

Ca urmare a faptului că toți clienții Băncii T. au fost despăgubiți de bancă s-a procedat la audierea titularilor de conturi în calitate de martori, întrucât potrivit prevederilor art. 75 și urm. C. proc. pen., aceștia au arătat că nu înțeleg să participe în procesul penal în calitate de părți vătămate sau părți civile.

Pe baza actelor administrate în cauză s-a stabilit următoarea stare de fapt:

În cursul anului 2006, inculpata P.M.E. a fost angajată în calitate de administrator cont la Banca T. - Sucursala D., însă la data respectivă, întrucât nu era căsătorită, contractul individual de muncă a fost încheiat pe numele pe care inculpata l-a avut înainte de căsătorie, respectiv acela de B. Potrivit fișei postului, inculpata avea printre atribuțiile de serviciu atragerea de clienți care să își deschidă conturi curente la Banca T., conturi care aveau atașate carduri. Întrucât practica bancară era aceea de a stimula angajații să atragă cât mai mulți clienți, existau bonificații pentru fiecare angajat al băncii, în funcție de numărul de noi clienți pe care îi dobândea banca. În aceste condiții, inculpata a apelat la cunoștințe și prieteni care au fost de acord să își deschidă conturi la Banca T. și printre care erau martorele D.M. și K.R.V. Cele două martore nu erau în relații foarte apropiate cu inculpata, ci erau doar simple cunoștințe, în sensul că martora K.R.V. a fost angajată la o societate comercială administrată de părinții inculpatei, iar pe martora D.M. a cunoscut-o prin intermediul unor prieteni comuni.

La propunerea inculpatei, cele două martore au fost de acord să își deschidă cont la Banca T. - Sucursala D., astfel că pe numele martorei K.R.V. a fost deschis contul nr. RR, care avea atașat un card Visa Electron Global și un card Master Card Mondo, iar pe numele martorei D.M. a fost deschis contul nr. HH, care avea atașat două carduri Visa Electron Global și Master Card Mondo. Cardurile care au fost emise pe numele celor două martore au fost valabile până în anul 2008, fiind necesar acordul titularului pentru prelungirea perioadei de valabilitate a acestora. Martorele K. și D. au intrat în posesia celor două tipuri de carduri, iar după expirarea termenului de valabilitate de 2 ani nu au mai solicitat reînnoirea acestora.

La data de 29 iunie 2007 inculpata P.M.E. a fost angajată în baza contractului individual de muncă înregistrat la I.T.M. sub nr. AA/2007, în calitate de administrator cont la Banca T. - Sucursala C.N. - Agenția M.V. Șefa agenției respective era numita P.C.L., iar B.D. avea calitatea de consilier bancar, P.A.M. avea calitatea de administrator cont și M.D. avea calitatea de casier.

În momentul în care a fost angajată în municipiul Cluj-Napoca, inculpata P.M.E. a transferat de la Sucursala D. a Băncii T. la Agenția M.V. a aceleiași instituții bancare cele două conturi deschise pe numele martorelor K. și D. fără ca acestea să aibă cunoștință despre acest fapt. Practic, cunoscând faptul că martorele nu efectuează operațiuni prin conturile respective, inculpata a transferat întreg portofoliul de clienți pe care îl dobândise în intervalul de timp în care a fost angajată la Sucursala D., în care se încadrau și cele două martore. În aceste condiții, la data expirării cardurilor atașate conturilor martorelor, inculpata, în numele celor două, a solicitat eliberarea unor noi carduri valabile pe o perioadă de încă 2 ani, atașate acelorași numere de conturi - carduri pentru care a semnat personal de ridicare, le-a păstrat fără a le înmâna titularelor.

Inculpata a avut tot calitatea de administrator cont, iar în această calitate avea următoarele atribuții: asigura interfața dintre bancă și client prin preluarea și predarea documentelor, asigura asistența la completarea formularelor pentru diverse produse și servicii ale băncii, avea acces la sistemul informatic al băncii în sensul că introducea date referitoare la constituirea și desființarea de depozite, efectua licitații de schimb valutar, opera transferuri dintr-un cont în altul, transferuri care urmau ulterior procedurile bancare.

Potrivit normelor bancare, în aplicația maintainer orice administrator de cont avea posibilitatea ca în urma alocării unui user și a unei parole să efectueze pe baza documentelor și a solicitării titularului anumite modificări privind schimbarea numelui, a adresei și a actului de identitate. Totodată, în această calitate, dar în aplicația branch power inculpata avea posibilitatea să efectueze operațiuni pe cont, însă doar după introducerea user-ului și a parolei individuale care nu putea fi transmisă sau comunicată altei persoane, motiv pentru care orice fel de operațiuni efectuate de către un anume angajat al băncii sunt identificate ușor.

În această calitate, inculpata a intrat în contact direct cu mai mulți clienți ai Băncii T. - Agenția M.V., printre care cu persoanele vătămate G.A., R.I., S.I., P.V., P.A. și M.C.

Întrucât inculpata era foarte amabilă cu clienții, în scurt timp a captat încrederea acestora, în sensul că de fiecare dată când doreau să facă diverse operațiuni bancare se adresau doar inculpatei, care îi ajuta să întocmească documentele bancare necesare pentru constituirea și respectiv desființarea depozitelor, pentru ridicarea sumelor de bani ce reprezentau dobânda aferentă depozitelor constituite, etc. Din momentul în care inculpata a fost angajată la Agenția M.V. a aflat că persoanele vătămate menționate sunt persoane în vârstă de aproximativ 70 - 80 de ani, că acestea se prezintă la bancă într-o anumită zi a lunii stabilită ca și dată scadentă pentru ridicarea dobânzii aferentă sumelor depuse în conturile lor și că sunt persoane care nu au cunoștințe despre sistemul bancar. Mai mult, inculpata a observat și faptul că toate persoanele la care s-a făcut referire aveau constituite depozite pentru sume importante de bani și că niciodată nu veneau la bancă însoțite de alte persoane.

Profitând de situația în care se aflau persoanele vătămate, pe fondul unei situații materiale dificile, în cursul lunii decembrie 2007, inculpata a luat hotărârea de a sustrage din conturile persoanelor menționate diferite sume de bani. Încă de la început inculpata a avut reprezentarea modalității concrete în care urma să sustragă sumele de bani din conturile părților vătămate, în sensul că având cunoștință despre data la care acestea se prezentau la bancă, a început să transfere din conturile lor fie către contul său personal, fie către conturile martorelor K.R.V. și D.M. diferite sume de bani, pe care ulterior le ridica din contul personal sau de la bancomat cu cardurile emise pe numele celor două martore fără cunoștința acestora. În opinia instanței, metoda nu era necunoscută și celorlalte persoane care lucrau în bancă, respectiv în alte bănci, dovadă fiind faptul că pe rolul instanțelor clujene mai sunt dosare similare. Tot în opinia instanței, inculpata nu avea cum să desfășoare activitățile descrise mai jos fără concursul altor persoane care lucrau în aceeași bancă.

În aceste condiții, activitatea infracțională a inculpatei a implicat conturile deschise pe numele persoanelor vătămate amintite mai sus, în modalitatea „s." și s-a desfășurat în felul următor:

Persoana vătămată G.A. este în vârstă de 72 de ani. în cursul anului 2006 a încheiat cu Banca T. - Sucursala C. un contract de depozit, fiind deschis contul cu cod IBAN B1, pentru suma de 150.000 RON. Persoana vătămată G.A. se prezenta la Agenția M.V. a Băncii T. în data de 28 a fiecărei luni pentru a ridica dobânda aferentă depozitului, având deschis pe numele său, atât un cont de economii, cât și un cont curent la care avea atașat un card bancar. În anul 2007 persoana vătămată a cunoscut-o pe inculpată, încă din momentul în care aceasta a fost transferată de la Sucursala D. a Băncii T., iar din acel moment întrucât era foarte amabilă, ori de câte ori se ducea la bancă o contacta doar pe inculpată, care făcea operațiunile necesare ridicării dobânzii.

Bucurându-se de deplina încredere a persoanei vătămate, inculpata s-a hotărât în luna decembrie 2007 să transfere din contul persoanei vătămate G.A. suma de 147.000 RON în contul ei personal, restul de 3000 RON fiind lăsat în mod intenționat în contul de economii al clientului pentru ca depozitul să nu fie desființat. Această operațiune a fost efectuată de inculpată prin introducerea de date nereale în sistemul informatic al băncii, folosind aplicațiile arătate mai sus, în sensul că au fost operate datele necesare transferului între contul persoanei vătămate G.A. și contul inculpatei, fiind întocmite în fals și documentele justificative aferente operațiunii - operațiune justificată cu titlu de „cadou" sau „împrumut". Ulterior, inculpata a ridicat suma de bani ce a fost transferată în contul său, o parte de la casieria agenției unde lucra, iar restul de la Agenția B. a Băncii T. Suma respectivă de bani i-a fost oferită soțului inculpatei - numitul P.M.S. care i-a folosit în interesul societății comerciale SC P&T T. SRL Cluj, unde era asociat și administrator.

Inculpata a arătat că nu i-a adus la cunoștința soțului său proveniența banilor.

Ca urmare a faptului că, în cursul lunii decembrie 2007 persoana vătămată G.A. s-a prezentat la Banca T. - Agenția M.V. la o altă dată decât cea stabilită ca și dată scadentă a depozitului și a solicitat ridicarea sumei de 9.000 RON - sumă care nu mai era în cont, inculpata s-a văzut nevoită ca, în aceeași modalitate, respectiv prin introducerea în sistemul informatic al băncii de date nereale, să efectueze operațiuni de transfer a sumei solicitate de persoana vătămată dintr-un alt cont. Corespunzător operațiunii din sistemul informatic, inculpata a întocmit din nou în fals documentele justificative, respectiv ordinul de plată prin care se atesta transferul din contul IBAN B2 deschis pe numele părții vătămate P.V., a unei sume de bani către contul deschis pe numele G.A., pentru ca acesta din urmă să nu-și dea seama că nu mai are banii în cont.

Partea vătămată P.V. este în vârstă de 82 de ani, iar în cursul lunii octombrie 2007 a încheiat cu Banca T. un contract de depozit, pentru echivalentul în RON al sumei de 33.000 euro. Și persoana vătămată P.V. se prezenta la bancă doar o dată pe lună, la data scadentă pentru ridicarea dobânzii, iar persoana cu care ținea legătura din cadrul bănci era inculpata P.M.E. În aceste condiții, inculpata avea de asemenea cunoștință despre faptul că, fiind o persoană în vârstă, numita P.V. obișnuiește să ridice lunar sume mici de bani care echivalau doar cu suma ce reprezenta dobânda aferentă depozitului și că întotdeauna apelează la ajutorul său. În acest context, în momentul în care persoana vătămată G.A. s-a prezentat intempestiv la bancă pentru a ridica suma de 9.000 RON, inculpata a hotărât să transfere din contul persoanei vătămate P.V., în contul deschis pe numele lui G.A. suma necesară, pentru ca acesta să nu realizeze că banii pe care i-a depus în cont nu mai există.

Din acest moment, întrucât nu a reușit să restituie suma de bani însușită inițial din contul deschis pe numele G.A., inculpata a început o așa zisă „s." în care a implicat mai multe conturi ale clienților amintiți mai sus.

În continuare, datorită numărului extrem de mare de operațiuni efectuate de către inculpată, respectiv de transferuri bancare, sunt expuse cu titlu de exemplu câteva operațiuni care au fost derulate prin conturile deschise pe numele P.M.E., G.A., P.V.

Din analiza extraselor de cont, a rezultat faptul că pe lângă operațiunile amintite mai sus cu titlu de exemplu, inculpata P.M.E. a procedat și la folosirea conturilor altor persoane fizice, clienți ai băncii, însă de la care nu a sustras sume de bani, ci practic a introdus în circuitul de tip „s. " al banilor și conturile respective. Astfel, din documentele menționate rezultă faptul că la data scadentă a depozitului, respectiv 28 a fiecărei luni inculpata se asigura că din diferite conturi erau transferate sume modice de bani ce reprezentau dobânda, după care sumele erau retrase de către titularul contului de la ATM. La data de 27 decembrie 2008 din contul lui P.V., inculpata a operat un transfer de 17.557 RON către contul lui G.A., deoarece acesta a intenționat să ridice suma de 9.000 RON, sumă care depășea cu mult ceea ce avea în cont, precum și suma ce reprezenta dobânda lunară. Din extrasul de cont rezultă că în aceeași zi s-a făcut o retragere de 9.000 RON de la ATM-ul Băncii T. - Sucursala C. - str. E., după care a fost creditat contul cu titlu de „cadou" cu suma de 350 RON din contul deschis pe numele soțului inculpatei, numitul P.M.S., iar apoi a fost transferată în contul personal al inculpatei suma de 8.884 RON; astfel că la sfârșitul zilei de 27 decembrie 2008 persoana vătămată G.A. a avut în cont suma de 13,71 RON.

S-a precizat de asemenea faptul că după data de 03 septembrie 2009 când din contul lui G.A. s-a făcut un virament cu titlu de „cadou" către numita K.R.V. în cuantum de 700 RON, la datele de 05 septembrie 2009 și respectiv 08 septembrie 2009 au fost efectuate plăți de către inculpată cu cardul atașat contului acesteia la SC G.E. SRL și respectiv P. România.

Tot din analiza extraselor de cont a rezultat faptul că la data de 06 noiembrie 2007 de pe contul persoanei vătămate G.A., au fost efectuate 13 ridicări de la ATM/POS ale Băncii T. - Agenția M.V. în valoare totală de 7.800 RON de către inculpată. Din aceleași mijloace de probă, a rezultat faptul că după ce întreaga sumă de bani a fost transferată din contul deschis pe numele P.V., periodic inculpata alimenta contul acesteia cu sume de aproximativ 1.400 RON, sume care echivalau cu dobânda lunară și care erau retrase de la ATM de către titulara contului, cu ajutorul inculpatei. Cu toate că lunar persoana vătămată avea în cont suma respectivă, tocmai pentru a nu bănui ce se întâmplă, din extrasul de cont se poate observa că la finalul zilei ce reprezenta data scadentă, suma din cont varia între 0,27 RON, 0,66 RON, 6,43 RON etc.

În modalitatea descrisă mai sus, inculpata a reușit o perioadă de timp să acopere contravaloarea dobânzilor, precum și a sumelor de bani ridicate de către cele două persoane, fără însă a putea restitui suma de bani însușită.

În aceste condiții, inculpata a introdus în activitatea sa infracțională și contul deschis pe numele martorei P.A. În cursul anului 2008, P.A., în vârstă de 45 de ani, a încheiat cu Banca T. un contract de depozit în sumă de 40.000 euro, pentru care dobânda se plătea lunar. Persoana vătămată P.A. nu avea foarte multe cunoștințe despre sistemul bancar întrucât lucra în Italia de mai mulți ani. Inculpata a fost cea care s-a ocupat și de această dată de noul client al băncii, astfel că, după o anumită perioadă de timp a convins-o să își constituie un nou depozit în lei, sub pretextul că dobânda era mult mai avantajoasă. Martora P.A. a fost de acord cu propunerea inculpatei, motiv pentru care a schimbat valuta pe care o avea în RON și a constituit un depozit în RON pentru contul IBAN B3 pe numele fiicei sale M.C., unde martora figura doar ca și împuternicit.

Ulterior, constituirii depozitului în RON, martora P.A. a transferat din contul pe care îl avea deschis la Banca R. și echivalentul în RON a sumei de 13.000 euro, astfel că la final în contul deschis pe numele de M.C. era suma de 220.000 RON. Martora P.A. a ridicat din această sumă 20.000 RON, rămânând ca și sumă constituită cu titlu de depozit 200.000 RON.

După ce a fost constituit depozitul amintit, inculpata a transferat din contul lui M.C. diferite sume de bani către contul lui G.A., pentru a acoperi suma lipsă, dar și către conturile deschise pe numele martorelor D.M. și K.R.V., de unde ridica personal sumele de bani cu ajutorul cardurilor celor două martore ce se aflau în posesia sa.

Analizând extrasele de cont depuse la dosarul cauzei a rezultat că, la fiecare transfer de bani din contul persoanei vătămate M.C. către conturile martorelor D.M. și K.R.V., suma transferată a fost ulterior retrasă de către inculpată de la ATM sau POS-ul Băncii T. - Agenția M.V. și Sucursala de pe str. E. sau a fost cheltuită de către inculpată în diferite magazine. Astfel, după transferul sumei de 6.300 RON din data de 21 decembrie 2009, din contul lui M.C. către contul martorei K.R.V., au fost efectuate 4 retrageri de la ATM în cuantum de 5.400 RON, după transferul sumei de 7.721 RON din data de 04 martie 2010, din contul lui M.C. către martora D.M., au fost efectuate 3 plăți la diferite societăți comerciale și 6 retrageri de la ATM-uri, în sumă totală de 6.800 RON.

Inculpata a încercat ca prin folosirea contului persoanei vătămate M.C. să ascundă sustragerea sumei de bani din contul lui G.A., dar deși inițial a intenționat să recupereze suma însușită, la scurt timp, inculpata a transferat întreaga sumă de bani care exista în contul deschis pe numele M.C., către conturile martorelor D. și K. de unde a folosit în modalitatea arătată suma de 200.000 RON. În aceste condiții la paguba inițial produsă s-a adăugat și suma pe care inculpata și-a însușit-o din contul persoanei vătămate M.C., motiv pentru care „a antrenat în sistemul s." și alte conturi pentru a ascunde fapta comisă și pentru ca persoanele vătămate să fie convinse că depozitele constituite inițial se derulează potrivit clauzelor contractuale.

În cursul anului 2009 în activitatea sa infracțională, inculpata a implicat și contul deschis pe numele persoanei vătămate S.I., în vârstă de 65 de ani. În luna septembrie 2009, persoana vătămată S.I. a încheiat cu Banca T. - Agenția M.V. un contract de depozit pentru suma de 100.000 RON, fiind deschis contul B5. Încă de la început, inculpata a fost cea care s-a ocupat de întocmirea documentației necesare deschiderii contului și constituirii depozitului, astfel că și de această dată inculpata a cunoscut că persoana vătămată este în vârstă și că se prezintă la bancă doar o dată pe lună pentru a ridica dobânda aferentă depozitului.

În luna decembrie 2009 persoana vătămată a ridicat din cont suma de 5.000 RON, iar ulterior în luna martie 2010 a ridicat din cont suma de 5.000 RON, rămânând în cont, potrivit contractului de depozit suma de 90.000 RON.

În perioada septembrie 2009 - iulie 2010 inculpata a efectuat mai multe operațiuni în contul persoanei vătămate S.I., prin introducerea de date nereale în sistemul informatic al băncii și prin întocmirea în fals a mai multor documente justificative care atestau operațiunile respective. Astfel, la data de 04 decembrie 2009 contul persoanei vătămate S.I. a fost creditat din contul numitei M.C., cu titlu „contravaloare teren", cu suma de 100.758,44 RON, după care a fost debitat în mod repetat prin mai multe retrageri de la ATM. La data de 08 decembrie 2009 același cont a fost din nou debitat cu suma de 105.687 RON, cu titlu „contravaloare contract de vânzare-cumpărare" astfel că la finalul zilei respective se mai găseau doar 300,80 RON. Ulterior, la data de 15 februarie 2010 contul respectiv a fost din nou creditat cu suma de 1.200 RON, cu titlu „restituire datorie", transfer efectuat de către P.A. de pe contul persoanei vătămate M.C. De asemenea, la data de 03 mai 2010, contul a fost din nou creditat cu suma de 860 RON din contul inculpatei, cu titlu „cadou".

Analizând operațiunile efectuate de către inculpată, a rezultat faptul că la fiecare alimentare de cont, există mai multe retrageri de la ATM și transferuri din contul persoanei vătămate S.I. către conturile celorlalte persoane menționate mai sus, operațiuni în urma cărora la data de 30 iulie 2010 în contul persoanei vătămate mai erau doar 503,96 RON.

În activitatea infracțională derulată de către inculpată a fost implicat și contul deschis pe numele persoanei vătămate R.l. în vârstă de 71 ani. În cursul anului 2007 persoana vătămată R.l. a încheiat un contract de depozit cu Banca T., fiind deschis contul B6, cont în care a fost depusă inițial suma de 150.000 RON. La scurt timp persoana vătămată a retras suma de 100.000 RON, astfel că a fost constituit un nou depozit pentru diferență, respectiv pentru suma de 50.000 RON. Ca urmare, data fixată ca și dată scadentă pentru ridicarea dobânzii a fost la începutul lunii, respectiv data de 06. Persoana vătămată a cunoscut-o pe inculpata P.M.E. În cursul anului 2009, fiind abordat de către aceasta în momentul în care a văzut că se deplasează lunar la Banca T. - Agenția M.V. pentru a ridica dobânda. Fiind foarte amabilă inculpata s-a oferit să întocmească documentele necesare pentru prelungirea lunară a depozitului, înțelegându-se cu persoana vătămată că nu este nevoie să se deplaseze de fiecare dată la bancă, ci că îi va prelungi contractul de depozit de fiecare dată, chiar în absența lui. Persoana vătămată i-a spus inculpatei că locuiește în afara municipiului Cluj-Napoca și acesta este motivul pentru care nu poate să vină în fiecare lună la bancă.

La scurt timp după ce a cunoscut-o pe inculpata P.M.E., persoana vătămată a mai depus în cont și suma de 8.000 RON, sumă obținută din economii. Întrucât R.I. nu avea împuternicit pe cont și i-a spus inculpatei că întreaga sumă de bani constituită ca și depozit nu are nici o destinație specială, inculpata s-a hotărât să folosească în derularea activității sale infracționale și contul acestuia.

Mai mult, inculpata a întocmit în numele persoanei vătămate R.I. o cerere de emitere a unui card atașat contului respectiv, după care a început să efectueze operațiuni prin cont - operațiuni în urma cărora a retras și suma de bani ce se afla în contul acestuia cu ajutorul cardului.

În acest context, contul deschis pe numele R.I. a fost implicat în metoda de tip „s." folosită de inculpată așa cum s-a arătat și mai înainte pentru obținerea unui profit material.

Din operațiunile descrise mai sus și din extrasele de cont, a rezultat faptul că după fiecare alimentare a conturilor martorelor K.R.V. și D.M. există mai multe retrageri de la ATM-ul sau POS-ul Băncii T. - Agenția M.V., retrageri efectuate de către inculpată cu cardurile celor două persoane. De asemenea, din analiza extrasului de cont emis pe numele R.I. a rezultat că după creditarea contului de card, respectiv a contului curent, au fost efectuate 13 retrageri în perioada 26 aprilie 2010 - 04 mai 2010, cu cardul emis pe numele acestuia fără cunoștința sa. Totodată, în perioada 06 mai 2010 - 31 mai 2010 au fost efectuate retrageri și plăți către diferiți comercianți ca și SC L. SRL, SC Z.P. SRL, SC C.R. SA, SC C.P. SRL, SC B.P., SC C.R. SA, SC O.M. SRL, în sumă totală de 66.069,67 RON.

Ulterior operațiunilor efectuate de către inculpată în contul persoanei vătămate R.I. nu a mai rămas nici o sumă de bani, soldul fiind zero.

În activitatea infracțională desfășurată, inculpata P.M.E. a implicat și contul persoanei vătămate B.D., în vârstă de 50 de ani. Persoana vătămată B.D. a cunoscut-o pe inculpata P.M.E., astfel că în cursul anului 2009 a încheiat un contract de depozit în RON și în valută cu Banca T. - Agenția M.V. Potrivit contractului de depozit în RON, pe numele persoanei vătămate a fost depusă suma de 4.600 RON, iar potrivit clauzelor contractuale ale depozitului în valută, pe numele persoanei vătămate a fost depusă suma de 4.180 dolari SUA. De precizat este faptul că inculpata știa despre persoana vătămată că este fosta soție a actualului soț al mamei sale, astfel că discuțiile dintre cele două nu erau referitoare strict la relația profesională. În baza relației dintre cele două, inculpata știa și despre persoana vătămată B.D. că nu ridică bani din contul său și că vine foarte rar la bancă.

În aceste condiții, pentru a acoperi sumele de bani sustrase din celelalte conturi a folosit și contul persoanei vătămate B.D. Astfel, la data de 28 februarie 2009 a transferat din contul persoanei vătămate în contul lui G.A. suma de 2.996 RON, cu titlu de „împrumut" pentru că la data respectivă era data scadentă a dobânzii aferentă contului acestuia din urmă. Manopera folosită de inculpată a fost comisă cu scopul ca numitul G.A. să nu realizeze la data la care se prezenta la bancă pentru ridicarea dobânzii, că în cont nu mai există suma pentru care a încheiat contractul de depozit. Ulterior, la data de 05 martie 2009 inculpata a transferat din contul lui G.A. către contul lui B.D. suma de 1.470 RON, cu titlu de „restituire".

În modalitatea arătată până în cursul anului 2010 în contul în RON al persoanei vătămate B.D. a rămas suma de 1,33 RON.

Fiind audiată în fața organelor de urmărire penală inculpata P.M.E. nu a recunoscut inițial faptele reținute în sarcina sa, și a precizat că toate operațiunile prin care a fost cauzat prejudiciul părților vătămate s-au datorat numitei P.A., care le cunoștea pe celelalte persoane vătămate și pe martorele D.M. și K.R.V. Inculpata P.M.E. a susținut că P.A. a înscenat toată fapta, deoarece dorea să ascundă faptul că, în calitate de împuternicită pe contul fiicei sale M.C. a cheltuit toți banii. Ulterior, inculpata a revenit asupra declarației date și a recunoscut că pe fondul situației materiale pe care o avea, a fost nevoită să-și însușească din contul persoanei vătămate G.A. suma de 147.000 RON, pe care ulterior nu a mai restituit-o, iar din acel moment, prin metoda „s." a sustras banii din conturile celorlalte persoane vătămate, folosindu-se de cardurile emise pe numele D.M., K.R.V. și R l. Inculpata a recunoscut și faptul că personal a introdus date nereale în sistemul informatic al băncii, după care a întocmit în fals documente justificative, care atestau operațiunile efectuate în vederea sustragerii banilor. În prima fază, inculpata a arătat că în întreaga activitate infracțională pe care a desfășurat-o au fost implicate și numitele P.C.L., B.D., P.A.M. și M.D. Inculpata a precizat că toate cele 4, în baza atribuțiilor de serviciu pe care le aveau, potrivit postului pe care îl ocupau, au ajutat-o, fie prin confirmarea operațiunilor de transfer a sumelor de bani dintr-un cont în altul, fie prin eliberarea sumelor de bani de la casierie, în condițiile în care clientul sau titularul cardului nu era de față. Inculpata a menționat că cea care a coordonat întreaga activitate infracțională desfășurată cu complicitatea tuturor, a fost numita P.C.L., care era în relații de prietenie cu numita P.A. În urma cercetărilor efectuate în faza de urmărire penală nu s-a putut stabili vinovăția persoanelor menționate, iar inculpata a revenit asupra declarațiilor sale acuzatoare la adresa colegelor ei menționând că acestea nu au participat la infracțiuni.

În faza de judecată inculpata a fost audiată de 3 ori, în prima declarație ea contestând suma de 33.000 euro pe care ar fi sustras-o din contul persoanei vătămate P.V., susținând că aceasta avea contul în RON, contestând de asemenea diverse sume menționate în rechizitoriul nr. 234/D/P/2010 cu precizarea că a plătit parte din dobânzile aferente conturilor persoanelor vătămate, inclusiv din contul personal. Este real faptul că persoana vătămată P.V. a avut contul deschis în RON și nu în euro, însă celelalte susțineri nu sunt fondate deoarece banii din conturile inculpatei proveneau din sustragerile de bani din celelalte conturi, deci practic nu erau bani personali, iar plata dobânzilor s-a făcut din celelalte conturi ale persoanelor vătămate, prin metoda s., această modalitate de achitare a dobânzilor fiind de esența metodei precizate.

Faptele inculpatei au fost descoperite la data de 19 iulie 2010 când numita P.A., în calitate de împuternicită a fiicei sale M.C. s-a prezentat la Agenția l.M. a Băncii T., unde i-a solicitat martorei P.S., casier la agenția respectivă, un extras de cont. Cu acea ocazie a constatat faptul că în cont nu mai este suma de bani pentru care era constituit depozitul, astfel că prin șefa Agenției l.M. - martora P.C.I. a încercat să verifice care este situația contului fiicei sale. Martora P.A. a constatat că avea în contul curent suma de aproximativ 900 - 1000 RON și atât ea cât și fiica ei apăreau împuternicite pe contul martorei D.M., persoană pe care nu o cunoștea. În acest context, martora P.C.I. a luat legătura telefonic cu inculpata P.M.E. pentru a lămuri situația, astfel că inculpata pentru a împiedica descoperirea faptelor sale, a contactat-o imediat pe martora P.A. Discuția telefonică purtată între cele două a fost auzită și de martora P.C.I. deoarece telefonul martorei P.A. a fost pus pe speaker. Cu prilejul acelei convorbiri, inculpata a încercat să o liniștească pe martora P.A. cerându-i să meargă la Agenția M.V. a Băncii T. pentru a verifica împreună ce s-a întâmplat. Totodată, inculpata i-a spus cu prilejul aceleiași convorbiri că martora D.M. este o verișoară de-a ei și că totul este în regulă.

La scurt timp după discuția respectivă, la sediul Agenției l.M. a venit și persoana vătămată M.C., în prezența căreia martora P.C.I. a mai verificat încă o dată situația contului. Cu această ocazie s-a constatat faptul că pe numele M.C. era constituit la data de 19 iulie 2010 un depozit de 47.000 euro, depozit pentru care martora P.A. nu apărea împuternicită. În aceste condiții, martora P.C.I. i-a sugerat martorei P.A. să facă o sesizare către conducerea Băncii T., sesizare pe care personal a înregistrat-o și a înmânat-o directorului de operațiuni.

În aceeași perioadă, la Agenția M.V. se efectua un control de către martora V.M.L. - șef serviciu control și monitorizare riscuri operaționale în cadrul instituției bancare amintite. Martora V.M.L. se afla în exercitarea atribuțiilor de serviciu la Agenția M.V. în momentul în care a fost formulată sesizarea de către martora P.A. Pe fondul acestei sesizări, martora V.M.L. a procedat la efectuarea controlului operațiunilor desfășurate de către inculpata P.M.E. în calitate de administrator cont. În urma analizei efectuate, martora V.M.L. a sesizat din primul moment că toate documentele justificative pentru operațiunile efectuate de inculpată pe contul martorei P.A.

și a persoanei vătămate M.C. erau întocmite de către inculpata P.M.E. și semnate tot de către aceasta. Din declarația martorei V.M.L. rezultă că după ce a constatat cele precizate mai înainte, a efectuat verificări cu privire la întreaga activitate a inculpatei, pe o perioadă de aproximativ 3 ani. În acest context, a stabilit faptul că în momentul în care inculpata a fost angajată la Banca T. - Agenția M.V., a transferat de la Sucursala D. a aceleiași instituții bancare 2 conturi deschise pe numele martorelor D.M. și K.R. - conturi care aveau atașate carduri, iar pe cererea de eliberare a acestora nu exista semnătura titularului care să ateste ridicarea cardului și a codului PIN, cardurile nu se găseau în agenție și nici nu exista dovada distrugerii acestora cum se procedează potrivit normelor bancare în caz de neridicare.

Din depoziția testimonială a rezultat că inculpata a efectuat operațiuni fără cunoștința titularilor care au implicat aproximativ 25 de conturi, în sensul că din conturile unor persoane în vârstă sau fără cunoștințe bancare erau transferate sume de bani, direct sau prin intermediul altor conturi spre conturile martorelor K. și D. În acest context, o parte dintre conturile folosite de către inculpată nu au fost „golite", ci au fost folosite ca și mijloace în întreaga „s.", printre titularii acestor conturi fiind numiții C.R., M.C., I.N., M.M., O.l., B.N., D.D., etc. - o parte dintre aceste persoane fiind în relații apropiate cu inculpata, aspect care îi asigura o dată în plus acesteia clandestinitatea activității pe care o desfășura.

Martora V.M.L. a constatat în urma analizării tuturor operațiunilor efectuate de inculpată, că apăreau în mod frecvent, transferuri cu justificarea „restituire împrumut", între contul martorei P.A. și contul personal al inculpatei - operațiune care a fost contestată de către martora P.A. În plus, martora V.M.L. a precizat că a constatat și faptul că în memoria unității centrale pe care o folosea inculpata în exercitarea atribuțiilor de serviciu, au fost identificate modele de extrase de cont diferite de cele folosite în mod obișnuit de bancă și modele de contracte de depozit și că numitele P.A.

și M.C. apăreau împuternicite pe contul unei persoane M.V. și pe conturile martorelor D.M. și K.R.

Aceleași aspecte au fost confirmate și de către martorul B.C.H., angajat în calitate de director regional de operațiuni la Banca T. În această calitate, martorul B.C.H. a participat la ancheta internă care a fost efectuată cu privire la activitatea infracțională a inculpatei, ocazie cu care a constatat aceleași nereguli ca și martora V.M.L. În plus, martorul B.C.H. a luat legătura și cu titularii conturilor din care inculpata și-a însușit sumele de bani și a preluat sesizările formulate de către aceștia.

În cauză au fost audiați titularii conturilor „golite" de inculpată, ocazie cu care s-a stabilit faptul că aceștia nu se cunoșteau între ei și că efectuau operațiunile bancare, în special de ridicare a dobânzii lunare cu ajutorul inculpatei pe care o cunoșteau și pe care au caracterizat-o ca fiind foarte amabilă. Din depozițiile acestora, rezultă faptul că inculpata avea același comportament raportat la fiecare în parte, în sensul că profitând de faptul că sunt fie persoane în vârstă, fie persoane cu foarte puține cunoștințe despre sistemul bancar, le prezenta o situație nereală cu privire la suma de bani existentă în contul lor, precum și cu privire la cuantumul dobânzii lunare. Întrucât toate aceste persoane nu se prezentau la bancă decât la data scadentă a depozitului, nu veneau însoțite de alte persoane mai tinere sau cu mai multe cunoștințe bancare, inculpata a depus în mod facil manopere pentru a le menține în eroare cu prilejul derulării contractelor de depozite încheiate anterior. Titularii conturilor au fost reaudiați de instanță și au confirmat cele declarate în faza de urmărire penală.

În cursul cercetărilor efectuate în cauză au fost audiate martorele K.R.V. și D.M. (căsătorită B.). Din declarația celor două martore, rezultă faptul că au cunoscut-o pe inculpată în urmă cu mai mulți ani, în perioada în care aceasta era angajata Băncii T. - Sucursala D. Cele două martore au confirmat faptul că la propunerea inculpatei au fost de acord să solicite eliberarea unor carduri de tipul Master Card Forte, carduri în posesia cărora au intrat, dar care au expirat după doi ani de zile, fără ca acestea să solicite eliberarea altora. Martora K.R.V. a precizat că în anul 2008, deși cardul său expirase, pe adresa de domiciliu îi erau comunicate extrase de cont care atestau efectuarea unor operațiuni cu ajutorul cardului respectiv. Deoarece i s-a părut suspect, a încercat să ia legătura cu inculpata P.M.E. pentru a lămuri acest aspect, însă nu a reușit să o contacteze direct pe aceasta, ci doar pe sora ei căreia i-a explicat situația. Martora a precizat că ulterior momentului respectiv nu a mai primit extrase de cont la domiciliu, însă nici nu s-a mai întâlnit cu inculpata P.M.E. Martorele au menținut declarațiile date în faza de urmărire penală și cu ocazia audierii lor de către instanță.

La dosarul cauzei au fost depuse imaginile înregistrate de camerele de supraveghere montate la ATM-urile Băncii T. - Agenția M.V. și Agenția H. Din analizarea imaginilor respective, a rezultat că persoana care a efectuat retragerile în perioada imediat următoare efectuării transferurilor către conturile unde erau atașate cardurile emise pe numele R.l., D.M. și K.R.V., este inculpata. Astfel, imaginile surprinse de camerele de supraveghere se coroborează cu data și ora operațiunilor de transfer efectuate de către inculpată, prin conturile la care s-a făcut referire mai sus.

Pe baza declarației de recunoaștere a faptelor, dată de către inculpată în fața organelor de urmărire penală, coroborată și cu declarația martorei V.M.L., precum și cu cele ale persoanelor vătămate, s-a stabilit că toate documentele justificative care atestau operațiunile derulate prin conturile implicate, au fost întocmite de către inculpată. În acest context, a fost dispusă în faza de urmărire penală efectuarea unei constatări tehnico-științifice pentru a se stabili dacă scrisul și semnăturile depuse pe un număr de 224 de documente bancare, reprezentând ordine de plată, dispoziții de transfer, solicitări de desființare a depozitelor, contracte de depozit bancar, contracte de cont economii, extras de depozite și ordine de vânzare, au fost sau nu executate de către inculpată. Din raportul de constatare tehnico-științifică din data de 05 noiembrie 2010, întocmit de către I.P.J. Cluj - Serviciul Criminalistic - Biroul de Expertize și Constatări Tehnico - Științifice, a rezultat faptul că pe un număr de 47 de documente bancare, reprezentând ordine de plată și dispoziții de transfer, întocmite pe numele M.C., R.l., P.A., G.A., P.V., B.D. și S.I., a fost identificat un scris care prezintă caracteristici grafice ca și cel al inculpatei. În conținutul aceluiași script, s-a precizat faptul că semnăturile depuse la rubrica „titular" pe 224 de documente supuse examinării, prezintă o variabilitate mare, atât în privința unor caracteristici generale (aspect general construcție, viteză de execuție, dimensiuni, continuitate), cât și a modalității de redare a unor grafisme (atacuri, finaluri, legarea grafismelor). Raportat la acest aspect, specialiștii au menționat că astfel de deosebiri existente între semnăturile date în numele aceleiași persoane sunt nefirești, atunci când intră în componența unor semnături în nume propriu, neputând fi puse pe seama influenței unor factori obiectivi sau subiectivi. În concluziile raportului de constatare tehnico-științifică s-a arătat că semnăturile de pe cele 224 de documente aparținând Băncii T. - Agenția M.V. se constituie în imitații din fantezie, nu au fost executate de către titularii rubricilor respective și datorită numărului mic de elemente de comparație nu se poate stabili, în mod cert, autorul grafic al acestora.

Având în vedere concluziile raportului de constatare tehnico-științifică care se coroborează cu declarația inculpatei, precum și cu declarațiile celorlalte persoane audiate în cauză, instanța a constatat că este dovedită săvârșirea de către inculpată a infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. și ped. de art. 290 C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., în latura obiectivă a acesteia fiind incluse cele 224 de acte materiale.

În ceea ce privește infracțiunea de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave în formă continuată prev. și ped. de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., pe baza probelor analizate mai sus, instanța a constatat la rândul ei că inculpata P.M.E. a procedat la menținerea în eroare, în mod continuat a persoanelor vătămate M.C., R.l., P.V., G.A., S.I. și B.D., pe timpul derulării contractelor de depozit sau de cont curent, pe care le aveau încheiate cu Banca T. - Agenția M.V. Astfel, sub aspectul laturii obiective, pentru început, inculpata câștiga încrederea persoanelor vătămate (care erau în vârstă sau care aveau puține cunoștințe despre procedurile bancare), în sensul că manifesta o deosebită solicitudine față de aceștia. Ulterior, după ce persoanele vătămate constituiau depozite, având astfel deosebită încredere în probitatea morală a inculpatei, aceasta efectua fără drept operațiunile de transferuri succesive a sumelor de bani (prin completarea de ordine de plată fictive) către conturile martorilor K.R.V., D.M. (căsătorită B.), R.l., prejudiciind astfel persoanele vătămate care rămâneau cu conturile „golite". Un alt element relevant pentru latura obiectivă a infracțiunii, respectiv modalitatea concretă de inducere în eroare a persoanelor vătămate este faptul că inculpata se asigura că acestea se prezintă lunar pentru a-și ridica dobânda conform depozitului și depunea în conturile acestora doar suma de bani care, după calculele sale, reprezenta dobânda, sumă pe care tot ea o elibera personal de la casieria agenției. În această situație persoanele vătămate erau menținute în eroare cu privire la existența și derularea în mod corespunzător a contractelor pe care le aveau încheiate cu banca.

Infracțiunea de fals informatic în formă continuată, prev. și ped. de art. 48 din Legea nr. 161/2003, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., se desprinde din aceea că inculpata P.M.E., conform fișei postului, avea acces la sistemul informatic al Băncii T. - Agenția M.V. Astfel, în calitatea sa de administrator de cont la instituția amintită avea acces pe baza unui user și a unei parole la două tipuri de aplicați, respectiv maintainer și branch power, în baza cărora putea să înființeze noi conturi unor clienți și să facă modificări privind schimbarea numelui, a adresei și a actului de identitate al titularului; operând în sistemul informatic al băncii diferite operațiuni prin conturi. Potrivit celor două aplicații, inculpata era abilitată să efectueze modificări în sistemul informatic al băncii cu privire la conturile clienților, care interveneau ulterior momentului deschiderii acestora și care vizau exclusiv date de stare civilă, nume, adresă și puteau fi efectuate numai în baza unei cereri exprese scrise de către titular și însușită pe bază de semnătură.

Nerespectând normele bancare care prohibeau alte tipuri de modificări în conturile clienților sau transferuri de sume de bani fără acordul acestora, inculpata a introdus în sistemul informatic al băncii date nereale (nesolicitate de titular) și a modificat datele existente (cu privire la sumele de bani din conturile persoanelor vătămate, numele împuterniciților - așa cum s-a întâmplat cu contul deschis pe numele titularului M.V. unde au fost în mod nereal menționate ca și împuterniciți P.A. și M.C.). Prin introducerea de date nereale în sistemul informatic al băncii, inculpata a efectuat transferurile de bani fără drept către conturile pe care le controla.

Raportat la modalitatea concretă în care funcționează sistemul informatic bancar, toate datele introduse de către inculpată potrivit atribuțiilor sale de serviciu, sunt date informatice în sensul definit de art. 35 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003.

Infracțiunea de efectuare în mod continuat de operațiuni prin utilizarea unui instrument de plată electronică fără consimțământul titularului de către o persoană care, în virtutea atribuțiilor sale de serviciu, realizează operații tehnice necesare emiterii instrumentelor de plată electronică sau efectuării operațiunilor cu acestea, părți vătămate K.R.V., D. (fostă B.) M. și R.l., prev. și ped. de art. 27 alin. (1) și (4) lit. a) din Legea nr. 365/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., este dovedită pe de o parte prin declarațiile martorilor K.R.V., D.M. și R.l., iar pe de altă parte prin înregistrările camerelor de supraveghere montate pe ATM-urile Băncii T. Inculpata P.M.E., conform fișei postului, avea calitatea de administrator de cont la Banca T. - Agenția M.V., iar în această calitate era abilitată să deschidă conturi noi clienților, putând ca, la solicitarea expresă a clientului (în sensul completării unei cereri scrise), să emită, în numele băncii un card atașat contului. Ca atare, din fișa postului inculpatei, rezultă că aceasta realiza în cadrul băncii, operațiuni tehnice necesare emiterii instrumentelor de plată electronică. Astfel, inculpata a deținut și utilizat fără drept, respectiv fără acordul titularului, cardurile atașate conturilor deschise pe numele martorilor amintiți mai sus.

În această calitate, inculpata Ie-a convins pe martorele K.R.V., D.M., încă din anul 2007, când era angajată la Sucursala D. a Băncii T., să accepte să-și deschidă cont la bancă și să solicite emiterea de carduri. Totodată, inculpata a prelungit fără consimțământul titularilor valabilitatea cardurilor de tipul Master Card Forte, iar ulterior a transferat conturile susnumitelor la Banca T. - Agenția M.V. Începând cu anul 2009, inculpata a utilizat fără drept cardurile respective, extrăgând diferite sume de bani de la ATM - ul băncii, sume pe care Ie-a însușit.

În urma încheierii contractului de depozit între persoana vătămată R.l. și Banca T., acestuia i s-a eliberat un card atașat contului, fără cunoștința sa și fără a exista o cerere expresă în acest sens. Inculpata a efectuat toate manoperele în acest sens, a deținut și utilizat fără drept cardul respectiv, extrăgând diferite sume de bani de la ATM - ul băncii, sume pe care de asemenea Ie-a însușit.

Faptele descrise mai sus au fost probate prin: Volumul I.- plângerea penală formulată de Banca T. și actele anexă; Volumul II - declarațiile inculpatei P.M.E.; - declarația învinuitei P.C.L.; - copia contractului individual de muncă și fișa postului; - copiile documentelor depuse în probațiune de învinuita P.C.L.; - declarația martorei P.A.M.; - copia contractului individual de muncă și fișa postului; - declarația martorei M.D.M.; - copia contractului individual de muncă și fișa postului; - declarația martorei B.D.R.; - copia contractului individual de muncă și fișa postului; - acte depuse în probațiune de învinuita P.C.L.; Volumul III. - acte medicale; - documente găsite în memoria calculatorului inculpatei P.M.E.; - procese-verbale verificare imagini din data de 02 septembrie 2010; - raport de constatare tehnico științifică din 05 noiembrie 2010; - schema tranzacțiilor bancare; - declarațiile persoanelor vătămate - G.A., R.l., P.V., M.C., S.I., B.D.; - declarațiile martorilor P.A., K.R.V., D. (fostă B.) M., V.M.L., B.C.H., D.H., U.G., P.C.I., M.L., S.A.Ș., B.L.V., M.G., B.G., P.A.M., P.S.A.; - procese-verbale de confruntare; - ordonanța de instituire a sechestrului asigurător din 12 noiembrie 2010; - acte privind dovedirea bunurilor aflate în proprietatea inculpatei; - procese-verbale de ridicare a probelor de scris;

- probele de scris ridicate; - un plic conținând un CD ce reprezintă înregistrările camerelor de supraveghere de la ATM-ul și POS-ul Băncii T. - Agenția M.V.;- un plic conținând 3 CD-uri cu extrasele de cont puse la dispoziția organelor de urmărire penală de către Banca T.; Volumul IV- extrase de cont puse la dispoziție de Banca T. pentru inculpata P.M.E.

În faza de judecată au fost administrate următoarele probe și mijloace de probă: declarația inculpatei, declarațiile martorilor P.C.L., B.C.H., V.M.L., P.V., R.l., S.I., K.R.V., D.M. (fostă B.), M.C., P.A., P.C.I., B.D., G.A., caracterizări ale inculpatei, referat de evaluare, raport de expertiză tehnică extrajudiciară ce atestă valoarea apartamentului inculpatei, caracterizarea comportamentului în detenție al inculpatei, raportul de expertiză contabilă judiciară.

Pe rolul Judecătoriei Cluj-Napoca s-a înregistrat Dosarul nr. 14443/211/2011 având ca obiect săvârșirea de către inculpata P.M.E. a infracțiunilor de fals informatic în formă continuată, prev. și ped. de art. 48 din Legea nr. 161/2003, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. și ped. de art. 290 C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., prin încheierea din data de 05 iulie 2011 dosarul fiind trimis Tribunalului Cluj în vederea reunirii pentru cauză de indivizibilitate în temeiul art. 33 lit. c) C. proc. pen. la dosarul penal mai sus menționat. Cele două dosare au fost reunite de către Tribunalul Cluj prin încheierea penală din 05 iulie 2011, constatându-se că actele materiale descrise în rechizitoriul nr. 22/D/P/2011 au legătură cu cele descrise în rechizitoriul nr. 234/D/P/2010, ambele ale Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, activitatea infracțională fiind similară.

Analizând actele și lucrările dosarului, având în vedere că inculpata a recunoscut și această activitate infracțională, instanța a reținut următoarele:

La data de 23 noiembrie 2010 a fost formulată o plângere de către Banca T. - Sucursala C. cu privire la efectuarea unor operațiuni similare și prin contul numitului C.G., cont pe care inculpata P.M.E. l-a folosit în derularea activității infracționale ce a format obiectul dosarului de urmărire penală anterior descris.

În concret, contul B7 a fost deschis pe numele martorului C.G. la data de 21 septembrie 2004 urmare a cererii formulate de acesta. Deoarece și martorul C.G. era o persoană în vârstă care venea la Agenția M.V. a Băncii T. doar la datele stabilite ca și date de scadență, iar inculpata avea cunoștință despre acest fapt, în cursul anului 2010 aceasta s-a hotărât ca în activitatea sa infracțională să fie implicat și contul martorului C.G., însă nu cu scopul de a sustrage banii acestuia, ci doar cu scopul de a se folosi de contul martorului pentru a ascunde sustragerea banilor din celelalte conturi la care am făcut referire mai înainte.

Astfel, inculpata la data de 29 mai 2011 a completat un ordin de plată care atesta transferul sumei de 4.600 RON din contul martorului C.G. către contul numitei P.A. cu titlu „restituire datorie". Transferul atestat scriptic a fost ulterior introdus și în sistemul informatic al Băncii T., la aceeași dată, pentru că în lipsa operării acestuia în sistem, transferul nu ar fi fost valabil. Motivul pentru care inculpata a completat ordinul de plată respectiv și apoi l-a introdus în sistemul băncii a fost acela că în jurul datei respective numita P.A. se prezenta la bancă pentru a verifica situația contului și pentru a ridica dobânda. La scurt timp însă suma respectivă de bani transferată din contul martorului a fost redirecționată către acesta, astfel că martorul nu a fost păgubit.

La data de 12 iunie 2010 inculpata a completat un alt ordin de plată care atesta transferul sumei de 1.392 RON, din contul martorului C.G., către contul numitei P.A. cu titlu „325 euro chirie mai"; transfer care ulterior a fost operat în sistemul informatic al Băncii T. tot cu scopul de a ascunde sustragerea sumelor de bani din contul numitei P.A. La scurt timp însă suma respectivă de bani transferată din contul martorului a fost redirecționată către acesta, astfel că martorul nu a fost păgubit. Din extrasul de cont aparținând martorului C.G., pus la dispoziția organelor de urmărire penală de Banca T. a rezultat faptul că la datele de 29 mai 2010 și 12 iunie 2010 au fost operate efectiv în sistemul informatic al băncii cele două operațiuni.

Fiind audiat în fața organelor de urmărire penală, martorul C.G. a arătat că a deschis contul respectiv la Banca T. - Agenția M.V., întrucât în contul respectiv îi era virată pensia lunar. Martorul a precizat că întotdeauna a ridicat sume de bani din contul respectiv prin folosirea cardului atașat contului și că niciodată nu a ridicat numerar din contul amintit. În acest context martorul a susținut că suma de 5.992 RON, transferată din contul său către contul numitei P.A. deși a fost ulterior redirectionată către contul său, au fost făcute mai multe ridicări de numerar de la ghișeul băncii, astfel că a fost efectiv păgubit cu suma respectivă. De precizat este faptul că martorul a contestat cinci ridicări de numerar în valoare totală de 6.299 RON, care au avut loc la datele de 24 noiembrie 2008, 23 februarie 2009, 08 iulie 2009, 23 iulie 2009 și 10 mai 2010.

Ca urmare a faptului că martorul a contestat practic cele cinci chitanțe care atestau ridicările de numerar de la datele respective și ca urmare a faptului că nu a recunoscut nici cele două transferuri efectuate la 29 mai 2010 și 12 iunie 2010 între contul său și contul numitei P.A., s-a procedat la efectuarea unei constatări tehnico-științifice pentru a se stabili dacă semnăturile de pe cele cinci chitanțe îi aparțin și dacă scrisul de pe cele două ordine de plată a fost sau nu executat de către martor.

Din raportul de constatare tehnico-științifică întocmit la data de 08 aprilie 2011 de către I.P.J. Cluj - Serviciul Criminalistic - Biroul de Expertize și Constatări Tehnico - Științifice a rezultat faptul că scrisul olograf cifric depus pe ordinele de plată din datele de 29 mai 2010 și 12 iunie 2010 nu a fost executat de martorul C.G., iar scrisul olograf realizat din majuscule și minuscule de pe aceleași documente nu s-a putut stabili dacă a fost sau nu executat de către martor. În concluziile aceluiași înscris s-a precizat faptul că semnătura depusă la rubrica „semnătura plătitorului" de pe cele două ordine de plată nu a fost executată de către martorul C.G.. În aceleași concluzii s-a precizat și că semnăturile depuse la rubrica „semnătura clientului" de pe chitanțele de ridicare numerar din datele de 24 noiembrie 2008, 23 februarie 2009, 08 iulie 2009, 23 iulie 2009 și 10 mai 2010 au fost executate de martorul C.G.

Din adresa din 13 aprilie 2011 a Băncii T. a rezultat faptul că martorul C.G. nu a fost despăgubit pentru tranzacțiile contestate, întrucât ridicările de numerar au fost confirmate de către doi casieri ai băncii, respectiv martorii B.L.V. și L.D., motiv pentru care banca nu s-a constituit parte civilă în cauză. Din depozițiile celor doi martori a rezultat faptul că martorul C. a ridicat de la casierie numerar, fapt care contrazice susținerile martorului care a precizat că nu obișnuia să ridice sume de bani numerar, ci doar folosind cardul.

Fiind audiată în fața organelor de urmărire penală inculpata P.M.E. a recunoscut faptele reținute în sarcina sa, și a precizat că într-adevăr a întocmit cele două ordine de plată din datele de 29 mai 2010 și 12 iunie 2010, menționând că își recunoaște scrisul, semnătura și ștampila pe care o folosea în calitate de angajat al băncii. Mai mult, inculpata a recunoscut și că a introdus în sistemul informatic al băncii datele menționate în conținutul ordinelor de plată, fapt care rezultă și din user-ul personal ce se regăsește pe ambele ordine de plată în ordine crescătoare. Cu toate acestea inculpata nu a recunoscut că și-a însușit vreo sumă de bani din contul numitului C.G.

Având în vedere concluziile raportului de constatare tehnico-științifică care se coroborează cu declarația inculpatei, precum și cu declarațiile persoanelor audiate în cauză și cu extrasul de cont depus la dosar, în sarcina inculpatei va fi reținută comiterea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. și ped. de art. 290 C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., în latura obiectivă a acesteia fiind incluse cele două acte materiale. Astfel, așa cum s-a arătat mai sus, prin raportul de constatare tehnico-științifică întocmit în cauză, s-a stabilit faptul că cele două ordine de plată nu au fost întocmite de către titularul contului, respectiv de martorul C.G., iar inculpata a recunoscut atât scrisul cât și semnătura ca fiind ale ei.

Infracțiunea de fals informatic în formă continuată, prev. și ped. de art. 48 din Legea nr. 161/2003, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., se desprinde din aceea că inculpata P.M.E., conform fișei postului, avea acces limitat la sistemul informatic al Băncii T. - Agenția M.V.

Astfel, în calitatea sa de administrator de cont la instituția amintită avea acces pe baza unui user și a unei parole la două tipuri de aplicații, respectiv maintainer și branch power, în baza cărora putea să înființeze noi conturi unor clienți și să facă modificări privind schimbarea numelui, a adresei și a actului de identitate al titularului; operând în sistemul informatic al băncii diferite operațiuni prin conturi. Potrivit celor două aplicații, inculpata era abilitată să efectueze modificări în sistemul informatic al băncii cu privire la conturile clienților, care interveneau ulterior momentului deschiderii acestora și care vizau exclusiv date de stare civilă, nume, adresă și puteau fi efectuate numai în baza unei cereri exprese scrise de către titular și însușită pe bază de semnătură.

Nerespectând normele bancare care prohibeau alte tipuri de modificări în conturile clienților sau transferuri de sume de bani fără acordul acestora, inculpata P.M.E. a introdus în sistemul informatic al băncii date nereale (nesolicitate de titular) și a modificat datele existente (cu privire la sumele de bani existente în contul numitului C.G.).

Raportat la modalitatea concretă în care funcționează sistemul informatic bancar, datele introduse de către inculpată potrivit atribuțiilor sale de serviciu, sunt date informatice în sensul definit de art. 35 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003, iar scopul întregii conduite a învinuitei sub acest aspect a fost acela de a ascunde sustragerea sumelor de bani din celelalte conturi la care ne-am referit în prezentul act de sesizare.

Față de cele expuse mai sus, s-a considerat că vinovăția inculpatei P.M.E. a fost dovedită fără nici un dubiu, cu privire la săvârșirea celor două infracțiuni reținute în sarcina sa.

Faptele descrise mai sus au fost probate prin: adresa din 01 octombrie 2010 a Băncii T.; - sesizarea formulată de numitul C.G. și copia cărții de identitate și a ordinelor de plată contestate; - proces-verbal de verificări; - ordonanțe de delegare; - declarația martorului C.G.; extras de cont pus la dispoziție de Banca T.; - adresa din 13 aprilie 2011 a Băncii T. și actele anexă; - rezoluție motivată din 28 februarie 2011; - adresa și raport de constatare tehnico științifică din 08 aprilie 2011; - procese-verbale de ridicare a probelor de scris și probele de scris ridicate; documentele în original contestate de martorul C.G. și supuse constatării tehnico-științifică; - declarația martorului B.L.V.; - declarația martorei L.D.; - declarația învinuitei P.M.E.

În faza de judecată a fost audiată inculpata care a recunoscut în totalitate actele materiale anterior descrise, martorii L.D., B.L.V.

Martorul C.G. nu a putut fi audiat de către instanță întrucât potrivit extrasului din registrul de naștere, acesta a decedat, declarația lui din faza de urmărire penală fiind luată de instanță în considerare potrivit art. 327 alin. (3) C. proc. pen.

La data de 21 noiembrie 2011 partea vătămată Banca T. a sesizat instanța cu privire la faptul că prejudiciul produs acesteia este mai mare cu sumele de 115.960,44 RON, 4195,65 dolari SUA și 3607,48 euro deoarece activitatea inculpatei a fost mai extinsă decât s-a crezut inițial, persoane păgubite fiind și B.D. pentru suma de 4178 dolari SUA (pentru care Banca a achitat 4195.65 dolari SUA), C.R. pentru 80.799 RON (pentru care Banca a achitat 99.367,22 RON), B.O.A. pentru suma de 10684 RON (pentru care Banca a achitat acestuia 11.262,98 RON) și C.F. pentru 3500 euro (pe care Banca l-a despăgubit cu suma de 3607,48 euro).

Cererea părții vătămate de constituire de parte civilă și cu sumele de mai sus a fost interpretată de instanță ca fiind o cerere de extindere a acțiunii penale și pentru actele de înșelăciune comise în dauna celor 4 persoane vătămate, motiv pentru care, prin încheierea penală din data de 20 decembrie 2011 instanța a extins acțiunea penală cu 4 acte materiale noi de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave și actele materiale aferente de fals în înscrisuri sub semnătură privată și fals informatic.

În probațiune a fost audiată inculpata, martorii C.C., C.R., B.O.A. și B.D. și s-a dispus efectuarea unui raport suplimentar de expertiză contabilă judiciară, la care s-au formulat obiecțiuni, fiind ulterior depus răspunsul la obiecțiunile apărătorului inculpatei.

Din probele administrate în cauză a rezultat următoarea stare de fapt:

B.D. este fosta soție a actualului soț al mamei inculpatei, așa cum am arătat mai sus și o cunoștea pe inculpată cu care era în relații bune. A avut un cont în RON deschis la o altă bancă, însă a transferat banii în contul deschis la Agenția M.V. a Băncii T., unde lucra și inculpata, pe care martora a întrebat-o dacă Banca T. percepea comisionul de administrare cont a cărui plată o deranja pe martoră la banca inițială. Urmare a discuțiilor cu inculpata, martora a deschis un cont la agenția bancară unde lucra inculpata constituind un depozit pentru suma de cca. 5.000 RON pe care inculpata i-a transferat apoi în contul lui G.A. cu două ocazii în cursul lunii februarie 2009, astfel încât la un moment dat martora a verificat suma de bani pe care o avea pe cardul aferent contului și a constatat că acesta îi arăta o sumă infimă, dar nu s-a alarmat din cauză că, necunoscând ATM-urile și modul în care acestea funcționează a crezut că a greșit ea ceva la introducerea datelor în bancomat. În cursul lunii septembrie 2010 martora a fost despăgubită de Bancă. Acest act material este descris în rechizitoriul nr. 234/D/P/2010, respectiv la punctul I din prezenta hotărâre.

La aceeași agenție martora a depus la casierie suma de 4178 dolari SUA pe care la data de 17 mai 2010 inculpata a transferat-o într-un cont de depozit iar apoi în contul curent personal al acesteia cu explicația „cadou". La data de 06 septembrie 2010 Banca a despăgubit martora cu suma de 4.195,65 dolari SUA.

B.O.A. lucra la salonul de coafură pe care îl frecventa inculpata și a comunicat acesteia la un moment dat că va pleca în străinătate pentru o perioadă mai lungă de timp. Acesta a constituit la data de 05 mai 2010 un depozit la agenția unde lucra inculpata pentru suma de 10.682 RON, bani pe care inculpata de asemenea i-a transferat în alte conturi sau a cumpărat obligațiuni având în vedere că știa că martorul este plecat din țară. La întoarcerea în țară a constatat că nu mai are nici un leu în cont, însă ulterior, în cursul lunii martie 2011 a fost despăgubit de către Bancă.

C.C. este un fost coleg de muncă de-al tatălui inculpatei, care o cunoaște pe inculpată de mică, el având contul de salarii deschis la Banca T. În contul de salarii al acestuia a fost transferată la un moment dat suma de 20.000 euro de către C.F., fratele martorului aflat în Portugalia. Suma aparținea fratelui și trebuia păstrată de C.C. până când fratele revenea în țară. Întrucât nu a dorit ca banii fratelui să se amestece cu salariul lui (martorul fiind polițist), martorul a cerut inculpatei, pe care o cunoștea, așa cum am menționat, să deschidă un cont pe numele soției sale C.R. în care să fie transferați banii lui C.F. și, deși martora nu s-a aflat în bancă, s-a comunicat inculpatei CNP-ul acesteia și s-a transferat contravaloarea a 20.000 euro (84.900 RON) în contul deschis pe numele lui C.R., constituindu-se un depozit pe o perioadă de o lună. La expirarea termenului, întrucât C.F. nu s-a întors în țară, depozitul a fost prelungit de către inculpată după care sumele de bani au fost transferate în contul de card deschis pe numele lui D.M. și P.M., cheltuiți la POS-urile diverselor magazine, transferați în contul personal al inculpatei etc., fiind în fapt însușite de inculpată. La data de 02 noiembrie 2010 Banca a despăgubit martora cu suma de 99.367,22 RON.

C.F. a constituit personal la rândul său un depozit bancar pentru suma totală de 3500 euro pe care a depus-o în două tranșe în datele de 28 septembrie 2009 și 14 aprilie 2010, depozite care au fost desființate de inculpată fără acordul titularului de cont la data de 08 octombrie 2009, banii fiind transferați în conturi ale altor persoane din „grupul P.", respectiv în contul personal al inculpatei. La data de 26 octombrie 2010 Banca a despăgubit martorul cu suma de 3.607,48 euro.

La termenul de judecată din data de 11 decembrie 2012 s-a pus în discuție schimbarea încadrării juridice în sensul includerii în sintagma cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și a actelor materiale descrise la punctele II și III. Astfel, în baza art. 334 C. proc. pen., ca urmare a extinderii acțiunii penale pentru alte acte materiale comise în dauna persoanelor vătămate B.D., C.R., C.F. și B.O.A. în temeiul art. 335 C. proc. pen. și a reunirii pentru indivizibilitate în temeiul art. 33 lit. c) C. proc. pen. a actelor materiale din cuprinsul rechizitoriului nr. 22/D/P/2011, obiect al Dosarului nr. 14443/211/2011 al Judecătoriei Cluj-Napoca, se va admite cererea de schimbare a încadrării juridice formulate de reprezentanta Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Cluj.

Având în vedere schimbarea de încadrare juridică:

1. În drept, fapta inculpatei P.M.E. care începând cu anul 2007 și până la data de 19 iulie 2010, în baza aceleiași rezoluții infracționale, în calitate de administrator cont la Banca T. - Agenția M.V. prin manoperele depuse, respectiv prin remiterea unor sume de bani calculate de către ea ca fiind suma ce reprezenta dobânda aferentă contractelor de depozit și prin eliberarea unor extrase de cont fictive, a indus și menținut în eroare persoanele vătămate G.A., R.l., M.C. (P.A.), P.V., S.I., B.D., C.R., C.F. și B.O.A. (persoane despăgubite ulterior de partea civilă Banca T.), cu prilejul derulării clauzelor contractului de depozit bancar, sustrăgând sumele de bani existente în conturile acestora, cu scopul obținerii unui folos material injust și cauzând o pagubă de 676.756,14 RON, 4.195,65 dolari SUA și 3.607,48 euro, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune în convenții cu consecințe deosebit de grave, prev. și ped. de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

2. Fapta inculpatei P.M.E. care începând cu anul 2007 și până la data de 19 iulie 2010, în baza aceleiași rezoluții infracționale, în calitate de administrator cont la Banca T. - Agenția M.V., având acces la sistemul informatic al băncii, respectiv la aplicațiile mainteinar și branch power a introdus date informatice necorespunzătoare adevărului care atestau operațiuni fictive între mai multe conturi sau o situație de fapt nereală (în sensul că pe contul numitei M.V. au fost trecute ca și împuternicite P.A. și M.C.), în scopul de a fi utilizate pentru producerea unei consecințe juridice, respectiv aceea de obținere a unui folos material injust, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de fals informatic, prev. și ped. de art. 48 din Legea nr. 161/2003, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

3. Fapta inculpatei P.M.E. care începând cu anul 2008 și până la data de 19 iulie 2010, în baza aceleiași rezoluții infracționale, în calitate de administrator cont la Banca T. - Agenția M.V., având printre atribuțiile de serviciu realizarea de operații tehnice necesare emiterii instrumentelor de plată electronică sau efectuării operațiunilor cu acestea, a solicitat în numele titularului emiterea cardului de tipul Master Card Forte pentru R.l., a prelungit cardurile de tipul Master Card Forte expirate și eliberate inițial pe numele K.R.V. și D.M., fără consimțământul acestora și a efectuat în mod continuat operațiuni prin utilizarea instrumentelor de plată electronică amintite fără consimțământul titularilor, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de efectuare de operațiuni financiare în mod fraudulos, prev. și ped. de art. 27 alin. (1) și (4) lit. a) din Legea nr. 161/2003, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

4. Fapta inculpatei P.M.E. care începând cu anul 2007 și până la data de 19 iulie 2010, în baza aceleiași rezoluții infracționale, în calitate de administrator cont la Banca T. - Agenția M.V., a întocmit în mod fictiv, prin contrafacerea scrierii sau a subscrierii a 226 de documente bancare justificative ale operațiunilor derulate ulterior prin intermediul sistemului informatic al băncii (descrise în cele două rechizitorii), precum și alte asemenea documente bancare cu ocazia inducerii și menținerii în eroare a persoanelor vătămate B.D. (pentru suma în valută), C.R., C.F. și B.O.A., întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. și ped. de art. 290 C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

Având în vedere că în final inculpata a recunoscut săvârșirea tuturor actelor materiale ale tuturor infracțiunilor pentru care a fost trimisă în judecată sau pentru care s-a extins acțiunea penală, precum și rapoartele de expertiză contabilă, declarațiile persoanelor inițial păgubite și celelalte probe administrate în cauză, instanța, constatând că vinovăția inculpatei a fost dovedită dincolo de orice dubiu, o va condamna pe inculpată pentru fiecare infracțiune comisă la pedeapsa închisorii.

La individualizarea pedepselor, în temeiul art. 72 C. pen. s-a ținut cont de dispozițiile Părții generale a C. pen., de limitele de pedeapsă prevăzute de C. pen. și legile speciale: de la 10 la 20 de ani închisoare și interzicerea unor drepturi pentru infracțiunea de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, de la 2 la 7 ani închisoare pentru infracțiunea de fals informatic, de la 3 la 15 ani închisoare pentru infracțiunea de efectuare de operațiuni financiare în mod fraudulos, de la 3 luni la 2 ani închisoare pentru infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, de numărul ridicat de acte materiale și persoane vătămate, de prejudiciul uriaș pe care inculpata l-a produs în final băncii, de „curajul" pe care aceasta l-a manifestat atunci când a inițiat și perpetuat sustragerile sumelor de bani din conturile unor persoane în vârstă, nepricepute în ceea ce privește tranzacțiile bancare sau pur și simplu plecate sau aflate în altă țară, care au avut o încredere deplină în inculpată în virtutea relațiilor de familie sau a simpatiei manifestate față de aceasta, de activitatea laborioasă pe care a întreprins-o inculpata pentru a putea să obțină sumele de bani pe care le dorea, de faptul că aceste sume de bani nu au fost folosite pentru rezolvarea vreunei probleme stringente a inculpatei sau a familiei ei ci pentru cumpărarea a tot felul de obiecte de îmbrăcăminte, etc. (B., Z., C., P., C., C.R., etc), de faptul că inculpata a reușit să șubrezească renumele Băncii T., încrederea populației în aceasta, cel puțin la nivelul mun. Cluj-Napoca, scăzând, dar și de faptul că nu are antecedente penale, a avut un comportament desăvârșit pe parcursul procesului penal, atât în detenție cât și după eliberare, de sinceritatea manifestată până la urmă și de dorința de a înlătura urmările faptei sale, motiv pentru care vor fi reținute circumstanțe atenuante conform art. 74 alin. (1) lit. a) și c) C. pen. De asemenea, este important de reținut faptul că aceste fapte penale nu ar fi putut avea loc fără concursul altor persoane din bancă și fără debandada deplorabilă din cadrul agenției bancare în care s-au petrecut evenimentele, coroborată cu lipsa oricărui control bancar eficient din partea forurilor superioare.

Dorința inculpatei de a despăgubi Banca, manifestată și prin necontestarea sechestrului asigurător instituit pe apartamentul aflat pe numele altei persoane și efectuarea expertizei extrajudiciare de evaluare a acestuia, au fost luate în considerare la individualizarea pedepselor, însă instanța a considerat că aceasta nu se circumscrie ipotezelor avute în vedere de art. 74 lit. b) C. pen. cât timp inculpata nu a recuperat vreun ban din prejudiciul produs. Din același motiv instanța nu a coborât pedeapsa până la o limită ce să permită suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.

În concluzie, urmare a reducerii pedepselor sub minimul special prevăzut de lege ca efect al aplicării circumstanțelor atenuante, inculpata a fost condamnată la pedeapsa de 6 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, la pedeapsa de 1 an și 11 luni închisoare pentru infracțiunea de fals informatic, la pedeapsa de 2 luni și 15 zile închisoare pentru infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată și la pedeapsa de 2 ani și 11 luni închisoare pentru infracțiunea de efectuare de operațiuni bancare în mod fraudulos.

Întrucât infracțiunile au fost comise înainte de rămânerea definitivă a vreunei sentințe, ele fiind concurente potrivit art. 33 lit. a) C. pen., în temeiul art. 33 lit. b) C. pen. s-a dispus contopirea acestora, se va aplica pedeapsa cea mai grea de 6 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pedeapsă care va fi sporită cu 3 luni închisoare, în final 6 ani și 3 luni închisoare cu executare în detenție și 3 ani pedeapsă complementară constând în interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen. care se va executa după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 C. pen. instanța a privat pe inculpată, începând cu data rămânerii definitive a sentinței și până la executarea pedepsei, de dreptul prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a C. pen.

Latura civilă

În vederea stabilirii cu exactitate a prejudiciului produs de inculpată, la cererea acesteia, s-a dispus efectuarea unei expertize contabile judiciare achitate de inculpată, iar ulterior, dată fiind cererea de extindere a acțiunii penale formulate de partea civilă, s-a dispus completarea acesteia și cu privire la actele materiale comise în dauna persoanelor vătămate B.D., C.R., C.F. și B.O.A., completare achitată de partea civilă Banca T.

Inițial partea vătămată Banca T., care a despăgubit persoanele vătămate prin bonificarea depozitelor la scadență cu dobândă, precum și prin restituirea la solicitarea clienților a soldurilor depozitelor acestora și s-a subrogat astfel în drepturile lor, s-a constituit parte civilă cu sumele de 520.000 RON și 33.000 euro. Ulterior, odată cu depunerea cererii de extindere a acțiunii penale, s-a constituit parte civilă cu sumele de 115.960,44 RON, 4.195, 65 dolari SUA și 3607,48 euro, totalul calculat de Bancă fiind de 677.291,96 RON, 4195,65 dolari SUA și 3607,48 euro. Se observă așadar că a renunțat la pretențiile de 33.000 euro întrucât din cercetarea judecătorească și expertiza inițială a reieșit faptul că suma pe care persoana vătămată P.V. o avea în cont era în RON și nu în valută. La suma în RON partea civilă a adăugat și suma de 26.465,79 RON provizioane constituite la data de 17 noiembrie 2011 pentru debite înregistrate la carduri Master Card Forte.

Provizioanele, calculate potrivit scriptului se referă însă la cardurile unor persoane pentru care nu s-a extins acțiunea penală sau care nu au fost considerate vătămate în cele două rechizitorii, respectiv P.M., K.R.V. și O.l., motiv pentru care suma de 26.465,79 RON nu va fi avută în vedere la soluționarea laturii civile.

Potrivit raportului de expertiză contabilă și suplimentului la acesta - astfel cum a fost acesta precizat urmare a răspunsului la obiecțiunile apărătorului inculpatei, prejudiciul produs părții civile este de:

- 76.420,23 RON pentru contul lui G.A.

- 111.673,10 RON pentru contul lui P.V.

- 200.000,00 RON pentru contul lui M.C.

- 90.000,00 RON pentru contul lui S.I.

- 83.238,19 RON pentru contul lui R.l.

- 5329,74 RON și 4195,65 dolari SUA pentru conturile lui B.D.

- 98.252,92 RON pentru contul lui C.R.

- 11.841,96 RON pentru contul lui B.O.A.

- 3607,48 euro pentru contul lui C.F.

TOTAL: 676.756,14 RON, 4195,65 dolari SUA, 3607,48 euro sume la plata cărora a fost obligată inculpata în favoarea părții civile Banca T.

Prin ordonanța de sechestru din data de 12 noiembrie 2010 a Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Cluj s-a dispus luarea măsurii sechestrului asigurător asupra imobilului situat în comuna F., str. A.l., jud. Cluj, imobil care în fapt aparține inculpatei așa cum s-a stabilit pe baza probelor de la dosar; în vederea recuperării prejudiciului cauzat. Dată fiind condamnarea inculpatei și obligarea acestea la plata despăgubirilor civile în cuantumul mai sus indicat, în vederea recuperării prejudiciului, s-a menținut măsura sechestrului asigurător luată asupra imobilului situat în comuna F., str. A.l., jud. Cluj înscris în CF nr. XX, nr. cadastral C1, C2, C3, C4, C5 și C6, prin ordonanța Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Cluj din data de 12 noiembrie 2010.

În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen. a fost obligată inculpata să plătească în favoarea statului suma de 4.500 RON cu titlu de cheltuieli judiciare (4.000 RON în faza de urmărire penală, 500 RON în faza de judecată), sumă ce include și onorariul apărătorului din oficiu din faza de urmărire penală.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel, în termenul legal, inculpata P.M. solicitând desființarea în parte a sentinței atacate în ceea ce privește pedeapsa stabilită pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prevăzute de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și judecând, să se dispună condamnarea inculpatei la o pedeapsă mai redusă ca și cuantum, iar ca modalitate de executare a pedepsei, solicită ca în temeiul art. 861 alin. (2) C. pen. să se dispună suspendarea sub supraveghere a pedepsei rezultante.

În motivarea apelului s-a susținut că pedeapsa aplicată inculpatei pentru infracțiunea de înșelăciune reprezintă o sancțiune mult prea severă, raportat la faptele săvârșite de inculpată, împrejurările în care au fost comise, comportamentul inculpatei din cursul procesului penal și factorii ce au făcut ca acest prejudiciu să nu poată fi recuperat, până în acest moment.

În ceea ce privește pedepsele complementare, s-a susținut că privarea inculpatei de drepturile prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen. nu este necesară, solicitând să se dispună înlăturarea acestor dispoziții. Pe de altă parte, s-a arătat că dacă se rețin circumstanțele atenuante prev. de art. 74 lit. a) și c) și art. 76 lit. a), c), d), e) C. pen. aplicarea acestor pedepse nu este obligatorie, conform art. 76 alin. (3) C. pen.

Prin decizia penală nr. 63/A din 03 aprilie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori, a fost respins, ca nefondat, apelul inculpatei, reținându-se următoarele:

Instanța de fond a stabilit în mod corespunzător starea de fapt pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale și în faza de cercetare judecătorească și încadrarea juridică dată faptei, reținând vinovăția inculpatei și dispunând condamnarea acesteia pentru săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune, prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., fals informatic, prev. de art. 48 din Legea nr. 161/2003 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., fals material în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 290 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și a infracțiunii prev. de art. 27 alin. (1) și (4) lit. a) din Legea nr. 365/2002 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., la pedeapsa rezultantă de 6 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen., sporită cu 3 luni închisoare, în final inculpata urmând să execute în regim de detenție pedeapsa de 6 ani și 3 luni închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

Prin calea de atac promovată de inculpată, aceasta a criticat doar cuantumul pedepsei aplicate pentru infracțiunea de înșelăciune, solicitând reducerea acesteia, înlăturarea sporului de 3 luni închisoare și a pedepselor complementare, iar ca modalitate de executare să se dispună suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei.

La individualizarea pedepsei aplicate inculpatei pentru infracțiunea de înșelăciune, instanța de fond a avut în vedere în mod just criteriile de individualizare prevăzute de dispozițiile art. 72 C. pen., respectiv gradul de pericol social al faptei, ce rezultă din modalitatea și împrejurările concrete în care a fost săvârșită - aceasta a sustras sume mari de bani din conturile unor persoane în vârstă, nepricepute în ceea ce privește tranzacțiile bancare sau care erau plecate din țară - numărul mare de acte materiale și persoane vătămate, perioada îndelungată de timp în care s-a derulat activitatea infracțională, persoana inculpatei, care este în vârstă de 31 ani, cu studii superioare, nu are antecedente penale, a recunoscut și regretat comiterea faptei, dar și valoarea deosebit de ridicată a prejudiciului cauzat părții vătămate în sumă de 676.756,14 RON, 4195,65 dolari SUA și 3607,48 euro, ce nu a fost recuperat până în prezent nici măcar în parte.

Pedeapsa aplicată de instanța de fond pentru infracțiunea de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, respectiv de 6 ani închisoare cu executare în regim de detenție, cu reținerea circumstanțelor atenuante prev. de art. 74 lit. a) și b) C. pen., art. 76 lit. a) C. pen., în condițiile în care minimul special prevăzut de lege este de 10 ani închisoare, a fost just individualizată. De altfel, o pedeapsă cu executare este în măsură să asigure reeducarea inculpatei și corespunde scopului prev. de art. 52 C. pen.

Prin prisma celor de mai sus, nu se justifică a se da o eficiență mai mare circumstanțelor atenuante reținute în favoarea inculpatei.

Urmare a reducerii pedepselor sub minimul special prevăzut de lege ca efect al aplicării circumstanțelor atenuante, inculpata a fost condamnată și la pedepsele de 1 an și 11 luni închisoare pentru infracțiunea de fals informatic, la 2 luni și 15 zile închisoare pentru fals în înscrisuri sub semnătură privată și la 2 ani și 11 luni pentru infracțiunea de efectuare de operațiuni bancare în mod fraudulos, însă prin calea de atac promovată, inculpata nu a criticat și cuantumul acestora.

În ceea ce privește sporul de 3 luni închisoare aplicat la pedeapsa cea mai grea de 6 ani închisoare, acesta a fost corect aplicat de prima instanță și nu se impune a fi înlăturat, având în vedere că inculpata a comis alte trei infracțiuni pe lângă cea de înșelăciune, astfel cum s-a arătat mai sus, fiind reținute disp. art. 33 lit. a) și 34 lit. b) C. pen.

Având în vedere că nu se impune reducerea pedepsei aplicate pentru infracțiunea de înșelăciune, în speță, nu poate fi primită nici solicitarea inculpatei, în sensul de a se dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei rezultante, nefiind îndeplinită condiția prev. de art. 861 alin. (2) C. pen. și anume ca pedeapsa aplicată în cazul concursului de infracțiuni să nu fie mai mare de 3 ani închisoare.

Referitor la pedepsele complementare aplicate de instanța de fond, Curtea reține că în mod corect Tribunalul Cluj a aplicat inculpatei pentru infracțiunea de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen. pe o perioadă de 3 ani, care se va executa după executarea pedepsei principale.

Conform art. 65 C. pen. pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi poate fi aplicată dacă pedeapsa principală stabilită este închisoarea de cel puțin 2 ani și instanța constată că, față de natura și gravitatea infracțiunii, împrejurările cauzei și persoana infractorului, această pedeapsă este necesară. Pe de altă parte, conform alin. (2) al art. 65 C. pen., aplicarea pedepsei interzicerii unor drepturi este obligatorie când legea prevede această pedeapsă.

În privința infracțiunii de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen., legea prevede pedeapsa închisorii de la 10 la 20 ani și interzicerea unor drepturi.

Chiar dacă, în conformitate cu disp. art. 76 alin. (3) C. pen. când se rețin circumstanțe atenuante, pedeapsa complementară privativă de drepturi poate fi înlăturată, în mod corect prima instanță a apreciat că este necesară interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen., având în vedere că pedeapsa aplicată pentru infracțiunea prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. este de 6 ani închisoare, dar și față de natura și gravitatea deosebită a infracțiunii comise, împrejurările cauzei și persoana inculpatei, așa cum au fost arătate mai sus.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpata P.M.E., acesta nefiind motivat în scris, în termenul legal prevăzut de art. 38510 C. proc. pen.

Apărătorul desemnat din oficiu pentru recurenta inculpată a invocat în susținerea recursului cazul de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 172 C. proc. pen., solicitând reducerea pedepsei aplicate inculpatei.

Analizând recursul formulat, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că recursul declarat de inculpata P.M.E. este nefondat, urmând a fi respins ca atare.

Codul de procedură penală al României a fost modificat prin Legea nr. 2 din 1 februarie 2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., lege care a fost publicată în M. Of. nr. 89/12.02.2013.

Având în vedere data pronunțării deciziei recurate, se constată că sunt aplicabile dispozițiile C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013.

Temeiul de casare invocat de apărare a fost menținut prin Legea nr. 2/2013 și nu a suferit nicio modificare sub aspectul conținutului, însă, potrivit art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., în noua redactare, a fost exclus din categoria motivelor de recurs care se iau în considerare din oficiu, pentru a putea fi examinat fiind necesară respectarea condițiilor legale prevăzute de art. 38510 alin. (1) și (2) C. proc. pen.

Verificând îndeplinirea acestor cerințe impuse de textul de lege, se observă, însă, că recursul a fost motivat numai oral în ziua judecății, de către apărătorul desemnat din oficiu, inculpata încălcându-și, astfel, obligația ce îi revenea potrivit art. 38510 alin. (2) C. proc. pen.

Ca urmare, față de această împrejurare, Înalta Curte, ținând seama de prevederile art. 38510 alin. (21) C. proc. pen., precum și de cele ale art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013, text care nu mai enumera printre cazurile de casare ce pot fi luate în considerare din oficiu și pe cel reglementat de pct. 172 al art. 3859 C. proc. pen., nu va proceda la examinarea și valorificarea în cadrul acestei căi de atac a criticilor circumscrise acestui motiv de recurs, nefiind îndeplinite condițiile legale subsumate art. 38510 alin. (2) C. proc. pen.

Constatând că nu este incident niciunul din cazurile de casare care pot fi luate în considerare din oficiu, Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpata P.M.E. împotriva deciziei penale nr. 63/A din 03 aprilie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpata P.M.E. împotriva deciziei penale nr. 63/A din 03 aprilie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori.

Obligă recurenta inculpată la plata sumei de 250 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 RON, reprezentând onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 15 ianuarie 2014.